Issuu on Google+

anca oprescu

anca oprescu

apă de ploaie

1


apă de ploaie

anca oprescu

apă de ploaie

Editura Innocentia Iaşi - 2011 2


anca oprescu

Ilustraţie copertă: Elena Albu Design copertă: Blue Buffalo Advertising Company

ISBN: 978-8432-17-3

3


apă de ploaie

Bine-Cuvântare de început Dacă s-ar fi născut mai la sudul calendarului secolului trecut, Anca Oprescu ar fi fost o minunată iubită pentru Nichita. I-ar fi sorbit cuvintele-zmee, simţindu-se zee şi i-ar fi întins zâmbitoare ultima cană cu vodcă. Apoi, l-ar fi iubit nemuritor şi postum. Poezia Ancăi Oprescu din volumul intitulat, cu un simbolic paradox prezent prin multe unghere ale cuvintelor ei, “Apa de ploaie”, este un vârtej aparte în lumea poetică de azi. Nehotărâtă şi sentenţioasă, totodată, mustind de senzualitate, dar şi secată de speranţe, adesea, ca o adorabilă constatare a unui eşec. “Iar piatra şi frunza şi ţărâna/ mi-au spus/ NU/ mai mult/ decât ceea ce sunt”, scrie poeta, căreia titulatura de poetă i se potriveşte infinit mai bine decât de “scriitoare”, aşa cum se mai prezintă în varii ocazii. Problema rămâne, prin urmare, “ce şi cât e”, de fapt, Anca Oprescu. “Sunt umbra doar de tine ştiută”, murmură ea însăşi într-unul dintre poeme, iar starea de “umbră” este, de fapt, a doua natură pentru ea. O umbră ce îşi devine, pe parcursul cărţii, tot mai consistentă, chiar dacă nu şi mai senină, deşi zâmbete autoironice se ivesc la fiecare câţiva paşi. 4


anca oprescu

Lumea poeziei Ancăi Oprescu e populată cu îngeri, arhangheli, zei şi rugi, uneori nenumite, dar presimţite prin orice metaforă. În această lume, ea se plimbă în “rochia roşu-stropit, fără tiv”, adulmecând mirosuri, gusturi şi culori cu aceeaşi graţie cu care poate privi ochii orbi ai câte unei icoane din care vor fi plecat sfinţii, inundată de suprema nostalgie pentru “probabil singura duminică fără o răspântie”. Ea se joacă împletitor cu cuvintele, flirtează, respinge, iar cel mai adesea “face dragoste” cu ele, în duhul nichitescian al cuvintelor nenăscute încă. Îndragostită iremediabil de Iubire, Anca Oprescu se insinuează vestal în poezia română, ca un “corp delict”. Dovada vie a unei vinovăţii impardonabile în veacul vecilor: şi-a devenit însuşi Mărul din care şarpele muşcă pofticios. În timp ce visează, profan, la o cafea fierbinte. În căutarea Iubirii Absolute, Anca Oprescu a devenit, surprinzător, poate, chiar şi pentru ea, o Poetă. “Prizoniera” de bunăvoie pe insulele altor Circe, cum ea însăşi e pentru auzul multor muritori, dar privind zi de zi spre zarea dincolo de care i se afla propria-i Ithaca. Gabriel Peneş

5


apă de ploaie

lumina cea de toate zilele

6


anca oprescu

7


apă de ploaie

lumina cea de toate zilele asculţi… neauzit foşneşte lumina în umbra-ţi albă substrai neatins aninat la marginea tăcerii tulburi cu piciorul desculţ apele cuvântului în cercuri de neliniste oarbă aduni lumina din cenuşa neplecării rămânându-i in urmă, talpă nerostită de drum iubitule, mâine imi cioplesc un felinar de piatră să pot auzi, deodată cu tine, ne-întoarsă vreodată în aceeaşi privire, lumina…

8


anca oprescu

veniţi de luaţi-vă Veniţi de-mi luati carnea de pe oase Cerşesc dezbrăcare… Veniţi de-mi luaţi visul de sub cap Cerşesc nedormire Cuvântul de la gură Veniţi de-mi luaţi Cerşesc ne-linişte Dezveliţi-mi dinţii de zâmbet Lacrimă cerşesc Scobiţi orbita mea de lumină Cerşesc uitare Veniţi de luaţi din mine Palma asta întinsă Poftind cerşire… Veniţi de vă luaţi Pe voi...

9


apă de ploaie

înviere Îmi ţin răsuflarea să nu răzgândesc morţii pe partea umbroasă a lumânării îmi curge fierbinte lumina în palma cu linii viu-afânate... sunt mort şi mormânt deopotrivă vie lumea mă plânge de mâine... mai am de murit o veşnicie...

10


anca oprescu

anonima... m-am aplecat asupra pietrei şi mi-am văzut ochiul privire fiind statuii din lăuntrul ei.. m-am ridicat de-asupra frunzei şi mi-am văzut căderea toamnă fiind înălţării din lăuntrul ei.. am păşit pe drum şi m-am văzut ţărâna sub-pasului fiind fără-de-urma din lăuntrul drumului.. un nume mă căuta prin risipirea căreia mă dedasem fiind... iar piatra, şi frunza, şi ţărâna mi-au spus NU mai mult decât cea care sunt..

11


apă de ploaie

în urma mea în urma mea nu am lăsat vreun înger deşi parfumul lui va fi rămas pe-o ramă oarbă aninându-şi ochii căzuţi din rugăciune în păcat în urma mea nu am lăsat vreun demon deşi amare ierburi îmi fumegă în trup şi din a dulce sânului otravă oştiri de demoni strigătul mi-au supt în urma mea nu am lăsat vreun zâmbet deşi o lacrimă l-a povestit cum din durere eu ciopli-voi crucea pe care zâmbetul mi-am răstignit în urma mea , sub-pasul mi-am lasat, întoarcerea în dulcea neplecare, lumina să-mi destrame al ochiului nesaţ şi să-l ivească iară în oarba-mi depărtare..

12


anca oprescu

alb doliu în şoapta pasului mă adăpostesc de negăsirea iubirii eu, cea stearpă de cuvânt, cea schiloadă de lumină eu şi dimineaţa ce-mi jeleşte numele uitat pe buzele dumnezeului mut… alb doliu târăsc prin colbul privirii în umbra neîncepută a absenţei îmi strig iubitul în durerile facerii lumii pe numele de apoi al omului: “dumnezeule!” alb doliu cât văd cu ochii...

13


apă de ploaie

deschide l-am văzut pe omul fără sfârşit cu straiul lung al absenţei măturându-şi prea-albul umbrei dinaintea ochilor petrecându-şi lumina în orbul exil al privirii condamnându-şi privirea la veşnica întoarcere înapoia tăcutei orbiri l-am văzut pe omul fără sfârşit umplând infinitul de fără mine l-am văzut pe omul fără sfîrşit intrând în casă înaintea mea… … deschide, deschide, iubitule!!!! nenuntită se lasă tăcerea-n cuvânt… pe pragul omului nesfârşit… 14


anca oprescu

în loc de veci statuile se scutură de veşnicii şi pleacă pietruind umbra fără de drum a tăcerii în urma lor ziua de mâine îşi naşte dimineaţa strigându-şi pe numele de botez dumnezeul rămas orfan la marginea netivită a omului în urmă, prădat de nemurire, un înger îmi aruncă sămânţă de piatră pe umărul drept o statuie mă alege să-i fiu loc de veci iar iubitul îi şterge lacrima neplânsă morţii nefericindu-mi zâmbetul…

15


apă de ploaie

Ars Moriendi m-am sinucis de ieri, dar, având pe stoc nişte secunde, voi fi murit abia mâine. exersez arta muririi de când mă ştiu îmi leg de privire câte o piatră îndărătnică ce refuză să se arunce în gol poftind la minunile fiinţei de care atârnă… din a noastra pendulare consubstanţială lumea învăţând să se învârtă după lume, iar eu şi piatra să ne mirăm mai puţin între noi... în fundal Dumnezeu făcea din mine chip cioplit pietrei semnând isteroid în colţul de sus al Omului "Eu"…

16


anca oprescu

o cruce, roşu-sec, luna şi dumnezeu Iubitul mă plânge Şi chipul îi părăseşte lacrima Iubitul mă mângâie, dar palma îi părăseşte mângâierea Iubitul mă strigă, Dar numele meu îi părăseşte strigătul Omul de la capătul omului Făra chip Fără palmă Fără numele meu Părăsit de părăsire E dumnezeu ori iubitul meu ?

17


apă de ploaie

Dumnezeu nu umblă desculţ Dumnezeu nu umblă desculţ Ar îngropa cu pasul zăpada aşteptării În scobitura tălpii ar tăinui căderea Calcând pe caldarâmuri minunea Înălţării Cu talpa scâlciată ,el, flamânzindu-mi drumul Îşi va culege umbra din albul uităturii prin lume se petrece spre glodul nemuririi In lacrimi încălţându-şi prea-greul călcăturii...

