Arta orizontalei. Laudă tolănitului

(

(

Bernd Brunner

lauda tolanitului traducere din limba german\ de MIHAI MOROIU

Colec]ie coordonat\ de Dana MOROIU Original title: „Die Kunst des Liegens. Handbuch der horizontalen Lebensführung“ by Bernd Brunner First published under the imprint Galiani Berlin © 2012, Verlag Kiepenheuer & Witsch GmbH & Co. KG, Cologne/Germany © Baroque Books & Arts, 2012 Coperta © Baroque Books & Arts Imaginea copertei: Ana WAGNER Concep]ie grafic\: Dana MOROIU, Corneliu ALEXANDRESCU Redactor: Denise GEORGESCU Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României BRUNNER, BERND Arta orizontalei: laud\ tol\nitului / Bernd Brunner; trad.: Mihai Moroiu. - Bucure[ti: Baroque Books & Arts, 2012 ISBN 978-606-93241-5-8 I. Moroiu, Mihai (trad.)

392.3 316.356.2 Niciun fragment din aceast\ lucrare [i nicio component\ grafic\ nu pot fi reproduse f\r\ acordul scris al de]in\torului de copyright, conform Legii Dreptului de Autor.

Tiparul executat de Monitorul Oficial R.A.

„Ce nu se poate face `n pat nici nu merit\ f\cut `n via]\.“ GROUCHO MARX

Nu cumva stai tol\nit?

ac\ se `nt창mpl\ s\ stai tol\nit, chiar acum, nu gre[e[ti defel: cu to]ii ne tol\nim adesea, cu ad창nc\ desf\tare. {i ne destindem cu adev\rat, fiind pozi]ia `n care corpul depune cel mai mic efort [i consum\ extrem de pu]in\ energie. Tol\ni]i, facem aproape de toate: dormim [i vis\m, iubim [i g창ndim, ne l\s\m `n voia melancoliei, picotim [i putem c\dea prad\ suferin]ei. Un singur

7

Bernd Brunner

8

ARTA ORIZONTALEI

aspect devine aproape imposibil: mi[carea. La orizontal\ ne apropiem cel mai mult de ceea ce se cheam\, straniu, punctul mort. ~n societatea noastr\ programat\ `n termenii performan]elor m\surabile, `ntr-o lume `n care hot\rârea rapid\ [i ac]iunea imediat\ sunt tot ceea ce conteaz\, iar noi ne str\duim s\ ne demonstr\m zelul petrecând ore nesfâr[ite la birou, `n fa]a computerului, tol\nitul nu se bucur\ de cine [tie ce apreciere. Mai r\u, chiar, poate p\rea o izbând\ a lenei, un semn al neputin]ei `n fa]a unui univers fr\mântat `ntr-o enorm\ transformare. Cine st\ `ntins nici roade nu culege, se spune, e un om slab [i `[i irose[te timpul, [i a[a atât de limitat. Dar statul la orizontal\ poate fi ca o plimbare prin cea mai deas\ cea]\, capabil\ s\ limpezeasc\ toate gândurile. Tol\nitul cu bun\ [tiin]\,

ca obicei calculat, spre a `mpr\[tia presiunea omniprezent\ a timpului [i a eficien]ei, nu cost\ nimic, `ns\ e `nc\rcat de valoare.

Este pandantul orizontal al flan\rilor `nc\rcate de melancolie, ve[nic lipsite de orice ]int\ precis\. Iar imagina]ia cutreier\ ora[e [i sate, zugr\ve[te chipuri [i locuri din realitate, `nc\rcat\ cu puterea de a stimula gânduri.

Când st\m pe spate, cu ochii deschi[i, privind `n sus spre tavan sau spre cerul liber, pierdem u[or controlul fizic asupra realit\]ii imediate, iar gândurile `ncep s\ `[i ia zborul. La orizontal\, `ntreaga atitudine mental\ se schimb\, anulându-ne capacitatea de a avea acelea[i reac]ii ca din pozi]ie vertical\. {i grijile care ne fr\mânt\ pot ap\rea `ntr-o lumin\ nou\, din perspectiv\ orizontal\, iar vocile, [i chiar soneria telefonului, nu mai ajung la noi cu aceea[i intensitate.

9

Bernd Brunner

10

ARTA ORIZONTALEI

Nu exist\ pozi]ie `n care certitudinile s\ se clatine mai abitir decât la orizontal\. Când ne `ntindem, poate tocmai pentru c\ avem prea multe pe cap, reu[im s\ sc\p\m de o parte din povar\.

Reflec]iile asupra tol\nitului, pe lâng\ toate considerentele ce ]in de fiziologie, psihologie [i de creativitate, deschid [i calea `ntreb\rilor socioculturale profunde, ce ]intesc economia timpului [i ritmul vie]ii de zi cu zi, un sistem sugestiv descris cândva de psihologul american Robert Levine drept „un aranjament `ncâlcit de caden]e, de ritmuri [i secven]e `n perpetu\ schimbare, de tonuri [i pauze, de cicluri [i impulsuri noi“. Dac\ [i când se cuvine s\ ne `ntindem, potrivit accep]iunii generale, sunt dou\ `ntreb\ri ce depind de percep]ia asupra timpului cu care oper\m, percep]ie ce guverneaz\ ciclurile noastre comportamentale aidoma unui limbaj mut. ~n epoca

actual\, dominat\ de o cultur\ care [i-a `nsu[it `n asemenea m\sur\ compulsia mi[c\rii permanente, alimentând, `n acela[i timp, o nelini[te interioar\ ce domin\ toate aspectele existen]ei cotidiene, nu ne r\mâne decât s\ regl\m butoanele timpului [i s\ ne adapt\m la ritmurile sale imperioase. ~ntr-o lume `n care ceasul bate altfel decât ne-am obi[nuit, mai lent, poate, iar ac]iunile sunt dictate de evenimente, a[a cum se deruleaz\ ele, [i mai pu]in de planific\ri riguroase, nu ne r\mâne decât s\ ne imagin\m ce-ar `nsemna s\ tr\im `ntr-un timp guvernat de cu totul alte legi. ~ntr-o alt\ societate, o perioad\ `n care aparent nu se `ntâmpl\ nimic probabil c\ nu ar fi receptat\ ca o „pierdere de timp“ – [i chiar conceptul `n sine ar putea lipsi cu des\vâr[ire –, ci mai degrab\ ca un lucru pl\cut, esen]ial vie]ii. Iat\ `nc\ un motiv pentru a o porni `ntr-o expedi]ie `n lumea orizontalei.

