Revista Standardizarea by Asociatia de Standardizare din Romania

Octombrie 2010 •

i ţ o t u r t n e p e t a t i l i b i s cA ce aţionale n r e t n i e l tandarde

cu s

Asociaţia de Standardizare din România

www.asro.ro

Ziua Mondia lă a

n î ă l a n o i ţ a N a ţ n e i r d e a f e t n a Co nia în activit ală. Româ şi internaţion

Standardiză 14 octombr ri ie 2010 domeniul s standardiza tandardizării r Accesibilitat e europeană ea

ASRO

STANDARDIZAREA CUPRINS ASRO

ISSN 1220-2061

PUBLICAŢIE OFICIALĂ A ASOCIAŢIEI DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA

Mesajul Zilei Mondiale a Standardizării �� 1 Siguranţa alimentelor �� 2 Standardizarea în domeniul serviciilor �� 5 Nanomaterialele, elemente de bază ale viitorului �� 8

ASRO DIRECTOR RESPONSABIL ALEXANDRU GREABU COLEGIUL DE REDACŢIE Prof. Dr. Ing. Mircea Bejan – Universitatea Tehnică Cluj Napoca Prof. Dr. Andrei Iliescu– Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti Prof. Dr. Ing. Nicolae Drăgulănescu – UP Bucureşti Prof. Dr. Maria Greabu – Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti Prof. Dr. Ing. Laurentie Sofroni – UP Bucureşti Prof. Dr. Ing. Constantin Militaru – UP Bucureşti

Standardul ISO 26000, referitor la responsabilitatea socială, a fost aprobat spre publicare �� 12 Avantajele standardelor pentru domeniul afacerilor �� 14 Calitatea apei �� 16 Lapte pentru toate gusturile �� 17 Reducerea impactului construcţiilor asupra mediului �� 18 O nouă metodologie ISO pentru nanomateriale �� 19 Reciclarea mai sigură a navelor �� 20 Informaţii referitoare la serviciile financiare �� 21

REDACŢIE Speranţa Stomff Maria Bratu Steluţa Manolache Alina Diana Cosmin

Standarde pentru vehicule cu funcţionare pe bază de gaze naturale �� 23 Workshop internaţional referitor la accesibilitate �� 24

Răzvan Bucur

Noutăţi legislative apărute în luna august 2010 �� 25

COPERTA ŞI TEHNOREDACTARE

Standardizarea în domeniul e-learning: managementul calităţii şi buna practică �� 27

Ştefania Kraus ASRO Str. Mendeleev 21-25 Tel: 316 77 24 Fax: 317 25 14

Siguranţa alimentelor

DIRECŢIA STANDARDIZARE Tel/Fax: 315 58 70 DIRECŢIA PUBLICAŢII Redacţie – Marketing Tel: 316 99 74 ABONAMENTE ŞI PUBLICITATE Serviciul Vânzări – Abonamente Tel: 316 77 25 Fax: 317 25 14; 312 94 88 © Toate drepturile rezervate ASRO

MESAJUL ZILEI MONDIALE A STANDARDIZĂRII 14 octombrie 2010

ACCESIBILITATE PENTRU TOŢI PRIN INTERMEDIUL STANDARDELOR!

Dl. Jacques RÉGIS Preşedinte al CEI

Dl. Alan MORRISON Preşedinte al ISO

Dr. Hamadoun TOURÉ Secretar general al ITU

Peste 650 de milioane de persoane, în lume, suferă de o dizabilitate; o treime din populaţia statelor dezvoltate are peste 60 de ani şi până în 2050, în majoritatea statelor în curs de dezvoltare, ea va atinge vârste similare. Problema accesibilităţii devine tot mai importantă într-o perioadă în care populaţia lumii îmbătrâneşte sau în care persoanele care suferă de o dizabilitate cer egalitate de acces la viaţa socială, politică şi economică. Pentru ele, ca şi pentru persoanele valide, posibilitatea accesului la informaţie şi la mijloacele de comunicare este la fel de importantă ca şi cea de a putea utiliza un ascensor, de a intra într-o clădire sau de a pune în mişcare şi de a utiliza în deplină securitate un aparat. Totuşi, accesibilitatea nu reprezintă o problemă numai pentru persoanele în vârstă sau pentru cele care suferă de o dizabilitate. Oricine, la un moment dat în viaţă poate suferi de o pierdere temporară a capacităţilor. Când survine un astfel de incident, cele mai simple activităţi cotidiene pot deveni foarte complicate. Standardele internaţionale furnizează fabricanţilor şi prestatorilor de servicii linii directoare pentru a proiecta produse accesibile tuturor.    

O rampă de acces pentru fotolii rulante, bine proiectată şi conformă cu un standard internaţional, poate fi de mare ajutor pentru o mamă care împinge un cărucior. Un aparat dotat cu un întrerupător de mari dimensiuni poate fi utilizat mai uşor de către o persoană rănită la mână. Un senzor care împiedică închiderea uşilor poate evita producerea de accidente când un traumatism al spatelui vă împiedică mişcările. Un punct în relief pe tasta 5 a telefonului mobil vă ajută să reperaţi celelalte taste. Acest lucru vă poate fi de mare ajutor în primele zile după o operaţie la ochi.

Standardele internaţionale facilitează accesul fiecăruia la produse, structuri şi servicii. Ele cuprind consideraţii referitoare la securitate, ergonomie şi la metode de încercare armonizate, axate toate pe o accesibilitate sporită. Standardele constituie, de asemenea, o platformă pentru diseminarea inovaţiilor tehnologice atât în statele dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare. Ele facilitează o dezvoltare mai rapidă a pieţelor şi a schimburilor comerciale internaţionale. CEI, ISO şi UIT îşi coordonează lucrările pentru a oferi un sistem de standardizare care să ajute proiectanţii, fabricanţii şi factorii de decizie să facă lumea mai sigură şi mai accesibilă pentru toţi, astăzi şi mâine. STANDARDIZAREA octombrie 2010

Standardizarea europeană

S�� iguranţa alimentelor �� LA SÉCURITÉ DES ALIMENTS DONNE DE L’APPÉTIT AUX ACTEURS DE LA NORMALISATION

Françoise Sigot

Application du principe de précaution ou réponse aux crises qui ont frappé le secteur, les normes et référentiels se multiplient dans l’agroalimentaire. Et si les distributeurs ont longtemps imposé leurs propres outils en matière de certification, le paysage normatif évolue. Ainsi, les distributeurs viennent-ils tout juste d’accorder une reconnaissance définitive a la norme ISO 22000 Mots clés: sécurité des aliments, distributeurs, fabricants, certification, référentiels

n urma crizelor care s-au manifestat în domeniul agroalimentar, acesta este, de la sfârşitul anilor ’90, unul din sectoarele industriei care trebuie să facă faţă unei reglementări tot mai drastice. În acest domeniu, care a asistat la apariţia principiului de precauţie cu ocazia crizei vacii nebune, funcţionează de atunci numeroase referenţiale de reglementare private sau normative. Aceste referenţiale nu au apărut doar sub presiunea principiilor de reglementare. „Distribuitorii au depus multe eforturi pentru ca fabricanţii să se îndrepte spre certificări private”, afirmă Laurent Camberou, auditor la AFNOR Certification.

STANDARDIZAREA octombrie 2010

Acţiunea distribuitorilor De altfel, distribuitorii au fost primii care au prescris propriile lor referenţiale: International Food Standard (IFS) şi British Retail Consortium (BRC Food). „Aceste două instrumente, care constituie nişte referinţe în domeniul agroalimentar, au fost elaborate de factorii implicaţi în distribuţie. Este vorba despre specificarea cerinţelor lor pentru produsele cu marcă de distribuitor (MDD). Aceste referenţiale includ elemente ale sistemelor de management, dar îşi propun în mod deosebit să verifice implementarea bunelor practici

de igienă şi de fabricaţie, pentru a garanta conformitatea produselor furnizate, inclusiv securitatea”, afirmă Laurent Camberou. IFS a fost elaborat în 2002 de Hauptverband des Deutschen Einzelhandels (HDE), grup de distribuitori germani, pentru a acoperi cerinţele distribuitorilor cu privire la bunele practici de igienă şi de fabricaţie, dar şi pentru a furniza un referenţial comun referitor la conformitatea alimentelor. El a fost reluat şi aprofundat în 2003 de distribuitorii francezi, reuniţi în cadrul Federaţiei Întreprinderilor din Comerţ şi Distribuţie (FCD). Scopul a fost asigurarea conformităţii şi a securităţii produselor alimentare comercializate sub mărcile distribuitorilor. IFS are ca scop să definească o bază comună de cerinţe în domeniul securităţii alimentelor pentru fabricanţii de produse sub MDD şi să uniformizeze astfel auditurile, impunând aceleaşi cerinţe pentru toţi fabricanţii şi pentru toate firmele. În ceea ce priveşte BRC Food, acesta a părut în 1996, la iniţiativa BRC (consorţiu de distribuitori britanici), care grupează principalii distribuitori din Marea Britanie (precum Tesco, Asda şi Waitrose). Referenţialul BRC Food, redenumit standard internaţional pentru siguranţa alimentelor (Global Standard for Food Safety), este bazat pe principiile HACCP (analiza pericolelor şi a punctelor critice de control) şi pe bunele practici de igienă şi de fabricaţie. El are ca scop evaluarea nivelului de control al siguranţei alimentelor la procesatorii de produse agricole şi alimentare şi asigură marea distribuţie britanică. În 2000, Comitetul Internaţional de Întreprinderi cu Sucursale (CIES), organizaţie care grupează distribuitorii la nivel mondial, a înfiinţat un comitet tehnic denumit Global Food Safety Initiative (GFSI). Acest comitet şi-a propus să compare diferitele referenţiale de siguranţă a alimentelor pe baza unui document de referinţă care reuneşte principalele cerinţe necesare pentru obţinerea recunoaşterii distribuitorilor. „Un număr de patru referenţiale au fost recunoscute atunci la nivel mondial: BRC, IFS, HACCP-ul olandez şi SFQ 2000 (Safe Quality Food). La ora actuală, peste 1 300 de întreprinderi agroalimentare sunt certificate în conformitate cu IFS în Franţa şi peste 700, în conformitate cu BRC.

ISO 22000 , un nou avânt? Treptat, paralel cu acţiunea distribuitorilor, şi-au făcut apariţia noi iniţiative. Astfel, în septembrie 2005, a apărut standardul ISO 22000. „În caietul de sarcini al standardului ISO 22000, ideea de bază era să se definească un standard pe baza luării în calcul a necesităţilor şi aşteptărilor distribuitorilor, cât şi ale tuturor factorilor Asociaţia de Standardizare din România – organismul naţional de standardizare – a adoptat acest standard ca standard român. A se vedea nota de la sfârşitul articolului, care cuprinde şi celelalte standarde din seria ISO 22000

din lanţul de producţie al alimentelor. Scopul era să apară un standard armonizat care să se impună ca o referinţă pentru sistemele de management al siguranţei alimentelor”, aminteşte Laurent Camberou. Iată de ce acest standard se aplică tuturor tipurilor de organisme direct implicate în lanţul alimentar: de la producătorii agricoli, la procesatori, trecând prin operatorii din transporturi şi distribuitori, dar şi cei indirect implicaţi în acest lanţ, cum ar fi fabricanţii de ambalaje sau agenţii de curăţenie, aditivi şi ingrediente. Nu este mai puţin adevărat că timpul câştigat în faţa distribuitorilor şi presiunea asupra fabricanţilor în favoarea referenţialelor lor constituie o realitate incontestabilă. ISO 22000 este astfel relativ subreprezentat comparativ cu referenţialele private în contextul normativ al sectorului agroalimentar. „La ora actuală, marile grupuri se îndreaptă spre ISO 22000. Mizăm, deci, pe efectul de antrenare, cu atât mai mult cu cât numeroase întreprinderi care nu au relaţii directe cu factorii de distribuţie par, de asemenea, să prefere ISO 22000”, constată Laurent Camberou. Pe de altă parte, acest standard dispune de numeroase avantaje. „El este compatibil cu ISO 9001**. Regăsim în cuprinsul său numeroase capitole preluate după standardul de calitate de referinţă, precum existenţa unui sistem de management, cu reguli proprii pentru responsabilitatea managementului, organizare sau documentare. Pe de altă parte, el include demersuri tipice domeniului agroalimentar, precum metoda HACCP, care serveşte ca bază pentru toate referenţialele de siguranţă a alimentelor”, aminteşte Laurent Camberou. Iar acolo unde referenţialele distribuitorilor stabilesc cerinţe şi prescriu mijloace de implementare, standardul ISO 22000 se interesează mai degrabă de sistemul de management şi de obţinerea rezultatelor decât de utilizarea mijloacelor specifice. El permite, deci, întreprinderilor să definească o adevărată strategie, să se structureze şi să se organizeze pentru a garanta securitatea produselor lor alimentare. Pe de altă parte, acesta este referenţialul care merge cel mai departe pentru a face utilizarea metodei HACCP cea mai completă şi mai coerentă posibil. „Cu acest titlu, numeroase întreprinderi utilizează standardul ISO 22000 ca pe un adevărat instrument de lucru, fără a fi preocupate de certificare. Standardul este corelat cu reglementarea europeană şi include comunicarea cu părţile implicate, care reprezintă un aspect foarte important (clienţi, furnizori, autorităţi de control, prestatori de servicii) pe probleme legate de controlul pericolelor şi managementul crizelor sanitare”, subliniază Laurent Camberou. La toate acestea se adaugă faptul că, având un caracter generic, standardul poate fi utilizat mai uşor de marile grupuri industriale pe locaţiile lor de producţie. ** Asociaţia de Standardizare din România – organismul naţional de standardizare – a adoptat acest standard ca standard român. A se vedea nota de la sfârşitul articolului

