Brosura - Consiliul Apei

Page 1

! ?

De la Somes Delivery la Consiliul Apei

Cluj, un oras

spre Somes

deschis

Democratizarea și accentuarea accesului la râu este o temă constantă în experiența noastră începând de la prima ediție a Someș Delivery, din anul 2015, când politica primăriei de deschidere a Clujului spre Someș era doar pe hârtie exprimată. În acel an am reușit să salvăm o fâșie de mal verde cu arbori de la transformarea ei într-o bandă de circulație. A fost o mică victorie a societății civile coagulate pentru prima dată atunci în jurul râului care a pus în atenția administrației locale valoarea Someșului ca un spațiu natural spre care orașul se poate deschide într-un mod real. A urmat concursul internațional

ReThinking Someș în 2017

pentru regândirea și integrarea mai bună a râului în oraș. În

2019 am descoperit cantități

imense de deșeuri în amonte de Cluj, în comuna Florești. A fost a doua mare coagulare a societății civile pentru a rezolva o mare problemă a Someșului, gunoiul. Primăria comunei

Florești a fost amendată și obligată să inițieze o ecologizare masivă pe un segment de 500 de metri. Pandemia

ne-a constrâns să facem un eveniment preponderent online

în 2020 când pentru prima dată am privit culoarul Someșului la nivelul întregului oraș, inclusiv zona de Est unde acesta este puțin cunoscut, pe alocuri plin de deșeuri, dar și neîngrijit, sălbatic și plin de viață sau îngrijit cu responsabilitate de locuitorii din Someșeni. Din anul 2021 am abordat Someșul la nivel metropolitan. Ne-am

referit mai departe la Culoarul

Verde-Albastru al râului ca

“cel mai mare spațiu verde care leagă 4 localități” (Gilău,

Florești, Cluj și Apahida) și s-a născut astfel Consiliul Apei ca o platformă deschisă de discuții pe temele majore ale apei. Consiliul Apei este format momentan din Asociațiile miniMASS (organizatoarea Someș Delivery), Societate

Organizată Sustenabil, Clubul de Cicloturism Napoca, Clujul Sustenabil și Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Cluj. Ca urmare a demersului nostru public din 2021, în mai puțin de un an, administrațiile locale s-au aliat într-un demers comun de a dezvolta un proiect de pistă de biciclete la nivel metropolitan. În prezent a fost desemnat câștigătorul licitației pentru acest proiect. În paralel, proiectul câștigător al concursului ReThinking

Someș din 2017 este în fază de execuție, iar șantierele din zona Grigorescu și Parcul Armătura se apropie de sfârșit. Însă proiectul din concurs a fost mult schimbat din cauza carențelor legislative și a normativelor învechite privind gestionarea și amenajarea cursurilor de râu. Mulți clujeni și ecologiști sunt deranjați de faptul că renaturalizarea propusă inițial în proiect lipsește destul de mult, chiar dacă încă din 2013 sunt impuneri la nivelul Uniunii Europene de adaptare a cadrului legislativ național la principiile specifice soluțiilor bazate pe natură (NBS) care sunt neintruzive față de mediul natural atât de important al râurilor.

Somesul ca resursa, amenintare, capcana si potential natural

Someșul Mic este o sursă de apă potabilă pentru toată regiunea Cluj-Gherla prin lacul de acumulare Tarnița, unul din multele lacuri de acumulare din amonte de Cluj unde ne petrecem timpul liber, facem baie și ne plimbăm cu caiace sau SUP-uri. În același timp, malurile din zonele de protecție sanitară sunt pline de cabane, construite mai mult sau mai puțin legal, ale căror ape uzate ajung direct sau accidental în lacuri. Riscul mare de inundare a zonelor urbanizate o dată la 100 de ani a fost rezolvat prin segmente tot mai lungi canalizate după proiecte vechi de îndiguire care-i reduc mult caracterul natural, îi afectează biodiversitatea și îi reduc capacitatea naturală de retenție a excesului de apă. Chiar și așa mai sunt zone unde râul a fost

lăsat liber și a dezvoltat mici paradisuri de biodiversitate pe care le admirăm. Însă una din aceste zone urmează să dispară pentru că aeroportul se extinde peste râu iar brațul mort va fi canalizat după aceleași proiecte tip, nemiloase cu biodiversitatea. Același râu este o sursă de apă pentru agricultura din aval de oraș după ce în el revin apele uzate tratate uneori insuficient în Stația de Epurare. Someșul Mic are cel mai ridicat grad de reziliență în fața schimbărilor climatice și poate deveni un culoar alternativ la traficul auto sufocant, un culoar de tranzit verde (pe două roți), prin proiectul de pistă metropolitană care a demarat recent. În plus Someșul poate deveni cel mai mare spațiu verde natural prin asumarea totală a caracterului său de culoar verde-albastru.

Consiliul Apei ca platforma de dialog

Da, acest râu ne unește cel mai bine. Cum putem să-i valorificăm potențialul fără să-l alterăm, dar să ne bucurăm în același timp de el? Noi credem că doar printr-un dialog constant între toți actorii responsabili, cei interesați sau cei care beneficiază de acesta. Acest dialog vrem să-l favorizăm prin Consiliul Apei și de aceea am mers spre administrațiile locale, spre instituțiile care gestionează râul, spre mediul de business, spre specialiștii locali (proiectanți, urbaniști, arhitecți, ecologi, biologi) și, cel mai important, spre locuitorii zonei metropolitane a Clujului. Aceștia sunt cei ce beneficiază sau sunt afectați în mod direct de orice se face de-a lungul Someșului. Ei au păreri, au așteptări, au preferințe, au curiozități, au probleme reale de care se lovesc

zilnic, pot fi încântați și deranjați în egală măsură de orice se întâmplă de-a lungul râului. Puntea spre ei este cea mai importantă, iar ca să deschidem acest dialog am gândit în 2022 patru Ateliere cetățenești, câte unul în fiecare localitate a zonei metropolitane traversate de Someșul Mic. Am abordat teme specifice locale și cu caracter general care se pot discuta, explora și vedea cu ochiul liber prin explorări pe două roți sau pe jos, in situ, alături de specialiști, oameni din administrațiile locale, arhitecți, urbaniști, peisagiști, biologi, ecologiști și mediul de business. Toți aceștia ne-au împărtășit expertiza lor, iar cetățenii care au participat au putut experimenta direct râul și au putut să contribuie activ printr-un proces de cartare participativă la conturarea

unei hărți mentale a culoarului Someșului. Prin astfel de exerciții putem să înțelegem mai bine multiplele valori comune pe care ni le oferă râul și putem acționa pentru atingerea lor. Acest exercițiu democratic de

dialog și explorare comună poate fi cheia spre integrarea râului într-un mod cu adevărat sustenabil în viața orașului, a metropolei sau a fiecărui individ în parte.

