8
Miercuri, sãptãmâna a IX-a de peste an
cu seninãtate, se grãbesc sã-i supunã în mod grosolan cu autoritatea lor. Dimpotrivã, adevãrata învãþãturã se fereºte cu atât mai mult de acest viciu al îngâmfãrii, chiar în gândire, cu cât intenþia sa constã tocmai în a-l ataca cu sãgeþile cuvintelor sale pe cel care este maestru al îngâmfãrii. De fapt, adevãrata învãþãturã are grijã sã nu aducã omagiu, prin comportamentul sãu arogant, celui pe care îl combate prin cuvinte sfinte în inima ascultãtorilor ei. Astfel, se strãduieºte sã înveþe prin cuvintele sale ºi sã arate prin viaþa sa umilinþa, care este mama ºi învãþãtoarea tuturor virtuþilor, pentru a învãþa ucenicilor adevãrul mai mult prin fapte decât prin cuvinte. De aceea, Paul, vorbind tesalonicenilor, ca ºi cum ar fi uitat de autoritatea pe care o avea ca apostol, le spune: Ne-am fãcut copii în mijlocul vostru (1Tes 2,7 Vg). De aceea, ºi apostolul Petru, când spune: Fiþi gata oricând sã daþi rãspuns oricui vã cere cont de speranþa voastrã, afirmã cã, în învãþarea doctrinei, trebuie sã fie respectate anumite reguli, ºi adaugã: Dar cu blândeþe ºi bunã-cuviinþã, având o conºtiinþã curatã (1Pt 3,15-16). Când Paul îi spune ucenicului sãu: Acestea sã le spui, sã îndemni ºi sã mustri cu toatã autoritatea (Tit 2,15), nu-i sugereazã o dominare bazatã pe putere, ci o autoritate bazatã pe viaþa trãitã. De fapt, înveþi pe cineva cu autoritate atunci când mai întâi faci ºi apoi vorbeºti. Învãþãtura este lipsitã de credibilitate atunci când conºtiinþa încurcã limba. Pentru aceasta, sfinþenia vieþii îl acrediteazã pe cel care vorbeºte mult mai mult decât înãlþimea discursului sãu. ªi despre Domnul este scris: El învãþa ca unul care are autoritate, ºi nu în felul cãrturarilor ºi al fariseilor (Mt 7,29). Numai el a vorbit cu autoritate adevãratã, într-un mod unic ºi eminent, deoarece nu a comis niciodatã, din slãbiciune, vreo faptã rea. El a avut de la puterea divinitãþii ceea ce ne-a dat nouã prin nevinovãþia umanitãþii sale.