STANDARDIZAREA octombrie 2010

Recunoaşterea ISO 22000 de către distribuitori O etapă importantă pentru standardul ISO 22000 a fost recunoaşterea sa de către distribuitori. La început temporară, această recunoaştere a fost definitiv confirmată pe 23 februarie 2009. „Una dintre primele preocupări ale promotorilor ISO 22000 a constituit-o recunoaşterea standardului lor de către comitetul tehnic al GFSI, care, sub egida CIES, realizează benchmarking-ul diferitelor referenţiale de siguranţă a alimentelor. Prima lor încercare a fost vană. GFSI a considerat pe de-o parte că ISO 22000 nu specifica precis bunele practici care trebuie respectate în domeniul igienei şi al fabricaţiei şi, pe de altă parte, că el nu răspundea altor criterii precum cerinţa de întreţinere şi de evoluţie a referenţialului de către o organizaţie considerată „proprietară” a referenţialului”, relevă Laurent Camberou. În faţa acestei situaţii, un grup de producători deosebit de importanţi din domeniu, reuniţi în cadrul G4 (Kraft, Unilever, Danone şi Nestlé) a permis, cu sprijinul Confederaţiei Europene a Fabricanţilor Agroalimentari (CIAA), reprezentată de Asociaţia Naţională a Industriei Alimentare (ANIA), traversarea unei etape decisive pentru ISO 22000. Într-adevăr, sub egida Institutului Britanic de Standardizare (BSI), aceşti producători au redactat un

document suplimentar la standard: PAS 220, Programe de premise cu privire la siguranţa alimentelor pentru fabricarea acestora (Prerequisite programmes on food safety for food manufacturing). Acest document conţine bune practici generice de fabricare şi igienă, precum şi cerinţe suplimentare, referitoare la protecţia locaţiilor industriale contra intruziunilor şi a actelor rău intenţionate, care răspund aşteptărilor principalilor distribuitori. În acelaşi timp, Fundaţia pentru Sistemele de Siguranţă a Alimentelor (Food Safety System Fundation), cu sediul în Olanda, a elaborat un protocol de certificare bazat pe standardul ISO 22000, pe PAS 220 şi pe ISO/TS 22003. Pe baza acestui protocol de certificare, intitulat FSSC 22000 (Food Safety System Certification), GFSI a acordat recunoaşterea sa primei scheme de certificare, ţinând seama de cerinţele standardului ISO 22000:2005. Acest lucru a contribuit la creşterea difuzării standardului ISO 22000. La sfârşitul lui 2009, AFNOR Certification a depăşit cifra de 100 de certificate atribuite în conformitate cu standardul ISO 22000. Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 304, Cahier Qualité en Mouvement, mai 2010

Standarde din seria 22000 adoptate de Asociaţia de Standardizare din România SR EN ISO 22000:2005 – Sisteme de management al siguranţei alimentelor. Cerinţe pentru orice organizaţie din lanţul alimentar; SR EN ISO 22000:2005/AC:2006 – Sisteme de management al siguranţei alimentelor. Cerinţe pentru orice organizaţie din lanţul alimentar; SR ISO/TS 22000:2007 – Sisteme de management al siguranţei alimentelor. Cerinţe pentru organismele care efectuează audit şi certificare a sistemelor de management al siguranţei alimentelor; SR ISO/TS 22004:2006 – Sisteme de management al siguranţei alimentului. Recomandări de aplicare pentru ISO 22000:2005; SR EN ISO 22005:2007 – Trasabilitatea în lanţul alimentar. Principii generale şi cerinţe fundamentale pentru proiectarea şi implementarea sistemului; SR ISO 22006:2010 – Sisteme de management al calităţii. Linii directoare pentru aplicarea lui ISO 9001:2008 la producţia agricolă Asociaţia de Standardizare din România – organismul naţional de standardizare – a adoptat standardul ISO 9001:2008 ca standard român, cu indicativul SR EN ISO 9001:2008 şi titlul: Sisteme de management al calităţii. Cerinţe Asociaţia de Standardizare din România a lansat produsul COLECŢIA DE ACTE NORMATIVE – SIGURANŢA ALIMENTELOR, EDIŢIA A IV-A. Prezentat în format electronic, produsul însumează o serie de informaţii care se adresează în principal producătorilor, fabricanţilor, importatorilor, prestatorilor de servicii şi comercianţilor care activează în domeniu. În ultima perioadă, industria alimentară a devenit un proces din ce în ce mai complex, cerinţele consumatorilor fiind tot mai variate şi concentrându-se tot mai mult pe calitate şi eficienţă. CD-ul cuprinde legislaţia de bază şi acte normative suplimentare actualizate din domeniul siguranţei alimentelor, având inclusă şi lista standardelor existente în domeniu, cu preţurile aferente. Preţul produsului este de 99 RON fără TVA.

STANDARDIZAREA octombrie 2010

Standardizarea în domeniul serviciilor LES NOUVELLES VOIES NORMATIVES

Marie-Claire Barthet

Où en sont les réflexions et travaux normatifs dans les services? L’achèvement d’études de faisabilité dans ce secteur et en relation directe ou non, le lancement de nouveaux travaux font l’actualité. Petit tour d’horizon français et européen Mots clés: services, normalisation, directive relative aux services, normes françaises, normes européennes

n cadrul cunoscutei directive 2006/123/CE, referitoare la serviciile de pe Piaţa Internă, Comisia Europeană a dat mandat (mandatul M/371) Comitetului European de Standardizare (CEN), pentru a studia fezabilitatea şi oportunitatea de a elabora programe de standardizare referitoare la diferite servicii. „Un număr de 11 studii au fost desfăşurate de organisme de standardizare care au prezentat concluziile lor Comisiei Europene”, precizează Pascal Gauthier, responsabil în domeniul dezvoltării, la AFNOR. AFNOR s-a ocupat de un studiu cu privire la accesibilitatea în domeniul transporturilor, de servicii de consultanţă în domeniul ingineresc, de servicii prestate la domiciliu, de căminele pentru bătrâni, de servicii de recepţie, de servicii de recrutare de personal şi de servicii în domeniul sporturilor nautice. Institutul Britanic de Standardizare (BSI) a desfăşurat un studiu de fezabilitate transversală de standardizare a serviciilor, Institutul Olandez de Standardizare (NEN) s-a ocupat de subcontractare informatică şi de servicii asociate automatizării locuinţelor. Un studiu de fezabilitate, care, după cum indică şi numele, îşi propune să evalueze fezabilitatea unui proiect de standardizare, având drept rezultate: o mai bună cunoaştere a factorilor din domeniu, crearea de condiţii de lucru favorabile, identificarea aşteptărilor şi a impedimentelor: în plus, o pregătire corespunzătoare permite lucrătorilor să demareze mai repede, dacă demarează… Demersul are ca rezultat un raport de studiu care prezintă o sinteză a discuţiilor şi a propunerilor cu privire la fezabilitatea subiectului.

Cazul serviciilor de consultanţă în domeniul ingineresc A sosit ora lucrărilor de standardizare în cadrul serviciilor de consultanţă în domeniul ingineresc. Studiul de fezabilitate, desfăşurat în parteneriat cu Federaţia Europeană a Asociaţiilor de Consultanţi în Domeniul Ingineresc (EFCA) şi Ingénierie Syntec în Franţa a durat

18 luni. Serviciile de consultanţă în domeniul ingineresc se referă la activităţi de consultanţă, de proiectare, de realizare şi/sau de management al soluţiilor reţinute, pentru toate tipurile de echipamente. Ele acoperă domeniile: construcţii (clădiri, infrastructuri, industrii) şi tehnologii industriale (domeniul construcţii de automobile şi aeronautică, energie, mecanică, transport). „Există o necesitate de recunoaştere a noţiunii de serviciu de consultanţă în domeniul ingineresc. Ca dovadă a interesului şi a implicării sale, EFCA a creat un grup de lucru cu privire la standardizarea dedicată acestui studiu de fezabilitate”, afirmă Annick Galpin, şefă de proiect la AFNOR în domeniul serviciilor. Analiza răspunsurilor a permis să se identifice necesităţile, evoluţia tendinţelor pieţei, precum şi punctele în care există blocaje. În domeniul construcţiilor, de exemplu, asigurarea este obligatorie în unele state şi contractuală în altele, dar cea mai importantă barieră se dovedesc a fi, fără îndoială, diferenţele de cultură. Aceste rezultate au fost prezentate părţilor interesate cu ocazia unui seminar cu privire la consultanţa în domeniul ingineresc, în aprilie 2008, care a permis să se stabilească un program de lucru. Pentru construcţii, ca şi pentru producţia industrială, el acoperă etapele funcţionale ale unui proiect (un dicţionar care defineşte activităţile specifice fiecărei etape). La aceasta se adaugă identificarea şi definirea noilor servicii de management al proiectului (ce valoare adăugată pot STANDARDIZAREA octombrie 2010

aduce societăţile de consultanţă în domeniul ingineresc? Pentru a trata aceste subiecte, un comitet tehnic european pare a fi structura cea mai adaptată. „AFNOR a propus, deci, să se iniţieze lucrări de standardizare cu privire la serviciile de consultanţă în domeniul ingineresc, în construcţii şi în producţia industrială. CEN/TC 395, cu secretariat francez, a fost înfiinţat oficial pe 19 februarie 2009. El şi-a ţinut prima reuniune în luna iunie”, declară Annick Galpin. Planul său de activitate a fost de curând elaborat.

Transporturi, servicii şi accesibilitate Aşteptând eventuale lucrări de standardizare europene pentru armonizarea criteriilor de acces pentru persoane cu dizabilităţi la obiective turistice şi la mijloace de transport, care ar putea lua forma unui acord de grup de lucru al CEN (CWA), o comisie de standardizare care se ocupă de accesibilitatea la mijloacele de transport a călătorilor este creată în Franţa. La îndemnul adresat de Direcţia Generală pentru Infrastructură, Transporturi şi Mare (DGTM), „ea va elabora un referenţial de bune practici axat cu prioritate pe serviciile din transporturi”, precizează Fatma Bensalem, şefă de proiect. Trebuie să se ţină seama de accesibilitate de-a lungul întregului proces de deplasare şi pentru toate mijloacele de transport, de la pregătirea traseului (informare, rezervare, plată), până la sosirea la destinaţie, trecând prin diferitele moduri de transport şi având în vedere şi transferurile. Noua comisie este formată din autorităţi din domeniul transporturilor, asociaţii reprezentative, autorităţi publice.

Servicii oferite persoanelor particulare În ceea ce priveşte oportunitatea de a elabora un program de standardizare pentru serviciile oferite persoanelor particulare, sector economic în plină dezvoltare, studiul distinge două domenii: cel al serviciilor de îngrijire acordate persoanelor în vârstă şi cel al serviciilor prestate la domiciliu (activităţi menajere, supravegherea copiilor). Studiul este axat pe primul domeniu. El recomandă trei direcţii de acţiune, în mod concomitent sau separat: stimularea dezvoltării reţelelor, sprijinirea unui program de standardizare europeană în acest domeniu. De asemenea, legat de acesta, mai există un studiu care se referă la căminele pentru bătrâni, studiu care necesită dezbateri pe această problemă, dovadă a dorinţei de a iniţia acţiuni în acest sens.

Acorduri ale grupurilor de lucru (CWA) În ceea ce priveşte serviciile nautice, pare oportun să se iniţieze un standard european sau un acord al grupurilor de lucru, dar unii factori au propus să se lucreze la un standard de terminologie, la nivel internaţional.

STANDARDIZAREA octombrie 2010

De această activitatea s-ar putea ocupa ISO/TC 188, comitetul tehnic internaţional care reuneşte majoritatea producătorilor europeni din domeniu şi care lucrează pentru implementarea Acordului de la Viena. În ceea ce priveşte serviciile de recepţie, studiul de fezabilitate preconizează: elaborarea unui acord de workshop al CEN pentru organizatorii congresului şi iniţierea unui proiect de comitet care se ocupă de activitatea de recepţie. În ceea ce priveşte serviciile de recrutare de personal, ele ar putea fi abordate în două acorduri ale grupurilor de lucru care tratează subiecte legate de activitatea cabinetelor de recrutare de personal şi a agenţiilor de prestare a unei activităţi pe o perioadă determinată (înlocuire a titularului postului).

Persoanele cu dizabilităţi din întreprindere fac obiectul unei atenţii deosebite După publicarea acordului AFNOR AC X 50-783, Integrarea persoanelor cu dizabilităţi în organisme, părţile interesate au dorit să continue lucrările, în vederea elaborării unui standard omologat (un acord înseamnă că un anumit număr de organisme au reuşit să se pună de acord cu privire la un subiect, dar el nu beneficiază de legitimitatea şi de recunoaşterea ca standard. Pertinenţa şi eficacitatea criteriilor acestui prim document vor putea astfel să fie revizuite după un an de la aplicarea în întreprindere. „Scopul este să se dispună de un document de referinţă larg recunoscut, care defineşte liniile directoare ale unui organism care se va ocupa de problemele persoanelor cu dizabilităţi”, rezumă Catherine Fihey-Renard, şefă de proiect la AFNOR. Prima reuniune s-a ţinut în luna februarie şi standardul va fi disponibil până la sfârşitul anului. Iniţiat şi finanţat de Thalès şi alcătuit din cei care au elaborat acordul (Air France, Alcatel-Lucent, Areva, Compass, Crédit Agricole, Gaz de France, Hanploi, IBM, SFR), comisia este deschisă şi altor organisme, autorităţilor publice, asociaţiilor, etc. Un serviciu de video-interpretare LSF (limba semnelor) şi subtitrare simultană, asigurat de societatea Tadeo, a permis să se realizeze o demonstraţie a posibilităţilor oferite la ora actuală pentru a facilita adaptarea persoanelor cu deficienţe de auz la mediul profesiunii exersate. Acest serviciu este deja utilizat de marile întreprinderi precum Crédit agricole, care a iniţiat această demonstraţie.

Un ghid pentru redactarea standardelor referitoare la servicii Grupul de lucru WG 163, Standardizarea serviciilor, care ţine direct de Biroul Tehnic al CEN, s-a reunit în luna ianuarie şi a dat două rezoluţii. În urma recomandărilor studiului de fezabilitate transversală cu privire la servicii, desfăşurat de BSI, acest organism de standardizare s-a declarat de acord cu redactarea unui

ghid CEN cu privire la elaborarea de standarde referitoare la servicii. Acest document va ţine seama de Ghidul ISO/CEI 76, Elaborarea de standarde cu privire la servicii. Recomandări pentru a răspunde aşteptărilor consumatorilor, precum şi de celelalte ghiduri ISO şi CEN utile.

WG 163 a recunoscut, de asemenea, necesitatea de a furniza linii directoare redactorilor de standarde (în sensul larg) care elaborează standarde referitoare la servicii, destinate certificării şi va trata acest aspect în momentul redactării ghidului CEN.