Gramatica orizontalei

orpul uman este conceput pentru performan]e situate cu mult peste setul de mi[c\ri limitate la care este solicitat ast\zi. St\m pe scaun mult mai mult [i ne deplas\m mult mai pu]in dec창t str\mo[ii no[tri, cu doar c창teva genera]ii `n urm\.

Gra]ie dot\rii genetice [i a dispozi]iei fizice, avem [ansa unei diversit\]i de forme locomotorii: putem merge, putem sta `ntin[i ori

13

Bernd Brunner

14

ARTA ORIZONTALEI

a[eza]i, `n picioare [i câte [i mai câte. Iar tol\nitul r\mâne doar una dintre ele. Dar tenta]ia de a ceda gravita]iei este atât de puternic\, `ncât ne pune mereu voin]a la `ncercare. F\r\ s\ fim con[tien]i – a[a suntem constitui]i [i o facem `n virtutea unui automatism – o mare parte din energia de care dispunem este consumat\ pentru a rezista gravita]iei.

Statul la orizontal\ [i mersul pe jos fac bun\ pereche, unul determinându-l `ntr-o oarecare m\sur\ pe cel\lalt: doar dup\ o plimbare lung\ sau dup\ un antrenament, ori dup\ ce am vâslit pân\ la extenuare, ne putem bucura de nepre]uitul efect relaxant al tol\nitului.

Altminteri, acesta nu r\mâne decât o experien]\ stranie. Dar orizontala poate oferi [i un valoros refugiu, o revenire la punctul mort, atunci când greut\]ile de zi cu zi pun st\pânire pe minte [i pe trup.

Adopt\m, fa]\ de suprafa]a p\mântului, pozi]ia vertical\. Sau pozi]ia culcat. ~n mers, leg\tura cu solul, [i ea orizontal\, se stabile[te doar prin t\lpi, dar când st\m `ntin[i, `ntregul corp asigur\ acest contact. Orizontul, linia de separa]ie dintre cer [i p\mânt, con]ine [i invita]ia spre un t\râm al promisiunilor ne[tiute, p\strându-se [i grani]\, `n acela[i timp. O form\ volatil\, care se `ndep\rteaz\ cu cât dorim s\ ne apropiem de ea. Un ]el de neatins.

La orizontal\ se poate sta `n nenum\rate locuri, nu neap\rat `n hamac ori pe canapea, dar esen]ial\ este senza]ia de confort, de siguran]\, de stabilitate. Pentru c\ nu poate fi vorba de destindere atunci când exist\ pericolul s\ o iei la vale. Astfel, preg\tirea culcu[ului are un rol extrem de important, deoarece aceast\ (in)activitate ofer\ `n sine un mod de existen]\ la orizontal\, dependent

15

Bernd Brunner

16

ARTA ORIZONTALEI

de natura locului ales. Cu cât pozi]ia de repaus este mai confortabil\, cu cât povara corpului va fi mai mult preluat\ de suport, cu atât capacitatea de regenerare a organismului va fi mai mare.

Tol\nitul nu-i chiar atât de lesne de definit pe cât ar putea s\ par\.

Noi am spune c\ o persoan\ st\ tol\nit\ atunci când cea mai mare parte a corpului s\u se afl\ sau tinde spre o pozi]ie orizontal\, sprijinindu-se pe o baz\ solid\. Se poate sta tol\nit pe spate („lungit“), pe o parte („`ntr-o rân\“) ori cu fa]a `n jos („pe burt\“). Al\turi de o alt\ persoan\, dar [i peste sau sub, cel pu]in pentru scurt\ vreme. {i tot tol\nit se cheam\ [i atunci când torsul r\mâne `nclinat, tinzând spre orizontal\, iar picioarele stau pu]in mai sus, sprijinite pe un suport. {ezlongul lui Le Corbusier, `n care corpul se instaleaz\ la 45 de grade, a fost proiectat pentru acest gen de pozi]ie. Spre deosebire de statul pe scaun, care pretinde un oarecare control fizic,

orizontala nu cere niciun efort, fiind poate cea mai arhaic\ pozi]ie, amintind de starea de existen]\ ini]ial\. ~n schimb, când te ridici `n picioare, mai ales dac\ nu exist\ o presiune stringent\, e nevoie de un anume efort. Dar [i dac\ te tol\ne[ti ri[ti s\ te fure somnul, s\ cazi prad\ st\rii de incon[tien]\.

Pozi]ia la orizontal\ cuprinde aproape `ntreg spectrul de tr\iri, de la pasivitate absolut\ la activitate pasional\. Da, via]a omeneasc\ `ncepe [i se termin\ la orizontal\ – Edmond [i Jules de Goncourt au scris despre cele „trei mari momente ale vie]ii“: „leag\nul, `mpreunarea [i moartea“, pe care scriitorul trebuie s\ le st\pâneasc\ (s\vâr[ite preponderent la orizontal\).