Atelierul Cetatenesc nr. 1 - Cluj

Parcul

Est: memoria locului ca sprijin în designul viitorului Adi Dohotaru

Parcul Est, odată amenajat, va deveni cel mai mare spațiu public verde al Clujului. O componentă importantă a viitorului parc valorifică apa, apa în care în trecut rezidenții au făcut baie, au pescuit, s-au dat pe gheață cu patinele, au mers la săniuș, ori pur și simplu s-au plimbat pe malul lacurilor ori al pârâului Becaș. Parcul Est nu e unul nou, o bună parte din el, cu denumirea de Parc al Tineretului, a fost distrus pe câteva zeci de hectare, în special terenurile de sport, odată cu realizarea mallului și a investițiilor imobiliare

adiacente.

În campania civică de advocacy începută în 2010

pentru realizarea parcului, grupul de inițiativă civică SOS

Parcul Est, devenit ulterior

asociația Societatea Organizată Sustenabil SOS, a făcut constant referire la memoria locală

pentru a crea o campanie de conștientizare și de reapropriere a spațiului public într-un context postdecembrist de privatizare oneroasă și de urbanizare haotică.

Ca urmare a abandonării treptate de către autoritățile publice a zonei Parcului Est, habitatele s-au degradat. Studiul de Fezabilitate, elaborat de asocierea Metapolis Architects, Studio de peisaj Ana Horhat și Atelier MASS, arată că la nivel hidrologic „există probleme acute legate de poluarea cursului de apă Becaș dar și a lacurilor Gheorgheni și Lacul 3. Lacul Gheorgheni se află într-o avansată stare de degradare, fiind plin de plante acvatice, posibil din cauza lipsei de circulație a apei, a colmatării

surselor de apă proaspătă sau a lipsei malurilor vegetate care au un rol important în oxigenarea apei. Îndiguirea pârâului Becaș s-a dovedit în timp a fi deficitară, cu impact peisager și ecologic negativ. Debitul apei din pârâul Becaș este de asemenea foarte scăzut, din cauza dezvoltărilor imobiliare intense din amonte și a preluării în mare parte a apelor pluviale în sistemul de canalizare publică. Canalele existente sunt în mare parte colmatate, ceea ce împiedică circulația apei în arealul viitorului parc Est”. Turul ghidat și atelierul

de știință cetățenească i-a avut ca invitați pe arhitectul

Mircea Munteanu - coordonator al proiectului de amenajare a Parcului Est, peisagista Ana Horhat - parte din echipa de proiectare a Parcului Est, avocatul și activistul civic Radu Mititean, ecologul Tibor Hartel și a fost organizat de Adi Dohotaru, fondatorul campaniei SOS Parcul Est.

Dacă prezentările au pus accentul pe mai multe teme legate de proiectul propus, pe biodiversitate și pe managementul apei într-un context de schimbări climatice, discuțiile libere au accentuat componenta de istorie orală. Printr-o serie de mărturii de la tur, am adunat, pe lângă istorii orale preluate de la rezidenți despre acest spațiu public de-a lungul timpului, și o subcomponentă relevantă privind campaniile civice de conservare a zonei desfășurate în perioada postdecembristă.

care se derulează de mai bine de un deceniu istoria orală. Istoria orală poate fi utilizată ca știință cetățenească care oferă informații calitative despre memoria locului și legăturile afective ale rezidenților cu un spațiu care nu e valorificat îndeajuns ca bun comun.

Mărturiile din zonă ale localnicilor ne-au ajutat, de exemplu, în campania SOS, să propunem un areal gândit mai mult decât un parc clasic, adică un spațiu cu o componentă de arie naturală protejată, cu o amenajare minim invazivă, care a fost preluată și în tema de proiectare. Unii locuitori sunt legați afectiv de natura urbană a Parcului Est. Ne-au povestit cum au întâlnit în fosta pepinieră a primăriei și în zona mlăștinoasă porci mistreți, căprioare, vulpi, dar s-au bucurat și de păsări, avifauna fiind unul dintre elementele de biodiversitate care oferă identitate parcului.

Ca instrument pentru politici publice mai informate, am folosit atât la tur cât și în campania

Dacă la tur ne-am așteptat ca mărturiile să accentueze

elementele de loisir, nostalgia naturii și a copilăriei, caracterul

civic al discuțiilor au structurat și amintirile recente legate de spațiu. În consecință, prezentăm două calupuri diferite. În primul calup, sunt amintiri din perioada comunistă, apolitice, pe când în al doilea calup, din cadrul turului,

sunt câteva amintiri din perioada postdecembristă, în care rezidenți și activiști au prezentat eforturile pentru ca acest areal să fie prezervat, pe de o parte, dar și îmbunătățit în direcția amenajării unui parc.

Nostalgia copilariei

Ovidiu Hess, rezident al cartierului Gheorgheni, își amintește o povestire foarte scurtă din cariera de piatră, care era pe locul Casei Tineretului și a mall-ului:

„Geza prindea șerpi, broaște, șoareci etc. Mergeam în stație la trei și înainte de închiderea ușilor le aruncam înăuntru. Ce se întâmpla las la imaginația fiecăruia”.

Ioana Matei, administrator grup Gheorgheni Cartier, își amintește cât de des era folosit lacul amenajat înainte de 1989, față de următoarele decenii postdecembriste, când în jurul lacului s-au desființat aleile pentru a face loc traficului auto către parcarea mall-ului:

„Pe vremea în care se sărbătorea „Ziua Tineretului”, majoritatea activităților care se organizau în oraș, se desfășurau în jurul Casei Tineretului. Pe lacul din cartierul Gheorgheni se desfășura un concurs de navomodelism. Navo-modelele erau construite de membrii cercurilor tehnico-aplicative de la Casa Pionierilor. Modelele erau manevrate de la margine prin comandă automată, iar câștigătorii primeau diplome și premii în obiecte. [...] Ziua Tineretului se încheia cu discoteci, serate de „muzică tânără” (folk) și brigăzi artistice care se desfășurau la Casa de Cultură a Studenților, Casa Tineretului și la Cluburile de Tineret”.