Standarde adoptate de Asociaţia de Standardizare din România în domeniul serviciilor SR EN 12507:2006 SR EN 13549:2002 SR EN 13809:2009 SR EN 14153-1:2009 SR EN 14153-2:2009 SR EN 14153-3:2009 SR EN 14413-1:2004 SR EN 14413-2:2004 SR EN 14467:2004 SR EN 15017:2006 SR EN 15038:2006 SR EN 15565:2008 SR EN 15602:2008 SR EN ISO 18513:2009 SR EN 12522-1:2002 SR EN 12522-2:2002 SR EN 14873-1:2005 SR EN 14873-2:2005 SR EN 15696:2009 SR EN 15221-1:2007 SR EN 15221-2:2007 SR ISO 24510:2008 SR ISO 24511:2008 SR ISO 24512:2008 SR CEN/TS 15379:2008

Servicii de transport. Ghid referitor la aplicarea EN ISO 9001:2000 în domeniul transportului rutier, depozitării şi distribuţiei Servicii de curăţenie. Condiţii şi recomandări fundamentale pentru sistemele de evaluare a calităţii Servicii turistice. Agenţii de voiaj şi tur operatori. Terminologie Servicii referitoare la scufundările de agrement. Cerinţe minime referitoare la securitatea formării scafandrilor autonomi care practică scufundări de agrement. Partea 1: Nivel 1. Scufundător asistat Servicii referitoare la scufundările de agrement. Cerinţe minime referitoare la securitatea formării scafandrilor autonomi care practică scufundări de agrement. Partea 2: Nivel 2. Scufundător autonom Servicii referitoare la scufundările de agrement. Cerinţe minime referitoare la securitatea formării scafandrilor autonomi care practică scufundări de agrement. Partea 3: Nivel 3. Ghid de scufundare Servicii referitoare la scufundările de agrement. Condiţii minime pentru formarea instructorilor de scufundări subacvatice. Partea 1: Nivel 1 Servicii referitoare la scufundările de agrement. Condiţii minime pentru formarea instructorilor de scufundări subacvatice. Partea 2: Nivelul 2 Servicii referitoare la scufundările de agrement. Condiţii pentru prestatorii de servicii de scufundări de agrement ca scafandri autonomi Servicii funerare. Cerinţe Servicii de traducere. Condiţii cerute pentru prestarea serviciului Servicii turistice. Servicii referitoare la programele de formare profesională şi calificare a ghizilor turistici Prestatori de servicii de securitate. Terminologie Servicii turistice. Hoteluri şi alte tipuri de cazare turistică. Terminologie Activităţi de mutare. Mutarea persoanelor particulare. Partea 1: Specificaţii pentru serviciu Activităţi de mutare. Mutarea persoanelor particulare. Partea 2: Prestarea serviciului Activităţi de mutare. Depozitarea mobilierului şi a obiectelor de mobilier pentru persoane particulare. Partea 1: Specificaţii referitoare la locul şi modul de depozitare Activităţi de mutare. Depozitarea mobilierului şi a obiectelor de mobilier pentru persoane particulare. Partea 2: Efectuarea serviciului Autodepozitare. Specificaţie pentru servicii de autodepozitare Managementul facilităţilor. Partea 1: Termeni şi definiţii Managementul facilităţilor. Partea 2: Ghid de elaborare a acordurilor de management al facilităţilor Activităţi referitoare la servicii de apă potabilă şi de canalizare. Îndrumări pentru evaluarea şi îmbunătăţirea serviciilor furnizate consumatorilor Activităţi referitoare la servicii de apă potabilă şi de canalizare. Îndrumări pentru managementul serviciilor publice de canalizare şi pentru evaluarea serviciilor de canalizare Activităţi referitoare la servicii de apă potabilă şi de canalizare. Îndrumări pentru managementul serviciilor publice de alimentare cu apă potabilă şi pentru evaluarea serviciilor de apă potabilă Management al clădirii. Terminologie şi domeniu de aplicare al serviciilor

Traducere: Maria Bratu, din: Enjeux, nr. 306, iulie-august 2010 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Standardizarea internaţională

Nanomaterialele, elemente de bază ale viitorului LES NANOMATÉRIAUX, ÉLÉMENTS DE BASE POUR DEMAIN

Dr. Peter Hatto, preşedinte al ISO/ TC 229, Nanotehnologii

Le domaine de la nanoscience et de la nanotechnologie est un domaine émergent dans la science actuelle, offrant des instruments pour compléter les connaissances fondamentales, la gamme des phénomènes à l’échelle nano anticipant des applications tout à fait nouvelles dans tous les domaines d’activité. La nature de la nanotechnologie est multidisciplinaire, nécessitant collaboration, échanges de connaissances et techniques des différents domaines. Ce domaine d’avant-garde a fait aussi l’objet de l’attention de la normalisation internationale, européenne et nationale par la mise en place de comités techniques de normalisation ayant pour but d’élaborer des normes dans le domaine Mots clés: nanotechnologie, nanomatériaux, échelle nano

n ultimul timp, nanotehnologia a suscitat un interes deosebit, datorită aplicabilităţii sale potenţiale în toate domeniile de activitate. Cu ajutorul nanotehnologiilor se vor putea realiza, printre altele, sisteme economice de filtrare a apei şi aerului, sisteme de producere a energiei durabile, aparatură performantă pentru diagnostic medical, medicamente noi, mai eficiente, o nouă generaţie de dispozitive biomedicale etc. Definită ca aplicaţie a cunoaşterii ştiinţifice în controlul şi utilizarea materiei la scară nanometrică, unde sunt puse în evidenţă proprietăţi şi fenomene, total deosebite şi neaşteptate în comparaţie cu aceeaşi substanţă luată la nivel macroscopic, nanotehnologiile se ocupă cu materialele de dimensiuni din domeniul nanometric: 1 nm până la 100 nm. Această definiţie a fost stabilită în cadrul comitetului tehnic ISO/TC 229, Nanotehnologii, rezoluţia 28/2008. Terminologia din domeniul nanotehnologiilor este stabilită de standardele elaborate de ISO/TC 229: ISO/TS 27687:2008, Nanotehnologii. Terminologie şi definiţii pentru nanoobiecte. Nanoparticulă, nanofibră şi nanoplacă şi proiectul de standard: ISO/TS 11751, Nanotehnologii. Terminologie şi definiţii pentru nanoobiecte din carbon. Termenul de „nanomaterial” poate fi aplicat obiectelor care există numai la dimensiuni nanometrice, cum ar fi nanotuburile cu un singur perete sau cu pereţi multipli, nanoparticulele cu trei dimensiuni externe pe scară nano sau materialele convenţionale care prezintă proprietăţi unice deosebite pe scară nano, de exemplu, seleniura de cadmiu „quantum dots”.

STANDARDIZAREA octombrie 2010

Pe lângă aceste efecte benefice enorme de perspectivă ale nanomaterialelor, anumite proprietăţi ale acestora produc îngrijorare, din cauza unor posibile efecte negative asupra sănătăţii şi mediului. De exemplu, se cunoaşte că anumite nanoparticule pot pătrunde în creier, prin intermediul bulbului olfactiv, sau în sânge, prin alveolele pulmonare, şi este posibil să penetreze prin piele. Pe de altă parte, se ştie precis că aceste materiale au proprietăţi care le fac deosebit de interesante pentru aplicaţiile medicale, fiind de aşteptat să furnizeze câteva din cele mai importante inovaţii în domeniul nanotehnologiilor, în anii următori. Comitetului tehnic ISO/TC 229, Nanotehnologii, se ocupă de standardizarea în domeniul nanotehnologiilor şi include următoarele aspecte: - denumirea şi descrierea formelor de nanomateriale, proprităţile şi comportarea lor (în cadrul grupului de lucru comun JWG 1); - elaborarea metodelor de încercare pentru măsurările fenomenelor la scară nano şi caracterizarea proprietăţilor nanomaterialelor (în cadrul grupului de lucru comun JWG 2); - elaborarea metodelor standard pentru evaluarea impactului nanomaterialelor asupra mediului, sănătăţii şi securităţii (în cadrul grupului de lucru comun JWG 3); - furnizarea specificaţiilor pentru diferite nanomateriale (în cadrul grupului de lucru comun JWG 4); Deşi anumite nanomateriale există numai la scară nano, marea majoritate a nanomaterialelor sunt forme la scară nano ale materialelor existente, cum ar fi:

cum ar fi: la aliajele de mare rezistenţă, bazate pe nanotuburi, la mediile cu capacitate foarte mare de stocare a informaţiilor pentru calculatoare, la o nouă generaţie de aparatură de diagnostic şi tratament medical, în special împotriva cancerului, în domeniul farmaceutic, al suplimentelor naturale, al cosmeticilor de înaltă performanţă, pentru stoparea pirateriei prin calculatoare, în tehnicile criminalistice, la realizarea materialelor biodegradabile pentru ambalarea alimentelor, la realizarea ferestrelor auto pe care apa nu condensează.

nanoparticule, nanofibre sau nanoplăci (toate fiind cunoscute sub numele generic de nanoobiecte). Prin reducerea dimensiunilor materialelor la nanoscară, caracteristicile nanomaterialelor se pot schimba atât în mod previzibil, cât şi în mod imprevizibil. Un exemplu la prima vedere este creşterea semnificativă în suprafaţă a raportului arie/volum a particulelor, de obicei exprimată ca aria suprafaţei specifice. Deşi reacţiile chimice apar pe suprafeţe, ariile suprafaţelor specifice mari pot face ca nanomaterialele să reacţioneze mult mai repede şi mai complet decât materialele convenţionale. Această proprietate este folosită, de exemplu, la combustibilii şi explozivii de înaltă energie, bazaţi pe nanomateriale, sau la îmbunătăţirea mediului utilizând nanoparticule. Oricum, imposibilitatea de a prevedea schimbările în comportament fac ca nanomaterialele să fie atât de interesante, dar acest lucru provoacă în mod concomitent şi îngrijorare. Aceste schimbări în comportament sunt rezultatul unui complex de efecte, care tipic, dar nu exclusiv, apar la materialele cu dimensiuni la limita de jos a scării nano. Ca exemple pot fi citate: efectul de rezistenţă al magnetului gigant, foarte răspândit în folosirea comercială a capetelor de citire-scriere ale hard-discurilor, conductibilitatea balistică a nanotuburilor de carbon şi comportamentul catalitic al nanoparticulelor de aur cu diametrul în jur de 3 nm. Un motiv de entuziasm este generat de potenţialul, care pare nelimitat, al aplicaţiilor nanomaterialelor,

Oricum, producerea nanomaterialelor nu este în nici un caz nouă. Într-adevăr, anumite forme de nanomateriale se utilizează de o perioadă considerabilă de timp. De exemplu, culoarea roşie folosită pe sticlă, în epoca medievală, se datora proprietăţilor particulelor de aur la scara nanodimensiunilor. Alte forme sunt foarte răspândite în multe produse obişnuite, de la cauciucuri de maşini în care carbonul negru de fum la scară nano şi silicea la scară nano sunt folosite pentru controlul gradului de uzură şi al caracteristicilor de rulare, pentru cerneluri, vopsele şi lacuri cu calităţi superioare. Oricum, ceea ce este nou este capacitatea noastră actuală de a imagina, analiza, controla şi proiecta nanoobiecte şi nanomateriale noi, pentru a obţine proprietăţi deosebite care nu se pot realiza cu materialele obişnuite.

„Deşi unele nanomateriale există doar la scară nano, majoritatea nanomaterialelor sunt forme nano ale materialelor existente” Există două metode de producere a nanomaterialelor: - metoda „de sus, în jos”, în care formele la nanoscară ale materialelor de interes sunt în mod progresiv reduse la scară nano, prin tehnici de concasare, cum ar fi măcinarea, morăritul sau zdrobitul. Astfel de procese „de sus, în jos” sunt folosite în producţia multor nanomateriale de uz curent, cum ar fi nanoargilele; - metoda „de jos, în sus” porneşte de la constituenţii materiali în formă atomică sau moleculară şi utilizează îmbinarea moleculară pentru asamblarea a produsului dorit. Această metodă reprezintă o nouă abordare de producere a materialelor, dar, în acelaşi timp acoperă şi un mare număr de procese convenţionale, cum ar fi procesarea chimică şi fizică cu vapori, ablaţia cu laser, procesele sol-gel, acoperirea metalică electrolitică şi neelectrolitică şi alte tehnici variate de chimie STANDARDIZAREA octombrie 2010

umedă. În ultimă instanţă, această metodă constă în construirea de nanoobiecte şi alte nanomateriale, prin manipularea atomilor individuali, folosind tehnica „alegere atomică şi plasare”. În timp ce multe din aceste aplicaţii promiţătoare ale nanomaterialelor urmează a fi realizate, un număr din ce în ce mai mare al produselor de consum şi al altor produse conţinând nanomateriale sunt deja pe piaţă. Unele din aceste produse reprezintă un rezultat pozitiv, inevitabil, al aspiraţiilor şi inovaţiilor ştiinţifice, în timp ce altele provoacă îngrijorări din cauza unor posibile influenţe negative asupra sănătăţii şi asupra mediului. Deşi numeroase nanomateriale sunt în uz de o perioadă de timp îndelungată, fără a prezenta aspecte negative, este recunoscut faptul că noile metode de a produce materiale la nanoscară, cu intenţie sau fără intenţie, necesită o analiză serioasă şi multe precauţii. Astfel de analize au loc în mod curent în cadrul întâlnirilor de lucru ale producătorilor de nanomateriale (Grupul de lucru referitor la nanomaterialele fabricate – WPMN), aparţinând Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Ca rezultat al acestor discuţii, urmează să apară un studiu amplu al impactului unui set reprezentativ de 14 nanomateriale asupra sănătăţii şi mediului, nanomateriale care sunt pe punctul de a intra în circuitul comercial. În afară de prezentarea de date detaliate referitoare la aceste materiale, studiul WPMN va furniza informaţii valoroase referitoare la evaluarea nanomaterialelor cu ajutorul Ghidului OCDE pentru testarea substanţelor chimice. Comitetul tehnic ISO/TC 229 cooperează strâns cu WPMN şi elaborează protocoale pentru caracterizarea fizico-chimică a nanomaterialelor, înainte ca acestea să fie testate din punct de vedere al sănătăţii şi al mediului, precum şi ghiduri de securitate ocupaţională şi evaluare a riscurilor.