18


anca oprescu

nebuni (de ochii lumii) castelul cu nebuni are un zid, o uşă, o fereastră spre răsărit zidul e încă nezidit uşa nedeschisă precum tăcerea fereastra taie in două neîncăperea răsăritul stă cu faţa la zid timid nebunii numără până la unu din doi in doi restul împărţindu-l la trifoi cu patru foi se joacă prin zid fiindu-i uşă, fereastră şi chip… se joacă-n ochii lumii 19


apă de ploaie

ca-n nisip…

20


anca oprescu

roşu-stropit rochia mea roşu-stropit, fără tiv ţine timpul lipit şi captiv pielea îmi geme de timp horcăie înecată pe voci tremurate între coapsă şi spată cântă despre ne- şi iubire strigă tăceri în ne- şi în ştire îşi fâlfâie fluidă marginea ne- şi sfârşită seduce pudoarea secundei sub straie pitită rochia mea roşu-stropit e un zid în care ne- şi suntem fiind fără tiv...

21


apă de ploaie

îmbraţişare cu palma cea stânga si mută zăvorul spre drum să-mi dezmierzi încuie-mi si dorul de ducă şi poarta spre străine amiezi îmi umple ulciorul cu dreapta şi-mi toarna înserări aurind pe lacătul buzei cuvântul la taina din struguri poftind… îţi varsa apoi din privire preaplinul senin şi îndrăzneţ, alunga arhangheli de piatră şi îngeri, şi sfinţi cu lacrimi lumeşti….

22


anca oprescu

donaţie Donez Parţial color Blog Unui orb Aşteptând cuvântul Cu urechea pe calea ferată Ofer cheie Şi zăvor Pentru cel mai orb Doritor…

23


apă de ploaie

CV Naşterea mi-a fost cel mai greu lucru deshumare … Aerul mi-l strigam viu si frumos strigam răstignirea cărnii pe os… Creşterea nefiresc de simplă precum un munte ce are doar urcuş o joacă a tălpii de-a pasul între daltă şi piatra lui Brâncuşi… Apoi necuprinderea palmelor mângâiere neajungerea cuvântului poezie prea-plinul neîmplinirii iubire

24


anca oprescu

Rest Moartea, suptă de frică îmi pare din ce in ce mai mică un punct la contrapunct perfect, defunct, click aplic la QED-ul dumnezeiesc…

25


apă de ploaie

simt simt facerea lumii într-o ploaie răsarită în neîmpreunarea dintre palmele tale precum o rugă născându-şi în chinuri iertarea simt viul fiinţei sălăşuindu-ţi în trup mă simt fiindu-ţi pântec şi sân casă şi rug Dumnezeu m-a aflat amintindu-şi că nu m-a uitat…

26


anca oprescu

ni-mic dejun Pâinea unsă cu Nimic Imi cade Tot Pe aceeaşi parte

27


apă de ploaie

alergare alergăm, alergăm spate în spate cu picioare tăiate de căi ferate îmbrăţişate alergarea umple golul dintre noi elastic gol, ne pocneşte în spată în ceafă, în dor scăpat de sub control alergare accelerată de alergare fără mâini, fără picioare fără de noi, de noi alergăm prin noi împărţind doi la doi fugim între viaţă şi moarte spre pretutindeni şi nicăieri spate în spate aproape departe…

28


anca oprescu

îmblânzirea Evei... Şarpele mi se agaţă de gleznă pasul mi-l strânge când calc în vreo beznă genunchiul mi-e moale să-mi ţină femurul prelung în picioare aş putea zice-acum de bazin dar desigur v-aş goli ochiul de plin aşa că zic de şold mişcându-se precum jumătatea în tot în stânga şi-n dreapta de mine mă-mparte egal între rău şi-ntre bine noroc cu sarpele doar el mă reţine credincios îmi muşcă din gleznă ca din măr fără pic de ruşine...

29


apă de ploaie

dans mi-e dor să dansăm pe struguri preaplini mi-e dor să strivim al sângelui ritm să curgă din talpa zvâcnindă de drum dulceaţa şi praful şi mustul nebun să stoarcem din paşii purtându-ne – adânc chiar viaţa ţipată din miezul de prunc şi-apoi asfinţitul cernut sângeriu în lutul carafei ne picure viu când cerul se rupe-n fâşii violet în ochiul de noapte ne prindem buchet tu sorbi ca un zeu licoarea mierie cu gust de femeie şi frunză de vie…

30


anca oprescu

ca gândul... Îmi iubeam armăsarul negru lucind a lumină şi mi-l ţineam în taină Taina sporindu-i răsuflarea divină Dar în timp ce -l hrăneam spunându-i poveşti cu zei grei plimbaţi în caleşti Armăsarul cel negru prin gând tropoteşte din taină-mi se smulge spre marginea lumii din gând drum îşi creşte... Se-ascunde în fugă în vorbe şi-n rime copita -i trudită îl vinde fiinţei straine...

31


apă de ploaie

. pe foaia albă de hârtie un punct a exagerat să fie

32


anca oprescu

SMS Sunt la priveghi Îmi plâng geamul ucis De pasărea oarbă Îmi plâng fereastra Neputincioasă Ca o orbită scobită de ochi Ce-şi vinde înăuntrul Lui Dumnezeu Pe-un pumn de nisip... Ce-şi izgoneşte plinul În cerul Cu păsări oarbe Zburând După cai verzi Pe pereţi...

33


apă de ploaie

dacă tot ai cerşit... ai putea să mă cumperi cu un leu pâine, să-ţi ţin de foame carne, zid să-ţi faci de adăpost, din trupul meu să-ţi fiu vin sângelui, tropotind razne şi ploaie frunţii , născându-i minţii tale cazne... ai putea să mă cumperi cu un leu să te-ascunzi între mine şi eu socotindu-mi murirea în lacrimi de zeu... ai număra restul uimit văzând că leul ţi-e întreg, necheltuit... Dacă tot ai cerşit...

34


anca oprescu

facere Facerea femeii începuse cu mult înainte de lumină Zeul lucrase în umbră frământând pofticios la lucrarea-i divină Cum ar fi putut ochiul lui să-i măsoare viitorul păcat dacă ziua n-ar fi avut noapte şi somnul ei, pat? Lutul fu uşor de-mblânzit mângâia zeul, mângâia lut dospit I-a dat privire întorcandu-i lumea spre răsărit, spre apus i-a dat gând şi cuvânt de rodit Şi-n bucuria facerii a prins a mângâia zăvorul uitând că ea ştia ce-i aripa şi dorul... de-atunci îi urcă munţii, îi umblă mările femeii ce i-a tăcut "ESTE!" născându-i în zori, printre gene, cărările...

35


apă de ploaie

jocuri cuminţi În vreme ce fruntea mi-aş fi înnoptat În moalele palmei tale, Tu-mi şopteai cu linia vieţii Cântec de dezmierdat sânul ... Timp în care pionii muriră pe cai Iar regele făcea pe nebunul. Liliputane gânduri cuminţi alergau, dând buzna în icoane Noi încercam să ne ghicim Pe sub straie De suntem îngeri sau oameni... Jocul rămase undeva între şah şi mat piesele devenind grele şi gri, tu îmi guşti în fiece seară norii jullien-viorii...

36


anca oprescu

seducţie Cum ai putea să mă seduci…cu orbitele tale uscate? tu, zeu, ce-ţi zideşti dimineaţa în nenăscutul zid de cetate? Mai bine… intră-mi în sânge, cuminte furtună siluieşte-mi fiinţa nebună, urlă-mi cioburi de lună sub tălpi... mângâie-mi lupii, săruta-i pe colţi din femeia frumoasă fă-ţi casă de lut fă-ţi Olimp, zeu urât! Dar nu-mi spune să te îmbrăţişez! te-ai răni în aerul violet dintre aripi şi-ai sângera în apusuri adânci pătându-mi pielea şi oasele de prunci... Dar nu-mi spune să te îmbrăţişez! O voi fi făcut... cu mult înainte de mine... Atunci...

37


apă de ploaie

la ţărm Marea îmi măsoară ochiul Precum o femeie înşelată Cu privirea crescând din albastru în verde Şi pupila zvâcnind în orbita-nspumată... Scoici colerice îşi risipesc mirosul carnal Meduze, poftind la talpa mea, salivează banal ... În ochi mi se strecoară un fir de nisip Asemenea ţie prin gândul meu... Mă zgârie un pic... Cât poate zgâria o perlă scoica -pântec Şi Penelopa al sirenei cântec... După prima picătură de vin Scotocesc îmbrăcată marea Doar-doar găsesc sticla ce-ascunde Licoarea -rubin Norii se-nfig între timp În senin Şi plouă cu alge cu meduze cu soare şi vin...