Nicolae Foalea:

„Acum 50 de ani, copii fiind și dornici de aventură, am plecat cu încă 2 băieți pe la 4 dimineața la pescuit pe un lac din apropiere de actualul Selgros, fără să știm

că este într-o zonă supravegheată militar. Am speriat santinela care a tras după noi. Am tulit-o imediat și am

intrat cuminte în cameră fără să spun la nimeni nimic”.

[...] Am vizitat des zona verde de lângă Cartodrom

înainte de a fi defrișată. Erau și gunoaie multe, însă doar în zona coșurilor de gunoi. Și pârâul era plin de crengi și colmatat. Ce am sesizat îmbucurător era că se dezvoltase acolo o vegetație foarte bogată. Copaci înalți și rari în zona unde s-a întins actualul parc sportiv [baza sportivă Gheorgheni] spre Sopor și spre pârâu, iar în zona spre Selgros (actuala margine a parcului sportiv) exista o pădure de nepătruns. Am văzut, căprioare, vulpi, iepuri, în copaci cuibăreau multe păsări răpitoare, adevărată pădure acolo! Liniște și multă verdeață. Acum, toate acestea au fost înlocuite de parcul sportiv și câteva rânduri de duplexuri.”

Activarea civica pentru Parcul Est

Radu Mititean, director executiv al Clubului de Cicloturism Napoca, arată că e bine de cunoscut contextul istoric: „Pe vremuri, Clujul se termina pe aici. Actualul Hotel Univers T era Casa Tineretului, erau terenuri de sport în zonă, o zonă naturală cu lacuri. Când au venit anii 1990, Consiliul Județean a dat o hotărâre în 1994 de valorificare a terenurilor din patrimoniul Consiliului Județean. De ce să nu producă bani la greu terenurile care aveau funcțiuni sportive? Primul draft de plan era secarea lacului 1 și construcție în pată de ulei în toată zona, nu doar Iulius Mall. La vremea respectivă, neam agitat cu Clubul Ecologic Transilvania, cu Clubul de Cicloturism Napoca, cu alte câteva ONG-uri de mediu să strângem semnături de la blocurile din zonă. Prima tentativă a fost să facă piață de en gros. Până la urmă asta a picat după mult scandal. După care a venit treaba cu Iulius Mall, dar a fost foarte greu de văzut exact care e zona, că nimeni nu avea acces la documente. După doi ani de proces, era prea târziu pentru că se începuse construcția, dar măcar nu s-a mai secat Lacul 1 și s-au fazat restul construcțiilor. După care au mai construit câte o clădire de birouri, dar tot a mai rămas o coajă de parc și lacul a scăpat. Pericolul maxim a dispărut, acum e lupta mai mică pe bucăți, să conectăm lacul de celelalte”, spune Mititean. Avocatul ecologist insistă să evităm cazuri similare de ruptură a naturii urbane, așa cum în bună măsură s-a ratat conectarea Cetățuii de Pădurea Hoia-Baciu din cauza construcțiilor:

„Axa asta a lacurilor încă nu e compromisă. E o bătălie simbolică pentru că e o schimbare de paradigmă, pentru că verdele nu ar mai fi doar o insuliță mâncată

de construcții continue în care bifăm că există și în acel cartier câte o pată verde”, spune activistul de mediu într-un context necesar de intervenție civică în care Lacul 2 a fost în trecut astupat și ulterior ocupat de ansambluri imobiliare.

Potrivit Otiliei Popovici, utilizatoare zilnică a viitorului parc, câinii sunt prietenii cei mai buni ai oamenilor:

„În parcul Est trebuie să existe un respect pentru animale! În cadrul parcului să se realizeze un mare loc pentru joaca câinilor și accesul să fie neîngrădit! Tot mai mulți oameni vor adopta câini în condițiile în care plimbarea lor va fi mai ușoară și mai plăcută!”, spune Otilia Popovici, rezidentă în cartierul Între Lacuri și participantă la turul ghidat din septembrie 2022.

Cum își amintește dânsa crearea recentă a locului de joacă și socializare dedicat câinilor și stăpânilor lor?

„A fost o poveste frumoasă despre cum s-a trezit spiritul civic în comunitatea noastră în micul cartier Între lacuri!

Prietenii câinilor s-au mobilizat și au semnat cererea către Primărie an de an începând cu anul 2011! Am înregistrat în fiecare an cerere pentru realizarea unui parc pentru câini! Am apelat și la TVR Cluj, ne-am strâns mai mulți și ne-am spus nemulțumirea de a nu avea un loc pentru joaca câinilor și am atenționat asupra discriminării la care suntem supuși! În sfârșit, în anul 2016 am primit un răspuns favorabil, apoi a fost și realizat respectivul parc! Au semnat în jur de 50 persoane cererile adresate primarilor Apostu și Boc!”, încheie rezidenta care face eforturi ca în proiectul viitorului parc accesul animalelor cu stăpân să se realizeze și în afara țarcurilor.

Adi Dohotaru, inițiator al campaniei SOS Parcul Est a punctat necesitatea ca planificarea să aibă loc participativ, de jos în sus, dar să se îmbine și cu o perspectivă politică și tehnocratică ce preia propunerile și amintirile rezidenților într-o viziune generală, adaptată și contextului de schimbări climatice în care e nevoie de coridoare verzi-albastre, nu doar la Someș, dar și la lacuri și la pârâul Becaș, unul dintre afluenții nevalorificați ai râului:

„De ce e important proiectul coordonat de Mircea Munteanu? Pentru că e nevoie de o viziune de ansamblu. Când au fost demolate garajele de pe malul lacului în urmă cu câțiva ani, Primăria a retrasat locurile de parcare până în buza lacului. Au intervenit rezidenții de pe stradă, am intervenit și noi de la SOS Parcul Est să cerem piste de biciclete și alei pietonale și au retras locurile de parcare. E important de arătat istoria asta civică pentru că sunt conflicte între viziuni, unii vor mai multe locuri de parcare ori mai multe construcții, alții vor, și aici cred că suntem majoritari, natură urbană”.

Atelierul Cetatenesc nr. 2 - Gilau

Visând pe doua roti la un Somes verde-albastru de la Cluj la Gilau Radu Mititean

La sfârșitul anilor 1980, când pedalam cu colegii de liceu în weekend din Cluj spre vest, la ture cicloturistice în munții Gilăului sau pentru a merge să facem baie în lacul Tarnița sau plecam în vacanțe velo în Apuseni, am început să ne întrebăm dacă există alternative rezonabile la drumul DN1 / E60, care la acea vreme avea un trafic auto redus, dar totuși era plictisitor. Amenajările hidrotehnice făcute în anii 1970 în aval de Gilău, fără pic de

respect pentru natură, precum și zona îngrădită de captări în amonte de Cartierul Grigorescu, ne-au făcut să nu insistăm, căci drumul principal era încă suportabil pentru bicicliști.

