Ediția
1 octombrie - 15 noiembrie 2024
Revista Alphega
Cuprins
EDITORIAL
4 Mâncatul intuitiv - un manifest împotriva dietelor
SĂNĂTATEA LA CONTROL
11 Steatoza hepatică - boala celor care stau pe scaun
SFATUL SPECIALISTULUI
12 Cum depistăm la timp steatoza hepatică?
15 Cum combatem steatoza hepatică non-alcoolică (NAFLD)
SFATUL PSIHOLOGULUI
19 Fenomenul cuibului gol
FAMILIE
23 De ce cad (atât de des) plombele copiilor?
24 Programul zilnic anti-burnout
27 Cefaleea la copii - cauze și diagnostic
30 De ce îmi amorțesc picioarele?
33 Mucus în urină - cauze și remedii
34 Relațiile la distanță - un test de echilibru, maturitate și iubire
AFECȚIUNI
36 Bacteriile din cavitatea bucală - responsabile pentru mai multe afecțiuni
37 Cicatrici dureroase - de ce dor cicatricile vechi?
40 Cum prevenim formarea de calculi
ÎNGRIJIRE
41 Genele false - un pericol pentru sănătatea ochilor
45 Plante care susțin circulația sângelui
48 Totul despre rutina 2-3-5 pentru îngrijirea tenului
ALIMENTAȚIE
49 Cartofii dulci - versatili și hrănitori
MIȘCARE
52 Rucking - noul sport care vă scapă de kilogramele în plus
LA DRUM CU ALPHEGA
57 Triunghiul magic al bisericilor rupestre din Argeș
TEXTE
Comitetul științific:
Dr. Mariana Olingheru
Coordonator Științific
Diana Amza
Psihoterapeut
COORDONATOR PROIECT
Anca Golovei
HEALTH WRITER
Anca Stănilă
GRAFICĂ & DTP
Adrian Săvescu
CREDITE FOTO Shutterstock.com www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 1 octombrie - 15 noiembrie 2024.
www.alphega-farmacie.ro contact@alphega-farmacie.ro +40 21 407 77 11
Mâncatul intuitiv - un manifest împotriva dietelor
Mâncatul intuitiv este o abordare bazată pe dovezi, a sănătății minte-corp creată de doi dieteticieni, Evelyn Tribole și Elyse Resch în 1995. Este un model neutru din punct de vedere al greutății, cu o scară de evaluare validată și peste 100 de studii până în prezent. Mâncarea intuitivă este o integrare dinamică între instinct, emoții și gândirea rațională.
Stil de viață, nu dietă
Mâncatul intuitiv este practic un stil de viață bazat pe legătura dintre minte și corp. Deși pare un concept recent, al zilelor noastre, se referă de fapt la modul înnăscut de a ne hrăni, înainte de a exista atâtea diete, reguli și teorii privind alegerile noastre alimentare. Presupune eliberarea de principiile rigide și de gândirea „totul sau nimic”.
Alimentația intuitivă este o călătorie spre descoperirea de sine, care te ajută să conectezi nevoile corpului
și minții tale și să mănânci pentru plăcere și pentru sănătate.
Cele 10 principii ale mâncatului intuitiv
Mâncatul intuitiv are la bază 10 principii formulate de cei 2 dieteticieni. Acestea te ajută să ai o relație sănătoasă cu mâncarea și se referă la:
• lucrurile care te ajută să îți înțelegi mai bine corpul și să răspunzi la ce simte corpul tău;
• lucrurile care te ajută să elimini obstacolele care stau în calea armoniei dintre corp și minte.
Iată care sunt cele 10 principii ale mâncatului intuitiv:
1. Respinge mentalitatea de dietă. Dietele de slăbit îți dau speranțe false și dacă nu slăbești vei simți că nu ești destul de conștiincios sau că ai făcut ceva greșit.
2. Recunoaște senzația de foame. Nu ignora senzația de foame atunci când apare, ca să nu ajungi la momentul foamei excesive, unde toate intențiile tale de a mânca moderat și conștient se vor pierde. Organizează-ți mesele astfel încât să nu lași mult timp între ele și să mănânci corect.
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Alege și alimentele sațioase (cele integrale, neprocesate, cele bogate în proteine, fibre, în volum și cele cu index glicemic scăzut) căci acestea satisfac foamea cu un număr redus de calorii și te ajută să mănânci mai puțin la următoarea masă.
3. Fă pace cu mâncarea. Acordă-ți permisiunea necondiționată de a mânca. Sentimentele de privare se transformă în pofte greu de controlat.
4. Uită de poliția Alimentară. Evită atitudinile radicale. Alungă gândurile că ești rău dacă ai mâncat ceva nesănătos sau bogat în calorii, acestea îți dau o permanentă stare de vinovăție.
5. Învață când să te oprești din mâncat. Nu înfuleca, mănâncă încet, simte gusturile și bucură-te de experiența. Astfel vei asculta semnalele corpului care îți spun că nu îți mai este foame.
6. Descoperă factorul de satisfacție. Nu ignora plăcerea și satisfacția pe care ți-o poate oferi alimentația. Acestea sunt daruri ale existenței. Mănâncă ce îți dorești, într-un mediu pozitiv și vei fi mulțumit și liniștit.
7. Tratează-ți emoțiile cu blândețe. Nu te refugia în mâncare dacă te simți singur, anxios, plictisit, furios. Găsește altă cale să scapi de aceste emoții distructive.
8. Respectă-ți corpul. Acceptă-te așa cum ești. Încearcă să te simți bine în corpul tău și ajută-l zilnic cu o alimentație curată și mișcare.
9. Mișcă-te și simte diferența. Fă mișcare cât mai multă, din plăcere nu din obligație. Concentreazăte pe cum te simți când faci mișcare, nu pe arderea de calorii. Vei fi mai motivat să te dai jos din pat ca să alergi sau să înoți.
10. Respectă-ți sănătatea. Nu trebuie să mănânci perfect tot timpul pentru a fi sănătos. Dar nu face din alegeri mai puțin sănătoase obiceiuri zilnice. Obiectivul mâncatului intuitiv este să progresezi, nu să devii perfect.
Beneficiile mâncatului
intuitiv
Atunci când mănânci intuitiv și conștient nu te supraalimentezi, aduci organismului exact nutrienții de care are nevoie și te simți mai bine în corpul tău, simți că deții controlul emoțiilor și stima de sine crește, ai un grad mai mare de satisfacție și o motivație mai mare de a face efort fizic.
Adoptarea principiilor mâncatului intuitiv poate aduce beneficii semnificative
pe termen lung, atât pentru sănătatea fizică, cât și pentru bunăstarea emoțională.
Atenționări
Mâncatul intuitiv este o abordare personală și necesită timp și practică pentru a deveni o modalitate naturală de a te hrăni. Fără o îndrumare adecvată, este foarte ușor să se interpreteze greșit senzațiile de foame și sațietate sau să nu se conștientizeze semnalele corpului. Acest lucru poate duce la mâncat excesiv sau la ignorarea foamei adevărate.
Pentru anumite persoane cu condiții medicale sau nevoi dietetice specifice, mâncatul intuitiv poate să nu fie cea mai bună abordare. Aici intră persoanele cu diabet zaharat sau afecțiuni digestive, cele cu tulburări alimentare sau relații dificile cu mâncarea, persoanele care au anumite dependențe etc. Aceste persoane pot avea nevoie de o abordare mai controlată a alimentației și de îndrumarea unui specialist.
Steatoza hepatică - boala celor care stau pe scaun
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
cardiovasculare, diabet zaharat. Datele statistice arată că NAFLD este de două ori mai răspândită la persoanele supraponderale și de patru ori mai răspândită la persoanele obeze. Atenție, însă și persoanele normo sau subponderale pot avea ficat gras (skinny fat).
Ce este steatoza hepatică?
Steatoza hepatică reprezintă acumularea de grăsime în exces la nivelul ficatului. Poate fi determinată de consumul de alcool sau poate fi independentă de consumul de alcool (NAFLD - Non Alcoholic Fatty Liver Disease). Atunci când steatoza hepatică non-alcoolică (NAFLD) se asociază cu inflamație, suferința hepatică se numește steatohepatită nonalcoolică (NASH). Aceasta poate progresa spre ciroză și chiar spre hepatocarcinom (cancer hepatic).
Steatoza hepatică și excesul ponderal NAFLD a fost strâns legată de obezitate, rezistență la insulină, boli
Omul moderndependent de statul în poziția așezat
Majoritatea adulților, și din păcate și a copiilor - lucrează, respectiv învață - stând pe scaun, iar după job sau după școală se așează pe un alt scaun sau pe o canapea. Poziția naturală omului este aceea de a sta în picioare. Specialiștii atrag atenția că poziția așezat crește în timp riscul pentru diferite boli, în special pentru hernie de disc, obezitate, steatoză hepatică, diabet zaharat, boli cardiovasculare, cancer, anxietate, depresie etc.