38


anca oprescu

plec... Plec să-mi desfăşor evaziv pielea pe nisipul abraziv să-mi umezesc glezna rotula şi sfârcul pe post de geamandură, năucul... să fac scufundări printre peşti şi meduze să-mi povestesc marea cu sarea-ntre buze plec să-mi hrănesc talpa cu drum şi marea s-o fumez până la scrum plec fără ziua de ieri doar cu azi într-o geantă printre farduri si veri

39


apă de ploaie

doar o ploaie... mă privesc rareori în oglindă şi în ochi alge de mare îmi cresc se agaţă de cercan şi geană şi talazuri umbrite -mi pornesc zăvoare uitate de vreme pe la porţi câte-o mână cerşesc dar din palmele sterpe şi aspre doar gratii de fier înfloresc şi gemându-şi în şoaptă rugina răstignesc dimineţi ce s-au dus cu sânge pictează lumina din ochiul amurgului, smuls... doar o ploaie de vară lipseşte de pasi singuri să spele pământul răcorind "teiubescul” sălbatic şi săpându-i în mine mormântul...

40


anca oprescu

arhanghel răzgândit Arhanghel răzgândit...în om păşeai domol printre icoane bune miresme înfăşurând pe drum între păcat, iertări şi rame... De straie ce plecări îţi prevesteau se-anină strâmb pribegele icoane miroşi a om ce altare a pictat pentru Marii prelinse de prin rame... In timp ce aripile în cer se suie iar pe pământ vestirea a murit cu palma dreaptă risipeşti tămâie cu stânga, Tainei, aur-asfinţit...

41


apă de ploaie

dor Câine negru rău mi-e dorul şi-mi latră liniştea din casă şi-mi face gard din colţul său pe talpă rânjetul ghimpat mi-l lasă Dar am să-i dau un os de piatră să-şi rupă ochiu-n el poftind şi-un lanţ de fier neîmblânzit să-i cânte marşul fără umbră în miezul verii la amiază Mi-e doru- albastru de durere mi-e câinele verde la fiere mi-e gardul munte, gândul hău mi-e ochiul alb de nevedere şi sufletul negru dulău...

42


anca oprescu

casandra casandra suferea de transparenţă transpira des, din lipsă de prezenţă deşi părea o carie în trotuar nimeni n-o ocolea, treceau prin ea în drum spre bar deseori i-au atins ficatul şi splina i-au mototolit umbra, siluindu-i lumina casandra era grav transparentă se vedea prin ea moartea trăind în stare latentă…

43


apă de ploaie

muze artistul avea muze cu sfârcuri şi buze contau foarte putin fiind muritoare precum apusul dintr-un pahar cu vin din ele rămâneau doar urme zemoase de daltă prin aşternuturi de piatră… ca să poată picta… uneori a inventat culori noi amestecand cu limba privirea de femeie în noroi… răstignind-o pe pânza blajină gemând de-atâta lumina virgină…. artistul avea muze, ce-i sărutau focoase mâinile lăuze…

44


anca oprescu

raznă cu armăsarul armăsarul cel negru îmi ocupă tot locul dintre coaste tot aerul din plămâni îmi e plămân iar coastele îi sunt drum nechează şi bate din picior medicii numesc asta puls bărbaţii numesc asta isterie zeii cred că-i poezie nu contează ce cred eu poate nu cred important e să-i dau armăsarului să mă pască zilnic precum un pericol ştiu că sună al naibii de ridicol cu urma asta de rimă dar tocmai m-a-nghiontit cu coama in splină …

45


apă de ploaie

melcul Melcul lingând cărnos iarba de sub talpă Te face să crezi că poţi păşi pe apă Iar tu calci pe melci În timp ce ploaia îi asmute Din ce în ce mai încet Să-ti urce Pe gleznă, pe genunchi, pe suflet… Unii coboară sub talpa vie Şi ne mângâie morţii Născatori de câmpie… În rest, plouă, spălându-ne mormintele Melcii sunt lipicioşi Morţii curaţi şi frumoşi Şi uzi până la os…

46


anca oprescu

rezumat de dimineaţă mi-e ochiul plin ochi de cafea mi-e nara tutun fin sadea prin spatele meu şuşotesc două visuri ce mă fac să roşesc… trei stropi curg agale pe-a cireşelor piele plângându-le rujul pe buzele mele... în aer leşină miresme roz pal iar norii imită un tropot de cal... mi-e lene de vară într-un hal făr' de hal...

47


apă de ploaie

razna Cuvintele, înghiţite de web-găuri negre, s-au refugiat ca-ntr-un azil în ochiul femeii mute La rândul ei, femeia, scăpată dintre ea şi ea, s-a mulat perfect pe umbra mea… Rezultatul fu previzibil precum peniţa într-un scris lizibil pentru un orb… Rezultatul fu jumătate femeie şi jumătate cuvânt dintr-un vers şchiop…

48


anca oprescu

cafeaua fierbinte... Îmblânzeşte-mi dimineaţa asta stridentă, femeie uşoară fluturând priviri, răsărindu-şi a dinţilor gheară... Apune-mi lumina alungă-mi şi umbra şi vina te-aşează şi strânge-mi nătânge cuvinte din zaţul privirii zideşte-mi pe buze nevăzute morminte... Te-am visat că-mi erai cafeaua fierbinte...

49


apă de ploaie

spune-mi... Spune-mi cuvinte, sălbatice herghelii, sub copita lor aspră tăcerea din pietre să invii… Spune-mi cuvinte să mă trezesc din găsiri şi să-mi adorm căutarea zidindu-mi în mine muriri… Spune-mi cuvinte sunând necuminte decoltate vocale în sânge să-mi geamă… fierbinte Spune-mi cuvinte picurate din rama cu sfinţi rătăciţi precum palida ceară lingând lumânări asfinţind…

50


anca oprescu

de vară... Vara uscată precum o frunză dulce şi coaptă trupeşa-mi umbră cernută alene pe-alei o aşteaptă… Vişine-amare vorbe mierii vor să asculte ca un copac eu ţi-as rodi vrute-nevrute… Între tăceri aş plămadi vorbe aprinse încuie uşa poftele mele se lasă prinse Când violet chipeşul cer se dedă înserării Eu voi fi vin Tu vei fi zeu sorbindu-mi zorii…

51


apă de ploaie

interior Fluturi salbatici am în mine Scoici însetate de nisip Cuvinte nechezând de rime Alge meduzand transparent Pasari ce-mi fâlfâie aerul serios Lei de piatra ce sângele-mi miros Unicornul e ultimul venit Îmi împunge pielea … Jivinele se tin de oase-mi Ca de gratiile unei custi Cum m-as risipi Fara de ele ! Asa au patit tropotele cailor salbatici Si-au pierdut vuietul în colb De-atunci si apa fu uscata Si ochiul îmi ramase orb…

52


anca oprescu

hârtie mototolită (1) Pana la urma Şi nebunia Poate fi perfectă… Asemenea unui cerc Cioplit cu ascuţişul Minţii Ca o desfiinţare A unghiurilor Cel mai ades obtuze Si niciodată drepte Ca o tindere Spre punctul de vedere Propriu şi central Până la urmă Şi nebunia Poate fi perfectă Asemenea unui cerc Ce nu şi-a visat vreodată Sfera… 22 april febril steril inutil...

53


apă de ploaie

hârtie mototolită (2) Dincolo de mine Randuri de sarma ghimpata Infloresc in noduri Gordiene Cuvintele si-au pierdut sensul Curgand din litere-n semne Pe margini fluide de limba Precum o saliva Ne-atarna dorinte-n deriva… Dincolo de mine Blestemate ierburi Imi fumega-n pantec Precum un rug Renegand al focului cantec Precum o ruga Iertarea renegand Dincolo de tine mi-e salbatic, imblanzitul gand…

54


anca oprescu

dimineaţa Zăceam în oglindă Precum Necunoscuta Într-o ecuaţie Ce situaţie…

55


apă de ploaie

te-ntrebi... Te-ntrebi de ce tac... cuvintele-mi dorm precum nuferii-n lac croind din noroi al apei alb frac… Şi tac... nu asculţi, doar auzi cum pică secundele-n veac… De-aia tac căci vorbele-n paşi le prefac… Spre ajungeri ne-ajunse cuvântu-i pribeag şi dulce, pe buze, îl tac...

56


anca oprescu

apoi apoi nopţile crescură cărnoase, din zile rămas-au apoi doar galbene oase apoi Luna, de cerc lepădată, îşi înfipse crud colţ, orbitor, în privirea-mi de lupi mângâiată... apoi m-a durut să mă văd oarbă făr' de margine făr 'de zi făr' de iarbă...

