11-03-2012 by Breviar 2012

DUMINICA A III-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

Duminica a III-a din Post

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. O, de aþi asculta astãzi glasul Domnului: nu vã împietriþi inimile! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUl Petrecem acuma cu inimi umile Sfânt postul cel mare de pa’zeci de zile; E postul ce vine din vremuri strãbune, Menit înfrânãrii ºi faptelor bune. Postesc chiar profeþii ºi foame îndurã, Precum e poruncã în Sfânta Scripturã. Asemenea nouã Cristos se socoate; Posteºte ºi el, Ziditorul a toate. E timp de-aºteptare ºi sfântã veghere. O viaþã mai sobrã acum ni se cere; Mai sobrã-n distracþii, la masã, -n cuvinte, Cu mintea-ndreptatã spre tainele sfinte. Ca ºi pe Isus, când postea în pustie, Vicleanul acum ne atrage, ne-mbie;

Oficiul lecturilor

Sã stãm pe poziþii cu armele-n mânã, Duºmanul, învins, ruºinat sã rãmânã. Priveºte din ceruri, Treime Preasfântã, La postul ce-l facem cu inima frântã. Puþinul ce-l facem acum fiecare Tu fã-l sã rodeascã cu-a ta îndurare. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 În toate zilele, Doamne, te voi binecuvânta. Psalmul 144 (145) Lauda maiestãþii dumnezeieºti Drept eºti tu, cel care eºti ºi care erai, Cel Sfânt! (Ap 16,5) I 1 O Dumnezeule, regele meu, vreau sã te preamãresc † ºi sã binecuvântez numele tãu * în veac ºi în veacul veacului. 2 Te voi binecuvânta în toate zilele † ºi voi lãuda numele tãu * în veac ºi în veacul veacului. 3 Domnul este mare ºi vrednic de orice laudã, * mãreþia lui este fãrã margini. 4 O generaþie va povesti altei generaþii lucrãrile tale * ºi vor istorisi minunile tale. 5 Vor lãuda strãlucirea mãririi tale * ºi vor reaminti lucrãrile tale minunate. 6 Vor povesti puterea faptelor tale înfricoºãtoare * ºi vor vorbi despre mãreþia ta; 7 vor rãspândi amintirea bunãtãþii tale fãrã margini * ºi vor proclama dreptatea ta. 8 Domnul este îndurãtor ºi plin de milostivire, * el este îndelung rãbdãtor ºi plin de dragoste; 9 Domnul este bun faþã de toþi, * el îºi aratã bunãtatea faþã de orice fãpturã.

Duminica a III-a din Post

Ant. În toate zilele, Doamne, te voi binecuvânta. Ant. 2 Împãrãþia ta, Doamne, este împãrãþia tuturor veacurilor. II 10

Sã te laude pe tine, Doamne, toate lucrãrile tale, * ºi sfinþii tãi sã te binecuvânteze; 11 sã vesteascã slava împãrãþiei tale * ºi sã-þi facã cunoscutã puterea. 12 Sfinþii tãi sã descopere tuturor oamenilor mãreþiile tale * ºi gloria plinã de strãlucire a împãrãþiei tale. 13a Împãrãþia ta este împãrãþia tuturor veacurilor * ºi stãpânirea ta va dãinui din generaþie în generaþie. Ant. Împãrãþia ta, Doamne, este împãrãþia tuturor veacurilor. Ant. 3 Domnul este fidel în toate cuvintele sale ºi sfânt în toate lucrãrile sale. † III 13b

Domnul este fidel în toate cuvintele sale * ºi sfânt în toate lucrãrile sale. 14 † Domnul îi sprijinã pe toþi cei care se clatinã * ºi îi ridicã pe toþi cei cãzuþi. 15 Ochii tuturor sunt îndreptaþi spre tine în aºteptare, * tu le dai hranã la vreme potrivitã. 16 Tu deschizi mâinile tale * ºi saturi cu dãrnicie orice fãpturã. 17 Drept este Domnul pe toate cãile sale * ºi sfânt în toate lucrãrile sale. 18 Domnul este alãturi de toþi cei care-l cheamã, * de toþi cei care-l cheamã în adevãr. 19 El împlineºte dorinþele celor care se tem de el, * le ascultã rugãciunea ºi îi salveazã;

