AMBASADORII BRANULUI NR. 2 by Anca Dionisie

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

Revistă lunară de cultură şi divertisment realizată de Global Human Recovery cu sprijinul Administraţiei Locale Bran

COLECTIVUL DE REDACŢIE: Georgiana Băncilă Andreea Trandafir Alina Chiţu Miruna Neculai COLABORATORI: Denisa Boboc Cornelia Băncilă Andreea Rîşniveanu Larisa Cîmpeanu Ioana Solovăstru Maria Avădani Walter Dionisie

DIRECTOR REVISTĂ:

Anca Dionisie

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

AMBASADORII BRANULUI LA GALA „ BRĂNENII ANULUI 2014”

Balul Administratiei Publice Locale-Bran 2015 – editie specialăAjunşi cu bine in anul 2015, brănenii au făcut împreună primii paşi spre o perioadă în care nădejdea tuturor într-o viaţă mai bună e mai vie ca niciodată, tocmai pentru că împreună au hotărât să pornească pe drumul schimbării. S-au împlinit 25 de ani de când libertatea şi democraţia au fost câştigate prin sacrificii mari. S-au împlinit 25 de ani de când am început să învăţăm, de la capăt, ce înseamnă libertate şi democraţie, să exersăm, nu fără greutăţi şi obstacole, statutul de cetăţeni liberi într-o ţară democratică, să ne creştem copiii în acest spirit. S-au împlinit 25 de ani de când Administraţia Publică Locală este alături de o comunitate liberă şi democratică. perfecţionându-se an de an, prin strădanii, muncă şi profesionalism. Dar mai ales fiind aproape de oameni. Ţinând pasul cu nevoile şi dorinţele lor. Încurajându-i, susţinându-i şi respectându-i în egală masură. 24 ianuarie a fost ziua Unirii în cuget şi în simţiri, pe care au serbat-o în cadrul Balului Administraţiei Publice Locale ca într-o mare familie, aceea a brănenilor gospodari, inteligenţi, drepţi precum brazii şi de neclintit precum munţii ce ţin ditamai cerul pe creştete, de

veacuri, stând de veghe. A fost un moment de sărbatoare important în viaţa comunităţii noastre, acela de a fi împreună, de a continua să traim, în momentele obişnuite, dar şi în cele de sărbătoare, în spiritul valorilor familiei româneşti, prima patrie a fiecăruia dintre noi. Patriotismul incepe de acasă, din familie şi se manifestă prin fapte. A respecta, a iubi, a ajuta, a munci, nu sunt doar vorbe goale, ele odată înfăptuite dau roade bogate şi în afara familiei, în comunitatea din care facem parte ca cetăţeni, în ţară, în lume, ca naţiune. Acest eveniment, ajuns la a zecea ediţie, a fost impecabil organizat de Administratia Publică Locală Bran şi Asociaţia Fii şi Prietenii Branului, având ca obiectiv să catalzeze comunitatea ţi să cinstească în cadrul Galei Brănenii anului 2014 pe cei ce s-au evidenţiat în ceea ce fac, făcând bine, spre cinstea şi bunăstarea materială şi spirituală a comunitătii noastre. Au fost premiaţi elevii cu rezulate deosebite la învăţătură, dascălii lor, artişti de seamă din Bran, asociaţii, reprezentanţi ai administratiei publice la nivel local, judeţean şi naţional , sportivi şi oameni deosebiţi, toţi contribuind la prosperitatea Branului , la creşterea renumelui de comună bogată , frumoasă şi binecuvântată. Programul Balului a împletit momentele solemne cu cele de veselie într-o notă de armonie şi respect reciproc. Au fost trei momente de premiere, în care <Brănenii anului >au păşit pe covorul roşu în aplauzele distinsilor participanţi la bal, conduşi spre podium de catre tinerii brăneni, unde li s-a înmânat distinctia, s-au spus cuvinte frumoase, 3

