Page 1

24 pagini an XII nr. 155

TIMPUL

2

februarie 2012

REVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP 7 - IA{I

Num\r ilustrat cu lucr\ri de Iulian Constantin Cop\cel

Ceaiuri reci Mircea Daneliuc

David Farrell Krell: imposibila rostire a dublului filosofiei Walter Brogan

„Limbajul particularizeaz\ con]inutul“ interviu cu Nora Iuga, realizat de Mihail Vakulovski www.timpul.ro


2

Agora

TIMPUL

Note inutile BOGDAN C|LINESCU

Politicianul, istoria, legea [i genocidul Politicienii ador\ s\ se amestece `n ceea ce nu-i prive[te. De altfel, ei chiar cred c\ trebuie s\ se ocupe de toate precum o gospodin\ care face totul `n cas\. Am un exemplu perfect. Mama unui foarte bun prieten e o gospodin\ des\v`r[it\, `ntre]ine perfect casa (nu vezi o urm\ de praf sau un obiect deplasat) [i continu\ s\ se ocupe de b\iatul ei (`n v`rst\ de 43 de ani) ca [i cum acesta ar avea cinci ani[ori. Cam a[a s`nt [i oamenii politici mai peste tot. Cel pu]in `n Fran]a, unde ei vor s\ rezolve chestiunea s\r\ciei, a locuin]elor, a pre]urilor… S`nt probleme cu banca? Deputatul dvs. se ocup\. Nu g\si]i loc de parcare? Primarul (care poate fi [i deputat sau senator) g\se[te o solu]ie. C`inele vecinilor latr\ des? Suna]i permanen]a deputatului. ~n Fran]a, oamenii politici au hot\r`t s\ se transforme [i `n profesori de istorie. Pe

23 ianuarie, deputa]ii au votat legea ce condamna nega]ioni[tii genocidului armean din 1915. Reamintim c\ peste 1 milion (500000 sus]in turcii) de armeni au fost masacra]i `n Anatolia. Bine`n]eles, e normal ca acest tragic eveniment s\ fie pe larg comentat [i analizat `n manualele de istorie [i s\ devin\ subiect pentru numeroase eseuri. ~ns\ cu ce drept, `n virtutea c\rei hot\r`ri, oamenii politici trebuie s\ se pronun]e despre aceast\ dat\ istoric\ ce a provocat de altfel [i proteste vehemente la Ankara? Aici trebuie s\ reamintesc c\ deputa]ii francezi s`nt recidivi[ti. Ei s-au amestecat `n treburile istoricilor declar`ndu-se „ap\r\tori ai datelor memoriale“ (determinate de ei). Sclavagismul a devenit un eveniment politic prin legea Taubira ce l-a transformat `n crim\ `mpotriva umanit\]ii. Exist\ o lege numit\ Gayssot (dup\ numele acestui deputat comunist) ce condamn\ nega]ionismul genocidul evreilor din timpul celui de Al Doilea R\zboi Mondial. Dar de ce nu [i genocidul comunist? Cel cambogian de exemplu, ce a masacrat un sfert din popula]ia ]\rii? Tor]ionarii s`nt judeca]i c`nd scriu aceste r`nduri… De ce nu o lege pentru masacrul popula]iei Tutsi din Rwanda? Sau pentru masacrul popula]iei din Vendée `n 1793? Legile memoriale s`nt un pericol pentru istorici. Trecutul nu se (re)face prin decrete sau legi. El se `nva]\ [i se cerceteaz\.

Philippe Sollers [i „moaca“ republicanilor Philippe Sollers ]ine un „journal du mois“ `n s\pt\m`nalul Journal du dimanche, ce apare – cum `l indic\ numele – duminica. Am vrut s\ fac aceast\ precizare deoarece de c`teva s\pt\m`ni, victima succesului, ziarul, apare [i s`mb\ta. Pe Sollers l-am `nt`lnit de mai multe ori la mijlocul anilor ’90, c`nd lucram la memoriul despre revista „Tel Quel [i maoismul `n Fran]a“. Atunci nu a avut nici cel mai mic regret despre perioada lui maoist\ [i faptul c\ a cau]ionat masacrul milioanelor de oameni nevinova]i. „Era poezie“, mi-a explicat el nervos… Tot poezie e probabil [i comentariul pe care-l face `n Journal du dimanche din 29 ianuarie a.c. despre campania politic\ american\ pentru desemnarea candidatului republican: „Aici totul m\ `nsp\im`nt\: banii, Dumnezeu, familia, moacele candida]ilor…“ V\ da]i seama ce s-ar fi `nt`mplat dac\ acest comentariu ar fi fost f\cut de un scriitor de dreapta [i ar fi vizat candidatul Obama… Trupele americane s-au retras din Irak. Presa francez\ a continuat s\ „acopere“ acest eveniment `n acela[i stil ironic [i antiamerican. Nimic despre economia irakian\ ce devine una dintre cele mai performante din zon\ sau despre sondajele locale

ce arat\ c\ – `n marea lor majoritate – irakienii s`nt mul]umi]i de situa]ia actual\ [i nu regret\ perioada lui Saddam.

Vargas Llosa [i Ayn Rand Am citit ([i recitit) eseurile lui Mario Vargas Llosa reunite `n volumul De sabres et d’utopies, la Editura Gallimard. Vargas Llosa [i Jean-François Revel `mi provoac\ aceea[i pl\cere. Limpezimea stilului, gra]ia frazelor, puterea ideilor… Ei s`nt – de departe – cei mai eficace ap\r\tori ai liberalismului (politic [i economic). De altfel, `i recomand studen]ilor ce vor s\ studieze liberalismul. Valoreaz\ mai mult dec`t c\r]ile de teorie liberal\. Am `ncercat s\ citesc [i faimosul roman al lui Ayn Rand, Atlas Shrugged, ap\rut cu titlul La Grève, la Editura Les Belles Lettres. Sigur, e un lucru excep]ional traducerea acestei opere de 1200 de pagini. Gra]ie profesorului Alain Laurent. ~ns\ s`nt incapabil s\ explic cum acest roman „libertarian“ a avut un succes incredibil (peste 10 milioane de exemplare v`ndute) `n Statele Unite? De[i `mp\rt\[esc „mesajul“ c\r]ii, am abandonat lectura dup\ vreo 40 de pagini. Nu am reu[it s\ „intru“. Astea s`nt misterele unui best-seller... (Paris, februarie 2012)

CAPRICORN

Mori m\cin`nd `n gol… OVIDIU PECICAN La cap\tul unei lecturi atente a `ncropirii epistolare semnate Gabriel Liiceanu & Gabriel Cercel (s`nt omise, nemeritat, dou\ nume de autori ai opului p\tr\]os: Christian Ferencz-Flatz [i Ileana Bor]un), ~nt`lnire `n jurul unei palme zen (Bucure[ti, Editura Humanitas, 2011, 288 p., imagini de R\zvan Luscov) `ntrebarea r\m`ne: care palm\ zen? Nu `ntreb cine a p\lmuit pe cine, nici cine a c\p\tat de la cine o palm\. Nu se deslu[e[te `ns\ palma zen, trezirea, ie[irea „deasupra“. Pentru a economisi timpul cititorului acestor r`nduri rezum: G.C. `i scrie lui G.L. pentru a-l convinge c\ `ndoielile nu `[i au rostul: nota]iile jurnaliere ale fostului profesor s`nt, vezi bine, fenomenologie. Demonstra]ia se face limpede [i cu o scriitur\ `ngrijit\, discipolul dovedindu-se plin de deferen]\ [i comprehensiune valorizant\. ~nvigorat, mentorul se las\ convins [i revine cu energie proasp\t\ `n c`mpul discu]iei, socotindu-se, de-acum, r\zbunat [i `n]eles ca filosof, chit c\ volumele despre care este vorba erau, `n bun\ m\sur\, transcrieri de fulgura]ii cotidiene, simple agende personale [lefuite stilistic. Impresia cov`r[itoare este c\ un personaj secundar din Molière `i reveleaz\ jup`nului Jourdain scretul marii sale [tiin]e intuitive [i native de a vorbi… `n proz\.

februarie 2012

Lucrurile merg bine, se divagheaz\ sagace `n jurul acestei revela]ii, [i de la o vreme apare propunerea ca mai t`n\rului prieten s\ `i apar\ cartea la editura mai [tiutorului (vorba lui Mihai {ora). Apoi, pentru c\ se contureaz\ prilejul unei interven]ii a me[terului Jourdain `n deschiderea unui colocviu al fenomenologilor tineri din Rom=nia, acesta se socote[te `ndrept\]it s\ le `mp\rt\[easc\ tinerilor aduna]i `n conclav fragmente din coresponden]a lui privat\ cu G.C. Zis [i f\cut; ba, mai mult, cu acela[i prilej, profesorul le `mp\rt\[e[te discipolilor `ndoielile sale c\ exegeza [i conceptul ar fi vehiculele cele mai potrivite pentru demersul fenomenologic. Lumea afilia]ilor `ndur\ contestarea respectiv\, sosit\ tocmai din partea celui pe care l-a urmat cu deplin\ `ncredere pe calea deprinderii erudi]iei, a obiceiurilor [tiin]ifice de tip academic etc. Se aude, totu[i, o voce `n r\sp\r: Christian Ferencz-Flatz este de alt\ p\rere, socotindu-se contrariat – dac\ nu chiar lezat – de `ntors\tura spre alte z\ri [i abord\ri a maestrului; o voce rezonabil\, echilibrat\ [i serioas\, merit\ men]ionat. Efectul epic este rezonabil, odat\ cu contrapunctul la dulcea]a comunic\rilor de p`n\ atunci, nu lipsit\ de idea]ie, dar cam f\r\ relief conflictual. Se schi]eaz\, `n fine, o simpatic\ schimbare a aerului din `nc\perea izolat\ etan[ a primilor colocutori. Domnul Ferencz-Flacz pare s\ doreasc\ `n mod sincer s\ se sprijine pe picioarele sale (are toate dot\rile pentru asta). Domnia sa `[i formuleaz\ clar, riguros [i conving\tor argumentat re]inerile fa]\ de piruetele executate de G.L., sanc]ion`ndu-le cu m\sur\, dar f\r\ ezitare. Dup\ noi l\muriri ale fostului profesor, el realizeaz\ `ns\, dintr-o dat\ (satori?!) c\, poate, a `ndr\znit prea mult [i… se sperie

de propria cutezan]\ [i demnitate, devenind brusc grijuliu, s\ nu fi produs efecte nedorite [i compromi]\toare. Slav\ Domnului, i se spune c\ totul e `n regul\ dar… ceea ce observ\ cititorul este c\, de[i interven]ia lui a produs o salutar\ ruptur\ `n armonia factice a dialogului pe acompaniament de lir\ de p`n\ atunci, numele acestui ter] partener la schimbul de idei nu apare pe copert\. Sanc]iune? Nu s`nt eu `n m\sur\ s\ stabilesc acest lucru, m\ rezum doar s\ remarc inadverten]a. La drept vorbind, temele propuse de G.L. s`nt… flea[c\. Atunci c`nd `ncepi s\ te pasionezi de fenomenologie cu Husserl [i continui cu Heidegger – dispre]uind, `n acela[i timp, fenomenologia francez\ (deci iubind fenomenologia pe limbi [i pe na]ii!) –, nu po]i spera `n mod serios s\ reinventezi aceast\ orientare not`nd cu `ngrijire flecu[te]e cotidiene `ntr-un soi de literatur\ diaristic\ mai apropiat\ de Jules Renard dec`t de g`nditorii germani deja numi]i. La fel, c`nd socote[ti cu toat\ seriozitatea c\ a publica `nseamn\ s\ tr\dezi aspira]ia ta c\tre autenticitate fenomenologic\ nu te `nc\p\]`nezi s\ faci bani de pe urma unei edituri [i nici s\ semnezi c\r]i scrise de tine. C`nd `l pre]uie[ti enorm pe Alexandru Dragomir pentru c\ nu a publicat nimic [i nici nu a vrut s\ publice `n timpul vie]ii, nu faci altfel dec`t acela, dac\ ai vreo c`t de mic\ preten]ie la coeren]\ [i consecven]\. Enumerarea ar putea continua, dar m\ opresc aici. Din indistinc]ie ies dou\, poate trei figuri din ceea ce numeam mai demult Grupul H.A.H. (le-am numit deja). Iat\ c\ nu to]i membrii acestei echipe s`nt la fel de mult adulatorii unei persoane, [i nu a unui mod de a practica g`ndirea. Desigur, `ns\,

to]i scriu cam la fel: obligatoriu se presare printre cuvintele frazelor cu t`lc terminologia german\ sugativat\ din pagina heideggerian\; a[a face [eful [colii, a[a se cuvine s\ fac\ [i ei. Mantrele cu efect incantatoriu, cuvintele cheie care s\ semnaleze apartenen]a la acela[i cerc `nchis s`nt obligatorii… Temele le stabile[te maestrul (vai!). Tot el uzeaz\ de coresponden]a lui cum crede de cuviin]\ (mai `nt`i `mp\rt\[ind unuia [i altuia ce a primit de la cutare; apoi cit`nd, in extenso, [i abia apoi anun]`ndu-l pe cel din care a citat, la scen\ deschis\; `n fine, implic`ndu-l pe acesta, ca [i pe al]ii, `n proiectul unei c\r]i unde to]i au glosat `n marginea temelor la care el, maestrul, avea doar r\spunsuri provizorii [i par]iale, pe care, `n plus, se dovedea nesigur; anul`nd, per total, caracterul privat al oric\rei coresponden]e [i exhib`nd-o public f\r\ a l\sa loc decupajelor `n zona unde, r\spunz`nd unei `n]elegeri proprii a polite]ii [i convenien]elor, c`te unii `[i exprim\ prea ardent emo]ionalitatea ierarhic direc]ionat\). Devine, cu acest prilej, [i una dintre abaterile – grave, socotesc – de la etica profesional\. Dup\ ce, vreme de dou\ decenii, a oficiat de la o catedr\ universitar\, ajuns `n pragul pension\rii omul dezv\luie f\r\ perdea lipsa de stim\ pe care o poart\ exerci]iului academic. Pariind pe fostul lor profesor, angrena]i deja, `n diverse forme, `n mecanisme institu]ionale academice, pe care le slujesc [i de pe urma c\rora au beneficiat [i beneficiaz\, mai tinerii prieteni urmeaz\ cu str\[nicie exemplul (mai pu]in Christian Ferencz-Flatz, tot respectul!). Neconving\tor, trist [i, la drept vorbind, ur`t ciocoism la o lume care `ncepe deja s\ se defineasc\ drept noua elit\ academic\ de acas\ sau din deplasare. www.timpul.ro


Agora

3

TIMPUL

O antologie cutremur\toare LIVIU ANTONESEI Spre sf`r[itul anului trecut, Leo Butnaru ne-a oferit o carte atroce, cutremur\toare, o antologie a suferin]ei paroxistice a poe]ilor „`n vremuri secetoase“, dar `nsetate de s`nge: Avangarda – Jertfa Gulagului (Poe]i sub teroarea comunist\). Excep]ionalul poet de la Chi[in\u ne-a dovedit o dat\ mai mult c\ nu este numai unul dintre cei mai importan]i „optzeci[ti“ de peste Prut, ci [i unul dintre cei mai buni traduc\tori `n rom=ne[te din literatura rus\, dar [i din alte literaturi slave, de la ucrainean\ la s`rbo-croat\. A tradus, `ntre al]ii, pe Maiakovski [i Velimar Hlebnikov, ambii „sinuci[i“ `n `mprejur\ri neelucidate, pe Viaceslav Kuprianov [i Ivan Ahmetiev etc. Cu volumul de fa]\, Leo Butnaru `[i `ncheie proiectul dedicat avangardei, ini]iat cu cele dou\ volume, de peste nou\ sute de pagini laolalt\, care cuprind ample [i semificative selec]ii din poezia, proza [i teatrul avangardiste ruse (volume ap\rute `n urm\ cu cinci ani, tot la Ia[i). Leo Butnaru `ncheie, acum, un proiect, dar a[ putea spune c\, `nt-un fel, `l [i `ncununeaz\. S`nt reuni]i `n cele circa trei sute cincizeci de pagini ale antologiei 52 de poe]i sovietici care au cunoscut `n modul cel mai direct [i brutal „teroarea comunist\“ – poe]i `mpu[ca]i de NKVD f\r\ judecat\, poe]i disp\ru]i `n m\runtaiele Gulagului, uneori f\r\ a se cunoa[te precis m\car anul mor]ii, dac\ nu circumstan-

]ele exacte, poe]i `nchi[i, elibera]i [i reabilita]i, apoi `nchi[i din nou [i asasina]i, poe]i care s-au sinucis sub presiunea terorii [i poe]i care „au fost sinuci[i“. C`teva dintre numele cele mai mari: Anna Ahmatova, Ossip Mandelstam, Nikolai Gumilov, Marina }vetaeva, Daniil Harms, Boris Pasternak. Sigur, cel din urm\, nu a fost nici `nchis, nici asasinat, `ns\, dup\ publicarea `n str\in\tate a romanului Doctor Jivago (1957, deci dup\ destalinizarea lui Hru[ciov!) [i, mai ales, dup\ acordarea Premiului Nobel pentru Literatur\ (1958), este victima unei campanii denigratoare uria[e `n presa sovietic\, este exclus din Uniunea Scriitorilor, izolat [i anchetat, amenin]at cu un proces pentru „tr\dare de patrie“! Premiul avea s\ fi primit, abia `n 1989, dup\ treizeci [i unu de ani, de c\tre fiul s\u. Cu ce s-au f\cut vinova]i ace[ti 52 de poe]i – c\rora li se adaug\ alte sute, mii de victime din lumea artistic\ `n ansamblul s\u –, ce au f\cut ei at`t de grav [i at`t de periculos pentru ordinea sovietic\ de au meritat `ntemni]area, ostracizarea, tortura, moartea? Mai `nt`i, ei s`nt vinova]i pentru simplul fapt c\ au scris poezii. ~n al doilea r`nd, pentru c\ au crezut c\ libertatea este valoare suprem\ pentru orice om, cu at`t mai mult pentru un artist. {i au pl\tit poezia cu via]a, poezia lor devenind astfel similar\ cu o condamnare la moarte. Platon se mul]umea s\-i alunge – [i doar `n scris, nu `n fapte – pe poe]i din cetate. Dar Platon a tr\it `n – `nc\ – bl`nda lume a antichit\]ii. Libertatea ca inamic al ordinii, libertatea g`ndului [i a expresiei drept crime de neiertat s`nt, din p\cate, ni[te inven]ii de-ale noastre, de-ale modernit\]ii. Nu c\ n-ar fi existat Inchizi]ia, de pild\, dar aceea nu lucra la propor]ii statistice at`t de cople[itoare precum totalitarismele moderne, fie ele de factur\ fascist\, fie de obedien]\ comunist\.

{i, totu[i, la sf`r[itul lecturii, nu e[ti deprimat ci, printr-un ciudat proces de r\sturnare, mai degrab\ `mputernicit. ~]i dai seama c\ poetul adev\rat este un virus al libert\]ii, c\ el poate fi torturat, ucis, umilit, `nchis, dar nu poate fi aneantizat. Poate c\ nu exist\ o metafor\ mai puternic\ a libert\]ii poetului, indiferent de condi]iile exterioare ale vie]uirii sale, dec`t imaginea lui Ossip Mandelstam, `n ultimele luni dinaintea sf`r[itului, scrijelindu[i poeziile pe scoar]a mestecenilor din lag\rul siberian. Acel Mandelstam care, `n 1922, lucid, scrisese cuvintele acestea premonitorii: „Veacul meu, fiara mea…“. Da, un veac-fiar\ pentru sute de milioane de oameni, pentru foarte mul]i dintre ei fiind fiara ultim\, fiara de la „cap\tul tunelului“… ~n ceea ce prive[te travaliul benedictin de traducere din avangarda rus\, se poate spune c\ finis coronat opus. Trebuie ramintit c\, printr-o tragic\ ironie a sor]ii, poe]ii avangardi[ti ru[i au fost de la bun `nceput ni[te alia]i ai revolu]iei bol[evice. De altfel, c`]iva ani dup\ „marele octombrie“, bol[evicii au fost destul de abili s\-[i atrag\ poe]ii, scriitorii [i intelectualii, permi]`nd ni[te confrunt\ri [i dezbateri de idei [i o eflorescen]\ de curente literare [i orient\ri culturale de un nivel niciodat\ atins `n Rusia p`n\ atunci. Dup\ c`]iva ani, a venit „`nghe]ul“. Trei date importante, trei „mor]i ciudate“ marcheaz\ procesul de criogenizare cultural\: Hlebnikov (1922), Esenin (1925) [i Maikovski (1930). ~n 1929, c`nd `ncepe primul plan cincinal, acesta cuprinde [i arta, bol[evicii anun]`nd c\ nu mai s`nt dispu[i s\ accepte altceva `n afara artei proletare. ~n 1932, este constituit\ Asocia]ia Scriitorilor Proletari, iar la primul congres al scriitorilor sovietici, sinistrul Jdanov anun]\ c\ realismul socialist este singura doctrin\ admis\ `n URSS. Un „`nghe]“ care dureaz\ p`n\ `n 1956, c`nd Hru[ciov denun]\ „excesele staliniste“. Dar

„dezghe]ul“ nu doar c\ nu a fost complet, dar nici n-a durat dec`t p`n\ la debarcarea lui Hru[ciov, fiind urmat de cenu[iul cultural [i ideologic al stagn\rii brejneviste, `n care o bun\ parte a artei, inclusiv a poeziei – s\ ne g`ndim la Brodsky, de pild\ – avea s\ apar\ mai ales ca literatur\ dizident\, `n samizdat sau `n str\in\tate. P`n\ [i Soljeni]`n, care apucase s\ publice `n vremea „dezghe]ului“, avea s\ fie expulzat `n 1974, dup\ apari]ia `n str\in\tate a Arhipelagului Gulag, cea mai important\ enciclopedie a terorii sovietice, [i primirea Premiului Nobel. {i a urmat explozia literar\ [i artistic\ ini]iat\ odat\ cu glasnosti-ul gorbaciovist, care continu\ de un sfert de secol deja.

drum spre cas\ autocarele le-au fost distruse, iar ei au fost b\tu]i de indivizi `narma]i cu b`te [i lan]uri. B\nuiala a c\zut atunci pe sus]in\torii Rapidului. Violen]ele de la Ia[i au adus un element nou: preparativele. Cronicile vremii spun c\, `nainte cu o s\pt\m`n\, cele dou\ grup\ri beligerante [i-au trimis reciproc declara]iile de r\zboi, au stabilit locul (Gr\dina Botanic\) [i momentul (dup\ meci, pentru a nu produce incidente la stadion). Dar, pentru c\ informa]ia a ajuns la urechile jandarmilor, care au luat m\suri pentru ca acest conflict s\ nu aib\ loc, lupta s-a mutat `ntre blocurile din zona G\rii. Astfel de manifest\ri violente ale acestei categorii sociale de week-end s`nt frecvente `n mai toate ora[ele ce g\zduiesc meciuri de fotbal, sold`ndu-se cu scaune [i capete sparte, garduri rupte, jandarmi b\tu]i, urlete [i `njur\turi. ~ngrijor\tor este faptul c\ at`t societatea, c`t [i autorit\]ile s`nt dispuse s\ le priveasc\ cu indulgen]\. Ce po]i s\ le faci?! S`nt oamenii din galerie. Sau, cum li se spune mai nou, „ultra[ii“ – denumire ce aminte[te de „usla[i“1. {i ace[tia ]in s\ se comporte ca atare: merg `n mijloacele de transport f\r\ s\ pl\teasc\, `[i etaleaz\ cu m`ndrie starea de euforie bahic\ sau de alt\ natur\ [i, dup\ cum ne spune [i numele lor, ultragiaz\. Simpla apartenen]\ la galerie pare s\-i exonereze pe ace[ti indivizi de orice responsabilitate, de parc\ o anumit\ lege ce ]ine de psihologia maselor (conform c\reia `n mas\ individul `mbrac\ o alt\ personalitate, a mul]imii cu care se identific\, s\v`r[ind cu u[urin]\ fapte pe care nu le-ar face de unul singur) ar fi una civil\ ce i-ar proteja.

Ultra[ii nu s`nt de capul lor. Ei au st\p`ni care `i folosesc la diverse manifest\ri publice, iar evenimentele din Bucure[ti nu au f\cut excep]ie. Pentru c\ ura `mpotriva actualei guvern\ri a fost mai mare dec`t dorin]a de a ap\ra principiile statului de drept, `n pres\ nu s-a mai discutat despre apartenen]ele ultra[ilor. M\ `ntreb [i eu dac\ este vreo leg\tur\ `ntre prezen]a acestora `n strad\ la o zi dup\ ce presa a vorbit de dosarele de sp\lare de bani `n care erau implicate nume sonore [i dragi ultra[ilor, precum Becali, Hrebenciuc [.a. A]i mai auzit vorbindu-se de acestea? Eu nu. ~n strad\, ultra[ii nu l-au sus]inut pe Arafat, ci au f\cut ceea ce [tiau: s-au b\tut cu jandarmii, au c`ntat [i au ]op\it ca pe stadioane (tocmai fuseser\ trimi[i `n Pia]\ din timpul unui meci). Ei au avut o misiune, nu o cauz\. Faptul c\ interven]iile lor au compromis pentru c`teva zile manifesta]iile din Pia]a Universit\]ii i-a pus pe ultra[i `ntr-o situa]ie incomod\. ~n primele zile, `n atitudinile speaker-i]elor de pe la diverse televiziuni se putea citi o anumit\ admira]ie pentru ace[ti „viteji“ `mbrobodi]i `n glugi [i fulare, pentru faptele de arme albe ale acestor indivizi ce au un curaj la fel de mare precum al celor care `njur\ pe diverse forumuri sub protec]ia anonimatului. Dar, odat\ ce protestatarii din Pia]\ care chiar au ceva de spus [i care au f\cut ceea ce opozi]ia nu a fost `n stare s\ fac\ au ]inut s\ se dezic\ de ei, atitudinea s-a schimbat. Televiziunile-partid cu vocile lor ce tr`mbi]eaz\ monomaniac ap\rarea democra]iei [i care i-au prezentau `n prima sear\ ca pe ni[te salvatori au revenit asupra ideii. Eroii de ieri sear\ au devenit huliganii din aceast\ sear\. S\ ne amintim c\ [i Petre Roman s-a bucurat de

prima venire a minerilor; la a doua nu a mai fost la fel. Cu toate c\ o perioad\ de timp ultra[ii au fost retra[i din strad\, s-a lucrat la coagularea lor, la crearea unei con[tiin]e de clas\. Recent, cei din Sibiu au organizat un miting prin care s-au dezis de actele de violen]\. „Respingem actele de violen]\, dar respingem pedepsele aspre aplicate violen]ilor“, spun ei. Curat Caragiale! {i apoi, `nc\ ceva nu se leag\: cine a mai v\zut ultra[ „f\r\ violen]\“, c`nd unul dintre obiectivele lor sus]inute `n mod repetat este confruntarea cu jandarmii!? Asist\m la o mi[care important\ `n s`nul unei categorii care nu a avut p`n\ acum dec`t misiuni punctuale la evenimente electorale. Ea vrea acum o coeren]\ intern\ [i recunoa[tere public\ a existen]ei ei separat de actele ce au impus-o [i o caracterizeaz\. Ace[ti indivizi tr\iesc o acut\ criz\ ideologic\ [i s`nt `n c\utarea unui program politic. Deocamdat\, constat\m c\ s-au `mp\r]it `n dou\ categorii. E posibil s\ ni se prezinte pentru `nceput Partidul Ultra[ilor Liberi [i Amabili care va intra `n disput\ cu Partidul Ultra[ilor Liberi [i Agresivi [i care, `ntr-un final, se vor reorganiza `n cadrul unei Coali]ii a Ultra[ilor Reorienta]i. Probabil c\ se vor g\si din ce `n ce mai mul]i clien]i pentru utilizarea sezonier\ a acestei surse de energie neconven]ional\. Vin alegerile [i este mare nevoie de public huiduitor. Dar, cei ce recurg la asemenea servicii ar trebui s\ [tie c\ va veni o zi `n care s-ar putea s\ fie ei `n[i[i ultragia]i. S\-l `ntrebe pe Petre Roman.

Ultra[ii SORIN BOCANCEA O categorie social\ ce s-a manifestat sim]itor `n perioada protestelor a fost cea a oamenilor din galerii. Nu e vorba de mineri, indivizi care `[i petrec o mare parte din timp `n galerii `n scop extractiv, ci de o parte a microbi[tilor care, timp de c`teva ore pe s\pt\m`n\, devin membri ai galeriilor echipelor de fotbal, `n scop distractiv. ~n pofida acestor diferen]e, `ntre cele dou\ categorii de oameni ai galeriilor s`nt asem\n\ri frapante: ambele s`nt organizate `n cluburi, au leaderi, limbaj propriu [i, atunci c`nd cred c\ au o cauz\ de ap\rat, devin repede violente [i cer s\ fie considerate ca fiind deasupra legii. Dac\ traiul cotidian lini[tit arunc\ `n uitare scenele cu violen]ele din timpul mineriadelor, periodic oamenii galeriilor de suprafa]\ ne ajut\ s\ ne `mprosp\t\m memoria. Istoria postdecembrist\ este plin\ de evenimente de o violen]\ ie[it\ din comun provocate de aceste grup\ri de ortaci ocazionali. ~n luna octombrie 2007, c`teva str\zi ale Ia[ului s-au transformat `ntr-un c`mp de b\t\lie `ntre galeriile Politehnicii [i Rapidului. Ie[enii au vrut s\-[i ia revan[a pentru pierderile materiale `nregistrate `n timpul b\t\liei de la Afuma]i, din anul precedent, c`nd `n www.timpul.ro

1 Militarii din Unitatea Special\ de Lupt\ Antitero – USLA – de pe vremea comunismului.

februarie 2012


4

TIMPUL BURSA C|R}ILOR

N. Steinhardt, Incertitudini literare, Edi]ie `ngrijit\, studiu introductiv, note, referin]e critice [i indici de George Ardeleanu, Repere biobibliografice de Virgil Bulat, Edi]ie cartonat\, Colec]ia Seria de autor „N. Steinhardt“, Coeditare cu M\n\stirea „Sf`nta Ana“, Rohia, Editura Polirom, 2012, 436 p. Preocupat de art\ [i puterea ei de fascina]ie, N. Steinhardt caut\ forme artistice `n literatur\, dar [i `n teatru sau `n via]a de zi cu zi. Captivat de D'Annunzio sau Malraux [i „setea lor de a tr\i [i f\ptui“, de Jules Verne [i insulele sale misterioase, de Eliade [i prozele sale fantastice, `i dezaprob\ `n schimb pe autorii din ale c\ror jurnale r\zbat plictiseala [i indiferen]a. Volumul se `ncheie cu un remarcabil eseu al lui Steinhardt, „Arta ca n\zuin]\“, o medita]ie asupra artei de a tr\i [i a muri cu demnitate.

„Ce se `nt`mpl\ c`nd un intelectual care are „cultura“ incertitudinii – inclusiv `n zonele `n care, `ndeob[te, acesteia i se ofer\ mai pu]ine c\i de acces sau, pur [i simplu, i se obtureaz\ orice cale de acces (`n spa]iul credin]ei, al ideologiilor, al [tiin]elor sau al sistemelor etice) – se opre[te asupra domeniilor `n care incertitudinea, ambiguitatea, nedeterminarea, aproxima]ia, fluiditatea s`nt – prin defini]ie – elemente constitutive? Ce se `nt`mpl\ a[adar c`nd un asemenea intelectual `[i `ndreapt\ privirea spre literatur\, spre celelalte arte [i, `n general, spre cultura umanist\? ~n astfel de situa]ii, intelectualul cu pricina `[i va asuma cu at`t mai mult complexul incertitudinii, `l va proclama aproape ostentativ, va lucra, a[a-zic`nd, cu incertitudini „deschise“. Incertitudinea va viza deopotriv\ obiectul investiga]iei [i – mai ales – sistemul de interpretare. Este [i cazul volumului Incertitudini literare de N. Steinhardt.“ (George Ardeleanu) N. Steinhardt se na[te la Bucure[ti pe 29 iulie 1912. ~[i face debutul publicistic foarte de timpuriu `n revista Liceului „Spiru Haret“. ~[i ia bacalaureatul `n 1929 [i frecventeaz\ cenaclul „Sbur\torul“, iar `n 1932 `[i ia licen]a `n Drept. ~n 1934 `ncepe s\ colaboreze la Revista burghez\ [i public\ sub pseudonimul Antisthius volumul parodic ~n genul… tinerilor. ~[i ia doctoratul `n Drept `n 1936. ~n 1935 [i 1937 public\ `mpreun\ cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme [i Illusions et réalités juives. Colaboreaz\ la Libertatea [i la Revista Funda]iilor Regale. Dup\ r\zboi, public\ pentru scurt\ vreme `n Universul literar, Victoria, Tribuna poporului [i, din nou, Revista Funda]iilor Regale. Refuz\ s\ colaboreze cu noul regim. ~n 1960 este anchetat, apoi condamnat `n „lotul Noica-Pillat“ la 12 ani de munc\ silnic\. Trece prin `nchisorile Jilava (unde este botezat de p\rintele Mina Dobzeu), Gherla [i Aiud. Eliberat `n august 1964, va reveni dup\ c`]iva ani `n lumea literar\ prin traduceri, medalioane, cronici etc. ~n 1972 termin\ prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Public\ volume de eseuri [i de critic\ foarte bine primite, de[i unele s`nt puternic cenzurate. Monah din 1980, r\m`ne activ pe terenul eseisticii [i al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.

februarie 2012

Agora

POLEMICI CORDIALE

{i, totu[i, care e solu]ia? ADRIAN NI}| Demonstra]iile `ncepute la mijlocul lui ianuarie, continuate `n mod pa[nic, at`t `n Pia]a Universit\]ii din Bucure[ti c`t [i `n alte localit\]i din ]ar\, arat\ c`teva lucruri extrem de interesante. Prilejul, pic\tura care a umplut paharul, a fost rolul nefast jucat de Traian B\sescu dup\ `naintarea unui proiect legat de reforma sanitar\. R`sul de[\n]at pe pre[edintelui din convorbirea televizat\ cu Raed Arafat a declan[at o ampl\ manifestare de simpatie pentru Arafat, unul dintre pu]inii rom=ni care au construit ceva `n aceast\ ]ar\, [i totodat\ de antipatie `n raport cu pre[edintele B\sescu, aflat la cele mai de jos cote ale simpatiei populare. Din aceast\ cauz\, manifest\rile au fost ini]ial violente, at`t din partea popula]iei, c`t [i a oamenilor de ordine. Intrarea `n scen\ a opozi]iei a f\cut ca protestele s\ se coloreze politic, un fapt normal, de altfel, `n orice ]ar\ democratic\. Este firesc ca opozi]ia s\ vrea, [i s\ lupte, pentru a accede la putere. Este firesc ca opozi]ia s\ cear\ demisia unui pre[edinte care nu se comport\ ca un pre[edinte, ci ca o persoan\ aflat\ la c`rciuma din col]. Cum m\surile guvernului au fost drastice, conduc`nd la o austeritate mai accentuat\ a unei popula]ii oricum s\r\cite [i cu cel mai mic nivel de trai din Europa, era firesc s\ se cear\ demisia guvernului. Ce mi se pare cel mai interesant, din acest punct de vedere, a fost reac]ia str\zii. Imediat, `n Pia]a Universit\]ii [i `n alte locuri, manifestan]ii au `nceput s\-[i arate aversiunea inclusiv fa]\ de opozi]ie. Cu alte cuvinte, de[i `n zilele anterioare se manifestase `mpotriva guvernului, a lui B\sescu [i a PDL-ului, apar acum manifest\ri `mpotriva opozi]iei. Faptul c\ `ntreaga clas\ politic\ a fost, [i este `n continuare, pus\ la zid, arat\ c\ oamenii [tiu s\ taxeze erorile politicienilor. Desigur, se va spune c\ opozi]ia nu ar trebui s\ fie blamat\, `n condi]iile `n care responsabilitatea (at`t pentru cele bune, c`t [i pentru cele rele) st\ `n curtea coali]iei de la guvernare. Este corect acest punct de vedere, dar oamenii nu au uitat c\ PDL nu a guvernat niciodat\ singur, ci `ntotdeauna cu UDMR, [i uneori, surpriz\-surpriz\, cu PSD [i apoi cu PNL. Chiar dac\ unii actori uit\ acest lucru, inclusiv vehemen]ii critici Ponta, Antonescu [i to]i cei care `i simpatizeaz\, popula]ia ce manifesteaz\ nu a uitat. Explica]ia este simpl\: nu m\surile de guvernare au condus la ne`ncrederea `n clasa politic\. Nu faptul c\ s`ntem cei mai s\raci din Europa, `n condi]iile `n care avem o ]ar\ at`t de bogat\. Nu faptul c\ nu avem cu ce pl\ti `ntre]inerea [i c\ puterea de cump\rare a sc\zut pe zi ce trece `n Rom=nia ultimilor ani. Faptul fundamental

DETECTOR

Suferin]ele limbii rom=ne LIVIU FRANGA Diverse fisuri, como]ii, fracturi (de sezon, [i nu numai)... 43) „/.../ (juriul) a ascultat piesele care merg ale altor ]\ri la concursul Eurovision /.../“ (Alexandra St\nescu, „{tirile care con-

este reprezentat de imoralitatea, necinstea [i corup]ia ce caracterizeaz\ `ntreag\ clas\ politic\. Oamenii nu au uitat matrapazl`curile lui N\stase patru case, nici bile]elele lui T\riceanu, dup\ cum nu pot ierta actualilor guvernan]i afacerile oneroase cu borduri, asfalt ori orice altceva (`n fond, pentru ei, orice poate aduce venituri nemuncite este bun). Ne`ncrederea `n clasa politic\ este amplificat\ de r\ul mers al institu]iilor statului. Cum ar putea crede cineva c\ `n Rom=nia clasa politic\ este corect\ `n condi]iile `n care exist\ parlamentari sub urm\rire penal\ sau chiar condamna]i, `n condi]iile `n care s`nt condamnate persoane nevinovate ori b\tr`nici, iar marii corup]i [i ho]ii s`nt nepedepsi]i (fie prin neurm\rire penal\, fie prin prelungirea termenelor p`n\ la prescrip]ie, fie prin eliberare ori achitare de c\tre judec\tori corup]i)? ~n ultimele zile, discu]iile au condus la mai multe posibile variante. A[adar, care e solu]ia pentru ie[irea din aceast\ criz\ prin care trece o ]ar\ aflat\ mereu `n criz\? Opozi]ia sus]ine c\ ie[irea din marasmul pedelist se afl\ `n alegerile anticipate. A[adar, `n 2012, `n loc s\ avem alegeri locale `n prim\var\ [i parlamentare `n toamn\, ar trebui s\ avem `n prim\var\ [i alegeri locale [i alegeri parlamentare. S\ fie aceasta o solu]ie viabil\? ~n primul r`nd, aceast\ variant\ este asem\n\toare cu cea a puterii, ce dorea comasarea alegerilor, dar `n toamn\. Se pare c\ opozi]ia vrea s\ comaseze alegerile, dar `n prim\var\. ~n al doilea r`nd, crede cineva c\ Rom=nia o va duce mai bine cu un guvern [i un Parlament nou `n var\, `n loc de toamn\? Va cre[te `ncrederea popula]iei `n politicieni? Va salva, cu c`teva luni mai devreme, USD criza economic\ prin care trece Rom=nia? Este mai mult dec`t evident c\ r\spunsul la toate aceste `ntreb\ri este negativ. Mai mult, un r\spuns pozitiv ar fi catastrofal. C\ci, dac\ USD, odat\ ajuns la guvernare, va `ncepe s\ m\reasc\ salariile [i pensiile [i s\ creasc\ cheltuielile bugetare, Rom=nia va ajunge `n mai pu]in de un an `n situa]ia Grecei. Eu sper c\ mai exist\ spirite ra]ionale `n USD care s\ se opun\ unor m\suri populiste, ce ar face mult mai mult r\u dec`t poate face un guvern PDL incompetent. {i totu[i care e solu]ia? S\ vedem ce ne propune guvernul. Ini]ial, au propus alegeri comasate, deci `n toamn\. Acestea nu mai s`nt posibile, c\ci legea respectiv\ a fost declarat\ anticonstitu]ional\. Guvernan]ii se g`ndesc, `n mod corect dup\ mine, pragmatic la economiile de resurse, la stabilitatea economic\ etc. E un pragmatism ce are multe p\r]i pozitive. Totu[i, aceast\ solu]ie nu e agreat\ de o mare parte a popula]iei. Cel pu]in, cei care manifesteaz\ nu s`nt de acord cu men]inerea guvernului actual. Solu]ia pare s\ vin\ de la Cotroceni: Traian B\sescu l-a demis pe Boc, numindu-l pe Mihai R\zvan Ungureanu. {i, totu[i, e aceasta solu]ia? Va cre[te oare `ncrederea popula]iei `n clasa politic\? O vom duce mai bine? M\ `ndoiesc. S-a mai vehiculat `n ultimele zile o alt\ variant\: reluarea discu]iilor despre instaurarea monarhiei. Desigur c\ toat\ clasa politic\ (su-

teaz\“ de la postul de radio Europa FM, 20.03.2010, 9H); S\ punem totul, p`n\ [i ruperea oaselor sintaxei, pe seama oralit\]ii? Dar unui vorbitor la radio – pe vremuri, i se zicea crainic... – se poate presupune, c`nd e `n studio, dar chiar [i c`nd e `n afara lui, „`n direct“, c\ mai are m\car o foaie de h`rtie `n fa]\! Dac\ nu cumva totul ar trebui s\-i fie `n minte, atunci c`nd vorbe[te! 44) „/.../ final de week-end la Europa FM“ (Doru Opri[an, `n emisiunea „Discuri pe band\“ de la postul de radio amintit, 21.03.2010, 22H50); Alunec\m pe ghea]\ cu patinele cuvintelor str\ine – dar at`t de fire[ti, azi, `n limba

bliniez: puterea plus opozi]ia) se va `mpotrivi acestei solu]ii, la fel cum s-a `mpotrivit cu transformarea Parlamentului `n unicameral, de[i au existat un referendum [i o lege `n acest sens. Coali]ia, principalul vinovat, nu poate renun]a la privilegii (s\ ne amintim c\ veniturile lunare ale unui parlamentar s`nt de vreo 300 de milioane de lei). Dar pe l`ng\ acest opozant intern, va exista [i un opozant extern. Avem `n vedere faptul c\ toate discu]iile de p`n\ acum despre monarhie au e[uat. ~nc\ din perioada pre[edintelui Constantinescu, at`t de apropiat de Casa Regal\, nu s-a f\cut nimic pentru a se spune adev\rul despre monarhie. ~n plus, regele Mihai este `n v`rst\ [i, probabil, simpatia popular\ nu marcheaz\ mai mult de 10-20 de procente. Printre avantajele monarhiei se num\r\ moralitatea, lini[tea [i echilibrul pe care `l vor aduce cu sine. ~n plus, de[i monarhia nu va conduce automat la ie[irea din criz\ [i nici la cre[terea nivelului de trai, regele, `n calitatea sa de conduc\tor al statului, se va comporta ca atare [i va da o mare demnitate acestei func]ii supreme `n stat. At`t de [mechere[te ob]inut\ de Ion Iliescu (`ntre 1989-1996 [i 2000-2004), at`t de dezam\gitoare (`ntre 1996-2000) [i at`t de mult terfelit\ (dup\ 2004).