Consideraţii pe marginea articolului Domeniul nanotehnologiilor este abia la început, dar promite progrese tehnologice extraordinare, frecvenţa descoperirilor în acest domeniu fiind în continuă creştere. De la prezentarea conceptului de nanotehnologie, la Tokio, în 1976, acesta a câştigat teren atât în Europa, cât şi în SUA. Activitatea de cercetare

10 STANDARDIZAREA octombrie 2010

din domeniu nanotehnologiilor este prodigioasă. De curând, cercetătorii britanici au anunţat descoperirea unei noi metode pe bază de nanotehnologie, de deplasare în organism a genelor anti-cancer într-un mod selectiv, acestea distrugând doar celulele anticancer. Având în vedere importanţa acestui domeniu, guvernul american a investit anul trecut o jumătate de miliard de dolari în cercetarea nanotehnologiilor. Potrivit ultimelor previziuni, se estimează că piaţa mondială a nanotehnologiilor ar putea reprezenta între 750 şi 2 000 de miliarde de euro până în 2015, iar potenţialul creator util ar putea atinge 10 milioane de întrebuinţări legate de nanotehnologii până în 2014, deci 10% din totalul descoperirilor utilizate în industriile manufacturiere din întreaga lume. Analizând aceste previziuni, Comisia Europeană a subliniat necesitatea îmbunătăţirii metodelor de urmărire sistematică şi de obţinere a datelor cu privire la efectele toxice şi ecotoxice ale nanomaterialelor, precum şi necesitatea perfecţionării metodelor de analiză care generează aceste date. Pentru moment, nanotehnologiile se află sub protecţia legislaţiei curente, cum ar fi reglementarea REACH (regulament al Comunităţii Europene referitor la substanţe chimice şi folosirea lor în mediu în condiţii de securitate), dar cunoştinţele în ceea ce priveşte caracterizarea nanomaterialelor, riscul şi expunerea la ele trebuie perfecţionate în viitor şi va trebui stabilită o legislaţie specifică. În ceea ce priveşte potenţialul economic şi necesitatea protecţiei mediului înconjurător pe care îl reprezintă nanotehnologiile, Günter Verheugen, vicepreşedintele Comisiei pentru Politica Întreprinderilor şi a Industriei, a subliniat: „Trebuie neapărat să dispunem de un cadru regulamentar stabil care să permită industriei comunitare să exploateze din plin progresele nanotehnologiilor”. În domeniul standardizării la nivel internaţional, există comitetul tehnic ISO/TC 229, Nanotehnologii, în cadrul căruia au fost deja elaborate două standarde (menţionate în prezentul articol) şi sunt în lucru 34 de proiecte de standarde. ISO/TC 229 colaborează strâns cu comitetul tehnic internaţional din domeniul electrotehnic, IEC/TC 113, Standardizarea în Domeniul Nanotehnologiilor pentru Produse Electrice şi Electrotehnice, unele dintre activităţile de standardizare comune desfăşurându-se în cadrul unor grupe de lucru comune (JWG). Comitetul tehnic IEC/TC 113 are în lucru în prezent 9 proiecte de standarde din domeniul nanotehnologiilor. La nivel european, a fost înfiinţat comitetul tehnic de standardizare CEN/ TC 352, Nanotehnologii, în cadrul căruia standardul internaţional ISO/TS 27687:2008 a fost adoptat ca

document european de standardizare, CEN ISO/TS 27687:2008 – Terminologie şi definiţii pentru nanoobiecte – Nanoparticulă, nanofibră şi nanoplacă. De asemenea, CEN/TC 352 are în programul de lucru 6 proiecte de standarde europene, precum elaborarea unui ghid, Ghid pentru etichetarea nanoparticulelor fabricate şi a produselor care conţin nanoparticule fabricate, cu termen de finalizare în acest an. La nivel naţional a fost înfiinţat de curând comitetul tehnic CT 378, Nanotehnologii, care urmăreşte activitatea de standardizare din comitetele tehnice europene şi internaţionale şi care urmează să adopte cu precădere standardele europene din domeniul nanotehnologiilor.

Dr. Peter Hatto a fost preşedinte al ISO/TC 229, Nanotehnologii, încă de la înfiinţare, în iulie 2005 şi a fost numit de curând preşedinte al comitetului tehnic european CEN/TC 352. El este şi preşedinte al Comitetului Britanic de Standardizare NTI/1, post pe care îl deţine încă de la înfiinţarea acestuia, care a avut loc în urmă cu patru ani. Dr. Peter Hatto este director în domeniul cercetării la IonBond Ltd, un producător de acoperiri performante subţiri din ceramică

Standardele europene şi internaţionale menţionate în acest articol pot fi procurate de la Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul VânzăriAbonamente (vanzari@asro.ro), str. Mendeleev, nr. 2125, sector 1, Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14;

Traducere şi redactare: Maria Bratu, din: ISO Focus+, vol. 1, nr. 8, august 2010, revista Organizaţiei Internaţionale de Standardizare, fiind reprodus cu permisiunea Secretariatului Central al ISO (www.iso.org). Editor: gasiorowski@iso.org. Un abonament anual costă 158 franci elveţieni. Abonamente: sales@iso.org

STANDARDIZAREA octombrie 2010

Standardul ISO 26000*, referitor la responsabilitatea socială, a fost aprobat spre publicare LA NORME ISO 26000, CONCERNANT LA RESPONSABILITÉ SOCIALE, A ÉTÉ APPROUVÉE À ÊTRE PUBLIÉE EN TANT QUE NORME INTERNATIONALE

Le 12 septembre 2010 le projet final de la norme internationale ISO 26000, concernant la responsabilité sociale, a été soumis au vote et a été approuvé. Dorénavant le chemin est libre pour la publication du document en question en tant que norme internationale. Cet évènement tant attendu depuis cinq ans aura lieu le 1 novembre 2010

tandardul ISO 26000, care oferă organizaţiilor linii directoare cu privire la implementarea responsabilităţii sociale, a trecut de ultima fază a procesului său de elaborare şi va fi publicat ca standard internaţional pe data de 1 noiembrie 2010. Aducând un omagiu experţilor care prin „eforturile lor exemplare” au făcut posibilă publicarea standardului, secretarul general al ISO, Rob Steele, a declarat: „Standardul ISO 26000 va ajuta organizaţiile pentru care a lucra în mod responsabil reprezintă mai mult decât „o idee frumoasă” să implementeze acest concept într-un mod pragmatic, care vizează performanţa. Standardul va constitui un instrument puternic, care va ajuta organizaţiile să treacă de la bunele intenţii, la acţiuni temeinice privind responsabilitatea socială”.

ISO 26000 va furniza linii directoare armonizate relevante la nivel internaţional pentru organizaţiile de toate tipurile, din sectorul public şi privat. Standardul constituie rezultatul consensului internaţional dintre experţii care reprezintă principalele grupuri de părţi interesate de subiect şi este proiectat să încurajeze implementarea celor mai bune practici în domeniul responsabilităţii sociale la nivel internaţional. Documentul conţine un acord global cu privire la:  definiţiile şi principalele responsabilităţi sociale;  problemele esenţiale care vor fi tratate în implementarea responsabilităţii sociale;  liniile directoare cu privire la modul de integrare a responsabilităţii sociale în toate operaţiile desfăşurate de către o organizaţie. Un vot al membrilor ISO ai institutelor naţionale de standardizare cu privire la proiectul final de standard internaţional s-a încheiat pe 12 septembrie. El a fost aprobat în proporţie de 94% de către statele care au participat la vot şi a fost sprijinit în mare măsură de organizaţiile de legătură care şi-au adus, de asemenea, contribuţia la elaborarea sa, deschizându-se astfel drumul către publicarea sa ca standard internaţional. Elaborarea standardului ISO 26000 a fost lansată în 2005. Proiectul a fost desfăşurat de multiple părţi interesate ale Grupului Social referitor la Responsabilitatea Socială, care a cuprins experţi şi observatori din 99 de state membre, dintre care 69 au fost state în curs de dezvoltare şi 42 de organizaţii din sectorul public şi privat. Şase grupuri de părţi interesate au reprezentat: industria, guvernul, organizaţiile din domeniul muncii şi cele neguvernamentale, serviciile şi cercetarea. Cele 400 de persoane participante au alcătuit cel mai mare grup de lucru al ISO care a existat vreodată. Grupul de lucru al ISO referitor la responsabilitatea socială a avut un lidership format din membrii organismelor de standardizare din Brazilia (ABNT) şi Suedia (SIS). Preşedintele grupului, dl Jorge E. R. Cajazeira, a declarat după rezultatul votului la proiectul final de standard internaţional: „Într-o bună zi, organizaţiile vor privi standardul ISO 26000 şi vor spune: „Cum de ne-am putut desfăşura activitatea fără responsabilitatea socială?” Şi aceasta datorită unei echipe de * Asociaţia de Standardizare din România – organismul naţional de standardizare – va adopta standardul ISO 26000, referitor la responsabilitatea socială, în cursul lunii decembrie 2010

12 STANDARDIZAREA octombrie 2010

vizionari care au muncit din greu pentru a transforma un vis în realitate. Sunt mândru că am făcut parte din lidership-ul unui asemenea grup de lucru”. Vicepreşedintele Staffan Söderberg a ţinut să adauge: „După cinci ani de muncă, dispunem de un ghid de o sută de pagini referitor la responsabilitatea socială, care conţine şapte principii, şapte probleme esenţiale şi şapte etape de implementare. Un standard nu va fi niciodată mai bun decât procesul prin care a fost elaborat. Am obţinut un rezultat temeinic în procesul de votare a acestui proiect final de standard internaţional graţie efortului depus de multiplele părţi interesate în procesul de elaborare a ISO 26000. Acum vom preda acest document senzaţional celor care utilizează standardele”. Standardul ISO 26000 conţine linii directoare voluntare, nu este un document pentru scopuri de certificare de terţă parte precum ISO 9001 şi ISO 14001. Ghidul ISO 26000 se inspiră din cele mai bune practici elaborate de organizaţiile din sectorul public şi cel privat în domeniul responsabilităţii sociale. El este conform cu declaraţiile şi convenţiile Naţiunilor Unite şi ale constituenţilor săi, Organizaţia Internaţională a Muncii, cu care ISO a încheiat un memorandum de înţelegere pentru a asigura conformitatea cu standardele acesteia. ISO a semnat un memorandum de înţelegere şi cu Biroul Global Compact al Naţiunilor Unite şi cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare (OCDE) pentru intensificarea cooperării în procesul de elaborare a standardului ISO 26000.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO 1351/2010

STANDARDIZAREA octombrie 2010

Avantajele standardelor pentru domeniul afacerilor ISO ET LES AVANTAGES DES NORMES EN LANGAGE D’AFFAIRES

ISO vient d’élargir au grand public la diffusion d’un dossier de communication bien accueilli, spécialement conçu pour donner aux dirigeants du monde des affaires un aperçu de tous les avantages que présentent le recours aux normes et la participation à leur élaboration Mots clés: normes internationales ISO, dirigeants, solutions de pointe, dossier de communication

ISO

difuzează, spre uzul publicului larg, un dosar de comunicare bine primit, proiectat special pentru a oferi factorilor de conducere din domeniul afacerilor o vedere de ansamblu a avantajelor pe care le prezintă utilizarea standardelor şi participarea la elaborarea lor. Până în prezent, dosarul Soluţii de vârf pentru factorii de conducere fusese pus doar la dispoziţia membrilor ISO, pentru ca aceştia să îşi consolideze comunicarea cu factorii de conducere din ţările lor. Reacţiile membrilor ISO din numeroase state – Africa de Sud, Germania, Statele Unite şi Noua Zeelandă – au fost pozitive, iar dosarul, publicat pentru prima dată anul trecut, este disponibil la ora actuală online. Secretarul general al ISO, Rob Steele, a afirmat: „Pentru că, potrivit estimărilor, standardele au un impact asupra a 80% din comerţul mondial de mărfuri, factorii de conducere din domeniul afacerilor au tot interesul de a înţelege bine modul de utilizare a standardelor ISO pentru a-şi rezolva problemele şi a-şi atinge obiectivele strategice. Broşura este proiectată pentru a comunica factorilor de conducere avantajele standardelor ISO într-un limbaj clar şi direct, ilustrat cu exemple concrete şi situaţii financiare extrase din diverse sectoare economice, în general, precum şi la nivelul economiilor naţionale”. Dosarul Soluţii de vârf pentru factorii de conducere constituie o broşură atractivă, realizată în versiune imprimată sau în format PDF, însoţită de o prezentare în Power Point, pe DVD. Broşura întocmeşte o listă a subiectelor de actualitate pentru factorii de conducere – inovaţie, reducerea costurilor, securitatea produselor, acces la pieţele mondiale, managementul riscului – şi prezintă o corespondenţă cu soluţiile pe care le furnizează standardele ISO. Ea oferă apoi exemple care explică modul în care, pentru întreprinderi, autorităţile statului şi societate, standardele internaţionale ISO:  contribuie la prosperitate şi la dezvoltare;  conduc la câştiguri şi economii în toate domeniile industriale;  acţionează asupra rezultatelor;  stimulează inovaţia în domenii precum dezvoltarea durabilă, schimbarea climatică, identificarea prin radio-frecvenţă (RFID), nanotehnologii, serviciile de apă şi energie;  abordează cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile (economică, socială şi de mediu). Broşura prezintă o situaţie a parteneriatelor ISO cu peste 700 de organizaţii internaţionale şi regionale din domeniul public şi privat, mai ales cu sistemul Naţiunilor Unite, consorţiile din industrie şi asociaţiile profesionale, organizaţiile guvernamentale, precum şi grupurile de consumatori.

14 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Ea explică modul în care standardele internaţionale, a căror aplicare este voluntară, reprezintă un consens internaţional cu privire la stadiul tehnicii. Ele sunt elaborate de o gamă reprezentativă de părţi interesate, printre care figurează experţi din domeniul industriei şi al afacerilor, care au solicitat elaborarea standardelor pe care apoi le vor utiliza, precum şi organisme guvernamentale şi de reglementare, organizaţii de consumatori, laboratoare de încercări şi medii universitare. Pertinenţa globală a standardelor şi acceptarea lor în lumea întreagă sunt astfel asigurate. Sunt explicate posibilităţile oferite factorilor de conducere: în primul rând, ei îşi pot ajuta organizaţiile să beneficieze de avantajele standardelor internaţionale ISO analizând ceea ce există şi înscriind aplicarea standardelor corespunzătoare în strategia lor comercială. Apoi, în afară de simpla aplicare a standardelor, factorii de conducere pot ajuta la „stabilirea regulilor jocului” prin participarea experţilor organizaţiilor la delegaţiile naţionale care elaborează standardele ISO bazate pe consens şi a căror aplicare este voluntară sau în cadrul „comitetelor-oglindă” care îşi aduc contribuţia la proces. Broşura conchide că ISO este mai aproape de factorii de conducere decât pare: graţie reţelei stabilite între organismele naţionale membre ale ISO din 161 de state, factorii de conducere din economie dispun, în statele lor, de acces la soluţiile de vârf furnizate de ISO prin intermediul unui portal. Dosarul de comunicare Soluţii de vârf pentru factorii de conducere – în două versiuni (engleză şi franceză) este disponibil gratuit (se plătesc doar cheltuielile de transport) prin intermediul organismelor de standardizare ale statelor membre ale ISO. În cazul României, organismul naţional este Asociaţia de Standardizare din România (ASRO). De asemenea, broşura poate fi descărcată sub formă de fişier PDF de pe Web site-ul ISO. În plus, ea poate fi vizualizată pentru prima dată pe site-ul ISO sub formă de fişier electronic interactiv (Flash).