În prima parte a anilor 1990, după înființarea Clubului de Cicloturism ”Napoca”, neam îndesit ieșirile biciclistice spre valea Someșului Rece și Someșului Cald, spre Băișoara și spre Căpuș, dar și cele de câteva ore în jurul Clujului. Alții plecam

pe două roți primăvara la schi, la Vlădeasa, sau vara și toamna la ture speo în zona Padiș sau la tabere eco și de amenajări turistice, cu bicicletele încărcate cu bagaje mari.

Reducerea posibilităților de luare a bicicletelor în tren dar și creșterea numărului de cicloturiști de lung parcurs care voiau să ajungă pe două roți de la Cluj la Oradea și viceversa, în condițiile în care traficul auto începea să devină tot mai intens pe șoseaua principală de la Cluj la Gilău și mai departe spre Huedin, iar variantele pe dealuri, pe drumuri de câmp și de pădure, nu erau o soluție fezabilă pentru turele lungi, ne-a făcut să explorăm mai serios trasee pe valea Someșului, în amonte de Cluj, și am descoperit cu plăcută surprindere că, sub nasul clujenilor, continuau să existe, aproape total ignorate, fâșii de natură în stare peisagistică și ecologică surprinzător de intactă

și posibilități de a ajunge pe jos și pe bicicletă de la Cluj la Gilău, pe malul Someșului Mic sau aproape de acesta, departe

de traficul auto și de tumultul localităților în plină dezvoltare caracterizate de haos urbanistic. De aproape trei decenii am documentat periodic, treptat tot mai detaliat, inclusiv foto și GPS, posibile trasee pe axa Someșului Mic în amonte de Cluj, dar și amenințările la adresa peisajului, calității apei, accesului pe maluri și alte aspecte. A fost nevoie de o mobilizare a cetățenilor și societății civile, pentru că Someșul nostru a intrat sub asediul unor deversări masive de gunoi menajer și deșeuri din construcții, au apărut balastiere, noi construcții și amenajări, s-a blocat cu garduri și bariere accesul pe malurile care, conform legii, ar trebui să fie proprietate publică.

Cum însă nu poți iubi ceva

necunoscut, și cu greu te implici

în sprijinul a ceva ce nu apreciezi ca valoare, a trebuit și trebuie

în continuare ca un număr tot mai mare de clujeni, floreșteni și gilăuani să cunoască Someșul

Mic din amonte de Cluj, valorile

și problemele lui, astfel încât am

început să mediatizăm, alături de alte ONG-uri de mediu, zona, publicând materiale scrise și electronice, realizând filme de prezentare, propunând trasee și contribuind la editarea unor hărți, discutând cu proiectanți, sesizând presa și autoritățile.

Dar toate acestea ar fi insuficiente dacă nu inviți și însoțești pe teren oamenii care nu au mai fost pe acolo și care, nefiind de felul lor niște ”exploratori”, la cum este de neprietenos încă accesul spre râu, cu greu ar găsi și urmări pe cont propriu posibilele trasee pedestre și velo și cu greu ar

putea să se bucure de oazele de natură cvasi intactă, dar și să înțeleagă problemele și să intuiască soluțiile, să își facă o impresie proprie solidă și să ofere opinii fundamentate și astfel să fie favorabili susținerii unor politici publice care să dea viață Culoarului Verde-Albastru al Someșului între Cluj și Gilău, ca secțiune pilot pentru un plan mult mai amplu în amonte și aval, și totodată un posibil precedent și model pentru alte râuri mari din România.

Așa s-a ajuns și la turul velo ghidat din 22 octombrie 2022, în care participanții, de o

diversitate îmbucurătoare ca gen, vârstă, domiciliu, ocupație, tip și calitate de bicicletă, experiență, antrenament, motivație și interese, au putut să admire ape curate, peisaje periurbane frumoase și să facă mișcare în natură, cu surprindere că aproape de casă au asemenea posibilități de recreere și de a se bucura de natură.

Dar ei au putut și să identifice spontan sau cu ajutor de la organizatori și problemele și riscurile pentru apa Someșului Mic și malurile lui, pentru peisaj și biodiversitate, pentru șansele

ca proiectul Culoarului VerdeAlbastru, ecologic, pietonal și biciclistic să poată deveni realitate înainte ca diverse

”fronturi” pe care Someșul Mic este atacat să compromită iremediabil proiectul sau să facă realizarea prohibitiv de scumpă sau inacceptabilă politic din alte motive.

Astfel, participanții au devenit

și mai interesați, dar mai ales mai apți de a participa constructiv și pertinent la atelierul cetățenesc desfășurat la amiază pe malul Lacului

Gilău, după ce deplasarea velo începută dimineața la marginea

municipiului Cluj-Napoca s-a încheiat unde se formează

Someșul Mic prin confluența

Someșului Rece cu Someșul Cald și de unde poți admira și culmile munților din care izvorăște Someșul, dar și Uzina de Apă Gilău de unde sute de mii

de oameni din mai multe județe primesc apă potabilă.

Relevant a fost și faptul că, deși lungimea turei biciclistice a fost de peste 30 de kilometri, din care cea mai mare parte pe drumuri de pământ,

aproape toți participanții la atelierul cetățenesc de la Gilău au venit la tura de biciclete, arătând că această abordare are o atractivitate și eficiență net ridicată față de invitarea doar la un eveniment ”static” unde ar veni preponderent cu autovehicule. A fost în acest

mod un eveniment perceput și ca recreativ, mai ales de către copiii participanți, și a putut astfel să atragă părinți cu copii, ce altminteri greu și-ar fi găsit disponibilitatea să participe, durata atelierului cetățenesc de la Lacul Gilău fiind pentru cei mici și binevenita pauză de

odihnă după prânz, după prima parte a turei biciclistice.

Turul de documentare civică a fost o experiență frumoasă pentru organizatori și participanți, nu doar pentru că au fost condiții meteorologice foarte bune, ci și pentru că numeroasele pauze de observații și discuții au realizat un transfer nu doar de cunoștințe, ci și de interes și o emulație reciprocă, trezind potențialul civic dar și idei și informații utile și un interes crescut pentru acțiuni similare viitoare, pentru că participanții au putut constata câte variante potențiale sunt, câte lucruri

mai sunt de văzut și de testat, câte modificări sunt în curs și câte oportunități și amenințări animează de fapt pe nedrept neglijatul Someș între ClujNapoca și Gilău. Un Someș pe care mulți dintre participanți îl vedeau pentru prima oară din aceste unghiuri sau pe aceste porțiuni și cu siguranță vor reveni și pe cont propriu, deși unii deja și-au anunțat interesul pentru acțiuni viitoare similare de prezentare, documentare și monitorizare.