Steatoza hepatică și statul pe scaun
Conform cercetărilor recente, timpul petrecut în poziție așezată peste 7 ore pe zi a
fost asociat cu o prevalență mai mare a steatozei hepatice non-alcoolice (NAFLD), atât din cauza tulburărilor metabolice generate, cât și a inflamației cronice asociate. Statul prelungit pe scaun conduce la creșterea în greutate și acumularea de grăsime viscerală. Prin blocarea corpului în poziția așezat, consumul de calorii și fluxul de energie sunt reduse, toate funcțiile organismului sunt încetinite, circulația și respectiv hrănirea și oxigenarea țesuturilor sunt afectate.
Comportamentul sedentar se asociază cu modificări ale biomarkerilor metabolici și inflamatori. Astfel, statul pe scaun conduce la: rezistența la insulină (indice HOMA-IR), creșterea transaminazelor hepatice, a proteinei C reactive, creșterea indicelui de masă corporală (BMI) și a circumferinței taliei.
REȚINE
Dacă ai kilograme în exces, circumferința taliei mărită, stai mai multe ore pe zi pe scaun sau simți o oboseală nejustificată, consumi dulciuri în exces sau bei frecvent sucuri de fructe, te stresezi sau pierzi nopțile - mergi la medic pentru investigarea sănătății ficatului tău.
Cum depistăm la timp steatoza hepatică?
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Ficatul gras nu doare!
Simptomele sunt foarte reduse în steatoza hepatică (boala ficatului gras). În unele cazuri apare oboseala nejustificată, care este trecută cu vederea de cele mai multe ori. „Durerea în partea dreaptă” nu este un simptom relevant pentru ficat, decât atunci când acesta este foarte mărit.
Când te gândești că ai putea avea steatoză hepatică?
Semnele care ar trebui să ridice suspiciunea de steatoză (ficat gras) și factorii de risc pentru aceasta sunt:
• ai exces de greutate corporală. Reține însă că nu toate persoanele obeze au boala ficatului gras;
• ai circumferința taliei mărită (indicator ce se corelează cu grăsimi viscerale);
• ai un comportament sedentar. Trebuie să te gândești că ai putea avea steatoză hepatică nu doar dacă ai kilograme în plus, ci și dacă ai o greutate corporală normală sau ești subponderal,
dar stai în poziție așezat mai mult de 7 ore într-o zi;
• consumi frecvent fructe sau sucuri de fructe;
• muncești în ture de noapte, dormi sub 6 ore pe noapte sau „pierzi nopțile” în mod frecvent;
• ești supus stresului cronic.
Nu grăsimea este cauza încărcării grase a ficatului
Pentru majoritatea persoanelor cu ficat gras, regimul alimentar înseamnă cure de sucuri de fructe și reducerea grăsimilor. Total gresit. Nu grăsimea este cauza încărcării grase a ficatului, ci carbohidrații: zahărul și în special fructoza! Așadar, persoanele care consumă frecvent sucuri de fructe vor avea ficat gras, cu atât mai sever cu cât aceste persoane fac și puțină mișcare.
De ce medicamentele nu sunt o soluție? În steatoza hepatică dereglările metabolice și inflamația cronică sunt procesele patologice de bază. Aceste tulburări sunt generate de comportamente nesănătoase, cum sunt: sedentarismul, alimentația
incorectă, stresul etc. De aceea, steatoza nu se vindecă cu medicamente. Într-adevăr, se mai recomandă unele suplimente adjuvante sau anumite medicamente în formele mai severe. Specialiștii susțin însă că singurul tratament eficient pentru ficatul gras este schimbarea stilului de viață. Cheia recuperării steatozei hepatice constă în cât mai multă mișcare, alimentație corectă și renunțarea la obiceiurile dăunătoare sănătății.
E mai ușor să previi decât să tratezi
Cele mai multe persoane află că au steatoză hepatică la o ecografie abdominală de rutină sau efectuată pentru alte probleme de sănătate. Trebuie reținut că încărcarea grasă a ficatului este reversibilă dacă steatoza hepatică se depistează precoce și se intervine la timp. Netratată, steatoza hepatică evoluează în timp spre fibroză hepatică și chiar spre ciroză sau cancer hepatic.
Mergi periodic la medic și verifică-ți starea de sănătate. Informează-te și schimbă-ți viața!
Cum combatem steatoza hepatică non-alcoolică (NAFLD)
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Steatoza hepatică nu se vindecă cu medicamente Steatoza hepatică (boala ficatului gras) nu se vindecă cu medicamente. Modificările stilului de viață, în special exercițiile fizice singure sau combinate cu dietă, reprezintă prima linie de terapie in NAFLD. Mișcarea este cel mai eficient tratament pentru combaterea steatozei hepatice. Studiile arată că mișcarea reduce nivelurile circulante ale transaminazelor, scade rezistența la insulină și reduce steatoza hepatică. Este important însă ce tip de mișcare alegem, când și cât ne mișcăm. De exemplu, mai multe analize retrospective au constatat că activitatea fizică de intensitate viguroasă a fost asociată negativ cu severitatea NAFLD.
Numărul de pași pe zi nu este suficient Până nu de mult, ne monitorizăm sedentarismul prin numărul de pași pe zi. Cercetările recente însă au descoperit că un comportament sedentar (mai mult de 6-7 ore pe zi în poziția așezat) se asociază cu un grad de inflamație cronică, independent de activitatea fizică zilnică. Adică, indiferent că alergi,
mergi la sală, faci ciclism, înot sau alte activități fizice, după ce ai stat mai mult de 7 ore în poziție așezat, organismul este afectat de inflamația cronică și tulburările metabolice generate de poziția așezat.
Care este soluția?
Soluția optimă pentru a combate comportamentul sedentar și încărcarea grasă a ficatului este: mișcarea moderată și constantă. Practică un sport de câteva ori pe săptămână, fii activ la birou și rămâi activ și în timp ce ești acasă.
Cum să fii activ la birou?
• ridică-te în timp ce citești e-mailuri sau rapoarte;
• mută-ți coșul de gunoi departe de birou, astfel încât să te ridici pentru a arunca orice;
• utilizează difuzorul telefonului pentru apeluri în
conferință și plimbă-te prin cameră în timpul apelurilor;
• mergi în biroul colegilor pentru feedback sau alte sarcini ce pot fi rezolvate față în față.
Ora ideală de lucru la birou
Cea mai bună variantă validată de specialiști, cu efecte benefice pe termen lung este următoarea: lucrează așezat 30 minute, apoi lucrează în picioare 20 minute și apoi 10 minute mergi și încearcă să faci și câteva exerciții fizice. Dacă nu ai posibilitatea să alternezi poziția de lucru, o soluție este aceasta: lucrează așezat maximum 50 minute, apoi 10 minute deplasează-te.
Fii activ și în timp ce ești acasă
• când faci ordine, pune pe rând obiectele în sertare, ca să faci mai multe drumuri;
• plimbă-te când vorbești la telefon;
• ridică-te și calcă în timpul emisiunilor tale preferate;
• ascultă podcasturi și cărți înregistrate în timp ce te plimbi, faci curat sau lucrezi în grădină;
• stai în picioare în transportul public și coboară cu 1-2 stații mai devreme.
Fenomenul cuibului gol
Diana Amza, Psihoterapeut
Fenomenul cuibului gol este o stare emoțională complexă, reunind sentimente de pierdere, de inadecvare personală, anxietate și lipsă de sens în contextul schimbărilor firești de viață, care vizează mutarea copiilor de acasă. Tinerii adulți, ajunși la un grad de independență financiară și emoțională, vor căuta să își împlinească viața în afara căminului în care au crescut, iar separarea de părinți este un act firesc, chiar sănătos.
Cu toate acestea, din perspectiva părinților investiți puternic în acest rol, separarea este dureroasă, iar confruntarea cu absența copiilor din casă alimentează golul sufletesc.
Fenomenul cuibului gol este, așadar, criza de identitate a adultului care multă vreme și-a găsit împlinirea prin rolul de părinte, fiind necesar să dezvolte alte ramuri ale identității sale pentru a depăși cu bine această etapă de tranziție.
Deși mamele sunt cele mai predispuse la experimentarea acestui fenomen, tații nu sunt exceptați, mai ales atunci când rolul de părinte este unul extrem de important pentru identitatea personală.
Dificultățile care accentuează problemele de sănătate emoțională în cazul fenomenului cuibului gol sunt legate de stadiul de viață la care se află părinții, stadiu care, din punct de vedere social, profesional și medical, induce anumite dezavantaje.