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

de mulţumire si omagiu, apoi premianţii fiind conduşi la locuri în ropote de aplauze. Brănenii s-au bucurat împreună de aceste momente, aşa cum stă bine unei familii să-şi susţină membrii cei mai merituoşi. Programul a început cu momentul copiilor de la Ambasadorii Branului, care au prezentat un program muzical emoţionant, plin de energie şi frumuseţe, specific vârstei lor, apoi cu muzica de dans susţinută de cea mai mică ambasadoare a Branului, Alexandra Băncilă, solistă deja cunoscută în ţară, a continuat cu invitaţia la Hora Unirii şi Hora Mare, vocea tinerei soliste Andra Puchianu facându-i pe cei prezenţi să dea mână cu mână într-o singură inimă, cu două momente de dans susţinute de familia Scriminţ Adrian şi Alexandrabalerini la Opera Română din Braşov – ce au adus o notă de disticţie programului artistic al balului. Seara de dans a debutat cu recitalul lui Walter Dionisie, într-o atmosferă selectă, ce a făcut ca ringul de dans să devină neîncăpător, iar lumea să guste din frumuseţea muzicii din toate colţurile lumii, într-o interpretare valoroasă.

Andra Puchianu Grupul Ambasadorii Branului Programul de muzică populară a fost susţinut de artiştii Branului Liliana Oncioiu, Marian Duicu- preşedintele Asociaţiei Zestrea Branului şi coordonator al ansamblului de dansuri şi tradiţii populare purtând acelaşi nume, Ionel Letca şi talentata tânără solistă Andreea Jitea.

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

Brănenii au petrecut alături de solişti de renume ce au lansat albumul de muzică populară, Dragu mi-i cu neamul meu acompaniaţi de orchestra RAPSODIA BRAŞOV condusă de maestrul Ştefan Bărbătei. S-a cântat şi s-a dansat până în zori pe muzica interpretată de Daniel Rosalim, Mariana Stanescu, Catalin Maximiuc, Angela Chelaru, Viorica Cerbu, Maria Dan Paucean, Nelu Paucean, Gheorghe Sorea. Invitatul special al serii a fost binecunoscutul solist GELU VOICU. Balul a fost un eveniment de mare distincţie şi rafinament, cea mai reuşită ediţie de până acum, ce a împletit tradiţia şi noul, oameni de vârste şi ocupaţii diferite, dar având un numitor comun deloc de neglijat, faptul de a fi brăneni şi de a se mândri cu acest lucru.

Anca si Walter Dionisie- amfitrionii evenimentului, premiaţi de dl. Primar al comunei Bran, Gheorghe Hermeneanu, cu Diploma Onoare BRĂNENII ANULUI 2014, pentru implicarea Aşa e de pe la Bran în viaţa culturală a comunităţii.

Muzica: Walter Dionisie Textul: Anca Dionisie A fost odată-un ciobănaş, cam ca bunicul meu Cu turma mândră pe imaş, prin munţi umbla mereu Şi oile erau frumoase şi mieii lui creşteau În fiecare zi mai mari, cât alţii într-un an! Acum ciobanii sunt mai şic, n-au clop, au pălărie Iar brânza bună de burduf , acum e la cutie Oiţele –s aşa de multe, că dragul ciobănaş Când n-are somn le numără şi-adoarme mintenaş! La noi la stâna-i veselie, răsună munţii toţi Că vrednicul cioban Ilie dă like-uri pe la toţi Când mulge oaia ori o tunde, pe Facebook el postează Şi-o lume-ntreagă ştie atunci că face brânza grasă! A fost odată un ciobanaş şi poate-or să mai fie De s-or întoarce din Paris băieţii lui Ilie Că bine e să fii cioban cu turma pe imaş Aşa-i la Bran , aşa-i la Bran, mai bine ca-n oraş! Refren: Si nimeni nu se minuna, că noi cu toţi ştiam O vorbă-n care se spunea: 5 “Aşa e pe la Bran!” “Aşa e pe la Bran!” Piesă interpretată de Grupul „AMBASADORII BRANULUI”

FEBRUARIE 2015

OAMENI FRUMOŞI

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

Prof. SOLOMON MARCUS 6

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

Profesor la Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii din Bucureşti, membru titular al Academiei începand cu 2001, SOLOMON MARCUS a publicat zeci de cărţi în peste 10 limbi, sute de articole de cercetare în matematică, lingvistică, informatică, poetică, semiotică, antropologie, istoria şi filozofia ştiinţei, precum şi articole pe teme de cultură generală şi de educaţie. O parte importantă a lucrării sale "Paradigme universale" este consacrată problemei timpului. ZECE PORUNCI NECESARE ŞCOLII DE AZI: 1. Nevoia de a da sens vieţii, la nivel elementar 2. Nevoia de împrospătare 3. Nevoia de întrebare şi de mirare 4. Nevoia de îndoială şi de suspiciune 5. Nevoia de greşeală şi eşec 6. Nevoia de joc 7. Nevoia de identitate 8. Nevoia de omenesc şi de omenie 9. Nevoia de cultură 10. Nevoia de transcendenţă