rom=n\!... – de ne p`r`ie `n c\z\tur\ oasele capului sensurilor [i d\m `n como]ie. Din (mult\) fericire, doar verbal\. 45) „Acesta este unul din motivele care `i face pe pompieri s\ ajung\ t`rziu la destina]ie.“ (Andreea Marinescu, „{tirile PRO TV“ din 22.03.2010, 19H15); Vajnica [tirist\ de la fa]a locului a `ncurcat – tot oralitatea, bat-o vina! – substantivul („motivele“) cu `nlocuitorul lui morfologic („care“). De aici, fisura: o, Doamne, (iar) din fericire, nu cranian\, ci (doar) sintactic\. Nu de oase, ci (doar) de logic\. Fisura aia nu doare. Dar are grave urm\ri `n exprimare. Dac\ ne pas\. www.timpul.ro


Agora

5

TIMPUL

Proiectul Istoriei Conceptuale Europene (Declara]ie de inten]ie)1 Ca urmare a unui complex proces de integrare, care a durat mai mult de o jum\tate de secol, majoritatea europenilor – dar [i a noneuropenilor – nu mai pot identifica Europa cu o simpl\ pia]\ comun\; `n aceste condi]ii, statutul politic al Uniunii Europene r\m`ne o problem\ deschis\. ~n general, Europa este considerat\ locul de na[tere al unui set de valori cu preten]ii universale, fiind referin]a politic\ de baz\ a cet\]enilor [i institu]iilor lor din `ntreaga lume. Apari]ia [i r\sp`ndirea unor concepte fundamentale, cum ar fi cele de Civiliza]ie, Democra]ie, Liberalism, Parlamentarism, Drepturile Omului, Toleran]\, pentru a lua numai c`teva exemple, s`nt asociate `n mod firesc cu istoria Europei moderne. De[i capacitatea de a elabora concepte cu un anumit nivel de coeren]\, flexibilitate [i durabilitate este comun\ tuturor culturilor, anumite re]ele conceptuale [i modele de conceptualizare definind tr\s\turile culturii europene. ~n acest sens, europenitatea poate fi definit\ ca un set de concepte – incluz`nd chiar conceptul de Europa –, `mp\rt\[ite de majoritatea europenilor; ca un num\r de valori, identificabil cu mijloacele de producere, articulare [i folosire a acestor concepte `n spa]iul public `n temeiul experien]ei comune. Cu toate acestea, evidentele similarit\]i `ntre vocabularul diferitelor regiuni ale Europei [i chiar aparenta uniformitate terminologic\ ce s-a conservat `n statele Uniunii Europene timp de mai multe decenii, ascunde semnificative disparit\]i, ne`n]elegeri [i controverse conceptuale nu numai `ntre limbi, regiuni sau ]\ri, dar [i `ntre vorbitori ai aceleia[i limbi [i `ntre cet\]enii aceleia[i na]iuni. A[a cum a ar\tat filozofia limbajului obi[nuit, este `ns\ imposibil s\ atribui sensuri similare sau non-ambigue cuvintelor, respectiv s\ elimini retorica din via]a politic\, stabilind un repertoriu de concepte a[a-zis transparente [i univoce. Nevoia de a reconsidera vocabularul conceptual care provine din sau care este asociat cu Europa a devenit mai presant\ din perspectiva schimb\rilor esen]iale pretinse de mediile [tiin]ifice contemporane. Aceast\ nevoie implic\ o abandonare a marilor nara]iuni teleologice din secolul al XX-lea, care [i-au asumat o tendin]\ inexorabil\ `n privin]a ra]ionaliz\rii, moderniz\rii [i progresului; aceea[i nevoie presupune retragerea din fa]a unei astfel de direc]ii, precis tran[ate [i acceptate, `n schimbul contingen]ei, indetermin\rii, fragilit\]ii [i deschiderii v\zute ca `nsu[iri mai realiste ale conceptelor [i ale limbajului social-politic. Conceptele au o istorie a lor; departe `ns\ de a fi vorba de o simpl\ reflec]ie a contextelor social-politice aflate `n schimbare, matricile conceptuale modeleaz\ evenimentele [i experien]ele istorice. Unul dintre principalele obiective ale istoriei conceptuale este s\ clarifice rela]iile complexe dintre schimb\rile sociale [i politice pe de-o parte [i inova]ia semantic\ pe de alt\ parte, ambele v\zute pe termen scurt [i mediu, respectiv `ntr-o durat\ lung\ a istoriei. O dat\ cu geneza modernit\]ii, `n ultimele secole a crescut considerabil produc]ia social\ [i difuzarea no]iunilor abstracte. Concepte precum Clas\, Revolu]ie [i Stat, Societate, Individ, Comunicare, Progres, Criz\, Cet\]enie [i multe altele [i-au croit propria cale, uneori str\b\t`nd foarte largi c`mpuri semantice, `nspre vocabularele ideologic, [tiin]ific [i constitu]ional, devenind astfel elemente de ne`nlocuit, vitale, ale argumentului [i ac]iunii politice. Prin inventarea, dar [i prin diversele `mprumuturi ale unor repertorii conceptuale ce au avut loc `n limbajele [i ]\rile europene, culturile europene [i-au dob`ndit `n mod gradual tr\s\turile distinctive, `n acela[i timp p\str`nd [i `mp\rt\[ind un substrat comun. ~n mod mai degrab\ surprinz\tor, istoria proceselor de formare [i dezvoltare a unor asemenea sisteme conceptuale, ]esute inextricabil `n construc]ia Europei, n-a primit `nc\ aten]ia pe care o merit\. Cu scopul particular de a remedia acest dezechilibru, un grup de savan]i din mai multe universit\]i europene au pus bazele Proiectului privind Istoria Conceptual\ a Europei (ECHP). Acest document prezint\ premisele proiectului. Principalul nostru obiectiv este de a studia dintr-o perspectiv\ comparativ\ evolu]ia unei www.timpul.ro

serii `ntregi de no]iuni fundamentale [i, totodat\, de a identifica o serie de concepte cu referire la anumite cuvinte cheie din diferite limbi [i contexte spa]io-temporale. Cu toate c\ majoritatea celor implica]i `n acest proiect folosesc ca inspira]ie binecunoscutele izvoare teoretice, precum originala oper\ a lui R. Koselleck, istoria conceptual\ poate `mbr\ca o multitudine de forme. ~n fapt, istoria conceptual\ este un banner, care reune[te savan]i apar]in`nd diferitelor tradi]ii academice. Ace[tia `[i desf\[oar\ cercetarea `n domeniile [tiin]elor umaniste [i al [tiin]elor sociale, av`nd abord\ri metodologice diferite, dar `mp\rt\[ind acela[i interes pentru limbaje ca fenomene sociale [i dogme teoretice. Prin natura sa transdisciplinar\, istoria conceptual\ se plaseaz\ la grani]a dintre limbaj, istoriografie [i politic\. Mai mult dec`t at`t, aceast\ natur\ transdisciplinar\ pledeaz\ pentru un nou tip de nara]iune, suger`nd apropierea istoriei culturale [i istoriei intelectuale de cea social-politic\. Un asemenea program de cercetare, care ia `n considerare procese de transfer intelectual, de receptare [i interconectare pe tot cuprinsul continentului, este destinat s\ devin\ o considerabil\ valoare euristic\ pentru oameni de [tiin]\ provenind din diverse discipline socio-umane; de la istoria g`ndirii politice la filozofie, retoric\, teoria traducerii, lexicografie istoric\ sau [tiin]e politice. Nu `n ultimul r`nd, `nsu[i conceptul de Europa reprezint\ o serioas\ provocare pentru cercet\torii din mai multe discipline. ~n acest caz e vorba de dou\ paliere de interes. Mai `nt`i, cel ce are `n vedere evolu]ia istoric\ a semnifica]iilor acumulate ([i pierdute) ale conceptului care a generat semnifica]ia curent\. ~n al doilea r`nd, diversele perspective europene asupra conceptului de Europa [i asupra conota]iilor adiacente ale acestuia necesit\ o cercetare [i din unghiul de vedere al contemporaneit\]ii. Dimensiunile culturale, geografice, politice [i lingvistice ale ideii de „Europa“ au fost create mul]umit\ unor transferuri, traduceri, imita]ii, respingeri [i adapt\ri. To]i cei implica]i `n acest proiect au ca punct de referin]\ studii de istorie conceptual\ privind diversele spa]ii na]ionale europene (Finlanda, Fran]a, Germania, Rom=nia, Spania, Marea Britanie etc.). Ceea ce diferen]iaz\ cu adev\rat European Conceptual History Project de alte proiecte este dorin]a de a transcende grani]ele na]ionale `n sensul unui studiu sistematic dintr-o perspectiv\ pan-european\, comparativ\ [i plurilingv\, o dimensiune deosebit de important\ a istoriei continentale `nc\ neexplorat\. Europenizarea [i globalizarea merg m`n\ `n m`n\, dat fiind faptul c\ perspectiva comparativ\ ar trebui `n acest caz s\ fie aplicat\ at`t scrierii istoriei europene, c`t [i orizontului extra-european. Prin transferul no]ional [i hibridizarea elementelor culturale de pe alte continente sau din regiuni `nvecinate, adeseori Europa [i-a proiectat `n exterior limbajele [i conceptele modelate `n interiorul grani]elor sale. Aceast\ externalizare n-a constituit `ns\ un proces mecanic [i unidirec]ional, ci mai degrab\ un fel de du-te-vino `n care rela]iile conceptuale asimetrice au rezultat adesea din fuziuni, r\spunsuri [i reintegr\ri creative `n teritoriile din afara continentului aflate sub influen]a Europei. Astfel, ca un exemplu, recodificarea c`torva concepte moderne `n America de Nord [i `n America Latin\ a generat o multiplicare a modernit\]ii pe ambele ]\rmuri ale Atlanticului, pe care numai o perspectiv\ transcultural\, proasp\t\, eliberat\ de prejudec\]ile eurocentriste, va fi capabil\ s-o `n]eleag\ `n `ntreaga sa complexitate. De asemenea, aceste procese presupun asimilarea conceptelor care ast\zi s`nt considerate europene, dar care `[i au originea `n alt\ parte, recunosc`nd astfel asimetriile `ndatorate transferului [i necesitatea apropierii lor de esen]a Europei. Un astfel de program comparativ ambi]ios necesit\ munc\ de echip\ [i un grup de cercet\tori este implicat de mai mul]i ani `n sus]inerea de seminarii exploratorii [i `n conferin]e pe tema constela]iilor conceptuale ale vocabularelor sociale [i politice europene. Ei au g`ndit punctul de plecare al proiectului editorial. Seria Istoriile Conceptuale Europene (ECH) se va deschide cu un volum introductiv, prezen-

t`nd principalele direc]ii [i cadrul teoretic al cercet\rilor, urmat de alte [apte volume interesate de conceptele: „Civiliza]ie“, „Federalism“, „Stat“ [i „Pia]\“, „Regiuni Istorice“, „Liberalism“, „Parlamentarism“ [i „Planificare“. Consiliul Editorial a `ncredin]at volumele unui num\r de editori care vor coordona cercetarea speciali[tilor din `ntreaga Europ\. Natura inovativ\ interdisciplinar\ [i metodologic\ a istoriei conceptuale face ca ECH s\ anun]e o foarte interesant\ colec]ie nu numai pentru istorici, dar [i pentru teoreticienii politicii, pentru antropologi, filozofi, sociologi, lingvi[ti, juri[ti [i politologi, precum [i pentru studen]ii facult\]ilor de [tiin]e umaniste, drept [i [tiin]e sociale. Datorit\ diversit\]ii [i bog\]iei de perspective, de teme [i ]\ri acoperite de echipa de cercetare plurilingv\ [i interdisciplinar\, precum [i datorit\ amplas\rii geografice a autorilor, seria ECH se adreseaz\ unui public interna]ional numeros. Originalitatea proiectului de istorie conceptual\ european\ const\ `ntr-un set de op]iuni metodologice, care se abate `n mod deliberat de la c\ile b\t\torite ale istoriografiei. Astfel, spre deosebire de obi[nuita emfaz\ privind unitatea [i aspectele consensuale ale identit\]ii europene, s`ntem interesa]i `n a insista asupra plurit\]ii dezbaterilor [i `n acela[i timp asupra liniilor de fractur\ ideologic\ `n leg\tur\ cu interpretarea conceptelor. De fapt, dezbaterile privind denumirea, semnifica]ia, obiectivul [i culoarea normativ\ a conceptelor apar `n mod constant `n toate sferele vie]ii sociale – `n moral\ [i `n [tiin]\, `n politic\ [i `n lumea academic\ –, `n vreme ce institu]iile de valoare ale culturii moderne europene (simboluri ale libert\]ii de expresie, [tiin]ifice sau parlamentare) r\spund nevoii de a canaliza interminabilele controverse. E vorba de acele tensiuni `ncorporate `n limbajele ce adesea `mpiedic\ o comunicare trans-frontalier\ [i limiteaz\ armonizarea vocabularelor. Spre deosebire de abord\rile tradi]ionale din istoria ideilor, care atribuie de obicei o importan]\ excesiv\ unui canon restr`ns de mari g`nditori, prezentul proiect inten]ioneaz\ s\ acorde aten]ie deopotriv\ conceptelor care circul\ zi de zi `n sfera politic\, a[a cum s`nt ele reflectate `n surse precum media, discu]iile parlamentare, pamflete etc. F\r\ a abandona interesul privind fluxul [i transferul de idei, proiectul va lua `n considerare [i alte abord\ri, urm\rind modul `n care diferi]ii agen]i le folosesc `n contexte istorice specifice [i av`nd `n minte diferite obiective. Concentrarea asupra aproprierii culturale [i adapt\rii conceptuale va contribui la dep\[irea vechilor modele aplicate istoriei intelectuale [i va asigura convergen]a cu agendele de cercetare ale istoricilor culturali interesa]i `n probleme de translare, de circula]ie a textelor [i alte practici de comunicare, rezultatul scontat fiind o `n]elegere mai complex\ a experien]ei intelectuale [i politice dec`t cea prezentat\ `n mod curent `n majoritatea manualelor universitare. ~n acela[i timp, pentru a folosi sintagma „surplus de `n]eles“ a lui Paul Ricoeur, trebuie avut `n vedere faptul c\ agen]ii transmit involuntar mesaje adi]ionale, asupra c\rora de]in `n pu]in\ m\sur\ controlul, dar care pot fi preluate de receptori [i, ulterior, pot avea impact asupra semnifica]iilor stratificate [i fluide ale conceptelor date. Este foarte probabil ca un astfel de salt de la istoria na]ional\ la investigarea istoriei transna]ionale s\ fie semnificativ pentru modul `n care `n]elegem Europa. Este de a[teptat ca studiul istoric comparativ al diferitelor no]iuni-cheie s\ conduc\ la interogarea unor percep]ii `ntip\rite, iar ca urmare a studiului anumitor momente de convergen]\ [i divergen]\ semantic\ este de a[teptat s\ apar\ noi nara]iuni [i periodiz\ri alternative ale istoriei europene. De asemenea, din punct de vedere spa]ial, `ncercarea de a trasa evolu]ia unui num\r de variante conceptuale pe teritoriul Europei poate revela nea[teptate conexiuni interregionale ce pot da na[tere unor noi analize nu neap\rat aidoma acelora obi[nuit reduc]ioniste. Europa a fost adesea confundat\ fie cu Europa occidental\, fie cu un num\r foarte restr`ns de ]\ri precum Fran]a, Germania [i Marea Britanie.

Este de a[teptat ca r\sp`ndirea rezultatelor proiectului European Conceptual History Project (ECHP) s\ `mbun\t\]easc\ diferitele variante istorice ale identit\]ilor europene, put`nd spera ca o cunoa[tere a lor s\ se reflecte `n noul curicculum universitar. Potrivit unor teorii, unul dintre principalele scopuri ale filozofiei politice contemporane ar trebui s\ fie analiza mecanismelor de inova]ie, uzur\ moral\ [i schimbare conceptual\, motiv pentru care ECHP va putea oferi un ajutor real `n proiectarea de noi concepte. Pornind de la descoperirea noilor no]iuni, teoreticienii sociali vor fi mai preg\ti]i s\ desemneze acele instrumente intelectuale novatoare, esen]iale cerin]elor unei societ\]i bazate pe cunoa[tere. ~n sf`r[it, angajamentul nostru de a propune o nou\ istorie a Europei prin prisma conceptelor [i a conceptualiz\rii, sensibil\ la complexitatea continentului nostru, dar [i la dezvoltarea vocabularelor social-politice care s\ transgreseze grani]ele Europei, ne va permite stabilirea unui dialog cu alte proiecte transna]ionale aflate `n desf\[urare, precum Proiectul de Istorie Conceptual\ Iberico-American (Iberoconceptos) sau Proiectul de Intercomunicare a Conceptelor Fundamentale din Asia de Est. Ca urmare a acestei cercet\ri, vom fi mai bine preg\ti]i pentru a explora istoria modern\ dintr-o perspectiv\ comparativ\, transna]ional\, ceea ce constituie o lung\ dar stimulativ\ aventur\ `n sensul unei construc]ii graduale a istoriei globale, care, `ntro zi, va putea `mbun\t\]i semnificativ cunoa[terea noastr\ despre lume. Board-ul editorial al seriei European Conceptual Histories: Michael Freeden, Profesor de {tiin]e Politice, Universitatea din Oxford, Director al Centrului pentru Ideologii Politice; Diana Mishkova, Profesor de Istorie modern\ [i contemporan\, Centrul de Studii Avansate din Sofia; Javier Fernandez Sebastian, Profesor de Istoria g`ndirii politice, Universitatea }\rii Basce, Bilbao; Willibald Steinmetz, Profesor de Istorie politic\ modern\, Universitatea din Bielefeld; Henrik Stenius, Director al Centrului de Studii Nordice, Universitatea din Helsinki Semnatari: Pim dem Boer, Decan al Facult\]ii de Istorie European\, Universitatea din Amsterdam; Martin J. Burke, Profesor, Universitatea New York; Gonzalo Capelan, Universitatea Cantabria, Santander; Dominic Eggel, Geneva; Anna Grzeskowiak-Krwawicz, Profesor de Studii interdisciplinare, Universitatea din Var[ovia; Irene Herrmann, Profesor de Istorie modern\, Universitatea din Fribourg; Pasi Ihalainen, Profesor de istorie, Universitaea Jyväskylä; Jussi Kurunmäki, Cercet\tor, Departamentul de {tiin]e Politice, Universitatea din Stockholm; André Liebich, Profesor de Istorie interna]ional\ [i politic\, Universitatea din Geneva; Carl Marklund, Cercet\tor, Universitatea din Helsinki; Victor Neumann, Profesor de Istorie modern\ rom=neasc\ [i central european\, Universitatea de Vest din Timi[oara; Kari Palonen, Director al Centrului finlandez de excelen]\ `n g`ndire politic\ [i schimbare conceptual\, Universitatea din Jyväskylä; Margrit Pernau, Cercet\tor, Institutul Max Planck din Berlin; Pablo Sanchez Leon, Universitatea }\rii Bascilor din Bilbao; Alexander M. Semyonov, Profesor de Istorie [i [tiin]e politice, Universitatea din Sankt Petersburg; Bo Strath, Profesor de Istorie scandinav\, european\ [i universal\, Universitatea din Helsinki; Wyger Velema, Profesor, Departamentul de Istorie, Universitatea din Amsterdam. Traducere din limba englez\ de Cristina Zanfirescu (Doctorand al {colii Doctorale Interna]ionale de Istorie Conceptual\ „Reinhart Koselleck“ & Centrul de Istorie Conceptual\, Facultatea de Litere, Istorie [i Teologie, Universitatea de Vest din Timi[oara) 1 Textul a fost publicat `n englez\, `n volumul Political Concepts and Time. New Approaches to Conceptual History, Edited by Javier Fernández Sebastián, Cantabria University Press and McGraw-Hill Interamericana de España, Santander, 2011, pp. 435-442, precum [i `n mai multe reviste [tiin]ifice occidentale. Vezi [i, `n acela[i num\r al revistei Timpul, articolul lui Victor Neumann, „Conceptele politice [i istoricitatea lumii. Reflexivitatea [i progresul [tiin]elor socio-umane“.

februarie 2012


6

TIMPUL BURSA C|R}ILOR

Alfredo López Austin, Tamoanchan [i Tlalocan. Topografie sacr\ `n Mesoamerica, Traducere din limba spaniol\ [i `ngrijire edi]ie: Liviu Popescu, Colec]ia Cultur\ [i Civiliza]ie, Editura Herald, Bucure[ti, 2011, 368 p.

Noul hermetism – Noua gnoz\, `n [tiin]\ (IV) TIBERIU BRAILEAN

~n viziunea aztecilor, au existat dou\ locuri misterioase – Tamoanchan [i Tlalocan. De[i s`nt considerate importante din punct de vedere cosmologic, trimiterile la ele `n mitologia aztec\ r\m`n obscure. Miturile despre Tamoanchan `l descriu ca pe locul de ob`r[ie al tuturor fiin]elor. Tlalocan, `n schimb, era un paradis terestru situat `n interiorul unui munte ve[nic verde [i frumos, locul `n care s\l\[luiau oamenii care au murit prin `nec, r\pu[i de fulger sau de boal\. Istoricii au `ncercat s\ `n]eleag\ [i s\ clarifice semnifica]ia acestor dou\ locuri din secolul al XVI-lea. Ast\zi, cei care studiaz\ religia vechilor mexicani `ncearc\ s\ le g\seasc\ `n sistemul cosmic, pentru a `n]elege mai bine g`ndirea religioas\ mesoamerican\, dar sursele scrise cu privire la aceste dou\ locuri s`nt greu de `n]eles. ~n Tamoanchan [i Tlalocan, Alfredo Lopez Austin ofer\ noi interpret\ri ale mitologiei aztece bazate pe surse istorice scrise, surse iconografice, [i credin]ele indienilor moderni. Evanghelia lui Nicodim, Edi]ie bilingv\, Traducere din limba latin\ [i note: Sorin-Dan Damian, Colec]ia Manuscris, Editura Herald, Bucure[ti, 2011, 176 p.

„Cunoscut\ `nc\ din perioada Rena[terii, Evanghelia lui Nicodim a fost recunoscut\, la nivel general, ca un text extracanonic, dar influen]a pe care a avut-o [i respectul pe care l-a impus au a[ezat-o `n r`ndul celor mai prestigioase [i mai culturale scrieri. Textul Evangheliei, tradus acum pentru prima oar\ `n limba rom=n\ [i publicat de Editura Herald `ntr-o edi]ie bilingv\, `n traducerea din latin\ a lui Sorin-Dan Damian, a avut multe de oferit: a intensificat realitatea anumitor personaje men]ionate `n Evangheliile canonice, `nfrumuse]`nd relat\rile Evangheliilor, ad\ug`nd noi minuni [i dezvolt`nd ceea ce `n textele canonice abia era men]ionat. Venerabila sa v`rst\, `mpreun\ cu «patronajul» lui Nicodim [i, ocazional, cu al altor autorit\]i biserice[ti, au f\cut-o, `n ciuda statutului s\u necanonic, o surs\ atractiv\ [i de `ncredere. ~n mod direct sau prin rezumatele sale, a devenit o surs\ standard pentru relatarea p\timirilor… Receptiv\ la diferitele extinderi, Evanghelia lui Nicodim a r\mas extrem de flexibil\. A fost transformat\ cu u[urin]\ `n omilii, adaptat\ la contexte istoriografice, transformat\ sub form\ poetic\, sec]ionat\ [i a[ezat\ `n compila]ii hagiografice [i enciclopedice, Pe parcursul Evului Mediu, a fost o lucrare vibrant\ [i plin\ de via]\, dezvolt`ndu-se [i evolu`nd, `nv\]`nd [i bucur`nd genera]ii de cititori.“ (Zbigniew Izydorczyc)

februarie 2012

Eseu

Iisus este personalitatea sacr\ a gnosis-ului cre[tin, care „a reu[it s\ preschimbe interiorul `n exterior, exteriorul `n interior [i partea de sus `n partea de jos, astfel ca toate s\ se `nm\nuncheze `ntr-una singur\“ (Evanghelia dup\ Toma, „Pilda 22“). El ne ofer\ imaginea glorioas\ a plenitudinii Fiin]ei [i modelul de urmat pentru schimbarea condi]iei existen]iale a umanit\]ii. El a eradicat bolile condi]iei umane prin r\sp`ndirea pneumei, a spiritului c\tre suflet [i minte. Harul s\u t\m\duitor elibereaz\ de ata[amentul obsesiv fa]\ de lucrurile materiale [i mentale, oferind, `n schimb, eliberarea spiritual\. Ca hinduismul sau budhismul, gnosticismul consider\ c\ mintea omeneasc\ s\l\[luie[te `ntr-o lume iluzorie autocreat\, din care se poate elibera prin gnosis: „Izb\virea des\v`r[it\ este perceperea `ns\[i a m\re]iei inefabile. Fiindc\ de vreme ce gre[eala s-a ivit din ignoran]\… `ntregul sistem, ce apare din ignoran]\, se pierde `n gnosis. De aceea gnosisul este izb\virea omului l\untric. Gnosisul nu apare din trup, c\ci trupul poate fi corupt, [i nici nu este de natur\ psihic\, fiindc\ p`n\ [i sufletul este rezultatul gre[elii, n\zuind c\tre spirit. […] Aceasta este adev\rata m`ntuire“, arat\ Valentinus, citat de Irineus, `n ~mpotriva ereziei. Nu trebuie s\ ne `ndr\gostim de ideile [i de abstrac]iunile min]ii noastre, de concepte [i precepte. Nu trebuie s\ c\dem `n intelectualism [i `n psihism, s\ ajungem la prosl\virea min]ii [i a eului emotivist, gre[eal\ la fel de mare ca [i prosl\virea materiei, numit\ de gnostici hytleticism. A[a cum [i Iisus [i Budha au respins ispitele la care au fost supu[i, gnosticii rup orice leg\tur\ cu incon[tientul, cu dorin]ele [i constr`ngerile mayei, tr\ind [i murind senin, ca ni[te fiin]e suverane, pline de lumin\ [i de putere. Ei se consider\ nemuritori, copii ai vie]ii [i biruitori ai mor]ii, „st\p`nii crea]iunii [i ai nimicirii“ (Valentinus). Vestitorii rena[terii gnosticismului `n secolul al XX-lea au fost scriitorii germani [i cehi, grupa]i `n a[a-zisa {coal\ de la Praga, ce se declarau urma[i ai lui Marcion. Dintre cei mai cunoscu]i, `i amintim pe Franz Kafka, Paul Adler, Max Brod [i al]ii, majoritatea fiind de origine evreiasc\. Dar adev\rata rena[tere a venit dup\ descoperirea [i publicarea (chiar dac\ numai par]ial\) a scripturilor de la Nag Hammadi [i de la Marea Moart\. Dac\ nu au ap\rut, dec`t prin excep]ie, biserici sau asocia]ii gnostice se datoreaz\ faptului c\

adev\ra]ii gnostici cred c\ nici o organiza]ie sau institu]ie nu poate oferi gnosisul, ci numai duhul [i r`vna fiec\rei persoane, m`ntuirea fiind legat\ de rela]ia personal\ a fiec\ruia cu Dumnezeu. Reforma protestant\, ce pune un pre] at`t de mare pe experien]a spiritual\ personal\, are r\d\cini clare `n gnosticism, chiar dac\ ele s`nt mai pu]in recunoscute. Un important g`nditor gnostic cu influen]\ `n acea perioad\ a fost filosoful mistic german Jacob Boehme, apoi cel francez Saint-Martin, urmat de Voltaire cu celebrul Candide, dar [i cu nuvela intitulat\ „Visul lui Platon“, care demonstreaz\ o bun\ cunoa[tere [i acceptare a `nv\]\turilor gnostice, [i, dintre cei mai celebri, de Goethe, cu Faust, [i William Blake. De asemenea, e de remarcat Ordinul Rozacrucienilor, ce are la baz\ `nv\]\tura gnosticoromantic\ a unui personaj mai mult sau mai pu]in real, numit Christian Rosencreutz, relatat\ `n celebra Fama Fraternitatis, `ntocmai cum nici inspiratorul Ordinului Templierilor, Sf`ntul Bernard de Clairvaux, cleric cistercian, nu era departe de `nv\]\turile gnostice, dac\ ar fi s\ avem `n vedere m\car superba sa interpretare a C`nt\rii C`nt\rilor. Se pare c\ gnosticismul a avut o influen]\ semnificativ\ [i asupra islamului, `n special a variantelor sale mistice, cum s`nt sufismul sau secta Isma’ibiya, p`n\ `n zilele noastre. Marele maestru sufi Shurawardi, bun\oar\, `n lucrarea Filosofia ilumin\rii, scris\ `n 1186, recunoa[te explicit sursele gnostice [i platonice ale ilumin\rii sale. Este posibil ca `nsu[i Mahomed s\ fi `nt`lnit [i cunoscut grup\ri gnostice, numeroase `n epoc\ [i `n zon\, mul]i gnostici convertindu-se ulterior la islam. Se spune c\ Profetul i-ar fi acuzat nu numai pe evrei de modificarea Torei, dar [i pe cre[tini de distrugerea „adev\ratelor“ Evanghelii ale lui Iisus, care nu pot fi dec`t cele gnostice, considerate apocrife. Printre alte mari personalit\]i gnostice ale timpurilor moderne reg\sim pe Helena P. Blavatski, fondatoarea teosofiei, termen preluat de la neoplatonicianul Ammonius Saccus, pe Carl G. Jung, unul dintre principalii `ntemeietori ai analizei psihologice, care a scris un fel de Evanghelie gnostic\, ca urmare a `nv\]\turilor primite din partea unei entit\]i spirituale numit\ Philemon, [i pe Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei, pe care Jung o vedea ca pe o variant\ a teosofiei, am`ndou\ fiind considerate „gnosticism pur `n straie hinduse“. De altfel, asem\narea dintre gnosticism [i unele religii orientale a fost recunoscut\ de mult\ vreme, termenul de gnosis fiind echivalat fie cu sanscritul jnana, care `nseamn\ cunoa[tere spiritual\, fie cu chinezescul tao-calea. Asemenea lui Atman, care este prezen]a lui Brahman `n spiritul omenesc, pneuma gnostic\ este sc`nteia desprins\ din Divinitate, pe care gnosticul o poate cunoa[te, av`nd astfel acces la Surs\. Mai toate marile religii ale antichit\]ii afirm\, sub o form\ sau alta, credin]a c\ a te cunoa[te `n profunzime este echivalent cu a-L cunoa[te pe Dumnezeu.

De asemenea, ele recunosc existen]a unei ierarhii de fiin]e divine situate `ntre Cer [i p\m`nt. Unele dintre acestea, cum s`nt – spre pild\ – `n hinduism Indra sau Prajapati, seam\n\ foarte bine cu Demiurgul gnostic. ~n concluzie, putem re]ine, pe scurt, principalele teze ale doctrinei gnostice, formulate astfel: – m`ntuirea se realizeaz\ prin gnosis. ~n acest sens, introspec]ia `n originea dependent\ a existen]ei manifeste este cea care izb\ve[te; – ignoran]a (agnosis) este adev\rata surs\ a r\ului; – cunoa[terea gnostic\ poate fi dob`ndit\ numai ca rezultat al revela]iei interioare personale; – `mplinirea spiritual\ presupune o evolu]ie `n trepte, de la condi]ia unui profan (hyletic) p`n\ la cea a unui sf`nt iluminat; – principiul feminin al `n]elepciunii (Sophia) joac\ un rol extrem de important, de Maic\ ce ocrote[te [i salveaz\ lumea; – gnosticismul prefer\ mitul faptelor. Hristos e mai cur`nd un arhetip, un principiu, dec`t un personaj istoric; – gnosticismul manifest\ o tendin]\ evident\ spre antinomianism, spre o slab\ considera]ie acordat\ legilor sau poruncilor. Acestea s`nt importante pe primele trepte ale sc\rii spirituale, pe cele mai elevate, importan]a lor scade, se relativizeaz\ treptat; – gnosticismul dispre]uie[te popularitatea facil\, cultiv`nd un anumit elitism spiritual. De aici, pre]uirea simbolurilor, a tainelor [i `n]elesurilor ascunse; – gnosticismul este monist din punct de vedere metafizic, ceea ce `nseamn\ c\ el tinde s\ dep\[easc\ multiplicitatea evolu]iilor manifeste [i s\ (re)dob`ndeasc\ identitatea fundamental\. E foarte greu, desigur, de definit gnosticismul, dar am ales pentru `ncheiere o m\rturisire a lui I. P. Culianu dintr-o publica]ie german\ editat\ de Jacob Taubes, Gnosis und politik, care poate ]ine, cred, locul unei defini]ii, chiar dac\ mai lung\: „C`ndva credeam c\ gnosticismul era un fenomen bine definit, ce apar]inea istoriei religiilor din ultima parte a antichit\]ii. Desigur, eram preg\tit s\ accept ideea diverselor prelungiri ale str\vechiului termen gnosis [i chiar [i aceea a genera]iilor spontane ale concep]iilor lumii `n care, `n vremuri diferite, caracteristicile gnosticismului apar din nou. Cur`nd aveam s\ aflu c\ eram cu adev\rat naiv. Nu numai gnosisul era gnostic, ci [i autorii catolici erau gnostici, [i neoplatonicienii. Reforma era gnostic\, comunismul era gnostic, nazismul era gnostic, liberalismul, existen]ialismul [i psihoanaliza erau [i ele gnostice, biologia modern\ era gnostic\, Blake, Yeats, Kafka erau gnostici… Am mai aflat c\ [tiin]a este gnostic\, iar supersti]ia e gnostic\… Hegel este gnostic, [i Marx este gnostic. Toate lucrurile [i opusurile lor s`nt, de asemenea, gnostice“...

www.timpul.ro


Agora

MARCELA CIORTEA

„Toate-s vechi [i nou\ toate…“ „E mult\ diferen]\ `ntre educa]iune [i cultur\. A[a d.e. educa]iunea str\in\ implic\ spirit str\in – cultura str\in\, ba. Educa]iunea e cultura caracterului, cultura e educa]iunea min]ii. Educa]iunea are a cultiva inima [i moravurile, cultura are a educa mintea. ~n fine, un om bine educat, cu inim\, caracter [i moravuri bune, poate s\ fie cu un cerc restr`ns de cuno[tin]e, pe c`nd din contra, cultura, cuno[tin]ele cele mai vaste pot s\ fie cuprinse de un om f\r\ caracter, imoral, f\r\ inim\.“1 „~ntr-o ]ar\ unde s`nt deputa]i [i jurnali[ti cari au studiat at`ta pe c`t se poate `nv\]a `n academiile din cinstitul ora[ al Mizilului, al\turi cu al]ii, cari f\r\ o preparare serioas\ au vizitat academiile str\ine [i s-au `ntors, ca s\ realizeze idei nou\ de o valoare «foarte relativ\», f\r\ s\-i cunoasc\ poporul, nu se poate a[tepta dec`t o cumplit\ superficialitate `n toate cestiunile, o u[urin]\ de care suf\r toate partidele din Rom=nia, care nu v\d `n stat dec`t mecanismul succesiunii la putere.“2

Matematica, Regina {tiin]elor Citim `n ultima vreme, cu tot mai mare aten]ie, o rubric\ interesant\ [i atractiv\ sus]inut\ de dl Liviu Ornea `n revista Observator Cultural, unde autorul discut\ relaxat [i pe `n]eles – al\turi de altele – probleme ale `nv\]\m`ntului nostru actual. G\sim o atitudine echilibrat\ [i onest\ a autorului `n articolul domniei-sale din nr. 609/ianuarie 2012: „{coala. C`teva lucruri simple“3. Spunem aici cu toat\ sinceritatea c\ mult\ vreme am suferit de o prejudecat\, diminuat\ azi de r`ndurile citite [i citate, anume aceea c\ matematicienii ar fi persoanele cele mai pu]in interesate de mersul didactic al activit\]ii la clas\; din varii motive, printre care un posibil blocaj de comunicare asumat, impresia noastr\ a fost mereu aceea c\ profesorii de matematic\ r\m`n ancora]i undeva, `n lumea cuno[tin]elor, manifest`nd un interes sc\zut fa]\ de modul `n care acestea ajung la elev, chiar dac\ soarta lor ulterioar\ nu le-a r\mas indiferent\. Dac\ ar fi s\ rezum\m `n c`teva cuvinte ce-am `n]eles noi din articolul dlui Liviu Ornea, ar trebui s\ spunem cinstit [i cu m`na pe inim\ c\ nu s-a inventat `nc\ mijlocul de `nv\]\m`nt care s\ ]in\ loc de profesor, iar matematica se `nva]\ cu creionul `n m`n\. {i gramatica! Concomitent, chiar `n paginile acestei reviste (nr. 1/2012, p. 15), ne-a atras aten]ia articolul altui matematician, dl Bogdan Suceav\: „O provocare pentru vremurile noastre: predarea geometriei“4, care `nt\re[te convingerea noastr\ c\, pentru a fi un bun profesor, este nevoie de o foarte bun\ st\p`nire a disciplinei pe care o predai. Astfel, cursul de Fundamentele geometriei, al c\rui titular este dl Bogdan Suceav\, figureaz\ printre op]iunile de v`rf ale studen]ilor care ]intesc o carier\ didactic\. Mai mult dec`t at`t, afl\m c\ acest curs a fost g`ndit `n urm\ cu cinci decenii (!) „pentru a r\spunde nevoilor studen]ilor cu specializare `n matematic\ pur\“. ~n timp, acest curs a intrat `n aten]ia studen]ilor viitori profesori. {i nu s`ntem `n Rom=nia! S`ntem la California State University din Fullerton, `n secolul al XXI-lea. „Matematicile elementare s`nt matematici de `ntemeiere“,

citeaz\ autorul din Dan Barbilian. {i gramatica elementar\ este o disciplin\ de `ntemeiere, am ad\uga noi. Ar putea spune cineva c\ articolele celor doi matematicieni ne-au sensibilizat prin faptul c\ primul pomene[te nevoia de studii clasice `n [coala rom=neasc\ iar cel de-al doilea este produsul unui didactician. {i ar avea dreptate. Pe l`ng\ acestea `ns\, trebuie admis c\ matematica [i disciplinele lingvistice se `nt`lnesc cel pu]in `ntr-un punct, anume acela al nivelului ridicat de abstractizare la care opereaz\.