Plecarea copiilor, acum adulți, poate veni împreună cu alte probleme precum:
• Menopauza (care accentuează tulburările hormonale și emoționale ale femeilor)
• Descoperirea sau instalarea unor boli cronice
• Schimbări corporale care afectează imaginea de sine
• Pensionarea (medicală sau de vârstă, care duce la un gol de activitate conform unui program)
• Pierderi multiple (a soțului, a propriilor părinți sau prieteni)
• Alte evenimente negative de viață (șomaj, divorț, conflicte, lipsa relațiilor bune cu vecinii, lipsa unui suport social și a apartenenței la un grup).
În plus față de dificultățile obiective, anumiți factori psihologici joacă un rol important în instalarea fenomenului cuibului gol, precum:
• Perceperea schimbării ca factor de stres, în loc de firescul vieții
• Un istoric personal încărcat de emoții negative neprocesate, mai ales legate de propria mutare de acasă și relațiile cu propriii părinți
• Instabilitate în căsnicie și tendința de a găsi confort emoțional în relația cu copiii
SFATUL PSIHOLOGULUI
• Antecedente care indică inerție și dificultate de adaptare la schimbare: dificultatea mamei de înțărcare a copilului, reacții emoționale dureroase la marcarea etapelor de vârstă (intrarea la grădiniță, mersul la școală al propriului copil)
• Bazarea identității de sine pe rolul de părinte sau roluri sociale în general, mai degrabă decât pe sentimentul valorii personale
• Prezența unui singur rol (casnic), astfel încât nu există și alte roluri la care persoana poate apela pentru a-și găsi un rost.
Pentru a face față acestor provocări, este de preferat ca viața să fie construită pe o imagine flexibilă asupra rolurilor și rosturilor personale, cu o investiție echilibrată într-o varietate de roluri.
Iată câteva direcții pe care le puteți urma pentru a naviga cu bine această perioadă a vieții care vă solicită adaptare și flexibilitate:
1. Recunoașteți faptul că în prezent copiii sunt adulți și, deși vor păstra mereu rolul de fiu sau fiică, gradul lor de dependență emoțională este, într-un mod sănătos și fericit, suficient de mic încât să le permită o evoluție personală independentă.
2. Priviți mutarea copiilor ca semn al reușitei strategiilor dumneavoastră de a vă crește copiii – cu siguranță ei pleacă mobilizați de
încredere în forțele proprii, cu dorința de a-și împlini visurile și destinul.
3. Stabiliți o nouă relație cu tinerii adulți – una bazată pe încredere, de la egal la egal, în care acțiunea de a „îngriji” nu mai este necesară, mai ales dacă nu este cerută.
4. Reorientați-vă atenția către relația de cuplu –deseori rolul de mamă preia unilateral controlul asupra vieții, iar rolurile de soție și femeie scad în importanță, afectând comunicarea și viața cu partenerul.
5. Creați-vă o rutină sănătoasă – un program zilnic vă va ajuta să structurați timpul și să nu mai resimțiți atât de puternic lipsa copiilor.
6. Facilitați tranziția copiilor către viața independentă prin păstrarea discreției asupra propriilor dificultăți. 7. Lărgiți sfera de activitate, dezvoltând noi pasiuni, făcând voluntariat și implicându-vă în activități care contribuie la binele social.
8. Adoptați un animal de casă, pe care să îl puteți îngriji și prin care să manifestați pozitiv nevoia de afecțiune și contact.
9. Însoțiți-vă de la distanță fiii și fiicele sprijinindu-i atunci când au nevoie, încurajându-i și menținând întâlnirile de familie într-o atmosferă caldă și deschisă.
Deși sindromul cuibului gol poate fi ceva gestionabil pe cont propriu, mai ales atunci când există resurse sociale și personale variate, există situații în care este recomandabil să apelați la sprijinul unui psiholog sau psihiatru. Astfel, unele simptome, precum lipsa de motivație chiar și pentru activitățile de autoîngrijire, modificarea apetitului, iritabilitatea și conflictele sporite, lipsa acută de sens în viață sau tulburările persistente ale somnului, pot indica instalarea depresiei, necesitând intervenție specializată.
FAMILIE
De ce cad (atât de des) plombele copiilor?
Smalţul dinţilor de lapte este mai subţire şi mai fragil decât cel al dinţilor permanenţi, favorizând formarea cariilor încă din primii ani de viaţă, iar părinţii au un rol dificil: de a-i convinge pe cei mici să meargă la medicul stomatolog şi, mai ales, să accepte intervenţia de curăţare şi obturaţie a cariei. Ce facem atunci când, după nici un an, plomba cade şi totul trebuie luat de la capăt?
Cauzele pentru care cad frecvent plombele copiilor
1. Cauze fiziologice: creșterea și dezvoltarea continuă a dinților şi maxilarului la copii, precum și mişcările naturale (erupția dinților definitivi) pot duce la slăbirea plombei. Structura mai puţin densă a smalţului şi suprafaţa mică de contact fac ca plombele să adere mai slab şi să existe riscul de a cădea.
2. Probleme apărute în timpul intervenţiei de obturaţie: copiii îşi pot controla cu dificultate mişcările din timpul intervenţiei, iar dacă dintele nu este corect curățat, tehnica aplicată de medicul stomatolog nu este precisă şi dintele nu este complet izolat de salivă, materialul nu va adera corect. De asemenea, uneori, medicul poate utiliza un material de obturație cu o durată de viață limitată, ce se va desprinde mai uşor.
3. Cauze medicale: bruxismul (scrâșnitul dinților) poate pune presiune pe
plombe, iar cariile secundare care pot apărea în jurul plombei sau dedesubt pot duce la uzura, respectiv la desprinderea lor.
4. Cauze ce ţin de stilul de viaţă: alimentele dure şi mestecarea intensă de bomboane, acadele, alune, creioane, pixuri pot duce la dislocarea plombelor. Consumul excesiv de alimente dulci și acide poate slăbi structura dintelui și a plombei, iar igiena orală deficitară poate determina acumularea de bacterii, deteriorarea dintelui şi desprinderea plombei.
Ce faceţi când copilului
îi cade o plombă?
În primul rând, este important să vă păstraţi calmul şi să ajutaţi copilul să depăşească momentul. Dentina şi alte ţesuturi vor fi expuse, aşadar este posibil să apară durerea în timpul masticaţiei, a băutului de lichide calde sau reci şi chiar a spălatului pe dinţi. Oferiţi copilului alimente uşor de mestecat, fără seminţe sau cruste tari şi utilizaţi o periuţă de dinţi
cu peri moi. Aplicaţi geluri pentru ameliorarea durerilor, la nivel bucal, cu uşor efect anesteziant, pe care le găsiţi în farmacii şi programaţi o vizită la medicul dentist cât mai curând posibil.
Cum puteţi preveni căderea plombelor la copii Încurajaţi periajul dentar de două ori pe zi şi vizitele periodice la dentist, pentru control şi periaj profesional, înainte de apariţia cariilor. Ascultaţi copilul în timpul somnului pentru a identifica sunetele specifice scrâşnitului şi discutaţi cu medicul. Evitaţi oferirea de bomboane şi sucuri dulci copiilor.
Programul zilnic anti-burnout
Ritmul din ce în ce mai accelerat al solicitărilor zilnice, starea constantă de stres şi senzaţia că nu reuşim să realizăm ceea ce ne propunem ne pot induce tendinţa de a munci mai mult, de a ne depăşi mereu limitele rezistenţei fizice şi chiar psihice. Putem evita aceste sentimente dacă urmăm un plan, o serie de obiective personale şi un program zilnic anti-burnout.
Rutina de dimineaţă anti-burnout
Modul în care vă treziţi şi vă simţiți dimineața este crucial pentru cursul zilei, aşadar, planificaţi să:
• Vă treziţi cu lumină naturală sau artificială, care va reseta ritmul circadian şi va conferi un nivel de energie mai bun.
• Începeţi ziua cu câteva minute de meditaţie sau mindfulness, pentru conectarea la propriul sine, o stare pozitivă şi mai puţin stres dimineaţa.
• Beţi o cană cu apă şi apoi luaţi micul dejun, pentru un nivel de energie mai bun la începutul zilei.
• Faceţi minim 10 minute de exerciţii fizice: aerobic, alergare uşoară, mers rapid, acasă, în parc sau pe drum spre serviciu.
• NU porniţi telefonul mobil sau alt dispozitiv până după micul dejun.