57


apă de ploaie

insomnie îmi picură privirea stropi vineţii de noapte de ce să dorm? mi s-ar părea că lupii urlă-n şoaptă m-aş îneca cu praf de lună spartă... de ce să dorm când ochiul meu e-a dimineţii poartă?

58


anca oprescu

prin câte... prin câte ceruri reci mă vei fi zăvorât? miros a înger, domnul meu? miros a lut? mi-e timpul rană ,sălbatic înflorind urlând amarnic clipa ce mi te-a hărăzit mi-e ochiul stană ,de orbită înghiţit pe umărul tău, munte, asfinţind... rin câte ceruri mă vei fi iubit? mi-e sângele ,de gândul tău, talaz izbit prin câte cruci aripa mi-ai zidit de te trăiesc , murind la infinit?

59


apă de ploaie

ochiul meu ochiul meu flămând a respirat negru pământ mirosind ale cerului palme proaspăt încolţind verde crud fiindcă Domnul plânse în palme curând ochiul meu uscat de privire s-a lepădat... fiindca pământul nu-i adânc, ci-i înalt, ochiul meu n-a coborât , sub verde a urcat învelit şi spălat de păcat... fiindca privirea-i lumina de neintamplat

60


anca oprescu

te căutam Te căutam... Pe pământ pictasei cu aripa umbra trudită a ochiului meu aruncându-şi sămânţa privirii în vânt... Căutam dulcea Căutare... Cu talpa oarbă visam să te simt drum de piatră ostoindu-mi paşii de scrum... Şi-am strigat Îngere!... şi înger mi-ai fost Şi-am strigat Iubite!.... şi-ai aruncat aripile jos Şi m-am strigat pe mine Femeie!.. căutându-măsă-mi fiu fiind oază şi pustiu...

61


apă de ploaie

sunt femeie Sunt femeie.... Am ochi în degete Şi-n sânge Să-mi văd menirea În lumina care râde Care plânge... Sunt femeie, Simţi mirosul? E carnea care-mbracă Dulce, osul... Sunt femeie Femeie sunt Cu gust de amar De pământ Pe care Eva l-a roşu-îndulcit demult…

62


anca oprescu

cât mă vrei Cât mă vrei fără de mine Să îţi fiu , dar fără tine... Că de eşti şi-ţi sunt Te doare... Când sunt umbra Mă vrei soare De-ţi sunt rugă, mi-eşti iertare Hei, tu, îngere, răsai să mă-mparţi în iad şi-n rai când m-alungi strigându-mi hai... Hei, tu, ingere, să-mi pui dorul în al nopţii cui... şi în ochiu-ţi să mă-ncui...

63


apă de ploaie

fără răspuns... Ce gust are luna sorbită de pe buzele tale? E a tainei dulceaţă adânc adumbrită în ochi de migdale? Ce miros are noaptea foşnindu-ne albastră pe piele? De tămâie-adâncită în orbite de îngeri Ori în straie tăcute de iele? Nu-mi răspunde ... Doar lasă-ţi izvorul să-mi picure dorul umplându-mi de tine secându-mi de mine ulciorul...

64


anca oprescu

eşti Eşti liber, iubite, precum sângele-n vine eşti liber şi-alergi viu prin mine crescându-mi sălbatic, sălbatic tulburându-mi adâncul fiindu-i parcă pântecului meu ars, pruncul... Şi de te-aş naşte durerile-aş iubi durerile ce carnea ne-ar rupe despărţindu-ne sângele-n două până la doi aş învăţa a trăi dulcea murire nescrisă nouă...

65


apă de ploaie

de-ale îngerilor... Ştii că îngerii noştri se-ntâlnesc pe ascuns Infideli şi privind jucăuş Spre pământ ? Ştii că ei au pictat cu roşu Al buzei mele păcat Minţindu-te că din măr Ai muşcat? Şi ca cerul în cioburi albastre au spart Rănindu-ţi privirea şi zborul înalt? Şi c-au sorbit toată dulceaţa din vin Şi-au poftit la tutun fin...amin? Ştii şi tu, stiu şi eu, Că îngerii Nu-s îngeri mereu...

66


anca oprescu

taine Mă-mbrăţişezi precum o strană veche Păstrând esenţe de păcat lumesc Şi mă alungi precum altarul Ce-alungă ochiul femeiesc... M-ai sărutat sorbind adânca-mi taină Sfinţind cu buzele, apoi, păgânul vin M-ai botezat când ai iubit mărunta-mi carne Şi gândul dulce miruit-ai cu pelin... Nu mai încap nici sfinţii în icoane?! Păcate-s multe, pictorii puţini Dar ce nevoie-avem de oarbe rame Când vrem pe Dumnezeu în ochi să îl privim?

67


apă de ploaie

verde Verde-mi priveai rana din talpa neumblată Verde-mi aşterneai ţărâna , verde priveai roata Verde mi-ai scuturat secunda de îngeri Verde pe buza-mi tăcută tu sângeri… Verde strigam Când cu sfinţii nătângi mă certam Cu verde păcat icoane neplânse Am cumpărat … Verde-am trădat , Pământul pe care-ai călcat Şi-am uitat…

68


anca oprescu

vin cu vina Zăpada mi-a-ngheţat privirea Şi-n irisi înfloresc zăbrele reci Sunt liberă adulmecând durerea Precum un orb simţindu-te cum treci... Să fie dor dulceaţa ce din buze-mi pică? Sau poate doar al vinului cuvânt? Mă caut pipăind în întuneric, Mă fugăresc şi-n ochiul tău m-ascund...

69


apă de ploaie

pro nume noi... între mine şi tine sunt eu şi tu eu cu mine, noi tu cu tine, doi... între noi nu încape noi e prea plin de golul dintre mine şi eu dintre tine şi tu e prea plin de noi iar noi nu-nseamnă doi

70


anca oprescu

iubiri de piatră Coboară-ţi buza vinovată Pe buza mea asprită de păcat Nu-i un sărut, iubite, E năluca timpului neîntâmplat… Dezmiardă-mi umed Sorii din cai lactee amărui Nu-i un sărut, iubite, E nevisatul vis hai hui… Ascultă-mi pântecul-vioară Vibrând tăcut prin stelelele gălbui… Nu-i muzică, iubite, Ci urletul seminţei nimănui… Apoi vei cotropi năluca Şi nesătul de-atât nimic Cuvintele-ţi vei plânge, tutuniu: Nu-i dragoste, iubito, E doar ceasul Ce macina al pietrei cenuşiu…

71


apă de ploaie

fior Plânge în mine moartea De-atâta zâmbet, printre ploi ucisă Şi între buzele-mi îndorurate Reci fâlfâiri de scrum străbat Oglinda ochiului,nescrisa… Plânge în mine moartea De-atâta dor ce-mi arde carnea Şi între buzele-i întredeschise Suflarea- vaiet încrustat Pe gândul sângerând de oarbe vise Plânge în mine moartea Cu lacrimi, dulci otrăvuri colorate, Şi între buzele-i însiropate Secundele firave se strecoară Spre orologiul mut zvâcnind a seară… Zadarnic nor... ne-adapă Cu stele căzătoare... Plânge în mine moartea Căci viaţa … dulce doare…

72


anca oprescu

atingere talpile tale... paşi frământând mângâieri drumuri gustând al lutului puls ochi ce-mi alungă ziua de ieri spre apus buzele tale... pâinea şi vinul din al orelor fus dulce şi-amar umplând al iubirii pocal dalta pentru-al tacerilor har palmele tale... nări ce-mi adulmecă-al sângelui drum aripi ce-mprăştie al dorului scrum orbitele tale... pântece în care-mi închin sămânţa luminii născândă de dulce destin... 73


apă de ploaie

printre dor şi secunde Sunt Umbra doar de tine ştiută, crescută sub aripa-ţi amară şi mută Os descârnat din coasta străveche mirosind dulce-a pământ şi cucută Sunt dor şi durere gemând nicăieri şi oriunde Clepsidră ce-şi macină alene nisipuri curgânde Tăcerea pietrei ce ecoul secundei eterne ascunde Sunt stâncă cu orbite uscate, uitate, urlânde Ce-ţi spintecă timpul în ceasuri plăpânde… Sunt aici, nicăieri şi oriunde ...printre dor şi secunde...