Oficiul lecturilor

Domnul îi apãrã pe toþi cei care îl iubesc * ºi-i nimiceºte pe toþi cei rãi. 21 Gura mea sã vesteascã lauda Domnului, † toatã fãptura sã binecuvânteze numele sãu sfânt * în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Domnul este fidel în toate cuvintele sale ºi sfânt în toate lucrãrile sale. V. L-a hrãnit pe el cu pâinea vieþii ºi cu înþelegere. R. ªi i-a dat sã bea din apa înþelepciunii mântuitoare. leCTUrA îNTâI Din cartea Exodului

22,19–23,9

Legi referitoare la strãin ºi la cel sãrac (Codul alianþei) Aºa spune Domnul: 22,19 „Cine aduce jertfe altor dumnezei decât numai Domnului, sã fie nimicit cu desãvârºire. 20 Sã nu vã purtaþi nemilos cu strãinul care locuieºte între voi ºi sã nu-l asupriþi, cãci ºi voi aþi fost strãini în Egipt. 21 Sã nu nedreptãþiþi pe vãduvã ºi pe orfan; 22 dacã îi veþi nedreptãþi ºi ei vor striga cãtre mine, eu voi asculta strigãtul lor, 23 mânia mea se va aprinde ºi voi face sã pieriþi de sabie, iar femeile voastre vor rãmâne vãduve ºi fiii voºtri orfani. 24 Dacã împrumuþi bani unuia din poporul meu, unui sãrac care locuieºte lângã tine, sã nu te porþi cu el ca un cãmãtar ºi sã nu-i ceri nici o dobândã. 25 Dacã i-ai luat ca zãlog mantia aproapelui tãu, sã i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, 26 cãci mantia cu care îºi acoperã trupul este singura lui învelitoare ºi nu are alta în care sã doarmã; iar dacã strigã cãtre mine, îl voi asculta, cãci eu sunt îndurãtor. 27 Sã nu-l blestemi pe Dumnezeu ºi sã nu vorbeºti de rãu vreun conducãtor al poporului tãu. 28 Sã nu întârzii sã-mi aduci pârga seceriºului tãu ºi a culesului viei tale.

Duminica a III-a din Post

Sã mi-l oferi pe întâiul-nãscut dintre fiii tãi. 29 Tot aºa sã faci cu boul ºi cu oaia ta; ºapte zile sã fie cu mama lor, iar în ziua a opta sã mi-l oferi mie. 30 Sã fiþi oameni sfinþi pentru mine; sã nu mâncaþi carnea animalului sfâºiat pe câmp, sã o aruncaþi la câini. 23,1 Sã nu rãspândeºti zvonuri neadevãrate. Sã nu dai mâna cu cel rãu ca sã fiþi împreunã martori mincinoºi. 2 Sã nu te iei dupã mulþime ca sã faci rãu; ºi la judecatã sã nu mãrturiseºti trecând de partea celor mulþi, ca sã abaþi dreptatea. 3 Sã nu fii pãrtinitor nici cu sãracul la judecatã. 4 Dacã întâlneºti boul vrãjmaºului tãu sau mãgarul lui rãtãcit, sã i-l duci acasã. 5 Dacã vezi mãgarul vrãjmaºului tãu cãzut sub povara lui, sã nu treci pe lângã el, ci sã-l ajuþi sã ia povara de pe mãgar. 6 La judecatã, sã nu te atingi de dreptul sãracului. 7 Fereºte-te de o învinuire nedreaptã ºi sã nu omori pe cel nevinovat ºi pe cel drept, cãci nu-l voi ierta pe cel vinovat. 8 Sã nu primeºti daruri cãci darurile îi orbesc pe cei ce vãd bine ºi rãstãlmãcesc cuvintele celor drepþi. 9 Sã nu asupreºti pe strãin; voi cunoaºteþi viaþa strãinului, cãci ºi voi aþi fost strãini în þara Egiptului”. Ps 81 (82),3-4; cf. Iac 2,5 reSPONSOrIUl R. Faceþi dreptate celui slab ºi orfanului, daþi drep tate celui umil ºi celui sãrac. * Scãpaþi-l pe cel sãrman ºi pe cel lipsit eliberaþi-l din mâna pãcãtosului. V. Dumnezeu îi alege pe cei sãraci în lumea aceasta sã fie bogaþi în credinþã ºi moºtenitori ai împãrãþiei. * Scãpaþi-l. leCTUrA A DOUA Din Tratatele asupra Evangheliei dupã Ioan ale sfântului Augustin, episcop (Trat. 15, 10-12.16-17: CCL 36, 154-156)