" Duce educaţia de azi la cultură? Adică la o stare de spirit care nu suportă captivitatea totală a rutinei, care simte o foame şi o sete de spectacol cultural? Răspunsul este negativ! Nu este loc azi, în educaţie, pentru ludic. Ludicul e confiscat de divertisment! Nu este loc pentru spirit critic, nu este loc pentru libertatea de a greşi fără a fi pedepsit, nu e loc pentru gratuitate ca în artele liberale. Nu e loc pentru contemplare, nu e loc pentru nimic ce nu intră în baremul de evaluare dominat de o logica binară. Nu e loc pentru cooperare, pentru omenesc. Testele grilă sunt la fel de mincinoase ca şi sondajele de opinie, cum s-a observat recent într-un studiu american. Asistăm la următoarea situaţie: un număr imens de tineri sunt programaţi să nu ajungă niciodată la marile comori spirituale ale omenirii. Aceştia sunt sclavii de azi! Chiar dacă mulţi dintre ei prosperă pe scara socială. În asta constă frumuseţea trecerii, înţeleasă cu ochii culturii: ea îţi dă posibilitatea să înţelegi frumuseţi foarte ascunse, la care nu poţi ajunge decât printr-un efort intelectual, dar care este pe deplin răsplătit. Să înţelegi bucuria de a înţelege astfel de lucruri! Toată trecerea în care suntem implicaţi este un joc de tipul următor: lumea ne spune "am secretele mele, dar ele sunt ascunse: caută-le!" şi intrăm în jocul acesta de a le căuta şi uneori jocul e interminabil, pentru că rămânem doar la ipoteze. Cultura nu se face aşa cum învăţăm la şcoală, în termeni de adevărat-fals, da-nu, ci se face cu afirmaţii cu statut de ipoteză, de întrebare, de ambiguitate, de plauzibilitate. Asta e adevarata cultură, pe care educaţia noastră a ascuns-o şi o ascunde în continuare.” Evenimentul, intitulat "Frumuseţea timpului care trece", organizat de Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate - ARCEN

PORTUL POPULAR ROMÂNESC 7

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

Prof.Sorin Apan: “Costumul tradiţional este un adevărat templu la purtător”

Miruna Neculai

Alina Chitu Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor, pe baza lui realizându-se numeroase cercetări: geneza istorică şi etapele principale de evoluţie , formele contemporane şi aria de răspândire, originalitatea sa în raport cu portul altor popoare, contribuţia lui în procesul de geneză al unui popor. Costumul naţional românesc – izvorât din sufletul ţăranului român are semnificaţii multiple: • Semnificaţia goliciunii – adică îmbrăcămintea are rolul de a acoperi corpul uman – ca o cerinţă divină – şi apoi a-l apăra de intemperiile vremii, de aceea variază în funcţie de anotimp, fiind mai groasă iarna (ţesături de lână şi blană) şi cât mai uşoară vara (cânepă, in, bumbac). Ţesătura din cânepă ţine de cald iarna şi răcoare vara. • Semnificaţia socială – hainele exprimă starea socială a celui care le poartă faţă de ceilalţi. Diferenţa este dată de ornamentaţie, cromatică şi punctul de cusătură. Unele haine indicau profesiile – exemplu ciobanii, lucrătorii la pădure, muncile agricole – când costumul este simplu – faţă de cel purtat la sărbători ori la nunta. Brâul – cingătoarea – avea rol de a ţine strâns abdomenul şi rinichii. El înseamnă însă şi abnegaţie şi curăţenie sufletească, precum şi puterea de a învinge căderea spre ispită şi alte rele. Costumul popular indică şi vârsta purtătorului. • Semnificaţii magico-religioase. Costumul naţional românesc, prin lucrătură, ornamentaţie şi decoraţiile de pe haine, avea ca scop de a-i apăra pe cei care le poartă de fiinţele malefice, duhurile rele, dar şi de a le aduce noroc şi sănătate – având caracter apotropaic şi în acelaşi timp afrodisiac. Deci, putem spune că în portul popular românesc se îmbină utilul cu frumosul, realizând echilibrul necesar între suflet şi trup, fără ca importanta unuia să fie exacerbată în detrimentul celuilalt, iar românul creştin şi ortodox, creatorul şi purtătorul acestor haine, avea mereu în gând afirmaţia Apostolului Pavel: „trupul vostru este templu al Duhului Sfânt”.