C`teva nuan]e Trebuie s\ spunem din capul locului c\ subscriem din start ideii comune a celor doi matematicieni conform c\reia [tiin]a de carte este condi]ia sine qua non pentru un dasc\l priceput. Dar pentru aceasta mai trebuie s\ te [i na[ti profesor! Or, a[a cum dintr-o genera]ie de absolven]i de filozofie e[ti norocos dac\ sco]i doi-trei filosofi, dintr-o genera]ie de absolven]i de litere e[ti norocos dac\ sco]i doi-trei scriitori sau poe]i, la fel [i pentru artele plastice, teologie etc., tot a[a, dintr-o genera]ie de absolven]i de modul pedagogic, e[ti norocos dac\ sco]i doitrei profesori irepro[abili. Ce facem cu ceilal]i? Pentru c\, peste tot `n lume, exist\ indivizi care s`nt profesori dar nu s-au n\scut pentru asta… ~i `nv\]\m. Cum? Greu. Unii renun]\ din start, dup\ c`teva ore petrecute la catedr\. Al]ii, mai `nd`rji]i, rezist\, probabil, p`n\ la definitivat. Al]ii, mai ambi]io[i, se `nc\p\]`neaz\ s\ reziste p`n\ la cap\t. Aici intervine rolul disciplinelor pedagogice, care, ca orice disciplin\, se `nva]\ `n timp. ~ns\ ponderea acestor discipline nu ar trebui s\ dep\[easc\, `n planurile de `nv\]\m`nt, ponderea disciplinelor de specialitate. Or, arunc`nd o privire asupra planurilor de `nv\]\m`nt de la viitorii `nv\]\tori, de exemplu, constat\m prezen]a (prea) multor discipline pedagogice care se studiaz\, mai ales, `n facult\]ile de pedagogie. Sigur c\ e important\ pedagogia, e important\ psihologia – cu toat\ aria lor disciplinar\. Dar ele s`nt [tiin]e `n sine [i ar trebui studiate la firul ierbii `n facult\]ile de profil, nu de c\tre viitorii `nv\]\tori/ viitoarele educatoare, nici `n modulele pedagogice ale facult\]ilor de unde vor ie[i absolven]i care vor preda (cu totul) alte discipline. Aici s`ntem de acord cu dl Ornea: este nevoie de discern\m`nt `n construirea planurilor de `nv\]\m`nt pentru masteratele didactice care/ dac\ vor fi s\ fie. De cealalt\ parte `ns\, cunoa[tem cu to]ii situa]ii jenante `n care profesori tob\ de carte s`nt aproape incapabili s\ transmit\ elevilor ceea ce [tiu, dar\mite s\-i mai aduc\ [i `n stadiul de a opera cu no]iunile/ cuno[tin]ele `nsu[ite. Aici problema este de-a dreptul tragic\, at`t timp c`t cel mai dificil lucru este s\ convingi pe cineva c\ nu este potrivit `n ceea ce face. Din experien]a noastr\ la catedr\ [i din schimburile de experien]\ cu oamenii de la catedr\, am `n]eles c\ nu exist\ pe lume profesor care s\-[i `nchipuie c\ el nu este un profesor bun. O triste]e care ne fr\m`nt\ ar fi aceasta: deseori, excelen]i profesori de limbi str\ine au c`te o nedumerire. Spre exemplu (r\m`n`nd `n sfera abstractiz\rilor), mereu ne uimesc `ntreb\ri de genul: Substantivul chairman din enun]ul: He was elected chairman este complement circumstan]ial de mod `n limba rom=n\? „P\i, `n englez\ ce este?“ `ntreb\m noi. „E un predicativ, pentru c\ se afl\ `n nominativ“, sun\ r\spunsul. {i `n rom=n\ de ce nu e acela[i lucru? Am selectat acest exemplu – ce-i drept, nepl\cut, c`t\ vreme discut\m aici de profesori buni [i foarte buni – pentru a ar\ta c\ exist\ situa]ii `n care interdisciplinaritatea se impune de la sine. Am `nt`lnit, desigur, [i situa]ii `n care se cerea caiet de lecturi de vacan]\ elevilor care tre-

ceau din clasa a II-a `ntr-a III-a (`n condi]iile `n care planul de idei al textului se studiaz\ `n clasa a III-a); am ascultat cu stupoare nemul]umirea unei colege profesoare la gimnaziu cum c\ elevii nu `nva]\ nimic de la `nv\]\tori, fiindc\ vin `n clasa a V-a [i nu [tiu nici cazurile substantivului, nici modurile verbului (`n condi]iile `n care acestea se studiaz\, de c`nd lumea, `n gimnaziu); am auzit din gura unui profesor de liceu cum spune el `n englez\, la modul foarte serios, „m\ dau cu bicicleta“: ai giv maiself uit d\ baisiclet. Dar nu credem c\, vreodat\, le-a spus cineva a[a ceva: nici profesorul de specialitate, nici profesorul de pedagogie, nici didacticianul. Credem c\ aceste nefericite cazuri s`nt izolate [i pot fi `ncadrate la capitolul situa]ii neprev\zute. ~n rest, [i `n gramatic\, precum `n matematic\, principalele instrumente de lucru r\m`n creionul colorat [i creta colorat\ (m\ rog, marker-ul, c\ tr\im vremuri moderne) la predare, exersare, fixare [i consolidare [i, da, power-point-ul la recapitulare. De ce? ~n primul r`nd pentru c\ scrisul este un act intim, cum bine [tim, iar scrisul propriu [i corect eviden]iat ajut\ la conducerea ra]ionamentelor [i la fixarea cuno[tin]elor dob`ndite, dubl`nd, prin vizualizare, `ntregul demers. Apoi, fiindc\, la noi, elevul `[i face `nc\ temele acas\, cel mai adesea nesupravegheat, ceea ce presupune un grad ridicat de independen]\, spre deosebire de [colile din alte ]\ri, `n care temele se rezolv\ dup\ ore, sub supraveghere specializat\, [i pentru care au fost g`ndite metodele moderne [i mijloacele de `nv\]\m`nt de ultim\ or\. 1

Mihai Eminescu, Mss. 2257, f. 30, 30v., aflat la Academia Rom=n\. Apud Mihai Eminescu, Despre `nv\]\m`ntul primar, antologie [i prefa]\ de Ion Buza[i, Editura Societ\]ii Culturale Pro Maramure[ „Drago[ Vod\“, Cluj-Napoca, 2008, p. 53. 2 Idem, `n Curierul de Ia[i, nr. 137, 17 decembrie 1876. Ap. lucr. cit., p. 65. 3 Vezi articolul pe site-ul revistei, http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-%C4%B9%C2%9Ecoala.Citeva-lucruri-simple*articleID_26455-articles_details.html, on-line la data de 4 februarie 2012. 4 Vezi articolul complet pe site-ul revistei, http://www.timpul.ro/ro-numar-pdf-ianuarie-2012109.html, on-line la aceea[i dat\ men]ionat\ mai sus.

BURSA C|R}ILOR

Teorie [i practic\ `n educa]ie

www.timpul.ro

7

TIMPUL

Mirra Alfassa, Yoga [i s\n\tatea. Orice boal\ a corpului este `ntotdeauna expresia exterioar\ a unei dizarmonii a fiin]ei interioare, Traducere din limba francez\: Mircea Lauren]iu, Ed. a 2-a, rev., Colec]ia Terapia, Editura Herald, Bucure[ti, 2012, 272 p.

Mama, sau Mirra Alfassa, s-a n\scut la Paris `n 1878. Copil\ fiind, avea deja experien]e stranii `n timpurile trecute ale istoriei [i `n viitor; ea `l va `nt`lni pe Sri Aurobindo „`n vis“ cu zece ani `nainte de a-l fi cunoscut `n mod fizic la Pondichery. Matematiciana, pictori]a [i pianista, se `mprietenise cu Gustave Moreau, Rodin, Monet. Ulterior se va instala la Pondichery unde va tr\i treizeci de ani al\turi de Sri Aurobindo; dup\ dispari]ia acestuia, va prelua conducerea unui ashram ajuns enorm [i care p\rea s\ reuneasc\ toate opozi]iile p\m`ntului, av`nt`ndu-se `n acela[i timp ea `ns\[i `n „yoga celulelor“ pentru a deschide „Marea Trecere“ c\tre o alt\ specie – Supraomul. ~ntreaga poveste a c\ut\rii sale apare `n jurnalul intitulat Agenda. ~n 1968 va `ntemeia a[ezarea Auroville, la c`]iva kilometri de Pondichery, ca pe un „laborator al noii evolu]ii“. Satprem, care a scris o carte despre cercet\rile `ntreprinse de Mama `n corp, [i care a `ngrijit editarea celor treisprezece volume ale Agendei Mamei, spune despre ea: „Mama este descoperirea secretului Omului c`nd acesta [i-a pierdut mecanica sa [i religiile sale, spiritualismele [i materialismele sale, ideologiile sale din Est sau din Vest, c`nd, `n mod simplu, este el `nsu[i – o inim\ care bate [i care cheam\ P\m`ntul-de-Adev\r, un simplu corp care cheam\ Adev\rul corpului, a[a cum ]ip\tul pesc\ru[ului cheam\ zarea nesf`r[it\ [i v`ntul din larg“.

februarie 2012


8

TIMPUL

Vitraliu

ERESURI

C\r]i privite dinl\untru BOGDAN SUCEAV| Exist\ momente irepetabile `n via]a fiec\ruia dintre noi, momente a c\ror subtil\ importan]\ nu o recunoa[tem atunci c`nd, purta]i de tumultul evenimentelor, ni se pare c\ a[a va fi `ntotdeauna. Pentru a da un exemplu din lumea teatrului, ne face pl\cere s\ ne amintim de c`te o montare dramatic\ izbutit\, `n care roluri memorabile [i o viziune regizoral\ original\ ne poart\ spre un moment plin de profunzime [i emo]ie. ~mi amintesc, de pild\, de o superb\ montare a dramatiz\rii dup\ Numele trandafirului, cu Radu Beligan `n rolul principal, pe care l-am urm\rit `ntr-un preview pe scena Na]ionalului bucure[tean. Sau, tot a[a, o extraordinar\ interpretare a lui Radu Beligan `n Contrabasul lui Patrick S端skind. De c`te ori merg la teatru mi-a[ dori s\ retr\iesc momente intense ca acelea c`nd, spectator, am fost profund emo]ionat de o reu[it\ montare teatral\. Mi se pare c\ asemenea momente reu[ite vor mai fi posibile, m\ am\gesc c\ emo]iile spectacolelor de alt\dat\ ar putea fi retr\ite. Dar e posibil? Tot astfel se `nt`mpl\ [i cu piesa de teatru ai c\ror actori s`ntem. Voi povesti aici despre dou\ c\r]i pe care le-am v\zut scrise. Nu voi vorbi despre c\r]ile mele, pentru c\ nimic din ceea ce am `ncercat eu nu se apropie de importan]a lucr\rilor la care m\ voi referi mai jos. Voi povesti despre dou\ volume de matematic\ a c\ror laborioas\ na[tere s-a `nt`mplat s\ aib\ loc sub ochii mei. Cre[terea acelor c\r]i, de[i nu au fost ale mele, mi-a determinat op]iunile [i m-a f\cut s\ studiez anumite teme.

Bucure[ti L-am cunoscut pe regretatul profesor Stere Ianu[ `n prim\vara lui 1988, `nainte s\ dau admitere la facultate. Eram `n clasa a XII-a [i nu f\cusem p`n\ atunci nici un fel de medita]ii la geometrie. F\cusem preg\tire `n particular la alte materii, dar nu la geometrie, pe care nicidecum nu o neglijasem, dar pentru care nu urmasem medita]ii specializate. M-am `nt`lnit de pu]ine ori cu el, probabil nu mai mult de trei ori, [i de fiecare dat\ [edin]a a decurs la fel: mi-a dat probleme pe care eu le-am rezolvat. A fost un dialog pe care [i azi mi-l amintesc cu pl\cere. Dup\ ce m-a urm\rit pe parcursul acelor `nt`lniri, m-a asigurat c\ n-ar trebui s\ m\ `ngrijorez, c\ nu voi avea probleme la admiterea la facultate. Dup\ anul de armat\, `n care n-am f\cut prea mult\ matematic\, am devenit student `n septembrie 1989, dar cursul de geometrie nu l-am urmat cu dl Ianu[. Ne-am rev\zut `ntr-un moment plin de tensiune, `n diminea]a de 23 decembrie 1989, `n amfiteatrul Stoilow, de la Facultatea de Matematic\, acolo unde Decanul de atunci, regretatul Nicolae Radu, `ncerca s\ administreze cu maximul de diploma]ie de care domnia sa putea face uz, prima zi de dup\ c\derea de la putere a partidului comunist. Profesorul Ianu[ se afla acolo, al\turi de decan, [i [tiam c`t de

februarie 2012

sincer se bucura de turnura politic\ a evenimentelor. Cu un an `nainte aflase c\ nu mai putea c\l\tori `n str\in\tate: vorbise prea mult la telefon cu Italia. Conversa]iile telefonice `i fuseser\ monitorizate. Probabil c\ mai bine de 90% din con]inutul acelor conversa]ii fusese pur [i simplu matematic\, dar au fost dialoguri desf\[urate `ntr-o italian\ pe care profesorul Ianu[ o vorbea excelent. S\ fi fost calitatea profesional\ [i abilitatea de vorbitor de italian\ p\cate, `nainte de 1989? Sigur c\ da, [i `n afar\ de asta, matematicienii au o lung\ tradi]ie de a fi suspec]i. (S\ amintim aici cum Sophus Lie, care era norvegian, a fost arestat din eroare [i era s\ fie executat ca spion de c\tre francezi atunci c`nd a izbucnit r\zboiul franco-prusac, pentru c\ avea `n bagaj caiete pline cu simboluri misterioase, `ntr-o limb\ care aducea a german\?) Omul acela m\runt la stat, cu ochi vii, at`t de plin de energie, care p\stra `n camera lui din apartamentul de pe Calea Mo[ilor colec]ia integral\ din Journal of Differential Geometry, de la `nfiin]are [i p`n\ la ultimul num\r, putea oare privit de cineva drept periculos politic? Nu s-a sfiit s\ discute asta cu mine `nainte de 1989. Nu l-au l\sat s\ mai c\l\toreasc\ `n anii 1988 [i 1989, [i absurd a fost: dup\ 1990 s-a dovedit c\ nici nu avea de g`nd s\ lucreze `n str\in\tate, nici nu a f\cut mai pu]in\ matematic\ implic`ndu-se `n spa]iul politicii. ~ntr-un articol din Observator cultural, Liviu Ornea s-a referit la memoria lui Stere Ianu[ spun`nd c\ a fost un om care a f\cut mult bine. A[a este! Corect\ apreciere [i dreapt\ rememorarea. Am lucrat prima oar\ cu el la curs `n anul al III-lea, 1991-1992, atunci c`nd am `nv\]at geometrie diferen]ial\. Ceva m-a

atras `n natura cursului, pentru c\ am ales s\ studiez `nc\ [i mai mult\ geometrie, [i de atunci tot a[a a r\mas. ~n anul urm\tor (c\ci pe vremea noastr\ facultatea de matematic\ dura cinci ani), am urmat cu profesorul Ianu[ cursul op]ional intitulat Capitole speciale de teoria relativit\]ii, un curs cl\dit `n jurul volumului s\u publicat la Editura Academiei, `n 1983, dar mult `mbog\]it cu puncte de vedere [i rezultate recente. Anul acela profesorul Ianu[ mi-a dat ca tem\ prezentarea la seminar a unui articol de Katsumi Nomizu; a fost prima dat\ c`nd am citit despre metrici semi-riemanniene, cele care permit modelarea limbajului necesar teoriei relativit\]ii. ~n vara dintre anul al III-lea [i al IV-lea, pu]in `nainte de alegerile din 1992, c`nd la putere a venit patrulaterul ro[u, am discutat cu profesorul Ianu[ despre perspectivele mele. M-a `ntrebat ce fel de matematic\ doresc s\ studiez. Nu mai doream s\ urmez analiz\ matematic\, cum crezusem la 19 ani [i cum la Bucure[ti exista o tradi]ie superb\, doream de acum s\ fac geometrie. Probabil din pricina lui am devenit geometru [i am `nceput s\ urmez cursurile op]ionale ale catedrei de specialitate. Faptul c\ nu am ales s\-mi scriu lucrarea de licen]\ sub `ndrumarea lui l-a r\nit [i l-a deranjat. Un an mai t`rziu, `ntr-o sear\, pe coridorul din fa]a Bibliotecii Institutului Academiei, m-a `ntrebat cu r\ceal\ de ce am optat altfel. A fost `nceputul unei lungi suite de ne`n]elegeri [i de ezit\ri `n rela]iile dintre noi, diferen]e care nu au `ntrerupt prin nimic intensitatea comunic\rilor ideilor matematice dintre profesor [i student. A continuat s\mi recomande referin]e, s\-mi sugereze ce s\ citesc, s\-mi spun\ ce ar fi important s\

aflu. Atunci c`nd am urmat anul de studii aprofundate `n geometrie (cum se numea vechiul nostru master), profesorul Stere Ianu[ a preg\tit [i a predat un curs intitulat Aplica]ii armonice `ntre variet\]i riemanniene, un curs actual [i util. A fost, al\turi de cursul la fel de interesant al dnei Adriana Turtoi, pe care l-am urmat `n acela[i an, cursul meu favorit de geometrie, din c`te am urmat la Bucure[ti, pentru c\ erau la nivel avansat [i `i deschideau studentului posibilit\]i de a `nv\]a tehnici noi. Am discutat enorm cu profesorul Ianu[ anul acela, [i el mi-a sugerat s\ studiez `n mai mare ad`ncime tema submersiilor riemanniene. Nu ar fi aici locul pentru a povesti despre ce este vorba, dar ar merita spus c\ descoperirea a[a-numitelor ecua]ii fundamentale ale submersiilor riemanniene s-a f\cut relativ tardiv `n decursul dezvolt\rii geometriei diferen]iale moderne, abia `n 1966. Nu exista pe atunci nici o monografie specializat\ care s\ fie dedicat\ integral submersiilor riemanniene, a[a c\ bibliografia obligatorie era compus\ dintro serie de articole pe care le fotocopiam la Biblioteca Institutului. (Azi e mult mai simplu: download!) Astfel, de pe urma acelor dialoguri, teza mea de master a ajuns s\ trateze o tem\ de submersii Riemann [i a fost profund influen]at\ de interesele matematice de atunci [i de viziunea profesorului Ianu[, de[i nu a fost coordonat\ de domnia sa. Regret atmosfera de tensiune [i de diferen]e de perspectiv\ politic\ din perioada aceea, atmosfer\ care a marcat `n multe feluri rela]iile personale din `ntreaga Universitate Bucure[ti, [i care a d\unat enorm nu doar [colii de matematic\, ci [i altor discipline. Era foarte mult\ tensiune [i mi-e greu s\ explic cum de a ajuns tensiunea aceea [i `ntre noi. Inteligen]i am fi dac\ am vorbi azi despre asta [i dac\ n-am mai permite vreodat\ ca aspectele politice s\ se amestece cu cele profesionale. C`]iva ani mai t`rziu am v\zut tratatul dedicat submersiilor riemanniene [1] la care profesorul Ianu[ a fost coautor [i care mi s-a p\rut a ilustra, ca structur\, teme [i preocup\ri, multe dintre g`ndurile domniei sale. S`nt pagini `ntregi din carte care arat\ `ntocmai ca notele noastre de curs. Am avut ocazia de dou\ ori, `n anii din urm\, `nainte s\ se sting\, s\ stau de vorb\ mai mult cu profesorul Ianu[, gra]ie unor conferin]e de geometrie organizate `n Rom=nia. Dup\ at`]ia ani, am discutat dincolo de orice veche pasiune. Am discutat despre teoreme [i despre oameni, despre ce `nseamn\ matematica pentru noi [i c`t de important\ e ea pentru societate. Am descoperit c\ eram de acord cu toate aprecierile asupra diverselor subiecte de discu]ie, de la matematic\ [i p`n\ la politic\. La un moment dat, `n vara lui 2008, profesorul Ianu[ mi-a spus: tu vei continua s\ faci [i matematic\, dar [i literatur\, `n acela[i timp. Atunci am realizat c\ el reprezint\ una dintre pu]inele persoane care [tie cu adev\rat la ce m\ g`ndesc [i ce planuri de viitor am. C`nd am aflat c\ s-a stins, `n urma unei maladii de neoprit, am sim]it c\ lumea mea e mai s\rac\. M\ bucur c\ viziunea lui a trecut `ntr-un tratat remarcabil, care va r\m`ne o referin]\ solid\ pentru mult\ vreme pentru cititorul specializat. Cred c\ asta [i-a dorit cel mai mult [i cred c\ volumul [1] reprezint\ exact asta. Cum de nu am [tiut atunci c`nd aveam 23 sau 24 de ani c\ tema submersiilor riemanniene, despre care noi discutam, `nseamn\ at`t de mult? www.timpul.ro


Vitraliu

9

TIMPUL

Peste Ocean Am `nceput studiile doctorale la Michigan State University `n toamna anului 1996. Pe l`ng\ cele dou\ cursuri pe care le urmam `n fiecare s\pt\m`n\ (fiecare de c`te trei ore), mai existau [i cinci diferite seminare de cercetare `n domeniul geometriei sau al topologiei pe care profesorii de matematic\ le coordonau, [i la care prezen]a era op]ional\. Pentru un geometru, erau condi]ii ideale. Azi, din p\cate, nu mai s`nt la fel la MSU. Au fost s\pt\m`ni c`nd mergeam la toate aceste seminarii, cu aceea[i pasiune cu care, pe vremea c`nd eram `n Bucure[ti, frecventam spectacolele Teatrului Na]ional sau sesiunile Cenaclului de la Litere, cel coordonat pe atunci de Mircea C\rt\rescu. Departamentul de Matematic\ de la Michigan State era mare, avea un corp profesoral amplu, care putea sus]ine o activitate [tiin]ific\ bogat\ [i divers\. Din prima s\pt\m`n\ de [coal\ am `nceput s\ frecventez seminarul de geometrie diferen]ial\ de joi diminea]a, cel coordonat alternativ de profesorii Bang-Yen Chen [i David E. Blair. Era un grup activ, care pe atunci comunica `n fiecare s\pt\m`n\ rezultate noi, sau g\zduia c`te o prezentare a unui oaspete dintr-o alt\ universitate, venit pentru a-[i prezenta cercetarea. Seminarul de joi diminea]a a devenit `n scurt timp punctul meu central de interes, neegalat dec`t de cursul de Geometrie riemannian\, pe care profesorul Bang-Yen Chen l-a predat `n anul 1998-1999. Cea mai mare parte a comunic\rilor la seminarul de joi diminea]a apar]ineau profesorului Bang-Yen Chen. Din c`te studiasem eu `nc\ de la Bucure[ti, [tiam c\ lucreaz\ foarte mult, c\ e foarte activ, dar numai atunci c`nd l-am v\zut `ndeaproape la lucru am avut percep]ia incredibilei for]e imaginative de care dispune. Trebuie s\ vezi ca s\ crezi a[a ceva: e o for]\ creativ\ de domeniul legendei. Am fost impresionat de perioadele c`nd, s\pt\m`n\ de s\pt\m`n\, profesorul Chen comunica noi rezultate la seminar. Iar prezent\rile de c`te o or\ explicau natura problemei [i creionau importan]a teoremei principale [i aplica]iile ei: rareori era timp ca prezentarea efectiv\ s\ detalieze [i calculele. Pe acestea le studiam mai t`rziu, [i aveam avantajul c\ puteam s\-l `ntreb pe autor anumite detalii tehnice. ~n acest seminar am v\zut prima dat\ o anumit\ inegalitate geometric\ implic`nd curbura lui

Ricci, dintr-o lucrare pe care Bang-Yen Chen o publicase recent. Era `nainte de a-mi alege subiectul de tez\, dar de atunci am sim]it c\ teoria se poate extinde [i c\, probabil, genera]ia mea `i va vedea extensiile [i aplica]iile. Dar momentul impresionant avea s\ vin\ `n 1999, atunci c`nd autorul teoriei a prezentat `n seminar ceea ce azi se numesc invarian]ii de curbur\ ai lui Chen, `n forma lor cea mai general\. Teza mea de doctorat a studiat noii invarian]i de curbur\ [i propriet\]ile lor [i s-a hr\nit din atmosfera de fertil\ inspira]ie pe care seminarul de joi diminea]a mi-a transmis-o. Dup\ ce lucr\rile profesorului Chen au ap\rut `n diverse jurnale, `n lumea `ntreag\, mul]i autori le-au studiat [i le-au citat. Ceea ce m\ `ntristeaz\ `ntruc`tva ([i asta se dore[te a fi o remarc\ general\ despre rosturile matematicii) e c\ fiecare teorie `ncununat\ de succes atrage imitatorii. {i teoria invarian]ilor de curbur\ ai lui Chen a fost invadat\ de diver[i pasiona]i ai geometriei care, `n lips\ de idei proprii, au imitat ceea ce Bang-Yen Chen a imaginat, transpun`nd ideile originale pe teritorii similare [i reproduc`nd demonstra]iile dint`i, de cele mai multe ori `ntr-o manier\ mecanic\, uscat\. Urm`nd ceea ce am discutat de mai multe ori cu profesorul Bang-Yen Chen, nu mi-am propus s\ fac niciodat\ a[a ceva, ci s\ produc un act de cercetare onest, original, care s\-mi dea m\sura. Am r\mas probabil de atunci cu instinctul de a nu produce dou\ lucr\ri la fel, de a nu c\dea eu `n p\catul imita]iei mecanice, de a nu repeta ne-creativ un act care ini]ial fusese at`t de util [i de inspirat. ~n perioada 1999-2002, perioada c`nd am lucrat la realizarea tezei mele, ritmul de noi rezultate produse de profesorul Chen `n domeniul inegalit\]ilor despre cantit\]i geometrice reprezent`nd curbura a fost extraordinar. E posibil ca `n multe cazuri eu s\ fi fost primul cititor al unor materiale. Toamna trecut\, profesorului Chen i-a ap\rut volumul [2] intitulat Geometrie semiriemannian\, delta-invarian]i [i aplica]ii, un tratat amplu de 500 de pagini reprezent`nd probabil cel mai impresionant tur de for]\ conceput s\ reg`ndeasc\ din temelii ideea de curbur\, `ntr-un spirit care implic\ deopotriv\ viziunea clasic\, dar [i cea contemporan\. Am deschis cu pasiune [i emo]ie cartea, atunci c`nd a ap\rut. ~n cuprinsul ei, `n c`teva locuri, s`nt men]ionate [i c`teva dintre eforturile mele, al\turi de rezultatele a zeci de

cercet\tori care au contribuit la extinderea teoriei. Abia `n toamna anului 2011, c`nd am avut cartea, am realizat c\ acesta trebuie c\ a fost un alt moment important la care s-a `nt`mplat s\ fiu de fa]\. E ciudat cum anii no[tri cei mai frumo[i se cuantific\ `n momente de luciditate care merit\ s\ fie numite teoreme. ~n spatele lor se afl\ tensiune [i nelini[te, intui]ie [i imagina]ie, [i apoi toate aceste str\luciri se organizeaz\ `ntr-un corpus unitar, crescut dintr-o realitate auster\, situat\ `n

afara noastr\, dincolo de patimi, `ntr-o sfer\ a senin\t\]ii, cl\dit\ pe o st`nc\ indiferent\ la situa]iile trec\toare. Referin]e: [1] Maria Falcitelli, Ana Maria Pastore, Stere Ianu[, Riemannian Submersions and Related Topics, World Scientific Publ., 2004. [2] Bang-Yen Chen, Pseudo-Reimannian Geometry, d-Invariants and Applications, World Scientific Publ., 2011.

RAME

Zile ale bucuriei Nimeni nu poate pune pumnul `n gur\ unei mul]imi care strig\.

LIVIU FRANGA 25. De[teapt\-te, pentru ce dormi, Doamne? Scoal\-te [i nu ne lep\da p`n\ `n sf`r[it. 26. Pentru ce `ntorci fa]a ta? Ui]i de s\r\cia noastr\ [i de necazul nostru? 27. C\ s-a plecat `n ]\r`n\ sufletul nostru, lipitu-s-a de p\m`nt p`ntecele nostru. 28. Scoal\-te, Doamne, ajut\-ne nou\ [i ne izb\ve[te pe noi, pentru numele t\u. (Psalmul 43) 2. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit. (Psalmul 44) 5. Dumnezeu e `n mijlocul cet\]ii, nu se va clinti; o va ajuta Dumnezeu dis-dediminea]\. (Psalmul 45) www.timpul.ro

O p\ze[ti – cu jandarmi, scutieri, poli]i[ti [i alte for]e, vizibile [i invizibile, de ordine – pentru ca nemul]umirile vociferate sacadat [i agitate pe pancarte s\ nu ajung\ s\ se dezl\n]uie `n furie oarb\. {i s\ distrug\ totul `n dreapta [i-n st`nga. O mul]ime care nu mai poate r\bda la infinit – primind, `n schimb, pe toate canalele de comunicare, de la cei pe care i-a pus s-o guverneze, `n cel mai bun caz explica]ii, justific\ri, motiva]ii [i mai ales `ndemnuri spre con[tientizarea [i ra]ionalizarea suferin]ei, v\z`nd `ns\ c\ asumarea sacrificiului propov\duit este doar teoretic general\, adic\, practic, numai pentru ceilal]i – o astfel de mul]ime n-o po]i potoli cu suspendarea aplic\rii unei legi p`n\ la anul (ceea ce este echivalentul exact al politicii „mai d\-le Nicule o sut\“), nici cu schimbarea unui ministru, mare admirator de blonde trupe[e (preferabil, ministrese [i ele) [i `nfl\c\rat sus]in\tor al votului bine controlat de la distan]\.

Iar dac\ ai impresia c\ rom=nilor le vorbe[ti c`nd dai declara]ii unei m`ini de ziari[ti [i cameramani obosi]i de at`ta a[teptare, dar `ncrez\tori s\ te a[tepte la Palat `n ziua [i la ora fixat\ prin comunicate de pres\, s\ [tii bine c\ nu rom=nilor le vorbe[ti. Ie[i pe strad\. Nu la volanul unul Logan anonim. Du-te `n inima cet\]ii, `n Pia]\. Dac\ ai ce s\ le spui oamenilor, nu fraze, coboar\ acolo unde fierbe mul]imea. Te-ai temut vreodat\ s\-]i `mpar]i m`inile `n dreapta [i-n st`nga? Nu s-ar p\rea. N-a fost vorba ta preferat\ c\ pre[edintele trebuie s\ stea cu fa]a `ntoars\ `ntotdeauna la popor? Cumva ai `ncurcat p\r]ile corpului? {i c`nd se mai `nt`mpl\ s\ r\m`i singur tu cu tine `nsu]i, oare nu te-ai `ntrebat de ce, da, acum te temi s\ mai `mpar]i m`ini `n dreapta [i-n st`nga? Orice r\bdare are limitele ei. {i orice `n]elegere la fel. Putem `n]elege p`n\ la un anumit punct. {i putem r\bda p`n\ la un anumit punct. Nu `ncerca s\ vezi care e acela. Nu te juca nici cu limitele. Nu [tii niciodat\ cu precizie ce se afl\ dincolo de ele. Dialogul refuzat duce la ur\. Mimarea lui – tot acolo. Nu ]i se pare `nfrico[\tor c\ oa-

menii au ajuns s\-[i urle ura fa]\ de tine [i de regimul t\u [i s-o scrie pe pancarte? Procentual (`]i zici, `ncurajator, `n minte, ca orice politruc derutat), zeci, sute, mii [i chiar zeci de mii de oameni `n strad\ ce `nseamn\ fa]\ de milioanele sau zecile de milioane ale unui popor? Nu, nu-i a[a, las\ procentele! Ar trebui s\-]i fie team\ [i de ura unui singur cona]ional al t\u! {i s\ te ru[inezi [i s\ te `nsp\im`n]i c\ rom=ni de-ai t\i, pentru binele c\rora ai jurat (nu [tiu [i c`t ai crezut) cu m`na pe Biblie, au ajuns, azi, iat\, s\ te urasc\. A propos de Biblie. Psalmistul `l `ntreab\ pe Dumnezeu de ce (pare c\) doarme. Un detaliu: doar pare. De fapt, zice Psalmistul, Dumnezeu e `n mijlocul cet\]ii (`ncheiat citatul). Dac\ e acolo, nare cum s\ doarm\. Sau poate tu te `ntrebi – cum au f\cut-o r\spicat modernii, de la Voltaire `ncoace –, la urma urmei: ce e aia care se nume[te Dumnezeu? Dintr-un decembrie din ce `n ce mai `ndep\rtat, n-am mai tr\it asemenea zile ale bucuriei.

februarie 2012


10

TIMPUL

Proz\

Ceaiuri reci

Mircea Daneliuc

MIRCEA DANELIUC Da, `n sala aia de mese, la Dietetic\. Ie[isem de la t`r`ie-tav\, `mi luasem sfertul de p`ine [i st\team cu potolul `n bra]e, m\ uitam dup\ loc. Erau, unul colo, unul colo, dar cine crezi c\ are cartel\ la o cantin\ din astea: hepatici, gastritici, obeze ori scurse de clorofil\! Nu te po]i a[eza chiar oriunde, [i-a[a-i nes\rat tot ce vezi, un fel de Sovata. M\car s\ po]i `nghi]i. {i-atunci am v\zut-o, nici nu era greu, m`nca solist\ la o mas\ din fund. Convocatoare, mi s-a p\rut. Cred c\ [i ea m\ v\zuse, c\-s destul de... m\ rog, probabil se [i a[tepta. – E liber? – E liber. Descarc supa de t\i]ei, felul doi, cornule]ul [i dau s\ duc tava la loc, s\ nu-ncurce. }in minte c\ uitasem s\-mi iau furculi]\. ~n drum, pun m`na [i pe carafa cu ceai ro[c\liu, avea ceva sun\toare rece pe fund, o goliser\ al]ii care au furajat mai devreme. ~n general s`nt atent, poate vrea domni[oara s\ bea. Sun\toare – ficatul, m-am prins; umplu cana cu sun\toare. Pentru \ia de aveau arsuri la stomac, ceai de ment\. – E[ti cu ficatul... m\ dau de[tept mai t`rziu, `n timp ce-i turnam. – Am avut hepatit\, dar nu-mi place pojarni]a asta. Tot sun\toare, a[a se zice la ei; bucovineanc\ de prin R\d\u]i, mi-a spus mai `ncolo. M`nca f\r\ chef, `n sil\, a[a, parc\ era obligat\. Nici o pl\cere. – Nu prea ]i-e foame... Ai halit `nainte. – Nu. Nu, ce? Nu ]i-e foame sau nu ]i-ai stricato? Dar n-am mai pus `ntreb\ri. P\rea brusc indispus\, nu i-o fi c\zut bine, ca no]iune: halit. P\i cum s\-i spun, eram la o mas\! M-am g`ndit, una din aia genul cucon, lec]ii cu mama, de pian. Auzi, ce-ar fi s\ te treze[ti c\ pun burta pe tine?... {i-mi scot sarea din buzunar, aveam cutiu]a, s\rez la greu tot, se uit\ la mine, nu obiecteaz\. – Nu-s bolnav, l\muresc, am cartela de la unul cu bila. Luam lunar cartele de la bursierii care vindeau la jum\tate de pre]. Nevoie de bani, se hr\neau cu ceva mai u[or. Cuno[team toate cantinele studen]e[ti din ora[, am nimerit [i la dietetica asta. – Vrei chip\ru[? Am ardei. Nu voia. Amor]it\, nu [tiu ce-avea, ficatul d\ oboseli. Sau ca s\-mi arate c-o agasam.

februarie 2012

M\i, feti]o... You’re talking to me?! Ai idee ce pot? N-ai habar c`te pusicate ca tine am fumat… Ce dreacu! – Intr\m la un film? – Nu. Nu vrei nici la film. Okay. Treaba ta. Diana, apucasem s-o-ntreb. S\ ne fie de bine! M-am tirat, aveam seminar. Partea sup\r\toare era c\ r\m\sesem c-o nemul]umire. Oricum a[ lua-o, duduia cu ficatul m\ pusese pe liber. Nu admit treaba asta. O g\lbejit\; s`nt, totu[i, fac o impresie. N-am prea fost refuzat, am un fel de-a intra la gagici, am o virilitate, se vede dac\ te ui]i, nu pot s\ stau cu pixul `n gur\ la cursuri [i s\ m\ c\inez c\-s de caca. Dou\ alternative, at`t existau: s\ fiu la cantin\ la ora deja cunoscut\, s-o iau `n primire [i s\ i-o pun imediat sau... sau varianta cealalt\, dezinteresul, s\ vad\ c\ mi se rupe, am alte priorit\]i. Perfect. ~]i iei o min\ preocupat\ [i plute[ti cu tava `n bra]e ca s\ te a[ezi undeva. ~n timp ce s\rezi alimentul, subgenial, pe sub gene, iei la investigat toat\ sala. Privirea s\ exprime dezinteres, cum am spus. Dom’le, m\ crezi c\ nam mai v\zut-o? Dec`t al]i suferinzi, alte boli... Ce naiba! O fi schimbat ora mesei. Am `nceput s\ apar aleatoriu [i eu. Nimic. Veneam ca s-o dau absent\, adic\ degeaba. Singurul lucru cu care m-am ales din toat\ povestea, e c\ mi se crease nevoia s\ m\n`nc de regim, dup\ c`t tutun aveam de eliminat. Oricum, la cantinele astea se g\te[te mai curat, mai atent. Preferam ceai de ment\ r\cit [i-am v\zut c\, periodic, dup\ be]ii, m\ sim]eam mult mai bine. Ca s-o `nt`lnesc dup\ vreo trei s\pt\m`ni, c`nd nici nu m\ a[teptam. A[a se `nt`mpl\. La un ceai, d\dea un ceai una de la chimie industrial\, o cunoscusem la mas\. Am men]ionat c\ m\ consider un tip atractiv, am fost invitat. Pe vremea mea, a[a se chema petrecania: ceai. Drag\, apartamentul friguros [i plin de betegi, `i [tiam din vedere. Nu s-a dansat nu [tiu ce, dar vodc\ [i bulion s-a b\ut. M-am dus `n buc\t\rie s\ v\d de-un pahar, te a[tep]i s\ dai de vreo oal\ cu ceai de sul\tare, ceva, nimic absolut: t\rie [i bere ceheasc\. Ca la nebuni, ne`n]\rca]i, pe la dou\ noaptea r\m\sesem pe sec. ~n dormitor, b\gat\ `n perne, Diana... Am v\zut-o, am c\zut peste ea: – Ce mai faci? Dans, nu [tiu ce, am tras-o spre vr\bioi ca s\ simt\ dogoarea nestinselor pietre, cum spunea un poet care acum nu mai e, parc\ nici nu b\gase de seam\, se pref\cea, dracu

[tie. R\spundea apatic la ce-o `ntrebam; binecrescut\, de altfel. Pe urm\, buf iar la perne. – M\i, ce-i cu fata? am prins-o pe gazd\ `n hol. Are vreo boal\, ceva? – A[a [i a[a. Da’ de ce? – E mut\loaic\, n-are poft\ de via]\, ce are? – N-are nimic, a[a-i totdeauna. Intr\ mai tare pe ea. – N-are... nu [tiu ce n-are. Arat\ ca m`ncarea aia de la cantin\, n-are zglobinol, n-are chef. Are necazuri, i-a dat papucii vreun prost? – Intr\, drag\, pe ea, `mi spune chimista. E [i jignitor. ~mi umbli mie cu scheme? Am [i-un regiment de gagici, dac\ vreau. {i-acuma, tre’ s\ mint `n dreapta [i-n st`nga, nu mai [tiu s\ m\-mpart cu Viorica de la Francez\, cu aia de la Conservator, nu c\ m\ dau eu rotund, dar asta-i realitatea. O balerin\ de la Operet\, o figurant\, Lulu de la Mecanic\, un om s`nt [i eu, c`nd mai dorm? Nu r\spund dac\ sun\, m\ dau ocupat, m\ dau `n sesiune, dar dac\-]i acord o aten]ie, mul]ume[te lui Dumnezeu [i nu m\ lua de fazan. – Tot acolo m\n`nci? – Din c`nd `n c`nd. Mai m\n`nc. – Bem [i noi o cafea `ntr-una din zilele astea? Cafea, adic\, s\ fiu explicit... – Nu [tiu, am mult de-nv\]at. C`t ai tu de-nv\]at? ~nv\]a la Agronomie. C`nd `]i r\spunde a[a, nu mai vrei nici s\ pl`ngi, ]i se taie definitiv. Fata jele[te un fraier, s\-mi decupezi ce vrei tu, dac\ nu! C`nd intri `ntr-o pas\ din astea, nu ai dec`t o sc\pare…

– M\ ofer s\ te sun. Ai vreun num\r de telefon? Nu mi-a venit s\ cred, dar l-a dat. Bun [i-a[a. Primul semn, chiar a doua zi, direct din cantin\ c-am tot a[teptat-o [i nu ap\rea. C`nd vii la mas\? Am de-nv\]at, nu vin azi. La ce-nve]i? La Fito… nu [tiu ce, mi-a spus [i-am uitat. Ai mult de mers p`n-aici? Avea o gazd\ destul de departe, un cartier mai muncitoresc. De asta s\rea peste mese. ~]i aduc ceva de m`ncare? Vin la tine pu]in. Nu, c\ nu se poate, mi-a `ndrugat un motiv, c\-i r\cit\. Intr\m la un film? Nu intra. Treaba ei! N-o mai sun. Dar r\m\sesem chitit, gura m\-sii, `mi vedeam de-ale mele, ie[isem [i cu Lulu de c`teva ori, aveam pata pus\. ~mi plac astea care nu cad din prima, ai de muncit, iar io-s h\rnicu]. {i ce m\ enerva mai mult [i mai mult era c\ nu puteam s\ mi-o reprezint cum o are. ~nve]i de la al]ii, dar [i nemijlocit, c\ toat\ personalitatea `n punctul nevralgic vine de la buzele mici. Cineva, s\ zicem, fie [i blond\, nu sexy neap\rat, po]i da de ea [i-n biseric\ sau `n consiliul profesoral; e foarte greu doar apreciind fizionomic, s\-]i dai seama dac\-i `n aripi de `ngera[, mo]ul curcanului sau `n form\ de ghioc. La domni e mai simplu, te mai ui]i [i la nas, la b\rbie, poate e cr\c\nat, `]i faci o idee. Dar la ele e bestial, `]i trebuie o experien]\ de fiar\, nu te ui]i doar frontal, important e cum r`de, cum `[i arunc\ p\rul `nspre ureche, cum merge, mai ales cum pune piciorul. Exist\ avertismente; dac\ e[ti de[tept, le observi. Atrac]ia spore[te considerabil, `]i spune instinctul dac-o posed\ `n genul Salonta sau pricomigdal\, de pild\. T`mpi]ii spun: toate-s roz... E [i nu-i chiar