A venit o femeie din Samaria ca sã ia apã

Oficiul lecturilor

A venit o femeie (In 4,7): figurã a Bisericii, care încã nu este îndreptãþitã, dar pe punctul de a fi îndreptãþitã. Aceasta este tema conversaþiei. Vine fãrã sã ºtie, îl gãseºte pe Isus care începe conversaþia cu ea. Sã vedem despre ce, sã vedem de ce a venit o femeie din Samaria ca sã scoatã apã. Samaritenii nu aparþineau poporului iudeu: erau strãini. Este semnificativ faptul cã aceastã femeie, care era figurã a Bisericii, provenea dintr-un popor strãin, strãin de neamul iudeilor. Într-adevãr, Biserica va veni dintre pãgâni, care, pentru iudei, erau strãini. Sã ne recunoaºtem în ea ºi în ea sã mulþumim lui Dumnezeu pentru noi. Ea era o figurã, nu adevãrul, pentru cã ºi ea a reprezentat înainte figura pentru a deveni mai apoi adevãr. De fapt, a crezut în el, care voia sã facã din ea figura noastrã. A venit deci ca sã scoatã apã. Venise doar ca sã scoatã apã, aºa cum obiºnuiesc sã facã bãrbaþii ºi femeile. Isus i-a spus: Dã-mi sã beau! Discipolii lui plecaserã în cetate ca sã cumpere de mâncare. Aºadar, femeia samariteanã i-a zis: Cum, tu, care eºti iudeu, ceri sã bei de la mine, care sunt o femeie samariteanã? De fapt, iudeii nu aveau legãturi cu samaritenii (In 4,7-9). Vedeþi cât erau de strãini între ei: iudeii nu foloseau nici mãcar vasele samaritenilor. De vreme ce femeia avea cu sine gãleata cu care sã scoatã apã, a rãmas uimitã cã un iudeu îi cere sã bea, lucru pe care iudeii nu obiºnuiau niciodatã sã-l facã. Însã celui care cerea de bãut îi era sete de credinþa femeii samaritene. Ascultã acum cine este cel care cere de bãut. Isus a rãspuns ºi i-a zis: Dacã ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu ºi cine este acela care îþi spune: „Dã-mi sã beau”, tu ai fi cerut de la el ºi el þi-ar fi dat apã vie (In 4,10). Cere de bãut ºi promite cã dã de bãut. Este nevoiaº ca unul care aºteaptã sã primeascã ºi abundã ca acela care este în stare sã sature. Dacã ai fi cunoscut, spune el, darul lui Dumnezeu! Darul lui Dumnezeu este Duhul Sfânt. Însã Isus îi vorbeºte femeii într-un mod încã învãluit ºi, treptat, se deschide o cale spre inima ei.

Duminica a III-a din Post

Poate cã deja o instruieºte. Ce anume este mai delicat ºi mai afectuos decât acest îndemn: Dacã ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu ºi cine este acela care îþi spune: „Dã-mi sã beau”, tu ai fi cerut de la el ºi el þi-ar fi dat apã vie! Deci, ce apã vrea sã-i dea, dacã nu aceea despre care este scris: La tine este izvorul vieþii? (Ps 35,10). Într-adevãr, cum ar putea sã le fie sete celor care se saturã din belºugul casei tale? (Ps 35,9). El promitea un anumit belºug ºi sãturare de Duh Sfânt, însã aceea încã nu înþelegea ºi, neînþelegând, ce anume rãspunde? Femeia îi spune: Doamne, dã-mi aceastã apã, ca sã nu-mi mai fie sete ºi sã nu mai vin aici sã scot (In 4,15). Necesitatea o constrângea la trudã, dar slãbiciunea sa nu se adapta de bunãvoie. O, dacã ar fi auzit: Veniþi la mine, voi, cei trudiþi ºi împovãraþi, ºi eu vã voi da odihnã! (Mt 11,28). De fapt, acest lucru i-l spunea Isus, ca sã nu mai fie nevoie sã trudeascã, dar femeia încã nu înþelegea. Cf. In 7,37-39; 4,14 reSPONSOrIUl R. Isus a strigat: Dacã îi este sete cuiva sã vinã la mine ºi sã bea; cel care crede în mine, râuri de apã vie vor curge din pieptul lui. * Aceasta o spunea despre Duhul pe care aveau sã-l primeascã cei care vor crede în el. V. Cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu-i va mai fi sete în veci. * Aceasta. IMNUl Te Deum Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale!