În timpul zilei
Programul de lucru poate fi unul stabil, liniar, sau unul plin de evenimente. Oricum ar fi, începeţi cu cele mai dificile sarcini şi încercaţi să finalizaţi cu activităţi administrative. Luaţi pauze periodice de la
munca la birou, la fiecare 25-50 de minute, pentru a vă mişca şi a vă relaxa privirea pe un punct mai îndepărtat. Întotdeauna planificaţi următoarea zi la finalul celei curente. Astfel, veţi avea o imagine clară asupra task-urilor.
Dacă simţiţi că volumul de muncă este prea mare şi că nu veţi face faţă, discutaţi cu colegii, pentru a delega anumite activităţi pe care le aveţi de făcut, sau cu superiorul dumneavoastră, pentru a le prioritiza împreună. Nu sunteţi singurul responsabil pentru volumul de muncă pe care îl primiţi, dar puteţi fi în controlul a ceea ce faceţi şi ce nu. NU ţineţi telefonul pe birou (vă poate distrage atenţia), iar în pauze lăsaţi-l în geantă. Alegeţi să socializaţi cu colegii, pentru starea de bine indusă de contactul social.
Seara – detaşare şi relaxare
Oricât de dificil ar părea, la finalul zilei, lăsați munca în spate. Mai aveţi 3-4 ore pe care le veţi putea dedica sinelui, familiei, animalului de companie, plantelor, iar acest lucru se va reflecta în modul în care vă simţiţi şi vă conectaţi cu celelalte aspecte importante ale vieţii. Închideţi laptopul sau uşa biroului şi conectaţi-vă cu celelalte activităţi. Pregătiţi o cină uşoară sau ieşiţi în oraş, luaţi un supliment cu magneziu pentru un control mai bun al stresului şi un somn odihnitor şi alocaţi 20-30 de minute pentru a citi o carte şi a vă deconecta de la cotidian înainte de somn. Închideţi orice ecran luminos cu 1 oră înainte de culcare.
Cefaleea la copii
- cauze și diagnostic
Mulţi copii suferă, uneori, de durere de cap. Aceasta poate fi ascuţită, pulsatilă, surdă, poate apărea dimineaţa sau peste zi, în diferite zone ale capului, feţei sau cefei. Cefaleea, un motiv principal pentru absenţele şcolare, poate avea cauze diferite, în funcţie de manifestări. De aceea, înainte de a merge la medic, este ideal să ţineţi un jurnal al durerilor, care să conţină informații despre: momentul debutului, intensitate, tip şi localizare.
Tipuri şi cauze ale cefaleei la copii
1. Cefaleea primară
Cefaleea primară, respectiv cefaleea care nu este secundară unei alte afecțiuni, poate fi determinată de contracţii musculare, inflamaţii la nivel cranio-cerebral sau contracţia şi dilatarea vaselor de sânge.
Durerile de cap primare au, de obicei, cauze externe, care determină modificări la nivel cranio-cerebral, asociate cu impulsuri nervoase transmise către centrii durerii din creier. Acestea sunt, în funcţie de tipul de durere: stres, tensiune, anxietate sau depresie în legătură cu şcoala sau cu interacţiunile sociale, anumite mâncăruri sau mirosuri, tulburări de somn sau efort fizic excesiv.
În cazul migrenei, factorii ereditari pot juca un rol important, copiii ce provin din familii cu istoric migrenos putând dezvolta acest tip de cefalee.
2. Cefaleea secundară
Cefaleea secundară este determinată de o problemă medicală şi apare deseori în timpul altor afecţiuni cauzate de infecţii virale sau bacteriene, precum: viroză, gripă, sinuzită, otită, meningită, encefalită, COVID-19. Alte cauze ar putea fi: inflamaţia cronică a sinusurilor, afecţiuni ale ochilor (miopie, hipermetropie), trauma craniană ca urmare a unei lovituri puternice sau, foarte rar, existenţa unei tumori cerebrale.
Vizita la medic şi diagnosticarea cefaleei
Atunci când un copil acuză dureri de cap repetate, ce interferează cu activităţile zilnice sau odihna, însoţite de stare de rău, greaţă sau vomă, sau care nu cedează la analgezice, se impune vizita la medicul pediatru. Medicul va consulta copilul şi îi va adresa întrebări precum: unde, când, la ce intensitate şi cât de des te doare capul? Durerea te trezeşte din somn,
cedează după tratament? Te stresează ceva în viaţa de zi cu zi? Vezi bine la tablă? Ești răcit des? Părinţii pot completa informaţiile pe baza jurnalului de cefalee.
Este posibil ca medicul să decidă că sunt necesare un consult la ORL, la oftalmolog şi la neurolog, analize de sânge pentru a evalua nivelul de vitamine şi minerale şi chiar o evaluare imagistică de tip RMN sau CT pentru a observa structura creierului, a oaselor craniene şi a ţesuturilor moi. În urma acestor investigaţii, medicul va putea stabili un tratament şi va recomanda măsuri preventive de stil de viaţă.
De ce îmi amorțesc picioarele?
Cu toţii experimentăm uneori amorțirea, sau parestezia, picioarelor: senzația de înțepături şi furnicături ce apare ca urmare a menţinerii unei poziții incomode sau a purtării unor pantofi strâmți. Amorțirea persistentă sau recurentă, fără o cauză uşor observabilă, poate semnala o problemă mai severă de sănătate, despre care este bine să discutaţi cu medicul de familie sau cu medicul curant.
Amorțirea picioarelor – cauze posibile
Compresie nervoasă determinată de poziţii vicioase sau încălţăminte neadecvată
Statul într-o singură poziție (picior peste picior, picior flectat sub şezut etc.) timp îndelungat sau purtarea pantofilor strâmți ori cu toc înalt pot comprima nervii, ducând la amorțeală temporară a picioarelor, care se remite spontan. Compresia exercitată pune presiune pe nervi, iar schimbarea poziţiei ori a încălţărilor va rezolva problema în câteva minute.
Neuropatie diabetică sau alcoolică
Nivelurile ridicate de zahăr din sânge la persoanele cu diabet zaharat pot afecta nervii, în special la nivelul picioarelor, provocând amorțeală cronică și furnicături. Aceasta este o complicație comună a diabetului, aproximativ 50% dintre persoanele cu diabet suferind de neuropatie diabetică. Pe de altă parte, alcoolismul cronic duce şi el la dezvoltarea neuropatiei, din cauza efectelor toxice ale alcoolului asupra nervilor.
Sciatică şi hernie de disc
Sciatica apare atunci când nervul sciatic, care trece din partea inferioară a spatelui prin picioare, este comprimat sau iritat, ducând la parestezie sau durere ascuțită pe un picior. Sciatica este adesea cauzată de o hernie de disc, ce presupune deplasarea sau traumatismul unui disc al coloanei vertebrale. Acesta poate apăsa nervii din jur, ducând la amorțeală, furnicături sau durere care iradiază în josul piciorului.
Scleroza multiplă (SM) şi alte boli autoimune (de exemplu, lupus sau artrita reumatoidă)
SM este o boală autoimună care afectează învelișul de mielină al nervilor, perturbând semnalele nervoase. Amorțeala sau furnicăturile în picioare și în alte zone reprezintă unele dintre simptomele timpurii. Bolile autoimune pot ataca nervii, ducând la inflamație cronică şi parestezie la nivelul membrelor.
Boala arterială periferică (PAD) sau accident vascular cerebral (AVC)
PAD cauzează îngustarea arterelor, ceea ce reduce fluxul de sânge către membre. Acest lucru poate provoca amorțeală, crampe sau durere, în special în timpul activității fizice. AVC sau mini AVC pot provoca leziuni ale creierului, ce afectează modul în care mintea interpretează și procesează semnalele nervoase, putând provoca inclusiv amorțeală temporară sau pe termen lung în diferite părți ale corpului.
Mucus în urină - cauze și remedii
Mucusul este o substanță produsă de corp, în mod normal, cu rolul de protecţie a ţesuturilor şi membranelor fragile, precum şi de a lubrifia, capta şi elimina elemente patogene din organism, cum ar fi bacterii, virusuri sau ciuperci. Tractul urinar produce mucus, prezent în urină, în cantităţi mici.
Analiza de laborator care identifică elementele microscopice existente în urină se numeşte „sediment urinar” şi poate releva prezenţa şi cantitatea de mucus. Uneori, pentru un diagnostic corect, pot fi necesare investigaţii imagistice (ecografii) şi alte analize, întrucât cantităţile mari de mucus pot semnala o posibilă problemă de sănătate, ce necesită un tratament prompt.
Cauze şi remedii pentru prezenţa de mucus în urină Cauze nonpatologice Femeile sunt mai predispuse la prezenţa mucusului în urină, din cauze nonpatologice, cum ar fi: menstruaţia, ovulaţia, sarcina sau administrarea de pilule contraceptive. Consumul insuficient de lichide, însă, atât la copii, cât şi la adulţi, indiferent de sex, contribuie la producţia şi prezenţa mucusului în urină. Se recomandă consumul a minim 2 litri de lichide zilnic, sub formă de apă, supă, ceai şi infuzii din plante, cu evitarea excesului de băuturi diuretice: cafea, sucuri îndulcite, alcool.