Mircea Daneliuc www.timpul.ro


Proz\ a[a. Buzicile mici, astea fac diferen]a la cunosc\tori. Ei bine, la ea nu puteam s\-mi `nchipui, m\ blocam, sim]eam c\ s`nt prost. Am mai sunat-o; c\ are de `nv\]at... Ce tot `nve]i, m\, acolo? C`t se `nva]\ la voi? Toat\ ziua? M-am g`ndit c\-l are pe unul, `nva]\ acolo cu el de z\ng\ne[te sticla la geam [i-mi toarn\ mie pove[ti ca s\ m\ [tie priponit [i s\ zgrep]\n la telefon. E cu unul, precis. Trucuri vechi. Voiam s-o duc la Republica. – Hai, drag\, la film, e Floating Things, cu De Niro. {i, dintr-odat\, a vrut. Zbang! C`nd m\ g`ndeam mai pu]in. Bilete! Am luat seara, de la 9 la 11, s\ studieze p`n\ atunci de s\-i ias\ pe n\ri. De[i frig afar\, era iarn\, m\ tem c\ n-am spus, mi-am tras o geac\ de piele [i ni[te gin[i p\sui]i ca s\-i fac\ pl\cere pe L\pu[neanu dac-o z\re[te vreo coleg\ cu mine [i moare aia de pizm\. Nu [tiu dac\ s-a re]inut, s`nt un tip care m\ bucur de aprecieri, m\ cite[ti imediat, pun lini[tit opt pe noapte. Nu m\ laud, c\ n-am de ce, se poate verifica. Dar eram `n]olit cam sub]ire. M\ rog, ne-am `nt`lnit mai devreme, i-am tras m`na din prima sub bra] [i-am b\tut o talp\ pe L\p p`n\ s-a f\cut de nou\ f\r\ ceva. Cinemaul Republica nu-i f\cut pentru filme. Se-aude un g`j`it permanent, altceva nu deranjeaz\, iar de v\zut – mai mult negru. Noroc c\ la alea str\ine se scrie. ~ns\-i sala de bul\nescu, t\ticu, asta-i voca]ia ei, nu mergi singur c\ n-ai ce s\ faci. Sau, eu [tiu? Am ]inut-o cu m`na c`t am ]inut-o, pe urm\ am deplasat-o `ntre ambii genunchi ca s\-i men]in interesul pentru ce avea s\ urmeze. Foarte anevoios de urcat, pentru c\ m\ `mpingea sistematic la loc, preocupat\ nu [tiu de ce s\ citeasc\ ce b`z`iau \ia-n film. Nu-i p\sa c\ tendin]a era s\ m\ strecor `n stratul primar al ruf\riei confiden]iale, lucru ce-mi reu[e[te extrem de discret [i de fin. Acolo-i corporalitatea profund\. Se purta ca un zbir. ~mi lua m`na [i-o azv`rlea. Drag\, am conchis, o s\ am de lucru cu tine... Nu [tiu dac\ s`nt capabil de at`ta r\bdare; cum o vrea Cel de Sus! {i-o co]\ial\-n balcon, de te b\ga la Nebuni!... M\ m\risem apreciabil, a[ fi putut s\ sparg nuci, eram `ntr-o pleasn\ de mi se p\rea c\ va ]ine o ve[nicie, eoni! A[a s`nt f\cut... C`nd am ie[it, afar\ ningea. Am tras de guler `n sus, am luat-o de bra] [i-am vrut s-o duc la tramvai. – Hai s\ mergem pe jos, e dr\gu]! {i, ca s\ fie conving\toare, se str`nse `n mine, incomod`nd un pic v`ntul care-mi zburda sub c\ma[\. Voia, a[adar, s-o plimb p`n-acas\ la ea `n cartier, m-am prins imediat. Ce s\ fac, hai pe jos, mai fac ceva la pl\m`ni... Sim]eam c\ m\ ia de la spate. Z\pada `ncepea s\ se pun\ serios. O duc, m\ g`ndeam, [i dau pe la Viorica, dac\ n-o fi t`rziu. Necesitate de-un ceai. Sau pur [i simplu acas\, `mi fac una scurt\, de lini[tire, [i dorm ne`ntors p`n’ la pr`nz, am curs abia de la dou\. Eram, pe cuv`nt, desblehuiat [i cr\cit; blugii pe mine ca tabla, umfla]i de dou\ gutui. ~n sf`r[it, o or\ de mers, am depus-o la scar\, `i trag un pup `nghe]at pe obraz [i-o `ntreb unde st\. – La patru, fereastra de-acolo. – Hai, pa! Mai vorbim. Dau s\ m\ salvez, cum am pl\nuit, [i numai ce-aud: – Nu vrei s\ intri pu]in? S\ te `nc\lze[ti c`t de c`t? M\i, a dracu tu cu fitopatologia, sigur c-a[ vrea s\ intru pu]in [i s\ m\ `nc\lzesc c`t de c`t... Nu despre asta e vorba? Umbla cu ap\ la aragaz, n-am l\sat-o, am n\v\lit. – Stai pu]in, mai `ncet, c\ se-aude!... – Unde se-aude? R\zb\tea prin tavan o veselie [i-o chih\ial\ ca la 2 Mai `n cort. Cine s-aud\? – G\zdoiul. – {i acolo, deasupra? – Dou\ mediciniste. www.timpul.ro

11

TIMPUL

Mi se pare corect. Se consult\ una pe alta, ce fac? Mai auzi tu ceva, se aude numai zbenguiala de sus! Nu mi-a f\cut greut\]i, nu nazuri, cum m\ a[teptam, `i era c\ se-aude. S`nt treburi pe care nu le pricep. Nu mai conteaz\. Am fost bestial. {i-acuma cred c`teodat\ c\ se ref\cea anevoie, o b\gase vreun t\nt\l\u `n depresii [i-n icter, trebuia s\-l exorcizez, s\-l fac muci, s\ trag apa, s\-i ocup teritoriul, s-o comut, s\ m\ venereze absolut m`ntuit\. Aici m\ pricep, nu discut. Lucrarea gurii ca uvertur\!... Gura e organul cunoa[terii. Nu fac trimiteri la zoologie, dar de ce introduce oral copila[ul? De foame, de gust? M\ ierta]i, dar nu cred. Cu gura descoperi, lumea se asum\ bucal. De aceea, orice b\rbat con[tient duce `nt`i femeia la gur\. M\ refer la s\rut. Depinde c`t te pricepi. Abia mai apoi, dup\ ce ai sorbit-o somatic, cu r\bdare [i f\r\ risip\, te po]i opri s\ inspiri feromonii suavi de lipan. Mi-am dat toat\ silin]a, „[tiin]a“, era s\ pronun]. Totu[i, cumva re]inut\, tres\rea, se temea c\ se-aude, de[i, pe cuv`ntul meu c\ nu f\ceam mai mult zgomot ca ea. G\zdoiul nu doarme [i el? De ce te tot temi? Plus, `n plafon, nebunie, se b\l\ng\nea corpul de iluminat. Diana, feti]\, nu po]i?... Nu p\rea s\ aprecieze la justa valoare cum m\ implicam, posibil ca ciumpalacul care m\ precedase s\ fi fost `nzestrat, eu [tiu?, cu virtu]ile lui. E foarte stresant. Aprind lumina ca s\ putem discuta. – Nu, nu, stinge-o, stinge-o! Am stins-o. Cel pu]in am apucat s\ z\resc partea care m\ chinuia `n reprezentare. Un lucru at`t de frumos! Demarorul... cum faci cu ma[ina pe [leau, balans, balans [i accelera]ie fin\, pe urm\ cu-a doua; dom’le, s`nt

bun, `n]elegi, nici nu m\ compar. De ce c\dea mereu `napoi, nu pot s\-n]eleg! Urca, urca [i c`nd ziceai acuma, acum... la loc, cu urechea ciulit\. {i iar\[i da capo. Eram, cum s\ spun, dac\ n-ar fi fost stresul, m-a[ fi sim]it ca `n zbor. Chiar zburam, ie[eam cu ea prin fereastr\, nu ne t\iam `n geamuri, nimic, pluteam c`t pluteam pe la patru sau cinci, c\ eram [i curios ce fac medicinistele alea, pe urm\ iar\[i `n pat, `ncordat\ din g`t s\ aud\ ce eu nauzeam. E[ti cumva frigid\ pu]in? m-a trecut s-o `ntreb, dar nu-i elegant. Nu puteam s\-l dobor pe nemernicul naibii, nu puteam, eram dep\[it. Ori c\ m`nca nes\rat la cantin\, ori c\ avea o greutate pe suflet, nu [tiu, eram terminat, mi-era [i t`r[eal\. Am `nceput s\-mi trag blugii, `ntors, nici nu-mi venea s-o privesc. – Dac\ [tiam c-o s\ fie at`ta de bine, `mi zice, nu mai mergeam nici la film. Cum, cum? Spui asta ca s\ m\ m`ng`i, s\ m\ `nt\re[ti interior? Sau `n b\[c\lie? I-am lep\dat, c\ m\ [i enervasem, [i am pornit-o de unde-am oprit-o. Nu `n]eleg nimic, s`nt apreciabil, s`nt foarte bun, `n gurile m\-sii, n-am treab\ cu nimeni! – ~ncet, `ncet, mai `ncet… Rezultatul, acela[i. Am l\sat-o tras\ la fa]\, avea o paloare, vrei s\ dormi?, somn u[or, ies pe v`rfuri... ~nc\ o victorie de genul [i ne-am f\cut de cacao. Sigur c\ te constr`nge la modestie, nu mi se-nt`mpl\, cu mine te urci pe pere]i, dai `n vocalize, te rogi de iertare! De asta m\ dedic, ca s\ m\ fr\m`nt dup\ aia? Data viitoare schimb foaia, aplic ni[te proceduri mai speciale.

Am stat mut dou\ zile, s\ v\d poate sun\, nici g`nd! Te pomene[ti c\ e[ti [i botoas\, asta-i chiar culmea! O sun, ce mai faci, ce s\ fac, ie[im undeva? Nu [tiu, nu prea am chef. Nu [tii sau n-ai chef? Nu cred c\ am chef. Bun, atunci sun\-m\ tu c`nd `]i vine. Ai s\-mi repro[ezi, te-am sup\rat cu ceva? Nu, Doamne fere[te! Dar ce faci, `nve]i? Nu `nv\], dar n-am stare. Cum vrei, mai vorbim… {i-mi v\d de treab\, suni, bine, nu, nu. Aveam una mortal\, la canto, nici pe la cursuri n-am dat. Trei zile nimic, bag un telefon, nu r\spunde. Alt\ s`rm\, la fel. O apuc la cantin\ pe aia, chimista, fata cu ceaiul, unde am fost. Ce-i cu Diana, de ce n-are stare? Vedeam eu c\ se uit\ cam c`[... – Tu nu [tii nimic? – Ce s\ [tiu? – A murit, Diana, a s\rit de la patru. Am crezut c\-mi pocne[te ceva. M\ holbam la ea ca un imbecil. Cum a s\rit?! De la ce? A]i `nnebunit? Nu se poate! – Nu [tiai? – Da’ de ce, ce ]i-a spus? – Nimeni nu [tie nimic. S\ m\-ntind acolo, pe jos! Da’ cum?! Nu p\rea. M-am purtat foarte bine, am [i `ntrebat-o te-am jignit sau ceva? De ce se uit\ vaca asta la mine `n stilul \sta infect? Nu puteam s\-mi `nchipui, m-am dus p`n\ unde st\tea [i-am sunat. Iese unul, g\zdoiul, probabil, dar nu cum ai fi presupus, un mo[ `n baston; un domn a[a, cam la patruzeci, un tip `ngrijit. Cum s-a-nt`mplat, de la ce, am `ntrebat [i eu cum puteam. Nu se cunoa[te, n-a l\sat nimic scris. Doamne fere[te! S`nte]i prietenul ei? Nu, un coleg. Ave]i aici ceva care v\ apar]ine? Intra]i... Nu-mi apar]ine nimic, nici nu vreau s\ v\d, l\sa]i-m\-n pace! Ies de-acolo, `]i `nchipui cum am ie[it. Dar de ce, c\ m-am purtat c`t am putut de frumos! Ultimul cuv`nt: somn u[or... Am vrut s-o mai v\d, ea n-a vrut! Ce vin\ am eu?! Nici nu vorbea, c\ dac\ [tiam, poate c\… nu [tiu ce po]i s\ faci. Ce-i mizeria asta? Mergi pe strad\ [i te treze[ti c-un ghiveci… ~mi vine s\ m\ ghemuiesc [i s\ urlu, ce c\cat de belea `]i cade pe cap, dac\ nu po]i face nimic?! Stau [i m\ uit la locul unde ziceau c\ s-a pr\bu[it. Aproape nicicum, o lum`n\ric\, altele stinse, ni[te tufe, un strat… Poate c\ era mai bolnav\ dec`t ar\ta, dar de ce nu s-a pl`ns? Sau gagiul, dac-a avut vreun iubit, c\ nici de \sta n-a spus, se `nchidea `n cas\, zicea c\ `nva]\. Cum a[a, dintr-odat\?! N-am mai avut pe nimeni care s\-mi moar\ `n timp ce eram `n telefoanele m\-sii! Nu `n]eleg nimic, s`nt idiot, s\ fiu nu [tiu cum dac\ `n]eleg c`t de c`t! E prea, nici nu [tiu cum s\-i spun. Dac\-mi pare r\u de ceva, e c-am t\b\r`t la Republica, acolo, pe ea, ca un bou. Ne alegeam, m\car, cu un film. Dar \sta, g\zdoiul, cine-i g\zdoiul?... De ce se temea c\ se-aude? {tiu eu ce-avea cu g\zdoiul? {i la Dietetica aia, `i v\d cum se uit\ la mine ca la un cu]itar. I-am f\cut eu ceva? Ce s\ fac, po]i s\-l apuci pe fiecare la mas\: habar n-am avut, s\ mor eu?!...

~NGERII {I LUCR|RILE LOR

Rug\ciune laic\ EMIL BRUMARU Bucuriile simple Nu mai vor s\ se-nt`mple. Am tot a[teptat [i-am tot a[teptat S\-mi creasc\ iarba cuminte `n pat, Curcubeie s\-mi intre pe geam, Fluturi s\ trag\ `n ham Soarele ca pe-un r\dvan Din care tu s\ scobori Frumoas\ [i dus\ de sub]iori P`n\ la gura mea sf`nt\ Ce coapsele albe `]i c`nt\ ~n rug\ciune, Minune cu proasp\ta rour\-n spume…

februarie 2012


12

TIMPUL

Eseu

David Farrell Krell: 1 imposibila rostire a dublului filosofiei WALTER BROGAN (Villanova University) Este extrem de dificil s\ oferi o expunere valoroas\ operei unui autor at`t de original, de incisiv [i de prolific, precum David Krell, `ntr-o at`t de scurt\ prezentare. Nici m\car nu voi pretinde acest lucru. La fel de dificil este [i ca interpretarea operei acestui filosof s\ se men]in\ pur [i simplu `n limitele domeniului filosofiei, de vreme ce Krell este nu numai unul dintre cei mai importan]i filosofi `n via]\ ai Americii, dar e [i un traduc\tor f\r\ egal de filosofie [i literatur\ [i, de asemenea, o figur\ literar\ `mplinit\, autor al unor uimitoare opere de fic]iune, al unor remarcabile nuvele [i piese de teatru. Da]i-mi voie s\ `ncep cu un comentariu privind acest din urm\ aspect al operei lui Krell. Cred c\ Krell este bicefal. {tie care este valoarea operei sale filosofice. Dar el este `n acela[i timp un artist [i aspir\ la succesul unui literat, care ar face un pandant influen]ei pe care o are opera sa filosofic\. Uneori am impresia c\ el inten]ioneaz\ chiar s\ pun\ cap\t activit\]ii filosofice astfel `nc`t s\ se poat\ concentra asupra literaturii [i, s\ spun a[a, s\ se dedice `ntru totul acestei preocup\ri. Totu[i, cel pu]in p`n\ `n prezent, nu a reu[it, slav\ Domnului, s\ `ntrerup\ leg\tura cu filosofia. ~[i continu\ activitatea filosofic\ [i, `n ultimii cinci ani, a publicat ceea ce cred c\ este cea mai important\ oper\ filosofic\ a sa de p`n\ acum, The Tragic Absolute, care a ap\rut `n 2005. A[ dori s\ m\ refer, `nt`i de toate, la acest aspect al operei lui Krell, [i anume la imposibilitatea de a-i separa opera de artist de cea de filosof [i, cu toate acestea, la dorin]a sa de a face aceast\ separa]ie. Aceast\ dificil\ asociere a filosofiei cu arta este ceea ce Krell experimenteaz\ [i ceea ce noi `n[ine experiment\m `n toat\ scriitura sa, fie c\ e literar\ sau filosofic\. {i cred c\ aceast\ recalcitrant\ asociere e cea care se aude `n cea mai mare parte a operei sale recente [i care `i furnizeaz\ poate chiar imboldul. Dou\ dintre romanele lui Krell se numesc Nietzsche: A Novel [i Son of Spirit: A Novel. Simplul fapt c\ aceste „romane“ s`nt despre Nietzsche [i Hegel pare s\ dovedeasc\, la nivelul cel mai de suprafa]\, caracterul bicefal al profilului intelectual al lui Krell. Dar s`nt acestea chiar romane? Nu s`nt mai degrab\ scrisori, biografii, autobiografii fictive sau pur [i simplu fragmente de cunoa[tere anecdotic\ a celor doi mari g`nditori? Nu numai faptul c\ aceste romane s`nt despre Nietzsche [i Hegel, dar chiar [i stilul celor dou\ opere estompeaz\ `n moduri provocatoare [i v\dit inten]ionate grani]ele dintre filosofie [i literatur\, adev\r [i fic]iune, fapt [i memorie, imagina]ie [i concepte. Din punctul meu de vedere, Krell ne spune [i ne arat\ `n aceste romane ceva ce nu poate fi revelat dec`t la grani]a dintre filosofie [i literatur\, ceva esen]ial oric\rei `n]elegeri sau cunoa[teri a lui Hegel sau Nietzsche. Aceast\ cunoa[tere de grani]\, care nu apar]ine nici filosofiei [i nici literaturii, o cunoa[tere care `ncruci[eaz\ [i transgreseaz\ grani]a dintre acestea, anul`nd-o totodat\, este surprins\ `ntr-una dintre scrisorile pe care Nietzsche i le-a scris lui Elizabeth `n 1885 [i pe care Krell o traduce `n romanul s\u despre Nietzsche: „Senza]ia c\ s`nt cu totul `ndep\rtat [i str\in, c\ vorbele mele rostite de al]ii cap\t\ alte `n]e-

februarie 2012

lesuri, c\ e `n mine mult\ avanscen\ colorat\ care `n[eal\ – mai ales senza]ia aceasta, confirmat\ de cur`nd din mai multe locuri, e cu adev\rat cel mai fin nivel de «`n]elegere» pe care l-am dob`ndit p`n\ acum. Tot ce am scris p`n\ `n acest moment apar]ine avanscenei; pentru mine totul `ncepe odat\ cu hiaturile.“ (Nietzsche: A Novel, p. 362)2 De[i a fost conceput scrupulos [i documentat cu grij\, romanul lui Krell cere din partea cititorului suspendarea distinc]iei dintre cuvintele fictive [i imaginare [i cele cu adev\rat spuse de c\tre Nietzsche, o suspendare a distinc]iei dintre ceea ce Krell scrie [i ceea ce Nietzsche spune. Krell estompeaz\ `n mod inten]ionat aceast\ distinc]ie pentru ca `n acela[i timp s\ o traseze riguros. Ambele romane s`nt o celebrare a hiatului, a acelor perioade de `ntrerupere inexplicabil\ [i perioade de nebunie, a acelor nea[teptate inser]ii `n fluxul povestirii care pun `n dificultate nevoia de totalizare [i de `n]elegere `n care se deghizeaz\ at`t de des filosofia. Dar nu numai filosofia. Romanul modern a adoptat prea des exact acela[i travesti pe care romanele lui Krell `l vor repudia. Ceea ce el vrea s\ ne spun\ [i s\ ne arate nu se petrece `n cadrul viziunii holiste a g`ndirii sistematice [i filosofice uniforme, ci doar `n crevasele deschise de ceea ce `ntrerupe aceste povestiri. ~n Son of Spirit, de pild\, Krell spune povestea fiului bastard al lui Hegel, Ludwig, fiul spiritului. E greu de redat c`t de ustur\toare s`nt pasajele care descriu vocea fiului lui Hegel [i e greu s\ alegi un exemplu din at`t de multe care s\ arate c`t de devastat\ [i de dislocat\ este viziunea lui Hegel despre spiritul absolut tocmai pentru c\ se face auzit\ vocea acestui fiu. Aceast\ carte este `ns\ una de dialoguri non-dialectice `ntre tat\ [i fiu, sor\ [i frate, so] [i so]ie, `ntre iubi]i, iar tocmai acest „`ntre“ e cel pe care `l urm\re[te Krell `n romanele sale, un „`ntre“ care are nevoie, cred, `n juxtapunere, at`t de filosofie c`t [i de literatur\, de adev\r [i de fic]iune. Spre finalul romanului, fiul spiritului spune, probabil spiritului, [i Ludwig `i spune lui Hegel: „Avea nevoie de mine doar pentru un singur lucru. Avea nevoie de mine pentru a uita. Avea nevoie de mine pentru a-[i [terge amintirea mea – accidentul, contingen]a nejustificat\, pata de pe a[ternuturi –, a[a `nc`t s-a str\duit s\-mi anuleze [i mie amintirea sa. Pentru c\ amintirea mea, doliul meu `ndep\rtat, nu putea fi dec`t o ofens\ adus\ memoriei sale, premiul de consolare ironic pentru supravie]uire. Avea nevoie de mine pentru a-l uita, a[a `nc`t s-a str\duit el s\ m\ uite. Cu toate acestea, pentru a uita cu des\v`r[ire era necesar ca eu s\ nu fi fost vreodat\. {i totu[i, am fost. A nu fi fost vreodat\ e cel mai bun lucru care se poate `nt`mpla, spuneau vechii `n]elep]i. El nu-mi putea oferi totu[i dec`t a doua cea mai bun\ oportunitate: s\ fac cale-ntoars\. C`t mai repede cu putin]\ [i c`t mai departe. S\ m\ retrag `n oceanele infinite ale timpului [i ale mareei. Ceea ce am [i f\cut. Am t\r\g\nat `ns\ lucrurile. Am `mpr\[tiat c`teva documente triste sub masa arhivistului, ceva de care s\ te `mpiedici `n mers, ceva care s\ fie pierdut [i g\sit din mers.“ (Son of Spirit: A Novel, pp. 170-171) Aceasta e cu siguran]\ literatur\ pe muchia filosofiei. Voi risca s\ spun despre un alt text al lui Krell, ignor`nd pe nedrept scopul cuprinz\tor al acestei alte opere care schi]eaz\ istoria filosofic\ a memoriei de la Platon la Descartes [i Hobbes, [i de la Freud [i Nietzsche la Heidegger [i Derrida; voi risca, a[adar, s\ spun c\ aceste c`teva afirma]ii ale fiului spiritului surprind at`t de multe din ceea ce Krell tematizeaz\ `n cartea sa Of Memory, Reminiscence, and Writing: On the Verge, care se ocup\ cu

preponderen]\ de uitare, doliu [i moarte. On the Verge se `ncheie cu afirma]ia: „«Ambiguitatea memoriei» exprim\ e[ecul suprem al interioriz\rii amintirii. Fie c\ te ocupi de Erinnerung sau e[ti adeptul lui Gedächtnis, rezultatul e mai cur`nd «ruptura, heterogenitatea, disjunc]ia» [Derrida] dec`t rezolu]ia dialectic\ sau reconcilierea speculativ\“ (On the Verge, p. 292). Romanele lui Krell urm\resc, a[a cum numai literatura o poate face, aceste disjunc]ii [i fracturi, aceste voci care dubleaz\, voci bastarde, reprimate, dar care anim\ de fapt discursul obi[nuit al filosofiei. Krell dovede[te c\ filosofia are nevoie de literatur\ [i sus]ine hot\r`t acest punct de vedere `n toat\ opera sa recent\. La `nceputul volumului Lunar Voices, Krell spune: „Ce s`nt, totu[i, b\rba]ii [i femeile? Lucruri cuget\toare, spunea un g`nditor, vorbind `n numele multor g`nditori dinaintea sa [i de dup\ sine, de[i, desigur, dac\ am lua `n considerare con]inutul experien]ei [i timpului omenesc, r\spunsul ar fi: lucruri care cuget\ despre ele c\ s`nt cuget\toare. Aceast\ pliere, dublare sau duplicitate u[or ironic\ a g`ndirii este literatura. Literatura este geam\nul duplicitar al filosofiei.“ (Lunar Voices, xi) Coment`nd acest fragment `ntr-un interviu pentru Mosaic, pe care David i l-a acordat lui Dawne McCance, el vorbe[te despre modul `n care literatura a fost mereu v\zut\ ca ceva ce `ncurc\ filosofia [i cum filosofia, pentru a-[i men]ine angajamentul fa]\ de Unu, a `ncercat `n mod repetat s\ o supun\ sau s\ o alunge ca pe ceva `njositor. Apoi continu\: „Literatura, chiar [i cea a monologului sau a solilocviului, se dubleaz\ pe sine `ntotdeauna, se deschide `ntotdeauna c\tre al s\u altul [i c\tre diferit. Mi se pare c\ nu poate exista literatur\ f\r\ confruntarea cu aceast\ `ncurc\tur\, f\r\ acceptarea acestei `ncurc\turi, f\r\ aceast\ dubl\ `ncurc\tur\“ (Mosaic, March 2006). Krell locuie[te acest spa]iu `ncurcat al dublului `ntre filosofie [i literatur\, al unei aventuri amoroase imposibile care, s`nt sigur c\ el simte uneori aceasta, `l va sf`[ia, dar pe care [i-o va asuma a[a cum ar face orice bun amant. Krell iube[te faptul c\ literatura este, `n special `n ochii filosofiei, ceva `njositor [i impur; el `[i dore[te aceast\ contaminare [i ea e cea care deosebe[te rela]ia sa cu filosofia de cea a multor altora. Cred c\ Krell `[i nume[te romane Nietzsche [i Son of Spirit, de[i nici unul dintre ele nu intr\ cu u[urin]\ fie `n categoria literaturii fie `n cea a filosofiei, pentru c\ numai prin intermediul operelor literare reu[e[te s\ exprime o cunoa[tere filosofic\ pe care altminteri filosofia ar reprima-o. Cel pu]in din punctul meu de vedere, ambele romane strig\ cu voce tare, chiar feroce, despre imposibilitatea separ\rii filosofiei de literatur\ sau cel pu]in despre rezultatul tragic al oric\rei `ncerc\ri de face acest lucru. Romanul despre Nietzsche descrie nebunia la care se expune cel care prive[te `ndelung `n abisul acestei separ\ri; romanul despre Hegel descrie tragica pierdere suferit\ de cel care refuz\ cu obstina]ie s\ fac\ acest lucru. ~ntr-una dintre povestirile sale scurte, care m\ emo]ioneaz\ `n mod deosebit, „Glaciers in January Are Not the Place To Be“, personajul Sepp spune: „Nu e nici o isprav\ s\ escaladezi un ghe]ar dac\ e[ti suficient de descurc\re] pentru a-i evita creasta, «u[a» interzis\.“ Astfel `ncepe povestea mor]ii tragice a lui Walter Spohr [i Ernst Koslan, care au murit la 22 ianuarie 1910 pe ghe]arul Hüfi din Alpii eleve]ieni. Pe m\sur\ ce se ad`nceau `n h\ul care se deschisese `ntr-o crevas\ a ghe]arului, David scrie sau, mai bine, naratorul spune: „Ceea ce r\m`ne incontestabil adev\rat, oric`t de cumplit ar p\rea, e faptul c\ ei nu [tiau c\ se pr\bu[esc a[a cum o f\ceau de fapt [i, mai

mult, c\ aceast\ necunoa[tere nu avea nici un efect asupra pr\bu[irii lor. Pentru c\ un h\u gargantuesc `ntr-un ghe]ar din ianuarie nu e un obiect de cunoa[tere... [Desigur, se cunosc multe at`t din punct de vedere [tiin]ific c`t [i teoretic, a[a cum arat\ naratorul, despre aceste h\uri de pe `n\l]imile ghe]arilor. Dar naratorul continu\.] Ceea ce nu se cunoa[te, totu[i, printre at`tea alte lucruri care nu se cunosc `n univers, e de ce un h\u de doi metri se va deschide exact aici, de ce va avea din]ii zim]a]i [i crevasele laterale `nguste exact acolo, de ce va rezista urgiei a zece, treizeci sau sute de ierni, sau de ce nu toate ci doar anumite lucruri vor fi `nghi]ite [i apoi regurgitate, obligate s\ se ridice prin abla]iunile re`nghe]ate ale verilor [i iernilor de-a lungul deceniilor de furtun\ de z\pad\, topire [i `nghe]are – aceste lucruri nu s`nt cunoscute nici de calculul [i Characteristica lui Leibniz, nici de logaritmii taumaturgici ai lui Novalis [i nici chiar `n urma navig\rii pe internet. Nu, aceste lucruri nu s`nt cunoscute. Nici chiar de un presupus narator omniscient.“ Restul povestirii este despre intimitatea amintirilor particulare [i despre tandre]ea momentelor insignifiante, lucruri care conteaz\ de fapt cel mai mult [i care scap\ puterii de p\trundere a cunoa[terii tocmai datorit\ totalei lor specificit\]i. Aceasta e ceea ce s-a ivit, conform naratorului, `n mintea celor doi excursioni[ti `n timpul acelor ultime „delicate ore de eternitate“. Aceste g`nduri ale „pr\bu[irii“ s`nt intersec]ii ale amintirilor [i viselor, s`nt la grani]a dintre acum [i atunci, la frontiera dintre imagina]ie [i sim]uri, `ntotdeauna particulare; nu s`nt at`t de mult g`nduri despre trecut c`t `ntotdeauna re`ntoarcerea unor sentimente care se scufundaser\ `n uitare, `nghe]ate `n timp [i `ngropate `n abisul celor mai ad`nci goluri subterane, care pot fi `nt`lnite doar atunci c`nd ]i-ai pierdut `n genere aderen]a. ~n On the Verge, capitolul „Of Pits and Pyramids“, Krell spune: „G`ndirea lui Hegel r\m`ne o chestiune de p\trundere, de producere [i de tehnic\ – dialectica mecanic\ mai cur`nd (sub)min`nd profunzimile dec`t investig`ndu-le liber p`n\ la cap\t. Filosofia sa este una a presupozi]iei de granit, toat\ s\m`n]a e pitit\ `n coaja [i carapacea absolutului. Nu examineaz\ cu migal\ golurile, cu at`t mai pu]in s\-[i dep\[easc\ prohibi]iile [i inhibi]iile [i s\ descind\ `n ele. {i cine nu are condescenden]a de a vedea, nu-[i poate aminti.“ (On the Verge, p. 230) ~n povestirea scurt\ a lui Krell, „Glaciers in January“, Walter Spohr [i Ernst Koslan `ndur\ aceast\ abisal\ descindere `n amintiri imposibile, retr\ind sentimente care probabil nu erau nici m\car cunoscute sau recunoscute la momentul c`nd evenimentele amintite se `nt`mplaser\, sentimente care apar `ntre prieteni, `ntre p\rin]i [i copii, `ntre iubi]i. Pe m\sur\ ce aceste sentimente se amestec\ cu senzualitatea faptului de a muri, care tope[te `n\l]imile `nghe]ate ale ghe]arului [i deschide abisul infinit pe care-l con]inea la un pre] at`t de mare, pe m\sur\ ce amintirile gustului [i ale atingerii se amestec\ cu durerea picioarelor rupte [i a trupurilor zdrobite, Ernst se str\duie[te s\-[i aminteasc\ dac\ i-a m\rturisit lui Walter faptul c\ a iubit-o pe Wilhelmine, so]ia lui Walter: „Ar fi `n stare s\ descrie golul pe care l-a sim]it `nainte de atingerea ei, durerea sim]it\ atunci c`nd atingerea ei era posibil\ dar `nc\ nerealizat\ [i, apoi, av`ntul, saltul, catapultarea trupului s\u deja de aer c`nd ea l-a atins `n sf`r[it? {i unde? A mers at`t de departe `nc`t s\-i vorbeasc\ despre gustul ei, despre prospe]imea z\pezilor ei topite diminea]a [i ajunse seara la tropice? Era `n stare s\-i vorbeasc\ lui Walter despre ru[inea, despre nervii distru[i ai am`n-

www.timpul.ro


Eseu durora [i despre intensitatea capitul\rii, a terorii tr\ite mereu [i mereu?“ Opera filosofic\ a lui Krell a fost mereu preocupat\ de aceste apeluri ale mortalit\]ii, nu doar cele despre care scrie Heidegger, ci mai mult despre cele semnalate de c\tre Schelling, Hölderlin, Novalis [i Nietzsche. ~n povestirile scurte ale lui Krell aceste apeluri [i sentimente ale fiin]ei muritoare cap\t\ o voce puternic\, o voce tragic\. ~n operele sale filosofice, Krell scrie `n direc]ia [i spre pragul acestei voci tragice; tragic\ nu pentru c\ e trist\ sau ne`mplinit\, de[i poate fi [i aceasta, ci tragic\ pentru c\ filosofia singur\ nu o poate face auzit\, fiind cel\laltul vocii filosofiei, geam\nul ei duplicitar, aceast\ Echo a lui Narcis. A[ vrea s\ m\ `ntorc, cu c`teva remarci finale, la una dintre operele lui Krell care tematizeaz\ aceast\ dimensiune tragic\ de la grani]a filosofiei, [i anume The Tragic Absolute. ~n aceast\ carte, Krell este la el acas\ printre o serie de figuri care nu-[i refuz\ aceast\ `ncruci[are chiasmic\, cataclismic\ [i haotic\ a filosofiei [i literaturii, [i care celebreaz\ `ntreaga for]\ titanic\ a unei senzualit\]i erotice desc\tu[ate de c\tre o divinitate ne`mbl`nzit\, divinitate ce se na[te din cenu[a unui absolut care a `nceput s\ p\timeasc\ moartea. Dintre aceste figuri, nici una nu este mai aproape de sufletul lui Krell ca Nietzsche. Pentru Krell, Nietzsche e cel care merge cel mai ad`nc [i cu cea mai mare intensitate `n tragedia Absolutului. ~n Postponements, Krell scrie: „Dup\ Nietzsche, lumea apolinic\ a Olimpului e asemeni unei oglinzi cu care lumea elen\ e `n stare s\ `nfrunte o natur\ violent\, arhaic\; s\ o `nfrunte [i s\ o `nving\, supun`nd Eriniile, `mbun`nd Moirele, decapit`nd Meduza, `nsu[indu-[i Gorgonele. Aceste figuri, toate feminine, ne ofer\ prima intui]ie curioas\ despre mumele tragediei. Totu[i, la un anumit moment `n istoria elenismului oglinda apolinic\ se sparge, m\sura stilului apolinic se pierde, iar zeii `n[i[i ai Olimpului devin livizi `n fa]a `n]elepciunii lui Silenus.“ (Postponements, p. 35) Nietzsche e cel care, mai mult dec`t Novalis, Schelling [i Hölderlin – de[i, prin lectura periferic\ pe care o face acestor autori, Krell `mpinge fiecare dintre aceste figuri p`n\ la extremitatea intui]iilor lor despre caracterul divin al tragediei –, anun]\ `n cele din urm\ ceea ce Krell ne arat\ a fi direc]ia romantismului german, adic\ moartea lui Dumnezeu, p\timirea mor]ii ca adev\r culminant [i victorie final\ a absolutului. Una dintre principalele realiz\ri ale acestei c\r]i incredibil de erudit\ [i de original\ e aceea de a ar\ta – chiar [i `n fa]a opozi]iei justificate a lui Nietzsche fa]\ de ambiguitatea dorin]ei romanticului german pentru un absolut care r\m`ne pur [i necontaminat – filia]ia ce poate fi urm\rit\ de la Novalis, Schelling [i Hölderlin p`n\ la Nietzsche. Krell scrie: „Nietzsche regret\ confuzia pe care a f\cuto `n opera sa timpurie `ntre pesimismul antic viguros [i «cele mai moderne lucruri» (KSA 1: 20), lucruri precum acel Wagner al maselor. Regret\ limbajul consol\rii [i al salv\rii... ~[i dore[te ca limbajul lui Zarathustra s\-i fi fost accesibil, s\ fi fost mai mult poet dec`t genealogist, s\ fi c`ntat, sau, mai bine, s\ se fi supus poruncii lui Zarathustra [i s\ fi folosit o alt\ lir\. Totu[i, faptul c\ zeul e mai cur`nd salvat dec`t salvator, salvat `n lumea aceasta, lumea suferin]ei – aceasta `l a[eaz\ pe Nietzsche `n apropierea lui Novalis, Schelling [i Hölderlin `n momentele lor cele mai radicale. (The Tragic Absolute, p. 420) Krell ridic\ problema rolului absolutului `n g`ndirea lui Nietzsche [i recunoa[te c\ traiectoria filosofiei lui Nietzsche e opus\ oric\rei filosofii a absolutului `n sens hegelian. Dar apoi adaug\: „Nu ar fi totu[i edificator s\i `n]elegi opera, de la Na[terea tragediei, trec`nd prin A[a gr\it-a Zarathustra [i Dincolo de bine [i de r\u (`n special paginile finale despre «Dionysos filosoful»), [i p`n\ la Amurgul idolilor ca un eseu extins asupra g`ndirii tragice – a unei www.timpul.ro