Din păcate, preconizatele vizite pe drumul de întoarcere spre

Cluj-Napoca, la Uzina de Apă

Gilău și la Muzeul Apei ”Leonida

Truța” de lângă Florești nu au fost posibile, din cauză că, la ambele obiective, Compania de Apă Someș a anunțat că se desfășoară lucrări și regimul de șantier nu permite vizitatori. Așa că vizitele respective rămân pentru o ediție viitoare, dar planșele foto și hărțile satelitare oferite de organizatori participanților au putut compensa măcar parțial lipsa unei experiențe directe.

S-a conturat pe parcursul turei velo un inventar actualizat de zone cu valoare naturală ridicată, ce trebuie urgent protejate pentru că sunt în

evident pericol de degradare, un inventar de zone care încă mai prezintă deversări necontrolate de deșeuri, deși situația este mult îmbunătățită față de anii trecuți, zone unde accesibilitatea pietonală și velo este periclitată prin înaintarea unor fronturi de moloz sau de construire sau unde se montează garduri până spre / în apă, zone unde ar fi nevoie de podețe sau pasarele

și respectiv păstrarea unora existente, zone unde balastiere

mai mult sau mai puțin legale afectează peisajul și calitatea apei și probabil și viețuitoarele acvatice, lucrări hidrotehnice interesante turistic și educativ,

zone umede și zone cu acces nemijlocit la malul apei, dar și zone unde accesul este mult îngreunat sau blocat sau pe cale de a fi blocat.

Per ansamblu, evenimentul din 22 octombrie 2022 dedicat Consiliului Apei, axat pe Someșul Mic între Cluj-Napoca și Gilău și având ca subiect principal calitatea apelor de suprafață și accesibilitatea publică, a fost o foarte interesantă punere în contact a cetățenilor cu specialiști în urbanism, mediu și mobilitate durabilă, turism și medicină preventivă, consilieri locali, cadre didactice și activiști de mediu, generând idei interesante și discuții pe tema reconcilierii

nevoii de protecție a calității apei, biodiversității și peisajului cu nevoile de mobilitate, prevenire a inundațiilor, utilizările apei în scop energetic, industrial și pentru irigații, navigație de agrement și îmbăiere, pescuit și piscicultură și alte utilizări ale râului și malurilor lui, în contextul în care urmează să înceapă proiectarea culoarului de mobilitate nemotorizată de-a lungul Someșului, actualizarea planurilor urbanistice generale ale localităților de pe parcurs, planuri și strategii la nivel județean care cuprind și acest important ax și se preconizează diverse mari lucrări de infrastructură ce urmează să influențeze major axa Someșului între Gilău și Apahida.

Apa în contextul schimbarilor climatice si a vietii urbane Tibor Hartel

Bunăstarea oamenilor este strâns legată de contextul environmental și asta este din ce în ce mai evident atât în spațiile urbane cât și cele peri-urbane și rurale. Apa este un element al mediului care are un rol decisiv în calitatea vieții umane. Însă în contextul schimbărilor climatice în combinație cu diferitele activități umane și elemente infrastructurale deja existente, apa poate determina conflicte de mediu (environmental conflicts) și poate reprezenta un tip de probleme sau mai mult, urgențe, care sunt descrise de conceptul „wicked problem”: când diferite

grupuri de interes percep apa (ca resursă) și consecințele ei în mod diferit și aparent ireconciliabil. Conflictele care survin din natura „wicked” a problemelor din jurul apei pot să apară în următoarele situații: (i) apa necontrolată cauzează pagube unor oameni

în timp ce persoanele care au puterea să abordeze și să soluționeze această probleme rămân indiferente sau neputincioase, (ii) apa poluată crește vulnerabilitatea unor pături sociale în timp ce persoanele care poluează apa continuă stilul de viață care poluează, percepând asta ca și confortabil pentru ei, (iii) seceta

Introducere. Atelierul Cetatenesc nr. 3 - Floresti

care afectează anumite grupuri de oameni în timp ce alții din aceeași comunitate aparent nu sunt afectați și (iv) infrastructura verde ca element de control al apei –prin așa numitele soluții bazate pe natură - este și ea parte a unor dezbateri care la rândul lor au caracter „wicked” (de exemplu unii cred că apa pluvială se poate controla exclusiv prin tehnologie și infrastructură construită iar alții sunt de părere că soluțiile bazate pe natură ar trebui să primeze).

Abordări: participativ, technocratic și lipsa controlului. Problemele de tip „wicked” (vezi mai sus) în jurul apei se pot aborda prin două mari căi complementare: prin căi participative și prin căi technocratice. Abordarea participativă se bazează pe principiul universal că toți oamenii merită / sunt împuterniciți să aibă standardele minime pentru o viață decentă, demnă. Oamenii au dreptul să-și exprime percepțiile, temerile, cunoștințele și să fie implicați transparent în deciziile legate de soluționarea echitabilă a problemelor. Pe de altă parte, soluția technocratică se bazează

exclusiv pe evidențele științifice unde deciziile sunt făcute pe baza disponibilității datelor

științifice (sau chiar limitate de lipsa acestora). În timp ce soluțiile technocratice sunt de tipul „control total” (soluțiile sunt dezvoltate de experți și implementate de societate), soluțiile bazate pe participare aparțin „controlului participativ” (când înțelegerea problemei și soluțiile sunt co-create și implementarea este de asemenea un act co-creativ). Atât abordarea participativă cât și cea technocratică au posibilitățile/oportunitățile lor dar și limitările lor caracteristice, și ambele mizează pe intenția

de a înțelege și a rezolva o anumită problemă. Există însă și o situație când nici controlul total (technocrație) și nici cel participativ (deliberare) nu ajută deoarece situația nu se poate rezolva cu pârghiile disponibile. Știința sustenabilității se referă la situația asta ca fiind al treilea tip de control: „lipsa controlului”. Contextele culturale (inclusiv corupția stabilită cultural), anumite tipuri de ierarhii, conjuncturile instituționale sau valorile stabilite nu se pot schimba ușor, în cadrul unui proiect de durată tipică/medie, acestea fiind exemple pentru „lipsa controlului”.

Aspectele provocarii apei.