Afecţiuni ale tractului urinar Infecţiile bacteriene, bolile cu transmitere sexuală şi candidoza genitală cauzează producţia excesivă de mucus regăsit în urină. Aceste afecţiuni vin cu simptome precum: urinări frecvente însoţite de durere, arsură sau usturime, modificarea culorii şi a consistenţei urinei, prurit local, febră şi stare de rău. Tratamentul va fi stabilit de medic ca urmare a rezultatelor analizelor de sânge, urină şi, deseori, secreţii şi include administrarea de antibiotic, respectiv antifungic, antipiretice şi antiiflamatoare.
Calculii renali provoacă durere în zona lombară, greaţă, sânge şi mucus în urină. Hidratarea optimă şi tratamentul ajută la eliminarea calculilor
mici, însă pietrele de mari dimensiuni necesită intervenţii de specialitate pentru mărunţire şi eliminare.
Afecţiuni ale tractului digestiv Sindromul intestinului iritabil şi colita ulcerativă produc mucus la nivel intestinal. Acesta poate ajunge, prin contagiune, în urină. Simptome precum diaree cu mucus, dureri şi gaze abdominale, respectiv durere rectală, diaree, febră, greaţă şi scădere în greutate pot semnala prezenţa celor două afecţiuni, iar medicul va stabili diagnosticul ca urmare a unui set de investigaţii.
Tratamentul include: dietă specială, administrarea de medicamente, antibiotice şi antiiflamatoare pentru colită.
Relațiile la distanță
- un test de echilibru, maturitate și iubire
Diana Amza, Psihoterapeut
Flexibilitatea cuplurilor moderne, împreună cu mobilitatea în domeniul muncii sau opțiunile de trai duc deseori la provocarea cuplului de a rezista la distanță. Menținerea relației întâmpină dificultăți pe termen lung, însă există lucruri care pot fi realizate de către parteneri pentru a minimiza efectele negative ale distanței.
Începutul contează
Un avantaj deosebit îl prezintă modul în care s-a format relația de cuplu. Dacă aceasta a început și s-a consolidat în viața reală, este mult mai probabil ca partenerii să fi avut suficiente contexte de viață pentru a se cunoaște, pentru a trece prin dificultăți și pentru a stabili un nivel de siguranță psihologică.
În schimb, relațiile care au început la distanță vor fi afectate de tendința de idealizare a partenerului, așteptări nerealiste, neîncredere sau gelozie, deoarece modul de cunoaștere a celuilalt este puternic filtrat nu doar de tehnologie, ci și de disponibilitatea celuilalt de a se lăsa cunoscut.
Distanța geografică nu e distanță psihologică Triada fericirii în cuplu este formată din pasiune (relații intime, sentimentul de atracție), prietenie (ajutor reciproc, acceptare, susținere, valori comune)
și angajament (asumarea relației de lungă durată, asumarea efortului de a depăși obstacolele, fidelitate) – iar aceste elemente sunt afectate inegal de distanța geografică.
Prietenia și angajamentul pot fi menținute la distanță, dar pasiunea necesită apropiere fizică. Această dificultate poate fi amortizată prin întâlniri periodice față în față, speranța de a realiza o reapropiere definitivă și un sentiment puternic al sensului pentru care distanța este temporar necesară.
Sfaturi pentru cuplurile aflate la distanță Mențineți ritualurile cuplului – convorbiri telefonice sau video, filme vizionate împreună (prin aplicații specifice), sărbători comune, cadouri trimise partenerului, scurte mesaje zilnice.
Construiți un plan comun de viață – relația prinde rădăcini mai puternice atunci când partenerii doresc același lucru și lucrează în același sens (reunirea familiei).
Formulați așteptări realiste – depășind dorința egocentrică de a primi de la partener atenție în orice moment, este recomandabil să respectați libertatea acestuia, cu înțelegerea programului, solicitărilor zilnice și disponibilității emoționale.
Faceți loc discuțiilor importante – nu lăsați să se adune subiecte dificile, chiar dacă există tendința de a le amâna până la momentul reîntâlnirii fizice; clarificați orice neînțelegere pe loc, pe măsură ce apare.
Relațiile la distanță pot fi menținute câtă vreme există un demers planificat și asumat în doi, cu responsabilități și bucurii comune!
Bacteriile din cavitatea bucală - responsabile pentru mai multe afecțiuni
Microbiomul din cavitatea bucală joacă un rol important pentru starea noastră de sănătate. Dezechilibrele florei bucale sunt implicate în diferite afecţiuni, de la gingivită şi până la boli precum Alzheimer. De aceea, igiena orală corectă este esenţială.
Boli respiratorii
Cavitatea bucală este conectată direct cu tractul respirator, bacteriile orale fiind uşor aspirate în plămâni, unde pot provoca infecții respiratorii precum pneumonia. Bacteriile orale pot induce, de asemenea, reacţii proinflamatorii prin acţionarea răspunsului imun al citokinelor, agravând boli precum boala pulmonară obstructivă cronică.
Anumite cercetări au descoperit că unele bacterii orale pot servi ca biomarkeri pentru bolile pulmonare, fiind regăsite în cantităţi mai mari la persoane cu cancer pulmonar. Aşadar, se poate spune că există o relație bidirecțională între sănătatea orală și cea pulmonară.
Boli cardiovasculare
Parodontoza, o afecțiune inflamatorie care distruge osul și țesuturile ce susțin dinții, este cauzată de
proliferarea excesivă a bacteriilor ca urmare a igienei orale deficitare, fiind asociată deseori cu boli cardiovasculare, pe fondul unor factori de risc comuni, cum ar fi fumatul. Se pare că inflamația determinată de bacteriile parodontale ar putea afecta sistemul cardiovascular. Studiile au arătat că tratarea gingivitelor şi a parodontozelor reduce inflamația generală și îmbunătățește funcția arterelor, având un impact pozitiv asupra sănătății pe termen lung.
Boala Alzhheimer
Parodontoza este deseori corelată cu declinul cognitiv accelerat la persoanele cu boala Alzheimer, dar, deoarece ambele afecțiuni sunt frecvente în cazul vârstnicilor, relația directă cauză-efect poate fi dificil de stabilit. Totuși, cercetările au descoperit că creierul pacienților cu Alzheimer este uneori colonizat de Porphyromonas gingivalis, bacterie responsabilă de parodontoză.
În plus, inflamația sistemică determinată de bolile gingiilor este un factor de risc în evoluția bolii Alzheimer la pacienţii cu o sănătate orală precară.
Cancerul colorectal
Bacterii orale patogene precum Fusobacterium nucleatum, regăsite în placa bacteriană, se pot transloca în intestin, influențând procesele celulare legate de dezvoltarea cancerului. Deși majoritatea microbilor orali mor în intestin, Fusobacterium are o mai mare rezistenţă şi poate coloniza celulele canceroase maligne, acest lucru permițându-i să invadeze tumorile.
Cercetările au arătat că pacienții cu cancer de colon populat cu Fusobacterium au răspunsuri mai slabe la chimioterapie și o speranță de viață mai scăzută deoarece bacteriile pot creşte gradul de agresivitate şi de răspândire al tumorilor.
Cicatrici dureroase
- de ce dor cicatricile vechi?
Cicatricile reprezintă un nou tip de ţesut, format la locul unui traumatism provocat de o rană, o arsură sau o intervenţie chirurgicală. Fibrele noului ţesut, formate din colagen similar țesutului anterior, închid zona rănită, având o structură diferită de cea iniţială: liniară, în loc de multidirecţională.
Cicatrizarea este un proces ce poate dura până la un an şi parcurge trei etape: inflamaţie, proliferare şi remodelare. În acest timp, ţesutul cicatricial începe să se formeze, devine rozaliu şi inflamat, iar apoi, pe parcursul a câtorva luni, se remodelează, ajungând deschis la culoare şi plat. Uneori, pot apărea anomalii, denumite cicatrici hipotrofice, hipertrofice, cheloide sau retractile, care contribuie la disconfortul asociat traumei.
Cicatrici dureroase –posibile cauze
1. Contractura pielii: țesutul cicatricial este mai puțin elastic, ceea ce duce la o senzație de strângere și restricționează mișcarea, provocând disconfort.
2. Leziuni ale nervilor: dacă leziunea a fost profundă și a afectat nervii sau tendoanele, procesul de cicatrizare poate duce la durere sau amorțeală pe termen lung.
