Issuu on Google+


MIERCURI SÃPTÃMÂNA A IX-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Sã-l adorãm pe Domnul, cãci el ne-a fãcut. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Miercuri, sãptãmâna a IX-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã-l adorãm pe Domnul, cãci el ne-a fãcut. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, Dumnezeul nostru, vrednic eºti de închinare, Tu cunoºti pe fiecare: tot ce este, tot ce are. Harul tãu îl dai din ceruri celor care nu-l refuzã, Ca în drumul greu al vieþii sã le fie cãlãuzã. Ca pãstor ce eºti, Isuse, te-ngrijeºti de oaia grasã ªi alergi dupã oiþa care staulul îl lasã. Vrem sã mergem dupã tine ºi sã fim oiþe bune; Þine tu departe lupii ºi condu-ne la pãºune. Fã sã fim gãsiþi în ziua judecãþii de pe urmã Printre cei ce stau la dreapta, printre oile din turmã. Dintre caprele din stânga ne separã, ne alege, ªi-n a ta împãrãþie ne condu, slãvite rege.


Oficiul lecturilor

3

Preamãrire þie, Doamne, rege-al gloriei eterne. Înaintea feþei tale toatã firea se prosterne. Ne plecãm ºi noi genunchiul ºi primim domnia-þi blândã; Tu primeºte cinstea noastrã ºi condu-ne la izbândã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Te iubesc, Doamne, puterea mea. Psalmul 17 (18),2-30 Mulþumire pentru mântuire ºi victorie În ceasul acela s-a fãcut cutremur mare (Ap 11,13). I Te iubesc, Doamne, tãria mea, † 3 Doamne, stânca mea, * fortãreaþa mea ºi eliberatorul meu; Dumnezeul meu, ajutorul meu, † în care mi-am pus speranþa, * scutul meu, cornul mântuirii mele ºi scãparea mea. 4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudã, * ºi sunt eliberat de duºmanii mei. 5 M-au înconjurat legãturile morþii * ºi m-au îngrozit râurile pieirii; 6 m-au înfãºurat lanþurile infernului * ºi m-au prins laþurile morþii. 7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnul * ºi am strigat cãtre Dumnezeul meu; din lãcaºul lui, el mi-a auzit glasul * ºi strigãtul meu a ajuns pânã la urechea lui. Ant. Te iubesc, Doamne, puterea mea. 2

Ant. 2 Domnul m-a mântuit, pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine. 8

II S-a zguduit ºi s-a cutremurat pãmântul; † temeliile munþilor s-au zdruncinat * ºi s-au zguduit pentru cã el s-a mâniat.


4

Miercuri, sãptãmâna a IX-a de peste an

9

S-a ridicat fum din nãrile lui † ºi foc mistuitor din gura lui; * cãrbuni aprinºi þâºneau din el. 10 A aplecat cerurile ºi s-a coborât * ºi negura era sub picioarele lui. 11 A încãlecat pe un heruvim ºi a zburat, * era purtat pe aripile vântului. 12 ªi-a pus întunericul împrejur ca un vãl, † s-a înconjurat ca de un cort * de ape întunecoase ºi de nori deºi. 13 În faþa strãlucirii chipului sãu * s-au împrãºtiat norii, grindina ºi cãrbunii de foc. 14 ªi a tunat din cer Domnul, † Cel Preaînalt ºi-a fãcut auzit glasul: * grindinã ºi cãrbuni de foc. 15 ªi-a trimis sãgeþile ºi i-a risipit, * a aruncat fulgere ºi i-a umplut de groazã; 16 ºi au apãrut izvoarele apelor * ºi s-au descoperit temeliile lumii la mustrarea ta, Doamne, * la suflarea duhului mâniei tale. 17 A trimis din înãlþime ºi m-a luat, * m-a salvat din apele cele mari. 18 M-a mântuit de duºmanii mei puternici ºi de cei care mã urãsc, * deºi erau mai tari decât mine. 19 M-au împresurat în ziua necazului meu, * dar Domnul mi-a fost sprijinitor; 20 m-a scos la loc larg, m-a mântuit, * pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine. Ant. Domnul m-a mântuit, pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine. Ant. 3 Tu, Doamne, aprinde lumina mea; schimbã în strãlucire întunericul meu. 21

III Domnul m-a rãsplãtit dupã dreptatea mea, * dupã curãþia mâinilor mele îmi va da înapoi,