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

În îndelungatul proces de evoluţie al costumului popular s-au înregistrat progrese mai mult în înfrumuseţarea pieselor de bază, decât în perfecţionarea sau îmbunătăţirea croielii. Piesa de bază a fost cămaşa , purtată atât de bărbaţi, cât şi de femei. Costumul bărbătesc avea o piesă specifică, şi anume iţarii, iar cel femeiesc fota sau catrinţa. Dintre hainele pentru sezonul rece este sarica, dar şi pieptarul, confecţionat din piele de animal sau căciula, moştenită de la daci.Unul dintre acești inițiați a fost Deceneu, despre care scriitorul antic Jordanes nota: ”Deceneu i-a învățat pe daci cele 12 semne ale zodiacului; cum crește și descrește fața Lunii; cu cât globul încins al Soarelui depășește în mărime planeta noastră terestră; numele a 346 de stele și sub ce nume lunecă ele dela răsărit la apus pe bolta cerească” , iar Strabon consemna că Zalmoxix învățase dela Pitagora unele științe ale cerului. Dacă Zalmoxis și Deceneu s-au inițiat în Egipt cu siguranță au studiat în vestita bibliotecă din Alexandria și au adus în Dacia multe lucruri intersante. Spre exemplu, pe costumele naționale bărbătești din Țara Moților și nu numai se întâlnește cusut semnul solar dătător de viață pe care vechii egipteni îl purtau la gât ca amulete.

Cum au ajuns aceste cămășile ardelenilor ?

semne

Simbolul egiptean al Soarelui dătător de viață pe cămășile daco-românilor Intrucât în acele vremuri știința era strâns împletită cu religia, acest centru de meditație și studiu a fost plasat în munți, departe de lume. În mod asemănător în Evul Mediu românesc, mănăstirile și școlile care funcționau pe lângă acestea, au fost construite în munți, departe de lume. Cu siguranță că și înaintea acestui centru astronomic din piatră, a existat altul, sau altele mai mici, din lemn, fiindcă nu s-a putut trece direct de la astronomia de pe tăblițele de lut la construcții din piatră. Ca o concluzie putem spune că simbolurile de la Tărtăria au trevaresat istoria mii de ani până în zilele noastre influențând astronomia dacilor și creația populară românească.

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

„Astăzi, când istorismul este depăşit, şi în cultura europeană încep să-şi recapete prestigiul formele de sensibilitate pre-alfabetică, şi să se înţeleagă aşa cum trebuie gândirea simbolică - cultura românească poate să-şi valorifice zone rămase până acum inerte şi obscure. Ni se pare, de aceea, de-a dreptul îngrijorător faptul că nu acordăm importanţa cuvenită tocmai acelor ştiinţe care ne aşează pe picior de egalitate cu marile culturi europene. Poporul român, care nu a avut un Ev Mediu glorios (în sens occidental), şi nici Renaştere, şi deci n-a participat la istoria şi la crearea culturii europene - are o preistorie şi o protoistorie de egală valoare cu a oricărei naţii europene importante, şi are un folclor incontestabil superior tuturora. Astăzi, ştiinţa românească întâlneşte prilejul unic de a valorifica spiritualitatea şi istoria secretă a neamului nostru. Pentru că, după cum spuneam,istorismul a apus pretutindeni. Se pune preţ pe preistorie şi extra-istorie; sunt cercetate şi promovate formele colective ale vieţii, simbolurile, tradiţiile orale, etc... Or, în acest domeniu, poporul nostru este bogat. Conformiştii, însă, nu simt noua orientare spirituală. Nu înţeleg că, în câteva zeci de ani, o monografie istorică va fi mult mai puţin interesantă decât o pagină de exegeză simbolică sau interpretare folcloristică.” MIRCEA ELIADE, 1937 “Costumul tradiţional este un adevărat templu la purtător. O imago mundi care conţine o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste şi în acelaşi timp nouă, o identitate culturală unică, inimitabilă. Ăsta este adevăratul brand românesc, templul la purtător- costumul popular tradiţional, în care românul a ştiut să-şi etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele –cheie ale existenţei sale. Atunci avea şi textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. Căci pe costum era scris acelaşi lucru- iată o viziune teologică deja!- anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută şi astfel să-şi taie un drum înspre Dumnezeu. Un costum nefalsificat trebuie să conţină o naraţiune cosmologică, o minirecapitulare a cosmosului. Şi este mai uşor dacă te ajuţi cu textul unei colinde, care capătă astfel, alăturată simbolurilor de pe costum, un înţeles aparte.” PROF. Ioan Sorin Apan Iată vin colindători Printr-înşii şi Dumnezeu Îmbrăcaţi într-un veşmânt Lung din cer până-n pământ Scris e-n spate, scris e-n piept Scris e-n şale, scris e-n poale De-amândouă părţile Scris câmpul cu florile Iar prejurul poalelor Scrisă-i marea tulbure Pe-ai săi umeri scrişi sunt doi luceferi Pe umărul de-a dreapta Scrise-s Soarele şi Luna Pe umărul de-a stânga Închipuită-i lumea. 10