3. Fibroză: creșterea excesivă a țesutului cicatricial produce aderențe, provocând durere continuă, inflamație și pierderea funcției în țesut sau articulația traumatizată.
4. Inflamație prelungită: fibroblastele, celulele implicate în creșterea țesutului cicatricial, pot provoca inflamație prelungită dacă nu se elimină în timp.
5. Sensibilitate: cicatricile pot provoca sensibilitate din cauza iritației nervoase, evitarea indusă de frică și sensibilitatea musculară din cauza țesutului cicatricial format în profunzime, care trage de mușchi.
Remedii pentru reducerea durerii cicatricilor Masajul cicatricii, cu o cremă hidratantă sau un ulei hrănitor, ce nu conţine parfum sau substanţe
iritante, timp de 10 minute, de 2 ori pe zi, poate reduce sensibilitatea, relaxa ţesutul cicatricial şi reduce disconfortul. Puteţi începe prin atingeri uşoare repetate, pentru a vă obişnui cu senzaţia tactilă.
Un program de exerciţii fizice recomandat de kinetoterapeut şi adaptat stării de sănătate şi zonei de intervenţie (abdomen, spate, articulaţii, membre etc.) poate ajuta la reducerea rigidității articulațiilor cauzate de formarea cicatricii.
Aplicarea unui gel siliconic pe zona afectată, de două ori pe zi, chiar înainte de formarea cicatricii va sprijini vindecarea țesutului traumatizat, prevenind sensibilitatea şi anomaliile.
Aceste remedii trebuie urmate timp de 3-6 luni, începând din faza de proliferare sau chiar mai devreme, în funcţie de recomandarea medicului. Dacă acestea nu funcţionează, medicul poate sugera un tratament dermatologic.
Cum prevenim formarea de calculi
Calculii sunt mici formațiuni solide care se dezvoltă în diferite părți ale corpului, cum ar fi rinichii, vezica urinară sau vezica biliară. Sunt compuși din minerale și săruri precum fosfat sau oxalat de calciu, care se cristalizează și se acumulează în organe sau în ţesuturi, cauzând disconfort, durere şi chiar infecţii.
Unde se formează calculii şi cum îi recunoaştem
Calculii se dezvoltă cel mai frecvent la nivelul sistemului urinar. Pietrele la rinichi se formează din acumularea de minerale de calciu, provocând dureri severe în zona lombară și posibil sânge în urină.
Calculii vezicii urinare apar ca urmare a urinării incomplete sau a unui dezechilibru mineral, provocând urină tulbure, posibil cu sânge și durere locală. Pe de altă parte, bărbații în vârstă sau de vârstă mijlocie pot avea uneori pietre la prostată. De obicei, acestea nu provoacă
simptome, dar se pot infecta, inflamând prostata și determinând probleme urinare, iar atunci se impune tratament medicamentos.
Mucoasele din cavitatea bucală şi gât pot dezvolta, la rândul lor, calculi. Astfel, pietrele glandelor salivare pot provoca inflamaţii şi durere, deoarece blochează canalele salivare. La nivelul gâtului, mici formaţiuni andurate se formează pe amigdale din cauza acumulării de resturi alimentare, piele moartă şi alte particule, determinând durere în gât, halenă şi inflamaţia amigdalelor. Ambele tipuri de calculi pot fi eliminate prin periaj, clătirea cu apă de gură şi gargară cu apă sărată.
Vezica biliară poate fi afectată de apariţia calculilor. Aici, colesterolul, alături de bilirubină, formează mici pietricele, care nu cauzează durere decât atunci când cresc în dimensiuni. Uneori, pietrele din vezica biliară trec în pancreas. De aici pot fi eliminate natural sau, dacă sunt de dimensiuni mai
mari, pot cauza inflamaţia pancreasului, provocând febră, puls rapid, greață și dureri abdominale după mese, ce iradiază spre spate. În ambele cazuri, medicul poate decide efectuarea unei intervenţii chirurgicale pentru eliminarea bilei ori a pietrelor la pancreas.
Flebolitele sunt calcificări, cel mai frecvent asimptomatice, ale venelor. Acestea apar, de obicei, în regiunea pelviană, fiind cauzate de fluxul de sânge lent sau stază, ducând adesea la cheaguri calcificate.
Cum prevenim formarea de calculi Indiferent de locul unde se dezvoltă, calculii pot fi preveniţi prin hidratare optimă (1,5 – 2 litri de lichide pe zi), limitarea consumului de sare la ½ sau maxim o linguriță de sare pe zi, o dietă echilibrată, bogată în fibre şi săracă în proteine animale, dulciuri şi oxalaţi (spanac, sfeclă, fructe de pădure, cartofi dulci, soia, nuci, ciocolată și ceai) şi o bună igienă orală.
Genele false
- un pericol pentru sănătatea ochilor
Genele false au devenit un accesoriu foarte popular si apreciat de multe femei, pentru efectul de evidenţiere a ochilor. Acestea pot fi aplicate şi purtate doar temporar, pentru câteva ore, ori pe temen mai lung, chiar şi pentru câteva săptămâni.
Genele false vin şi cu unele riscuri pentru sănătate, despre care este bine să vă informaţi, pentru a şti cum să vă protejaţi şi cum le puteţi preveni.
Pierderea genelor naturale
Genele naturale au rolul de a proteja globul ocular astfel: filtrează razele utraviolete ale soarelui, menţin filmul lacrimal pe suprafaţa ochiului şi previn pătrunderea de praf şi alţi poluanţi, precum şi a picăturilor de ploaie ori a fulgilor de zăpadă în ochi. Genele false sunt lipite la baza genelor naturale, cu ajutorul unui adeziv temporar, şi trebuie îndepărtate la anumite intervale de timp. Lipirea neglijentă, adezivul de calitate îndoielnică şi detaşarea neatentă duc la smulgerea genelor naturale şi deteriorează foliculul de păr, determinând, pe termen lung, pierderea definitivă a genelor naturale.
Alergii
şi infecţii oculare
Adezivul utilizat pentru ataşarea genelor false poate conţine subtanţe
alergene şi chiar toxice, precum formaldehidă, sau poate elibera astfel de subtanţe odată aplicat. Unele persoane dezvoltă sensibilitate inclusiv la materialul din care sunt realizate genele. Simptomele sunt: inflamarea pleoapelor, a conjunctivei, înroşirea şi lăcrimarea ochilor.
Pe de altă parte, un mediu contaminat bacterian şi parazitic, pătrunderea prafului între genele false şi cele naturale, reataşarea genelor false după ce au fost detaşate, schimbul genelor false cu alte persoane pot contribui la proliferarea bacteriilor şi la infecţii oculare.
Leziuni pe cornee
Genele false sunt mai rigide decât cele naturale şi pot cauza leziuni oculare mai grave dacă pătrund în ochi. De asemenea, adezivul poate cauza iritaţii şi răni pe cornee dacă se desprind părţi din el.
Cum prevenim accidentele şi riscurile asociate aplicării şi purtării de gene false? Iată câţiva paşi de urmat:
• Alegeţi un salon cunoscut, cu recenzii bune si reguli stricte de igienă, evitaţi ofertele care par prea bune şi procedurile făcute acasă.
• Discutaţi cu cosmeticiana pentru a avea acces la informații despre: tipul de gene și materialul din care sunt fabricate, ingredientele din adeziv, procedura de aplicare.
• Solicitați testarea adezivului în prealabil, pentru vă asigura că nu dezvoltaţi reacţie alergică la acesta.
• Faceţi pauze periodice în purtarea extesiilor de gene, pentru a permite refacerea foliculului de păr şi creşterea genelor naturale.
• Nu smulgeţi niciodată genele false – permiteţi adezivului să se dizolve de la sine sau îndepărtaţi-l cu demachiant.
Plante care susțin circulația sângelui
O bună circulaţie a sângelui asigură oxigenul și nutrienții necesari organelor și țesuturilor, menținându-le sănătoase și funcționale, previne acumularea de toxine și reduce riscul de afecțiuni cardiovasculare. Funcţionarea optimă a creierului, păstrarea temperaturii normale a extremităților şi activitatea sistemului imunitar se bazează pe circulaţia sângelui. Pentru a veni în ajutorul inimii, putem apela la beneficiile plantelor îndelung studiate şi utilizate în acest scop.
Probleme de sănătate precum hipertensiunea arterială, insuficienţa cardiacă, boala arterială periferică sau diabetul afectează sistemul circulator şi trebuie investigate și monitorizate de către medic.
Păducelul, fie că alegeţi florile, polenul, frunzele sau fructele sale, are beneficii semnificative pentru circulație, ajutând la relaxarea vaselor de sânge, îmbunătățind fluxul sangvin și scăzând tensiunea arterială. Conține antioxidanți puternici, care protejează inima și vasele de sânge de deteriorare. De asemenea, păducelul stimulează circulația periferică, reducând simptomele de picioare reci și amorțite și ameliorând simptomele asociate insuficienței venoase cronice, cum ar fi umflarea și senzația de greutate în picioare.
