Ediția
16 august - 30 septembrie 2024
Sforăitul - soluții moderne de tratament pag. 8
Bolile tropicale, tot mai frecvente în România pag. 41
Cuprins
EDITORIAL
4 Cum ne pregătim copiii pentru intrarea în colectivitate?
SĂNĂTATEA LA CONTROL
7 Tatuajele ar putea fi un factor de risc pentru limfom
SFATUL SPECIALISTULUI
8 Sforăitul - soluții moderne de tratament
NOUTĂȚI MEDICALE
10 Terapiile biologice benefice la pacienții cu astm și BPOC
13 Medicamente fără gust amar?
SFATUL PSIHOLOGULUI
14 Mami, privește-mă! Nevoia de atenție a copiilor, între exagerare și normalitate
ANALIZA MEDICALE EXPLICATE
19 Pregătirea pentru RMN
FAMILIE
21 Copiii lăsați în urmă
25 Sporturile de echipă - excelente pentru copii
COMUNITĂȚI
29 Proiecte pentru sănătate, în comunități
AFECȚIUNI
32 Atacul de cord are simptome diferite la femei
33 Varicocel - dilatarea venelor de la nivelul scrotului
36 Adormiți prea târziu? Sfaturi pentru a schimba acest obicei
40 Hepatita C - de ce este greu de diagnosticat?
41 Bolile tropicale, tot mai frecvente
în România
ÎNGRIJIRE
44
TEXTE
Comitetul științific:
Dr. Mariana Olingheru
Coordonator Științific
Diana Amza
Psihoterapeut
COORDONATOR PROIECT
Anca Golovei
HEALTH WRITER
Anca Stănilă
GRAFICĂ & DTP
Adrian Săvescu
Scăpați de durerea de spate după antrenament
45 Uleiul esențial de rozmarin, pentru un păr sănătos
ALIMENTAȚIE
48 Tărâțe de psyllium - beneficii pentru întregul corp
49 Alimente recomandate pentru tura de noapte
MIȘCARE
52 Modificări posturale datorate vârstei și soluții practice
53 Cum să aveți mușchi mai puternici fără a ridica greutăți
LA DRUM CU ALPHEGA
57 O călătorie înapoi spre rădăcini Muzee ale satului din România
CREDITE FOTO Shutterstock www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 16 august - 30 septembrie 2024.
www.alphega-farmacie.ro contact@alphega-farmacie.ro +40 21 407 77 11
Cum ne pregătim copiii pentru intrarea în colectivitate
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Copilul tău urmează să intre curând în colectivitate? Fie că este vorba de creșă, grădiniță sau școală, intrarea în colectivitate este un eveniment important atât pentru copil, cât și pentru familie.
Iată câteva recomandări pentru a trece mai ușor și în siguranță prin această perioadă.
Pregătirea
psihoemoțională
Pentru copil vor fi multe noutăți și multe schimbări: un loc nou, personaje noi, reguli noi. Discutați deschis cu copilul și pe înțelesul lui despre ceea ce va urma: ce înseamnă noul mediu în care va intra, ce activități va avea acolo, cum să interacționeze cu ceilalți copii. Asigurați-l că, deși nu veți fi tot timpul cu el, îl veți sprjini în toate încercările și provocările.
Ritualul zilnic de igienă
Pentru a se menține sănătos în colectivitate și pe parcursul întregii vieți, ajutați copilul să deprindă de mic regulile de bază pentru igiena zilnică:
• Spălatul pe mâini înainte de a mânca, după ce vine de la joacă, după ce folosește toaleta, după ce strănută sau tușește, după ce se joacă sau atinge animale de companie
• Spălatul pe dinți de două ori
pe zi (dimineața și seara), cel puțin 2 minute. Este important pentru copii să învețe să se spele corect pe dinți încă de când au dentiția de lapte.
• Folosirea corectă a toaletei. Învățați copilul să nu se așeze pe vasul de toaletă fără protecție atunci când nu este acasă, să se șteargă cu hârtie igienică din față în spate, până când hârtia rămâne curată, să nu arunce hârtia igienică în toaletă, să tragă apa și să se spele corect pe mâini după folosirea toaletei.
• Dușul zilnic
• Îngrijirea picioarelor și tăiatul unghiilor. Învățați copilul să se spele pe picioare când este murdar sau transpirat, să nu-și roadă unghiile și să le aibă tăiate scurt.