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. 1330/2010

STANDARDIZAREA octombrie 2010

Calitatea apei UNE NORME ISO SUR LA QUALITÉ DE L’EAU POUR SERVIR LES OBJECTIFS DU MILLÉNAIRE POUR LE DÉVELOPPEMENT

Une nouvelle norme ISO destinée à aider les laboratoires à détecter méthodiquement dans l’eau les Salmonella, bactéries potentiellement pathogènes, vient en soutien a l’ONU pour relever un défi qui a récemment été mis en lumière dans une résolution sur l’eau potable et s’inscrit dans les objectifs du Millénaire pour

n nou standard ISO destinat a ajuta laboratoarele să detecteze metodic în apă Salmonella – bacterii potenţial patogene – vine în sprijinul ONU pentru soluţionarea unei provocări care a fost relevată într-o rezoluţie cu privire la apa potabilă şi care se înscrie în obiectivele mileniului pentru dezvoltare. Standardul ISO 19250:2010, Calitatea apei. Căutarea Salmonellei spp, specifică o metodă pentru căutarea Salmonellei spp (prezumată sau confirmată) în probele de apă. Această metodă se aplică atât apei potabile, cât şi celei pentru îmbăiat. Bacteriile de Salmonella sunt larg răspândite în lume. Puterea lor patogenă variază în funcţie de specii şi de vulnerabilitatea „gazdei”. Printre gazdele naturale ale Salmonellei, figurează: oamenii, vitele, animalele domestice şi sălbatice, inclusiv păsările. În consecinţă, ea este imposibil de eliminat din mediu. Bacteriile de Salmonella pot fi prezente în toate tipurile de apă: apele uzate, casnice sau agricole, cele subterane, dar şi în apa dulce, potabilă şi cea de mare. Când afectează sănătatea oamenilor, Salmonella poate cauza boli grave care lasă sechele pe termen lung. Potrivit Naţiunilor Unite, aproximativ 884 de milioane de oameni nu au acces la apa potabilă şi peste 2,6 miliarde trăiesc fără mijloace de canalizare adecvate. Publicarea standardului ISO 19250 este deosebit de oportună întrucât Adunarea Generală a ONU a adoptat recent o rezoluţie care recunoaşte „dreptul la o apă potabilă salubră şi curată ca un drept fundamental esenţial al tuturor oamenilor”. Acest standard va fi util şi pentru atingerea scopurilor unuia dintre obiectivele mileniului pentru dezvoltare, care îşi propune să reducă la jumătate, până în 2015, numărul persoanelor care nu au acces la aprovizionarea cu apă potabilă sau canalizare. Standardul ISO 19250:2010, Calitatea apei. Căutarea Salmonelei spp, a fost elaborat de comitetul tehnic ISO/TC 147, Calitatea apei, subcomitetul SC 4, Metode microbiologice. El poate fi achiziţionat de la Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul Vânzări-Abonamente (vanzari@asro.ro), str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. 1348/2010

16 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Lapte pentru toate gusturile ÉCREME? DEMI-ÉCRÉMÉ? ENTIER? LA NORME ISO/FILL VEILLE À LA QUALITÉ DU LAIT POUR TOUS LES GOÛTS

Avant d’ajouter un nuage de lait à leur café ou leur thé, de remplir leur bol de céréales ou de lire les ingrédients qui entrent dans la composition d’un produit à base de lait, nombreux sont ceux qui veulent avant tout savoir s’il s’agit de lait écrémé, demi-écrémé ou entier Mots clés: lait, produits laitiers, qualité, matières grasses, détermination, méthode gravimétrique, norme internationale ISO/FIL

nainte de a adăuga un strat de lapte la cafeaua sau la ceaiul lor, de a umple un castron cu cereale sau de a citi ingredientele care intră în compoziţia unui produs pe bază de lapte, numeroşi sunt cei care vor să ştie dacă este vorba despre lapte normal, degresat pe jumătate sau în întregime. Dar ce înseamnă mai exact aceşti termeni şi cum putem fi absolut siguri că toate mărcile de produse lactate utilizează măsuri echivalente? Pentru a răspunde la aceste întrebări şi a armoniza produsele lactate, ISO şi Federaţia Internaţională a Laptelui (FIL) au elaborat un standard care specifică cerinţe în domeniul încercării şi linii directoare pentru a determina conţinutul de grăsime al laptelui. Acest standard, aflat la cea de-a treia ediţie, îşi lărgeşte domeniul de aplicare. El se aplică la laptele de vacă şi, pentru prima oară, şi la cel de oaie şi de capră. După cum explică Silvia Orlandini, şefă de proiect pentru această ediţie a standardului ISO 1211/FIL 1, „Determinarea conţinutului de grăsime al laptelui este un important factor de calitate şi unul din elementele determinante ale preţului plătit producătorilor de lapte. Proceduri de încercare armonizate permit compararea produselor de la diferiţi fabricanţi. Ele contribuie, de asemenea, la împiedicarea falsificării laptelui”. ISO 1211/FIL 1:2010, Lapte. Determinarea conţinutului de grăsime. Metodă gravimetrică (metodă de referinţă) specifică metoda de referinţă pentru determinarea conţinutului de grăsime al laptelui de bună calitate fizico-chimică, inclusiv linii directoare pentru calculul şi exprimarea rezultatelor. Importanţa ISO 1211/FIL1 pentru industria laptelui a apărut de la prima sa ediţie, din 1984. Versiunea din 2010 actualizează conţinutul standardului, pentru a ţine seama de evoluţia tehnicilor actuale. Iniţial aplicată doar la laptele de vacă, metoda poate fi utilizată acum şi la laptele crud de oaie şi de capră, fie că este vorba despre laptele integral, uşor, degresat, de cel conservat chimic sau de cel care a suferit un tratament. Standardul va fi util inginerilor şi procesatorilor din industria lactatelor, autorităţilor de reglementare, institutelor de cercetare, precum şi domeniului agriculturii. Standardul ISO 1211/FIL 1:2010 a fost elaborat de comitetul tehnic ISO/TC 34, Produse alimentare, subcomitetul SC 5, Lapte şi produse lactate, în colaborare cu Federaţia Internaţională a Laptelui, organizaţie fără scop lucrativ, care reprezintă domeniul mondial al lactatelor. FIL şi ISO colaborează de mult timp pentru a elabora şi publica împreună metode standardizate de analiză şi de luare a probelor din lapte şi produse derivate. Un alt rol al colaborării dintre ISO şi FIL îl reprezintă standardele pentru determinarea conţinutului de grăsimi din brânză şi din brânza topită, din laptele uscat şi din produsele pe bază de lapte uscat, lapte concentrat îndulcit şi neîndulcit, brânză din zer, produse pe bază de lapte pentru copiii mici, îngheţată pentru consum şi preparate pentru îngheţată pe bază de lapte, lapte degresat, bătut, cazeină şi cazeinaţi. Standardul ISO 1211/FIL 1:2010, Lapte. Determinarea conţinutului de grăsimi. Metodă gravimetrică (metodă de referinţă) poate fi achiziţionat de la Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul Vânzări-Abonamente (vanzari@asro.ro), str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. 1327/2010 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Reducerea impactului construcţiilor asupra mediului UNE NORME ISO POUR RÉDUIRE L’IMPACT DES BÂTIMENTS SUR L’ENVIRONNEMENT

Une nouvelle norme ISO 21931-1:2010, a été conçue et approuvée sur le plan international dans le but d’améliorer la performance environnementale des bâtiments. Elle apporte un cadre méthodologique pour évaluer la responsabilisation environnementale de la construction immobilière Mots clés: bâtiments, cycle de vie, performance environnementale, norme internationale

n nou standard al Organizaţiei Internaţionale de Standardizare – ISO 21931-1:2010 – a fost proiectat şi elaborat cu scopul de a îmbunătăţi performanţa de mediu a construcţiilor. El furnizează un cadru metodologic pentru a evalua impactul exercitat asupra mediului de construcţiile imobiliare. De-a lungul ciclului lor de viaţă, construcţiile înglobează resurse considerabile şi contribuie la transformarea mediului. Pentru a înţelege şi a măsura impactul pe care ele îl pot exercita asupra mediului, sunt utilizate metode de evaluare, în vederea stabilirii performanţei de mediu a clădirilor şi a lucrărilor exterioare asociate. Dar ce includ exact aceste metode şi cum poate domeniul construcţiilor imobiliare să se asigure cu precizie de coerenţa evaluării? Cadrul elaborat în standardul ISO 21931-1:2010, Dezvoltarea durabilă în construcţii. Cadru metodologic de evaluare a performanţei de mediu a lucrărilor de construcţii. Partea 1: Clădiri identifică şi descrie aspectele de luat în calcul pentru elaborarea şi aplicarea metodelor care îşi propun să evalueze performanţa de mediu a clădirilor noi şi a celor existente. Aceste evaluări servesc pentru a compara performanţele şi a urmări progresia spre îmbunătăţire şi dezvoltare durabilă. „Construcţia imobiliară este responsabilă, la nivel mondial, de aproximativ 40% din emisiile mondiale de carbon, 40% din consumul de resurse naturale şi 40% din producţia de deşeuri”, a declarat Jacques Lair, preşedinte al subcomitetului care a elaborat standardul. „Standardul ISO 21931-1 constituie o nouă etapă importantă pentru reducerea impactului clădirilor asupra mediului şi realizarea concretă a dezvoltării durabile în construcţii”. Noul standard îşi propune să elimine diferenţa dintre metodele regionale şi naţionale, furnizând un cadru comun pentru exprimarea lor. El se aplică tuturor etapelor unui proiect de construcţie – proiectare, construcţie, exploatare, mentenanţă, reabilitare şi deconstrucţie – pentru a se asigura că produsul finit este o construcţie ecologică. Standardul ISO 21931-1:2010 face parte din setul de standarde internaţionale care se referă la dezvoltarea durabilă în construcţii. El este destinat a fi utilizat cu şi urmărind principiile stabilite în standardele din familia ISO 14020, cu privire la etichetarea de mediu, standardul 14040, referitor la analiza ciclului de viaţă şi standardul ISO 15392, referitor la principiile generale ale dezvoltării durabile în construcţii. Prima ediţie a standardului ISO 21931-1:2010 anulează şi înlocuieşte specificaţia tehnică ISO/TS 21031-1:2006. Standardul ISO 21931-1:2010, Dezvoltarea durabilă în construcţii. Cadru metodologic de evaluare a performanţei de mediu a lucrărilor de construcţie. Partea 1: Clădiri, a fost elaborat de comitetul tehnic ISO/TC 59, Construcţii imobiliare, subcomitetul SC 17, Dezvoltarea durabilă în construcţii. Acest standard internaţional poate fi achiziţionat de la Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul VânzăriAbonamente (vanzari@asro.ro), str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88.

Traducerea: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. 1344/2010

18 STANDARDIZAREA octombrie 2010

O nouă metodologie ISO pentru nanomateriale UNE NOUVELLE MÉTHODOLOGIE ISO DEMYSTIFIE LES NANOMATERIAUX

Des nouvelles applications médicales aux derniers gadgets et produits grand public, l’innovation dans les nanotechnologies repousse les limites de ce qui paraissait possible. Pour que ces technologies puissent encore progresser plus vite et mieux, il faut une bonne perception et une classification logique des nanomatériaux Mots clés: nanotechnologies, nanomatériaux, classification, rapport technique ISO

e la noile aplicaţii medicale, la ultimele realizări şi produse destinate marelui public, inovaţia în domeniul nanotehnologiilor împinge limitele posibilului. Pentru ca aceste tehnologii să poată progresa în continuare mai repede şi mai bine, este nevoie de o percepţie bună şi de o clasificare logică a nanomaterialelor. În acest scop, ISO a publicat de curând un nou raport tehnic, ISO/TR 11360:2010, Nanotehnologii. Metodologie de clasificare a nanomaterialelor, care propune o metodologie completă şi armonizată la nivel internaţional pentru clasificarea nanomaterialelor. Nanotehnologiile se referă la structuri între 1 şi 100 de nanometri. Aplicaţiile lor sunt vaste şi se întind de la memorii informatice, la ecrane solare. Nanomaterialele care există la ora actuală prezintă diverse proprietăţi fizice, chimice, mecanice, optice, magnetice şi biologice, precum şi diverse structuri interne/externe. Aplicaţiile acestor tehnologii interesează oamenii de ştiinţă şi cercetarea în multiple domenii şi există la ora actuală diferite percepţii şi ipoteze contradictorii asociate cu aceste concepte ştiinţifice emergente. Rezultă de aici erori de comunicare, lipsă de interoperabilitate între sisteme şi o redundanţă a eforturilor. ISO/TR 11360 stabileşte un sistem de clasificare sub formă arborescentă, denumit „arbore nano”, care reprezintă arborele domeniului nanotehnologiilor, punând în evidenţă relaţiile dintre diferitele concepte. Elementele fundamentale şi generale sunt definite ca fiind trunchiul principal al arborelui, iar nanomaterialele sunt diferenţiate în funcţie de structura lor, de natura lor chimică, precum şi de alte proprietăţi. Peter Hatto, preşedinte al comitetului tehnic ISO/TC 229 care a elaborat standardul, a declarat: „Acest document înfăţişează schematic nanotehnologiile şi facilitează o înţelegere comună a conceptelor sale. El adoptă o abordare sistematică şi o clasificare care ţine de bunul simţ”. „Avantajele pentru acest domeniu în plină afirmare sunt imense şi ISO/TR 11360 va permite în primul rând promovarea unei comunicări clare şi pertinente între industrie, consumatori, autorităţile statului şi cele de reglementare”. Acest document va fi util în numeroasele discipline ştiinţifice şi tehnice implicate în cercetare, industrie şi sectorul public. ISO/TR 11360:2010, Nanotehnologii. Metodologie de clasificare a nanomaterialelor, a fost elaborat de comitetul tehnic ISO/TC 229, Nanotehnologii. Raportul tehnic poate fi achiziţionat de la Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul Vânzări-Abonamente (vanzari@asro.ro), str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. 1345/2010 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Reciclarea mai sigură a navelor DEUX NOUVELLES SPÉCIFICATIONS ISO POUR UN RECYCLAGE DES NAVIRES PLUS SÛR

ISO vient de publier deux nouvelles spécifications sur le management du recyclage des navires pour renforcer la sécurité des travailleurs sur les chantiers navals et veiller à la protection de l’environnement Mots clés: recyclages des navires, sécurité, protection de la santé, protection de l’environnement