Ardeiul iute, consumat ca atare, pulbere sau ca
ingredient de tip extract în creme şi loţiuni cutanate, conţine capsaicină, compus activ ce stimulează fluxul sangvin și dilată vasele de sânge. Acest efect îmbunătățește oxigenarea și nutriția țesuturilor, reducând riscul de formare a trombilor. Ardeiul iute are efect antiinflamator şi poate, de asemenea, să scadă tensiunea arterială, contribuind astfel la sănătatea cardiovasculară.
Ginkgo biloba este o plantă medicinală utilizată de mii de ani în medicina tradiţională chineză, dar şi în cea occidentală, datorită beneficiilor pentru sistemul circulator: poate relaxa pereţii vaselor sangvine şi reduce vâscozitatea sângelui, facilitând fluxul sangvin şi oxigenarea organelor interne, a extremităţilor şi a creierului. Acest lucru poate îmbunătăți funcțiile cognitive, cum ar fi memoria și concentrarea.
Proprietățile sale antioxidante protejează celulele nervoase de deteriorarea oxidativă, reducând riscul de afecțiuni neurodegenerative.
Ghimpele este benefic pentru circulație datorită proprietăților sale vasoconstrictoare și antiinflamatoare. Acesta îmbunătățește tonusul venos și reduce permeabilitatea capilară, prevenind umflarea şi senzația de greutate în picioare. Ghimpele este eficient în tratarea insuficienței venoase cronice și a varicelor, ameliorând simptomele de durere și disconfort asociate cu circulația deficitară.
Totul despre rutina 2-3-5 pentru îngrijirea tenului
Consistenţa şi consecvenţa în timp sunt principalii piloni pe care se bazează experţii în dermatologie. Pentru a obţine rezultate în îngrijirea tenului, ei propun un set de rutine, pe care le puteţi urma oricând, fie că sunteţi contracronometru pentru a începe ziua, fie că aveţi mai mult timp la dispoziţie.
Iar cum rutina şi consistenţa nu sunt sinonime cu rigiditatea, iată o schemă uşoară pe care să o adaptaţi, în funcţie de tipul de piele, momentul din zi şi nevoile personale. Aceasta este rutina 2-3-5, fiecare cifră reprezentând numărul de paşi aferenţi unui ritual de îngrijire.
Rutina celor 2 PAŞI
Cel mai simplu mod de a avea grijă de ten este prin curăţare, hidratare şi protecţie. Cei doi paşi implică:
• Dimineața – hidratare şi protecţie SPF. În funcţie de vârstă şi de tipul de ten, dimineaţa este suficient să vă spălaţi faţa cu apă, aplicând o cremă hidratantă şi o loţiune cu factor de protecţie solară cu SPF 20 sau SPF 30, în funcţie de sezon. Dacă petreceţi mai mult timp în aer liber, reaplicaţi loţiunea de protecţie la fiecare 2 ore, până la ora 16.00.
• Seara – curăţare şi hidratare. Utilizaţi un produs
de curăţare adaptat tenului dumneavoastră, apoi aplicaţi o cremă hidratantă, ce poate fi special formulată pentru noapte.
Rutina celor 3 PAŞI
Oferiţi un beneficiu suplimentar tenului adult, sensibil sau cu probleme prin adăugarea unui serum. Acesta funcţionează ca un tratament ţintit pentru piele deshidratată, pete pigmentare, riduri etc., datorită ingredientelor active şi a formulei uşoare, ce penetrează rapid pielea.
• Dimineaţa – serum, hidratare şi protecţie SPF. Atenţie! În funcţie de tipul de serum, este posibil să fie necesară o loţiune cu un factor de protecție solară mai mare, de exemplu în cazul serumurilor împotriva petelor pigmentare. Discutaţi cu farmacistul sau cu medicul.
• Seara – curăţare, serum şi hidratare. Puteţi utiliza acelaşi serum ca dimineaţa, sau un serum dedicat pentru
îngrijire pe timp de noapte, şi crema de noapte.
Rutina celor 5 PAŞI În dimineţile şi serile când aveţi mai mult timp la dispoziţie, includeţi un toner şi o cremă specială pentru zona ochilor. Tonerul echilibrează pH-ul pielii, exfoliază şi adaugă un strat de hidratare, iar cremele pentru conturul ochilor corectează probleme precum cearcăne, pleoape umflate sau riduri de expresie.
• Dimineaţa – toner, serum, contur ochi, hidratare şi protecţie SPF.
• Seara – curăţare, toner, serum, contur ochi şi hidratare. Tonerul exfoliant va fi utilizat numai seara.
Puteţi oricând să adaptaţi rutina şi paşii la nevoile din ziua respectivă sau la ceea ce observaţi pe ten, însă ordinea paşilor este esenţială, întrucât fiecare tip de produs cosmetic are acţiune ţintită şi beneficii proprii.
Cartofii dulci –versatili și hrănitori
Cartofii dulci (Ipomoea batatas) sunt legume rădăcinoase originare din America Centrală și de Sud, cunoscute pentru gustul lor ușor dulce și textura cremoasă. Sunt diferiţi de cartofii obişnuiţi şi sunt mai bogați în carbohidrați complecși, fibre, vitamine (vitamina A sub formă de betacaroten, vitamina C și B6), minerale, precum potasiu și mangan, şi antioxidanți.
Cartofii dulci – valori nutriţionale
O porție de 150 de grame de cartofi dulci, gătiți simplu, conţine 3,8 grame de fibre (aprox. 13% din doza zilnică recomandată DZR), 1 200 mcg de vitamina A, sub formă de beta-caroten (peste 120% din DZR), 19 mg de vitamina C (aprox. 30% din DZR), 40 mg de calciu (10% din DZR), 340 mg de
(20% din DZR), precum şi alte vitamine şi antioxidanţi.
Cartofii dulci –beneficii pentru sănătate
Cartofii dulci contribuie la controlul glicemiei în sânge şi la prevenirea diabetului, în ciuda gustului dulce natural şi al conținutului de carbohidrați, datorită unui indice glicemic scăzut, pe fondul densității nutritive şi
Cartofi
dulci copti, cu iaurt, fructe şi
miere
Ingrediente (pentru 2 porţii):
2 cartofi dulci medii, descojiţi şi feliaţi
1 linguriţă de mirodenii (scorţişoară, nucşoară, cardamom şi puţină sare)
2 iaurturi mici greceşti degresate
1 lingură de unt de arahide, migdale sau 1 linguriţă de tahini
2 linguriţe de miere
Fructe la alegere (1 portocală, mandarină, rodie, măr, banană, fructe de pădure)
Preparare Coaceţi cartofii dulci cu ½ din cantitatea de mirodenii, pe o tavă, la 180-200° C, până se înmoaie şi se rumenesc puţin, aproximativ 45-55 de minute. Lăsaţi la răcit, până ajung la temperatura camerei, sau de pe o zi pe alta. Amestecaţi
cartofii cu iaurtul şi restul de mirodenii până obţineţi o pastă relativ omogenă.
Împărţiţi în două boluri şi adăugaţi deasupra untul ales, câte o linguriţă de miere
şi două fructe la alegere.
a fibrelor. Cartofii dulci pot reduce viteza de absorbție a zahărului după mese, evitând creșterile bruşte ale glicemiei. Beta-carotenul și antocianinele din cartofii dulci ajută şi la menținerea sănătății ochilor, prevenind pierderea vederii și degenerescența maculară cauzată de vârstă.
Cartofii dulci contribuie la scăderea în greutate datorită conţinutului de fibre alimentare, care menţin senzația de sațietate după masă. Vă puteţi reduce aportul total de calorii pe parcursul unei zile atunci când introduceţi o porţie de cartofi dulci în dietă, la masa de prânz sau chiar la micul dejun! Fibrele constituie hrană pentru microbiomul intestinal, întreţinând sănătatea gastrointestinală şi o digestie optimă. Alături de fibre, antioxidanţii au un rol antiinflamator, benefic în prevenirea anumitor tipuri de cancer.
Rucking - noul sport care vă scapă de kilogramele în plus
Rucking-ul este un tip de exercițiu fizic ce constă în mersul pe jos cu un rucsac greu în spate şi îşi are rădăcinile în antrenamentele militare. Încă din antichitate, soldații se antrenează purtând echipamente grele, pe distanțe lungi, pentru a-și construi rezistența și forța musculară. Acest obicei a început să fie practicat şi de către civili, datorită simplităţii şi beneficiilor sale pentru sănătate.