Oficiul lecturilor

Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care eºti izvorul a toatã bunãtatea ºi îndurarea, tu ne-ai arãtat cã postul, rugãciunea ºi pomana

Duminica a III-a din Post

vindecã rãnile pricinuite de pãcate; priveºte spre noi, cei care, apãsaþi de povara greºelilor, ne recunoaºtem vinovãþia, ºi ridicã-ne mereu cu îndurarea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUl Nimeni nu-i lipsit de vinã, nimeni nu e fãrã patã, De aceea, toþi ne temem de obºteasca judecatã. Spre aceastã judecatã ne-ndreptãm acuma gândul, Pe Cristos judecãtorul cu cãinþã implorându-l. Peste inimile noastre, Doamne, frica e stãpânã, De aceea stãm acuma jos, cu faþa în þãrânã. Fãrdelegea ne consumã, ne e teamã ºi ruºine; Aºteptãm cu frunþi plecate îndurare de la tine. Cãtre noi, cu bunãtate, te apleacã, ne ridicã, Nu lãsa sã fim cu totul mistuiþi de chin ºi fricã. ªtim cã ne-a-nºelat Vicleanul ºi-am urmat greºitã cale, Nu uita cã suntem totuºi opera iubirii tale. Am fugit în þãri strãine, remuºcarea ne apasã, Dar acuma ne întoarcem ruºinaþi din nou acasã. Am greºit cãlcând cuvântul ºi iubirea ta de tatã; Nu vom mai fugi de-acasã niciodatã, niciodatã. Þie-n cer, Treime Sfântã, îþi aducem fiecare Slavã, cinste, preamãrire, cuvenitã închinare.

Laudele

Întãreºte-ne voinþa ºi propunerile bune ªi la þãrmul mântuirii celei veºnice condu-ne. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Peste glasul apelor multe, mãrturiile tale, Doamne, sunt vrednice de toatã crezarea. Psalmul 92 (93) Mãreþia Creatorului Domnul, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, ºi-a început domnia. Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-l preamãrim! (Ap 19,6.7). 1

Domnul stãpâneºte îmbrãcat în maiestate, * Domnul s-a îmbrãcat, s-a încins cu putere. A pus pãmântul pe temelii solide, * ca sã nu se clatine. 2 Din vremuri strãvechi este aºezat scaunul tãu de domnie: * tu eºti din veºnicie! 3 Au înãlþat râurile, Doamne, † au înãlþat râurile glasul lor, * au înãlþat râurile vuietul lor. 4 Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumãrate † ºi decât vuietul valurilor puternice ale mãrii * este Domnul, în înaltul cerului. 5 Mãrturiile tale sunt cu totul adevãrate, * sfinþenia este podoaba casei tale, Doamne, în vecii vecilor. Ant. Peste glasul apelor multe, mãrturiile tale, Doamne, sunt vrednice de toatã crezarea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul; lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci.

Duminica a III-a din Post

Cântarea

Dan 3,57-88.56

Toatã fãptura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul!

Laudele

Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul; lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci. Ant. 3 Regii pãmântului ºi toate popoarele, lãudaþi-l pe Dumnezeu. Psalmul 148 Cântarea lui Dumnezeu creatorul Binecuvântare ºi cinste ºi slavã ºi putere în vecii vecilor celui care ºade pe tron ºi Mielului (Ap 5,13) 1 Lãudaþi-l pe Domnul din ceruri, * lãudaþi-l întru cei de sus! 2 Lãudaþi-l, voi, toþi îngerii lui, * lãudaþi-l, toate oºtirile sale! 3 Lãudaþi-l, soare ºi lunã, * lãudaþi-l, toate stelele strãlucitoare! 4 Lãudaþi-l, voi, cerurile cerurilor, * ºi apele toate care sunt mai presus de ceruri!