Oficiul lecturilor

5

22

pentru cã am pãzit cãile Domnului, * n-am pãcãtuit depãrtându-mã de Dumnezeul meu. 23 Cãci toate judecãþile lui sunt înaintea mea * ºi îndreptãrile lui nu le-am lãsat deoparte, 24 ci am fost fãrã prihanã înaintea lui * ºi m-am pãzit de fãrãdelege. 25 Iar Domnul mi-a rãsplãtit dupã dreptatea mea * ºi dupã curãþia mâinilor mele înaintea ochilor sãi. 26 Cu cel credincios, tu eºti credincios, * cu omul nevinovat, eºti nevinovat; 27 cu cel curat, eºti curat, * dar cu cel viclean, te arãþi iscusit. 28 Cãci tu mântuieºti poporul celor sãrmani * ºi ochii celor trufaºi îi umileºti. 29 Într-adevãr, tu aprinzi lumina mea, Doamne; * Dumnezeul meu schimbã în strãlucire întunericul meu. 30 Prin tine înfrunt trupele duºmane * ºi cu Dumnezeul meu trec ºi peste ziduri. Ant. Tu, Doamne, aprinde lumina mea; schimbã în strãlucire întunericul meu. V. Toþi erau uimiþi de cuvintele de har. R. Care ieºeau din gura lui. LECTURA ÎNTÂI Din cartea lui Iob

32,1-6; 33,1-22

Elihu vorbeºte despre misterul lui Dumnezeu Aceºti trei oameni au încetat sã-i mai rãspundã lui Iob, pentru cã el se socotea fãrã vinã. 2 Atunci s-a aprins de mânie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s-a aprins de mânie împotriva lui Iob, pentru cã zicea cã este fãrã vinã înaintea lui Dumnezeu. 3 ªi s-a aprins de mânie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru cã nu gãseau nici un rãspuns, ºi totuºi, îl condamnau pe Iob. 4 Fiindcã ei erau mai în vârstã decât el, Elihu aºteptase pânã în clipa aceasta, ca sã-i vorbeascã lui Iob. 5 Dar, vãzând cã nu mai era nici un rãspuns 32,1


6

Miercuri, sãptãmâna a IX-a de peste an

în gura acestor trei oameni, Elihu s-a aprins de mânie. 6 ªi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvântul ºi a zis: „Eu sunt tânãr ºi voi sunteþi bãtrâni: de aceea m-am temut ºi m-am ferit sã vã arãt gândul meu. 33,1 Acum deci Iob, ascultã cuvântãrile mele, ia aminte la toate cuvintele mele! 2 Iatã, deschid gura, ºi limba mea articuleazã cuvinte în cerul gurii. 3 Cuvintele mele vin dintr-o inimã dreaptã ºi curat este discursul pe care îl rostesc buzele mele. 4 Duhul lui Dumnezeu m-a fãcut, ºi suflarea Celui Atotputernic îmi dã viaþã. 5 Dacã poþi, rãspunde-mi, apãrã-þi pricina, fii gata! 6 Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul tãu, ºi eu, ca ºi tine, am fost fãcut din pãmânt. 7 Astfel frica de mine nu te va tulbura, ºi greutatea mâinii mele nu te va copleºi. 8 Dar tu ai spus în auzul meu, ºi am auzit sunetul cuvintelor tale: 9 «Sunt curat ºi fãrã pãcat; sunt fãrã prihanã ºi nu este fãrãdelege în mine. 10 Totuºi, el cautã plângeri împotriva mea, ºi mã considerã duºmanul lui; 11 îmi pune picioarele în butuci, îmi pândeºte toate miºcãrile». 12 Îþi voi rãspunde cã aici n-ai dreptate, cãci Dumnezeu este mai mare decât omul. 13 Vrei deci sã te cerþi cu el, pentru cã nu-þi rãspunde la fiecare dintre cuvintele tale? 14 Dumnezeu vorbeºte o datã ºi nu repetã a doua oarã acelaºi lucru. 15 El vorbeºte prin visuri, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaþi într-un somn adânc, când dorm în patul lor. 16 Atunci le deschide oamenilor urechile ºi îi înspãimântã prin viziuni, 17 ca sã-l îndepãrteze pe om de la ceea ce face ºi sã-l elibereze de mândrie,