TIMPUL g`ndiri care ridic\ tragedia la semnifica]ia absolut\ [i care g`nde[te absolutul ca tragic?“ (The Tragic Absolute, pp. 420-421) ~n opinia mea, Krell `n]elege reu[ita lui Nietzsche de a g`ndi absolutul ca tragedie ca pe o chestiune de stil. Stilul lui Nietzsche trece grani]a dintre filosofie [i literatur\. Pentru Krell, locul acestei travers\ri e multiplu: mitul poetic, drama tragic\, [i mai presus de toate drama satiric\ a lui Dionysos, muzica corporal\ [i cea a s\rb\torii [i dansului. Krell spune: „Schelling descoper\, a[adar, o problem\ pe care Schopenhauer [i Nietzsche nu vor ezita s\ o investigheze mai departe, [i anume problema tragediei absolute pe care o ini]iaz\ muzica absolut\“ (The Tragic Absolute, p. 7). ~n lectura lui Krell, care o urmeaz\ pe cea a lui Schelling [i Nietzsche, muzica e cea care ini]iaz\ [i care st\ la baza tragediei, acesta fiind motivul pentru care se poate probabil spune c\, deoarece d\ na[tere cuvintelor, muzica absolut\ e `n mai mare m\sur\ absolut\ dec`t tragedia. Aceasta nu `nseamn\ c\ muzica e anterioar\ cuvintelor sub forma unui a priori anterior literaturii sau filosofiei. Aceasta `nseamn\ mai cur`nd c\ muzica este locul unde ia na[tere limbajul tragic, care este limbajul zeilor [i limbajul c\derii zeilor; este limbajul rena[terii [i fecundit\]ii lor mimetice, limbajul care face cu putin]\ [i care pune `n scen\ ceea ce altminteri zeii nu ar putea avea: na[terea, dragostea [i ie[irea extatic\ din ei `n[i[i. Muzica este sunetul [i ritmul acestei for]e separatoare ce une[te [i `mperecheaz\ zeii cu oamenii, precum [i natura cu arta. Ea este astfel, totodat\, locul unde `[i are originea leg\tura dintre natur\ [i literatur\; literatura tragic\ este o literatur\ a naturii, a lui physis. ~ns\ exact aceast\ problem\ a originii, aceast\ contaminare originar\ a zeilor cu chestiunile eros-ului [i cu ritmul pulsatoriu al fecundit\]ii, aceast\ tonalitate [i aceast\ materialitate dispersatoare a divinului absolut inevitabile, aceast\ complicitate a primei imagin\ri a c`ntecului zeilor cu textualitatea mitului tragic, aceast\ cuplare a necesit\]ii [i a contingen]ei este povestea complex\ a ceea ce Krell nume[te absolutul tragic. Este un absolut care apar]ine zeilor infecta]i de temporalitate [i cople[i]i de dorin]a de cel\lalt, de care ei s`nt absolut separa]i [i c\ruia `i apar]in datorit\ acestei separa]ii absolute. Absolutul tragic e un absolut originar divizat [i sf`[iat. Aceast\ desp\r]ire apar]ine unit\]ii sale dedublate. Krell urm\re[te dedublarea absolutului – infectarea absolutului cu dualitate – asupra a trei aspecte ale absolutului descoperite de c\tre Schelling, Hölderlin [i Novalis, [i anume inhibi]ia, separa]ia [i densitatea. Schelling, ne spune Krell, „[i-ar dori s\ promoveze un sistem monist al activit\]ii infinite ca pe singurul sistem posibil al ra]iunii, [i cu toate acestea e nevoit s\ postuleze mereu un dualism de tip tradi]ional, natur\ vs. libertate, materie vs. spirit, devenire vs. fiin]\, ideal vs. real (The Tragic Absolute, p. 48). Problema este c\ lucrurile naturale s`nt [i ajung s\ fie prin intermediul opozi]iei sexuale [i datorit\ raportului cu boala [i moartea. Cum e posibil\ o asemenea `ntrerupere a activit\]ii infinite, perfecte, pure a absolutului identic cu sine, astfel `nc`t s\ se dea na[tere unei fiin]e care apar]ine devenirii, dac\ nu cumva pentru c\ [i acest absolut poate fi infectat de abatere [i de alteritatea diferen]ei sexuale? Schelling ajunge s\ con[tientizeze treptat c\ aceast\ „traum\ a absolutului“, trauma lui Dumnezeu, const\ `n incapacitatea sa de a se ]ine departe de aceast\ heterogenitate [i, chiar mai mult, pentru c\ divinitatea dore[te [i t`nje[te exact dup\ aceast\ Hemmung, aceast\ inhibi]ie a activit\]ii sale infinite, acest mod de a fi altfel, ce apare sub forma conceperii, gesta]iei [i na[terii. Dorin]a de sine `nsu[i care face cu putin]\ activitatea infinit\ [i eternul absolut ce se mi[c\ `ncet, conform orbitei sale, e `ntotdeauna deja infectat de alteritate [i diferen]\. Pentru Hölderlin, `n schimb, aporia absolutului const\ `n imposibilitatea separ\rii, separare care `i este totu[i necesar\ absolutului pentru a fi. Absoluta unitate cu sine `nsu[i a absolutului, inviolabilitatea sa, identitatea sa absolut\ e `ntotdeauna doar postulat\ ca o unitate absolut\ a `ntregului ce dep\[e[te fragmentarea

subiect – obiect [i fragmentarea p\r]ilor. Absolutul se str\duie[te s\ `nglobeze [i s\ dep\[easc\ tot ceea ce e altceva dec`t sine `nsu[i astfel `nc`t unitatea sa s\-l ]in\ departe de tot ceea ce l-ar ponegri cu puterea sa negativ\ [i t\g\duitoare. Dar aceast\ excesiv\ unitate care ar absorbi `n ea `ns\[i `ntreaga fiin]\ [i care ar ]ine la distan]\ de sine orice diferen]\, acest principiu al separ\rii care infecteaz\ absolutul `ncorporeaz\ absolutului `ns\[i materialitatea [i nega]ia care l-ar t\g\dui ca absolut. Se `nt`mpl\ astfel `nc`t „unitatea divin\ a intui]iei intelectuale e adus\ `ntr-o separa]ie [i disolu]ie tragice“, iar absolutul sufer\ de debilitatea produs\ de propria-i putere. Pentru a `ncorpora p\m`ntul `n orbita lor cereasc\, zeii trebuie s\ descind\ pe p\m`nt [i s\ se uneasc\ cu p\m`ntul, c\p\t`nd trup. Astfel, pentru a fi zei, zeii trebuie s\ se situeze `n cea mai mare proximitate cu moartea, mortalitatea [i alteritatea. Activitatea infinit\, care nu `ndur\ s\ fiin]eze nimic `n afara ei, necesit\ proximitatea acelei for]e care i-ar dezv\lui izolarea [i care ar deschide-o spre iubire, pentru ca nu cumva separa]ia sa originar divin\ s\ fie `nlocuit\ doar de „o izolare catatonic\ [i de un autism absolut“, care, `n cele din urm\, ar separa-o de sine `ns\[i [i ar determina-o s\ nu mai fie. Al treilea principiu care apar]ine absolutului [i care determin\ dizolvarea dorin]ei de puritate [i autodeterminare de sine a absolutului e descoperit de c\tre Novalis. Krell se ocup\ de aceasta mai pu]in `n The Tragic Absolute [i mult mai mult `n Contagion. Novalis semnaleaz\ faptul c\ densitatea, absoluta densitate trebuie s\ fie una dintre caracteristicile principale ale absolutului. Pentru Novalis, activitatea infinit\ a absolutului, g`ndirea ce se g`nde[te pe sine, poate s\ apar\ doar sub forma rezisten]ei fa]\ de ceea ce se opune propriei activit\]i. De[i contradictorii, materia [i spiritul se `ntemeiaz\ reciproc, contamin`ndu-se astfel una de cealalt\. Totul se afl\ `n rela]ie cu totul, fie c\ aceast\ rela]ie e absolut\, ca `n cazul rela]iilor contradictorii, fie c\ e relativ\, cazul rela]iilor `ntre contrarii. Totul, chiar [i absolutul, e dihotomic. Fiin]a este ceea ce nu e nonfiin]\. ~n mod absolut, absolutul e, ca absolut f\r\ rela]ie, o imposibilitate. Exist\ `ns\ aceast\ `nclina]ie a g`ndirii de a g`ndi ceea ce e absolut `n mod absolut. Dup\ cum spune Krell, pentru Novalis „absolut\ este neputin]a noastr\ absolut\ de a g`ndi sau de a ac]iona `n conformitate cu un absolut. De unde, atunci, `nclina]ia noastr\ de a g`ndi [i de a ac]iona `n orizontul unor asemenea imposibile absoluturi?... [Novalis replic\:] «C\ut\m necondi]ionatul `n orice ascunzi[, iar ceea ce g\sim `ntotdeauna s`nt lucruri [condi]ionate].»“ (The Tragic Absolute, p. 63) Prin urmare, putem, `n cel mai fericit caz, doar s\ ne apropiem de absolut. A ajunge la absolut ar `nsemna a ajunge la imposibilitatea absolutei densit\]i, ceea ce ar distruge oxidarea care `nsufl\ spirit vie]ii. Absolutul ca absolut nu poate exista deoarece nimice[te focul [i negativitatea destruc]iei de care via]a are nevoie. Absolutul ca absolut este, `n densitatea sa impenetrabil\, absolut\, moartea. A[ dori s\ sugerez, sub forma unei concluzii, c\ literatura este necesar\ tocmai datorit\ faptului c\ visul filosofului de a se apropia de absolut prin postularea unui absolut ideal – care e at`t de eteric `nc`t `i lipse[te aerul (iar astfel, `n mod ironic, `ncercarea de a postula un absolut deta[at de p\m`nt sf`r[e[te prin a sufoca absolutul din cauza lipsei aerului) [i combustia care fac cu putin]\ via]a – amenin]\ s\ sufoce via]a. Literatura tragic\ descrie drama `nclina]ie c\tre universal [i absolut, precum [i tragicul pericol al neg\rii acestor for]e transcendente din via]a noastr\. Dar, a[a cum semnaleaz\ Krell, aceste drame apar `n pu]ine cazuri, cum s`nt, de pild\, cele ale lui Oedip [i Agamemnon; iar aceste drame se desf\[oar\ indiferent de for]a deplin\ a individualit\]ii [i de condi]ia personajelor descrise. Literatura ne men]ine nevoia de absolut `n leg\tur\ cu ceea ce e particular [i ne permite s\ conex\m dorin]a pentru universal [i necesar cu fiin]a noastr\ senzorial\ [i cu ceea ce e contingent. Din acest motiv, filosofia are nevoie de literatur\. Pe de alt\ parte, dorin]a pentru lipsa de m\sur\

13 proprie absolutului, dorin]\ care caracterizeaz\ filosofia, contribuie la `nt\rirea rolului literaturii. Literatura care uit\ sau reprim\ nevoia care d\ glas acestei necesit\]i absolute se transform\ `n ceva ce nu e dec`t contingent [i banal. Probabil de aceea literatura are nevoie de filosofie [i de aceea Krell nu poate reduce la t\cere nevoia de filosofie, chiar [i atunci c`nd `[i urmeaz\ incredibilul s\u talent literar. The Tragic Absolute este o carte despre eroi [i eroine. Coment`nd no]iunea lui Schelling de libertate uman\, Krell spune: „Libertatea se face cunoscut\ ca picaj, ca primire a pedepsei care onoreaz\ eroul cu un straniu serviciu funerar: }i-a fost sortit s\ e[uezi `n fa]a unei puteri mai `nalte, dar chiar [i a[a tu te-ai luptat – `n van! ~n libertate! Pentru erou [i eroin\ exist\ doar o libertate imperfect\, o libertate care poate replica doar astfel: Prin asta ai v\zut c\ eu, cel ap\rat, eram liber. Aveam libertatea... de a arde!“ (The Tragic Absolute, p. 187). M\ g`ndesc la David Krell ca la un asemenea erou; aceasta nu `nseamn\ c\ el a e[uat sau c\ va e[ua ca scriitor; [tim cu to]ii c\ acest lucru nu este adev\rat. ~ns\ nu este adev\rat deoarece m\re]ia, m\re]ia tragic\ nu se eschiveaz\ din fa]a e[ecului [i a sl\biciunii; aceast\ disponibilitate de a asuma neputin]a `n ciuda ]elurilor divine urm\rite e semnul unui mare scriitor [i al unui mare filosof. Opere citate: Krell, David Farrell. 1986. Intimations of Mortality: Time, Truth and Finitude in Heidegger’s Thinking of Being (University Park: The Pennsylvania State University Press). Krell, David Farrell. 1986. Postponements: Woman, Sensuality and Death in Nietzsche (Bloomington: Indiana University Press). Krell, David Farrell. 1990. Of Memory, Reminiscence, and Writing: On the Verge (Bloomington, Indiana University Press). Krell, David Farrell. 1995. Lunar Voices Of Tragedy, Poetry, Fiction, and Thought (Chicago: The University of Chicago Press). Krell, David Farrell. 1996. Nietzsche: A Novel (Albany: State University of New York Press). Krell, David Farrell. 1997. Son of Spirit: A Novel (Albany: State University of New York Press). Krell, David Farrell. 1998. Contagion: Sexuality, Disease and Death in German Idealism and Romanticism (Bloomington: Indiana University Press). Krell, David Farrell. 2005. The Tragic Absolute: German Idealism and the Languishing of God (Bloomington, Indiana University Press). McCance, Dawne. 2006. „Crossings: An Interview with David Farrell Krell“, in Mosaic, Vol. 39, no. 1, March, 2006. David Farrell Krell. „Glaciers in January Are Not the Place to Be,“ o povestire scurt\ `nc\ inedit\. (Traducere din limba englez\ de Liviu Costin) 1 „David Farrell Krell: the Impossible Voicing of Philosophy’s Double“ este o comunicare pe care Walter Brogan a prezentat-o la Society for Phenomenology and Existential Philosophy (SPEP), Washington, D.C., `n noiembrie 2009. Textul a fost publicat apoi `n Philosophy Today, SPEP Supplement Issue, summer 2010. Mul]umesc profesorului Walter Brogan pentru generozitatea cu care mi-a pus la dispozi]ie textul [i pentru permisiunea de a-l traduce `n limba rom=n\. Aceast\ traducere a fost realizat\ `n cadrul unei perioade de cercetare finan]ate de Universitatea din Bucure[ti, Centrul de Excelen]\ `n Studiul Imaginii, prin contractul POSDRU/89/1.5/S/58852, programul „Program postdoctoral pentru formare cercet\tori `n [tiin]e“. (Not\ L. C.) 2 Scrisoarea lui Nietzsche c\tre sora sa este datat\: Vene]ia, 20 mai 1885. David Farrell Krell propune cuv`ntul hiatuses pentru traducerea din german\ a cuv`ntului Gedankenstriche, utilizat de Nietzsche pentru a desemna nu „liniu]\ de pauz\“ sau „cratim\“, pentru care el folose[te Bindestrich, ci „de neg`nditul“, „neauzitul“, „nerostitul“, adic\ ceea ce `ntrerupe desf\[urarea uniform\ a g`ndirii filosofice, introduc`nd o cenzur\, [i ceea ce nu poate deveni, din acest motiv, obiect de cunoa[tere pentru g`ndirea filosofic\ (n. t.).

februarie 2011


14

TIMPUL

„Organismul“ Miha Mazzini (n. 1961) este un cunoscut [i apreciat scriitor, dramaturg, scenarist [i realizator de film sloven. Dup\ studii de informatic\, a f\cut o specializare `n scenarii de film la Universitatea din Sheffield (Marea Britanie) [i a ob]inut un doctorat `n Antropologie la Institutum Studiorum Humanitatis din Ljubljana. Este autorul a peste 15 c\r]i traduse `n opt limbi [i de]in\torul mai multor premii na]ionale [i interna]ionale pentru crea]ia sa literar\ [i cinematografic\. Povestirea „Organismul“ face parte din volumul Duhovi (Strigoii), ap\rut `n 2010, la Editura Goga din Novo Mesto. Din m\rturisile autorului, volumul propune zece proze scurte despre zece strigoi – fiin]e umane sau obiecte – care nu vor s\ tr\iasc\ `n trecut. ~n povestirea „Organismul“, ce are ca fundal r\zboiul din fosta Iugoslavie, autorul-narator, fost criminal de razboi, este `n c\utarea sursei [i a sensului R\ului care a pus st\p`nire pe un sat aparent pa[nic din Bosnia `n iarna anului1993. Aceast\ povestire a fost tradus\ [i a ap\rut `n 2011, `n revista Ecotone din SUA, unde a primit Premiul Pushcart. Mul]umim lui Miha Mazzini [i directorului Editurii Goga, Mitja Licen, pentru permisiunea de a o traduce [i publica `n revista Timpul.

MIHA MAZZINI Pentru de]inu]ii care fuseser\ elibera]i `naintea mea trimiseser\ la Haga avioane. Eu eram cel dint`i care nu fusese erou na]ional, a[a c\ paznicul mi-a `nm`nat un bilet de tren p`n\ la Sarajevo. L-am salutat cu: „Tot ziens“ [i mi-a r\spuns f\r\ ezitare: „Tot nooit, hopelijk!“ ~n tren, nu-mi puteam dezlipi privirea de pe geam: totul se mi[ca, totul se deplasa. Casele, ora[ele alunecau `n fa]a mea, la distan]\, ca o avalan[\ de schimb\ri dup\ unsprezece ani de `ncremenire. C`nd am schimbat trenul la Düsseldorf, m-am sim]it `nt`ia dat\ ca un strigoi la prima revenire. M-am ferit de un om care vorbea singur, semn clar de tulbur\ri suflete[ti `n anul c`nd fusesem `nchis, acum, `ns\, o apari]ie normal\. C\[ti `n urechi, f\r\ ]igar\ `n gur\. Dup\ München, regiunea a devenit tot mai `ngrijit\. Austriecii combin\ simetria [i cur\]enia cu frumuse]ea, din casele zidite pe veci ferestrele rev\rsau garoafe. Trenul a intrat `ntr-un tunel [i a ie[it la lumin\ `n Slovenia. A[teptam un uria[ combinat siderurgic, c`ndva m`ndria Iugoslaviei, dar mai l\saser\ `n picioare doar un co[ pe care lipiser\ reclame pentru magazine [i tot felul de m\rci. M-am mirat c\ nimeni n-a intrat `n compartimentul meu – Europa, fire[te. Puterea s-a ar\tat doar la grani]a croat\. Mai `nt`i o pereche sloven\. Un poli]ist t`n\r s-a uitat nedumerit la documente [i a silabisit de c`teva ori: „Den Haag – Tribunalul Interna]ional pentru Crimele de Razboi de pe teritoriul fostei Iugoslavii“, ca [i c`nd ar fi `nv\]at s\ citeasc\, apoi s-a umflat ca o b\[ic\ plin\ de otrav\ adev\rat\ pe care mi-a `mpro[cat-o `n ochi. Vame[ul l-a tras din compartiment [i i-a [optit c\ nu e treaba lor, apoi au plecat. Perechea de croa]i n-a [tiut cum s\ reac]ioneze; `[i avuseser\ [i ei r\zboiul lor cu musulmanii [i unul de-ai lor `mi fusese tovar\[ de `nchisoare. La Zagreb mi-am cump\rat ziare. Croa]ii tocmai `l `ngropaser\ pe unul de-ai lor, criminal `nc\ din timpul celui de al doilea r\zboi mondial. Fusese comandantul unui lag\r de concentrare unde au omor`t cel pu]in 70.000 oameni. La `nmorm`ntare, preotul a spus despre el c\ a dormit lini[tit `ntreaga via]\ fiindc\ l-a avut pe Dumnezeu de partea lui. Trenul a intrat `n Bosnia, `n partea s`rb\, [i c`nd i-am dat poli]istului documentele a luat pozi]ie de drep]i [i a `nceput s\ m\ salute de parc\ era o p\pu[\ tras\ pe sfoar\. Lucr\torii din mica gar\ au `nceput s\ ias\ pe peron [i s\-[i lungeasc\ g`turile ca s\ m\ vad\.

februarie 2012

M-am tras `ntr-un col] [i ru[inea m-a acoperit ca o plapum\ de ghea]\. Gara din Sarajevo ar\ta de parc\ razboiul nu se terminase. Norii de fum care se `n\l]au din cafenelele aflate `n fa]a g\rii erau o dovad\ c\ mai existau ]\ri ai c\ror locuitori respirau prin ]igar\. Am a[teptat pe peronul pustiu p`n\ mi-a venit autobuzul, apoi am urcat repede, cu capul plecat. Nu spusesem nim\nui c\ m\ `ntorceam `n satul `n care m-am n\scut. Pe nevast\-mea o v\zusem ultima oar\ la tribunal, ca martor al acuz\rii. A declarat sub jur\m`nt c\ m-a implorat s\ termin cu fabrica, dar c\ am b\tut-o ca s\-mi dea ascultare. G`ndul c\ minciunile astea trebuiau s\ le aud\ [i cele dou\ fete mi s-a scurs ca un acid din inim\ `n stomac, p`rjolind totul `n urm\. Pentru depozi]ie a primit o nou\ identitate [i un nou `nceput pentru ea [i pentru fete, eu – h`rtiile de divor] [i celula. C`nd le-am `napoiat semnate `ntr-un plic, am ad\ugat [i un bilet cu rug\mintea s\ nu m\ pomeneasc\ niciodat\ `n fa]a fetelor. Nu mi-a r\spuns. C`t timp socialismul a domnit `n Iugoslavia, s-a dorit ca [i ]\ranii din zona de deal s\ devin\ muncitori [i peste tot s-au construit fabrici. Fiecare barosan comunist, chiar dac\ se n\scuse `ntr-o v\g\un\, [i-a dotat satul natal cu o unitate de produc]ie, cum se spunea pe atunci. M\rimea construc]iei era o dovad\ a statutului lui `n partid. Binef\c\torul nostru era un func]ionar m\runt la Sarajevo, a[a c\ fabrica nu era mare, iar produc]ia era at`t de simpl\, c\ ]\ranii de ieri au priceput repede totul [i [i-au rotunjit veniturile. Capitalismul a g\sit for]\ de munc\ `n China [i fabricile politice au disp\rut. ~n autobuz eram unul dintre pu]inii pasageri [i singurul care a cobor`t `n satul \sta. N-am vrut s\ m\ uit `nspre fabric\, dar nu m-am putut ab]ine. Zidurile erau distruse [i d\r`mate, de pe ele at`rna s`rma ghimpat\. M\ a[teptam s\ m\ ia cu asalt amintirile, `ns\ doar v`ntul [uiera astmatic. ~l l\sase `n urm\ furtuna de var\, deasupra dealurilor dimprejur at`rna `nc\ o tren\ de plete jilave. Venele p`r`ia[elor br\zdaser\ pietri[ul de pe drum [i nici nu mi se udaser\ bine pantofii c`nd b\rba]ii mi-au ie[it `n cale. I-am recunoscut imediat [i, `n acela[i timp, m-am mirat c\ `mb\tr`niser\. Bur]i mai mari, curele mai largi, p\rul mai c\runt, pielea mai br\zdat\, acelea[i tricouri ni]el murdare [i aceea[i c\ut\tur\ `n priviri, nera[i de duminic\. La `nchisoare primeam ziare din Bosnia, iar ceilal]i de]inu]i sunau acas\, a[a c\ aflam nout\]ile nepublicate. Auzisem c\ Jovo se sp`nzurase, c\ Milojko murise, ceilal]i [apte st\teau acum `n fa]a mea, doar Nikola lipsea. M\ priveau [i din spatele lor, dinspre sat, sim]eam privirile nevestelor [i copiilor lor, ca [i pe ale celor ce nu f\cuser\ parte din grupul nostru. {tiam c\ de mi[carea urm\toare va depinde felul `n care voi fi `nt`mpinat. Am z`mbit. Mi se p\rea c\ `i mint, c\ o fac mecanic, c\ trag `n sus de col]urile buzelor, dar n-au b\gat de seam\. Strig\te, morm\ieli, b\tut cu m`na pe umeri, pe spate. Miros de trupuri nesp\late, de animale, de ulei de ma[in\ [i de gaz. Cineva mi-a luat geanta de voiaj, am luat-o din loc, m\ ]ineam dup\ ei, str`ns parc\ `ntre ei. Mi-au dat ]ig\ri, i-am refuzat [i, mira]i, au `nceput s\ dea din m`ini [i s\ strige „Europa! Europa!“. Ne-am oprit la birtul lui Cane [i de data asta proprietarul nu s-a mai lovit cu fruntea de cadrul u[ii, anii `i `ncovoiser\ suficient spinarea. Interiorul era neschimbat: tejgheaua pe col] mic\ [i am\r`t\, mesele `n cea mai mare parte a `nc\perii, pentru [ezut [i vorbit, pentru `nt`lniri. Nu [tiu de ce, dar la `nchisoare r\sfoiam plin de admira]ie revistele lucioase pentru decora]ii interioare [i observasem c\ localurile de dincolo de Balcani s`nt diferite, tejgheaua se afl\ `n mijlocul localului ca un templu `n jurul c\ruia se adun\ oamenii singuri [i privesc `n oglinda dind\r\tul sticlelor. Cane a adus rachiu, am dat noroc. N-am mai `nchinat spre tabloul de pe perete. Zeci de ani, din el ne-a privit Tito, apoi c`]iva ani Miloševic, iar acum Sf`ntul Sava, al c\rui termen de valabilitate era mai pu]in supus schimb\rilor. Au adus o por]ie de miel, carne rece [i alunecoas\. G\l\gia [i b\utul au durat, n-am vrut s\ m\-mb\t, de-abia dac\ sorbeam din pahar. Sigur b\gaser\ de seam\, dar mi se p\rea c\ nu vor s\

`nceteze cu zgomotul, fiindc\ apoi s-ar fi f\cut lini[te [i ar fi trebuit s\ vorbim. I-am `ntrebat ce mai fac, cu ce se mai ocup\ [i a trebuit s\ repet de c`teva ori p`n\ c`nd au `nceput s\ vorbeasc\. C\ s`nt iar ]\rani, doar Pavle e mecanic. Palmele `nnegite [i pline de ulei le-a frecat de burt\, numai mijlocul maieului r\mase alb, ca o ]int\. Vorbeau despre cum f\ceau comer] cu marf\ chinezeasc\ pe care o revindeau `n zona dintre cele trei grani]e, chiar la marginea Europei, [i c\ merge, `ncet, da’ merge. Povesteau [i iar povesteau, se mi[cau ca pe marginea unei pr\p\stii: r\m`neau la ad\post, nu voiau s\ ri[te urm\torul pas. Acum ar fi trebuit s\ m\ `ntrebe ce mai fac, cum a fost, dar nu `ndr\zneau. Nici chiar `ntrebarea cheie: de ce m\ predasem singur? Branimir, mai ales, cu fa]a lui de vulpe [i pome]ii ridica]i, se repezea s\ vorbeasc\ de c`te ori p\rea c\ r\m`neau f\r\ suflare. Nu mi-l aminteam s\ fi vorbit vreodat\ cu at`ta ardoare. C`nd nu mai r\m\sese nimic de povestit [i descriseser\ toate metodele de f\cut comer], c`nd [tiam con]inutul fiec\rei des\gi, s-au ridicat [i m-au petrecut p`n\ la casa unde m-am n\scut. Au zis c\ au p\zit-o, c\ niciunul din \ia nu s-a apropiat m\car. Mi-au dat cheia, am descuiat [i nu m-au urmat `n\untru. C\l\tore[ti undeva c`teva s\pt\m`ni [i c`nd te `ntorci apartamentul e plin de praf. Dup\ c`]iva ani de absen]\, praful nu se mai depune, nu se mai adun\, se a[eaz\, anii trec, particulele de praf se lini[tesc, doar mirosul care plute[te deasupra lor num\r\ zilele [i le fr\m`nt\ `ntr-o `mb`cseal\ cu totul aparte. Nevast\-mea luase tot ce putuse fi transportat, inclusiv ma[ina de sp\lat, `n care `n iarna aia `ndesase, f\r\ s\ scoat\ o vorb\, hainele mele pline de s`nge. Nu l\sase nici m\car lucrurile care apar]inuser\ \lora. Mult\ vreme, `n `nchisoare, m\ apuca furia c`nd m\ g`ndeam la ea, apoi, `ntr-una din nop]ile de nesomn, m-am prins c\ tot t`rgul cu depunerea m\rturiei nu-i folosea numai ei, ci [i fetelor. Acum cresc `n afara acelor ]\ri `n care istoria sluje[te numai ca list\ de r\zbun\ri, nu ca manual. Cu g`ndul la ele, m\ n\p\dea bucuria [i, `n acela[i timp, acceptam totul ca f\c`nd parte din pedeaps\. Ce f\cusem, ce f\cuser\m o f\cuser\m pentru urma[i. ~n iarna aia, una avea trei ani, cealalt\ patru, a[a c\ probabil acum nici nu mai viseaz\ `n limba mea [i a `nainta[ilor din care ne trageam. ~ncerc s\ nu m\ g`ndesc la ele, dar c`nd seara g`ndurile `ncep s\ se sting\, r\m`n mereu `n preajma lor, iar g`ndurile se `ndesesc, dureros. Tot ce mai r\m\sese prin cas\ am c\rat `ntr-o singur\ camer\: o canapea veche, un scaun care sc`r]`ia, o mas\ din beci, care alt\dat\ fusese bun\ numai pentru atelier. Am deschis ventilele de la ap\ [i am l\sat-o s\ curg\ mult\ vreme, p`n\ s-a dus toat\ rugina. {i acum? M-am dus la plimbare. Dincolo de dealuri, norii tr\geau dup\ ei cele din urm\ cozi, soarele care p`rjolise valea devenise aici m`ng`ietor. ~n urma mea am auzit un strig\t `n\bu[it de spaim\ [i c`nd m-am `ntors am putut z\ri doar spatele unei femei [i cotul ei disp\r`nd dup\ col]. S-o fi `nchinat c\ a v\zut un strigoi? Le d\duser\m foc la case [i m\ a[teptam s\ v\d ruine, dar r\m\seser\ numai c`teva. Pe majoritatea `ncepuser\ s\ le refac\. ~n loc de d\r`m\turi erau acum pl\ci de beton pe care se ridicau unu-doi pere]i. Ca [i c`nd cineva ar fi l\sat un semn c\ nu renun]ase, c\ mai era `nc\ aici. Unde? Am trecut prin fa]a caselor noastre [i ai mei m\ salutar\ ap\sat, de m`ntuial\, ceilal]i se d\dur\ la o parte. ~n fa]a mea se `nchideau u[i [i se tr\geau perdele, [i pe m\sur\ ce `naintam, se deschideau din nou, iar `n spate sim]eam priviri. Nu departe de sat era fabrica. N-am putut s\ merg p`n\ acolo. M-am oprit la Nikola. Din cas\ se desprinseser\ buc\]i de tencuial\, ]iglele c\zuser\ [i ]ineau tov\r\[ie gunoiului din curte. Am b\tut la o u[\ deschis\, nici un r\spuns, am `naintat prin mizerie. Era `ntins `ntr-un col] [i sfor\ia. M-am a[ezat pe o banc\ [i-am pus piciorul pe una din sticlele goale. ~n anii care se scurseser\, nasul lui ca un cartof se ocupase de colectarea de vini[oare, obrajii buh\i]i pompau cu zgomot aerul `n pl\m`nii care se supuneau cu vaiet, ca [i c`nd ar fi `ncercat s\ c`nte melodii populare. Se l\sase deja seara c`nd s-a trezit. {i-a ridicat capul care s-a b\l\ng\nit de parc\ trebuia s\ se zbat\ s\-[i reg\seasc\ locul, ochii i s-au `ngustat ni]el [i, c`nd m-a recunoscut, a r\cnit. „Nu! Nu intru de serviciu! NU!“

Proz\ „Nikola, s-a terminat, nimeni nu mai e de serviciu.“ Tusea s-a transformat `n vom\, dar pe jos nu s-a prelins nimic altceva dec`t scuipat. „}i-au dat drumu’?“ „Da.“ Am t\cut am`ndoi. ~n patru labe aproape, s-a dus `n camera de al\turi [i s-a `ntors cu o sticl\ plin\. A golit aproape o treime dintr-o singur\ `nghi]itur\. „Te-ai `nt`lnit cu ei?“ m\ privi prima dat\ `n ochi. Am `ncuviin]at din cap. „De ce te-ai `ntors?“ M-a privit iar `n ochi. Am oftat [i n-am g\sit cuvinte simple. A r\spuns el `n locul meu: „De-aia ca s\ vezi cum fac ei fa]\... da’ tu?“ „Nu dorm.“ A dat din cap. „Da, eu, `n schimb, nu s`nt treaz. Vrei?!“ Mi-a oferit sticla. L-am refuzat. „Dac\ `n primul an de `nchisoare a[ fi avut a[a ceva din bel[ug, poate. Acum, `ns\, nu.“ „Ai auzit de Jovo? Mort!“ Din trupul fle[c\it [i moale s-a ridicat nea[teptat de repede o m`n\ care f\cu semnul unei t\ieturi la g`t. „{i Milojko e mort.“ Nikola `[i `mpl`nt\ buricele degetelor `n burt\ [i le l\s\ s\ se afunde. „|sta s-a...“ c\ut\ `ndelung cuv`ntul potrivit, „...uscat.“ Apoi ad\ug\: „Ascult\-m\, me[tere, ascult\-m\. Asta e. Prima posibilitate e s\ mori. Rapid ca Jovo sau `ncet ca Milojko.“ Cu patosul be]ivului, ad\ug\: „Io.“ F\cu o lung\ pauz\ p`n\ s\ continue: „Po]i alege doar viteza, asta-i tot. A doua posibilitate e s\ ui]i, cum au f\cut ceilal]i colegi ai no[tri. Da’ tre’ s\ fii ca ei. Ai zis c\ nu dormi, a[a c\ nu e[ti ca ei.“ Ar\t\ `nspre fabric\, dar `n direc]ie gre[it\. „De ce mai e[ti `n via]\? Cum o s\ te omori?“ Am vrut s\-i r\spund, dar nu m-a l\sat. „Me[tere, aici nimenea nu te vrea. Nimenea nu te-a a[teptat. E[ti un strigoi, o amintire. Te rog, f\-ne [i nou\ o favoare!“ P\rea c\ ar fi vrut s\ hohoteasc\, dar ]ip\ ca o cucuvea. Se `ndoi peste pat, am crezut c\ iar o s\ vomite, dar `[i `nfund\ capul `n ni[te troace [i c\ut\ `ndelung prin ele. Tremur`nd, se `ntoarse [i arunc\ spre mine o fr`nghie r\sucit\. M-a ratat cu mai bine de un metru. ~mi [uier\: „}i-a pl\cut c`nd ai pozat ca fotomodel pentru cariera interna]ional\? Aud? Cum de nu l-ai v\zut pe fotografu’ \la [i nu l-ai `mpu[cat? Aud?“ F\cu iar ca cucuveaua, iar `ntre din]ii lips\ `i lucir\ ni[te resturi de smal]. „Comandant!“ ad\ug\, de parc\ ar fi scuipat. Am sim]it cum `n stomac `mi radiaz\ ura. N-am reac]ionat, a[a c\ nu s-a mai ocupat de mine. A apucat o sticl\ [i i-a dat drumul s\ se scurg\ `n el. A aruncat-o de perete, s-a f\cut ]\nd\ri, apoi s-a `ntins pe pat, s-a ghemuit ca un f\t [i mi-a ar\tat spinarea. Lini[te. Socialismul a vrut s\-i `nnobileze pe muncitori prin cultur\, cum se spunea, [i uneori [i pe dealurile noastre a poposit c`te un teatru, deseori de amatori, din ora[ele din apropiere. Gesticula]ia [i mi[c\rile alea exagerate m\ umpleau mereu de lehamite. C`nd e[ti `nchis [i nu po]i s\ dormi, ziua e destul de lung\, a[a c\-]i aminte[ti c`te-n lun\ [i `n stele, chiar [i spectacole de teatru. Oare b\rba]ii din neamul nostru se `mbat\ a[a de des ca s\ poat\ ar\ta ceea ce simt? Da’ asta fac actorii slabi, c`nd exagereaz\; `mi amintesc de tovar\[ii mei de pahar, prieteni pe via]\ dup\ primu’ r`nd, dup\ al doilea se transform\ `n du[mani de moarte care, dup\ al treilea r`nd se lini[tesc [i-apoi o iau iar de la cap\t. {i c`nd `ncetezi s\ mai fii un b\rbat care bea [i devii un be]iv de sex masculin, dispar [i sentimentele [i r\m`n numai sentimentalismul grotesc [i, `n cele din urm\, afectarea. Nu s-a mi[cat c`nd m-am ridicat. Treptat, `ntunericul l-a `nghi]it pe Nikola, `i mai puteam deslu[i numai picioarele [i m`na dreapt\. A[a cum dup\ iarna aia, p\m`ntul `napoia buc\]i de trupuri. Cane a fost cel dint`i care a adus vorba despre ele. C`nd a dat col]ul, a zis ceva de cutia lui frigorific\ defect\, apoi a adaugat c\ [i pe c`mp e la fel, cu excep]ia corbilor. Niciodat\ nu te puteai baza pe descrierile lui, a[a www.timpul.ro


Proz\ c\ m-am dus s\ v\d. C`nd am ajuns la c`mpul dintre fabric\ [i p\dure, mi-a trecut pentru prima dat\ prin minte: Asta am f\cut? Iarna, din cauza `nghe]ului, nu putusem `ngropa trupurile destul de ad`nc, c`nd s-a `mprim\v\rat, au venit vulpile [i alte animale care au `nceput s\ le dezgroape. R\m\[i]ele ie[eau din p\m`nt, ici o m`n\, colo un picior, un trunchi, ni[te capete, oasele desc\rnate marcau drumul spre p\dure. Corbii s\reau pe ele, smulgeau buc\]i, prea `mbuiba]i ca s\ mai zboare, `nd\r\tnici [i trufa[i, de-abia dac\ mi se d\deau la o parte din cale. ~ntotdeauna mi s-a p\rut c\ mirosul de p\m`nt arat doare, dar \sta `mi `ntorcea stomacul pe dos. Am `nchis ochii ca s\-l potolesc. Nu l-am v\zut pe fotograful american ascuns `n p\dure. Mai t`rziu am aflat c\ a traversat mun]ii `n drum spre Sarajevo, c\ i-a pl\tit pe solda]ii de la grani]\ [i c\ a b\ut cu ei. C`nd nu l-a mai ]inut burta, i-a spus c\l\uzei sa opreasc\ jeepul [i s-a repezit `n p\dure. ~n timp ce se u[ura, a observat corbii [i s-a luat dup\ ei. Primul instantaneu l-a f\cut `n momentul `n care mi se f\cuse r\u. ~mi amintesc, de[i `n poz\ m\ v\d de parc\ mi-ar fi pl\cut. Dup\ o s\pt\m`n\, poza avea s\ apar\ `n ziarele str\ine. C`nd am venit `n noaptea aia la fabric\, le-am spus celorlal]i c\ trebuie s\ dezgrop\m trupurile. S-au `mpotrivit, murdar\ treab\. O s\pt\m`n\ `ntreag\ am stat de vorb\ si ne-am certat, pe urm\ ziarele au publicat pozele [i – oho, ce-am mai s\pat! Am dezgropat trupurile, le-am ars, iar resturile le-am aruncat `n r`u. Nu ne temeam de str\ini. Vestul era un sl\b\nog lipsit de putere, nici la Srebrenica, dup\ un an, n-aveau s\ fac\ nimic. Dar printre trupurile de musulmani erau [i unii din lupt\torii no[tri de weekend, care vinerea, dup\ serviciu, luau arma, plecau din Serbia `n Bosnia, pr\dau c`te-o cas\, omorau c`te-un localnic [i se `ntorceau luni diminea]a la munc\. Din c`nd `n c`nd, lupt\torii de weekend veneau [i la noi. I-am oprit [i le-am spus c\ aici musulmanii s`nt ai no[tri, c\ ne apar]in numai nou\ cu tot ce au. ~n general, nou-veni]ii o luau nemul]umi]i din loc, unii dintre ei, `ns\, erau prea b\u]i [i curajo[i. N-am vrut s\ le descopere trupurile. ~ntunericul l-a `nghi]it complet pe Nikola. ~ntre timp, m-am aplecat dup\ fr`nghie. A doua zi, foamea m-a f\cut s\ mai dau o rait\. Cu coada ochiului l-am z\rit pe Branimir cum car\ dup\ col] o cutie grea de carton. C`nd m-a observat, a `nceput s-o ia `nd\r\t, de parc\ era dintr-un film ce ruleaz\ de-a-ndoaselea. M-am oprit `n fa]a portbagajului deschis al ma[inii lui, dar s-a f\cut nev\zut. ~n atelierul auto – f\r\ firm\, f\r\ autoriza]ie – al lui Pavle, m-am `nt`lnit doar cu picioarele lui. Mi-a aruncat o privire de sub o ma[in\, s-a scuzat c\ are mult de lucru, da’ s\ zic ce am de zis, c\ m\ ascult\. Am plecat. La birtul lui Cane eram singurul client. Mi-a adus ni[te felii de p`ine [i din cuptorul cu microunde o por]ie de friptur\. Privirea mi s-a oprit pe gr\tarul cel mare care odinioar\ func]iona la foc continuu, Cane d\du cu un [tergar spre el, de parc\ ar fi zis c\ acum e destul dac\-l folose[te o dat\ pe s\pt\m`n\ sau la dou\ s\pt\m`ni. Dup\ r\zboi, familiile nu mai vin la el duminicile, a `ng\imat, iar ochii i s-au dilatat ca unui copil n\p\stuit. Mi-am amintit cum veneam [i noi, cu nevast\-mea [i cu cele dou\ fete [i m-am `ntrebat: oare feti]ele [i-or mai aduce aminte? S\ fiu oare doar o prezen]\ f\r\ chip? S-or fi `ndr\gostit f\r\ s\ [tie de b\ie]i care le amintesc de mine? ~nc\ mai dormeau c`nd m\ `ntorceam diminea]a de la fabric\ [i m\ uitam cu nevast\-mea la lucrurile furate. Uneori cineva m\ ajuta s\ car din casele de musulmani un televizor, un frigider sau un alt aparat mai mare, alteori, `ns\, m\ duceam direct la baie [i `mi aruncam hainele pline de s`nge pe jos. Dormeam cam p`n\ seara, c`nd luam cina cu familia, pe urm\ le citeam feti]elor o poveste `nainte de culcare [i m\ `ntorceam la fabric\. La serviciu, le spuneam lor. ~nainte de plecare, beam `n buc\t\rie o cafea cu nevast\-mea. Cu o furie nea[teptat\ [i amar\ mi-am amintit de aluziile ei spuse pe ocolite despre ce ne-ar mai trebui sau despre ce mai v\zuse pe la unu’ [i pe la altu’ dintre vecinii no[tri musulmani. Degetele ei alunecau pe buza ce[tii pulveriz`ndu-mi `n nas aroma de cafea. M-am uitat la raftul din col]. Pe el mai erau cele cinci vaze cu flori din plastic, doar c\ praful le domolise culorile str\lucitoare. ~n timpul s\pt\m`nii, birtul \sta era numai pentru b\rba]i, duminicile, `ns\, Cane a[eza vazele pe mese ca s\ creeze o ambian]\ de familie, cum zicea el. Unewww.timpul.ro

TIMPUL ori se a[eza l`ng\ un client nou, cu fiecare bea [i ciugulea c`te ceva [i a[a `[i c`[tigase faima de adev\rat c`rciumar, acum, `ns\, st\tea dup\ tejghea [i [tergea pahare. C`nd `mi aduse m`ncarea `nc\lzit\, aproape c\ se a[ez\, reflexul corpului `i apropie fundul de scaun, dar se dumiri, `ng\im\ ceva despre treab\ [i se `ntoarse dup\ tejghea. „~]i mai aminte[ti?“ l-am `ntrebat. „Ce?“ m\ privi mirat. Ar\tai `nspre fabric\. „A... a“ d\du din m`n\, „a fost [i s-a dus... `n fine, s\ m\ ier]i... tu ai suferit... e[ti un erou... da’ pentru noi, muritori de...“ Pe frunte `i ap\rur\ broboane de sudoare. {i iar d\du din m`n\. „Nu visezi?“ l-am `ntrebat. „Nu.“ Broboane [i pe buza de sus. „Nici un co[mar?“ „Nu. Nu-mi aduc aminte nimic, `n fine...“ „Nu te g`nde[ti la asta?“ „Las\ asta, Comandante, las\, te rog io! S-a dus, au fost alte vremuri, vremuri sucite! A fost ceva `n aer, n-o s\ se mai `nt`mple, a trecut. De parc\ am fi avut grip\, chiar a[a, z\u. C`nd nu e[ti `n toat\ firea, dup\ aia trece o s\pt\m`n\... iarna, [i iar e[ti tu, \la s\n\tos. Comandante nu te mai ocupa cu asta, uit\!“ „Cane, nu-mi mai spune Comandante! Doar [tii c\ n-am fost dec`t maistru c`t am lucrat `n fabric\. ~n iarna aia... am fost cu to]ii b\ga]i `n asta.“ El [tia c\ generalii c\utau pe unul care s\ r\spund\ de mica noastr\ unitate [i c\ m-au ales pe mine fiindc\ `nainte de r\zboi fusesem maistru. Ochii lui Cane ar\tau iar ca ai unui copil r\nit: „Da’ tu ai fost [efu’! Io am fost [i io un flecu[te] acolo, doar [tii, io-s doar un c`rciumar.“ Se str\dui s\ mai g\seasc\ un cuv`nt de doi bani, dar nu reu[i. ~ncepu s\ implore: „La ce bun, uit\, uit\! Io am uitat totu’!“ Am `nceput s\ m\n`nc. O vreme fu a[a de `ncordat c\ m\ a[teptam s\-i crape sticla `n m`n\, `ncet, `ns\, se potoli [i [tergarul alunec\ din nou pe pahare, pe care le [tergea pentru a doua oar\. Am terminat de m`ncat [i m-am [ters la gur\ [i pe degete cu [erve]elul. Cane se f\cu iar cam nervos, uneori se uita pe furi[ spre mine [i se temea de `ntreb\ri. „Ce-i cu casele alea noi ale lor, ref\cute?“ Izbucni u[urat: „Le-ai v\zut? S\ nu-]i vin\ s\ crezi! S-au dus de bun\voie, puteau s\ fi r\mas, a[a scria [i `n acordu’ de pace, da’ s-au dus [i acu’... Comandante, n-o s\ crezi. Musulmanii \[tia-s ca ]iganii, s-au `mpr\[tiat `n toat\ lumea, da’ vara b\rba]ii se `ntorc aci [i zidesc o s\pt\m`n\-dou\. Dorm `n ma[in\, `n portbagaj aduc materiale din vale [i zidesc. A[a-[i petrec concediu’! P`n\ [i m`ncarea o cump\r\ din vale, nu vin la mine! Nu ne-alegem cu nimic de pe urma lor! Las’ c-o s\-i vezi, zilele asta `ncepe sezonu’ lor.“ Ar mai fi vrut s\ vorbeasc\, dar gura r\mas\ deschis\ nu mai g\sea cuvinte. „C`t `]i datorez?“ „Comandante, e-n regul\! Tocmai ne-am vorbit asear\, dac\ vrei, facem o chet\ [i te-ajut\m s-o iei de la cap\t. La cele trei grani]e afacerile merg strun\! ~]i aranj\m o tarab\! Doar s\ zici, te intereseaz\ tehnica, muzica, hainele? Sau poate s\-i treci pe chinezi [i pe africani grani]a `n Europa?“ *** ~n drum spre cas\, m-am oprit `n fa]a unei pl\ci de beton unde fusese odat\ casa lui Sead. Mi-am a[ezat palma pe suprafa]a pr\fuit\ [i prin c\ldura acesteia am resim]it r\coarea din interiorul construc]iei. C`nd a `nceput asediul din Sarajevo, c`]iva musulmani au p\r\sit satul nostru. Majoritatea credeau c\ la noi o s\ fie altfel, ca leg\turile dintre noi o s\ ]in\. Cu Sead am fost la [coal\, taic\-su m-a `nv\]at [mecheria cu banu’ [i cu c`inele, fr\]ie [i unitate era lozinca Iugoslaviei lui Tito. ~n vara lui 1992, eram la Cane [i ne uitam la [tiri. Scriitorul rus Limonov venise s\ ne viziteze trupele aflate deasupra ora[ului Sarajevo [i chiar a tras cu arma prin ora[. Mama Rusia era cu noi, zicea crainicul. Palma lui Cane se izbi cu for]\ de mas\: „A[a e corect!“ zise, „mai dau un r`nd!“ Prin norii de alcool, g`turile noastre s-au `ntors `ncet spre el. „Da’ vin iarna? Vin?“ Cane ridic\ ar\t\torul p`n\ aproape de tavan. „Vin `n sat [i parcheaz\ pe c`mpurile noastre?“ Se uit\ la Branimir care `l aprob\ din cap. „Ne calc\ iarba `n picioare? Se duc `n p\dure [i ne culeg toate ciupercile? Ies la iarb\ verde tot pe iarba aia? {i-aduc totu’ cu ei!

