Organisme internaţionale de standardizare
EUROCODURILE –
Organisme europene de standardizare
Standarde de referinţă pentru construcţii
ISO – Organizaţia Internaţională de Standardizare CEN – Comitetul European de Standardizare (înfiinţată în 1947) (înfiinţat în 1961) Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie, agricultură, standarde fundamentale, produse de uz casnic şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje) şi tehnologia informaţiei (JTC 1) şi sisteme de certificare şi acreditare.
Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul neelectric (servicii, construcţii, chimie şi agricultură, standarde fundamentale, produse pentru casă şi timp liber, inginerie mecanică, materiale metalice, materiale nemetalice, sănătate, mediu şi protecţia vieţii, transport şi ambalaje), sisteme de certificare şi acreditare.
CEI – Comisia Electrotehnică Internaţională (înfiinţată în 1907)
CENELEC – Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică (înfiinţat în 1973)
Număr de membri: 159 membri Număr de comitete tehnice: 209 Număr de documente de standardizare în vigoare: peste 18 000
Număr de membri: 31 membri, 19 afiliaţi Număr de comitete tehnice: 292 Număr de documente de standardizare în vigoare: 13 829
Domenii de activitate: elaborare de stanDomenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domedarde pentru produse şi servicii în domeniul electric (standarde generale în niul electric (standarde generale în electrotehnică, electronică, inginerie electri- electrotehnică, electronică, inginerie electrică), sistecă), sisteme de certificare şi acreditare. me de certificare şi acreditare.
Număr de membri: 76 membri, 83 asociaţi Număr de comitete tehnice: 174 Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 146
Număr de membri: 31 membri, 11 afiliaţi Număr de comitete tehnice: 72 Număr de documente de standardizare în vigoare: 6 169
ITU – Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (înfiinţată în 1865)
ETSI – Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicaţii (înfiinţat în 1993)
Domeniu de activitate: telecomunicaţii
Număr de membri: 191 de state membre, peste 700 de membri clasificaţi pe sectoare de activitate şi 100 de membri afiliaţi
În 1975, Comisia Comunităţilor Europene decidea demararea unui program de acţiune în domeniul construcţiilor. Obiectivul programului era eliminarea barierelor tehnice în schimburile comerciale şi armonizarea specificaţiilor tehnice.
Domenii de activitate: elaborare de standarde pentru produse şi servicii în domeniul telecomunicaţiilor şi sisteme de certificare şi acreditare. Număr de membri: peste 700 din 60 de ţări Număr de comitete tehnice: 32 Număr de documente de standardizare în vigoare: 21 343 Birou Cooperare Internaţională: Tel: 021/316 77 26 Birou Imagine şi Relaţii Parteneriale: Tel: 021/312 94 89 Centrul pentru schimb de informaţii: Tel: 021/316 99 74 Serviciu Formare profesională: Tel/Fax: 021/313 55 26 Organismele de Certificare: Tel: 021/313 55 16 Marketing-Redacţie, Drepturi de autor: Tel: 021/316 99 74 Biblioteca ASRO: Tel: 021/230 73 20; 021/230 36 60/1482; 021/314 34 00/1482 Biblioteca electronică: 021/316 77 25
iniţiativa stabilirii unui ansamblu de reguli şi principii tehnice armonizate pentru proiectarea construcţiilor; în prezent, aceste reguli sunt utilizate în statele membre ca o alternativă, într-o primă etapă, la reglementările naţionale în vigoare pe care urmează să le înlocuiască ulterior. Timp de cincisprezece ani, Comisia a coordonat, cu ajutorul unui Comitet Director alcătuit din reprezentanţii statelor membre, dezvoltarea programului eurocodurilor, fapt ce a condus la apariţia primei generaţii de coduri europene în anii 1980.
© ASRO 2010
ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA – ASRO ADRESĂ POŞTALĂ: Str. Mendeleev, nr. 21-25, 010362, sector 1, Bucureşti, ROMÂNIA, e-mail: vanzari@asro.ro, marketing@asro.ro, www.asro.ro Secretariat Director General: Tel: 021/316 32 96, Fax: 021/316 08 70 Direcţia Standardizare: Director: Tel/Fax: 021/315 58 70; Tel: 021/310 43 08, 021/310 43 09, 021/312 47 44 Direcţia Publicaţii: Director: Tel: 021/316 77 24 Serviciu vânzări–abonamente: Tel: 021/316 77 25, Fax: 021/317 25 14, 021/312 94 88
Eurocodurile reprezintă seria de standarde europene care conţin reguli comune de proiectare structurală pentru calculul complet al structurilor şi produselor componente de natură tradiţională sau inovatoare. În cadrul acestui program de acţiune, Comisia a luat
În 1989, Comisia şi statele membre ale Uniunii Europene şi ale Asociaţiei Europene a Liberului Schimb – AELS – au decis, pe baza unui acord între Comisie şi CEN, să transfere la CEN, printr-o serie de mandate, pregătirea şi publicarea eurocodurilor, cu scopul de a le atribui în viitor statutul de standard european (EN). În acest mod, se stabileşte, de facto, o legătură între eurocoduri şi totalitatea directivelor Consiliului şi/sau deciziilor Comisiei privind standardele europene (de exemplu Directiva Consiliului 89/106/EEC privind produsele pentru construcţii – DPC – şi Directivele Consiliului 93/37/EEC, 92/50/EEC şi 89/440/EEC privind lucrările şi serviciile publice, ca şi directivele echivalente ale AELS, destinate revigorării pieţei interne).