• Alte reguli importante. Învățați cât mai timpuriu copilul: să pună mâna la gură când tușește sau strănută, să nu folosească împreună cu ceilalți copii tacâmurile, paharul, sticla de apă, să spele fructele și legumele cu multă apă înainte de a le consuma,
să se dezbrace de hainele pe care le poartă afară atunci când ajunge în casă.
Testarea sănătății și susținerea imunității Înainte de intrarea în colectivitate, consultați medicul pediatru pentru o evaluare generală a sănătății și dezvoltării copilului. Este important să faceți și analizele uzuale de sânge, examenul coproparazitologic și un exudat nazal și faringian. Medicul vă poate recomanda anumite vitamine, minerale, alți micronutrienți sau fitopreparate pentru dezvoltarea armonioasă și pentru consolidarea imunității și prevenirea infecțiilor sezoniere.
Sănătatea este un dar de mare preț. Dacă toate aceste reguli sunt deprinse de timpuriu, copiii le vor folosi pe tot parcursul vieții fără probleme și vor evita multe dintre îmbolnăvirile la care sunt expuși.
Tatuajele ar putea fi un factor de risc pentru limfom
Tatuajele reprezintă o formă de artă, utilizată de tot mai mulţi oameni, în special de către tineri, pentru a-și exprima personalitatea sau pentru a crea amintiri legate de anumite momente importante din viaţa lor. Aplicarea tatuajelor presupune injectarea de cerneluri colorate permanente în piele. Acest proces expune persoanele cu tatuaje la peste 100 de coloranţi şi alţi 100 de aditivi, precum şi la produsele de degradare ale pigmenţilor pe termen lung, cu posibile efecte adverse asupra sănătăţii.
Ce conţine cerneala din tatuaje?
Conform unui raport al Uniunii Europene (UE) despre siguranța tatuajelor şi a machiajelor permanente, publicat în anul 2016, majoritatea cernelurilor provin din SUA, pigmenţii nefiind produşi special pentru tatuaje și având, în general, un grad redus de puritate. Majoritatea nici măcar nu sunt autorizaţi pentru a fi utilizaţi în produse cosmetice în UE. Peste 80% dintre coloranți sunt organici și peste 60% dintre aceștia sunt azo-pigmenți, dintre care unii pot elibera amine aromatice cancerigene în timpul degradării produse la nivelul pielii, în special în cazul expunerii la radiații solare/ ultraviolete sau iradierii cu laser.
Pe piaţa europeană au fost descoperite cerneluri pentru tatuaje care conţin şi alte substanţe periculoase, precum hidrocarburi aromatice policiclice (43%), amine aromatice primare (14%), metale grele (9%), conservanți (6%) și
contaminante microbiologice (11%). Persoanele cu tatuaje, de exemplu, pot suferi efecte adverse în timpul RMN, întrucât pigmenţii conţin particule feroase, ce pot interacţiona cu câmpul magnetic emis de dispozitivul de scanare.
Tatuajele și riscul de limfom malign
Cerneala nu rămâne în totalitate la locul tatuajului. Ea pătrunde în sânge, iar organismul o percepe ca pe ceva străin, ce trebuie îndepărtat. Tatuarea provoacă, astfel, un răspuns imun şi un transfer de particule de cerneală către ganglionii limfatici. Până de curând, nu a fost clar cum este afectată sănătatea oamenilor de către cerneala
pentru tatuaje depusă în sistemul limfatic. Recent, însă, o echipă de cercetători de la Universitatea din Lund, Suedia, a efectuat un studiu amplu ale cărui rezultate ridică un semnal de alarmă asupra fenomenului de tatuare, în special în rândul tinerilor. Ei au descoperit că tatuarea corpului, indiferent de dimensiunea tatuajului, ar putea crește cu 21% riscul de limfom malign, o formă rară de cancer care afectează celulele albe din sânge (limfocitele). Cele mai expuse acestui risc sunt persoanele tatuate de mai puţin de 2 ani sau de peste 10 ani.
Deşi studiul are unele limitări, acesta este o dovadă în plus în legătură cu gradul limitat de siguranţă al tatuajelor pentru sănătate.
Sforăitul - soluții moderne de tratament
Dr. Mariana Olingheru,
Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Ce este sforăitul?
Sforăitul este un sunet produs de vibrația țesuturilor moi ale căilor aeriene superioare în timpul somnului, deoarece mușchii se relaxează și aerul trebuie să treacă printr-un traseu îngustat. Studiile estimează că 45% dintre bărbați și 30% dintre femei sforăie în mod regulat.