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

FEBRUARIE 2015

Andreea Trandafir desenează cu.... UMOR

BANCURI MIORITICE

Un orăşean merge prin Bucegi şi întâlnindu-se cu un cioban îl întreabă: -Bă, bade, dar sărăcie mare e pe-aici! Sunteţi înapoiaţi rău! Zi-mi şi mie o adresă de unde să iau nişte brânză! - www,branzadeoaie.ro , zice ciobanul... Doi brăneni intră la baie. Unul dintre ei scoate un pieptene şi după ce şi-l trece prin păr îl aruncă. -Ce faci, băăăi? zice celălalt. De ce îl arunci? -Păăăi ...i se rupsese un dinte ... -Păăăi şi pentru un dinte îl arunci? -Păăăi era ultimul...

Un brănean coboară scările având în buzunar o sticlă de rachiu................

...deodată se împiedică şi cade.....

..simte ceva ud în buzunarul cu sticla ... şi se gândeşte......

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2 UNDE UNDE SUNT SUNT ZIARELE ZIARELE DE DE ALTĂDATĂ?! ALTĂDATĂ?!

Prezenţa efectivă a armatei Române în evenimentele anilor 1877-1878 a impus editarea unui periodic care, în paginile sale, să facă cunoscute situaţiile cu care se confruntau oştenii ţării. Aşa s-a ajuns la publicarea ziarului „Resboiul”. Între anii 1877-23 iulie şi 1902-6 iulie, apare la Bucureşti cotidianul Resboiul , sub redacţia lui GR.h. Grandea. Redacţia publicaţiei era găzduită la etajul Palatului „Dacia” din Bucureşti, construcţie aflată la intersecţia străzii Lipscani cu Podul Mogoşoaiei, care. de la 8 octombrie 1878 a fost redefinită Calea Victoriei. La timpul respectiv, din redacţia „Resboiul” poposea în atelierele tipografiei „Thiel & Weiss”.