ISO

a publicat de curând două noi specificaţii cu privire la managementul reciclării navelor, pentru sporirea securităţii lucrătorilor pe şantierele navale şi pentru protecţia mediului. Reciclarea navelor se înscrie într-un demers de dezvoltare durabilă. Este modul cel mai ecologic de a demonta navele destinate distrugerii, toate piesele cocii şi maşinile fiind reutilizabile. Or, numeroase rapoarte denunţă metode defectuoase de lucru, cu consecinţe asupra mediului. Documentele ISO, al căror obiectiv este să contribuie la o îmbunătăţire a practicilor şi la o reducere a impactului asupra mediului sunt specificaţii disponibile pentru public (PAS): ISO/PAS 30006:2010, Sisteme de management al reciclării navelor. Ilustraţii care arată amplasarea substanţelor periculoase la bordul navelor şi ISO/PAS 30007:2010, Nave şi tehnologie maritimă. Măsuri preventive referitoare la emisia şi expunerea la azbest în cursul reciclării navelor. Domnul Koichi Yoshida, preşedinte al ISO/TC 8/SC 2, Protecţia mediului marin, a declarat: „Aceste specificaţii vor ajuta centrele de reciclare a navelor să satisfacă cerinţele stabilite în Convenţia internaţională de la Hong Kong cu privire la reciclarea sigură şi ecologică a navelor, adoptată în 2009. Ea constituie o iniţiativă a Organizaţiei Maritime Internaţionale (OMI) şi îşi propune să garanteze că, în finalul ciclului de viaţă, navele sunt reciclate fără riscuri pentru sănătatea umană şi protecţia mediului”. Aceste specificaţii ISO, care furnizează recomandări pentru pregătirea navelor pentru reciclare, vor ajuta, de asemenea, la reducerea utilizării substanţelor potenţial periculoase şi producerea de deşeuri de-a lungul ciclului de viaţă utilă a navelor. Potrivit Convenţiei de la Hong Kong, navele trimise la instalaţiile de reciclare vor trebui să dispună de unele substanţe periculoase la bord. ISO/PAS 30006:2010, care specifică cerinţele referitoare la ilustraţiile utilizate pentru a arăta amplasamentul substanţelor periculoase la bordul navelor, va facilita această operaţiune. Pentru lucrătorii de pe şantierele navale care lucrează în instalaţiile de reciclare a navelor, există un risc ridicat de a se îmbolnăvi de o boală cauzată de azbest. ISO/PAS 30007:2010 furnizează metode eficace pentru reducerea riscurilor legate de azbest, în cursul reciclării navelor, reducând dispersia fibrelor de azbest din aer şi expunerea lucrătorilor. Specificaţiile ISO/PAS 30006:2010 şi ISO/PAS 30007:2010 răspund aşteptărilor pieţei în domeniul protecţiei mediului, securităţii şi sănătăţii în industria reciclării navelor. ISO/PAS 30006:2010, Sisteme de management al reciclării navelor. Ilustraţii care arată amplasamentul substanţelor periculoase la bordul navelor şi ISO/PAS 30007:2010, Nave şi tehnologie maritimă. Măsuri preventive referitoare la emisia şi la expunerea la azbest în cursul reciclării navelor, au fost elaborate de comitetul tehnic ISO/TC 8, Nave şi tehnologie maritimă, SC 2, Protecţia mediului marin. Ele pot fi achiziţionate de la Asociaţia de Standardizare din România, Serviciul Vânzări-Abonamente (vanzari@asro.ro), str. Mendeleev, nr. 21-25, sector 1, Bucureşti, telefon: 316 77 25, fax: 317 25 14; 312 94 88.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. 1346/2010 20 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Informaţii referitoare la serviciile financiare DES NORMES INTERNATIONALES SUR LES INFORMNATIONS RELATIVES AUX SERVICES FINANCIERS? L’ISO ÉTUDIE LA QUESTION

Le Comité ISO pour la politique de consommation (ISO/COPOLCO) plaide pour une étude de faisabilité visant à identifier les lacunes dans les informations données par les institutions financières aux consommateurs sur les services et produits financiers. En outre, il étudie si l’établissement de nouvelles normes internationales permettrait de combler ces lacunes en facilitant la prise de décisions informée par les consommateurs Mots clés: services financiers, normes internationales ISO, atelier ISO

omitetul ISO pentru Politica în Domeniul Consumului (ISO/COPOLCO) pledează pentru realizarea unui studiu de fezabilitate care îşi propune să identifice lacunele existente în informaţiile puse la dispoziţie de instituţiile financiare consumatorilor, cu privire la serviciile şi produsele financiare. În plus, el studiază dacă elaborarea de noi standarde internaţionale ar permite eliminarea acestor lacune, facilitând luarea de decizii informate de către consumatori. Aceste recomandări au fost formulate cu ocazia workshop-ului ISO/COPOLCO care a fost găzduit de Badan Standardisasi Nationali, la Bali, pe 26 mai 2010. Tema evenimentului a fost restabilirea încrederii consumatorilor în serviciile financiare mondiale. Standardele pot constitui un sprijin în acest sens?” Aproximativ 150 de reprezentanţi ai întreprinderilor, ai organizaţiilor de consumatori şi din domeniul financiar, provenind din 32 de state, au participat la acest workshop, al cărui obiectiv a fost de a examina modul în care standardele internaţionale pot ajuta la asigurarea protecţiei consumatorilor privind unele aspecte ale principalelor servicii comerciale pentru consumatori. Chiar şi înainte de încetinirea economiei, cu care se confruntă de un timp societatea noastră, din cauza omniSTANDARDIZAREA octombrie 2010

prezenţei lor, serviciile comerciale au constituit subiectul unei preocupări majore pentru cei mai mulţi dintre consumatori, care au utilizat unele tipuri de prestaţii în domeniu. Odată cu criza financiară mondială, problema protecţiei consumatorilor pe piaţa serviciilor financiare a trecut în prim planul actualităţii. Mai mult ca oricând, consumatorii îşi pun întrebări cu privire la practicile existente şi caută soluţii care depăşesc modelul uzual. Printre vorbitorii de la workshop-ul ISO/COPOLCO, menţionăm: grupurile de consumatori, domeniul financiar, organismele de stat şi instituţiile de standardizare din: India, Indonezia, Malaiezia şi Norvegia. Problemele specifice care au fost abordate s-au referit mai ales la sistemele de plată mobile din statele în curs de dezvoltare sau serviciile de microfinanţe pentru clienţii cu venituri reduse. Expunerile au abordat probleme cu caracter mai general cu privire la educaţia şi etica în domeniul finanţelor, precum şi la mijloacele prin care standardele internaţionale pot ajuta la realizarea unui acces universal la serviciile financiare. Perspectivele adoptate au reflectat puncte de vedere internaţionale şi naţionale provenind din statele dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. După cum a relevat în alocuţiunea sa Bambang Setiadi, director al BNS şi preşedinte al Comitetului ISO pentru problemele referitoare la statele în curs de dezvoltare, „tema aleasă pentru workshop-ul ISO/COPOLCO prezintă o mare importanţă. Epoca noastră este caracterizată prin accesul la serviciile financiare, educaţia financiară şi problemele de etică din domeniu. Problema este deosebit de pertinentă în managementul financiar actual. Înţelegerea serviciilor financiare constituie un factor care trebuie aprofundat permanent de către consumatori. Nu este uşor să se înţeleagă mecanisme financiare precum plata dobânzilor şi a ratelor. Avem nevoie de cele mai bune instrumente, de termeni şi de definiţii mai clare, precum şi de criterii definite astfel încât consumatorii să fie în măsură să compare diferitele servicii financiare şi să facă opţiuni în cunoştinţă de cauză”. După părerea numeroşilor vorbitori şi participanţi, o mare varietate de părţi interesate, mai ales grupurile de consumatori, domeniul finanţelor, organismele de reglementare şi alte părţi interesate au mult de câştigat din elaborarea standardelor internaţionale referitoare la domeniul serviciilor financiare, în vederea furnizării de informaţii cu privire la serviciile financiare care să fie accesibile, disponibile, uşor de înţeles, vizibile şi abordabile de către consumatori. Doamna Norma McCormick, preşedintă a ISO/COPOLCO, A afirmat: „Este din ce în ce mai încurajator să vezi domeniul financiar, întreprinderile şi organizaţiile de consumatori şi comunitatea de standardizare reunindu-se cu ocazia acestui workshop şi ajungând la un consens cu privire la această problemă importantă, căutând un mijloc constructiv şi concertat de a progresa împreună. Am demarat bine, găsind un teren de înţelegere şi sperăm că am reuşit să înaintăm pe calea transparenţei şi a difuzării informaţiilor în domeniul serviciilor financiare”.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. 1323/2010

22 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Standarde pentru vehicule cu funcţionare pe bază de gaze naturale LES NORMES ISO SONT NÉCESSAIRES POUR OUVRIR LA VOIE AUX VÉHICULES AU GAZ NATUREL

L’ISO élaborera des normes pour les stations de ravitaillement des véhicules au gaz naturel, normes dont l’industrie a besoin de toute urgence pour faciliter la diffusion de cette technologie. La première réunion du nouveau comité de projet de l’ISO créé à cette fin, l’ISO/PC 252, Centres de ravitaillement de gaz naturel pour véhicules, a eu lieu en juin 2010 aux Pays-Bas Mots clés: véhicules à gaz naturel, stations de ravitaillement, gaz naturel comprimé, gaz naturel liquéfié, normes internationales

ISO

va elabora standarde pentru staţiile de alimentare a vehiculelor cu gaze naturale, standarde de care industria are nevoie urgent pentru a facilita diseminarea acestei tehnologii. Prima reuniune a noului comitet de proiect al ISO, creat în acest scop, ISO/PC 252, Centre de alimentare cu gaze naturale pentru vehicule, s-a desfăşurat în iunie 2010 în Olanda. Potrivit deciziei reuniunii, comitetul va elabora două standarde care se vor referi la staţiile de alimentare pentru vehiculele care vor funcţiona pe bază de gaz natural comprimat (GNC) şi la cele de alimentare pentru vehiculele ce vor funcţiona pe bază de gaz natural lichefiat (GNL). Participanţii au convenit, de asemenea, ca standardele să trateze proiectarea, construcţia şi funcţionarea acestor staţii şi să conţină dispoziţii referitoare la echipamente, dispozitive de securitate şi mentenanţă. Carburanţii mai ecologici precum benzina, motorina, propanul, gazul natural comprimat şi gazul natural lichefiat sunt utilizaţi în numeroase state. Peste 8 milioane de vehicule care funcţionează cu gaz natural comprimat circulă deja în lume, majoritatea lor înregistrându-se în statele în curs de dezvoltare. Gazele naturale sunt mai uşoare decât aerul şi se dispersează rapid. Gazul natural comprimat este mai sigur decât carburanţii tradiţionali în caz de vărsare accidentală. Autobuzele cu funcţionare pe bază de gaz natural comprimat sunt adoptate întrun ritm accelerat în numeroase state. Gazul natural lichefiat este utilizat în Republica Coreea, în Marea Britanie, Japonia şi SUA. Folosirea sa va continua să crească, în mod deosebit pentru vehiculele utilitare grele. În plus, biometanul regenerabil, odată lichefiat, are aproape aceleaşi proprietăţi ca gazul natural lichefiat. Preşedintele ISO/CP 252, Martin Seifert, a subliniat urgenţa standardelor pentru piaţă, fapt care înseamnă că acest comitet va dispune doar de doi ani pentru a definitiva standardele. Ţinând seama de preocupările tot mai mari în domeniul securităţii şi al surselor de aprovizionare cu petrol, poluarea locală a aerului şi gazele cu efect de seră, din ce în ce mai multe vehicule sunt proiectate şi fabricate pentru a funcţiona pe bază de gaz natural lichefiat şi gaz natural comprimat”, a declarat domnul Seifert. „În ciuda numeroaselor avantaje pe care le prezintă, dezvoltarea lor este împiedicată de numeroase limitări ale infrastructurii de livrare şi de distribuţie a staţiilor de service actuale”. „Standardele internaţionale armonizează cerinţele referitoare la această infrastructură şi vor facilita dezvoltarea sa în lume. Standardele vor deschide pieţe mondiale pentru această tehnologie mai curată”. Prima reuniune a ISO/CP 252, care a reunit experţi din 15 state, a fost găzduită de NEN, membru al ISO pentru Olanda, care deţine secretariatul comitetului. La ora actuală, comitetul numără 25 de state participante şi 25 de state cu statut de observatori. Cea de-a doua reuniune va avea loc la Mumbai, între 22 şi 24 noiembrie, înainte de cea de-a doua ediţie a manifestării internaţionale Gaze naturale pentru vehicule – India, care va avea loc în aceeaşi săptămână. Standardele sunt elaborate ca răspuns la o cerere depusă în original de Asociaţia internaţională pentru vehicule cu funcţionare pe bază de gaze naturale. Această propunere este înregistrată după cele două acorduri ale mesei rotunde a ISO privind armonizarea mondială a reglementărilor, codurilor şi standardelor pentru carburanţii gazoşi şi vehicule, care a avut loc la Geneva, în 2007.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. 1341/2010 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Workshop internaţional referitor la accesibilitate ATELIER INTERNATIONAL SUR L’ACCESSIBILITÉ À L’INITIATIVE DE L’ISO, DE LA CEI ET DE L’UIT

Un atelier international sur l’accessibilité sera organise les 3 et 4 novembre 2010 a Genève, afin de déterminer et d’examiner les normes nécessaires pour faciliter la mise au point de solutions d’accessibilité dans le monde entier Mots clés : accessibilité, atelier international

ccesul la unele produse, servicii, medii sau instalaţii poate reprezenta o dificultate pentru fiecare dintre noi – în mod deosebit pentru milioanele de persoane din lume care trăiesc cu un handicap. Un workshop internaţional va fi organizat la Geneva pe 3 şi 4 noiembrie 2010 pentru a determina şi examina standardele necesare pentru a facilita elaborarea de soluţii de accesibilitate în lumea întreagă. El va fi urmat de o reuniune special organizată pentru specialiştii din standardizare (deschisă şi altor părţi implicate) pe 5 noiembrie 2010. Acest workshop constituie cea mai recentă iniţiativă a celor trei organizaţii partenere ale Cooperării Internaţionale în Domeniul Standardizării (WSC): Comisia Electrotehnică Internaţională (CEI), Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (UIT) şi Organizaţia Internaţională de Standardizare (ISO), care se vor strădui, de asemenea, în acest an, să sensibilizeze publicul la problemele accesibilităţii, cu ocazia Zilei Mondiale a Standardizării, sărbătorită în fiecare an pe 14 octombrie. Accesibilitatea constituie capacitatea unui mare număr de persoane, inclusiv al celor cu handicap, de a utiliza un produs, un dispozitiv, un serviciu, un mediu sau o instalaţie. Această temă este cu atât mai importantă cu cât se estimează că 650 de milioane de persoane, în lume, suferă de un handicap – fie el congenital, dobândit sau cauzat de bătrâneţe. Workshp-ul WSC, cu tema: Accesibilitatea şi contribuţia standardelor internaţionale, va reuni principalele grupuri de părţi interesate din cele patru colţuri ale planetei, reprezentând asociaţii de persoane cu handicap, guverne şi organisme de reglementare, experţi în domeniul standardizării, consumatori, fără a-i uita pe proiectanţii şi fabricanţii de produse confruntaţi cu cerinţe în domeniul accesibilităţii. Această manifestare va aborda în mod deosebit următoarele aspecte:   

accesibilitatea în domeniul produselor de uz curent; accesibilitatea şi clădirile; accesibilitatea şi e-incluziunea electronică (în domeniul tehnologiei informaţiei şi a comunicării).

Cele trei teme, precum şi potenţialul oferit de standardizare – în mod deosebit cea internaţională – în vederea unei mai bune luări în calcul a noţiunilor de accesibilitate în proiectarea produselor, serviciilor, mediilor şi instalaţiilor, vor fi tratate în cadrul şedinţelor în plen şi ale grupurilor tematice. Concluziile acestei conferinţe vor permite să se înţeleagă mai bine lucrările iniţiate de standardizare în domeniul accesibilităţii în diversele domenii propuse şi necesităţile persoanelor celor mai interesate. Lucrările premergătoare şi „foaia de parcurs” pentru viitoarele iniţiative de standardizare şi de sensibilizare vor trebui stabilite cu această ocazie cu concursul principalelor părţi interesate.