74


anca oprescu

zid Zidesc secunde albe fir cu fir, Culese înainte de-a-nflori Şi le agăţ tăcut de-al gândului zefir Cuvânt cu chipul tău spre a clădi… Cu aspra-mi palmă mângâieri aştern Pe ochiu-ţi mut şi glasul sfârtecat Din trupul–carne pofte mi se cern Şi-ascund în pântec ierburi care ard… Te-nalţi sticlos şi clar în jurul meu Mă strângi între tăcerile-ţi urlânde Aştept să-mi smulgi şi ultimul păcat Eşti zid adânc clădit la mine-n sânge…

75


apă de ploaie

oglinzi Ce iubeşti tu? Drumul ninsorii spre paşii mei necuminţi sărutând urme de sfinţi… Ce iubesc eu? Rostirea zborului din cerul tău Aripi urlad înălţimea muntelui greu… Cine sunt eu? Ploaia fecundă, Năluca lunii Din urletul lupilor Născând Nerostire plăpândă… Cine eşti tu? Pelin–întomnat , Dulcele vinului , Sămânţa destinului, Înger poftind la păcat…

76


anca oprescu

Cum îmi eşti tu? Piatra tăioasă şi aspră Cioplindu-mi blând icoane pe talpă… Cum îţi sunt eu? Rană pulsândă adânc sărutată Pe sufletul-sânge Ce murirea-şi adastă…

77


apă de ploaie

ruga-rug Adâncul munte paşii mi-i înalţă Şi-i dulce rug tămâie-mprăştiind Sunt oarbă, Doamne, paşii mi-i învaţă Să nu strivesc sub cearcane priviri… Şi umple-mi cu tăceri pocalul Dezleagă-le cu aspru glas de vin În limba cea uitată şi de taină Doar nerostirile mi se cuvin… Durând durere dorul nu mai doare Dă-mi Doamne umbra aripii de-argint Să-mi scriu povestea muritoare Cu rosul pulsului zvâcnind…

78


anca oprescu

masa tăcerii Să ne-aşezăm… Tăcerea-i pregătită îndelung… La lumina ochiului acvilin vom cina. Nerostiri amărui umplute cu rom vom fuma. Bem roşul secundelor netrecute. Mângâiem cârnii gândurile crude. Gustăm Nectar de fructe De păcat. Mă iartă că te-am păstrat cocon de înger născător de aripă, Un unu în plus Iubirii de-o clipă…

79


apă de ploaie

vin - Eşti dulce şi nebun, gemeau buzele –petale uscate de nesărut - Hai, apleacă-te peste margine…şi lasă-mă să-ţi fiu iubit! Gânduri-pelin buza paharului a povestit... - Eşti greu de cupris în cuvânt , aspru –şlefuit cu miros de pământ. Iubindu-te picatură cu picatură ,până la fund Îmi trăiesc muzica sângelui şi dansul tău lunecând roşu -arzând În deget, în pântec şi-n gând…. -Hai, soarbe ce va fi rămas… ora 12 pe-un ceas... Nimicul urlă sticlos Taie aerul ce ne-a privit beţia pulsului Ninge roşu,cu boabe de struguri întru mustul născător de destin Eu sânge, tu vin…picături fecunde în paharul preaplin…

80


anca oprescu

apă de ploaie

81


apă de ploaie

82


anca oprescu

apă de ploaie Eşti cerul care macină al ploii cenuşiu Sunt ploaia care spală al stelelor pustiu În zori eşti doar un înger ce fuge din păcat În zori sunt doar nalucă de timp neîntâmplat Şi-atunci străine haine m-alungă printre oameni Din cerul fără îngeri doar ploile mă plâng În ochiul meu deşertul îmbrăţişează marea Pe ţărmurile tale valuri adânci mă strâng Când ploile se vor întoarce-n cer Şi vorbele se vor întoarce în tăceri Din trupul tău lumină am să rup Şi umbrei care sunt găsi-voi trup

83


apă de ploaie

sunt călător Sunt călător pe-o cale ferată Gările oarbe îşi caută-un tren Roţile-mi taie privirea uitată Pe drum între Rai şi Infern Sunt călător pe-o cale întoarsă Iarba-mi răsare din cer Nici n-am plecat, şi mă întorc acasă Merg dinspre mâine spre ieri Sunt călător pe-o Cale Lactee Calc pe lumină de stea La poarta cerului sunt lacăt şi cheie Sunt călător pe marginea mea Şi merg cu ochii închişi prin Lumea fără vină Ei nu ştiu că sunt viu şi cresc în ochi lumină Privirea lor e goală, orbirea mea e plină

84


anca oprescu

21 de grame Cu 21 de grame de nisip Pot hrăni o veşnicie 21 de grame cântăreşte Poemul meu pe hârtie Din cer, 21 de grame de-aripă Port în tălpile sparte 21 de grame de tăcere Curg între mînă şi clape Cu 21 de grame de piatră Pot ridica la cer, munţi 21 de grame de lumină Adapă toţi ochii desculţi Din tot ce am, nimic nu-mi aparţine Am totul în 21 de grame de mine

85


apă de ploaie

preţul corect Cumpăr neşansa cu un strop de noroc Cumpăr o iarnă cu-o vara de foc Cumpăr un cer cu un loc pe pamânt Cumpăr tăceri pe un singur cuvânt Vând zâmbete calde pe lacrimi fierbinţi Vând negre păcate pe icoane cu sfinţi Vând ziua de ieri pentru ziua de mâine Vând foame şi sete pentru apă şi pâine Vând Lumea întreagă ca să pot dărui Şi-o cumpăr tot eu ca să am ce primi Iar când nimic nu mai cumpăr şi vând Sunt singur şi-am tot pe pustiul Pământ Sunt omul sărac pe bogatul Pământ Pe mine mă cumpăr, pe mine mă vând Vând tot pe nimic şi nimicul îl vând Sunt omul sărac pe bogatul Pământ

86


anca oprescu

cârligul mi-e ascuns în ochiul tău cârligul mi-e ascuns în ochiul tău, deopotrivă sunt pescar şi peşte ascultă cum mă zbat în pleoapa ta, în lacul de lumină ce orbirea-ţi primeneşte cârligul mi-e ascuns în ochiul tău degeaba-ţi fluturi geana prin mările-mi virgine căci fără mine n-ai nici ţărm şi nici înec cum se cuvine te uiţi într-o oglindă prin plasa cea cârpită adâncul de sub tine-atârnă greu şi numeri pân’ la unu nisipul din clepsidră şi numeri pân’ la tot mulţimile de eu… cârligul mi-e ascuns în ochiul tău…

87


apă de ploaie

sub tălpile goale... Mi-au zis că nu pot să zbor Şi m-au încălţat.... Pantofii îmi miros a asfalt Nimic mai ciudat. Fără somn, nu pot visa Fără pat, nu adorm Fără vorbe, să tac nu ştiu Din zeul ce-am fost, am rămas om Dar iarba e verde Doar sub tălpile goale, Când aripi îmi cresc Şi uit de picioare Fiindcă iarba e verde doar... Sub tălpile goale Mi-au zis că vremea trece Şi-un ceas mi-au dat, Acum ştiu despre mâine şi ieri, Dar pe azi l-am uitat..

88


anca oprescu

autodafé Îmi ard cuvintele-n refrene Eu ard ca un poem cu două strofe-ntâi Cu vorbe strânse-n noduri gordiene Tăiate de tăcerea cea dintâi

89


apă de ploaie

câteodată e joi Câteodată e joi Dar mereu este azi Între ieri şi mâine Ai grijă cum calci Câteodată eşti tu Deseori altul eşti Între tine şi ei Lumea scrie poveşti Câteodată bei apă Dar adesea bei vin Între două pahare Dai de golul preaplin Câteodată te cauţi Rareori te găseşti Între talpă şi drum simţi că singur nu eşti Câteodată-i prea rar Câteodată-i prea des Căteodată privind, Rareori ai să vezi

90


anca oprescu

bărbieru’ Am un prieten sus-pus Stă Unde şoimul toarce vântul pe-o aripă Ca nimicul pe fus Acolo ne-a dus ... Când noi eram mai siguri că atingem cerul cu mâna El ne dădea peste talpă cu Luna Poartă altă măsură la privire, la picior, la piele, la os Pentru el sus-ul e prea jos El are un munte pe care îl cară pe talpă O măicuţă ce din lacrima lui se adapă O cană de lut cu mâinile-n şolduri în care izvorul ţâşneşte din norduri are o sobă mică şi fierbinte ca vorba de dojană a iubitei, sfânta lui necuminte Am un prieten Care ne-a lăsat în odaia lui în patul lui în inima lui Am un prieten pe care azi l-am botezat Ioan, deşi aşa îl chema demult... 91


apă de ploaie

degetul Bagă-mi degetul ăla în ureche Să-mi traducă liniştea din greaca veche Bagă-mi-l adânc în ochi Să-mi scobească orbita De deochi Bagă-mi degetul ăla în gura De Rai Să-mi dezlege tăcerea de grai Bagă-mi-l în inimă, răsucit Să-mi taie calea sângelui rătăcit Bagă-mi degetul pe rând În locul coastei ce-ţi sunt, în buricul pământului, în mormânt, între-ale gândului coapse, să-mi dospească năpaste Bagă-mi degetul în vis când îmi arăţi Lumina cu degetul ăla întins Bagă degetul ăla întâi în mierea mormântului şi-apoi, tăcut, în locul cuvântului

92


anca oprescu

ah, iubirea ! Eu un am un deşert al meu o singurătate singură pe lume un loc neîntâmplat în care absenţa ta mă strigă pe nume Tu ai o odaie albă Cu răsăritul într-un zid nezidit în fiece dimineaţă speli lumina pătată adânc de asfinţit Ne întâlnim să izbucnim din aceeaşi sămânţă de piatră ori când lumea ne dulce-apasă sub talpă, în aceeaşi rădăcină de iarbă Ah, Iubirea! Iubirea! … Iubirea mi-e margine iar tu, nemarginirea… tăcerile nenuntite vreodată-n cuvânt ca apa de ploaie se scurg se scurg în gând

93


apă de ploaie

Ahile, Ahile Ahile, Ahile...mergi măi pe vârfuri. Inima asta e a mea, Deşi bate la tine în călcâi...