Nimic nu cump\r\ de la noi, ne las\ doar gunoaie [i cheltuieli. Oameni de la ora[! Din Sarajevo!“ „Ai dreptate, ai dreptate,“ am aprobat noi. A continuat: „|[tia de la ora[... Ne iau de pro[ti! Se cred mai cu mo]! S`nt ca turcii, sute de ani au venit, au furat, s-au c\rat. Musulmanii \[tia! A venit, p`n\ la urm\, [i ceasu’ r\zbun\rii noastre! S\ dea foc la ora[e!“ Nu-mi amintesc prea multe din noaptea aia, dar treptat, unul dup\ altul am devenit lupt\tori de weekend `n Sarajevo, p`n\ c`nd, `n iarna aia, am adus r\zboiul acas\. P`n\ atunci, jumate din musulmani fugiser\ deja din sat. ~i rugaser\ pe prietenii s`rbi s\ aib\ grij\ de agoniseala lor. Unii au avut grij\, al]ii nu, iar al]ii s-au mutat `n casele lor. ~ncep`nd din iarna aia, fuga nu mai era cu putin]\. C`]iva doar au `ncercat s\ treac\ noaptea mun]ii. Niciodat\ n-am mai auzit de ei. Tata lui Sead a r\mas c\ era c\pos. Zicea c\ trebuie s\ fie cu ochii pe compresorul din garaj. ~n decembrie, compresorul din atelierul lui Pavle s-a stricat [i ne-am dus la casa lui Sead. Pe taic\-su l-am dus la fabric\. A fost primul nostru de]inut. Au urmat ceilal]i. La Haga m-au acuzat de cinci omoruri comise sub comanda mea. Nu [tiu, z\u, nu [tiu cine mai era `n via]\ [i cine era mort prim\vara, c`nd convoiul umanitar i-a luat pe cei ce mai r\m\seser\. I-am torturat [i i-am omor`t fiindc-am crezut c\ s`nt spioni [i tr\d\tori. Iar credin]a noastr\ era ca un balon care trebuia umflat continuu cu strig\te, cu demen]\, cu agita]ie f\r\ oprire, mereu `n ac]iune, niciodat\ pe g`nduri. Unii dintre vecinii no[tri au recunoscut. Nu [i tata lui Sead. A murit `n a treia noapte de interogatoriu. M-am `ntors acas\ [i am preg\tit [treangul. Se mi[ca u[or, m`inile nu uit\ niciodat\. De multe ori m\ g`ndeam cum suportau ceilal]i ceea ce f\cuser\m. M-am re`ntors ca s\ `i v\d de aproape; [i chiar i-am v\zut: Cane fusese c`rciumar, Pavle mecanic, Branimir ]\ran [i a[a mai departe, pe urm\ a ap\rut ideea ]\rii noastre celei mari [i am f\cut ce-am f\cut, iar acum Cane e tot c`rciumar, Pavle mecanic, Branimir v`nz\tor de marfuri chineze[ti, c\ din p\m`nt nu mai renteaz\ s\ tr\ie[ti. Asta a fost? Cum a zis Cane: o grip\ venit\ de undeva [i de care ne-am molipsit? Ceva care acum nu mai e `n aer. Chiar a[a? Lui Cane i-am spus c\ primesc oferta pentru tarab\. O s\ ne vedem pe sear\ cu to]ii, bem ceva [i discut\m despre afaceri. C`nd am intrat [i i-am salutat vesel, au ridicat m`inile [i aerul s-a dilatat de u[urare. „Me[tere, me[tere,“ au strigat, iar Cane s-a repezit ]in`nd `n bra]e sticlele, ca pe ni[te ]`nci alinia]i. Ne-am luat `n bra]e [i cineva a urlat dup\ muzic\. Cane a dat drumul la CD [i o vreme n-am f\cut dec`t s\ bem. Branimir a `nceput s\ c`nte laolalt\ cu c`nt\rea]a, cam pe de l\turi, ba prea repede, ba prea rar, lacrimi i se rev\rsau din ochi [i cu palma le `ntindea spre frunte. Ne-am luat `n bra]e. Am auzit c`teva [mecherii, cum se poate vinde cu profit marfa chinezeasc\ chiar europenilor, cum se numeau azi cei ce apar]inuser\ acelor p\r]i din ]ara de odinioar\ care se al\turaser\ Uniunii. Tricourile [i `nscrisurile trebuie p\strate separat, iar `nscrisurile se lipesc pe tricouri dup\ cum e cererea. Pavle a ad\ugat c\ trebuie s\ fac\ la fel [i cu piesele de ma[in\, unii clien]i s`nt a[a de tic\lo[i c\ la banii pe care `i dau ar vrea piese originale. {i iar `mbr\]i[\ri, iar c`ntec, lacrimi [i alte sticle. „Da’ musulmanii care vin s\ ridice case, cump\r\ ceva?“ Morm\ieli, `njur\turi, nu, nu cump\r\! Cane uitase c\ mi se mai v\itase, a[a c\ povesti totul `nc\ o dat\. Nu se-alege cu nimic de pe urma lor. „{i e corect?“ am `ntrebat. Nu, nu exist\ dreptate pe lumea asta. „De-aia ne-am luptat?“ R\cnete. Proteste. ~nc\ un r`nd, al n-ulea. „S`ntem ni[te muieri de suport\m at`ta nedreptatea ce ne-o fac?“ Nu s`ntem, nu s`ntem. „O s\ mai `ndur\m mult timp tot ce `ndur\m?“ Nu, n-o s\ mai `ndur\m! Ce ne fac! O ru[ine! „O s\ mai `ndur\m?“ Nu! Destul! Nu! „S\ le d\m voie s\ ne bat\?“ Niciodat\! Niciodat\!

15 „O s\ ne `ndeplinim visele noastre milenare?“ Da! C\l\uze[te-ne! S\ mergem! M-am `ndreptat spre u[\ [i am deschis-o larg. ~i sim]eam cum respir\ `n urma mea n\du[i]i, `nfierb`nta]i, tremur`nd de a]`]are. Mi-am deschis larg bra]ele [i mi s-au oprit `n spate, `n]epeni]i `ntr-un spa]iu `ngust. „Ce e? Ce e?“ strig\ cineva din spate. M-am `ntos [i i-am privit `n ochi. Am `ncuviin]at din cap. Pe Cane `l l\sar\ `nt`i m`inile, `ncepu s\ se scarpine sub curea. ~ndat\ l-au urmat [i ceilal]i. Se `mpr\[tiar\ prin `nc\pere, ridicar\ scaunele, `ndreptar\ fe]ele de mas\, adunar\ [epcile de pe podea – a[teptau s\ ies pe u[\. St\team pe canapea [i r\suceam [treangul `ntre degetul mare [i cel ar\t\tor, de parc\ a[ fi ]inut o undi]\. De c`te ori nu m-am g`ndit la ce ni s-a `nt`mplat, nu tuturor, celor mai mul]i din satul \sta; din alte sate, din ora[e. Ori de c`te ori `mi aminteam lozinca pe care le-o strigam, m\ umpleam de ru[ine p`n\ `n ad`ncul sufletului: Serbia e acolo unde s`nt morminte s`rbe[ti. De ce morminte [i nu oameni? Dar, oare, nu r\cniser\ odinioar\ [i `n Spania Tr\iasc\ moartea?! Cum de se pot transforma oamenii `n toat\ firea `n fiare numai cu o lozinc\ de dou\ parale, m\ `ntrebasem. Tr\im cu to]ii laolalt\, dar c`nd lozincile p\trund sentimentele oamenilor, ace[tia devin o gloat\. Un organism `n care l\comia m\runt\ a fiec\rui om se conecteaz\ `ntr-un angrenaj, iar iluziile personale `n ideologie. C`nd leg\tura se rupe, unii ies din organism cu con[tiin]a curat\: nu s`nt vinovat, n-am fost eu! Nikola se `n[ela – nu exist\ uitare, ci doar a[teptare. Cei care se scuz\ `n numele ei s`nt `n orice clip\ preg\ti]i s\ intre `ntr-un nou organism, fiindc\ n-au `nv\]at nimic de la cel dinainte. Am aruncat fr`nghia pe dup\ st`lpul casei. Eram complet lini[tit. M-am urcat pe scaun, mam `n\l]at pe degete [i mi-am pus [treangul. Cu st`nga am `ncercat s\ v\d dac\ alunec\ u[or [i am vrut s\-mi dau drumul. Motorul unei ma[ini h`r`i, apoi se opri. Pe geam am v\zut un Vauxhall vechi cu num\r englezesc care se oprise `n fa]a casei lui Sead. Mai `nt`i am crezut c\ e f\r\ [ofer, pe urm\ poarta din dreapta se deschise [i ap\ru Sead. ~ncepu s\ se uite la zidul ridicat cu un an `n urm\. Nu m-am putut uita `n alt\ parte. Din portbagaj aduse o c\r\mid\, dintr-un vas mic ro[u lu\ mortar, unse c\r\mida cu el [i o a[ez\ cu grij\, o b\tu u[or, `ndep\rt\ mortarul de prisos [i se duse dup\ o nou\ c\r\mid\. Iar [i iar. Nu se uita `n jur, complet c\runt, un pic adus de spate, aducea c\r\mid\ dup\ c\r\mid\. La col] le a[eza cruci[, primul r`nd, al doilea, al treilea … Degetele de la picioare `mi tremurau de efort. O s\ ridice o cas\ `n care n-o s\ locuiasc\ nimeni niciodat\. Un `nveli[, un monument dedicat c\l\ilor care au uitat totul. Ce crede familia despre concediul \sta al lui, despre drumul lung cu ma[ina? ~l cred cam anapoda, `l `n]eleg? M-am l\sat pe genunchi [i [treangul se str`nse. Moartea, uitarea. S`nt doar o celul\ moart\ a organismului, o scam\ f\r\ rost care a c\zut [i care n-o sa mai fie niciodat\ de folos, s`nt ne`nsemnat, pot s\ m\ omor acum sau mai t`rziu, cu [treangul sau cu alcoolul. Dar trebuie s\ mai fie [i o a treia posibilitate, nu doar cele dou\ pe care le-a `n[irat Nikola. Mi-am scos [treangul [i am s\rit pe podea. M-am dus la u[\. Nu pot, nu pot, cum s\ o fac? Am `nceput s\ tremur [i s\ transpir, m\ uitam la [treang, aproape renun]asem, c`nd `mi trecu prin minte: s\ fie adev\rat c\ e mai u[or s\ omori din nou dec`t s\-]i ceri iertare? ~n timp ce m\ `ndreptam spre Sead, m\ g`ndeam ce s\-i zic, cum s\-i zic c\ nu trece o or\ f\r\ s\ m\ g`ndesc la noaptea aia, c\ nu dorm, c\ amintirile m\ mistuie … C`nd am ajuns `n dreptul lui, n-am putut scoate o vorb\. Nu s-a `ntors, a continuat s\ ridice zidul. Am c\zut `n genunchi [i am `nceput s\ pl`ng. Pl`ngeam [i st\team `n genunchi `n fa]a lui, iar Sead continu\ s\ ridice zidul p`n\ c`nd goli portbagajul, apoi str`nse sculele [i plec\ f\r\ s\ se uite la mine.

Traducere [i prezentare: Paula Braga Šimenc februarie 2012


16

TIMPUL

Cronici din tranzi]ie

Tr\ind povestea, nu via]a Via]a lui Kostas Venetis de Octavian Soviany NICOLETA MUNTEANU Romanul lui Octavian Soviany, ap\rut anul trecut la editura Cartea Rom=neasc\, a atras cu repeziciune aten]ia criticilor literari care i-au acordat unul dintre primele locuri `n cele mai importante topuri literare ale anului 2011. De[i criteriile care stau la baza clasific\rii valorii literare a diferitelor c\r]i ce intr\ `n aceste topuri s`nt eterogene [i uneori subiective, rezultatele s`nt interesante [i motivante pentru cei care doresc s\ confrunte propriile criterii cu cele ale unor nume consacrate, cu at`t mai mult cu c`t romanul lui Octavian Soviany nu ofer\ deloc o lectur\ confortabil\ [i se adreseaz\ unui public cu ceva experien]\ `n „desf\t\rile“ estetice [i provoc\rile literare. Via]a lui Kostas Venetis e o nara]iune solid\, un roman despre care s-ar putea vorbi exclusiv prin prisma amprentelor culturale care se reg\sesc at`t la nivelul scriiturii [i al modului de organizare al acesteia, c`t [i la cel al „istoriei“ propriu-zise, al c\rei protagonist se dovede[te a fi un practician al viciului, cunosc\tor al unor doctrine filosofice [i teologice `n care binele [i r\ul coexist\ ca forme ale voin]ei divine `n lume. Propov\duitor al p\catului, dar vorbind deopotriv\ despre binele pe care nu ajunge s\ `l s\v`r[easc\ niciodat\, personajul poart\ cu sine, `n aventuri de roman medieval [i decadent, sf`[ierile, patimile carnale [i spaimele interioare, setea de r\zbunare, trufia, `nfr`ngerile [i aventurile neconven]ionale ale oric\rui erou autentic. Fin cunosc\tor al formulelor literare diverse, Octavian Soviany reu[e[te s\ nu cad\ `n plasa unei tehnici narative exhibate doar de dragul unei demonstra]ii postmoderniste, care s\ sublinieze rafinamentele culturale ale autorului `n defavoarea pove[tii. Tehnica este vizibil\, t\ieturile narative puncteaz\ planurile nara]iunii care nu refuz\ nici o excrescen]\ menit\ s\ multiplice pove[tile `nglobate `n nara]iunea-matc\, aceasta la r`ndul ei constituindu-se din dou\ principale planuri ce au ca pretext spunerea pove[tii; e un plan (secundar) al prezentului `n care este consemnat\ m\rturisirea fr`nt\ ([i nu se [tie dac\ terminat\) a lui Kostas de c\tre cel care i-a fost tovar\[, ucenic, iubit, `ngrijitor [i prieten [i istoria propriu-zis\ pe care grecul o relateaz\, punct`nd asupra necesit\]ii consemn\rii ca atare a m\rturisirilor sale. Un subtil joc literar ne este propus `nc\ din prologul romanului, `n care „autorul“ simte nevoia „c`torva cuvinte de l\murire“, menite s\ ateste „adev\rul“ unei pove[ti `ntortocheate al c\rei protagonist e un aventurier despre via]a c\ruia informa]iile s`nt contradictorii [i fascinante. Romanul propriuzis nu ar reprezenta altceva dec`t traducerea unei c\r]i f\r\ titlu [i autor cunoscut, „l\s`nd necorectate at`t erorile de stil cele mai grosolane, c`t [i repeti]iile cele mai evidente“, rolul „autorului“ fiind a[adar, de a realiza „o oper\ arhivistic\“. Departe de a l\muri misterul, procedeul se dovede[te unul de punere `n abis a tehnicii narative propriu-zise. „Nem]oaica“ va consemna povestea lui Kostas sub privirea atent\ a acestuia [i a imperativului red\rii cu exactitate a evenimentelor: „A[a c\ tu trebuie s\ pui totul pe h`rtie, f\r\ s\ schimbi nimic [i f\r\ s\ adaugi ceva de la tine...“. ~ndemnul se va repeta contrapunctic, dar el nu garanteaz\ adev\rul rostit de Kostas. O dat\, pentru c\ orice povestire presupune o recreare, o punere `n cuv`nt a unui adev\r interior, profund subiectiv [i irepetabil. Venetis `nsu[i accentueaz\ imposibilitatea decel\rii `nt`mpl\rii tr\ite de cea dorit\, visat\ sau g`ndit\, c\ci, „fiecare dintre noi – afirm\ el – are o via]\ visat\ [i o

februarie 2012

via]\ tr\it\, `ntre care nu trebuie `ns\ s\ facem nici o deosebire...“, „iar faptele noastre [i `nchipuirea noastr\ s`nt una, de vreme ce vin deopotriv\ din spirit“. Mai mult, la un moment dat, t`n\rul scrib va fi constr`ns s\ refac\ m\rturisirea, pentru a-[i salva – amintindu-ne de valoarea de schimb a pove[tii din orice timp [i spa]iu – propria via]\ [i via]a prietenului muribund. La cererea unui misterios personaj, el va relua povestea lui Kostas, str\duindu-se „s\ redea `ntru totul, f\r\ s\ las deoparte nimic [i f\r\ s\ adaug nimic de la mine“ [i descoperind c\ „povestindu-l pe Kostas, m\ povestesc `n acela[i timp [i pe mine, tr\d`ndu-mi astfel `nc\ o dat\ iubitul“. Exist\ permanent `n subsidiar o poetic\ a povestirii, a pl\cerii insidioase pe care o aduce `n lume na[terea oric\rei istorii, a rela]iei tensionate, complicate, dintre adev\rul tr\irii, proiec]ia acestui adev\r [i adev\rul istorisirii. Nu vom [ti niciodat\ care caiet ajunge `n m`inile „autorului“ [i nici cine este adev\ratul autor al acestuia: Kostas (iubitul [i tovar\[ul s\u doar consemn`nd) sau discipolul `nsu[i `n povestirea cerut\ de signor Tomasso. Cum credin]a lui Venetis este c\ „via]a adev\rat\“ [i „via]a scris\“ s`nt totuna, nu adev\rul intereseaz\, ci ]es\tura pove[tii ca singura `n m\sur\ s\ depun\ m\rturie despre ceea ce este [i se poate sustrage astfel neantului: „Dup\ ce carnea putreze[te `n ad`ncul p\m`ntului, iar sufletul se re`ntrupeaz\ `ntr-un al corp [...] r\m`ne povestea.“ Nici m\car cel care se `mp\rt\[e[te din „adev\rul“ m\rturisilor lui Venetis nu are `ntru totul siguran]a realit\]ii `nt`mpl\rilor auzite, de[i el `nsu[i va suporta accesele de furie ale personajului care, nemul]umit de maniera de a consemna a scribului, va relua, modific`nd, o bucat\ din po-

veste, iar ultima parte a m\rturisirilor (la care `ns\ nu avem acces!) va fi consemnat\ de Kostas `nsu[i, presim]ind „tr\darea“ prietenului. Misterul se afl\ astfel `n chiar miezul scriiturii, ca alt\dat\ la Mateiu Caragiale, din a c\rui „pecete a tainei“ se `mp\rt\[esc [i personajele lui Soviany: „Nu m\ g`ndisem niciodat\ c\ povestea lui Kostas ar fi putut s\ fie o n\scocire. {i n-o pot crede nici ast\zi, chiar dac\ uneori mi se pare c\ descop\r multe nepotriviri `ntre cele povestite de d`nsul [i cele pe care le-am aflat pe urm\ din c\r]i. Adev\rul este c\ nu [tiu nici acum, c`nd m\ apropiu de b\tr`ne]e [...] cine a fost acel b\rbat ciudat, care murea `ntre bra]ele mele, `ncerc`nd s\-[i duc\ povestea p`n\ la cap\t.“ ~n esen]\, Venetis e doar un om care are de spus o poveste: despre sine, despre p\cat [i lume, despre adev\rurile ascunse din tenebrele con[tiin]ei [i r\ul din\untrul s\u [i din ceilal]i. ~nt`lnirea celor doi [i apoi povestea schimb\ destine, c\ci, „adev\rul“ istorisirilor care curg `ntr-un [uvoi de neoprit pare a modifica existen]a celui care le consemneaz\: „Nem]oaica“ ajunge s\ tr\iasc\ `n Vene]ia ultimelor zile ale lui Kostas o poveste `nc`lcit\, plin\ de intrigi [i amenin]at de moarte, visele lui reiau visele prietenului, viziunea mor]ii acestuia e doar o proiec]ie a altor mor]i sub amenin]area ghilotinei, iar destinul „Nem]oaicei“ ajunge s\ caute salvarea `n „rasa c\lug\reasc\“ pe care Kostas `nsu[i o cunoscuse la un moment dat `n tinere]e. Istoria mare se dovede[te matca `n care se vars\ istorii secundare, unele dintre ele ascunz`nd o alt\ poveste (cea a c\lug\rului Loukas `n care apare istorisirea pustnicului, „Istoria Kivei“, cea a lui Manoil, a lui Aleppo Aleppi [i apoi, inclus\ `n ea, a „gazdei necunoscute“ sau „Cuv`ntul arhiducelui Rudolf“), firele care leag\ perso-

najele fiind str`ns `mpletite unele cu altele. Aventurile lui Kostas nu s`nt altceva dec`t o variant\ dilatat\ a altor posibile aventuri, a altor pove[ti [i `nt`mpl\ri `n miezul c\rora se afl\ `ntotdeauna r\ul. ~n cazul acesta `ns\, r\ul este asumat ca parte a unei ordini divine, despre el se m\rturise[te, e privit direct, f\r\ fascina]ie, dar cu o anumit\ smerenie a unui „filosof“ ce a `n]eles c\ omul nu poate fi altfel dec`t profund nefericit [i claustrat `ntr-o „vale a pl`ngerii“ `n care nu exist\ op]iune individual\: „Nu m\ c\iesc pentru nici una din faptele pe care ]i le voi povesti. Dac\ binele se face din voia lui Dumnezeu, [i r\ul se face tot din voia lui Dumnezeu.“ Kostas Venetis are permanent con[tiin]a faptului c\ nu este liber, de aceea m\rturisirea pe care i-o face discipolului s\u poate fi `n]eleas\ ca singura form\ de izb\vire, de libertate. {i cum orice izb\vire trebuie s\ treac\ proba suferin]ei [i a tr\d\rii, tovar\[ul cel `nc\ ne[tiutor despre multiplele forme ale r\ului ajunge s\-[i v`nd\ magistrul, determin`nd dispari]ia acestuia... Dac\ pentru Kostas nu exist\ nici o urm\ a regretului, ci doar `n]elegere lucid\ [i complacere `n postura de instrument al unei ordini divine ce a creat deopotriv\ dreptatea [i str`mb\tatea lumii [i a fiin]ei, povestea se `ncarc\ totu[i de for]a de a r\scump\ra: „Am citit `n c\r]ile povesta[ilor celor vechi despre numero[i oameni care [i-au c`[tigat via]a `n schimbul unei istorii. Ceea ce]i voi povesti de acum `nainte – fie s`nt fapte aievea sau n\scociri – e b\t\lia lui Kostas Venetis cu moartea.“ F\r\ a-[i pierde individualitatea, `nt`mpl\rile conduc la o subtil\ pierdere de autonomie a personajelor care, m`nate de poftele c\rnii, de istoriile familiale sau de dorin]ele personale se preumbl\ prin lume; `ntre figura lui Yussuf, a lui Manoil [i cea a lui Rudolf von Habsburg, `ntre imaginea trupului mamei, cea a Kivei sau a nevestei lui Calomfir din mahalaua bucure[tean\, `ntre fa]a sever\ a p\rintelui Makarios [i chipul pustnicului despre care vorbe[te p\rintele Loukas treptat se a[eaz\ semnul egalit\]ii; fiecare dintre personaje pare a fi doar o `ntrupare a Binelui `n lupt\ cu formele r\ului, a Istoriei `n confruntare cu destinul individual, a Poftei sau Ascezei, iar `n Kostas se reg\se[te c`te ceva din fiecare, personajul sc\p`nd de fiecare dat\ unei singure determin\ri. Kostas Venetis mi se pare a fi, `n cea mai mare m\sur\, un personaj compozit, un personaj livresc prin excelen]\, pretext narativ pentru o caleidoscopiere a celor mai diferite medii sociale (de la s\tucul uitat de lume de l`ng\ un Salonic al copil\riei, la via]a pestri]\ din suburbiile Istambului, la via]a de pe front, mahalaua din Podul Calicilor [i via]a boierilor din Principate, la mediile insalubre ale proletariatului parizian sau la saloanele vieneze). Prin toate cutreier\, m`nat de destin, Kostas, asemenea unui nou Picaro, dar purt`nd `n gesturi [i modul de a fi ceva ce-l leag\ definitiv nu de aventurierii medievali, ci de dandy-ul romanelor decadentiste. Din familia acestor spirite rafinate `n ale r\ului, m\cinate de o perpetu\ combustie interioar\ [i dorind a tr\i `n r\sp\r, c\ut`nd perpetuu forme ale existen]ei pure, face parte [i eroul lui Octavian Soviany. Imaginea din final, a celui absorbit de propriul scris, rup`nd orice leg\tur\ cu alt\ realitate dec`t cea a autoconfirm\rii prin m\rturisire, accentueaz\ sugestia aceasta a unui artefact (`n sensul cel mai bun al cuv`ntului), al unui personaj-poveste, purt\tor al unei istorii care trebuie m\rturisit\ `ntru slava frumuse]ii cuv`ntului [i a lumii din toate timpurile, c\ci, nu `nt`mpl\tor, finalul romanului statueaz\ primatul istorisirii asupra oric\rei istorii: „Din orice poveste care se termin\ se na[te mereu o poveste.“ www.timpul.ro


Interviu

17

TIMPUL

„Limbajul particularizeaz\ con]inutul“ interviu cu Nora Iuga, realizat de Mihail Vakulovski

Nora Iuga fotografiat\ `n cartierul Titan, 29 iulie 2010, Foto: „Casa de pariuri literare“

– Doamn\ Nora Iuga, dup\ Colocviile Tinerilor Scriitori, mi-a]i spus c\ uneori ave]i at`ta energie `nc`t abia reu[i]i s\ v\ ab]ine]i s\ nu dansa]i, s\ nu v\ purta]i ca un adolescent, ceea ce n-ar fi prea firesc, zicea]i. S-a schimbat ceva de atunci? – Dac\ a[ [ti ce gland\ secret\ cheful, a[ zice c\ totul e `nc\ intact [i la locul lui. Dar nu `n]eleg cine m\ bag\ `n c\ma[a de for]\ [i nu-mi mai d\ voie s\ fac ce [tiu `nc\ s\ fac. Dup\ cum vezi, dragul meu, s-a schimbat ceva, dar nu `n mine, `n afara mea. – Scrie]i poezie, proz\, face]i traduceri. Ce st\ri v\ `mping spre proz\ sau poezie? Cum alege]i s\ v\ exprima]i `ntr-un gen literar sau altul? – Eu m\ aflu tot timpul `n acea zon\ care desparte dou\ ]\ri f\r\ s\ apar]in\ nici uneia [i se nume[te „]ara nim\nui“, de aceea nu percep grani]a dintre poezie [i proz\. Succesiunea st\rilor [i temperatura lor specific\ le simt, fire[te, [i reac]ionez ca atare, dar nu aleg nimic. Eu nu-mi comand starea, cum nu-mi comand exaltarea sau dezolarea. Starea vine de la trup, ca [i inspira]ia. Ea d\ tonul [i „tonul face muzica“. – Apari]ia c\rei c\r]i de-a dvs. v-a bucurat cel mai mult? – Leb\da cu dou\ intr\ri – un monolog interior continuu, avatarurile g`ndului unei femei pe parcursul unei zile. O carte unic\ `n felul ei, nu numai `n literatura rom=n\, pe care marele critic Al. Cistelecan a considerat-o rebutul unei scriitoare expirate sau, cel mult, literatur\ de divertisment. Uneori e chiar amuzant s\ vezi la ce abera]ii ajung marii no[tri critici, fiindc\ nu reu[esc s\ dep\[easc\ la lectur\ limitele logicii formale. – Cum a]i `nceput s\ scrie]i poezie? C`nd a]i sim]it virusul prozei? – Poezia mea [i-a cunoscut din leag\n ursitoarele: a) prim\vara, b) adolescen]a, c) primele semne de `ndr\gostire, d) misterul Ursulinelor de la [coala de maici, e) SIBIUL. Aveam 12 ani. Toat\ via]a m-am gr\bit. Cred c\ am f\cut totul prea repede ca s\-mi r\m`n\ timp [i n-am destule `nt`mpl\ri pentru el. Cred c\ am ajuns s\ scriu proz\ din plictiseal\. Aveam 55 de ani. – Scrierea poeziei v\ provoac\ alte st\ri dec`t scrierea prozei? – Starea de poezie e mult mai intens\, dar mai scurt\. Starea de proz\ e poate mai temperat\, dar dureaz\ mai mult. Seam\n\ cu cele dou\ tipuri de iubire: iubire la prima vedere [i iubire dup\ o prietenie `ndelungat\. – Cum v-a]i ales pseudonimul literar? – Nora Iuga nu e un pseudonim. Orice pseudonim e o lep\dare de propria identitate, tr\deaz\ un fel de fric\ sau de ru[ine. O singur\ www.timpul.ro

dat\ am vrut s\ recurg la un pseudonim. M\ hot\r`sem s\ trimit un manuscris la Europa Liber\. Asta se `nt`mpla pe la sf`r[itul anilor ’70. M\ aflam `n perioada celor 7 vaci slabe, c`t a durat interdic]ia mea de publicare. M\ irita c\ unii care nu aveau nici un merit erau ridica]i `n sl\vi [i de mine nu pomenea nimeni. ~mi g\sisem [i pseudonimul adecvat – ARON AGIU, dar brusc mi s-a f\cut fric\, lehamite sau fric\, [i am renun]at. Fac o parantez\. Nu e zi s\ numi vin\-n minte versurile lui Eminescu: „laudele lor desigur m-ar m`hni peste m\sur\“. Nora Iuga nu e pseudonim, e numele meu de fat\. – I-a]i avut profesori la Litere pe George C\linescu [i Tudor Vianu. Ave]i amintiri interesante cu/ despre ei? Cum v-a]i `n]eles cu colegii de facultate? – Asta a fost una din marile [anse ale vie]ii mele [i titlul meu de noble]e care `mi d\ dreptul s\ disting un ghepard de un [acal. George C\linescu mi-a dat neast`mp\rul creierului sub tichia lui Zorik [i Tudor Vianu, ma[in\ria perfect\ de sortare a valorilor... cum s\ nu m\ admir c`nd m\ compar; c`]i se pot l\uda cu asemenea p\rin]i spirituali. S`nt prietenoas\ `n general, dar destul de excentric\. Spun ce g`ndesc [i fac ce-mi place. Un motiv ce justific\ apari]ia permanent\ la Gazeta de perete a Facult\]ii de Filologie, prin anii ’50. Am fost prima student\ care purta pantaloni [i [apc\. Acum s`nt tot prima octogenar\ care danseaz\ cu tinerii scriitori la Club A, sub supravegherea lui Un Cristian. A `nceput s\-mi plac\ p`n\ [i calificativul VIP. Elitele nu m\ privesc cu ochi buni, curios, dac\ m\ g`ndesc la ardoarea cu care a comb\tut domnul Liiceanu „`ncremenirea `n proiect“. – A]i tradus din scriitori celebri (Strindberg, Hoffman, Nietzsche, Knut Hamsun, Barbara Bronnen, Elfriede Jelinek, Herta Muller, Ernst Junger, Oskar Pastior, Gunter Grass, Aglaja Veteranyi), cum a]i ales c\r]ile pe care le-a]i tradus? – Ceea ce m\ acapareaz\ `n primul r`nd la un scriitor e limbajul care-l distinge, care-l face inconfundabil. Cu c`t limbajul e mai nesupus canoanelor logicii comune, cu at`t mecanismul de g`ndire e mai neobi[nuit. Pentru mine limbajul particularizeaz\ con]inutul. Majoritatea traducerilor mele au fost pariuri lingvistice. Ador capcanele limbajului. – E vreun scriitor pe care l-a]i tradus pe care dup\ traducere l-a]i `ndr\git [i mai mult? E vreo unul care v-a trezit sentimente nepl\cute la traducere, de care v-a]i `ndep\rtat dup\ ce ia]i tradus cartea?

– Nu [tiu s\ m\ fi `ndr\gostit mai tare de un scriitor dup\ ce l-am tradus, dar l-am `n]eles mai profund aduc`ndu-l `n limba mea. Traducerea e [i un fel de coabitare. – Ce carte sau autor a]i mai fi vrut s\ traduce]i? – Mi-am dorit mult s\ traduc A[a gr\it-a Zarathustra de Nietzsche, dar mi-au luat-o al]ii `nainte. Cel\lalt vis – care poate c\ e [i mai frumos c\ a r\mas vis – a fost ~nsemn\rile lui Malthe Laurids de Rilke. – C\r]ile dvs. `n ce limbi au fost traduse? ~n ce limb\ `n care `nc\ n-a]i fost tradus\ v-ar pl\cea s\ apar\ vreo carte de-a dvs.? – Mi-au ap\rut [ase c\r]i de poezie `n Germania, Elve]ia, Slovenia [i Fran]a. Romanul Sexagenara [i t`n\rul mi s-a publicat `n Bulgaria, Slovenia, Germania, Fran]a, Italia, Spania. Mi-a[ dori enorm s\ fiu tradus\ `n Rusia [i `n Japonia. Iubesc aceste literaturi mai presus de orice. – Urm\ri]i „via]a literar\“ actual\? Cum vi se pare? De ce scriitori mai tineri v\ sim]i]i mai apropiat\? – Citesc literatura t`n\r\ din Rom=nia. Mai mult din curiozitate. M\ intereseaz\ dac\ au g\sit vreun lucru[or demn de p\strat din mo[tenirea pe care le-am l\sat-o noi, cei vechi. Num\rul noilor veni]i e aproape `ngrijor\tor [i drumurile foarte `ntortocheate; r\sp`ntii peste tot, r\sp`ntii. Numai `n ultimii 15 ani s-au schimbat at`tea valuri, registre, tendin]e, mode agresive, satanice, apocaliptice, ultra-sexuale, minimaliste. ~mi pl\ceau, `mi mai plac [i acum Urmanov, Constantin Virgil B\nescu, Ianu[, Elena Vl\d\reanu, Ruxandra Novac, Adela Greceanu, Dan Sociu, Claudiu Komartin, Andra Rotaru, Teodor Dun\, Dan Coman. ~ntre timp s-a schimbat garda. I-am descoperit pe Vancu, pe Dali[, pe Dósa, pe Raluca Ciochin\, pe George Chiriac, pe C\t\lina B\lan [i pe Radu Ni]escu, pe Aleksandar Stoicovici, pe Marius {tefan Aldea [i pe Ania Vilar, pe Cristina Ispas [i pe c`]i al]ii. {i, iat\ cum, tot citind prin [coli, am ajuns la textele elevilor din ultimele clase de liceu [i descop\r acolo o inocen]\, un fel de re`nviere a sentimentului, curajul acela sublim de a fi slab, de a fi timid, de a `ngenunchea – exact ce m\ enervase la Kafka, `n scrisorile c\tre Felice Bauer, `mi place acum at`t de mult `n poeziile acestor copilandri. O parantez\ – nu inten]ionez s\ complimentez pe nimeni, dar `mi place mult poezia moldoveneasc\; vine cu alt\ viziune [i cu alt\ tonalitate. Se simte acel suflu omenesc al marii literaturi ruse, acel biografism `mbibat de via]\, o realitate vizual\, cinemato-

grafic\, cum cad fustele largi ale fetelor, cum ies acele Matrio[te de lemn unele din altele, at`t de viu, de adev\rat, de proasp\t totul. Un fel de nostalgie dup\ o suferin]\ pe care parc\ ar fi iubit-o. – A]i c`[tigat nenum\rate premii, care v-a p\rut cel mai onorant? Care v-a bucurat cel mai tare? – Cel mai onorant a fost, f\r\ `ndoial\, Premiul „Friedrich Gundolf“, acordat de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, Dessau, 2007. Dar cel mai mult m-a bucurat primul premiu pe care mi l-a acordat Uniunea Scriitorilor, `n 1980, pentru volumul de poezie Opinii despre durere, ap\rut dup\ opt ani de interdic]ie de publicare. – Ave]i un blog foarte interesant, http://noraiuga.wordpress.com/, pe care l-a]i transformat [i-n carte. Ce `nseamn\ pentru dvs. internetul? – Pentru mine, internetul e un instrument care m\ chinuie[te, o ma[in\ de tortur\, un pariu cu mine. ~n fiecare diminea]\ `mi zic: dac\ `nve]i [i ]i-l supui, `nvingi, tr\ie[ti, adic\ `]i recape]i tinere]ea, dac\ nu, ai capitulat. ~n ultima vreme am devenit dependent\ de politic\ – e `ngrozitor. Nu pot s\ scriu numai despre Pia]a Universit\]ii. Dar [i scrisorile interminabile m\ plictisesc. A[ vrea s\ scriu cum `[i scria Kafka jurnalul: „Nimic, nici la birou, nici acas\. Am scris c`teva pagini `n jurnalul de la Weimar. Seara, biata maic\-mea se v\ita c\ nu m\n`nc.“ Aiurea, mai am p`n\ la performan]a asta! – Ce v\ place s\ face]i `n timpul liber? Ce hobby-uri ave]i? – ~n timpul liber `mi place s\ citesc romane japoneze, s\-mi dau `n c\r]i, s\ urm\resc meciurile Rapidului. ~mi doresc enorm s\ m\ duc la prim\var\ la Ploie[ti, la cursele de trap. – Se [tie pasiunea dvs. pentru fotbal, pentru Rapid. Ce sporturi v\ plac `n afar\ de fotbal? A]i practicat vreun sport? La TV la ce v\ place s\ v\ uita]i? – O, dac\ m\ n\[team mai t`rziu, c`nd fetelor li s-au creat alte perspective de afirmare sportiv\, cred c\ n-ar fi fost exclus s\ fi ajuns campioan\ la nata]ie, [i mai am un hobby, dac\ se poate numi a[a, s\ urm\resc la televizor – pe Antena 3 – emisiuni politice, dar \sta e mai degrab\ un catharsis. – Mult\ s\n\tate [i La Mul]i Ani, drag\ Nora Iuga, mul]umim pentru interviu! – {i eu, [i eu mul]umesc c\ ]i-ai amintit de mine! (30 ianuarie 2012)