Oficiul lecturilor

7

18

ca sã-i mântuiascã sufletul de groapã ºi viaþa sã nu intre în canalul morþii. 19 Îl mustrã prin durere în patul sãu de suferinþã, ºi o torturã continuã îi frãmântã oasele. 20 Atunci îi este greaþã de pâine, ºi gustul sãu refuzã bucatele cele mai delicate. 21 Trupul i se topeºte vãzând cu ochii, oasele care nu i se vedeau rãmân goale; 22 sufletul i se apropie de groapã, ºi viaþa de locuinþa morþii”. RESPONSORIUL Rom 11,33-34 R. O, profunzime a bogãþiei, a înþelepciunii ºi a ºtiinþei lui Dumnezeu! * Cât de nepãtrunse sunt judecãþile lui ºi de neînþelese sunt cãile sale. V. Într-adevãr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfãtuitorul lui? * Cât de nepãtrunse. LECTURA A DOUA Din Comentariu asupra cãrþii lui Iob, de sfântul Grigore cel Mare, papã (Cartea 23, 23-24: PL 76, 265-266)

Adevãrata învãþãturã se fereºte de îngâmfare Ascultã, Iob, cuvântãrile mele, ia aminte la toate cuvintele mele (Iob 33,1). Aceasta este caracteristica specificã învãþãturii celor aroganþi, care nu ºtiu sã expunã cu umilinþã ceea ce învaþã, ºi nici sã transmitã corect adevãrurile pe care le cunosc. Când îi învaþã pe alþii, prin cuvintele lor, dau impresia cã se considerã pe ei înºiºi ca fiind foarte sus, cã privesc la cei care ascultã ca ºi cum s-ar afla mai jos decât ei ºi cã le vorbesc nu pentru a da sfaturi, ci ca unii care pretind sã le impunã stãpânirea lor. Acestora, pe bunã dreptate, Domnul le spune prin gura profetului: Voi i-aþi stãpânit cu asprime ºi cruzime (Ez 34,4). Într-adevãr, cu asprime ºi cruzime stãpânesc aceia care, în loc sã-i corecteze pe supuºii lor raþionând


8

Miercuri, sãptãmâna a IX-a de peste an

cu seninãtate, se grãbesc sã-i supunã în mod grosolan cu autoritatea lor. Dimpotrivã, adevãrata învãþãturã se fereºte cu atât mai mult de acest viciu al îngâmfãrii, chiar în gândire, cu cât intenþia sa constã tocmai în a-l ataca cu sãgeþile cuvintelor sale pe cel care este maestru al îngâmfãrii. De fapt, adevãrata învãþãturã are grijã sã nu aducã omagiu, prin comportamentul sãu arogant, celui pe care îl combate prin cuvinte sfinte în inima ascultãtorilor ei. Astfel, se strãduieºte sã înveþe prin cuvintele sale ºi sã arate prin viaþa sa umilinþa, care este mama ºi învãþãtoarea tuturor virtuþilor, pentru a învãþa ucenicilor adevãrul mai mult prin fapte decât prin cuvinte. De aceea, Paul, vorbind tesalonicenilor, ca ºi cum ar fi uitat de autoritatea pe care o avea ca apostol, le spune: Ne-am fãcut copii în mijlocul vostru (1Tes 2,7 Vg). De aceea, ºi apostolul Petru, când spune: Fiþi gata oricând sã daþi rãspuns oricui vã cere cont de speranþa voastrã, afirmã cã, în învãþarea doctrinei, trebuie sã fie respectate anumite reguli, ºi adaugã: Dar cu blândeþe ºi bunã-cuviinþã, având o conºtiinþã curatã (1Pt 3,15-16). Când Paul îi spune ucenicului sãu: Acestea sã le spui, sã îndemni ºi sã mustri cu toatã autoritatea (Tit 2,15), nu-i sugereazã o dominare bazatã pe putere, ci o autoritate bazatã pe viaþa trãitã. De fapt, înveþi pe cineva cu autoritate atunci când mai întâi faci ºi apoi vorbeºti. Învãþãtura este lipsitã de credibilitate atunci când conºtiinþa încurcã limba. Pentru aceasta, sfinþenia vieþii îl acrediteazã pe cel care vorbeºte mult mai mult decât înãlþimea discursului sãu. ªi despre Domnul este scris: El învãþa ca unul care are autoritate, ºi nu în felul cãrturarilor ºi al fariseilor (Mt 7,29). Numai el a vorbit cu autoritate adevãratã, într-un mod unic ºi eminent, deoarece nu a comis niciodatã, din slãbiciune, vreo faptã rea. El a avut de la puterea divinitãþii ceea ce ne-a dat nouã prin nevinovãþia umanitãþii sale.


