fortificaţiilor, chimie, fizică, limba franceză, desen pentru construcţii şi probleme de tactică, etc (9). În noiembrie 1859, principele Karl Anton s-a mutat la Berlin fiind numit prim-ministru al Germaniei. Se cerea o schimbare cu o personalitate cu vederi liberale şi fără prejudecăţi, calităţi pe care le îndeplinea tatăl prinţului Carol. În anul 1862 a fost nevoit să demisioneze datorită gravelor probleme de sănătate, dar a nominalizat regelui pe succesorul lui în persoana lui Bismarck care era plenipotenţiar la St.Petersburg, propunere acceptată de rege (10). Tânărul prinţ Carol călătoreşte pentru prima dată în străinătate în anul 1856 pentru a vizita Veneţia, Milano şi Genova. Alte două interesante excursii le va întreprinde prinţul Carol în anul 1861 în Portugalia şi Franţa meridională. În 1862 face o călătorie în Algeria unde se familiarizează cu serviciul armatei coloniale franceze şi traversează pustiul Saharei unde este primit cu tot onorul de şeic şi alţi arabi de vază. Întors în Franţa este primit la Paris de familia imperială cu toată căldura, ca făcând parte din familie. În această perioadă este preocupat de literatura franceză, istoria culturii şi dovedeşte un interes pentru arhitectură şi artă (11). Întors la Berlin, prinţul Carol şi-a reluat serviciul militar şi a luat parte la războiul cu Austria şi Danemarca, fiind prezent la asediul şi asaltul cetăţii Fredericia, cu asaltul redutelor din Düppel (12). Viitorul Domn al României avea 27 de ani, era tânăr sănătos atât la minte cât şi la trup, extrem de serios, muncitor, ordonat şi metodic, perfect echilibrat, cunoscător în arta militară, orientat în viaţa socială şi cu un remarcabil simţ politic, având idei liberale. Venise în contact direct cu realităţile aspre ale războiului şi cunoscuse monotonia Curţii Regale din Prusia şi strălucirea celei imperiale de la Paris. Era pregătită ţara noastră pentru a primi pe principele Carol? (va urma)
Radu Moţoc Note: 1. Ocupaţiile militare ruseşti din perioada 1769-1854: 27 septembrie 1769- septembrie 1774 Septembrie 1788 - 29 decembrie 1791 17 noiembrie 1806 - 16 mai 1812 26 aprilie 1828 - aprilie 1834 18 octombrie 1853 - 4 septembrie 1854, Istoria României în date, Ed.Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971 2. Dorinţele Partidei Naţionale în Moldova - August 1848, pag. 41. 3. „Un număr însemnat de mănăstiri (35 din 69 în Ţara Românească şi 29 din 122 în Moldova) fuseseră închinate mănăstirilor de la Muntele Athos, patriarhiilor şi altor aşezăminte religioase din Orientul ortodox , astfel că avea loc o mare scurgere de venituri către aceste biserici din afara ţării. Aproximativ un sfert din teritoriul ţării aparţinea acestor mănăstiri înstrăinate” Florin Constantiniu, O Istorie Sinceră a Poporului Român, Universul enciclopedic, Bucureşti,1997, pag. 233 4. În mesajul său pentru deschiderea sesiunii parlamentare pe 1865-1866, citit în Cameră la 5 decembrie 1865, cu două luni înainte
de răsturnare se termina cu următoarele cuvinte:”Eu voiesc să fie bine ştiut că niciodată persoana mea nu va fi o piedică la orice eveniment care ar permite de a consolida edificiul politic la a cărui aşezare am fost fericit de a contribui”, Titu Maiorescu, Istoria politică a României sub domnia lui Carol I, Humanitas, 1994. 5. „Nici-o accentuare a spiritului separatist între munteni şi moldoveni nu era de temut, cu toată ocrotirea ce ar fi aflat-o din partea Rusiei. Răscoala de la 3 aprilie 1866 fusese energic înăbuşită de locotenentul domnesc Lascăr Catargiu, sosit cu o zi mai înainte în Iaşi; şi chiar faptul că acea mişcare a fost înscenată, cu ajutorul cneazului Moruzi, de nişte oameni fără însemnătate, ca N.Roznovanu, Teodor Boldur-Lăţescu şi N.Ceaur-Aslan, cărora li se asociase uşorul la minte mitropolitul Calinic Miclescu, dovedea că epoca deosebirii între moldoveni şi munteni ajunsese acum pe sfârşite. În toată liniştea principele Carol, înainte chiar de intrarea sa în capitală, de la moşia Goleştilor, unde a fost găzduit în seara de 9 mai 1866, a putut să facă din graţierea mitropolitului Calinic primul act al domniei sale”, Titu Maiorescu, Istoria politică a României sub domnia lui Carol I, Humanitas, 1994, pag. 16. 6. Memoriile Regelui Carol I al României, Prefaţa semnată de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureşti, 1994, pag. 7. 7. „Bunic serios, cumpătat, cu spirit gospodăresc şi dragoste de ordine, tatăl cu viziunea scopului şi conştiinţa datoriei, permanent gândind şi acţionând în perspectivă, animat de un viu interes pentru artă şi ştiinţe, mama grijulie, veşnic preocupată de ai săi, cu profunda ei bunătate şi sensibilitate” Paul Lindenberg, Regele Carol I al României, Humanitas, Bucureşti, 2008, pag. 8. 8. Ibidem, pag. 11. 9. Ibidem, pag. 16. 10. Ibidem, pag. 18. 11. Ibidem, pag. 19-20. 12. Memoriile Regelui Carol I al României, Editura Machiavelli, Buc., 1994, pag. 13.
11