februarie 2012


18

Est-Vest

TIMPUL

Anna Gavalda [i gavaldamania MIRCEA GHEORGHE Cu peste 40 de ani `n urm\, `n Littéraire et social, Robert Escarpit nota: „La fel cum scriitorul `[i face o imagine despre cititor [i cititorul `[i face o imagine despre scriitor. E de dorit ca aceste imagini s\ fie exacte, dar important este, mai ales, s\ fie congruente, compatibile. Comunicarea literar\ presupune o mitologie reciproc\.“ {i tot el g\sea sursa modelor literare, cum ar fi, de exemplu, byronismul dintre 1812 [i 1815, `ntr-o dinamic\ prin care cele dou\ imagini intr\ `n consonan]\. Se produce `ntr-o asemenea `mprejurare, argumenta el, o stimulare reciproc\, analoag\ efectului Larsen din electroacustic\: un emi]\tor de sunete (megafon) [i un receptor (microfon) a[ezate fa]\ `n fa]\ transform\ sunetul `ntr-un zgomot continuu, tot mai amplificat. ~n via]a literar\, aceasta este faza `n care un scriitor [i opera sa produc un tumult ce face inaudibile ecourile altor scriitori [i opere afla]i `n dizarmonie sau `n deficit de comunicare cu cititorii lor. R`ndurile lui Robert Escarpit pot explica foarte bine [i situa]ia celebrei scriitoare franceze Anna Gavalda. Faima ei se datoreaz\ nu doar c\r]ilor publicate – toate best-sellers-uri – ci [i personalit\]ii sale charismatice, de o mare fine]e, care afi[eaz\ cu predilec]ie simplitatea [i modestia, dublate de m\rturii de sensibilitate [i empatie pentru cei din jurul ei. Pentru a `n]elege rela]ia Annei Gavalda cu cititorii s\i extrem de varia]i, selecta]i din toate categoriile socio-profesionale, inclusiv dintre scriitori, este suficient s\ cit\m c`teva comentarii – reluate din Lire nr. 364/2008: „E fata cea mai [ic pe care am `nt`lnit-o `n ultimii zece ani“ (o ziarist\ de la Elle), „o t`n\r\ extrem de simpatic\ [i proasp\t\, spontan\, `]i vine s\ te `mprietene[ti cu ea imediat“ (un arhitect); „fermec\toare, romantic\, foarte inteligent\“ (un fotograf); „nu pozeaz\ ca Frédéric Beigbeder sau chiar ca Julien Gracq“ (un avocat); „nu-[i cultiv\ imaginea `n felul lui Amélie Nothomb /.../ sau ca Florian Zeller /.../“ (un scriitor). Anna Gavalda, n\scut\ `n 1970 `ntr-o familie parizian\ din clasa superioar\, a debutat `n 1999 cu un volum de povestiri A[ vrea s\ m\ a[tepte [i pe mine cineva, publicat la o editur\ mic\ „Le dilettante“, dup\ ce textul fusese refuzat de mai multe edituri prestigioase pe motiv c\ povestirile nu se v`nd. Dar cei de la „Dilettante“ l-au publicat `ntr-un tiraj de circa 2000 de exemplare [i succesul a fost fulminant: cartea s-a epuizat rapid [i reedit\rile urm\toare, precum [i traducerile `n 27 de limbi, au dus num\rul exemplarelor v`ndute la peste un milion [i jum\tate! Editura cu o produc]ie anual\ de cincisprezece titluri [i autoarea respins\ de celelalte edituri fuseser\, una pentru cealalt\, un mare loz c`[tig\tor. Povestirile nu se remarcau prin performan]e stilistice, subiecte ingenioase sau rafinamente de g`ndire. Erau nara]iuni ironice ori u[or amare de `nt`mpl\ri aflate la limita faptului divers, portrete, conflicte epidermice, uneori aproape simple anecdote, precum povestirea „Mici `nt`mpl\ri de pe Saint-Germain“ care deschidea volumul. Dar scriitura era fluent\, dialogurile nu aveau nici o not\ fals\, observa]iile erau fine [i p\trunz\toare iar personajele, vii. Era suficient pentru ca lectura s\ fie antrenant\ [i cele dou\-trei povestiri mai grave [i mai substan]iale – „Ani de zile la

februarie 2012

r`nd“, „Catgut“, „~nt`mplarea zilei“ – s\ dea `ntregului ansamblu un aer de clasicitate. Volumul a fost distins `n 2000 cu Le Grand Prix RTL-Lire – un premiu de popularitate acordat anual la Salonul c\r]ii de la Paris de c\tre un juriu format din o sut\ de cititori, propu[i de librari, [i `ntr-unul dintre primele sale interviuri, Anna Gavalda vorbea tocmai despre fluen]a scriiturii sale [i despre cititorii c\rora li se adresa volumul ei: „}in tare mult la ideea de fraze curg\toare, line, la o lectur\ pe care s\ n-o `mpiedice nimic deoarece, `ntr-un fel, eu scriu [i pentru oameni care nu au neap\rat pl\cerea s\ citeasc\. Citesc, recitesc, storc fraza, o degresez pentru ca textul s\ fie nervos.“ {i, r\spunz`nd la o alt\ `ntrebare: „Am dedicat aceast\ carte surorii mele. Ea este prima mea cititoare [i pentru mine, cititoarea ideal\, sufletul ideal. Este nostim\, sensibil\, spiritual\. Are [i un caracter prost! Dac\ ceea ce scriu trece prin prisma sufletului ei [i dac\ sufletul ei zice c\ e bine atunci `mi spun c\ am s\ g\sesc [i al]i fr\]iori [i surioare ca ea. Exist\ mul]i oameni sensibili [i delica]i!“ {i Anna Gavalda a avut dreptate. A g\sit milioane de „fr\]iori“ [i „surioare“ `n Fran]a care o admir\ pentru naturale]ea stilului, pentru sensibilitatea [i tandre]ea personajelor ei, pentru umorul [i discre]ia cu care scriitoarea abordeaz\ teme grave cum ar fi singur\tatea [i moartea. C\r]ile urm\toare au urmat o spiral\ ascendent\ a succesului comercial [i cifrele de sute de mii, de milioane de exemplare v`ndute din fiecare titlu nu au mai surprins pe nimeni. S-a remarcat c\, devenit\ celebr\, Anna Gavalda nu a p\r\sit „Le Dilettante“ c`nd marile edituri pariziene au `nceput s-o curteze cu oferte mirobolante. E o loialitate bine apreciat\ de opinia public\, cu at`t mai mult cu c`t scriitoarea, totodat\ [i o bun\ mam\ pentru cei doi copii afla]i `n `ngrijirea sa dup\ divor], pare realmente dezinteresat\ de partea material\, remuneratorie a succesului c\r]ilor sale. P`n\ la un punct, desigur, dar punctul acela se afl\ mult mai departe dec`t `n cazul altor autori de succes. Ea nu are agent literar – sau nu avea p`n\ acum patru ani – nu pretinde drepturi de autor dincolo de norm\, de[i ar avea o foarte bun\ pozi]ie de negociere, nu este interesat\ s\ fac\ avere de pe urma ecraniz\rilor – cu mare succes – a romanelor sale, nu a adoptat stilul de via]\ ostentativ opulent al vedetelor literare din zona literaturii zise populare. Anna Gavalda ocup\ `n continuare, de[i n-ar avea nevoie, un post modest de documentarist\ la un colegiu [i consider\ c\ la c`[tigurile sale – trei milioane de euro (Le Figaro), – este normal s\ pl\teasc\ impozite foarte mari, adic\ jum\tate. C`nd se fotografiaz\, nu o face pe fundalul unei

biblioteci somptuoase [i de altfel ea afirm\ cu non[alan]\ c\ nu a citit mai mult de dou\-trei rafturi de c\r]i – dar c\ pe acelea le-a citit bine! La fel de natural, m\rturise[te c\ dic]ionarul este primul s\u instrument de lucru, fiindc\ are probleme cu ortografia unor cuvinte mai complicate. {i a[a mai departe. Declara]iile [i m\rturiile care o prezint\ `ntr-o lumin\ de cumsec\denie, simplitate [i modestie neprih\nite fac parte din marca ei de comer], dar nu avem nici un motiv s\ b\nuim c\ ar fi ipocrite. Sau cel pu]in nu toate. De pild\, par credibile [i semnificative, pentru lipsa de egolatrie a autoarei, afirma]iile dintr-o scrisoare adresat\ unui redactor de la Lire: „Nu-mi p\strez c\r]ile `n cas\. Nu am t\ieturi din ziare despre mine [i nici manuscrisele c\r]ilor publicate. Editorul meu vrea s\-mi scoat\ povestirile scrise acum c`]iva ani care `l impresionaser\, dar problema este c\ nu mai am textele... Au r\mas pierdute `n memoria calculatoarelor stricate sau pe dischete sparte... Nu pot spune despre chestia asta nici m\car c\ m\ indispune. Am s\ n\scocesc altele.“ ~n schimb, `n aceea[i scrisoare e vorba de cochet\rie atunci c`nd modesta autoare pretinde: „Dac\ ar fi s-o iau de la cap\t, a[ alege meseria de negru. S\ am adic\ pl\cerea de a scrie f\r\ consecin]ele faptului de a fi scris.“ ~ntr-o alt\ scrisoare deschis\, adresat\ presei `n martie 2008, Anna Gavalda cere chiar ziari[tilor s\ o lase `n pace [i s\ nu o contacteze dec`t prin mesaje electronice. {i cronicarul de la Le Point observ\ cu ironie: „~n c`teva zile, gavaldamania, va invada totul. P`n\ `n luna iunie autoarea va efectua un turneu ca o vedet\ de rock [i nu se va `nt`lni dec`t cu fanaticii ei. {i cu ziari[tii? Nu, mul]umesc /.../“ Oricum ar fi `ns\, `ntre imaginea despre sine a Annei Gavalda [i imaginea despre ea a celorlal]i – cititori, ziari[ti editori etc. exist\ acea congruen]\ despre care vorbea `n anii ’70 Robert Escarpit. Spiritul literaturii sale contribuie [i el din plin la aceast\ armonizare. „Totdeauna m-am g`ndit c\ personajele mele au o via]\ mai interesant\ dec`t a mea“, scrie Anna Gavalda `n aceea[i scrisoare deschis\ adresat\ ziari[tilor. Personajele acestea s`nt toate pozitive. Conflictele din romane s`nt doar aparente, s`nt de fapt doar malentendu-uri `ntre oameni cu caractere integre, cu sentimente frumoase, sensibili [i buni, pe care via]a i-a r\nit [i i-a f\cut s\ adopte o armur\ comportamental\ de ap\rare. Personajele „rele“ fac parte totdeauna din trecut, nu se mai manifest\ `n prezent, astfel `nc`t romanele consist\ `n repararea stric\ciunilor produse alt\dat\, `n anularea malentendu-urilor conduc`nd `n final, la apropierea dintre cei

care se detestau pe nedrept sau care nu se iubeau de[i erau meni]i pentru asta. E vorba deci tot de o schem\, ca `n cazul literaturii roz a Babarei Cartland sau a celei poli]iste a Agathei Christie [i deci se cuvine s\ consider\m [i c\r]ile Annei Gavalda ca apar]in`nd literaturii populare sau paraliteraturii. Numai c\ ea nu are nici prolificitatea [i nici obsesia cantit\]ii, `nt`lnite la al]i autori ai genului care produc industrios c`te trei-partru romane anual. {i uneori mai multe. Cu cele trei ore zilnice pe care le consacr\ scrisului, Anna Gavalda a scris p`n\ acum patru romane (~l iubeam, ~mpreun\, Cea care alin\, Darul unei zile) un volum de povestiri (cel de debut) [i c`teva nuvele. Dar titlurile acestea au fost suficiente s\-i asigure `n Fran]a o pozi]ie de top printre cei mai citi]i autori. Admira]ia, gavaldamania nu s`nt totu[i `mp\rt\[ite de toat\ lumea. ~ntr-un „précis de litterature du XXI-e siècle“ semnat de doi critici reputa]i pentru aciditatea comentariilor lor, Pierre Jourde [i Eric Naulieu, Anna Gavalda este ironizat\ pentru cli[eele de limbaj („asta e literatura, iubirea dezinteresat\ fa]\ de cuvinte, pentru valoarea lor `n sine.“) pentru abuzul de puncte de suspensie `n dialoguri („Nimic nu-i mai nimerit pentru a picura medita]ia `ntr-un text [i a avea aerul de a spune ceva c`nd nu spui nimic.“) [i pentru naturale]ea for]at\ a dialogurilor. Ei imagineaz\ o funda]ie Gavalda, care va ap\rea `n 2020 [i totodat\ un zvon despre o posibil\ canonizare confiden]ial\ la Vatican a autoarei ca o sf`nt\ protectoare a scriitorilor! Alteori nu e vorba de critic\ [i de analiz\, ci de o omagiere parodic\. ~n 2010, cartea Darul unei zile a primit premiul Tortignole. Este un premiu ironic, lansat `n 2009 de o reputat\ cafenea parizian\, Le Petit Pont, acordat c\r]ilor cu o mediatizare agresiv\, nu `ntru totul justificat\. ~n sf`r[it, `n pofida celor c`teva zeci de limbi `n care au fost traduse c\r]ile autoarei noastre nu este deloc sigur c\ gavaldamania ar dep\[i grani]ele Fran]ei. Astfel, `n 2011, The Guardian a `ntreprins o anchet\ printre cititorii s\i cu privire la c\r]ile [i autorii francezi prefera]i de britanici. ~n capul listei se afl\ Gustave Flaubert, urmat de o panoplie de clasici importan]i din ultimele dou\ secole: Baudelaire, Zola, Proust, Camus, Sartre, Simone de Beauvoir, Louis-Ferdinand Céline etc. Dintre contemporani, cel mai important este Michel Houellebeq, spre sf`r[itul listei. Anna Gavalda nu a primit nici un vot ca, de altfel, nici alte mari vedete actuale de libr\rie precum Amélie Nothomb sau Marc Lévy. Probabil pentru c\ scriitorii populari francezi nu se deosebesc substan]ial de confra]ii lor britanici. Dar clasicii, da.

www.timpul.ro


Est-Vest

19

TIMPUL

Poeme de Michael Curtis Aceste poeme s`nt traduse `n cadrul Proiectului Interna]ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, Universitatea Bucure[ti, http://mttlc.ro. Michael Curtis a crescut `n Liverpool, a studiat la Universit\]ile din Oxford [i Sheffield, iar acum locuie[te `n Kent. A sus]inut prelegeri [i seminarii `n Anglia, Irlanda, Fran]a, Belgia, Finlanda, Letonia [i Germania. Operele sale au fost studiate [i traduse la Universit\]ile din Liège, din Bucure[ti [i la Universitatea LudwigMaximilians din München, [i au fost difuzate la posturi de radio din Anglia, Irlanda, Rom=nia [i Letonia. Printre volumele sale de poezii se num\r\ In the Affirmative, publicat `n 2008 de Redbeck, Walking Water, o edi]ie bilingv\, englez\-francez\, publicat\ de Éditions des Vanneux `n 2009 [i Melnais suns, traduceri letone de poezie [i proz\, publicat `n Riga `n 2010.

P`n\ la limitele inven]iei 3 Am v`slit `ntr-un ocean neatins de continente nestr\b\tut de nici un v`nt. Am scurs ultima sticl\ am golit ultima conserv\. Era doar m`ncare [i b\utur\. Valurile se tol\neau lene[e apa `ngro[at\ at`rna greu de bra]ele mele. Cerul dogorea. Culorile cr\pau [i s`ngerau. Visele se `nchegau. Cuno[tin]ele mele s-au mic[orat s-au r\sucit `n bule goale care au zburat `n dep\rtare, insula [i-a lep\dat culoarea s-a cl\tinat, apoi s-a scufundat pentru a sonda ad`ncimea. 4 Am fixat v`slele am stat nemi[cat [i am `nchis ochii am urm\rit luminile prin pleoape p`n\ ce [i ele au disp\rut. Mi-am r\sfirat degetele prin aerul ne`nsufle]it p`n\ c`nd mi-au c\zut `napoi pe `ncheieturi. Limba [i-a croit drum prin bolta gurii mele [i s-a cuib\rit acolo. Mi-am a[ezat urechea pe ap\ am ascultat cum un r`set mieros se ridica p`n\ sub caren\ apoi se stingea, l\s`ndu-m\ pustiu precum cerul care plutea deasupra lini[tii. Am a[teptat la suprafa]\ inven]ia suprem\.

Floare la ureche Proiecteaz\ un ocean domol pe o dup\-amiaz\ temperat\, valuri sc`nteind lene[e, un cvartet de vulturi pescari p`ndind curen]ii calzi c`te doi. Las\ deoparte g`ndurile despre acas\ `mpreun\ cu toate celelalte g`nduri p`n\ c`nd ai l\sat suficient loc pentru ca lumina s\-[i arate str\lucirea tainic\, vie.

M\soar\ cu pasul un [ir de urme de picioare. Un [ir lung. Dincolo de punctul `n care dispare. Continu\ s\ calci, p`n\ c`nd nisipul nu mai frige nu se mai curbeaz\ sub picioarele tale [i nu mai este `nsetat de valuri. Urmeaz\ ]\rmul p`n\ c`nd te `mpiedici de o bucat\ de cablu care se `ntinde p`n\ dincolo de orizont. Caut\-i originea `n spatele dealurilor iar c`nd dispare pe nea[teptate sub o `nc`lcitur\ de r\d\cini, `ntinde-te pe jos, odihne[te-]i m`inile sub cap, [i a[teapt\ exact acolo, unde se sf`r[e[te c\rarea.

BURSA C|R}ILOR

POETRY PRO

Jiddu Krishnamurti, Despre educa]ie. Arta `nv\]\rii [i valoarea vie]ii, Traducere din limba englez\: Dr. S. Diamant-Petrescu, Colec]ia Terapia, Editura Herald, Bucure[ti, 2012, 288 p.

Carne de `nger N-am `ncercat niciodat\ laptele paradisului [i abia dac\ am atins u[or eternitatea dar am gustat carne de `nger. Acum am o delicate]e m`njit\ o perl\ de miere pe limb\ un gust persistent de gra]ie divin\. Cu picioarele `nfipte `n covor am sondat podeaua de dedesubt pentru a prinde r\d\cini `n p\m`ntul tare de octombrie apoi am tras `n piept posibilit\]i, pl\m`nii mi s-au umflat, bra]ele mi s-au l\sat, `ncheieturile mi-au fluturat [i s-au oprit albea]a mi-a urcat pe [ira spin\rii iar un v`rtej violet mi-a umplut craniul p`n\ am fost ridicat printr-un lac de lumin\ pentru a picura `n cercuri din ce `n ce mai largi `n timp ce aripi diafane se ridicau [i c\deau pe curen]i calzi invizibili. Nu-mi mai amintesc multe dup\ aceea dar c`nd am revenit pe p\m`nt c`teva minute sau c`teva vie]i mai t`rziu am sim]it praful de pe obrajii mei c\ldura dintre umerii mei, a[chii de pene printre din]i. (Traducere de Oana Badea)

Educa]ia este cea care ar trebui s\-i ofere t`n\rului capacitatea de a percepe esen]ialul („ceea ce este“), ar trebui s\-i confere libertatea de a tr\i `ntr-o lume pe care s-o creeze el `nsu[i. ~ns\, `n m\sura `n care cre[terea s\r\ciei, criza ecologic\, izbucnirea a din ce `n ce mai multe r\zboaie s`nt realit\]i ale societ\]ii contemporane, `nseamn\ c\ educa]ia, a[a cum este ea perceput\ ast\zi, a dat gre[. Krishnamurti propune un nou sistem, non-ierarhic [i non-competitiv, `n care elevul [i profesorul se bazeaz\ pe comunicare, problematizare [i `ndoial\. Aceste trei activit\]i ale min]ii instituie inteligen]a, o facultate a spiritului capabil\ s\ armonizeze cunoa[terea, luciditatea critic\ [i refuzul de a accepta orice autoritate. Adresat at`t profesorilor c`t [i elevilor, p\rin]ilor [i oric\rei persoane interesate de educa]ie, volumul de fa]\, este, `n fapt, o dezbatere amical\ `ntre Krishnamurti [i cititor. F\r\ a avea preten]ia s\-i impun\ ceva partenerului de discu]ie, autorul `[i sus]ine „observarea lucid\“ folosindu-se de toate calit\]ile maieuticii. Nu este o exagerare. Dou\ dintre cele trei p\r]i ale c\r]ii s`nt prelegeri-dezbatere sus]inute de Krishnamurti `n fa]a elevilor [i a profesorilor [colilor din Rishi Valley [i Rajghat. Cea de-a treia reprezint\ o foarte interesant\ punere `n rela]ie a educa]iei cu via]a `ns\[i, al\turare extrem de fireasc\ din moment ce educa]ia este cea care ar trebui s\-l preg\teasc\ pe copil pentru caruselul vie]ii [i pe omul matur pentru evitarea conflictului interior deoarece acesta, „proiectat `n afar\, devine mondial“.

S\de[te o perspectiv\ ad`nc\ a palmierilor, las\ o b\rcu]\ s\ pescuiasc\ `n golfuri [i s\ apar\ din c`nd `n c`nd `ntre ei, `nglob`nd ro[u `n aerul `mp\nat. www.timpul.ro

februarie 2012


20 BURSA C|R}ILOR Livius Cioc`rlie, La foc m\runt, „Hors Collection“, Editura Cartea Rom=neasc\, 2012, 192 p. Dincolo de modestia jucat\ a titlului, La foc m\runt arat\ un Livius Cioc`rlie `n plin\ form\ intelectual\. Fie c\ e vorba de lecturi, evenimente existen]iale sau ale vie]ii publice, inclusiv politice, reflec]iile [i nota]iile sale diaristice s`nt c`t se poate de vii, de proaspete [i de spirituale, stimul`nd reac]ii pe m\sur\ din partea cititorilor. Descoperim, `n aceste pagini sclipitoare, un Livius Cioc`rlie mai implicat [i mai combativ, un „avocat al b\tr`ne]ii con[tiente de sine“ care[i pune `n scen\ vulnerabilit\]ile cu acela[i farmec discret al autoironiei devenit, deja, marc\ `nregistrat\.

„~n ultimele c\r]i publicate principiul director a fost aleatoriul sau, altfel spus, ce-i trece omului prin cap. De r`ndul acesta, convins de inexisten]a unui eu omogen (Ludmila Ulitskaia: „O gr\mad\ de fragmente. Nu exist\ eu care s\ constituie un `ntreg“), am ordonat fragmentele `n a[a fel `nc`t s\ nu-i mai amestec, ci s\-i pun unul l`ng\ altul pe in[ii care m\ compun. Adic\: cel care se `ngrijoreaz\, cel c\ruia pu]in `i pas\, cel care se t`r`ie prin via]\, cel care se amuz\, cel n\t`ng, cel c`t de c`t iste]. Al]ii, vreo doi, trei…“ (Livius Cioc`rlie) Livius Cioc`rlie s-a n\scut la 7 octombrie 1935, `n Timi[oara. Este critic literar, prozator [i eseist, laureat al Premiului Na]ional pentru Literatur\. ~n 1958 `[i `ncheie studiile filologice la Universitatea din Bucure[ti [i, revenit `n ora[ul natal, lucreaz\ ca bibliotecar, profesor `n `nv\]\m`ntul secundar, muzeograf la Muzeul Regional al Banatului. ~n 1963 devine asistent la Catedra de Limba [i Literatura Francez\ a Universit\]ii din Timi[oara (iar `n 1990, profesor). Studiaz\ c`teva luni - `n perioada 19721973 - la École Pratique des Hautes Études, unde `l cunoa[te pe Gérard Genette. ~ntre 1990 [i 1994 este profesor invitat la Universitatea din Bordeaux. Din 2000 se stabile[te la Bucure[ti. Public\ `n revistele Orizont, Rom=nia literar\, Caiete critice, Vatra. Este membru al Funda]iei „A Treia Europ\“. Scrie despre Balzac, Flaubert, Zola, Baudelaire, Rimbaud, Mallarmé, Valéry, Proust, Robbe-Grillet sau gruparea „Tel Quel“ ([i despre mul]i al]i autori francezi), dar [i despre Hoffmann, Poe, Hawthorne, Melville, Kafka, Eminescu, Creang\, Voiculescu, G. C\linescu sau Cioran. Este totodat\ autorul unor experimente prozastice situate la grani]a dintre fic]iune [i nonfic]iune [i al unor volume „autobiografice“ neconven]ionale.

februarie 2012

TIMPUL

Vitraliu

Metafizica fizicii FELIX NICULAU Realmente pasionat de orice dezvoltare artistic\ a suprarealismului, Marius Surleac [i-a construit un blog spectaculos unde a postat experimente ale mae[trilor [i ale sale. Numai dup\ aceea s-a `ncumetat s\ tip\reasc\ Zeppelin Jack, la Editura Herg Benet, volum pe care l-a realizat [i grafic de unul singur. Fizician ca forma]ie, poetul a profitat din plin de „metafizica fizicii“ eliberat\ de obscurantismul scientist. A[a cum Dumnezeu se joac\ folosind cuantele [i tot felul de cioburi energetice, a[a [i Surleac monteaz\ spectaculos poeticitatea cu diversele exactit\]i. Capitolul I, „Phantasrealismus“, intitulat parc\ `n colaborare cu mi[carea fantast\ [i manierist\ de la Cluj, con]ine poeme concise [i concentrice, lucrate `n filigran. ~n fum, ultima parte e subtil\, deriv`nd moartea din ac]iuni uluitor de improbabile: „cu fiecare b\taie a inimii/ particule fine vor p\trunde prin porii pielii/ vor da na[tere c`te unui tatuaj `n relief/ ce te va purta/ `ncet/ `ncet/ `nspre moarte“. Aici e poezie pur\. Dup\ care viziunile se complic\, `ntruc`t autorul dore[te s\ poetizeze cu limbajul fizicii: „d\-le trufe atomice negre `n derm\/ s\ road\ din ele focul [i frunza/ s\-i prive[ti pe ecran cum le scade/ `n intensitate doar umbra“ („imponderabilia“). Adesea, aceste prestidigita]ii s`nt fragmente foarte reu[ite. Amalgamul de viziuni suprarealiste [i jargon [tiin]ific are ca efect o poetic\ surprinz\toare. Noroc c\ Marius Surleac nu este doar un cercet\tor veleitar `n literatur\, care scrie cu patim\ incult\. El frecventeaz\ de mult\ vreme mediile scriitorice[ti, a publicat `n reviste [i pe situri literare. Mai mult, el a [i func]ionat ca editor al Agonia international, site de crea]ie `n limba englez\, [i a creat site-ul de creativitate artistic\ Blitz Show

(http://blitz-show.com). Deloc un profan, a[adar, el [tie ce face. {i nici nu se mai poate `n epoca crea]iei inteligente [i experimentale s\ scrii pierdut `n adora]ia muzei. O mostr\ din amalgamul de mai sus, [tiin]ifico-suprarealist: „eu stau `ntins\ pe genunchii t\i reci, ap\s pe rotul\/ mu[chi cu nuan]e maronii, alung mut\ viermii/ ce pun `n func]iune sonarul“ („`n c\utare“). Interesant este filonul rural [i nostalgic din poezia t`n\rului fizician. O infuzie cu imagini parc\ din Octavian Goga. Jack este alter-ego, prieten [i du[man imaginar laolalt\, camaradul de picnicuri [i drume]ii cu care se pot povesti lucruri profunde sau delicate `n voie. Nu prea vesel, pentru c\ e complex [i mereu pe g`nduri. Gesturile lui s`nt simbolice: „torn prin p`lniile lucioase/ rezemate-n furci de lemn/ prima mi[care `n form\ de L/ pe care Jack mi-a oferit-o drept r\splat\/ `ntr-un cristal de 40 de grade“ („conexiuni“). ~n capitolul al doilea, „C`te pic\turi de cea]\?“, Jack satisface ritualuri stranii, care l-ar fi `nc`ntat pe Breton: „e aproape august/ Jack danseaz\ merengue cu mitraliera la bra]/ `n fecunde cotoare ale valsului deja consacrat/ arde ha[i[ `ntr-un ungher/ `necat de alcool [i linii de diferite/ frecven]e modelate-n timpan“ („putrefaction goes high“). Ce mai, Jack le face pe toate [i este toate! Povestea lui este imprevizibil\ [i parabolic\, asemenea unei c\l\torii cu un submarin galben manevrat de un Oblio bucluca[. Energia i se trage din `nchipuirile [i rememor\rile mai mult sau mai pu]in culturale ale poetului. S`nt foarte multe detalii `n poeme: lucruri, fenomene, sintagme ini]iatice. Viziunile se complic\ c`teodat\ `nfrico[\tor, alteori s`nt simple [i pure ca la Bacovia: „alearg\ c\l\re]ii `mbr\ca]i `n negru/ pe cai transparen]i/ alearg\ pe str\zi [i r`d nebune[te/ `n trec\tori alearg\ inima“ („3 nop]i“).

{i ar mai fi de semnalat ghidu[enia ultimelor dou\ capitole: „Printre c`te or\t\nii?“ {i „Capete s\ fie oare dup\ coad\“. Poemele se a[eaz\ acum `n pagin\ ca poemele `n proz\ ale lui Baudelaire. Asocierile [i ac]iunile monteaz\ un b`lci cu bizarerii: „m\ dau peste cap merg zece metri `n m`ini femeia pingu-/ in aplaud\ face semne cu ochiul din frunte scuip fierea din/ plomb\ peste ea un scafandru pe jum\tate rechin tr\ie[te primul film necrofil“ („Jackolada“). Aici e un altfel de poezie, ceva ce re`noad\ leg\tura cu anii ’30, c`nd Bucure[tiul ajunsese centrul suprarealismului european. Un centru `n retragere. Marius Surleac a avut `n]elepciune [i curaj. ~n]elepciune s\ a[tepte trecerea ifoselor ultimelor promo]ii [i s\ selecteze el `nsu[i, dar [i s\-i lase pe al]ii s\ `ntreprind\ selec]ia textelor care au intrat in volum. {i curaj datorit\ faptului c\ nu s-a temut s\ debuteze `ntr-o formul\ artistic\ diferit\, deloc comercial\. Merit\ respectul [i `ncuraj\rile noastre!

TATUAJE

Grossomodo MIHAIL VAKULOVSKI „nu-s doar un titlu pe-o carte cu CNP, [i dou\, trei, patru cu ISBN [i-o diplom\ reclamat\ `n monitorul oficial c\ m-a p\r\sit“

C`nd am deschis noua carte de poezie a lui Mugur Grosu, Grossomodo, am crezut c\-i o antologie, fiind de... 224 de pagini, groas\groas\, mai groas\ dec`t cuv`ntul „groas\“ [i chiar dec`t cuv`ntul din titlul c\r]ii – grossomodo. Dar nu e a[a, nu e o antologie, ci o carte nou\, original\. ~n mare, [i-n Grossomodo Mugur Grosu `[i p\streaz\ stilul poetic, alert, hedonist, experimental, ironic, juc\u[ [i existen]ialisto-psihedelic. O poezie cu mult dialog, mult\ mi[care [i mult\ ac]iune – ploi de tropi, furtuni verbale [i intertext atemporal. ~n Iepurii nu mor, cel mai bun roman de p`n\ acum al lui {tefan Ba[tovoi, un personaj `i spune altuia c\ nu posed\ sensul cuvintelor. Mugur Grosu e un Gic\ Hagi al literaturii, un Ronaldinho poetic, care se joac\ mereu cu cuvintele, figurile de stil [i cu expresiile, aranj`ndu-le de cele mai multe ori ironic `n poezia care `ntr-un final poate deveni chiar grav\ [i dureroas\, nu doar serioas\. Mugur Grosu cel

mai des se joac\ cu intertextul [i aluziile, dar [i cu aranjarea `n pagin\ a cuvintelor, inclusiv cu trecerea lor dintr-un r`nd `n altul („cimpan/zeu“, „`ntune/cartea“, „sufle/tulburat“, „`ntregul meu v\z/duh“...). Intertextul din Grossomodo poate fi gustat [i dac\ [tii la ce face referire Mugur Grosu (fire[te), dar [i dac\ nu [tii c\ e un intertext te po]i distra la lectur\ („singurul animal care face shopping/ [i-ar putea cump\ra propriul suflet/ nici nu l-ar recunoa[te pe raft/ la hipermarchet ar spune/ c\-n alte p\r]i e mai ieftin“)… Volumul Grossomodo este alc\tuit din [apte p\r]i, „Nasno“, poeme-defini]ii, foarte scurte, str\lucitoare [i frumoase; „Zapo“, poezie-zapping, post-dadaism lucid, „Via]a mea – rev\zut\ [i ad\ugit\“ `ncepe cu un textualism mai mult ironic, dar titlul trebuia respectat, a[a c\ textualismul trece repede `n existen]ialism; „Rimeluri“, poeme rimelate cu rime; „Versuri explicite“, cele mai mugurgrosu-iene, `n care cine-l cunoa[te – `l recunoa[te; „Tratament traumagic“, `n care se pierd tabuuri [i e stra[nic `n lift cu tine [i eului poetic `i pare r\u c\ nu are nici o problem\, dar amenin]area r\m`ne real\; [i „Psih“, `n care eroul principal e, fire[te, psihul, care tot apare [i dispare printre jongleriile ceva mai vechi ale lui Mugur Grosu (volumul `ncep`nd cu cele mai noi texte ale poetului [i `ncheindu-se cu cele scrise… c`nd era Mugur ceva mai t`n\r). Scriitorul e obsedat de titluri [i asta se vede [i din poeme, nu doar… din titluri, iar cel mai bine se poate observa din „Via]a mea – rev\zut\ [i ad\ugit\“, „Jaful“ [i „Mergi mai departe“. Lui Mugur Grosu `i e suficient\ [i h`rtia de la o ]igar\ s\ existemizeze poetic, dar `n acela[i timp poate

s\ nu-i ajung\ nici o Biblie nescris\ pentru ca s\-[i pun\ existemul pe h`rtie. Dar [i-n primul, [i-n al doilea caz, poetul Mugur Grosu e ironic, realist [i simpatic. Dac\ ar trebui s\ v\ recomand c`teva poeme din Grossomodo, astea ar fi: „HOAX“, „Mergi mai departe“, „Bar“, „Messi“, „Jaful“, „Stil“, „Rating“, „Ploaia“, „Mergi“, „Concuren]a“, „Val“, „Cuv`nt“, „Filtru“, „Amfetamine“, „Carne macr\“, „Chinez\rie“ [i „Gata“! Grossomodo e o carte foarte groas\ de poezie a lui Mugur Grosu, un poet foarte `nalt, foarte fin [i foarte elegant. Lectur\ pl\cut\! Mugur Grosu, Grossomodo, Editura Tracus Arte, Bucure[ti, 2011 www.timpul.ro


Labirint

21

TIMPUL

Discu]ii pe Facebook cu Daniel Cristea-Enache VASILE BAGHIU S\pt\m`na trecut\ am avut pe Facebook un schimb de replici `n contradictoriu cu criticul Daniel Cristea-Enache. Motivul disputei a fost premierea recent\ – de c\tre un juriu format din Eugen Simion, Daniel Cristea-Enache [i Bogdan Cre]u – a unor scriitori care au fost colaboratori ai Securit\]ii: Ioan Gro[an, dezv\luit recent de CNSAS colaborator, [i Ioan Es. Pop, care a m\rturisit public anul trecut p\catul colabor\rii. Discu]ia a fost ini]iat\ de scriitorul Alexandru Petria care a postat un scurt text `n care `ntreba dac\ este corect\ premierea celor doi scriitori, text care a avut un num\r impresionant de replici. ~n aceast\ disput\ Daniel CristeaEnache a sus]inut c\ premiile s-au dat pe valoare literar\ [i c\, `n opinia sa, nu ar avea importan]\, `n alegerea premian]ilor, colaborarea sau necolaborarea cu Securitatea. Dintre intelectualii mai cunoscu]i, au mai intervenit `n discu]ie Lazslo Alexandru, Doina Uricaru [i Flori B\l\nescu, cu care, `n general, m-am aflat pe aceea[i lungime de und\. Ceee ce m-a determinat pe mine s\ intervin a fost chiar sus]inerea pasionat\ de c\tre dl Cristea-Enache a ideii purismului estetic, `ntr-un timp `n care arta – devenit\ tot mai mult parte a vie]ii comunitare, `n special `n Vest – numai de autonomie nu se mai ]ine. Mi s-a p\rut c\ nuan]ele argumenta]iei sale le mai auzisem prin anii nou\zeci, c`nd se vorbea despre „apolitism“, pentru c\ ele seam\n\ cu adev\rat [i cu acelea ale scriitorilor grupa]i `n jurul revistei Literatorul `n `ncercarea lor de a-[i justifica t\cerea asupra derapajelor noii conduceri cripto-comuniste de dup\ Ceau[escu, `n fapt o colaborare cu aceasta. De altfel, teoria autonomiei esteticului a fost adesea [i instrumentul celor care au luat ap\rarea scriitorilor Sadoveanu, Arghezi sau C\linescu `mpotriva celor care acuzau, pe bun\ dreptate, colaborarea lor dup\ r\zboi cu ocupantul sovietic [i cu regimul comunist. Un lucru care m-a intrigat a fost [i s\ v\d sus]inut\ aceast\ idee de un critic care `n monografia sa Un om din Est, dedicat\ lui I. D. S`rbu, ca [i `n dialogurile pe care le-a avut cu Octavian Paler, nu a separat deloc apele estetice de cele etice. Acolo se pare c\ i-a fost de folos s\ le amestece. Cu alte cuvinte, dac\ `n cazul abord\rii critice a lui I. D. S`rbu este important\ sublinierea caracterului s\u [i a vie]ii sacrificate `n lupta `mpotriva comunismului, `n cazul lui Ioan Es. Pop latura condamnabil\ a vie]ii sale de dinainte de 1989 nu influen]eaz\ judecata critic\. Vreau s\ spun c\ inconsecven]a criteriilor este evident\ `n judecata criticului atunci c`nd sus]ine sus [i tare c\ el a premiat „un mare poet“ [i nu este interesat de colaborarea acestui poet cu Securitatea. Mai mult, el ne face proces de inten]ie nou\, celor care `l contrazicem [i `i repro[\m alegerea, acuz`ndu-ne de atac asupra unui scriitor de valoare, de atac asupra valorilor. Din punctul meu de vedere, opiniile contrare celei a dlui Cristea-Enache s`nt dovezi ale g`ndirii libere [i nu `ncerc\ri de subminare a valorilor. Eu nu am, de exemplu, nici un fel de inhibi]ii `n a spune c\ m\rturisirea t`rzie a lui Ioan Es. Pop – de[i demn\ de laud\ `n sine, pentru c\ avem nevoie de acest tip de recunoa[tere a erorilor – nu [terge problema turn\toriei, mai ales c\ nu afl\m din acel text, cum s-ar fi cuvenit, lucrul cel mai important [i anume ce s-a `nt`mplat cu victima dela]iunii. Eu cred c\ Ioan Es. Pop este un poet oarecare – nicidecum un mare poet – care beneficiaz\ de faptul c\ sistemul comunist [i post-comunist `[i ap\r\ oamenii [i `i premiaz\. El este abonat la premii [i la laudele criticii, ca `n cea mai provincial\ provincie din lume, unde o genera]ie nu poate avea dec`t un singur poet-vedet\, cum s-a `nt`mplat cu Nichita St\nescu, cum se `nt`mpl\ cu Mircea C\rt\rescu. I-a venit r`ndul lui Ioan Es. Pop. Sistemul nu are nevoie de mai multe voci bine definite, pentru c\ e greu s\ st\p`ne[ti mai multe voci cu autoritate. Despre dou\ din primele lui volume am [i scris, demult, `n revista Poesis, iar al\turi de laude am f\cut [i destule observa]ii critice, `ntre care [i aceea c\ personajul s\u „Porcec“ seam\n\ cu personajul „Cristi“ al lui Cristian www.timpul.ro