Laudele

9

RESPONSORIUL 1Pt 5,5b; Mt 11,29b R. Îmbrãcaþi-vã toþi în umilinþã unii faþã de alþii, * cãci Dumnezeu se împotriveºte celor mândri, însã celor smeriþi le dã har. V. Învãþaþi de la mine, cãci sunt blând ºi smerit cu inima, ºi veþi gãsi alinare pentru sufletele voastre. * Cãci Dumnezeu. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, Providenþa ta nu greºeºte nicicând în orânduirile sale. Te rugãm cu umilinþã sã îndepãrtezi de la noi tot ce ne este spre rãu ºi sã ne dãruieºti tot ce ne este spre bine. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Mândrul soare ce apare, cu sãgeþi de foc despicã Fãrã milã bezna nopþii, tãinuind tristeþi ºi fricã; Amintind cu raza-i linã de Cristos ce stã sã vinã, El îmbucurã pãmântul, îmbrãcându-l în luminã. Dar apare un alt soare; întuneric, noapte, ceaþã, Sã disparã când se-aratã cu figura sa mãreaþã! E Cristos ce vine-n lume. Domnul vine sã ne-mbrace În veºmânt de bucurie, de luminã ºi de pace.


10

Miercuri, sãptãmâna a IX-a de peste an

Sã-l primim cu suflet mare, sã-i deschidem poarta largã, Ca s-alunge bezna minþii, gheaþa inimii s-o spargã. El fiinþa noastrã toatã de luminã s-o inunde, Ca sã fim luminii crainici pretutindeni ºi oriunde. Frumuseþe ºi splendoare, ce apari din tot înaltul, Noi pe tine te alegem, nu dorim pe nimeni altul. Ca un semn al dãruirii ºi-al supunerii totale, Ne plecãm smeriþi genunchii înaintea feþei tale. Mila ta cea fãrã margini ruga noastrã s-o asculte. ªtim cã noi suntem nevrednici, cã pãcatele-s mai multe Ca nisipul de pe þãrmuri, cã ne-au pus în lanþuri grele; Dar tu iartã-ne, Stãpâne, grabnic scoate-ne din ele. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare tu primeºte-o, împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeule, în lumina ta vom vedea lumina. Psalmul 35 (36) Rãutatea pãcãtosului ºi bunãtatea lui Dumnezeu Cel ce mã urmeazã nu umblã în întuneric, ci va avea lumina vieþii (In 8,12). 2 În adâncul inimii celui nelegiuit ºuºoteºte pãcatul, * înaintea ochilor sãi nu este fricã de Dumnezeu. 3 Atât de mult se mãguleºte pe sine * încât nu-ºi descoperã fãrãdelegea ca s-o urascã. 4 Cuvintele gurii sale sunt rãutate ºi înºelãciune, * el refuzã sã înþeleagã ºi sã facã binele. 5 La fãrãdelege se gândeºte în aºternutul sãu, † merge pe calea care nu este bunã * ºi nu urãºte rãul. 6 Bunãtatea ta, Doamne, este pânã la ceruri * ºi fidelitatea ta pânã la nori.


Laudele

11

7

Dreptatea ta este ca munþii lui Dumnezeu † ºi judecãþile tale sunt ca abisul cel mare. * Tu, Doamne, ajuþi oameni ºi animale. 8 Cât de minunatã este bunãtatea ta, Dumnezeule! * Fiii oamenilor îºi gãsesc adãpost la umbra aripilor tale. 9 Se saturã din belºugul casei tale, * tu îi adãpi din ºuvoaiele desfãtãrilor tale. 10 Cãci la tine este izvorul vieþii * ºi în lumina ta vom vedea lumina. 11 Pãstreazã îndurarea ta peste cei care te cunosc * ºi dreptatea ta peste cei curaþi cu inima. 12 Sã nu vinã asupra mea piciorul celor mândri * ºi mâna celor rãi sã nu mã izgoneascã. 13 Iatã, au cãzut fãcãtorii de rele, * s-au prãbuºit ºi nu se vor putea ridica. Ant. Dumnezeule, în lumina ta vom vedea lumina. Ant. 2 Tu, Doamne, eºti mare ºi minunat în puterea ta. Cântarea