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

Imaginile ce însoţesc articolul fac parte din colecţia personală a familiei Dionisie, care cuprinde numerele cotidianului din anii 1878 -1879 , legate şi păstrate de câteva generaţii până la Walter Dionisie, de către tatăl său, Spiridon Dionisie- regizor de teatru, bunicul, Marin Dionisie- ofiţer de jandarmarie, Dionisie ofiţerceînredau armata română, cel ce de a Paginilestrăbunicul ziarului erau cu texte şi – gravuri aspecte de pe frontul colecţionat ziarul. la sudul Dunării, precum şi figuri ale eroilor căzuţi în lupte. Spre exemplu, unul din numerele ziarului reproduce chipul locotenetului Constantin Dumitrescu, din Brăila, mort la Roşii de Vede, în urma rănilor căpătate pe front. Unele gravuri sunt semnate „Weidlich”. Specialiştii sunt de părere că o parte din imagini au fost realizate de însuşi Nicolae Grigorescu. Artistul s-a aflat la Plevna, Rahova şi Opanez în calitate de reporter de front, alături de trupele române şi ruse, având prilejul să reţină prin schiţele realizate numeroase aspecte din timpul confruntărilor. S-a documentat atât prin prezenţa cu creionul, cărbunele şi foile de desen, dar şi ca fotograf care, la timpul respectiv, a reuşit să obţină semnificative instantanee, redând dramatismul conflagraţiei. El a realizat schiţe şi a imortalizat figuri de luptători „pe viu”, din focul bătăliilor, apoi la Bucureşti le-a definitivat printr-o suită de variante. Cea mai concludentă i-a fost munca de elaborare a marelui tablou comandat de Primăria Capitalei definitivată prin lucrarea încheiată la 1885. Paginile amintitului periodic „Resboiul” cuprindeau, pe lângă buletine informative, prezentări ale evenimentelor de la sudul Dunării, dar şi pamflete politice, precum şi reclame de epocă. La timpul respectiv şi alţi artişti plastici s-au implicat în acţiunea de prezentare în presa timpului a numeroase aspecte referitoare la evenimentele militare. Unul dintre ei a fost Henryk Dembitzky, de obârşie polonă, naturalizat în România (1830 – 1906) A fost un activ caricaturist şi ilustrator, absolvent al Academiei Regale de Arte Frumoase de la Viena, artist polonez refugiat în România, Henryk Dembitzky a debutat ca litograf la Bucureşti. Astfel, în 1877 ziarul „Resboiul” i-a publicat gravura în oţel Toţi pentru unul şi unul pentru toţi Ziarul avea 4 pagini in format 10 şi costa 10 bani exemplarul. Abonamentul costa, in Capitală, pe un an 24 lei, pe şase luni 12 lei, pe trei luni 6 lei, iar în Districte pe un an 30 lei, pe şase luni 15 lei, pe trei luni 8 lei. Aceste date sunt consemnate pe 13 manşeta de pe prima pagină, conţinând şi alte date cum ar fi preţul anunţurilor şi reclamelor şi adresa administraţiei.

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

Un zâmbet cald într-o zi de primăvară ...

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

Prof. în înv. primar , Larisa Cimpeanu , de la şcoala Gimnazială Sohodol , şcoală aflată în componenţa Liceului ”Sextil Puşcariu” , Bran , a revenit în satul natal cu drag , pentru a contribui la educarea tinerelor generaţii de elevi şi pentru a duce mai departe tradiţia în învăţământ a familiei . Este descendentă din Familia Babeş , o veche familie de preoţi şi învăţători din zona Bran . A crescut alături de bunici , la Sohodol, sat de care o leagă multe amintiri frumoase , din copilărie. A învăţat la şcoala din sat unde lucrează în prezent şi este ataşată de doamnele care i-au fost învăşătoare şi educatoare , care astăzi, îi sunt colege şi alături de care formează o echipă frumoasă pentru educarea copiilor . Este absolventă a Liceului ”Andrei Mureşanu” , Braşov , profil pedagogic şi a Universităţii ”Transilvania ” , Facultatea de Drept , pasionată de educarea celor mici , de psihologia copilului mic şi de protecţia şi promovarea drepturilor copiilor . Din anul 2006 este Preşedintele ASOCIAŢIEI ”PITICUL ŞTIE-TOT” , o asociaţie neguvernamentală non - profit , care a luat fiinţă pentru a organiza şi promova activităţi educative pentru preşcolari, şcolari mici şi familiile acestora.

”Revenind la şcoala din satul meu , am avut cea mai mare bucurie : aceea de a-mi retrăi propria copilărie prin ochii copiilor de astăzi de la şcoala din sat . Pentru ei trebuie să realizez lucruri minunate,dar si pentru frumosul nostru sat ” , declară Larisa .

Premiată la GALA PREMIILOR ”BRANENII ANULUI 2014 ”

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

Este foarte implicată în activităţile cultural – religioase ale Sohodolului . Se mândreşte cu zestrea satului , costume naţionale autentice, păstrate în familiile sohodolenilor de sute de ani, pe care copiii au ocazia să le poarte la diferite evenimente ale zonei, dar şi cu obiceiurile zonei. A participat la Emisiunea ”Pe uliţa satului” - TVS Braşov . Angajată a Companie Celebrity Cruises , care cuprinde una dintre cele mai prestigioase flote de 11 vapoare de lux, clasificate ca hoteluri de 5 stele , Larisa realizează activităţi distractive, în vacanţele şcolare, în diferite părţi ale lumii , călătorind până în prezent în peste 45 de ţări şi lucrând cu copii şi profesori de diferite naţionalităţi.