Respectând câteva reguli de siguranţă, puteţi practica rucking atât în parc, cât şi atunci când mergeţi la plimbare prin oraş. Nu este nevoie să plecaţi în drumeţie pe munte pentru a purta un rucsac cu greutăţi în spate şi a practica acest sport.
Rucking – beneficii pentru sănătate
Conform studiilor efectuate în ultimii ani, rucking-ul are o serie de beneficii dovedite pentru sănătate atunci când este practicat adecvat vârstei și condiţiei fizice. Acestea constau în: arderea caloriilor şi susţinerea eforturilor de a scădea în greutate, alături de îmbunătățirea rezistenței cardiovasculare şi tonifierea musculară, în primul rând a muşchilor spatelui, picioarelor şi abdomenului, ceea ce duce şi la corectarea posturii.
Contraindicaţii în
rucking
Rucking-ul este contraindicat persoanelor care suferă de: probleme ale umărului (tendinită, rigiditate), afecţiuni articulare, obezitate severă
sau tulburări metabolice şi afecţiuni cardiovasculare. De asemenea, rucking-ul nu este recomandat în sarcină, mai ales în ultimul trimestru.
Practicaţi
rucking în siguranţă
Rucking-ul este, în general, un sport sigur, având un impact redus asupra articulaţiilor, însă cu condiţia de a fi practicat corect. Greşeli precum: greutăți prea mari, aşezarea lor incorectă şi efectuarea zilnică a exerciţiului ori alergarea cu greutățile în spate pot duce la accidentări şi traumatisme grave, inclusiv leziuni articulare, ale coloanei vertebrale sau ale gâtului.
Pentru a minimiza riscurile, este esențial să începeți ușor:
• Utilizaţi greutăţi de 5-10% din masa corporală și creșteți treptat greutatea
• Dacă nu aveţi condiţie fizică, mergeţi la plimbări scurte de 15-25 de minute, pentru început, urmând să creşteţi treptat durata.
• Distribuiţi corect greutatea în rucsac: alegeţi greutăți uniforme (săculeţi de nisip sau orez, sticle cu apă) sau chiar greutăţi special concepute de la magazine de sport, pe care să le aşezaţi către mijlocul spatelui, respectiv al rucsacului, nu la bază.
• Utilizaţi rucsacuri cu barete groase, căptuşite şi spate ergonomic, precum şi încălţări care să vă ofere stabilitate.
• Începeți pe teren uniform și limitați antrenamentele la o dată sau de două ori pe săptămână pentru a evalua răspunsul corpului.
• Dacă apar dureri, luaţi o pauză şi discutaţi cu medicul de familie.
Triunghiul magic al bisericilor rupestre din Argeș
Basarab I stabilea, la Câmpulung, prima capitală a Țării Româneşti, după bătălia de la Posada, din 1330, în care l-a învins pe regele Ungariei, Carol Robert de Anjou. În anul 1369, după aproape patru decenii, Vladislav I Vlaicu muta capitala ţării la Curtea de Argeş. Istoria medievală a întregii zone este fascinantă nu doar prin încărcătura istorică, ci şi prin cea spirituală, marcată astăzi prin locuri aproape magice, legende din timpuri păgâne, întrepătrunse cu cele creştine şi locuri sacre săpate adânc în stâncă şi în sufletul oamenilor.
Domnitori precum
legendarul Negru Vodă, Basarab I, fiul său, Nicolae Alexandru și Vladislav I Vlaicu au rămas în memoria colectivă a oamenilor locului, ca întemeietori şi continuatori ai centrelor urbane Câmpulung şi Curtea de Argeș. În paralel cu evoluţia societăţii, în stâncile înconjurate de păduri din munţii Argeşului se puneau bazele ortodoxismului, în chilii
săpate în piatră, ce dăinuiesc şi astăzi, pentru a ne relata poveşti despre Dumnezeu şi sfinţi. Toate acestea pot fi aflate într-un drum aproape iniţiatic, pe care îl vom parcurge împreună, ce face parte din „Triunghiul magic al bisericilor rupestre din Argeș” sau „Triunghiul sacru al Munteniei”: Mănăstirea Corbii de Piatră, Manăstirea Nămăești și Biserica Rupestră Cetățuia – Negru Vodă.
Mănăstirea Corbii de Piatră
Vom începe periplul nostru prin triunghiul magic al Argeşului de la Mănăstirea Corbii de Piatră, situată în satul Jgheaburi, la 36 de kilometri distanţă de Câmpulung. Este o mănăstire rupestră, săpată direct în stâncă, ce datează oficial din secolul al XIV-lea, însă locul are rădăcini mult mai vechi, fiind utilizat, probabil tot în scopuri religioase, chiar din perioada dacică.
La mănăstire se ajunge urcând câteva trepte amenajate. Odată aflaţi sub stânca verticală, veţi descoperi o mănăstire unică în România, biserica având două altare, o raritate arhitecturală în țara noastră. De asemenea,
pictura interioară, de origine bizantină, este una dintre cele mai vechi din România, păstrându-se din perioada medievală.
În decursul timpului, mănăstirea a fost legată de diferite figuri istorice, iar unele legende sugerează o legătură cu familia nobiliară a Corvineștilor, însă dovezile sunt limitate. Mănăstirea Corbii de Piatră rămâne un loc cu o puternică încărcătură spirituală și istorică, fiind vizitată atât pentru frumusețea ei naturală, cât și pentru aura de mister ce o înconjoară. La poalele stâncii se află Căsuţa albastră, ce dăinuie aici de peste 150 de ani. Prin curtea sa curge un pârâiaş ce formează o cascadă naturală, iar urmaşii celor care au ridicat-o sunt încă aici, pentru a primi turiştii şi a povesti istoria căsuţei.
Manăstirea Nămăești
Pentru a ajunge la Mănăstirea Nămăieşti, traversăm prima capitală a Țării Româneşti, Câmpulung, şi mai parcurgem aproximativ 5 kilometri, până în satul Nămăieşti. Biserica Mănăstirii Nămăieşti a fost săpată în stânca muntelui, în secolul al XIV-lea, şi este monument istoric. Bisericuţa rupestră este învăluită în mister şi legende, în care un cioban (sau trei, în altă variantă) înnoptează pe dealul de deasupra sa şi visează că
Maica Domnului îi spune să se trezească şi să sape sub el, unde va găsi o icoană, apoi va clădi o biserică. Ciobanul sapă timp trei
zile şi trei nopţi şi dă de o bisericuță de piatră, în formă de peșteră, cu icoana Maicii Domnului. Acum, icoana găsită de cioban în urma visului se află în partea stângă a Mânăstirii
Nămăiești și se crede că poate face minuni. Ea este considerată una dintre cele mai vechi din România şi se spune că ar fi fost pictată de Sfântul Apostol Luca.
Mănăstirea a fost un loc de refugiu în timpul invaziilor și a cunoscut diverse renovări de-a lungul secolelor, păstrându-și însă frumusețea originală. Astăzi, este un loc de pelerinaj important pentru credincioșii care vin să se roage la icoana miraculoasă și să admire arhitectura sa unică, sculptată în stâncă.
Biserica Rupestră
Cetățuia – Negru Vodă După alţi 15 kilometri, parcurşi pe şoseaua şerpuitoare ce duce spre Târgovişte, cea care a fost capitală a Țării Româneşti timp de trei secole, ajungem în satul Valea Cetăţuia, unde lăsăm maşina şi ne aventurăm pe cărarea plină de nisip şi pietriş alunecos, printre stânci, spre Biserica Rupestră Cetățuia – Negru
Vodă. Atenție! Sunt necesare încălţări de drumeţie, cu talpă aderentă şi o bună stabilitate.
Biserica este așezată pe vârful unei creste stâncoase, la o altitudine de 880 de metri, la capătul unui drum presărat cu troițe, ce simbolizează calea Golgotei, şi este considerată cea mai aspră sihăstrie românească. Biserica veche, sculptată în stâncă, datează din secolul al XIII-lea, fiind un loc de refugiu și rugăciune pentru domnitorii români, printre care Negru Vodă, care se roagă să scape de urgia tătarilor. Legenda spune că dorinţa îi este îndeplinită şi oricine ajunge aici, îşi poate pune trei dorinţe ce îi vor fi îndeplinite de Dumnezeu.
În spatele stâncii în care este săpată biserica rupestră se află, sculptată în piatră, silueta unui misterios cavaler cu lance, care pare a fi acolo de peste 2 000 de ani. Dacă aţi ajuns aici, urcaţi până pe vârful stâncii, la crucea de unde se deschid privelişti spectaculoase asupra văii Râului Dâmboviţa şi asupra munţilor.
Descoperire plăcută, Echipa i-Tour