Idt 16,1-2.13-15

Domnul, creatorul lumii, va ocroti poporul sãu Ei cântã o cântare nouã (Ap 5,9). 1 Intonaþi cântare Dumnezeului meu în sunet de tobe, * cântaþi Domnului meu în chimvale, înãlþaþi-i cântarea unui psalm nou, * preaînãlþaþi ºi invocaþi numele lui! 2 Cãci tu eºti Dumnezeul care stingi rãzboaiele, † care-þi aºezi tabãra în mijlocul poporului tãu, * ca sã mã smulgi din mâna prigonitorilor mei. 13 Voi cânta Dumnezeului meu o cântare nouã. † Doamne, mare eºti ºi preamãrit, * minunat în putere ºi de neînvins! 14 Þie sã-þi slujeascã întreaga fãpturã, * cãci tu ai zis ºi s-au fãcut; ai trimis duhul tãu ºi s-au zidit * ºi nimeni nu se poate împotrivi cuvântului tãu.


12 15

Miercuri, sãptãmâna a IX-a de peste an

Munþii ºi mãrile se zbuciumã din temelii * ºi stâncile se topesc ca ceara înaintea feþei tale, dar celor care se tem de tine * le arãþi îndurarea ta. Ant. Tu, Doamne, eºti mare ºi minunat în puterea ta. Ant. 3 Aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie. Psalmul 46 (47)

Domnul, regele universului ªade de-a dreapta Tatãlui ºi împãrãþia lui nu va avea sfârºit. 2 Toate popoarele, bateþi din palme, * aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie! 3 Cãci preaînãlþat ºi înfricoºãtor este Domnul, * mare rege peste tot pãmântul. 4 El a supus popoarele sub stãpânirea noastrã * ºi naþiunile sub picioarele noastre. 5 A ales pentru noi moºtenire * mândria lui Iacob, pe care îl iubeºte. 6 Dumnezeu se înalþã în strigãte de bucurie, * Domnul se înalþã în sunete de trâmbiþã. 7 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi-i! * Cântaþi-i regelui nostru, cântaþi-i! 8 Cãci Dumnezeu este rege peste tot pãmântul, * cântaþi-i cu mãiestrie. 9 Dumnezeu stãpâneºte peste popoare, * Dumnezeu stã pe tronul sãu cel sfânt. 10 Stãpânitorii popoarelor se adunã * împreunã cu poporul Dumnezeului lui Abraham. Cãci ai lui Dumnezeu sunt puternicii pãmântului, * el se înalþã cu mãreþie. Ant. Aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie. Tob 4,14-15a.16ab.19 LECTURA SCURTà Fii cu luare-aminte, fiule, în toate faptele tale ºi fii înþelept în toate cuvintele tale ºi ceea ce þi-e urât þie sã


Laudele

13

nu faci nimãnui. Din pâinea ta dã-i celui flãmând ºi din veºmintele tale, celor goi; tot ce-þi prisoseºte dã de pomanã. În orice împrejurare, binecuvânteazã-l pe Domnul ºi cere de la el sã îndrepte cãile tale ºi toate cãrãrile ºi hotãrârile tale sã ajungã la bun sfârºit. RESPONSORIUL SCURT R. Pleacã inima mea, Dumnezeule * spre mãrturiile tale! Pleacã. V. Pe calea ta dã-mi viaþã, * spre mãrturiile tale. Slavã Tatãlui. Pleacã. Ant. la Benedictus: Aratã-ne îndurarea ta, Doamne, ºi adu-þi aminte de legãmântul tãu sfânt. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor,