Este autoarea cărţilor ”Un profesor sau un părinte mai bun . Cunoaşte-ţi copilul : probleme mari la o vârstă mică ” şi ”Teatru , joc şi voie bună la preşcolari şi şcolari mici” , alături de Prof. Psih. Minerva Naidin . ”Sunt două materiale izvorâte din dragoste pentru copii şi din experienţa noastră didactică. Prima carte, prezintă teme de actualitate care privesc drepturile copilului şi probleme cu care se confruntă familiile din zilele noastre . Poeziile sunt inspirate din discuţiile cu copiii, iar cartea este despre trăirile acestora şi despre relaţiile de familie. Cuprinde versuri pentru interpretarea copiilor şi scenete tematice . Poeziile vorbesc despre Emoţii şi sentimente , Tipuri de comportamente, Tipuri de comunicare, Dezvoltare afectiv-comportamentală.” , spune ea. Autoarele, mamă şi fiică, au abordat împreună teme de actualitate care privesc drepturile copilului şi probleme de actualitate cu care se confruntă familiile din zilele noastre . Poeziile sunt inspirate din discuţiile cu copiii iar cartea este despre trăirile acestora şi despre relaţiile de familie . Cuprinde versuri pentru interpretarea copiilor şi scenete tematice . Lucrarea se adresează psihologilor , educatorilor, învăţătorilor , părinţilor ”Cea de-a doua carte prezintă scenete pentru interpretarea celor mici , cu personaje diverse , în diferite momente ale anului şcolar. Este o lucrare de uz didactic, valorificând folclorul copiilor , creaţii proprii , interesante şi accesibile preşcolarilor şi şcolarilor mici . 16

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

Am valorificat texte literar - artistice din creaţiile pentru copii ale unor scriitori cunoscuţi , din folclor şi, în funcţie de temă, am realizat creaţii proprii , îndeosebi inspirate din viaţa, gândirea şi jocurile copiilor pe care îi instruim şi educăm. Am însoţit o parte din textele literare cu muzică, pe care am încercat să o alegem potrivit conţinutului literar tratat, precum şi cu mişcări scenice, joc şi dans . Am valorificat , de asemenea, şi elemntul scenic ajutător (recuzită, vestimentaţie, efecte sonore şi de lumină etc.) .Ne bucurăm de realizarea acestui material şi sperăm să fie folositor colegilor, părinţilor , în folosul copiilor.” , mai spune Larisa . Prof. psih. MINERVA NAIDIN – are aceeași dragoste de Bran , fiind născută și crescută în Sohodol , poartă respectul și recunoștința față de valorile tradiției și culturii locale , admirația față de oamenii zonei . Fondatoarea Asociației Piticul Știe-Tot , alături de fiica sa, prof. Larisa Cimpeanu , este absolventă a Liceului Pedagogic și a Facultății de PsihologiePedagogie . A fost educatoare timp de 22 de ani și psiholog școlar timp de 9 ani . Este un model de profesionalism pentru cei care știu să îi valorifice experiența și talentul în munca cu copiii . Îndragește copiii și a realizat diferite activități educative în cadrul asociației , dar și activități de consiliere psihopedagogica pentru preșcolari ,părinți și cadre didactice.

”Este necesar a preveni ”cauza” și nu ”efectul” comportamentelor neadecvate ale copiilor, îmbunătățirea comunicarii cu ei , ascultarea lor , pentru o mai bună înțelegere a ”funcționării” și dezvoltării lor normale ”, spune doamna psiholog Minerva Naidin .

Cele două cărți sunt rodul experienței sale profesionale . Copiii întâmpină dificultăți de adaptare, relaționare , părinții se confruntă cu neînțelegeri, separare sau divorț, sau sunt nevoiți să lucreze în străinătate, lăsându-și copiii în grija altor persoane (bunici, rude apropiate) ori nu au timpul necesar pentru a se ocupa de copii etc. În tot acest timp , a observat nevoia părinților și cadrelor didactice ,de a fi sprijiniți, îndrumați , în rezolvarea situațiilor dificile prin care trec copiii .

Imi place să citesc!