Duminica a III-a din Post

Sã laude numele Domnului, * cãci el a poruncit ºi au fost create, 6 le-a statornicit în veci ºi în vecii vecilor, * le-a rânduit o lege care nu va trece. 7 Lãudaþi-l pe Domnul, voi, cei de pe pãmânt, * monºtrii mãrii ºi toate adâncurile, 8 focul ºi grindina, zãpada ºi ceaþa, * vântul furtunii, care împlineºte cuvântul lui, 9 munþii ºi toate dealurile, * pomii roditori ºi toþi cedrii, 10 fiarele ºi toate animalele, * reptilele ºi pãsãrile înaripate! 11 Regii pãmântului ºi toate popoarele, * conducãtorii ºi toþi judecãtorii pãmântului, 12 tineri ºi fecioare, bãtrâni ºi copii, † 13 sã laude numele Domnului, * pentru cã numai numele lui este vrednic de toatã lauda. Mãreþia lui este mai presus de pãmânt ºi de ceruri. * 14 El a înãlþat puterea poporului sãu spre lauda tuturor credincioºilor sãi, * a fiilor lui Israel, poporul care îi stã aproape. Ant. Regii pãmântului ºi toate popoarele, lãudaþi-l pe Dumnezeu. Neh 8,9b.10b leCTUrA SCUrTã Aceastã zi este închinatã Domnului, Dumnezeului nostru. Nu fiþi triºti ºi nu plângeþi – cãci tot poporul plângea auzind cuvintele Legii – ºi nu vã întristaþi, pentru cã bucuria Domnului este tãria voastrã. reSPONSOrIUl SCUrT R. Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, * îndurã-te de noi! Cristoase. V. Tu, care ai fost zdrobit pentru fãrãdelegile noastre, * îndurã-te de noi! Slavã Tatãlui. Cristoase.

Laudele

Ant. la Benedictus: Dãrâmaþi templul acesta, spune Domnul, ºi în trei zile îl voi ridica. Spunea aceasta despre templul trupului sãu. CâNTAreA DIN evANghelIe – BeneDicTus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Dãrâmaþi templul acesta, spune Domnul, ºi în trei zile îl voi ridica. Spunea aceasta despre templul trupului sãu.

Duminica a III-a din Post

rUgãCIUNeA UNIverSAlã Sã-l binecuvântãm pe Rãscumpãrãtorul nostru, care, în bunãtatea sa, ne-a dobândit acest timp de mântuire, ºi sã-l implorãm cu umilinþã: Doamne, creeazã în noi un duh nou! Cristoase, viaþa noastrã, care prin Botez ne-ai înmormântat în chip tainic în moartea ta ºi ai voit sã fim înviaþi împreunã cu tine, – dãruieºte-ne harul sã umblãm astãzi cu tine într-o viaþã nouã! Doamne, care tuturor le-ai fãcut bine, – învaþã-ne ºi pe noi astãzi sã ne îngrijim de binele tuturor! Dã-ne harul sã lucrãm într-un gând la zidirea cetãþii pãmânteºti – ºi sã tindem mereu spre cetatea din ceruri! Tãmãduitorul trupurilor ºi al sufletelor, vindecã rãnile inimii noastre, – ca sã înaintãm necontenit spre sfinþenie! Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care eºti izvorul a toatã bunãtatea ºi îndurarea, tu ne-ai arãtat cã postul, rugãciunea ºi pomana vindecã rãnile pricinuite de pãcate; priveºte spre noi, cei care, apãsaþi de povara greºelilor, ne recunoaºtem vinovãþia, ºi ridicã-ne mereu cu îndurarea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Ora medie

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUl Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSAlMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 117 (118) Glas de bucurie ºi de mântuire Aceasta este piatra pe care aþi dispreþuit-o voi, con structorii, ºi care a ajuns piatrã unghiularã (Fap 4,11). I Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 2 Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 1

Duminica a III-a din Post

Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: * veºnicã este îndurarea lui! 5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: * Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg. 6 Domnul este de partea mea * ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul? 7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, * iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei. 8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în oameni. 9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în cei puternici. II Toate neamurile m-au înconjurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 11 M-au înconjurat, m-au împresurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, † s-au aprins ca un foc de spini: * în numele Domnului le-am nimicit. 13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, * dar Domnul mi-a venit în ajutor. 14 Domnul este tãria ºi lauda mea: * el este mântuirea mea. 15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã * se aud în corturile celor drepþi: 16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, † dreapta Domnului m-a înãlþat, * dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”. 17 Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, * dar nu m-a lãsat pradã morþii. 10