94


anca oprescu

doizerounuzero Mai frumoasă Oameni ale căror drumuri le-am purtat şi eu ... „Apă de ploaie”... Văd cu ochii mei că „Dumnezeu are ochii căprui” şi atât... Poezie Iubiri Neiubire Mai frumoasă Dor Dar din dar Irish rain or irish pub.. Alhambra..roşu stropit Lipscani...erotismul clipei Tăcere Singuratate imperfectă Mai frumoasă Mereu iubită... Niciodata însă Coafura rezistă Eu, Clipă în convenţia celor 365 de veşnicii, Aceeaşi Diferită Mai frumoasă Sunt...şi asta îi ocupă lui Dumnezeu până şi ziua de apoi 95


apă de ploaie

La mulţi ani muritori, draga mea Lume! La mulţi ani, Iubitule, oricine ai fi tu...

96


anca oprescu

dor tremur de frumuseţe ca un soare în umbra mea goală

97


apă de ploaie

de ce iubim bărbaţii ?! (poem sticlos) Pentru că există. Pentru că Dumnezeu, tata, Alain Delon şi 90% din prietenii de Facebook Sunt bărbaţi Pentru că ei mă fac să mă simt frumoasă, deşteaptă, şi de-Vreme a-Casă Fie prin comparaţie, fie prin abstractizare, dar de cele mai multe ori din pură întâmplare. Pentru că preferă să fie misogini, decât homosexuali, neputând face două lucruri deodată. Pentru că singura unitate de măsură a bărbăţiei este una neconvenţională şi prea la îndemâna lor. Pentru că au descoperit adevăruri general valabile cum ar fi „teiubescul” şi „miedorul”. Pentru că ei cred că veşnicia s-a născut între preludiu şi orgasm. Pentru că îmi arată stelele şi Luna chiar sub picioarele mele... Pentru că unde pune mâna un bărbat, se vede cu ochiul închis. Pentru că, indubitabil, semăn cu mama lor. Pentru că nimic din ceea ce este bărbătesc nu mi-e străin... 98


anca oprescu

Pentru că ei atârnă mai greu în balanţă şi astfel îi pot privi de sus. Pentru că îngerii nu au sex. Pentru că sunt femeie. Chiar dacă ei n-ar fi...

99


apă de ploaie

din lemn de gutui Iubite, ce să fac cu-atâta frunză prinsă de mine? Îmi spui că sunt frumoasă Şi-mi vânturi viul verde prin ochii tăi fără ruşine… Tu, orb cu mâna-ntinsă cătând lumini căprui îmi mângâi lung, cu orbita, vocalele-amărui... Pe marginea-mi de humă îmi taci a lună plină şi-mi zvîrcoleşti nesomnul umplându-l de lumină Şi-adânc în carnea toamnei mustind ca un păcat mă desluşeşti femeie din lemn încercănat…

100


anca oprescu

doină Ah, iubire, pară coaptă cum te muţi din poartă-n poartă şi-ntomnezi la mine-n soartă? Cum se-ascunde blidu-n lut şi liniştea în cuvânt cum curg stelele-n pământ din amarul mărilor plâns din sinea norilor Ah, iubire, pară coaptă cum te muţi din soartă-n soartă şi-nvârţi dorurile grele ca veşmintele pe iele? Cum se-aştern valuri pe apă şi nu ştii de vin sau pleacă cum muşti dintr-o pară coaptă ce hrăneşte lumea toată om, iubire, fără poartă..

101


apă de ploaie

dar din dar Poetului i-aş dărui tăceri Să uite azi cuvintele de ieri Unui pictor beţiv şi bărbos I-aş întoarce lumina pe dos Nebunului i-aş da un cal şi-un drum Să-ncalece gândul cel bun Iar celui orb oglinzi i-aş dărui Să-şi facă din noapte o zi Păpuşilor părinţi le-aş găsi Să fie şi ele o dată copii Femeii uşoare i-aş da un trotuar Cu toţi trecătorii în dar Cer din Cer Fiindcă de Crăciun Minunile Ne dăruiesc minuni Dar din Dar Fiindcă de Crăciun Eu vă privesc Şi-n mine văd ce-i bun

102


anca oprescu

de iarnă Când lupi fierbinţi se răcoresc sub fruntea-mi Şi peste zaţul toamnei îngeri calcă Arunc în sobă încă-un dor de ducă Strănut. La focul tău se mai topeşte-o iarnă. Şi ard. Iar din cenuşa mea se mai înalţă-un munte. Când prin bocancii sparţi îmi intră drumul Şi aripile-n palton nu vor să-mi stea Doar tu şi iarna îmi mai daţi de urme Rămân. Prin cer oierul ploii îşi risipeşte turme Şi chem Albe făpturi să pască în palma mea. Pe cercanul ferestrei se pârguiesc colinde, Pe plita se-aureşte-un colţ de pâine La geam roşesc de dorul toamnei două mere Măsor. În ochiul meu căpruiul se ascute Şi tai. Egal să-mpart încă o iarnă între ele.

103


apă de ploaie

ea Ea mi-a arătat aerul Ce-i îmbrăca aproapele Ea a strigat cu limbă de moarte Să-l sufoc în respirarea mea Ea era frumoasă şi nerăbdatoare Şi îmi tivea pânzele neîncepute Ţesute cu dragoste între coastele tatei Ea m-a dăruit Mormantului meu cu baldachin

104


anca oprescu

era toamnă Era toamnă Când moartea a strigat după mine Sfâşiind aerul ţipam De-mi alergau morţii prin vine M-am aşezat cuminte la rândul ce şerpuia Spre copac Să prind lumea din urmă … Unii, s-au ales cu merele “Sta-le-ar în gât!” Blestemau cei din spate Ce-au apucat frunzele doar… despuiate Ca o întrebare nevinovată, am întins mâna după frunza uscată Era ultima, dulce şi coaptă, precum un cuvânt părăsind poezia pentru o şoaptă Visam că-i mângâiam adânc toamna zimţată sângerându-mi apusul în palma cea dreaptă ”S-au terminat”, îmi spuse norocosul din faţă “Ia copacul, şi pleacă!” Şi dând ocol minunii Am luat doar umbra lui ce ascunsese soarta Lumii…

105


apă de ploaie

fără de mine Eu nu voi fi murit Lipsesc pentru o clipă Fiindu-i unui înger Risipa din aripă Eu nu voi fi plecat Lipsesc o veşnicie Fiind cuvântului Tăcere vie Eu nu voi fi ajuns Doar umbra poartă vina Că-n talpa-mi spartă Ploaia A mântuit lumina... Eu n-am ajuns, fiindcă n-am plecat Şi n-am plecat fiindcă n-am murit Iar nemurind, mă caut neîncetat Deşi neîncetat m-am regăsit...