Am propus o serie de workshopuri deliberative pentru a înțelege multiplele dimensiuni sociale ale apei în sectorul Gilău - ClujNapoca – Apahida a peisajul riverian Someș. Acestea sunt enumerate mai jos.

• Apa în contextul unui spațiu urban construit dens, haotic și cu densitate mare de oameni. Într-un astfel de sistem, societatea umană poate fi expusă la variații extreme climatice, de la caniculă extremă și stres termic până la ploi torențiale și inundații temporare care survin după acestea. Situația asta este întâlnită în Florești.

• Apa ca resursă potabilă poluată încă la nivelul lacului de acumulare. Într-un astfel de sistem apa este expusă unor surse de poluare (naturală, sintetică) atât pe cale directă a activităților umane cât și pe calea indirectă (de exemplu defrișări/suprapășunat în bazinul hidrografic și creșterea materialelor organice aduse de apele curgătoare). Astfel poluată, apa trebuie tratată pentru a deveni potabilă dar asta crește costul apei iar calitatea ei totuși poate să rămână redusă. Situație similară este în Gilău, lacul de acumulare Tarnița.

• Apa ca resursă vitală pentru culturile agricole. Disponibilitatea apei pentru agricultură depinde atât de capacitatea ecosistemelor de a capta și controla apa cât și de sistemele de irigații existente. Dacă unul dintre cele două elemente lipsește, terenurile agrare nu vor primi apa necesară, iar asta în contextul schimbărilor climatice poate avea consecințe dezastruoase din punct de vedere economic. Abordarea simultană a creșterii capacității ecosistemelor de a stoca apa precum și a funcționalității sistemelor de irigație reprezintă o problemă wicked pentru că ambele includ investiții și de asemenea pot implica inundarea unor terenuri (pentru a reține, stoca apa după ploile torențiale). Situație similară se află în Apahida.

• Apa ca și element environmental abordat prin nature based solutions. Vegetația cu înalte valori naturale poate capta/stoca apa și prin asta poate să scadă cantitatea de apă care se scurge în sistemul de canalizare, și astfel poate contribui la reducerea inundațiilor temporare. Acesta este scopul în Parcul Est, Cluj.

Metodologia atelierelor cetățenești. Discuțiile deliberative sunt ghidate de următoarele întrebări.

1.

Definirea participativă a problemei/ provocărilor prin care apa se manifestă în contextul dat. De exemplu pentru Florești: inundațiile și modurile în care acestea se resimt în rândul populației (ar fi bine să existe întreg spectrul de probleme amintite). Fiecare mod de manifestare poate fi scris pe o hârtiuță separată.

2. 3.

Identificarea și definirea cauzelor care stau la baza problemei/provocărilor identificate la punctul 1. Aici pot fi amintite cauze instituționale, socio-culturale, economice, environmentale. De exemplu, dacă rămânem la Florești, posibile cauze pot fi politice, instituționale, culturale legate de guvernare, de firme care au construit, emis avize, de profilul cultural al oamenilor. Dar pot fi și detalii legate de locație, cum ar fi trăsăturile în care diferă zonele inundate de cele neinundate în Florești. Cauzele pot fi scrise și ele pe hârtiuțe, culorile diferind în funcție de profilul problemei.

Controlabilitatea cauzelor enumerate la punctul 2. Aici participanții sunt rugați să reflecteze asupra fiecărei cauze enumerate mai sus și includerea acesteia în următoarele categorii: controlabile exclusiv prin intervenții de la primărie (sau instituții superioare), controlabile atât prin structuri de guvernare cât și prin aportul populației, controlabile exclusiv prin aportul populației.

4.

Înțelegere sistemică. Prin asta se iau problemele și cauzele acestora și se aranjează într-un context sistemic, unde fiecare element este legat de săgeată (pe axa cauză-efect).

De exemplu: dezvoltarea haotică nu a ținut cont de contextul geomorfologic, s-a construit în pantă, vegetația s-a distrus, apa se scurge pe asfalt, se adună în vale, canalizarea se înfundă și apa băltește sau inundă pivnițe. Într-un astfel de lanț se pot include/ramifica și alte aspecte cum ar fi atitudinea politicienilor, autorităților, atitudinea/comportamentul oamenilor.

5.

Unde și cum trebuie intervenit, cum, ce trebuie să se întâmple ca problemele să se rezolve? Se pot adăuga acestea ori pe diagrama sistemică (punctul 4) ori pe tabel (punctul 3).

Atelierul Cetatenesc nr. 4 Apahida

Marius Mornea

Frecvent suntem contemporani cu schimbări de peisaj importante pe care nu le conștientizăm pentru că nu suntem atenți la ele, noi sau opinia publică din bula noastră. Doar când ne uităm intenționat și cu grijă în jurul nostru vedem că un întreg râu a dispărut sub un drum, a fost canalizat, au apărut sau dispărut poduri sau a fost mutat cu totul. Ce ciudat sună să muți un râu. Și totuși se sapă zilnic gropi imense lângă aeroport, se toarnă sute, poate mii de tone de beton, apar kilometri de piste de

biciclete în mijlocul câmpului și le văd zeci de mii de mașini care tranzitează centura sudică de ocolire a orașului ClujNapoca. Ne-am dus împreună cu studenți, biologi, ecologi, arhitecți și cetățeni îngrijorați să vedem cu ochii noștri această transformare profundă, la care contribuim pasivi. La fața locului co-există bucăți din peisaje greu de imaginat laolaltă: un șantier masiv, cu drumuri de pământ, movile de pietriș și forfota tipică de utilaje care transformă complet natura din jur într-un mozaic de bucăți

de rău neterminat, un fel de salbă de bazine neconectate încă, ce urmează să curgă la apăsarea unui buton; un peisaj selenar cu grămezi de gunoi ce sunt înghițite încet sub utilajele grele și se ascund în malurile nou construite, dar până atunci oglindesc viața orașului - saltele, jucării, roți de mașină, plase de țânțari, țevi de canalizare și cireașa de pe tort, o rolă mare de gazon artificial ce înverzește una dintre cele mai mari grămezi de moloz; zona de protecție a pistei aeroportului cu liniile ei drepte de lumini, gândite să ghideze avioanele spre aterizarea în siguranță, îți dă un sentiment ciudat de intruziune și umbli aplecat ca nu cumva

să te lovească un avion care zboară prea jos; brațul mort al Someșului Mic, un peisaj natural liniștit și vechi, cu copaci bătrâni picați la pământ, cu căderi de apă gălăgioase și înspumate, adevărate capcane pentru mii de pet-uri, cu păsări și insecte, cu urme de picnic și vetre de foc, cu meandre și surprize după fiecare colț. Toate solicită reacții emoționale instant și direct, neplăcute și plăcute, ne zic fiecare ceva legat de noi, de ce vedem, de ce putem face. Numim acest tip de experiențe tururi ghidate afective, tocmai pentru această conexiune emoțională directă, fără intermediari, în care observăm și reacționăm la ce vedem cu

ochii noștri și ce auzim de la cei din jur care trăiesc aceeași experiență.