Statutul şi domeniul de aplicare a eurocodurilor
Implementarea standardelor eurocod
Statele membre ale UE şi ale AELS recunosc eurocodurile ca documente de referinţă care pot fi utilizate ca:
Implementarea şi utilizarea eurocodurilor pentru lucrări de construcţii şi produse structurale de construcţii se face conform documentelor: — Recomandarea Comisiei Europene 2003/887/EC; — Ghidul L, subsecvent Directivei 89/106/CEE privind libera circulaţie a produselor pentru construcţii, transpusă în legislaţia română prin HG 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii (cu modificările ulterioare: — HG 796/14.07.2005 şi HG 1708/21.12.2005) — Ordinul 620/2005, care prevede la: Art. 4. (1) Eurocodurile şi anexele naţionale, aprobate ca standarde naţionale, se utilizează ca documente normative de referinţă în reglementările tehnice în construcţii. (2) În perioada 2005-2010 fondul naţional de reglementări tehnice în construcţii va fi revizuit pentru asigurarea prevederilor alin. (1). (3) În perioada de implementare a eurocodurilor acestea pot fi utilizate dacă tratează aspecte pentru care nu există alte prevederi naţionale.
— mijloc de a proba conformitatea construcţiilor şi a lucrărilor inginereşti cu cerinţele esenţiale din Directiva Consiliului 89/106/EEC, Produse pentru construcţii, în particular cu: Cerinţa Esenţială nr.1 – Stabilitatea şi rezistenţa mecanică Cerinţa Esenţială nr. 2 – Securitatea în caz de incendiu; — bază de specificaţii pentru contractarea lucrărilor de construcţii şi a serviciilor tehnice asociate; — cadru de specificaţii tehnice armonizate pentru produsele de construcţii. Standardele eurocod recunosc responsabilitatea autorităţilor de reglementare din fiecare stat membru şi stipulează dreptul acestora de a stabili, la nivel naţional, valori ale unor parametri de calcul, care să fie incluse în reglementările privind siguranţa construcţiilor, în cazul în care aceste valori continuă să fie diferite de la o ţară la alta
Beneficiile utilizării eurocodurilor: • • • • •
Facilitează circulaţia serviciilor de proiectare şi construcţii pe piaţa europeană, furnizând sisteme comune de referinţă pentru pregătirea ofertelor şi contractelor pentru proiectarea şi execuţia clădirilor; Facilitează dezvoltarea proiectelor comune în interiorul Europei, care vor conduce la clădiri sau construcţii civile mai economice dar şi mai sigure; Permite comunicarea privind proiectarea structurilor între proprietari, executanţi şi utilizatori, proiectanţi, contractori şi producători de produse pentru construcţii; Permite pregătirea de instrumente ajutătoare sau de software de proiectare comune; Creşte competitivitatea firmelor de construcţii civile, contractorilor, proiectanţilor şi producătorilor de materiale de construcţii în activitatea lor.
Standarde naţionale care implementează eurocoduri Standardele naţionale care implementează eurocoduri trebuie să conţină textul integral al eurocodului (inclusiv anexele) aşa cum a fost publicat de CEN (Comitetul european de standardizare); textul eurocodului poate fi precedat de o pagină naţională de titluri şi un preambul naţional şi poate fi urmat de o anexă naţională (informativă). Anexa naţională poate să conţină numai informaţii şi date privind parametrii din eurocod definiţi drept Parametri Determinaţi la nivel naţional; informaţiile şi datele care fac obiectul opţiunii autorităţilor naţionale sunt utilizate pentru proiectarea construcţiilor şi a lucrărilor inginereşti din ţara respectivă şi se referă la: — valori ale coeficienţilor parţiali şi/sau clase pentru care eurocodul prevede alternative naţionale;
Programul eurocodurilor pentru structuri cuprinde standardele următoare, alcătuite fiecare, din mai multe părţi: • • • • • • • • • •
EN EN EN EN EN EN EN EN EN EN
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Eurocod: Eurocod 1: Eurocod 2: Eurocod 3: Eurocod 4: Eurocod 5: Eurocod 6: Eurocod 7: Eurocod 8: Eurocod 9:
Bazele proiectării structurilor Acţiuni asupra structurilor Proiectarea structurilor de beton Proiectarea structurilor de oţel Proiectarea structurilor compozite de oţel şi beton Proiectarea structurilor de lemn Proiectarea structurilor de zidărie Proiectarea geotehnică Proiectarea structurilor pentru rezistenţa la cutremur Proiectarea structurilor de aluminiu
— valori care se pot utiliza în cazul în care eurocodul nu furnizează valoarea parametrului şi indică numai simbolul acestuia; — date specifice ţării respective (geografice, climatice etc.), ca de exemplu harta de zonare pentru încărcarea dată de zăpadă; — procedura care trebuie utilizată atunci când eurocodul prezintă proceduri alternative; — decizii de aplicare a anexelor informative; — informaţii complementare non contradictorii, pentru a ajuta utilizatorul la aplicarea eurocodului.