106


anca oprescu

hai să ne iubim Hai să ne iubim abrupt Ca un munte cu o mare Eu sunt vers şi tu eşti cânt Fă-mi prin ochii tăi cărare Hai să ne iubim cuminte Ca un sfânt cu un păcat Eu sunt ruga, tu altarul Din nesomnul meu fă-ţi pat Hai să ne iubim divin Precum zeii cu pământul Eu mormânt, tu nemurire Din tăcere dă-mi cuvântul Hai să ne iubim albastru Ca un cer căzut în ape Eu privire şi tu astru Lasă Lumea să se-adape Hai să ne iubim iubind Fiecare ce iubeşte Eu iubind şi tu iubind Dor ce dorul ni-l hrăneşte 107


apă de ploaie

kamasutra urbană m-am întins alb, vertical pe perete noaptea mi-a tras-o pe la spate ah, de fericire plânge în mine moartea i-au rămas picioarele afară din vis şi-mi alerga prin temelie viul neprins, curgând insalubru, pe zid, ca un film indian pe retină, carnea mea, iedera întinsă la înverzit pe dinafara ferestrei regurgitând lumina… orgasmul a survenit din cauze naturale peretele fiind în curs de reabilitare, eu, deşi nu încă în stadiul de proiect, iedera cu potenţial de efect 108


anca oprescu

stai lângă tampla mea… gând neîntamplat… stai lângă buza mea… tăcere nespusă… stai lângă ochiul meu lumină răzgândită

109


apă de ploaie

jumătate Jumătate acasă, jumătate pe drum Jumătate sunt flacără, jumătate sunt scrum Jumătate icoană, jumătate păcat Spre tine când vin, jumătate-am plecat Jumătate de palmă, jumătate de-aripă Sunt veşnic jumate, jumătate sunt clipă Jumătate sunt tot şi jumate nimic Jumătate eu tac atunci când te strig Jumătate sunt cer, jumătate pământ Eu sunt jumătate, jumătate nu sunt O jumate de cheie şi alta zăvor De te văd jumătate, de tot îmi e dor Jumătate eu cred, jumătate-nţeleg Jumătate-ţi spun da, jumătate te neg Jumătate jumate, jumătate întreg Lângă tine când stau, jumătate-s perfect

110


anca oprescu

iar şi iar mi-a crescut carne pe carnea ta şi ochi peste pleoapele tale uite cum mă doare să te nasc iar si iar să te înveşmântez din cap până-n picioare braţele ţi le-am pierdut pe drum le-au găsit nişte orbi suferinzi de picioare şi-au călcat aerul pe urmele-ţi mute din îmbrătişare în îmbrăţişare te-aş striga pe numele meu dacă-ai fi vreun cuvânt oarecare ţi-aş spune vino, vino la mine dacă-aş şti să rostesc vreo plecare dar eu pot doar să fiu uite, să fiu, cum mă doare... iar si iar să te înveşmântez din cap până-n picioare

111


apă de ploaie

haiku Râu zbătând păstrăvi În ochiul meu e apă Neînotată

112


anca oprescu

la marginea lumii La marginea lumii Nimic n-o să moară Din frunză, tăcerea îşi face vioară Din lut veşnicia ne strigă pe nume Nimic n-o să moară La margini de Lume Nimic nu se naşte La marginea lumii În ceruri, cu sămânţă de piatră, Aruncă păgânii Pe Pământ, cu seminţe de stea, Plâng nebunii Nimic nu se naşte La marginea lumii La marginea lumii Nimic n-o să moară Din clipă în clipă urcăm Pe veşnica scară Pământul tăcut, Mormintele-n cer ni le cară La marginea lumii nimic n-o să moară Nimic n-o să fie Nimic n-o să moară Nimicul întreg va rămâne Nimic n-o să doară. 113


apă de ploaie

lăcaş sfânt Şi eu ţin pe creştet un Cer plin cu îngeri Şi eu duc în spate o cruce de viu Şi-n gura flămândă, pe limba de clopot Cuvântul mi-e rugă-n pustiu Şi eu port pe chip icoane din lut Prin inima mea trec sfinţii-n altar Şi eu ard de viu precum psalmul mut Şi-n bune miresme-nfăşor al vorbelor har Dar nu sunt nici zid, nici înger nu sunt Şi nu port vreun nume de zeu Sunt doar un suflet în straie de Om Sunt sfânt lăcaş lui Dumnezeu

114


anca oprescu

mai avem puţin Mai avem puţin până ieri Ne-au rămas în ochi sălbatice ierni În palme ne-au rămas doar aşchii de carne Straie ce poartă trupuri golite de oameni Mai avem puţin până azi Lacăte fără chei ascund tăcerile în glas, Ne-au rămas câteva amintiri pe pervaz Nişte îngeri căzuţi între cer şi asfalt am rămas Mai avem puţin până mâine Ne-a rămas din foame un colţ uscat de pâine Din sete ne-a rămas doar ţărmul fără valuri Din oamenii ce-am fost, au mai rămas doar maluri

115


apă de ploaie

nespuse Orice lucru neîncăput în cuvânt E un lucru câştigat Deunăzi am uitat cum să-i zic unei pietre Ea a rămas lângă mine Fiind şi după ce-am trecut, ca un zid, ca o lovitură, ca un neînceput… Am o mulţime de arbori, de păsări, de zei Fără de nume, toţi ai mei Drept care rogu-te pe tine, oricine, Taci în pietrele drumului în arbori, în păsări şi-n zeii mei Taci în copilul născut deodată cu mine Fără straie, Fără nume, Făr’ de rău ori de bine Orice lucru neîncăput în cuvânt E un lucru câştigat Deunăzi…te-am uitat…

116


anca oprescu

nicicând doi Un singur munte, nicicând doi, urcuş îi eşti, eu, vale acelaşi timp curge prin noi eu pas îi sunt, tu cale Pe-acelaşi chip Clipa încrustăm eu lacrimă, tu zâmbet pe-aceeaşi coardă adăstăm tăcere, eu, tu cântec Un singur Soare ne e rug cenuşă-i sunt, tu focul lumină ţeşi la straiul Lumii eu rană-i sunt, tu trupul Suntem doar unul între noi, nicicând doi

117


apă de ploaie

nimic din ce ştiam Nimic din ce ştiam, pe nume nu mă ştie Mă strigă depărtarea de-aici, de lângă mine Mi-au spus că ce nu văd, nu are nume Dar eu le-am strigat cu numele meu Până ce pasărea mi-a spus pasăre Piatra mi-a spus piatră Şi tu mi-ai spus tu Doar Dumnezeu, mi-a spus eu…

118


anca oprescu

poemul unui poem Poemul e-un copac Cu rădacinile-n cer Ţi-e prea foame să ceri?! Furi şi plângi.. Poemul e-o piatră Ce sângeră-n munţi Ţi-e prea grea s-o arunci?! Fugi şi plângi... Poemul e-o rană Ce-şi cautş trup şi nu vraci Te prea doare să taci?! Râzi şi plângi... Sub îngeri sunt oameni Printre oameni sunt zei Tavanul tăcerii se lasă Sub paşii lor grei...

119


apă de ploaie

poftesc Poftesc la zăpezi Să-mi ascundă zâmbetul de durere La sfinte cuvinte poftesc, Să-mi tacă pelinul din grai, Să-mi dea miere La îngeri, poftesc, să-mi cearnă visul De-al nopţii noroi La bocanci calzi şi moi Să-ncalţe paşii vechi cu drumuri noi… Poftesc la mere coapte-n Cer, La abur de ger fiert cu piper La colinde-mpănate cu Ler Şi-agăţate de grindă Poftesc să-i fiu copilului ce-i sunt copil, Oglindă...

120


anca oprescu

poţi să te-mbeţi Poţi să te-mbeţi cu apă plată, cu soare-n ochi, Cu gust de portocale Lingând zăpezile de altă dată Ce se preling pe buze de pahare Oricum, când te trezesti, Jack habar nare… Poţi să te-mbeţi de sete ori de foame De dor, de draci, de îngeri ori de oameni De şoapte, de tăceri, de vorba ce te duce Oricum, când te trezeşti, Ovidiu nu va plânge… Cu roşu, sec, cu dulce-amar Cu gândul, palma, pasul ori privirea Eşti punct pe-un zar, eşti eden şi tartar Ori beat ori treaz, ori black or white Tot n-ai habar

121


apă de ploaie

poveste Aş vrea să-ţi spun Despre fiecare înger ce-l ating şi-l transform în cuvânt Iau cuvântul, îl cos la capete cu un fir de lumină Îi fac din el nopţii Lună Plină Iau Luna în pumnul stâng şi-o strâng O fac pe rând pulbere pentru vânt Cioburi pentru talpa ta neumblată Apă de ploaie în bărbia mea înnodată Le amestec pe toate Le descânt Suflu de trei ori tăcere peste fiecare cuvânt şi deschid ochii din vis Ţi-am zis? Te iubesc. Tac şi împletesc la vocale un dor moale Să-mi ţină de cald când mă trezesc din visele tale.

122


anca oprescu

prefer orbii Prefer orbii fiindcă doar ei ţin ochii deschişi Şi în toiul nopţii, îşi înfig unghiile în lumina-fetiş Eu îi trec strada, îi trec răsăritul, veşnicia pe partea cealaltă Ei privesc rar în urmă, Eu mă fac nevăzută Şi mă uită îndată Apoi îmi plac şi bărbaţii cu palmele aspre Să-mi mîngâie pielea până departe, În rănile caste, Să-mi cioplească icoane-ntre coaste Îmi plac şi barbarii frumoşi Ce intră-n altare până la os dezbrăcaţi Şi sfioşi Şi zeii fugiţi din Olimp Şi poeţii ce nu dorm vreodată De teamă ca-n vis să nu tacă Şi menestrelii surzi atunci când cântă Precum se-aşterne drumul sub zăpada mută Însă , cum spuneam, prefer orbii Aşa că, iubitule, deschide-ţi larg ochii Să-ţi mănânce întunericul , 123


apă de ploaie

Corbii...