Odată creată relația afectivă cu locul, nu mai putem sta indiferenți. În intervențiile noastre civice includem și momente de acțiune și reflecție, prin organizarea de ateliere cetățenești și ateliere cu studenți de la profile relevante: arhitectură, mediu, biologie, etc. Atelierul cetățenesc de pe malul râului în Apahida a fost unul de tip cartare participativă afectivă a peisajului, la cald, imediat după terminarea turului. Practic îi invitam pe toți cei prezenți să adauge pe hartă puncte de care sunt

legați afectiv, indiferent dacă vorbim de emoții trăite în ziua turului sau amintiri din trecut și proiecții în viitor, important fiind să le descrie cu câteva cuvinte cheie și să folosească un set de simboluri ce ne permit un studiu macro corelat cu restul atelierelor. Pentru atelierele studențești pregătim o explorare mai profundă, vizităm mai atenți malurile, studiem cu grijă harta, ne imaginăm amenajări posibile și schițăm propuneri concrete în diverse grade de detaliu tehnic, de la idei la planșe de amenajare arhitecturală. Pe parcursul a două weekenduri am reușit: să identificăm relații cu alte spații și culoare verzi din regiune; să ne dăm seama că

afluentul Zăpodie ține în viață brațul mort; că putem avea două ecouri ale proiectului Parcul Est pe cei doi afluenți Zăpodie și Becaș, în care să arătăm cum soluțiile bazate pe natură pot să regenereze apa chiar mai bine decât stația de epurare a apei, aflată în mod poetic chiar vizavi peste Someș; că parcul Pădurea Clujenilor și Parcul Apahida sunt rupte de aceste zone verzi, prin drumuri și hale industriale, deși sunt vecini apropiați; etc. Puteți explora mai pe larg procesul și rezultatele atelierelor în secțiunea următoare a broșurii.

Această transformare a Someșului Mic se întâmplă în timp ce citiți aceste rânduri.

Prin intervențiile noastre am încercat să ieșim din pasivitate și să contribuim la ea conform cu valorile și dorințele noastre, să propunem, să negociem și să deschidem dialogul spre cât mai mulți dintre cei care încă trec indiferenți pe lângă un râu care se mută, este îndiguit și lasă în urmă un braț mort. Fie că vom avea impact direct asupra proiectului, fie că va servi ca o documentare în memoria noastră colectivă pentru a învăța din ea în viitoare proiecte, vă invităm să faceți același lucru:

să mergeți personal în vizită, să trăiți momentul, să reflectați și apoi să explorați acțiunile posibile care să fie aliniate cu valorile și dorințele voastre.

Adriana Magerusan

Cursul Someșului Mic a fost deviat și va fi deviat pe un tronson chiar mai lung din zona aeroportului din ClujNapoca. Asta e o certitudine deja. Dar încă nu e târziu să pledăm pentru conservarea brațului mort al Someșului ca zonă umedă, wetland. În acest moment autoritățile locale și aeroportuale vor brațul mort al Someșului mort din punct de vedere al biodiversității,

pentru a elimina un ecosistem propice păsărilor în vecinătatea aeroportului. Ar fi o catastrofă de mediu. În loc de asta, ce-ar fi dacă am găsi măcar de data asta soluții bazate pe natură în gestionarea Someșului Mic? Ce-ar fi dacă brațul mort ar rămâne un ecosistem viu, un fel de Someșul Vechi așa cum, după tăierea canalului navigabil Sulina, brațul natural al Dunării s-a numit Dunărea veche.

Atelier Studentesc

Workshop Somes Delivery 2022: Culoarul verde al Somesului — Gilau, Floresti, Apahida

Adriana Magerusan

Atelierul studențesc Someș

Delivery din 2021 și-a propus să carteze culoarul metropolitan al Someșului, de la Gilău la Apahida. Fără a intra în detalierea fiecărei zone în parte, acest atelier ne-a permis să explorăm împreună cu studenții

arhitecți strategii la scară mare care să extindă potențialul ecologic fantastic al râului în zona metropolitană a Clujului. Am extras câteva concluzii relevante pentru dezvoltarea sustenabilă a Culoarului VerdeAlbastru al Someșului Mic.

În fiecare localitate temele au fost diferite și adaptate contextului. În zona Apahida am explorat potențialul de a extinde

lățimea Culoarului VerdeAlbastru al Someșului prin rezervarea prin PUG a unor zone adiacente râului.

Hartă cu analiza funcțională în proximitatea Someșului Zona aeroport, apahida

De asemenea, am studiat posibilitatea de a include brațul mort al Someșului Mic și afluenții Someșului într-o rețea verde, velo și pietonală. Aceasta este o mare miză la Apahida pentru că prin acești afluenți localitatea ar putea să fie mai bine conectată la râu decât este în prezent. Conexiunile transversale la viitorul Culoar

Verde-Albastru al Someșului metropolitan vor fi una din cheile proiectului, nu doar în Apahida. În cazul orașului Cluj Napoca, culoarul Someșului va putea fi conectat la rețeaua verde albastră a orașului printr-o bună gestionare a legăturii cu Parcul de Est de-a lungul Pârului Becaș și cu noul parc Padurea Clujenilor.

Hartă cu ieșirile și nodurile posibile de pe CuloarulVerde-Albastru Zona aeroport, apahida

Fig. Ilustrarea unui posibil traseu de-a lungul Someșului în zona localității Apahida, între zonele agricole cultivate și râu, cu completarea vegetației ripariene care acum lipsește și cu amenajări punctuale neinvazive, precum puncre de observație.