Popescu, `n sensul c\ Pop nu este tocmai original nici la acest nivel, precum [i faptul c\ substan]a poeziei sale (semnificatul) se dilueaz\ prin epicul anecdotic, c\ unele poeme, parodiind adesea un poet deja parodic, Sorescu, au aerul unor bancuri: („avem na[teri prea multe `n ultima vreme, va/ trebui s\ `nmul]im r\zboaiele, altfel peste/ dou\zeci de ani vom da de p\rin]i [i copii/ dormind unii peste al]ii...“) [i altele. Mai mult, l\s`nd la o parte p\rerile privind poezia sa, colegul nostru Pop nu [tie ce `nseamn\ peniten]a. El accept\ premiul dup\ ce m\rturise[te – cu lacrimi care s-au dovedit ulterior false – c\ a colaborat cu Securitatea. Bine`n]eles c\, dac\ ar fi avut sim] moral [i etic, ar fi trebuit s\ refuze premiul. {i bine`n]eles c\ juriul a comis o gre[eal\ moral\, etic\ [i de pedagogie social\. Mesajul pe care juriul `l transmite unei lumi literare bulversate [i unei societ\]i care [i-a pierdut `n mare parte reperele este unul profund descurajant, care spune c\ e[ti r\spl\tit pentru turn\torie, e[ti r\spl\tit pentru dela]iune, nicidecum pedepsit. S`ntem `n plin\ cea]\ a valorilor, din toate punctele de vedere. Nici reac]ia scriitorilor, care l-au comp\timit pe Ioan Es. Pop pentru situa]ia `n care se afl\ prin m\rturisire, nu mi se pare `n regul\. Este o reac]ie paradoxal\, `n care turn\torul este menajat emo]ional [i consolat, `n timp ce victima este uitat\. Unii dintre ei repet\ un lucru care e de natur\ chiar s\ enerveze pe oricine, „S\ vedem cine arunc\ piatra...“, `n care este invocat\ o situa]ie biblic\ `ntr-un context care nu are nici o leg\tur\ cu sfin]enia, pentru c\ aici avem de a face doar cu ni[te simple turn\torii, iar criticile nu s`nt arunc\ri cu piatra, ci expresia normal\ a g`ndirii libere. Dincolo de cazul premierii unor scriitori-informatori, m\rturisesc c\ s`nt s\tul de toate fandoselile din lumea literar\, de aceste personaje care ajung s\ cread\ c\ s`nt ceea ce se spune despre ele c\ ar fi, l\ud`ndu-se unele pe altele `ntr-un mod jenant, `n cercul lor restr`ns, alint`ndu-se `n stil retro, cabotinnichitolatru [i nu [tiu cum s\ mai zic, un stil deconectat de la simplitatea, modestia [i naturale]ea comportamentului pe care le po]i vedea la scriitorii din Vest. ~n acest sens, la o lansare a c\r]ii premiate [i l\udate „unelte de dormit“ a lui Pop, am v\zut `ntr-o `nregistrare de pe Youtube cum acela[i critic Cristea-Enache nu se `ncurc\ deloc s\ spun\ lucruri cam penibile, cum ar fi acela c\ poetul nostru lucreaz\ noaptea cu versul [i ziua, de diminea]a p`n\ seara, lucreaz\ la ziar [i consider`nd asta ca pe ceva ie[it din comun, din c`t se `n]elege. Crunt destin are poetul, v\ da]i seama? Noi, \[tialal]i, dormim noaptea cumin]i, nu lucr\m cu versul, scriem ziua, avem ni[te vie]i cu totul banale, f\r\ dedublare, vai de capul nostru! Impresia de jen\ se amplific\ atunci c`nd criticul spune cum c\ ar exista, vezi bine, un Ioan Es. Pop de zi [i unul de noapte [i a[a mai departe. Chestii pe care [i autorul le repet\ ca [i cum ar fi foarte originale. Dl Cristea-Enache adaug\ [i altele asem\n\toare: „Pentru mine Ioan Es. Pop este un model nu numai de caracter (p\i cum r\m`ne cu turn\toria?), nu numai de poet, este un model de intelectual...“ etc. etc. Frumoas\ m\rturisire. ~nc\ un pic [i o s\-i face]i [i statuie, chiar `n via]\... Firitiseala lor reciproc\ [i autofiriseala s`nt `nc\ o dovad\ a felului `n care `n]eleg ei poezia [i cam care este `n mintea lor raportul dintre via]\ [i art\. ~n fine, nici nu-mi pas\ – sau, mai precis, nu-mi mai pas\ – dac\ m\ vor eticheta ca pe un nemul]umit de propria receptare, ca pe un invidios pe succesul colegilor [i alte lucruri de acest fel. Sistemul [tie bine s\ se apere contra unora ca mine. Cum n-a[ fi nemul]umit c`nd de dou\zeci de ani aud numai despre „marele poet Es. Pop“ `n sus [i „marele poet Es. Pop“ `n jos, la fel [i despre C\rt\rescu, iar eu citesc [i `n]eleg [i m\ uit [i v\d [i eu, cu ochii [i cu mintea, cum se aranjeaz\ ploile, cum nici m\car dup\ teatrul de doi bani cu m\rturisirea-dup\dou\zeci-de-ani nu se g\sesc al]i poe]i care s\ merite premiile, iar premiantul nu refuz\ premiul, ci spune iar o chestie din acelea de-ale lui, „poetice“ [i lacrimogene: „Acest premiu este mai mult o pedeaps\ dec`t o r\splat\, [i le cer iertare celor care nu au fost de acord cu el.“? ~n loc s\ cear\ iertare nu era mai cinstit s\-l refuze? {i nici nu m\ mir\ fenomenul. Nicolae Manolescu `l consoleaz\ pe m\rturisitor `ntr-un editorial, iar Eugen Simion [i Daniel Cristea-Enache `l premiaz\. Bravo lor! Pentru c\ eu nu s`nt din aria lor de vizibilitate, pentru c\ i-am criticat uneori (de fiecare dat\ c`nd m-am aflat de partea lui Goma, de exemplu), Dic]ionar-ul lui Simion nu m\ include (povestea se g\se[te `ntr-un articol al Roxanei Sorescu din Observator cultural, nr. 37-294/10-16 noiembrie 2005), Manolescu nici nu-mi pomene[te numele `n Istoria critic\, Uniunea Scriitorilor nu-mi ofer\ nici m\car o dat\ premiul, iar Daniel

Cristea-Enache – care mi se pare acum c\ nu se deosebe[te prea mult de predecesori [i c\ le-a `mprumtat comportamentul – nu a scris un r`nd despre vreo carte de-a mea `n cincisprezece ani de critic\. ~n schimb, to]i `l ridic\ `n sl\vi pe un autor cu nimic mai bun dec`t al]ii, informator pe deasupra. S\ m\ prefac c\ nu v\d cum stau lucrurile? Ei bine, nu. Aten]ia lor nu o mai a[tept, nu mai a[tept p\rerile lor, pur [i simplu pentru c\ nu m\ mai intereseaz\. Dac\ vor veni, va fi doar pentru ei [i pentru cititori. Nu voi `nceta `ns\ s\ spun ceea ce g`ndesc, pentru c\ scrisul este un lucru pe care mi lam asumat pe cont propriu. Nu doresc, `n fine, dec`t s\ atrag aten]ia asupra unui fenomen: lipsa `n fapt a unei noi critici. A unei critici care s\ fie f\r\ team\, f\r\ prejudec\]i [i dreapt\. Care s\ vad\ [i ceea ce nu i se spune s\ vad\, singur\, nedus\ de m`n\ pe c\r\rile b\t\torite ale intereselor de sistem. Care s\ vad\ cu proprii ochi, `n Bucure[ti, unde tr\iesc cei mai mul]i scriitori, dar [i `n provincie, unde tr\iesc scriitori la fel de valoro[i ca vedetele „de la centru“. Dl Cristea-Enache este unul din cei mai cunoscu]i critici din noul val literar. Am sperat c\ va fi altfel. Nu este. Faptul c\ nu ]ine cont de criterii etice `ntr-un caz (Ioan Es. Pop), dar le utilizeaz\ `n alte cazuri (I. D. S`rbu [i chiar Goma) m\ determin\ s\ v\d cam mult\ politichie literar\ `ntrun demers critic ce se dore[te onest. Este aceea[i politichie care nu [tiu cum aranjeaz\ ea lucrurile `nc`t mereu victorioase la noi devin g\[tile, bisericu]ele, descurc\re]ii, pilo[ii [i alte categorii de acest fel. (Piatra Neam], 22 ianuarie 2012)

februarie 2012


22

TIMPUL

Proz\

INSCRIP}II

Pe p\m`nt str\in CONSTANTIN ARCU Nu am reu[it la automat [i am fost nevoit s\ merg la biglietteria. Uno biglietto spre Arezzo, cer. Nu [tiu cum se spune `n italian\ v\ rog, dar s\ nu uit m\car de grazie. Un domn `n v`rst\, cu pleoapele inflamate de conjunctivit\, m\ serve[te. Grazie. Omul `ncuviin]eaz\ z`mbind. N-am `n]eles ce a spus, `ns\ pare amabil. Numai s\ nu uit de compostare, m-a aten]ionat [i doamna Gina s\ am grij\. ~n Italia, `nainte de a urca `n tren, e[ti obligat s\ compostezi biletul pe peron. N-am reu[it s\ pricep care este sanc]iunea dac\ te g\se[te cu biletul nevizat. Observ c\ trenul meu va pleca de la binario [apte. E `n regul\. Am de a[teptat mai bine de o or\ [i casc gura `nv`rtindu-m\ prin gara uria[\. ~mi cump\r de la un chio[c un sandvici sau panino de patru euro [i a[tept partenza. ~ncerc s-o dau pe italian\. M\ emancipez zi de zi. C`nd se apropie ora plec\rii, merg pe peron. Trenul se afl\ la linia [apte [i identific u[or vagonul cinci. De pe culoar, reu[esc s\ descop\r compartimentul `n care am loc. E vrai[te. La prima vedere, observ c\ s`nt vreo trei copii [i c`]iva adul]i. Se vede c\ vin de mai departe, nu au urcat `n Roma. S`nt instala]i comod, somnoro[i. Probabil voi r\m`ne pe hol s\ admir peisajul, nu are rost s\-i deranjez. Numai c\ se circul\ mult pe culoar [i vreau s\ scap de rucsac. La urma urmei am un loc pl\tit, n-am s\ stau cu bagajul `n spate. Intru `n compartiment [i spun frumos buon giorno, `ncerc`nd s\ g\sesc pe sus un loc unde s\-mi a[ez bagajul. Nimic. E o harababur\ de nedescris, numai bagaje desf\cute [i `mpr\[tiate. Cer din priviri ajutor, `ns\ nimeni nu se sinchise[te. Un individ cu privirea fix\ p\l\vr\ge[te ceva c\tre doamn\ gr\su]\ de l`ng\ fereastr\. ~n fa]a ei se afl\ o pereche ceva mai t`n\r\, care particip\ la discu]ie cu destul\ re]inere. Tocmai vorb\re]ul nervos se afl\ pe locul meu, dar face abstrac]ie total\ de mine. E prins `n discu]ie [i tot arat\ ceva spre copii, trec`ndu-[i m`na prin p\rul v`lvoi. Probabil `i face repro[uri so]iei sale, numi dau seama. Sau se refer\ la mine, nu exclud. Orice ar fi, nu mi se pare corect s\ stau cu rucsacul `n spate vreo dou\ ore sau c`t o mai fi dur`nd c\l\toria. ~ntind biletul [i-i fac semn c\ `mi ocup\ locul. Dintr-o dat\ am pus paie pe foc. Macaronarul `[i scoate biletul, `l agit\ prin aer [i porne[te s\ turuie pe alt ton. Oach!, se str`mb\ ap\sat, stranieri sporchi…, nu `n]eleg din tirada lui dec`t aceast\ sintagm\. ~mi dau seama c\ nu-mi `nal]\ cuvinte de laud\, solo stranieri, sporchi etc.! Mama m\-ti de m\gar, `i [uier printre din]i, te bag `n m\-ta [i-mi bag p… `n gura ta etc. etc.! Tot cuvinte unul [i unul extrase dintr-un vocabular select. Constat cu uimire c\ am `nceput s\ devin grosolan. ~n nici o `mprejurare eu nu `njuram [i nu foloseam cuvinte murdare. Nici nu g`ndeam `n argoul \sta jegos. Acum `ns\ descoperisem o adev\rata voluptate s\-i [uier macaronarului insulte [i mizerii. Acela continua s\ meli]e despre stranieri care `i provocau lui at`ta disconfort, degeaba `ncerca doamna s\-l tempereze. Mi-ar fi pl\cut s\-i dau un pumn `n gur\ numai s\-l fac s\ tac\. M\ c\lca pe nervi c`nd pronun]a cu dispre] ([i ur\, mi se p\rea) cuv`ntul stranieri. Era un porc de c`ine. Din fericire, n-am apucat s\ m\ r\coresc d`ndu-i c`teva directe `ntre ochi, a[a cum m\ `ndemnau instincte atavice. Atunci a fost c`nd a intrat controlorul [i, cum obi[nuie[te tagma asta pretutindeni `n lume, ne-a cerut s\-i prezent\m biglietti. ~n fa]a autorit\]ii, apriga dorin]\ de a-i rupe broscarului f\lcile s-a stins `n bun\ m\sur\. Mi-am dat seama c\ a[ fi intrat `n mare belea

februarie 2011

dac\ ajungeam `n fa]a carabinierilor `nso]it de un italian de-al lor cu maxilarele fracturate. Numai s\ fi dat peste vreun fascist din \sta [i printre carabinieri, c\ nu mai sc\pam din beciurile poli]iei c`te zile a[ fi avut. I-am `ntins controlorului biletul [i i-am spus r\spicat pe rom=ne[te c\ jegul acela refuz\ s\ elibereze locul. Nu v\ spun c`t de repede a `n]eles piticania situa]ia dezagreabil\ `n care se g\sea un oaspete de vaz\ al Italiei. Tipul era un brunet cu musta]a c\nit\ [i buze sub]iri, un coco[el italic, dac\ pot spune astfel. Impresionat de modul tran[ant `n care promovam limba matern\, a examinat rapid cele dou\ bilete [i fa]a tuciurie i s-a luminat pe loc. Mi-a restituit biletul f\c`ndu-mi semn c\ locul `mi apar]ine categoric [i s-a dat la tipul agresiv. Tonul acestuia se mai `nmuiase, `ns\ `[i continu\ tirada pres\rat\ cu invective, stranieri sporchi etc. Doamna `ncerca s\-l calmeze, dar parc\ punea gaz pe foc. Era probabil `nv\]at s\ procedeze a[a `n casa lor [i uitase s\-[i lepede proastele obiceiuri la plecare. Mi s-a p\rut c\ situa]ia va r\m`ne la fel de nel\murit\ [i m\garul \la va continua s\ m\ `njure p`n\ la destina]ie. Numai c\ mititelul reprezenta autoritatea [i ]inea s\ o arate fa]\ de toate doamnele. S-a `ntors din u[\ [i i-a spus recalcitrantului c`teva cuvinte cu voce sc\zut\, din care n-am `n]eles o boab\. Dar formula mi sa p\rut magic\ pentru c\ fiara s-a `nmuiat dintro dat\ [i s-a c\r\b\nit ostentativ pe culoar. M-am a[ezat cu destul\ re]inere, socotind c\ micii broscari m\ vor ur` pe veci pentru c\ le-am dezonorat capul [i m`ndria familiei lor. C\ `n manualele de istorie se va consemna victoria prin [iretlicuri [i tr\dare repurtat\ de un str\in nemernic asupra unui reprezentant ilustru al na]iunii italiene etc. Bine m\car c\ n-am dat de `n]eles c\ s`nt rom=n, din c`te am b\gat seama nu avem o faim\ str\lucit\ pe acolo. Dar nu s-a `nt`mplat nimic r\u. Dimpotriv\, copiii se zg`iau la mine cu interes. Le ap\ream probabil ca un [arpe cu ochelari b\gat `ntr-un recipient din sticl\. ~n partea opus\, l`ng\ maic\-sa, se afla o feti]\ blond\, cu ochi verzui-alba[tri, de vreo nou\, zece ani. A schi]at un z`mbet `n direc]ia mea, reprimat rapid ca pe un gest de grav\ erezie. I-am r\spuns la fel de imperceptibil. Aveam un complice `n tab\ra advers\. Peste c`]iva ani aceast\ copil\ se va desface `nflorind `ntr-un trup de irezistibil\ feminitate, gen Claudia Cardinale, `ns\ p\rea improbabil s\ am atunci acces la nurii ei. Acum eram zeu, mai departe nu puteam fi sigur de nimic. ~nfruntarea din care ie[isem victorios m\ f\cea s\ simt c\ tr\iesc. Eram un mascul `nving\tor. Via]a e o lupt\ continu\, mi-am [optit cu satisfac]ie `n barb\, iar nu l`ncezeala `n care m-am sc\ldat p`n\ acum. Presim]eam frenezia care mar fi `ncercat v\rs`nd s`nge de macaronar. Numai Flu-Flu, `ngerul meu p\zitor, p\rea posomor`t. ~[i p`lp`ia lumini]ele prin fa]a ochilor mei, `ncerc`nd s\-mi abat\ g`ndul de la confrunt\ri s`ngeroase. {i, la drept vorbind, pe vremea aceea nu aveam pic de experien]\ `n b\utul s`ngelui de italian. ~mi pl\cea vinul lor, dar nu [i s`ngele. Nu venisem aici pentru a declara r\zboi Italiei ori s\ m\ iau la tr`nt\ cu Berlusconi magnificul. De ce nu m\ comport civilizat? `mi striga tr\g`ndu-m\ de m`nec\ universitarul care c\uta s\-[i fac\ loc tot mai `n fa]\. ~[i revenise din moartea clinic\ `n care a z\cut c`]iva ani [i d\dea din coate `ncerc`nd s\ treac\ de celelalte personaje `ngropate `n mine. M-am calmat de `ndat\, nu-mi venea la socoteal\ s\ fiu v\zut de vechile mele cuno[tin]e `n starea aceea de surescitare. {i nici nu era cazul s\ for]ez lucrurile. F\cusem dovada c\ [tiu s\-mi apar drepturile, nu eram un simplu peregrin pe care `l po]i muta de ici, colo, cum ai chef. R\m\sesem cu rucsacul `n bra]e, renun]`nd s\ mai scot laptopul. Tipul de l`ng\ fereastr\, un ins slab [i chel, `mbr\cat la costum maro [i c\ma[\ bleu descheiat\ la guler, a schimbat c`teva cuvinte cu doamna din fa]\. Priveau `ngrijora]i bagajele `mpr\[tiate `n compartimentele de sus, de parc\ ar fi fost drobul de sare. Mi-am dat seama c\ oamenii s`nt `n c\utarea unei solu]ii inginere[ti. Chelul s-a s\ltat de pe locul s\u [i a `nghesuit bagajele desf\cute,

f\c`ndu-mi semn c\ pot s\-mi a[ez rucsacul. OK, grazie. Molto grazie, `i spun. Prego, spuse acela. Nu pricepeam bine ce vrea s\ `nsemne prego, de[i mai auzisem cuv`ntul. Probabil corespunde expresiei „cu pl\cere“ din limba rom=n\, am presupus. Am s\ltat rucsacul pe suportul de deasupra [i mi-am `nfipt privirile `n fereastr\ cu g`ndul de-a admira peisajul. Nu [tiam c`t dureaz\ drumul p`n\ la destina]ie. Am ridicat din umeri, ce importan]\ avea? ~mi puteam permite o clip\ de relaxare. Habar n-aveam cine m\ a[teapta [i dac\ mai exista o destina]ie pentru mine. La ce s\ m\ gr\besc? Mergeam pe m`na destinului. Un timp prin fa]a ochilor mi s-au derulat imaginile ruginii ale toamnei, peste care din c`nd `n c`nd se suprapuneau pete de un verde `ntunecat, cladiri, `ntreprinderi, din nou p\[uni dezgolite, oi [i capre, c`teva vaci `n st`nga unui [ir de chiparo[i, toate `ntr-o `nv\lm\[eal\ tot mai gr\bit\. Simt c\ mi se `nchid ochii [i pe retin\ `mi apare macaronarul acela s\rit de pe fix, care `[i tot trece m`na prin p\rul rar, `n dezordine [i imediat [i-o aduce `n fa]\ privind-o cu stupefac]ie, de parc\ ar fi f\cut nu [tiu ce descoperire. ~n paralel, se simte o tensiune enervant\, p`n\ c`nd intr\ un controlor cu musta]\ uria[\, `l `n[fac\ de guler f\r\ o vorb\ [i-l arunc\ pe fereastr\ din goana trenului. Nu [tiu ce rol joc eu `n toat\ povestea, `ns\ m\ simt b`ntuit de vrednicie de parc\ a[ fi `nfr`nt o `ntreag\ armat\ ostil\. M\ simt personaj pozitiv, un erou. {i s`nt `ncredin]at c\ b\tr`na Katy ar fi tare m`ndr\ s\ afle c\ `mi ar\t mu[chii prin str\in\tate. Am totu[i certitudinea m\gulitoare c\ i se vor transmite ziarele occidentale ce relateaz\ `n am\nunt ispr\vile mele. {i c\ toate astea vor fi cuprinse mai t`rziu `ntr-o nou\ odisee. Ca [i cum m-a[ rostogoli dintr-o alt\ lume, revin `n prezentul lipsit de str\lucire. ~mi dau seama c\ sur`d, iar micii broscari (mormolocii, `mi spun, [i abia m\ ab]in s\ nu izbucnesc `n r`s) m\ urm\resc din priviri. Probabil se minuneaz\ c\ un [arpe cu ochelari poate z`mbi. Dup\ ce leam izgonit din compartiment tat\l sau, m\ rog, tutorele ori `nso]itorul, acum m\ distrez. L`ng\ fata cu poten]ial distructiv printre b\rba]i st\ un ]`nc de vreo trei ani, mucos [i cu fa]a rotund\ ca o minge de fotbal de pe San Siro. E blond, pu]in transpirat [i cu p\rul v`lvoi, copie infantil\ a fascistului de pe culoar. Pare totu[i teaf\r la cap, m\car nu-i ies ochii din cap `njur`nd str\inii. Piloteaz\ un avion purt`ndu-l `n vitez\ spre fa]a sor\-si [i `napoi, ]ip`nd bucuros u-uuuu-u-uh! volare, u-uuu-uh! Agitat [i fericit pentru c\ to]i ochii s`nt `ndrepta]i spre el. Presimt c\ se va produce pozna [i va sparge buza copilei. Intuind pericolul, doamna intervine interpun`ndu-[i m`na. Surprins de alian]a brusc `ncheiat\, scandalagiul `ncearc\ s\-[i ia elan mai larg [i scap\ din m`n\ avionul care aterizeaz\ izbindu-se `n piciorul meu drept. Fa]a mi s-a schimonosit de durere, mi-am prins fluierul piciorului cu m`inile [i am `nceput s\ urlu de durere. M-am silit s\ nu scot totu[i nici un sunet, `ns\ micul macaronar n-a sesizat manevra [i a continuat s\ se holbeze la membrul schilodit. P\rea o grea pagub\ colateral\ care nu putuse fi luat\ `n calcul nicidecum. Contorsionat de durere, am ridicat avionul agresiv [i i l-am `ntins z`mbind pe nea[teptate. Nici nu b\nuise, era ziua surprizelor pentru el.

Dar a priceput imediat c\ a fost tras pe sfoar\, am citit asta `n ochii lui, ca dovad\ c\ mormolocii s`nt foc de inteligen]i. Cu u[oar\ re]inere, [ia luat arma [i a izbucnit `ntr-un r`s n\valnic, `nvior`ndu-i [i pe ceilal]i. Mi-am dat seama c\ devenisem dintr-o dat\ un individ simpatic. Se observa `n privirile lor c\ nu mai eram [arpele cu ochelari. Mi-am scos biletul [i am verificat ora de sosire `n Arezzo. Arrivo, `nv\]asem cuv`ntul pentru sosire la Termini. Potrivit orei afi[ate pe telefonul celular, f\ceam mai pu]in de un sfert de or\ p`n\ la destina]ie. Era momentul s\-mi preg\tesc retragerea. Privesc pe fereastr\ [i v\d c`teva cl\diri r\zle]e cu aspectul unor f\bricu]e sau ateliere, semn c\ m\ apropii. ~mi iau rucsacul [i c`nd deschid u[a m\ `ntorc strig`ndu-le ciao, ragazzi, addio, bambini! Omul meu se afl\ la fereastra de al\turi [i `ntoarce capul surprins din cale afar\ c`nd `[i aude progeniturile ur`ndu-mi cele bune. Eu continui s\ pun gaz pe foc [i le fac semne din m`n\, adio, mici broscari, cred c\ a]i pus-o cu fascistul \sta. Figura sa uluit\ mi se pare chiar simpatic\. L-am lucrat la marea art\, un [iretlic demn de o vulpe ca Decebal, m\ asigur. Nu-i pu]in lucru s\ faci pact cu alia]ii du[manului [i s\-l la[i `n pielea goal\. Manevra asta ar trebui s\ fie preluat\ `n toate manualele de strategie militar\. {i pentru a ispr\vi treaba, `mi fac rapid un plan de b\taie, calcul`nd c\ a[ putea, `n trecere, s\-i ard una la glezn\ pentru a m\ revan[a fa]\ de `ntreaga lor familie. Desigur, opera]iunea trebuie `nso]it\ de un pardon cu sonor puternic. Prin `nghesuiala asta nu ai cum evita unele mici [i scuzabile incidente. Renun] la g`ndul agresiunii `n ultima clip\. D\-l `n m\-sa. Am destule pe cap, numai o `ncurc\tur\ `mi lipse[te acum. {i drept dovad\ a pa[nicelor precepte dup\ care m\ c\l\uzesc, am cobor`t prin partea opus\ a vagonului, evit`nd practic un conflict de propor]ii. M\car [i pentru at`t, [i domnii de la Stockholm ar trebui s\ califice gestul meu drept simbol al pa[nicelor mele inten]ii [i o serioas\ op]iune `n acordarea Permiului Nobel pentru Pace. Pe peron e aproape pustiu [i bate un v`nt rece. Au mai cobor`t vreo [ase persoane ce dispar pe ni[te sc\ri. E un pasaj subteran prin care se ajunge `n sala de a[teptare a g\rii. M\ mai `nv`rt pu]in dezorientat [i o pornesc pe aceea[i rut\. Nu m\ a[teptam totu[i s\ fiu `nt`mpinat cu flori pe peron. Traversez un tunel dezgolit, urc ni[te sc\ri [i intru `n gar\, stazione pre limba lor. E o `nc\pere modest\. Dac\ n-ar exista automatele pentru bilete, ai putea crede c\ e[ti `n stazione din Dorohoi sau Tecuci. Se afl\ mai mul]i oameni aici, unii cump\r\ bilete, al]ii stau `n a[teptare l`ng\ bagaje, `ns\ nici unul nu pare interesat de ilustra mea persoan\ oric`t m\ agit `ncolo [i `ncoace. Nu mi-i nici foame [i nici frig, nu s`nt grozav de obosit, m\ apas\ numai o senza]ie dezagreabil\. Pare aiurea s\ a[tept nu [tiu c`t pe nu [tiu cine `n gara asta am\r`t\. Dac\ `l aruncam din tren pe nemernicul \la, acum eram bine mersi la poli]ie [i probabil m\ alegeam cu un scaun [i un ceai cald. {i, `n mod sigur, cu un acoperi[ deasupra capului pentru noapte. (Fragment din romanul Legiunea roman\, `n lucru)

www.timpul.ro


Vitraliu

23

TIMPUL

Concursul „Herg Benet“ – „Max Blecher“ Poe]ii Vara trecut\ Editura „Herg Benet“ [i Casa de editur\ „Max Blecher“ au lansat `mpreun\ un concurs de poezie [i roman dedicat debutan]ilor. S-au `nscris `n concurs c`teva sute de autori care au fost supu[i unei prime selec]ii din partea celor dou edituri, `n urma c\reia au fost p\stra]i c`te zece autori din fiecare gen literar. Un juriu al\c\tuit din scriitorii Ioan Es. Pop, Radu Vancu, Dan Coman, R\zvan }upa [i subsemnatul, c\rora – s-au ad\ugat – Alexandru Nemirovschi [i Claudiu Komartin, din partea editurilor, au selectat c`te doi autori pentru poezie [i proz\, care au fost publica]i toamna trecut\, c\r]ile lor fiind lansate cu prilejul T`rgului de carte „Gaudeamus“. Ca membru al juriului, pot spune c\ am avut parte de un concurs foarte puternic, departajarea celor patru laurea]i din dou\zeci de finali[ti fiind destul de dificil\. O jurizare dificil\,

`ns\ poate una dintre cele mai corecte din bogata mea carier\ de „jurat“. Ca o curiozitate, a[ men]iona faptul c\ din cei patru c`[tig\tori, trei s`nt ie[eni, fie [i prin adop]ie, sau „ie[eni venetici“, cum `mi scrie unul din autori `n dedica]ie. C`[tig\tori la sec]iunea de poezie s`nt George Serediuc, cu volumul Soarele mecanic, editat de Herg Benet, [i Matei Hutopila, cu volumul Copci, tip\rit de Casa de editur\ „Max Blecher“. Verific`nd prin documentele juriz\rii, constat c\ i-am selectat pentru tip\rire pe ambii autori, iar faptul c\ ansamblul juriului mi-a confirmat alegerile este reconfortant, desigur. Voi reveni asupra celor dou\ c\]i cu articole separate. Deocamdat\, dau cuv`ntul altor membri ai juriului. Claudiu Komartin: „Poemele de debut ale lui George Serediuc fac o sintez\ a poeziei dou\miiste, dar pe un ton cald [i ata[ant, f\r\ isterii [i bravade expresioniste, ci cu o permanent\ tenta]ie a luminosului [i cu senarii atent

construite, `n care fragilitatea poate deveni o surs\ a for]ei. Soarele mecanic e o colec]ie unitar\ de poeme [i totu[i plin\ de surprize, `n care s`nt puse `n joc toate resursele unuia din cei mai talenta]i poe]i tineri.“

Jurnalul unui ludic incorigibil

Ioan Es. Pop: „La concursul de manuscrise, l-am remarcat: avea naturale]e [i directe]e, [tia s\-[i spun\ pove[tile (ei bine, [i `n poezie se spun pove[ti!) [i o f\cea cu pl\cere, livra umorul `n doze bine c`nt\rite [i acompania cu el p`n\ [i «scenele» funerare. Iar acum aflu c\ are [i un nume: Hutopila. S\ tot scrii c\r]i bune cu un nume ca acesta!“ Cele dou\ volume vor fi lansate [i la Ia[i `n cursul lunii martie. Deocamdat\, vreau s\ anun] c\ unul dintre prozatorii c`[tig\tori, Gabriel Andronache, autorul romanului Ich bin ein Berliner, a fost lansat la Ia[i pe 25 februarie. Liviu Antonesei

BOGDAN ULMU M\ g`ndeam, zilele trecute, la bizareria unor sintagme: sexul slab, spre exemplu. Ori sexul frumos. C`te comentarii chisnovate nu atrag asemenea perifraze! Spre exemplu, ludicii nu au pierdut ocazia s\ observe c\ uneori, sexul slab e mai puternic dec`t cel tare (vezi [i consecu]ia: b\rbat sub papuc). Sau: po]i face sex... ur`t, cu sexul frumos? {i de fapt, de ce oare sexul (organul sexual, mai precis) e unul dintre cele mai nereu[ite detalii anatomice, sub aspect estetic (uneori, [i sub aspect func]ional!)? Alt\ nedumerire: de ce d\ mitocanul `n femeie? Ca s\ verifice dac\ e, `ntradev\r, sex slab? ~n fine, nu-i o contradic]ie expresia femeie gras\ (din moment ce femeia-i sex... slab)?

*** Am citit un interviu cu o bocitoare... profesionist\: se nume[te Mariana, are 59 de ani [i e din satul Boro[oaia. E `ngrijorat\ deoarece a auzit c\ dup\ normele europene nu ar mai fi voie s\ boce[ti mor]ii, [i ea `[i pierde job-ul. Nu mi-a[ face griji: fiindc\ se mai propusese [i s\ tai porcul pe muzic\ de Wagner, [i s\ nu fumezi `n locuri publice, [i s\ nu stuche[ti pe strad\... Norme europene? S\ le respecte ei, `n Europa lor! Noi s`ntem o p\rticic\ de continent... special\ [i ascult\m de cutume olecu]\ mai balcanice. S`c! }INT| ~N A{TEPTARE

***

Am `nc\lcat legea cu premeditare ALEXANDRU PETRIA Ai con[tiin]a lini[tit\ [tiind c\ Rom=nia este ca o ]ar\ ocupat\? C\ singura constant\ este exasperarea? C\ nesim]irea [i corup]ia s-au l\b\r]at suverane `ntr-un areal public `n declin pe toate nivelurile, de la industrie p`n\ la demografie [i cultur\? C\ se moare pur [i simplu din cauza m\surilor aberante ale celor de la putere, chiar [i `n spitalele unde se afl\ teoretic salvarea? Nu-]i este tulburat somnul? Digestia e `n regul\, nici o cramp\ la stomac? Da? Atunci nu-]i scoate degetul din gur\, scrie-]i calm operele ce-o s\ te `mburde `n istoria literar\. L\s\ s\ protesteze rom=nii `n frig, doar s`nt t`mpi]i. Spre cinstea lor, mul]i scriitori [i-au ar\tat public nemul]umirea fa]\ de ce se `nt`mpl\. ~n www.timpul.ro

articole, `n apeluri, chiar manifest`nd `n pie]e. Academia Rom=n\, Casa Regal\, p`n\ [i Patriarhia au solicitat g\sirea unor c\i de ie[ire din impas. Numai Uniunea Scriitorilor a ales s\ tac\ institu]ional. Ca o [arj\ ironic\ [i-o zg`l]`ial\ care s\ provoace ie[irea din iner]ie a Uniunii Scriitorilor, am publicat pe Internet `n 4 februarie: Uniunea Scriitorilor este solidar\ cu protestatarii Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor a urm\rit cu `ngrijorare evolu]ia evenimentelor din ultimele s\pt\m`ni. Nemul]umirea popula]iei este real\, iar derapajele antidemocratice ale guvernan]ilor accentueaz\ starea conflictual\. Se protesteaz\ nu doar pentru ameliorarea situa]iei economice. Manifestan]ii simt c\ le s`nt `nc\lcate aproape toate drepturile fundamentale, `ntr-un simulacru de democra]ie. Comitetul Director `ntrunit azi, 4 februarie, consider\ c\ singura ie[ire din impas o reprezint\ dialogul, demisia guvernului [i organizarea de alegeri libere.

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din Rom=nia ]ine s\ afirme c\ este solidar cu protestatarii. Nicolae Manolescu, pre[edintele Uniunii Scriitorilor Uniunea Scriitorilor a elaborat `n c`teva ore un comunicat: „Fa]\ de un pretins comunicat al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor care a fost distribuit pe Facebook, Comitetul anun]\: Comitetul director al USR nu a ]inut nici o [edin]\ `n ziua de 4 februarie [i nu a fost redactat nici `n aceast\ zi nici alt\dat\ vreun comunicat pe tema enun]at\ `n pretinsul comunicat. Comunicatul postat este un fals, nu a fost emis de nici un organism al Uniunii Scriitorilor din Rom=nia [i nu a fost semnat de nimeni din conducerea USR.“ Desigur, am `nc\lcat legea promov`nd un fals. Dar o metod\ de protest este [i nesupunerea civic\, `nc\lcarea premeditat\ a unor legi. ~mi asum eventualele consecin]e. A[a am con[tiin]a curat\.

Legat de bocitoare, g\sesc `n jurnal un titlu de articol delicios: Congresul interna]ional pentru studiul dansurilor macabre [i al artei macabre, `n general. M-or primi [i pe mine la edi]ia viitoare? Fiindc\ [i eu practic umorul macabru, `n general...

*** Alte titluri nostime de articole ap\rute-n presa ultimilor doi ani: A venit la doctor cu o `nt`rziere de jum\tate de secol (p\i... dac\ venea la timp, nu mai tr\ia `nc\ 50 de ani!); O t`n\r\ sus]ine c\ fratele ei a violat-o `n tufi[uri (pesemne a violat-o de mai multe ori, fiindc\ e folosit pluralul); Excelen]\, am belit-o! (spune Dinu Patriciu `n titlul unui articol publicat `n Adev\rul din 7 mai 2010); Orbii din acte, l\sa]i f\r\ carnet de conducere ([i-a[a au condus destul, pentru ni[te nev\z\tori!); C`t de `ntregi la cap mai s`ntem? (m\ opresc aici cu conspectatul, deoarece `ntrebarea m\ vizeaz\ [i pe mine).

februarie 2012


24

Sarcofagul de h`rtie

TIMPUL

~mbulin\ri [i `mbobin\ri DORIN TUDORAN Dl Ion Cristoiu s-a re`ntors, `n calitate de condeier, dar, b\nuiesc, [i de strateg editorial, `n bulina unde a brevetat g\ina n\sc\toare de pui. C`nd a plecat, bulina era ro[ie. C`nd s-a `ntors, bulina e portocalie. O schimbare de palet\ cromatic\ amintind de cea petrecut\ cu hemoglobina dnei Elena Udrea pe drumul de acas\ la centrul de recoltare a s`ngelui. Ad\ug`ndu-se nucleului dur al gazetei de perete a Cotrocenilor, dac\ nu cumva chiar prelu`nd celula senatorial\ a publica]iunii, dl Cristoiu aduce cu sine experien]a slujirii tuturor mogulilor. Greu de [tiut c`t va r\m`ne devotat unicului „mogul bun“. Dac\ [i caii se

Colegiul de redac]ie: {tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi: J. W. Boss (Amsterdam) Paula Braga Šimenc (Ljubljana) Bogdan C\linescu (Paris) Eva Defeses (Lisabona) Mircea Gheorghe (Montreal) Aliona Grati (Chi[in\u) Ramona Mitric\ (Londra) Ana-Maria Pascal (Londra) Bogdan Suceav\ (Los Angeles) William Totok (Berlin)

februarie 2012

omoar\, [i mogulii o pot `mbulina, nu? C\ci nimeni nu poate fi sigur c`t timp e prizat [i folosit drept „mogul de bine“ [i c`nd devine „mogul r\u“, bun doar de decartat. Tot ce pare, c`t de c`t, previzibil este c\, av`nd `n arsenal dou\ modele de flexibilitate suprem\ – cea doctrinar\, reprezentat\ de dl Vladimir Tism\neanu, [i cea mediatic\ – ilustrat\ de dl Ion Cristoiu, orice mi[care de salon are [anse de a deveni o mi[care popular\. Bazuka propagandei electorale poate face minuni. M\ g`ndesc la coinciden]a c\ dl Cristoiu este printre cei care l-au debutat pe dl Tism\neanu [i i-au sprijinit `nceputurile publicistice [i-mi spun c\ oric`t de mare ar fi detour-ul, marile spirite se reg\sesc. Citesc `n gazeta at`t de bulinat\ un titlu tare – MRU i-a luat fa]a lui Antonescu. Ce-o fi f\cut cu ea?, m\ `ntreb. I-o fi pus-o pe moac\ lui Vasile Blaga, spre a vedea [i noi cum arat\ un pedelism cu fa]\ uman\? Asta ar fi o mi[care din arsenalul cosmetico-doctrinar al dlui Tism\neanu. I-o fi pasat-o lui Toader Paleologu, ca s\ capete [i Domnia sa o identitate, fiindc\ nu

Redactor [ef: Gabriela Gavril

Redac]ia: Radu Andriescu Constantin Arcu Sorin Bocancea Claudia Fitcoschi Andreea Grinea Mihai Mocanu Mihaela Morariu Elena Raicu Lucian Dan Teodorovici George {ipo[ Bogdan Ulmu

poate umbla p`n\ la ad`nci b\tr`ne]i `n pantofii ilustrului s\u tat\? Asta ar fi o mi[care din arsenalul dlui Cristoiu, prestidigitatorul #1 al jurnalismului rom=nesc post-decembrist. O fi pasat-o Atelierului Video pentru a schimba fa]a protagonistului din filmule]ul acela cu „sex oral“ de la alegerile trecute, pelicul\ mai a[teptat\ dec`t Godot [i cu acela[i succes? Asta ar fi o mi[care din arsenalul altui senator al Evenimentului zilei de apoi. Variantele nu s`nt pu]ine, dar nu-l v\d pe dl Mihai-R\zvan Ungureanu ]in`ndu-se de asemenea [otii. {i-apoi, chiar dac\ `i voi `ntrista foarte mult pe liberali, cu fa]a dlui Crin Antonescu nu se poate c`[tiga cine [tie ce. Oricum, nu alegeri. Mi-e team\ c\ tot greul va c\dea pe [armul foarte mic-titulescian al dlui Victor Ponta, fiindc\ pe entuziasmul pe care l-ar putea provoca z`mbetul excesiv de conservator al dlui Dan Voiculescu, USL n-ar trebui s\ conteze mai mult dec`t pe sur`sul Fukushimei `n zilele exploziei centralei nucleare. O sugestie pentru echipa de PR a premierului: ar fi `n]elept s\ contracareze folosirea acelui „MRU“ prin impunerea (democratic\, fire[te, deci inteligent\) a numelui `ntreg al Pri-

Colaboratori: Radu Pavel Gheo Gabriela Haja Erica Ioana Moldovan Andreea R\[canu Florin }upu Andreea Florea (PR) C\t\lina Butnaru (marketing) Cristian Dumitriu (tehnoredactor) Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de: Funda]ia Cultural\ Timpul Director general: Gabriel Cucuteanu Director executiv: Adi Afteni

mului ministru. Uneori, victoria acronimelor marcheaz\ e[ecul clarit\]ii. Cu o zi `nainte de anun]area componen]ei noului guvern, cineva se gr\bea s\ ne anun]e cel dint`i componen]a „Cabinetului TRU“... Este spre binele dlui Mihai-R\zvan Ungureanu s\ nu apar\ confuzii de genul „MRU“„TRU“ sau „MRU“-„ITM“, c\ci [i a[a au `nceput s\ i se lipeasc\ pe frunte alte acronime dup\ mecanismul „Premierul SIE“, iar dup\ cum ne reamintim, `n timpul unei audieri parlamentare nici m\car un geniu de calibrul dlui Claudiu Elvis S\ftoiu, azi va[nic liberal, parc\, nu p\rea c\ `n]elege diferen]a dintre SIE [i SRI. Sigur, exper]i `ntr-ale marketingului politic pot spune c\ succesul unui acronim sau chiar al unei porecle poate duce la impunerea unui brand. Adev\rat, numai c\ r\m`n la p\rerea c\ e mai bine s\ impui un nume. De exemplu, cred c\ dl S\ftoiu ar fi izbutit mai multe folosindu-[i numele dint`i, Claudiu, dec`t „brandul“ din mijloc – Elvis. ~n lunile ce vin, confuzia `ntre `mbulinare [i `mbobinare va produce multe victime. E de evitat realinierea dup\ cei care se (re)`nregimenteaz\ dup\ cum bate v`ntul.

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:

Revista de cultur\ TIMPUL poate fi desc\rcat\ gratuit de pe internet, `n format PDF, de pe site-ul www.timpul.ro

CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

Nu pierde TIMPUL, cite[te!

TIMPUL ® Marc\ `nregistrat\ la OSIM cu nr. 90797 E-mail: redactia@timpul.ro YM: timpul www.facebook.com/Revista.Timpul ISSN 1223-8597 Copyright © Funda]ia Cultural\ Timpul, 2011

www.timpul.ro


Timpul nr. 2/2012  

Numarul 2 din 2012 a revistei Timpul

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you