124


anca oprescu

răni EU îmi dor toate rănile mi le ţin în viaţă pe viaţă călcând ele mă vindecă în schimb îmi picură dulce otravă-n cuvânt cu sămânţa deşertului ploaia mi-o leaga de pântece eu te cer, te cer, te tac în ale durerii descântece TU mă priveşti ca pe o noapte jefuită de orbi ca pe-un rug intrat din greşeală în ochi tu mă priveşti şi mă întrebi cum de nu mă doare eu îmi dezbrac rana de mine, ţi-o aştern drum sub picioare. şi te cer, te cer, te tac pe ale mele hotare... EU îmi plătesc toate vămile TU îmi hrăneşti toate rănile 125


apă de ploaie

rest Ce-a mai rămas din pasăre după zbor? Din munte,ce-a rămas după urcare? Ce-a mai rămas din mare, după ţărm? O aripă, un pas, un val, un om… Ce-a mai rămas din mine după zbor? Din mine, ce-a rămas după urcare? Ce rest în urmă las după un ţărm? O pasăre, un munte sau o mare…. Ce mai rămâne dacă dintr-un om O viaţă scazi, o moarte, ori o clipă? Rămâne totul şi nimicul tot, O veşnicie întreagă de risipă

126


anca oprescu

raznă cu armăsarul cel negru În fiecare zi la amiază Armăsarul cel negru Nechează Mai negru nechează Decât umbra sângelui meu Pe sângele umbrei tale Închegate Eu îi pup copita Din faţă, din spate Norocul, Potcoava călatorită Departe… El mă plezneşte Fix în creştetul dorinţei, În moalele gândului, În albuşul putinţei… Aşa că, musai să vii Să-i pustiim tropotele De drumuri pustii Să mi-l înhami În loc de coastă Să mă plimbe în cercuri De inimă-albastră Să mi-l înhami Să-mi descânte lumina de deochi Aşa că nu mai sta, Nu mai sta Cu armăsarul cel negru Veşmânt pe umbra ta… 127


apă de ploaie

rod de piatră ne căutam... două stânci visându-se statui în aşternuturi de piatră ne domoleam umbra în daltă, la marginea omului măcinam gândul până la os, tăcerile ne-mbratişau frumos, cu buzele săpam în cuvinte genuni între noi şi morminte... pofteam la paşii lumii calcând pe hotarul minunii ne-am trezit în acea dimineaţă că ne spuneam"te iubesc", că vinul iscariot ne dezlegase de nimic şi de tot, ne-am trezit fiindu-ne al pietrei rod...

128


anca oprescu

scos din context Orice picătură de ploaie scoasă din context poate deveni o lacrimă Orice lacrimă scoasă din context poate deveni un zâmbet Orice zâmbet scos din context poate deveni o mască Orice mască scoasă din context poate deveni un chip Orice chip scos din context poate devein o oglindă Orice oglindă scoasă din context poate deveni un om Iar un om, scos din context poate fi cel puţin un context scos din context.

129


apă de ploaie

tablou cu noi Din umbra lăuză a dimineţii, Noi Îl dezleagă pe unu de doi...

130


anca oprescu

tăcere pe cord deschis Aşteptarea-i o odaie cu pereţii subţiri Ca o piele nevăzută de soare Prin care poţi să auzi, Striviţi de trenuri, Doar paşii de plecare. Aşteptarea e o odaie cu pereţii vii În care stai golit de depărtare Şi-i înfăşori venirii Picioarele în altă şi altă plecare “Nu vreau să mai vii!” Strigi din odaie, Dar trenul îţi taie cuvântul în două Te trezeşti din tăcere Ca dintr-o ninsoare Şi vezi că nu aştepţi, Eşti aşteptare. Iar dacă plângi, Nu-seamnă că te doare Ci plâns ai devenit Ce râde-atunci când moare…

131


apă de ploaie

tot mai pleci şi tot mai vii Clopotul tăcerii bate Prin zăpezile pustii Chiar dacă-ai închis zăvorul, Tot mai pleci Şi tot mai vii În odăi neîncepute Alb foşnind a poezii Chiar de dorul te încuie, Tot mai pleci Şi tot mai vii Armăsarii albi te-aşează, Te gonesc cei fumurii Chiar de casa ta-i niciunde, Tot mai pleci Şi tot mai vii Drumurile duc şi aduc Niciodată nu-s pustii Drumului nicicând nu-i pasă Dacă pleci Sau dacă vii

132


anca oprescu

z-eu-lui meu Zeu nătâng, Mi-ai scos lumina la târg Şi apa de ploaie mi-ai îndoit-o cu vin Iscariot şi netot Şi divin Zeu stângaci, Îmi pui mâna pe sân Şi-aluneci în inimă Ca soarele-n fân Îmi pui mâna pe frunte Şi cazi pe gândurile mele Ca umbra pe munte Îmi pui mâna pe buză Şi-mi laşi tăcerea lăuză Zeul meu, Dă-mă lumii până la os Şi dacă talanţii plăcerii n-ajung Să-ntorcem lumea pe dos, Strânge-mă din ochii lor şi ia-mă înapoi, Să-ţi ţin de frumos…

133


apă de ploaie

CUPRINS

Bine-Cuvântare de început / 3 Lumina cea de toate zilele Lumina cea de toate zilele / 7 Veniţi de luaţi-vă / 8 Înviere / 9 Anonima... / 10 În urma mea / 11 Alb Doliu / 12 Deschide / 13 În loc de veci / 14 Ars Moriendi / 15 O cruce, roşu-sec, luna şi dumnezeu / 16 Dumnezeu nu umblă desculţ / 17 Nebuni (de ochii lumii) / 18 Roşu-stropit / 19 Îmbraţişare / 20 Donaţie / 21 CV / 22 Simt / 24 Ni-mic dejun / 25 Alergare / 26 134


anca oprescu

Îmblânzirea Evei... / 27 Dans / 28 Ca gândul... / 29 . / 30 SMS / 31 Dacă tot ai cerşit... / 32 Facere / 33 Jocuri cuminţi / 34 Seducţie / 35 La ţărm / 36 Plec... / 37 Doar o ploaie... / 38 Arhanghel răzgândit / 39 Dor / 40 Casandra / 41 Muze / 42 Raznă cu armăsarul / 43 Melcul / 44 Rezumat de dimineaţă / 45 Razna / 46 Cafeaua fierbinte... / 47 Spune-mi... / 48 De vară... / 49 Interior / 50 Hârtie mototolită (1) / 51 Hârtie mototolită (2 / 52 Dimineaţa / 53 Te-ntrebi... / 54 Apoi / 55 Insomnie / 56 Prin câte... / 57 135


apă de ploaie

Ochiul meu / 58 Te căutam / 59 Sunt femeie / 60 Cât mă vrei / 61 Fără răspuns... / 62 Eşti / 63 De-ale îngerilor... / 64 Taine / 65 Verde / 66 Vin cu vina / 67 Pro nume / 68 Iubiri de piatră / 69 Fior / 70 Atingere / 71 Printre dor şi secunde / 72 Zid / 73 Oglinzi / 74 Ruga-rug / 76 Masa tăcerii / 77 Vin / 78 Apă de ploaie Apă de ploaie / 81 Sunt călător / 82 21 de grame / 83 Preţul corect / 84 Cârligul mi-e ascuns în ochiul tău / 85 Sub tălpile goale... / 86 Autodafé / 87 136


anca oprescu

Câteodată e joi / 88 Bărbieru’ / 89 Degetul / 90 Ah, iubirea / 91 Ahile, Ahile / 92 Doizerounuzero / 93 Dor / 94 De ce iubim bărbaţii ?! / 95 Din lemn de gutui / 97 Doină / 98 Dar din dar / 99 De iarnă / 100 Ea / 101 Era toamnă / 102 Fără de mine / 103 Hai să ne iubim / 104 Kamasutra urbană / 105 Jumătate / 107 Iar şi iar / 108 Haiku / 109 La marginea lumii / 110 Lăcaş sfânt / 111 Mai avem puţin / 112 Nespuse / 113 Nicicând doi / 114 Nimic din ce ştiam / 115 Poemul unui poem / 116 Poftesc / 117 Poţi să te îmbeţi / 118 Poveste / 119 Prefer orbii / 120 137


apă de ploaie

Răni / 121 Rest / 122 Raznă cu armăsarul cel negru / 123 Rod de piatră / 124 Scos din context / 125 Tablou cu noi / 126 Tăcere pe cord deschis / 127 Tot mai pleci şi Tot mai vii / 128 Z-eu-lui meu / 129

138


Apa de Ploaie- Anca Dionisie