III

Ora medie

Deschideþi-mi porþile dreptãþii, * ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului. 20 Aceasta este poarta Domnului: * cei drepþi vor intra printr-însa. 21 Te laud pentru cã m-ai ascultat * ºi ai fost salvarea mea. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri. 24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, * sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa. 25 Doamne, mântuieºte-mã, * Doamne, dã-mi biruinþã! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. * Vã binecuvântãm din casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. * Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite pânã la treptele altarului. 28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; * Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc. 29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Is 30,15.18 leCTUrA SCUrTã Aºa vorbeºte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: În convertire ºi liniºte vã veþi mântui, în tãcere ºi speranþã va fi tãria voastrã. De aceea, Domnul aºteaptã sã se îndure de voi ºi se va scula sã vã dea îndurare, cãci Domnul este un Dumnezeu al dreptãþii: ferice de toþi cei care nãdãjduiesc în el! V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele.

Duminica a III-a din Post

rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care eºti izvorul a toatã bunãtatea ºi îndurarea, tu ne-ai arãtat cã postul, rugãciunea ºi pomana vindecã rãnile pricinuite de pãcate; priveºte spre noi, cei care, apãsaþi de povara greºelilor, ne recunoaºtem vinovãþia, ºi ridicã-ne mereu cu îndurarea ta. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUl Pleacã-þi urechea, bunule Tatã, Spre ruga noastrã înlãcrimatã. Îþi cerem milã ºi îndurare În timpul sfânt al Postului Mare. Sã se ascundã nimeni nu poate, Faptele noastre tu le ºtii toate. Noi ne întoarcem iar cãtre tine, Tu ne aratã calea spre bine. Ne recunoaºtem faptele rele; Mila ta, Doamne, sã ni le spele ªi spre-ndreptare sã ne îndrume, Ca sã se-nalþe sfântul tãu nume. Prin pocãinþã, post ºi-nfrânare, Vrem sã aparã voinþa tare De-a nu ne-ntoarce nicicând, Pãrinte, La viaþa tristã de mai-nainte.

Vesperele II

Mâna-þi deschide, darnicã, plinã. Dã-ne putere, dã-ne luminã. Postul ce-l facem, roade sã poarte Acum, în viaþã, ºi dupã moarte. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Doamne, rege atotputernic, elibereazã-ne pentru numele tãu ºi dã-ne rãgaz ºi harul pocãinþei. Psalmul 109 (110),1-5.7 Mesia - rege ºi preot El trebuie sã domneascã pânã ce Dumnezeu îi va pune toþi duºmanii sub picioare (1Cor 15,25). 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Doamne, rege atotputernic, elibereazã-ne pentru numele tãu ºi dã-ne rãgaz ºi harul pocãinþei. Ant. 2 Am fost rãscumpãraþi prin sângele nepreþuit al lui Cristos, Mielul fãrã patã. Psalmul 110 (111) Mari sunt faptele Domnului

Duminica a III-a din Post

Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, Doamne, Dumnezeule atotputernic! (Ap 15,3). 1 Îl voi preamãri pe Domnul din toatã inima, * în adunarea celor drepþi, în mijlocul comunitãþii. 2 Mari sunt lucrãrile Domnului, * vrednice de luat în seamã de cãtre toþi cei care le iubesc. 3 Lucrarea lui este plinã de splendoare ºi mãreþie, * dreptatea lui dãinuie întotdeauna. 4 El a lãsat o amintire a minunilor sale: * Domnul este milostiv ºi plin de îndurare, 5 dã hranã celor ce se tem de el; * îºi aduce aminte în veci de legãmântul sãu. 6 El a arãtat poporului sãu puterea faptelor sale, * dându-le lor moºtenirea naþiunilor. 7 Lucrãrile mâinilor lui sunt adevãr ºi dreptate, † toate orânduirile lui sunt neschimbãtoare, * 8 statornicite pentru veci de veci, fãcute în adevãr ºi dreptate. 9 El trimite poporului sãu mântuirea, * stabileºte pe veci legãmântul sãu. Sfânt ºi înfricoºãtor este numele lui. † 10 Frica de Domnul este începutul înþelepciunii: ea dã pricepere tuturor acelora care o trãiesc. * Slava lui rãmâne pentru totdeauna. Ant. Am fost rãscumpãraþi prin sângele nepreþuit al lui Cristos, Mielul fãrã patã. Ant. 3 El a luat asupra sa slãbiciunile noastre ºi a purtat durerile noastre. Cântarea

1Pt 2,21b-24

Pãtimirea de bunãvoie a lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu 21b

Cristos a pãtimit pentru voi, lãsându-vã exemplu, * ca sã mergeþi pe urmele sale.