14

Miercuri, sãptãmâna a IX-a de peste an

78

prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Aratã-ne îndurarea ta, Doamne, ºi adu-þi aminte de legãmântul tãu sfânt. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i aducem mulþumiri lui Cristos ºi sã-l lãudãm pururi pentru cã nu se sfieºte sã-i numeascã fraþi pe aceia pe care îi sfinþeºte; de aceea, sã-l implorãm: Sfinþeºte-i, Doamne, pe fraþii tãi! Dã-ne harul sã-þi consacrãm cu inimã curatã începutul acestei zile în cinstea învierii tale – ºi sã-þi fim plãcuþi ziua întreagã prin fapte de sfinþenie. Tu, care ne-ai dãruit o nouã zi spre mântuire ºi bucurie, ca semn al iubirii tale, – reînnoieºte-ne zilnic spre mãrirea ta. Învaþã-ne astãzi sã te recunoaºtem prezent în toþi oamenii – ºi sã te gãsim mai cu seamã în cei întristaþi ºi sãraci. Fã-ne sã trãim astãzi în pace cu toþi oamenii – ºi sã nu rãsplãtim nimãnui rãul cu rãu. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Ascultã-ne, Dumnezeule, mântuitorul nostru, ºi fã-ne sã urmãm lumina ºi sã înfãptuim adevãrul. Ne-am nãscut din tine fii ai luminii: fã sã-þi putem fi martori în faþa oamenilor. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:


Ora medie

15

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Binecuvântat eºti, Doamne; învaþã-mã îndreptãrile tale. Psalmul 118 (119),9-16 II (Beth) Cum va putea un tânãr sã rãmânã curat pe cale? * Numai pãzind cuvintele tale. 10 Te caut din toatã inima; * nu lãsa sã mã abat de la hotãrârile tale. — 9


16

Miercuri, sãptãmâna a IX-a de peste an

11

Pãstrez în inimã cuvintele tale * ca sã nu pãcãtuiesc împotriva ta. 12 Binecuvântat eºti, Doamne, * învaþã-mã orânduirile tale. 13 Vestesc cu buzele mele * toate judecãþile tale. 14 Mã bucur pe calea învãþãturilor tale * mai mult decât de orice bogãþie. 15 Meditez la poruncile tale * ºi am sub ochi cãrãrile tale. 16 Orânduirile tale sunt desfãtarea mea * ºi nu voi uita cuvântul tãu. Ant. Binecuvântat eºti, Doamne; învaþã-mã îndreptãrile tale. Ant. 2 Pãstreazã paºii mei statornici pe cãile tale, Doamne. Psalmul 16 (17) De cei nelegiuiþi izbãveºte-mã, Doamne! În zilele vieþii sale pãmânteºti..., Cristos a înãlþat rugãciuni... ºi a fost ascultat (Evr 5,7). I Ascultã, Doamne, dreptatea mea, * ia aminte la strigarea mea; pleacã-þi urechea la rugãciunea mea, * de pe buze care nu au înºelãciune. 2 Judecata mea sã vinã de la tine, * ochii tãi sã vadã dreptatea. 3 Pune la încercare inima mea, cerceteaz-o noaptea, încearcã-mã în foc, * dar nu vei gãsi în mine nedreptate. 4 Gura mea nu a pãcãtuit fiind pãrtaºã la faptele oamenilor; * pentru cuvintele buzelor tale m-am pãzit de cãile fãcãtorilor de rele. 1


Ora medie

17

5

Tu îmi pãstrezi paºii siguri pe cãile tale, * ca sã nu se clatine picioarele mele. 6 Strig cãtre tine, Dumnezeule, cãci tu mã asculþi, * pleacã-þi urechea spre mine ºi ascultã cuvintele mele. 7 Aratã-þi bunãtatea ta cea mare, † tu, care cu dreapta ta îi scapi de duºmani * pe cei care se încred în tine. 8 Pãzeºte-mã ca pe lumina ochilor; † adãposteºte-mã la umbra aripilor tale * 9 de faþa celor rãi care mã prigonesc. Ant. Pãstreazã paºii mei statornici pe cãile tale, Doamne. Ant. 3 Ridicã-te, Doamne, scapã sufletul meu. II Duºmanii sufletului meu mã împresoarã cu furie, † ei ºi-au închis inima, * gura lor vorbeºte cu aroganþã. 11 Acum vin asupra mea, mã înconjoarã, * ochii lor mã aþintesc ca sã mã doboare la pãmânt, 12 cu înfãþiºare ca de leu gata de pradã * ºi ca un pui de leu ce stã la pândã în ascunziºuri. 13 Ridicã-te, Doamne! Ieºi în calea lor ºi împiedicã-i! * Cu sabia ta scapã sufletul meu de cel nelegiuit. 14 Mântuieºte-mã, Doamne, cu mâna ta de aceºti morþi, * de muritorii ce ºi-au luat partea în viaþa aceasta. Din rezervele tale tu umpli stomacul lor, * se vor sãtura fiii lor ºi va rãmâne destul ºi pentru copiii lor. 15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faþa ta, * când mã voi scula mã voi sãtura de chipul tãu. 10

Ant. 3 Ridicã-te, Doamne, scapã sufletul meu.


Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

18

LECTURA SCURTÃ 1Pt 1,15-16 Aºa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniþi ºi voi sfinþi în toatã purtarea voastrã, pentru cã este scris: Fiþi sfinþi, pentru cã eu sunt sfânt. V. Preoþii tãi, Doamne, sã se înveºmânteze în dreptate. R. ªi sfinþii tãi sã tresalte de bucurie. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi îndurãtor, care ne îngãdui acest rãgaz la amiazã, priveºte cu bunãtate la lucrarea pe care am început-o, îndreaptã în ea ce am greºit ºi fã-ne sã o sfârºim cu bine în aºa fel încât sã-þi fie plãcutã þie. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Joi dupã duminica Preasfintei Treimi PREASFÂNTUL TRUP ªI SÂNGE AL LUI CRISTOS Solemnitate Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Sã cinstim cu-nflãcãrare Taina tainelor cea mare:


Vesperele I

19

Trupul dat de o fecioarã, Pentru noi sortit sã moarã, Sfântul sânge ce-l aduce Jertfã Domnul mort pe cruce. Când de noi se-ndurã Tatãl, Fiul vine-n lume, iatã-l. Dupã ce, cu tot avântul, A vestit din plin cuvântul, Rãspândind în jur luminã, Cursul vieþii ºi-l terminã. Cu o zi-nainte ca sã Moarã, Domnul stã la masã Cu apostolii. La cinã, Urmând ordinea divinã, El pe sine-n mila-i mare Se oferã ca mâncare. Pâinea trupul i-l cuprinde Pentru suflete merinde; La cuvintele-i divine, Vinul sângele-i conþine; Lucruri ce-s cu neputinþã Pentru cel fãrã credinþã. S-adorãm cu fruntea-n tinã Taina mare ºi divinã. Nu mai vrem strãvechea manã, Cãci avem o nouã hranã. Doar credinþa ne aratã Ce-i în taina minunatã. Imn de dragoste fierbinte Þie, veºnice Pãrinte! Fiule, ce din vecie Eºti nãscut, mãrire þie! Slavã þie, totodatã, Duh, iubirea lor curatã! Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeu cel îndurãtor a dat hranã celor ce se tem de el în amintirea faptelor sale minunate.


20

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

Psalmul 110 (111) 1

Voi preamãri pe Domnul din toatã inima, * în adunarea celor drepþi, în mijlocul comunitãþii. 2 Mari sunt lucrãrile Domnului, * vrednice de luat în seamã de cãtre toþi cei care le iubesc. 3 Lucrarea lui este plinã de splendoare ºi mãreþie, * dreptatea lui dãinuie întotdeauna. 4 El a lãsat o amintire a minunilor sale: * Domnul este milostiv ºi plin de îndurare, 5 dã hranã celor ce se tem de el; * îºi aduce aminte în veci de legãmântul sãu. 6 El a arãtat poporului sãu puterea faptelor sale, * dându-le lor moºtenirea naþiunilor. 7 Lucrãrile mâinilor lui sunt adevãr ºi dreptate, † toate orânduirile lui sunt neschimbãtoare, * 8 statornicite pentru veci de veci, fãcute în adevãr ºi dreptate. 9 El trimite poporului sãu mântuirea, * stabileºte pe veci legãmântul sãu. Sfânt ºi înfricoºãtor este numele lui. † 10 Frica de Domnul este începutul înþelepciunii: ea dã pricepere tuturor acelora care o trãiesc. * Slava lui rãmâne pentru totdeauna. Ant. Dumnezeu cel îndurãtor a dat hranã celor ce se tem de el, în amintirea faptelor sale minunate. Ant. 2 Domnul aºazã pacea în hotarele Bisericii, Domnul ne saturã cu lamura grâului. Psalmul 147 (147 B) 12 Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu.