Fig. Ilustrarea unor posibile amenajări punctuale care să faciliteze accesul la apă și a unor activități nautice în zona localității Apahida, activități care au fost deja testate la ediția Someș Delivery din anul 2022, Fig. Analiza variantelor posibile astfel încât să crească lățimea Culoarului Verde-Albastru al Someșului Mic pe zona Apahida

În studiul pe localitatea Florești atelierul s-a concentrat pe tema inundațiilor și am propus împreună cu studenții măsuri de răspuns imediat la situații de inundații, dar și măsuri pe termen lung de reducere a riscului la inundații: bazine de retenție, canale colectoare, amenajarea afluenților Someșului, limitarea

suprafețelor impermeabile, acoperișuri verzi, reutilizarea apei pluviale etc. Ediția Someș Delivery 2021 a demonstrat potențialul malurilor Someșului de a susține nu doar o conexiune alternativă, velo și pietonală, cu orașul Cluj-Napoca, dar și de a primi o suită de spații publice verzi atât de necesare localității Florești.

Fig. Secțiuni ale brațului mort al Someșului Mic, a zonei canalizate recent și a ochiurilor de apă existente în vecinătatea râului și a afluenților Someșului Mic

bazine de retenție, astfel încât să se reducă riscul de inundații.

de risc pe termen scurt (prin instalarea unor baraje temporare sau a unor alei înălțate) și pe termen mediu (canale colectoare, suprafețe permeabile).

de

FLOREȘTI-analiza spațiilor verzi cu posibile zone pentru captarea apei Fig. Identificarea zonelor libere care nu au fost încă supuse urbanizării și unde se poate aplica o politică diferită privind procentele de spațiu verde și de suprafețe permeabile, canale colectoare sau Fig. Exemple contemporane răspuns la situațiile

În ce privește localitatea Gilău am studiat posibile trasee velo și pietonale între Someș și zona lacului Gilău, dar și legături cu Castelul Rákóczi-Bánffy și

centrul localității. Între cursul natural al Someșului și cursul canalizat există o suită de spații libere cu potențial de amenajare ca spații publice.

Fig. Măsuri de creștere a rezilienței care ar putea fi impuse prin PUG, precum acoperișuri verzi, procente crescute de suprafețe verzi și de suprafețe permeabile chiar și pe zonele de parcări. Fig. Posibile variante de traseu velo și conexiuni cu localitatea Gilău.

și a potențialului

La finalul atelierului rezultatele au fost prezentate în cadrul unei

dezbateri publice organizată la Facultatea de Arhitectură

și Urbanism din Cluj-Napoca,

la care au fost invitați viitorii proiectanți ai Culoarului de mobilitate verde al Someșului, autorități locale, activiști și cetățeni.

Workshopul Someș Delivery 2022: Culoarul verde al Someșului — Gilău, Florești, Apahida a fost coordonat de Adriana Măgerușan, Marius

Moga, Marius Mornea și Dariush

Vlad Afrasiabi și la el au participat 11 studenți ai Facultății de Arhitectură

și Urbanism din Cluj: Eszter Laura

Borbély, Vlad-Andrei Chiorean, Andrei

Cristian Duda, Andrea Keri, Denisa

Gherghiceanu, Alessandro Guriță, Denisa-Antonia Man, Ana Moțățăianu, Darius Nedelea, Georgiana-Maria Suciu, Camelia Țeposu.

Fig. Ilustrarea unor posibile amenajări ale zonelor cu amenajări hidrotehnice unei legături velo spre Castelul de la Gilău

Consiliul Apei a adunat în jurul său activiști, ecologi, arhitecți, avocați și cetățeni preocupați. Împreună ne-am propus să pledăm pentru o dezvoltare sustenabilă a Someșului Mic. Am adunat mai jos o sumă de principii care pot asigura dezvoltarea durabilă a culoarului râului.

Lățimea culoarului. Dincolo de importanța lungimii continue a viitorului culoar de mobilitate verde de-a lungul Someșului, e importantă lățimea culoarului, pentru ca el să devină cu adevărat un coridor verdealbastru. Pentru aceasta, e important ca în fiecare localitate din zona metropolitană să existe rezerve de teren de-a lungul malurilor care să constituie o rețea de spații verzi și care să permită viitoare proiecte de amenajare a Someșului Mic pe baza unor soluții bazate pe natură.

Conexiuni la nivel metropolitan. Ca viitorul culoar velo

de-a lungul Someșului Mic să funcționeze, e foarte important ca el să fie bine conectat la rețeaua velo și pietonală a orașului ClujNapoca și a localităților din zona metropolitană.

Afluenții Someșului Mic - soluții verzi. Afluenții Someșului Mic din localitățile Gilău, Florești

și Apahida sunt amenințați de “proiecte gri” de amenajare care presupun canalizare și intubare. Un exemplu trist în acest sens este proiectul de reamenajare a Străzii Eroilor din Florești, proiect care a presupus intubarea unui pârâu, contrar tuturor recomandărilor actuale europene privind gestionarea cursurilor de apă. Acest tip de intervenție asupra firelor de apă amenință ecosistemul acvatic la scară largă, reduce capacitatea de retenție a apelor pluviale și crește riscul la inundații.

În contextul schimbărilor climatice, e cu atât mai important ca amenajările

Concluzii

cursurilor de apă să se facă pe baza unor “soluții verzi”, adică a soluțiilor bazate pe natură.

Reducerea riscului la inundații. În ultima perioadă orice

ploaie mai abundentă aduce inundații în anumite zone din Florești. De aceea, credem că e absolut necesar să existe măsuri concrete pe care

trebuie să le adopte orice

proiect de dezvoltare imobiliară pentru a reduce riscul la

inundații și pentru a crește reziliența localităților din zona metropolitană.

Consiliul Apei va milita pentru ca aceste principii de dezvoltare sustenabilă a râului să fie incluse în Planurile Urbanistice

Generale ale localităților din zona metropolitană și în proiectul pentru Culoarul de mobilitate verde al Someșului Mic.

Consiliul Apei este o platformă deschisă de discuții care implică și coagulează actorii urbani și rurali care au legătură cu râul Someșul Mic, în jurul unor teme de interes comun legate de Culoarul verdealbastru al râului.

Consiliul Apei a fost inițiat la Someș Delivery, ediția 2021, de Asociațiile miniMASS, Clujul Sustenabil, Societate Organizată

Sustenabil, Clubul de Cicloturism Napoca și Facultatea de Arhitectură și Urbanism Cluj-Napoca.

Tururile ghidate, atelierele și celelalte evenimente conexe ale

Consiliulului Apei din anul 2022 au fost susținute de Ordinul Arhitecților din România din timbrul de arhitectură.

Editor:

Adriana Măgerușan

Marius Cătălin Moga

Autori: Adi Dohotaru

Adriana Măgerușan

Marius Cătălin Moga

Marius Mornea

Radu Mititean

Corectură: Lavinia Jaba

Design: Barni Bán

Colaboratori:

Facem parte din reteaua:

Proiect suSTinut de:

Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.