Vesperele II

El nu a sãvârºit pãcat * ºi nici nu s-a gãsit înºelãciune în gura lui. 23 Insultat fiind, nu a rãspuns la insultã, † chinuit fiind, nu ameninþa, * ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecã cu dreptate. 24 El însuºi a purtat pãcatele noastre în trupul sãu, * pe lemnul crucii, pentru ca noi, murind pentru pãcat, sã trãim pentru dreptate; * prin rãnile lui aþi fost vindecaþi. Ant. El a luat asupra sa slãbiciunile noastre ºi a purtat durerile noastre. leCTUrA SCUrTã Cf. 1Cor 9,24-25 Nu ºtiþi voi cã cei care aleargã pe stadion, toþi aleargã, însã numai unul primeºte premiul? Alergaþi în aºa fel ca sã-l câºtigaþi. Orice atlet renunþã la toate. Ei o fac pentru a primi o coroanã pieritoare. Însã noi, pentru una nepieritoare. reSPONSOrIUl SCUrT R. Aratã-þi, Doamne, milostivirea, * pentru cã þi-am greºit þie! Aratã-þi. V. Cristoase, ascultã rugãciunea noastrã. * Pentru cã þi-am greºit þie! Slavã Tatãlui. Aratã-þi. Ant. la Magnificat: Fiind Isus la Ierusalim, la sãrbãtoarea Paºtelui, în ziua sãrbãtorii, mulþi au crezut în numele lui Isus vãzând semnele pe care le fãcea. CâNTAreA DIN evANghelIe – magnificaT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,

Duminica a III-a din Post

cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Fiind Isus la Ierusalim, la sãrbãtoarea Paºtelui, în ziua sãrbãtorii, mulþi au crezut în numele lui Isus vãzând semnele pe care le fãcea. rUgãCIUNeA UNIverSAlã Lãudat sã fie Dumnezeu Tatãl, care a voit ca poporul ales sã se renascã din sãmânþa nepieritoare prin Cuvântul sãu, care rãmâne în veac. Sã-l implorãm cu evlavie: Fii îndurãtor, Doamne, cu poporul tãu! Ascultã, Dumnezeule milostiv, rugãciunile pe care þi le înãlþãm pentru întreg poporul tãu, – ca el sã doreascã hrana cuvântului tãu mai mult decât hrana trupeascã! Învaþã-ne sã-i iubim pe cei din neamul nostru ºi pe toþi oamenii, fãrã discriminare, arãtându-le o dragoste ade vãratã ºi activã, – ºi sã-i ajutãm sã înainteze pururi în pace ºi în bine! Priveºte la toþi aceia care urmeazã sã fie renãscuþi prin Botez, – ca sã devinã pentru tine pietre vii, ofrandã spiritualã!

Completoriul

Tu, care i-ai chemat pe niniviteni la pocãinþã prin glasul lui Iona, – prin cuvântul tãu, întoarce la tine, cu bunãtate, inimile pãcãtoºilor! Celor care mor dãruieºte-le harul sã iasã cu speranþã în întâmpinarea lui Cristos, judecãtorul, – ºi sã se bucure în veci de frumuseþea ta! Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care eºti izvorul a toatã bunãtatea ºi îndurarea, tu ne-ai arãtat cã postul, rugãciunea ºi pomana vindecã rãnile pricinuite de pãcate; priveºte spre noi, cei care, apãsaþi de povara greºelilor, ne recunoaºtem vinovãþia, ºi ridicã-ne mereu cu îndurarea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUl Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.

Duminica a III-a din Post

Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor.

Completoriul

Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Ap 22,4-5 leCTUrA SCUrTã Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. reSPONSOrIUl SCUrT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.

Duminica a III-a din Post

CâNTAreA DIN evANghelIe – nunc DimiTTis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.