Rubrica literară realizată de GEORGIANA BĂNCILĂ cls. a VI-a Lic. Sextil Puşcariu Bran 17

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

Mihail Sebastian. Sau Iosif Hechter. Sau Victor Mincu. Toate aceste nume reprezintă una și aceeași persoană. un om de litere român de origine evreiască; a scris,roman, dramaturgie și critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală.Mihail Sebastian a fost unul dintre cei mai importanți discipoli ai filosofului Nae Ionescu. Se pare că Mihail Sebastian a provocat destule mișcări de valuri la vremea sa, în mod special din pricina cărții ‘De două mii de ani'; mai exact, prefața cărții, scrisă de marele Nae Ionescu, a generat vâlvă pe scena literară a anilor ’30.

“Îmi place să citesc. Un celebru filozof chinez ( Confucius ) afirma că toți ne naștem la fel, doar educația ne separă. Chiar în ziua de azi multă lume preferă alte mijloace, în special cele vizuale, unde cultura este impusă de alții. Cărtile mi le aleg eu și când citesc simt liniște și satisfacție. Așa am ajuns la un roman deosebit „Accidentul” scris de un autor român interbelic, prea puțin cunoscut , Mihail Sebastian.

Paul, un tânăr avocat decepționat după o frumoasă poveste de dragoste cu o tânără pictoriță, o cunoaște printr-un banal accident pe Nora, o profesoară de franceză. Cu greutate Nora îl convinge să plece împreună într-o vacanță la schi pentru a uita totul. Așa ajung la Poiana Brașov și găsesc adăpost la o cabană izolată , nu departe de Turing Club, în pădure. Acolo îi întâmpină trei personaje deosebite : un tânăr În acest timp, Paul evoluează și pe măsură ce începe să iubească tot mai mult schiul, Gunther, Hagen însoțitorul său şi un câine Faffner. se vindecă și de nostalgia primei legături. Povestea merge în paralel, Paul învățând să schieze cu Nora; iar Gunther Totul culminează cu un concurs de schi, Paul suferind o căzătură puternică, care autoexilat datorită unei familii tradiționale de sași bogați care doresc să facă din el înseamnă si o rupere cu trecutul. un demn urmaș al familiei. Gunther refuză, ceea ce duce la ruperea relațiilor cu Memorabile sunt ultimele cuvinte : „- Nora, tu crezi că schiul poate să salveze un om? familia. Poate să schimbe o viață?” De neuitat este și participarea lui Paul și a Norei la Oratoriul de Crăciun în Biserica Neagră. Întregul clan al lui Gunther asistă cu severitate la eveniment. Cartea este un imn adresat schiului și relațiilor interumane. Recomand din tot sufletul această carte minunată tuturor celor care iubesc muntele , schiul și natura. Înțelegând această relație, oamenii pot deveni mai buni! De fiecare dată îmi aduc aminte de cuvintele primului cancelar al Germaniei Konrad Adenauer după al doilea Război Mondial, care a spus : „Toți trăim sub 18 același cer, dar nu toți avem același orizont!” Cred că asemenea cărți ca „ Accidentul ” fac diferența! Georgiana Băncilă

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

Ne place să scriem! EPIGRAME IoanaSolovastru

Andreea Risnoveanu

Pământul nostru e mai greu De când pe el lenea e mare Cred că m-am molipsit şi eu Noroc că lenea nu prea doare... În lumea asta mulţi proşti sunt Ce cresc ca-ntr-o grădină mare Şi crede-mă tu pe cuvânt Că-i încă destul loc sub soare.

Într-o zi m-am întâlnit Cu un personaj ciudat Nasul lung, picioare scurte, Nu vă mint, e-adevărat!

Capul meu este pustiu Denisa Boboc Și mi-e lene să mai scriu Ca să nu par plictisită Am scris o strofă trăznită Vine primăvara –i soare Ce-o fi oare? Eu Denisa mă numesc Şi îmi place să vorbesc "Ce-o fi oare?” Toată ziua, mult şi des Mai tăcută sunt la ...test! Vine primăvara –i soare Ce-o fi oare?

Eu mereu de dimineață Mă duc și mă spăl pe față În zadar!!! Nu mă trezesc! La ore încremenesc . Vine primăvara –i soare Ce-o fi oare? Când la tablă mă trec profii Eu mă uit ca la explozii Și de-abia aștept să vină Recreaţia divină. Vine primăvara –i soare Ce-o fi oare?

JURNAL FOTO AMBASADORII BRANULUI ianuarie- februarie 2015 @ Global Human Recovery

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

EVENIMENT CULTURAL GLOBAL HUMAN RECOVERY

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2

FEBRUARIE 2015

AMBASADORII BRANULUI – NR.2