Nr.123
26
Un cuplu încârligat în frică (II) Nicolae Bacalbaşa
Istoria...altfel
Insuccesul cuceririi Angliei îl determină pe Hitler să atace Rusia bolşevică, al cărei aliat (şi complice în împărţirea Europei centrale şi de est) era. Psihologia lui Hitler includea latura riscantă a jucătorului „la noroc”. Aproape un aventurier. Hitler era conştient de acest lucru. Încă înainte de începerea războiului i-a declarat (nu mândru ci îngândurat şi împovărat) lui Speer: „Pentru mine există două posibilităţi: să-mi reuşească planurile sau să eşueze. Dacă voi reuşi voi fi unul dintre cei mai importanţi oameni din istorie. Dacă eşuez voi fi condamnat, negat şi blestemat”. Atacarea U.R.S.S. a fost în mare parte un act „la plesneală”. „Cea mai dificilă decizie din viaţă” a caracterizat-o Hitler. Cea mai dificilă decizie a luat-o în lipsa informaţiilor. Din acest moment dictatorul ezitant, obsedat, cu stări depresive a intrat pe spirala degradării psihosomatice (războiul fulger s-a dovedit a fi o himeră, din 1943 Hitler a înţeles că războiul este pierdut). Peste drama psihologică şi psihosomatică a dictatorului s-a suprapus drama unui tratament aplicat de un medic pe care unii l-au calificat ca şarlatan, alţii ca ucigaş politic. Doctorul Morell ilustrează în el mai înalt grad zicerea franceză „Nimic nu este mai dificil decât să îngrijeşti în acelaşi timp de pacient şi de propria ta reputaţie”. Hitler, ca şi Stalin, era cinic şi lipsit de simpatie faţă de medicii săi (deşi a plătit cu generozitate orice prestaţie medicală). Totuşi el i-a acordat timp de nouă ani o încredere nelimitată unui individ profund dubios, patologic de murdar (la propriu) doctorul Morell. Cunoscutul istoric Hugh Trevor-Roper, în timpul războiului ofiţer de informaţii, care l-a interogat pe Morell prizonier, comenta „cu obiceiuri igienice de porc”. Eva Braun, tovarăşa de viaţă a fuhrerului l-a caracterizat pe Morell din punct de vedere fizic „murdar de-ţi vine să vomiţi”. Doctorul Morell era un dermatovenerolog la modă, tratând lumea bună din Berlin, mai ales actorii. Doctorul de blenoragii a devenit doctorul lui Hitler. Dunărea de Jos
MMXII
De fapt Morell considera că este un doctor ce tratează orice infecţie. Susţinea că fusese elevul celebrului Ilia Mecinicof (1845-1916), cenuşa căruia se află într-o urnă de la Institutul Pasteur din Paris, laureat al Premiului Nobel. El dădea (susţinea că a învăţat tehnica de la laureatul Nobel) celor cu tulburări figestive, capsule cu bacterii intestinale “prelevate de la ţăran bulgar”. Mecinicof susţinea valoarea iaurtului bulgăresc în refacerea florei bacteriene a intestinelor. Morell fusese în tinereţe medic de bord, navigase. Dar era şi autor de cercetări farmacologice. Urla peste tot că el descoperise penicilina şi că englezii i-au furat meritul. Era obsedat să facă bani, să fie celebru. Exagera gravitatea bolilor pe care le trata, sperierea pacientului fiind o foarte veche şi răspândită tehnică de autoreclamă în medicină de altfel. Practica reţete fanteziste, miza pe leacuri rapide care serveau în mai mare măsură medicul decât pacientul. Tratamentul era pe cât posibil numai injectabil, cu ace cât mai subţiri. „Morell nu era un şarlatan. Era mai degrabă un fanatic stăpânit de dragostea faţă de meserie şi pasiunea de a face banul” (Speer). Cât profită pacientul (nu ştiinţa) dacă doctorul său este un fanatic? Cât respectă Edgar Cayce fanatismul principiul moral fundamental al medicinii „în primul rând să nu dăunezi pacientul?”. Ideile trăsnite lui Morell s-au asociat cu puterea de deczie a lui Hitler şi ideile medicale trăsnite a celui din urmă. Fuhrerul avea mari reserve faţă de medicina oficială (de aceea Morell, un marginal l-a fascinate) şi pe această bază a dat un ordin profund antiintelectual şi tragic prin consecinţe: a interzis în armata germană vaccinarea antitetanică. Morel care investea în firme farmaceutice a introdus pe frontal din Rusia pudra împotriva păduchilor. S-a observant că în primul război mondial cavaleria suferise mai puţin din cauza păduchilor decât infanteria. Morel a fabricat pe această bază “ştiinţifică” o pulbere din copite şi păr de cal.