Traducere: Maria Bratu – Comunicat de presă ISO nr. 1347/2010 24 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Legislaţie şi standardizare

Noutăţi legislative apărute în luna septembrie 2010 NOUVEAUTÉS LÉGISLATIVES PARUES AU MOIS DE SEPTEMBRE 2010

Steluţa Manolache - jurist, administrator bază date reglementări tehnice, ASRO

L’article présente dans la première partie les nouveautés législatives faisant référence aux normes, publiées dans le Journal Officiel de l’Union Européenne au mois de septembre 2010 et dans la seconde partie celles publiées dans le Journal Officiel de la Roumanie au mois de septembre 2010, mais aussi les documents normatifs parus au mois d’août qui n’étaient pas inclus dans l’article publié dans notre revue le mois précédent. Mot-clés: normes harmonisées, atmosphères explosibles, produits de construction, tracteurs agricoles ou forestiers, bon état écologique, eaux marines, dispositifs médicaux, diagnostic in vitro, équipement de plaisance, incendie, application de la législation européenne, énergie, sources renouvelables, protection des porcs, élevage de poules

Partea I – Legislaţie comunitară 1.1 Publicarea titlurilor şi a referinţelor standardelor armonizate cu unele dintre Directivele Noii Abordări – redăm titlurile comunicărilor Comisiei Europene, care conţin referinţa şi titlul standardului armonizat, referinţa standardului înlocuit, precum şi data încetării prezumţiei de conformitate a standardului înlocuit: 1.1.1 Comunicarea Comisiei în cadrul implementării Directivei 94/9/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 martie 1994 privind armonizarea legislativă a statelor membre referitoare la echipamentele şi sistemele protectoare destinate utilizării în atmosfere potenţial explozive, publicată în serie C 251 la data de 17.09.2010 1.1.2 Comunicare a Comisiei în cadrul implementării Directivei Consiliului 89/106/CEE din 21 decembrie 1988 privind armonizarea legislativă şi administrativă a statelor membre referitoare la produsele pentru construcţii, publicată în serie L167 la data de 25.06.2010 1.2 � Alte acte comunitare care conţin referiri la standarde 1.2.1 Directiva �� 2010/62/UE a Comisiei din 8 septembrie 2010 de modificare, în scopul adaptării dispoziţiilor lor tehnice, a Directivelor 80/720/CEE şi 86/297/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 2003/37/CE, 2009/60/CE şi 2009/144/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului privind omologarea de tip a tractoarelor agricole sau forestiere, publicată în serie L238 la data de 09.09.2010 1.3 Acte comunitare fără referiri la anumite standarde, dar deosebit de importante: 1.3.1 Decizia Comisiei din 1 septembrie 2010 referitoare la criteriile şi la standardele metodologice privind starea ecologică bună a apelor marine, publicată în serie L232 la data de 02.09.2010

Partea a II-a – Legislaţie naţională A. Acte normative publicate în luna septembrie 2010 A.2.1 Acte normative referitoare la standarde şi la activitatea de standardizare A.2.1.1 Rectificarea din 10/09/2010 privind Ordinul ministrului sănătăţii nr. 896/2010, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 636 din 10/09/2010 se referă la corectarea indicativului ultimului standard din lista standardelor române care adoptă standarde europene armonizate ale căror prevederi se referă la dispozitive medicale pentru diagnostic in vitro. STANDARDIZAREA octombrie 2010

A.2.1.2 Ordinul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri nr. 1733 din 21/09/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru desemnarea organismelor de certificare a echipamentelor pentru agrement, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 667 din 29/09/2010, constituie un act normativ emis în �� conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 435/2010 privind regimul de introducere pe piaţă şi de exploatare a echipamentelor pentru agrement. A.2.2 Acte normative fără referi la standarde, dar importante pentru mediul de afaceri: A.2.2.1 Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 211 din 23.09.2010 pentru aprobarea Dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor la ateliere şi spaţii de întreţinere şi reparaţii, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 663 din 28.09.2010. B. Acte normative publicate în luna august 2010, neincluse în articolul apărut în luna precedentă B.1 Ordonanţa Guvernului nr. 20/2010 din 18/08/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 606 din 26/08/2010, stabileşte măsuri în legătură cu evaluarea conformităţii produselor şi supravegherea pieţei. Actul prevede în �� Art. 12�� că Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri coordonează domeniul infrastructurii calităţii şi evaluării conformităţii, precum şi activităţile de supraveghere a pieţei, potrivit cerinţelor aplicabile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 765/2008. În acest scop, în cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri trebuie să funcţioneze o structură corespunzătoare. Ordonanţa prevede în Art. �� 13�� că în termen de 3 luni de la data intrării sale în vigoare Guvernul va aproba prin hotărâre unele măsuri privind supravegherea pieţei produselor reglementate de legislaţia Uniunii Europene care armonizează condiţiile de comercializare a acestora. Subliniem că prin Art. �� 14�� se stabileşte că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă următoarele acte normative:�� a) Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 4 iunie 2008, cu completările ulterioare; b) Hotărârea Guvernului nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind desemnarea laboratoarelor de încercări, precum şi a organismelor de certificare şi de inspecţie care realizează evaluarea conformităţii produselor din domeniile reglementate prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006; c) Hotărârea Guvernului nr. 71/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modulele utilizate în diferite faze ale procedurilor de evaluare a conformităţii produselor din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată şi a regulilor de aplicare şi utilizare a marcajului european de conformitate CE, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006; d) Hotărârea Guvernului nr. 891/2004 privind stabilirea unor măsuri de supraveghere a pieţei din domeniile reglementate, prevăzute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 6 aprilie 2006. B.2 Ordonanţa Guvernului nr. 29 din 30/08/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 616 din 31/08/2010, stabileşte în anexa sa criteriile aferente schemelor de certificare a instalatorilor. B.3 Hotărârea Guvernului nr. 839 din 11/08/2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 600 din 25/08/2010 stabileşte cadrul legal necesar aplicării schemei multianuale de ajutor de stat privind acoperirea costurilor suplimentare şi a pierderii de venituri datorate angajamentelor asumate pe bază voluntară în favoarea bunăstării şi protecţiei porcinelor prin aplicarea unor măsuri, altele decât măsurile tehnologice obligatorii, pentru depăşirea standardelor minime obligatorii prevăzute în Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006, care transpune Directiva 91/630/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 de stabilire a normelor minime de protecţie a porcinelor, abrogată prin Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a standardelor minime de protecţie a porcinelor, respectiv în Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 40/2010 precum şi în Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu modificările ulterioare.

26 STANDARDIZAREA octombrie 2010

B.4 Hotărârea Guvernului nr. 838 din 11/08/2010 privind aprobarea normelor metodologice de acordare a ajutoarelor de stat pentru realizarea angajamentelor asumate voluntar în favoarea bunăstării păsărilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 600 din 25/08/2010, stabileşte cadrul legal necesar aplicării schemei multianuale de ajutor de stat privind acoperirea costurilor suplimentare şi a pierderii de venituri datorate angajamentelor asumate pe bază voluntară în favoarea bunăstării păsărilor prin aplicarea unor măsuri, altele decât măsurile tehnologice obligatorii, pentru depăşirea standardelor minime obligatorii prevăzute în Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 136/2006, cu modificările ulterioare, care transpune Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecţia găinilor ouătoare, respectiv în Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 73/2005, care transpune prevederile Directivei 2002/4/CE a Comisiei din 30 ianuarie 2002 de înregistrare a unităţilor care cresc găini ouătoare, reglementată de Directiva 1999/74/CE a Consiliului, precum şi în Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 30/2010 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea normelor minime de protecţie a puilor destinaţi producţiei de carne.

STANDARDIZAREA octombrie 2010

Standardizarea română

Standardizarea în domeniul e-learning: managementul calităţii şi buna practică LA NORMALISATION DANS LE DOMAINE DU E-LEARNING: MANAGEMENT QUALITÉ ET BONNE PRATIQUE

Tatiana Mochi, expert standardizare, ASRO

Dans cet article on présente brièvement les nouvelles tendances européennes et internationales dans le domaine du e-learning, surtout les problèmes liés au management qualité, c’est-à-dire des modèles de processus et assurance qualité, ainsi que ceux liés au code de bonne pratique, surtout des scénarios et métadonnées. L’auteur fait également connaître la situation dans le domaine du e-learning en Roumanie Mots clés: technologie de l’information, e-learning, éducation, management qualité, assurance qualité, bonne pratique, métadonnées

Introducere

Paradigma actuală a societăţii informatice a cerut, bineînţeles, ca şi învăţământul, educaţia şi instruirea să fie abordate de IT. Dar acest lucru nu s-a realizat numai din cauza unei dorinţe de modernizare cu orice preţ - în spatele acesteia se ascund, de fapt, mai multe necesităţi: democratizarea învăţământului şi facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi sau a imigranţilor la procesul de învăţământ, educaţie şi instruire. Începutul a fost făcut de JTC 1 prin formarea subcomitetului SC 36, Information Technology, Education and Training (Tehnologia informaţiei, educaţie şi instruire), al cărui secretariat este deţinut de KATS (Korean Agency for Technology and Standards – Agenţia Coreeană pentru Tehnologie şi Standardizare), al cărui secretar este domnul Channy Lee. În Europa acest domeniu se află sub responsabilitatea comitetului tehnic al CEN, TC 353: Information and Communication Technologies for E-learning, Education and Training (Tehnologia informaţiei şi a comunicării pentru e-learning, educaţie şi instruire) al cărui secretariat este deţinut de UNI (Institutul Italian de Standardizare) şi a cărui secretară este doamna Carla Sirrochi.

Managementul şi asigurarea calităţii în domeniul e-learning

2.1 Criterii de calitate de referinţă în domeniul standardizării Cadrul de referinţă pentru descrierea abordărilor de calitate (RFDQ) este un cadru pentru descrierea, compararea şi analizarea managementului calităţii şi abordărilor de asigurare a calităţii. Aceste abordări pot fi reprezentate grafic prin RFDQ. Prin urmare, cadrul de referinţă ca atare nu este doar reprezentarea unui management al calităţii sau a unui model de asigurare a calităţii – el este un cadru de referinţă pentru descrierea abordărilor de calitate. Iar abordarea problemelor descrise se bazează pe codul francez de bună-practică şi DIN PAS 1032-1 [9]. Aceste criterii sunt de fapt criterii de referinţă pentru analiza şi evaluarea resurselor de educaţie şi a scenariilor. Ele nu sunt o abordare a evaluări calităţii per se, ci un cadru de comparare a diverselor abordări de asigurare a calităţii şi de evaluare a calităţii. În figura următoare sunt prezentate nivelurile abordărilor calităţii şi legătura între RFQD şi RQC (Criterii de referinţă pentru calitate) pentru abordările existente în acest moment. [1]

28 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Niveluri de abordare a calităţii în e-learning Legendă: EFQM: European Foundation for Quality Management ECTS: European Credit Transfer System QoL: Quality on the Line

2.2

Procese

În următoarea figură este prezentat rolul proceselor în activitatea de standardizare.

Proces de standardizare STANDARDIZAREA octombrie 2010

Modelul de proces este un cadru de descriere, comparare şi analizare a abordărilor de calitate orientate spre proces. Cadrul acesta poate fi utilizat ca un metamodel pentru abordările de management al calităţii şi asigurare a calităţii. Acest cadru poate fi descris prin trei scenarii [3]: Scenariul 1: Descrierea abordării calităţii Se selectează o anumită abordare pentru managementul calităţii sau abordarea calităţii, Q1. Se identifică procesele acoperite de Q1. Se descrie Q1 conform cadrului prin utilizarea categoriilor de descriptori. Scenariul 2: Compararea abordărilor de calitate Se selectează abordările de management al calităţii sau asigurare a calităţi [Q1 ... Qn]. Se descriu [Q1 ... Qn] conform cadrului utilizând categoriile de descriptori. Se defineşte o metrică de comparare a [Q1 ... Qn]. Se efectuează analiza şi compararea. Scenariul 3: Armonizarea abordărilor de calitate Se utilizează scenariul 2. Se combină [Q1 ... Qn] pentru obţinerea unui model de consens.

2.3

Model descriptiv

Modelul descriptiv prezintă clasificarea şi schema de documentare pentru procesele de calitate. Fiecare dintre aceste procese este descris în tabelul de mai jos:

Atribut ID Categorie Nume proces Descriptor

Descriere Identificator unic Proces principal Numele procesului Descriere proces

Relaţii

Relaţii cu alte procese

Subprocese/ subaspecte Obiective

Subprocese/ subaspecte/sarcini Obiectivul unui proces

Metodă

Metodologia pentru proces

Rezultat

Referinţe la îndrumare/documentaţie Rezultatul aşteptat al unui proces

Factori Metrici/criterii Standarde

Responsabil/participanţi Evaluare şi metrică pentru acest proces Standardele utilizate

30 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Exemplu ID1258 Dezvoltare de bază Alegerea metodei Prin acest proces, sunt evaluate şi selectate conceptul şi metodele didactice Înainte de alegerea metodei este necesară o analiză pe grupul-ţintă Identificarea metodei, metode alternative, metodă prioritară Alegerea adecvată a unuia sau a mai multor concepte didactice Alegerea metodei se bazează pe grupul-ţintă Metodele sunt alese pe baza experienţei profesorilor Specificarea metodei Documentaţie Echipa didactică de concepţie Catalog de criterii Conform organismului de standardizare respectiv Metadate pentru învăţământ

2.4

Model de proces RFQD (cadru de referinţă pentru descrierea abordărilor de calitate)

Modelul de proces include sisteme de informaţii şi clasificări pentru învăţământ, educaţie şi instruire. El cuprinde şapte părţi. Subprocesele sunt incluse în referinţele la clasificarea proceselor. [3] ID NA FA CD DP IM LP EO

Categorie Analiza necesităţilor Analiza cadrului Concepţie/proiectare Dezvoltare/producţie Implementare Proces de învăţare Evaluare/optimizare

Subprocese Clasificare Clasificare Clasificare Clasificare Clasificare Clasificare Clasificare

În tabelul de la 2.4.1 este dat un exemplu de model de proces conform schemei de descriptori:

2.4.1 Exemplu - Analiza necesităţilor ID NA

Categorie

Subprocese/ subaspecte

NA.1 Iniţiere NA.2 Identificarea participanţilor NA.3 Definirea obiectivelor NA.4 Analiza cererii Descrierea necesităţilor şi cererilor care conduc la un proces educaţional Dezvoltarea funcţiei calitative Documentarea ţintei, obiectivelor, necesităţilor şi cerinţelor unui proiect educaţional Manager de proiect, specialişti, cadre didactice, sponsori Indicatori ISO 9000/2000

Obiectiv Metodă Rezultat Factori Metrici/criterii Standarde

Proces Analiza necesităţilor

Descriptor Identificare şi descrierea cerinţelor, solicitărilor şi constrângerilor procesului educaţional

Codul de bună practică

3.1

Prezentarea codului de bună-practică conform modelului francez

Relaţie

Codul de bună practică în e-learning arată modul în care modelul de proces poate fi utilizat în diverse cazuri. Exemplul de mai jos provine din modelul AFNOR Z 76-001..[3] ID AN

Proces Analiză

Subproces AN1: Analiză strategică/contextul cererii

ID RFQD NA

Proces RFQD Analiza necesităţilor

Analiza cadrului Concepţie/ proiectare

AN2: Analiza necesităţilor şi a resurselor/analiză de fezabilitate

Instrumentaţie

DC1: Concepţia sistemului de învăţământ şi a mediului de lucru DC2: Concepţia resurselor şi a materialelor necesare procesului de învăţământ IN1: Alegerea materialelor şi a tehnologiilor

Dezvoltare/ Producţie

Implementare

IN2: Implementarea materialelor şi a tehnologiilor IN3: Definirea strategiilor de mentenanţă IN4: Definirea strategiilor de modernizare

STANDARDIZAREA octombrie 2010

Realizare

RE1: Negociere/Recomandări

Proces de învăţământ

Evaluare/ Optimizare

RE2: Instruire/Seminarizare RE3: Învăţământ RE4: Colaborare EV

Evaluare

RE5: Evaluare EV1: Planificare cine, ce, când, cum? EV2: Strângerea datelor şi analiză EV3: Recomandări de ameliorare

Aceste activităţi sunt prezentate sub forma unei diagrame în figura următoare:

Diagrama modelului de proces

32 STANDARDIZAREA octombrie 2010

3.2

Criterii de referinţă de calitate (RQC) - ISO 9241

În cazul în care produsele implicate în procesul de învăţământ sunt produse software, se aplică ISO 9241 [5]. Criteriile din ISO 9241 au caracter evaluativ. Criteriile de referinţă pentru alte secţiuni sunt însă atât evaluative, cât şi descriptive. În tabelul de mai jos sunt prezentate criteriile specifice produselor pentru învăţământ.