Vesperele I

21

14

El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. Ant. Domnul aºazã pacea în hotarele Bisericii, Domnul ne saturã cu lamura grâului. Ant. 3 Adevãr, adevãr zic vouã: Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatãl meu vã dã adevãrata pâine din cer, aleluia. Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a 11,17

Îþi mulþumim þie, * Doamne, Dumnezeule atotputernic, cel care eºti ºi care erai, * cãci ai luat în mânã puterea ta cea mare ºi ai început sã domneºti. 18 ªi s-au mâniat neamurile, * dar a venit mânia ta ºi timpul sã-i judeci pe cei morþi ºi sã dai rãsplata slujitorilor tãi, profeþilor ºi sfinþilor, * ºi celor ce se tem de numele tãu, mici ºi mari. 12,10b A venit acum mântuirea ºi puterea ºi împãrãþia Dumnezeului nostru * ºi puterea Unsului sãu,


22

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

cãci a fost alungat acuzatorul fraþilor noºtri, * care îi acuza în faþa Dumnezeului nostru zi ºi noapte. 11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului * ºi prin cuvântul mãrturiei lor; ºi nu ºi-au iubit viaþa * pânã la moarte. 12a De aceea, bucuraþi-vã, cerurilor, * ºi voi, cei care locuiþi în ele! Ant. Adevãr, adevãr zic vouã: Nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatãl meu vã dã adevãrata pâine din cer, aleluia. LECTURA SCURTà 1Cor 10,16-17 Potirul binecuvântãrii pe care îl binecuvântãm nu este oare împãrtãºire cu sângele lui Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împãrtãºire cu trupul lui Cristos? Pentru cã este o singurã pâine, noi, cei mulþi, suntem un singur trup, cãci toþi ne împãrtãºim din aceeaºi unicã pâine. RESPONSORIUL SCURT R. Pâine din cer le-a dat lor, * aleluia, aleluia. Pâine. V. Omul mãnâncã pâinea îngerilor. * Aleluia, aleluia. Slavã Tatãlui. Pâine. Ant. la Magnificat: Cât de bun ºi binevoitor este Duhul tãu, Doamne: ca sã-þi arãþi duioºia iubirii faþã de fiii tãi, le-ai dat pâinea cereascã; pe cei flãmânzi îi copleºeºti cu bunuri, iar pe bogaþii cei nerecunoscãtori îi laºi cu mâinile goale! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul


Vesperele I

23

47

ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cât de bun ºi binevoitor este Duhul tãu, Doamne: ca sã-þi arãþi duioºia iubirii faþã de fiii tãi, leai dat pâinea cereascã; pe cei flãmânzi îi copleºeºti cu bunuri, iar pe bogaþii cei nerecunoscãtori îi laºi cu mâinile goale! RUGÃCIUNEA UNIVERSALà La ospãþul la care-i cheamã pe toþi, Cristos îºi dã trupul ºi sângele sãu pentru viaþa lumii. Sã-l rugãm: Cristoase, pâine cereascã, dã-ne viaþa veºnicã! Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, tu ne-ai poruncit sã celebrãm Cina euharisticã în amintirea ta: – îmbogãþeºte în har Biserica ta prin celebrarea plinã de credinþã a tainelor sfinte. Cristoase, preot unic al Celui Preaînalt, tu ai încredinþat preoþilor misiunea de a celebra sacramentele tale:


24

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

– dã-le harul sã împlineascã în viaþa lor ceea ce sãvârºesc prin semnele sacre. Cristoase, mana din ceruri, tu îi aduni într-un singur trup pe aceia care se împãrtãºesc din unica pâine: – întãreºte pacea ºi buna înþelegere între aceia care cred în tine. Cristoase, medic ceresc, care prin pâinea ta ne eliberezi din moarte ºi ne dai chezãºia nemuririi, – redã celor bolnavi sãnãtatea ºi celor sãnãtoºi speranþa vie. Cristoase, regele împãrãþiei viitoare, tu ne-ai poruncit sã celebrãm sfintele taine spre a vesti moartea ta pânã când vei veni în slavã: – fã-i pãrtaºi de învierea ta pe toþi aceia care au murit în tine. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ne-ai lãsat în acest sacrament minunat amintirea pãtimirilor tale, fã-ne, te rugãm, sã cinstim astfel sfântul mister al trupului ºi sângelui tãu, încât sã simþim necontenit în noi roadele rãscumpãrãrii tale. Tu, care, fiind Dumnezeu, vieþuieºti ºi domneºti împreunã cu Tatãl, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Completoriul

25

IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude.


26

Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

5

Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 LECTURA SCURTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi


Completoriul

27

sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.


Preasfântul Trup ºi Sânge al lui Cristos

28

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



06-06-2012