Nr. secţiune 2 3 4 5 6 7 8

Secţiune/categorie Condiţii generale Aspecte tehnice Stocare date şi procesare date Funcţionalitate Aspecte teoretice Codarea informaţiilor Moduri speciale de prezentare Total

Nr. de criterii 101 103 37 69 80 59 31 480

Nr. de criterii descriptive 32 23 14 29 17 3 0 118

Adaptabilitate şi accesibilitate în e-learning

Descrierea accesului pentru toţi la resursele digitale (DRD) presupune existenţa a două tipuri de resurse, original şi adaptate. Resursa originală este resursa iniţială sau implicită. Adaptarea are acelaşi conţinut intelectual ca resursa digitală, dar într-o firmă diferită, cum ar fi pentru un mod de intrare senzorial diferit, cu o semantică mai puţin sau mai mult densă. Unele resurse conţin mai multe versiuni ale aceluiaşi conţinut, cum ar fi un fişier video sau capturi de ecran, care sunt adaptări ale conţinutului audibil al imaginii video. [8]. În exemplul de mai jos, care provine din sistemul Inclusive Learning Exchange (TILE) de la Universitatea din Toronto se arată cum un utilizator (imigrant), fără preferinţe speciale referitoare la conţinutul vizual, primeşte imaginea originală din figura de mai jos:

STANDARDIZAREA octombrie 2010

De exemplu un utilizator, care are un handicap vizual şi utilizează un cititor de ecran, poate solicita un text în locul acestei imagini. Pentru a-l acomoda pe acest utilizator, este necesar ca imaginea originală să fie înlocuită de o adaptare. Pentru aceasta, imaginea originală, va necesita utilizarea următoarelor metadate pentru a i se comunica modurile de acces şi punctul de adaptare: <accessForAllResource> <accessModeStatement> <originalAccessMode=”textual”/> <accessModeUsage=”informative”/> </accessModeStatement> <accessModeStatement> <originalAccessMode=”visual”/> <accessModeUsage=”informative”/> </accessModeStatement> <hasAdaptation=”URIofAdaptation”/> </accessForAllResource> Şi, în plus, pentru adaptare trebuie să se furnizeze următoarele metadate în scopul comunicării tipului de adaptare şi a punctului de origine. <accessForAllResource> <isAdaptation> <isAdaptationOf=”URIofOriginal”/> <extent=”full”/> </isAdaptation> <adaptationStatement> <adaptationType=”textRepresentation”/> <originalAccessMode=”visual”/> <representationForm=”longDescription”/> <language=”eng”/> </adaptationStatement> Şi, în cele din urmă, utilizatorul trebuie să primească un fişier PNP (Personal Needs and Preferences - Necesităţi şi preferinţe personale) care să stabilească preferinţele sale legate de problemele vizuale. Utilizatorul poate edita un fişier PNP ca în figura de mai jos:

34 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Concluzii. Situaţia standardizării în domeniul e-learning în România

Datele arată că aproximativ 58 % din institutele de învăţământ din România sunt interesate de sistemul e-learning şi îl aplică. În ceea ce priveşte însă standardizarea în acest domeniu, interesul pare să fie mult mai slab, probabil din lipsă de informare. La Asociaţia de Standardizare din România, s-a înfiinţat în 2009 comitetul tehnic 379, Poştă, media print şi e-learning, a cărui preşedintă este doamna profesor doctor inginer Simona Halunga de la UPB, facultatea ETTI, şi care este comitet-oglindă pentru CEN/TC 353. În cadrul acestui CT 379 se discută şi se votează (pentru CEN) documentele aflate în lucru la JTC1 şi la CEN în domeniul e-learning şi a fost adoptat prin notă de confirmare standardul SR EN ISO/CEI 19796-1:2005. Tehnologia informaţiei. Învăţare, educaţie şi formare profesională. Managementul calităţii, caracteristici şi măsurări de calitate. Partea 1: Abordare generală. Sperăm că interesul pentru standardizarea în acest domeniu IT va creşte şi la noi în ţară, mai ales că participanţii la comitetul tehnic din ASRO au dreptul să-şi prezinte opiniile în domeniul standardizării europene şi internaţionale în domeniu, să participe la conferinţele, simpozioanele şi workshopurile din acest domeniu şi să fie la curent cu noile tendinţe din domeniul standardizării în e-learning.

Bibliografie [1] EN ISO CEI 19796-1:2009: Tehnologia informaţiei. Învăţare, educaţie şi formare profesională. Managementul calităţii, caracteristici şi măsurări de calitate. Partea 1: Abordare generală; [2] ISO/IEC Guide 2, Standardization and related activities — General vocabulary [3] ISO/IEC 2382, Information technology — Vocabulary [4] ISO 9000:2006, Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular; [5] ISO 9001:2008, Sisteme de management al calităţii. Cerinţe; [6] ISO 9004:2010, Conducerea unei organizaţii către un succes durabil. O abordare bazată pe managementul calităţii; [�� 7] ISO 10015:2001, Quality management — Guidelines for training [7] John Proakis: Digital Communications, McGraw-Hill, Inc., 1989. [8] ISO/IEC 11179-3:2003, Information technology — Data management and interchange — Metadata registries (MDR) — Part 3: Registry metamodel and basic attributes [9] DIN PAS 1032-1 Learning, Education and Training Focussing on e-Learning — Part 1: Reference Model for Quality Management and Quality Assurance — Planning, Development, Realisation and Evaluation of Processes and Offers in Learning, Education and Training [10] AFNOR Z 76-001 French Code of Practice in e-Learning

STANDARDIZAREA octombrie 2010

ASRO vă oferă un nou produs: traducerea standardelor europene/internaţionale care s-au adoptat ca standarde române prin publicarea versiunii în limba engleză Calitatea de membru al Uniunii Europene conferă României o serie de avantaje, dar şi de obligaţii, printre acestea numărându-se şi adoptarea standardelor europene ca standarde române în cel mult şase luni de la publicarea lor ca standarde europene. Adoptarea standardelor europene ca standarde române se poate face prin una din metodele următoare:  publicarea versiunii române (traducerea versiunii oficiale);  publicarea prin reproducere a versiunii oficiale (filă de confirmare): publicare fără traducerea textului din versiunile oficiale ale standardului (engleză, franceză sau germană);  metoda confirmării adoptării (anunţ): fără traducerea textului din versiunile oficiale ale standardului (engleză sau franceză). Pentru a veni în sprijinul dumneavoastră, ASRO oferă traducerea legală a standardelor europene adoptate prin filă de confirmare sau anunţ la preţuri minime. Pachetul oferit va conţine: - �� standardul adoptat, în limba engleză (prin filă de confirmare sau anunţ), - �� traducerea legală, efectuată de specialiştii ASRO, în limba română.

NU UITAŢI, NUMAI ASRO ESTE ABILITAT DE LEGE SĂ TRADUCĂ STANDARDELE EUROPENE (EN) ŞI INTERNAŢIONALE (ISO, CEI)!

Fără acordul prealabil expres al ASRO, standardul nu poate fi reprodus în alte documente sau multiplicat pentru difuzare către terţi, standardul sau părţi ale acestuia nu pot fi traduse pentru a fi comunicate public sau pentru a se constitui parte a unor opere derivate, cum ar fi cursuri de formare profesională, baze de date, publicaţii şi documentaţii de specialitate.

Achiziţionaţi pachetul oferit şi veţi beneficia de experienţa în standardizare, competenţa profesională şi cunoştinţele de terminologie ale experţilor ASRO! Achiziţionaţi pachetul oferit şi veţi beneficia de protecţia legii în cazul în care veţi fi în litigiu cu o terţă parte pe contractele sau documentaţiile dumneavoastră la care aţi utilizat terminologia din standardele europene sau internaţionale. 36 STANDARDIZAREA octombrie 2010

Deveniţi membru ASRO ACUM! Asociaţia de Standardizare din România este conform legii singurul organism autorizat din ţară care vă poate oferi standardele europene adoptate în ultima perioadă în număr foarte mare (17 613) precum şi standardele române originale sau cele internaţionale ISO, CEI adoptate, aflate în colecţia naţională de standarde, care, în acest moment, are 28 887 de standarde în vigoare. Indiferent de mărimea companiei dvs., asiguraţi-vă că standardele îşi joacă importantul lor rol în succesul afacerii pe care o deţineţi. Procuraţi-vă din timp standardele necesare activităţii dumneavoastră! Noi vă ajutăm să o faceţi în condiţii avantajoase. ACUM vă este oferită oportunitatea de a deveni membru ASRO, care vă aduce numeroase avantaje financiare. Cu numai 1500 Lei, cotizaţia anuală, membrii beneficiază de următoarele reduceri şi gratuităţi: GRATUIT, veţi primi principalele publicaţii din domeniul standardizării:  Abonament la revista Standardizarea;  Abonament la Buletinul Standardizării;  InfoStandard monopost fără actualizare. Alte facilităţi:  25% din preţul abonamentului la standardele române;  25% din tariful perceput certificării produselor dvs;  10% din tariful cursurilor organizate de ASRO; GRATUIT, beneficiaţi de instruirea responsabilului cu standardizarea din firma dvs. Consultaţi site-ul ASRO www.asro.ro pentru informaţii suplimentare. Contactaţi-ne ACUM pentru a beneficia şi dvs. cât mai repede de toate avantajele de care se bucură membrii ASRO! Revista „Standardizarea” este editată de Editura STANDARDIZAREA Telefon : 021-316 99 74, e-mail: editura@asro.ro , www.standardizarea.ro Răspunderea privind corectitudinea informaţiilor prezentate revine în întregime autorilor. Reproducerea totală sau parţială a materialelor este interzisă, fără acordul scris al redacţiei. Revista „Standardizarea” se poate procura prin abonament sau la liber numai de la ASRO. Costul unui abonament anual este de 163,5 lei, TVA inclus. Preţul unui număr din revista „Standardizarea”, în afara abonamentului, este de 15,5 lei, TVA inclus

Organisme internaţionale de standardizare

Organisme europene de standardizare

ISO – Organizaţia Internaţională de Standardizare CEN – Comitetul European de Standardizare (înfiinţată în 1947) (înfiinţat în 1961) Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie, agricultură, standarde fundamentale, produse de uz casnic şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje) şi tehnologia informaţiei (JTC 1) şi sisteme de certificare şi acreditare.

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie şi agricultură, standarde fundamentale, produse pentru casă şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje), sisteme de certificare şi acreditare.

CEI – Comisia Electrotehnică Internaţională (înfiinţată în 1907)

CENELEC – Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică (înfiinţat în 1973)

Număr de membri: 159 membri Număr de comitete tehnice: 209 Număr de documente de standardizare în vigoare: peste 18 000

Număr de membri: 31 membri, 19 afiliaţi Număr de comitete tehnice: 292 Număr de documente de standardizare în vigoare: 13 829

Domenii de activitate: elaborare de stanDomenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domedarde pentru produse şi servicii în doniul electric (standarde generale în elecmeniul electric (standarde generale în trotehnică, electronică, inginerie electri- electrotehnică, electronică, inginerie electrică), sistecă), sisteme de certificare şi acreditare. me de certificare şi acreditare.

Număr de membri: 76 membri, 83 asociaţi Număr de comitete tehnice: 174 Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 146

Număr de membri: 31 membri, 11 afiliaţi Număr de comitete tehnice: 72 Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 169

ITU – Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (înfiinţată în 1865)

ETSI – Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (înfiinţat în 1993)

Domeniu de activitate: telecomunicaţii

Număr de membri: 191 de state membre, peste 700 de membri clasificaţi pe sectoare de activitate şi 100 de membri afiliaţi

Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul telecomunicaţiilor şi sisteme de certificare şi acreditare.

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ASRO ADRESĂ POŞTALĂ: Str. Mendeleev, nr. 21-25, 010362, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA, e-mail: vanzari@asro.ro, marketing@asro.ro, www.asro.ro Secretariat Director General: Tel: 021/316 32 96, Fax: 021/316 08 70 Direcţia Standardizare: Director: Tel/Fax: 021/315 58 70; Tel: 021/310 43 08, 021/310 43 09, 021/312 47 44 Direcţia Publicaţii: Director: Tel: 021/316 77 24 Serviciu vânzări–abonamente: Tel: 021/316 77 25, Fax: 021/317 25 14, 021/312 94 88

Birou Cooperare Internaţională: Tel: 021/316 77 26 Birou Imagine şi Relaţii Parteneriale: Tel: 021/312 94 89 Centrul pentru schimb de informaţii: Tel: 021/316 99 74 Serviciu Formare profesională: Tel/Fax: 021/313 55 26 Organismele de Certificare: Tel: 021/313 55 16 Marketing-Redacţie, Drepturi de autor: Tel: 021/316 99 74 Biblioteca ASRO: Tel: 021/230 73 20; 021/230 36 60/1482; 021/314 34 00/1482 Biblioteca electronică: 021/316 77 25

Număr de membri: peste 700 din 60 de ţări Număr de comitete tehnice: 32 Număr de documente de standardizare în vigoare: 21 343