Din păcate, sforăitul nu afectează doar somnul celui care sforăie, ci și somnul partenerului sau al altor membri ai familiei. Sforăitul face ca multe cupluri să doarmă în camere separate și poate conduce la afectarea căsătoriilor și relațiilor.
Riscurile sforăitului
pentru sănătate Sforăitul poate fi un semn al unei stări de sănătate mai grave cunoscută sub numele de apnee obstructivă în somn, caracterizată prin episoade de oprire a respirației în timpul somnului cauzate de obstrucția repetitivă completă sau parțială a respirației. Apneea în somn este observată, în general, de cei care dorm cu persoana care sforăie. Diagnosticul apneei de somn este confirmat prin efectuarea unui studiu de somn (poligrafie respiratorie).
Studii științifice recente sugerează că sforăitul sever și cronic poate provoca
îngroșarea arterelor carotide și poate crește riscul de accident vascular cerebral.
Opțiuni moderne de tratament pentru sforăit
Pentru cazurile mai severe, mai ales atunci când se asociază apneea în somn, sunt necesare metode terapeutice speciale.
Printre cele mai moderne tratamente, disponibile și în România, se numără:
• Implanturile palatale – reprezintă o procedură nouă pentru tratamentul sforăitului și al apneei de somn obstructive (OSA), forma ușor-moderată. Implică plasarea chirurgicală de implanturi de fibre rigide sau suturi de suspensie în cerul gurii (palatul moale).
Se efectuează sub anestezie locală în cabinet, cu recuperare rapidă de 24 ore postintervenție.
• Snoreplastia prin injecție –procedura se efectuează sub anestezie locală în cabinet
și presupune injectarea unei substanțe chimice în palatul moale. Inflamația ulterioară și țesutul cicatricial rigidizează palatul, scăzând vibrațiile și sforăitul. Cel mai des folosit agent este tetradecil sulfatul de sodiu, care a fost folosit și pentru a trata venele varicoase.
• Terapia prin radiofrecvență a cornetelor nazale –presupune cauterizarea cornetelor nazale prin folosirea energiei de frecvență înaltă, ce are ca obiectiv coagularea țesuturilor, micșorarea volumului cornetelor, cu diminuarea obstrucției nazale, și ușurarea respirației. Alte proceduri folosesc radiofrecvența pentru a rigidiza porțiunile palatului moale.
Disconfortul și recuperarea sunt, în general, mai reduse decât la snoreplastia prin injecție, dar mai mari decât implanturile palatale. Costul radiofrecvenței se încadrează, de obicei, între celelalte două opțiuni.
Terapiile biologice benefice la pacienții cu astm și BPOC
În ciuda tratamentelor medicamentoase administrate, pacienții cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC) experimentează adesea exacerbări severe, înrăutățirea funcției pulmonare, spitalizări crescute și mortalitate mare.
Un nou studiu prezentat la Conferința Internațională a Societății Toracice Americane, în 2024, a arătat că medicamentele biologice au redus semnificativ exacerbările și spitalizările la adulții cu BPOC și astm cu inflamaţie de tip 2 (T2), cea mai frecventă formă de astm, suprapuse. Autorul principal, Stephen Dachert, de la Spitalul Universitar Temple, din Philadelphia, a subliniat faptul că terapia biologică, eficientă în reducerea exacerbărilor în astmul T2, poate fi benefică și pacienților cu BPOC asociat.
Terapii biologice
împotriva astmului sever
Terapiile biologice împotriva astmului sever sunt medicamente specializate care țintesc componente specifice ale sistemului imunitar implicate în inflamația căilor respiratorii. Aceste tratamente sunt folosite în special pentru pacienții cu astm sever care nu răspund adecvat la tratamentele standard, cum ar fi corticosteroizii inhalatori. Substanţele active utilizate
în terapiile biologice sunt anticorpi monoclonali precum Omalizumab (se leagă de imunoglobulina E, IgE, prevenind reacțiile alergice care pot declanșa astmul), Mepolizumab, Reslizumab și Benralizumab (țintesc o citokină implicată în activarea eozinofilelor) sau Dupilumab (blochează receptorii pentru citokine implicați în astmul sever T2). Aceste tratamente sunt prescrise de medicii specialiști şi administrate sub formă de injecții subcutanate.
Rezultatele studiului
Cercetătorii au evaluat impactul tratamentelor biologice asupra exacerbărilor, spitalizărilor și funcției pulmonare la pacienții cu BPOC și astm T2.
La un an de la inițierea tratamentului biologic, pacienții au înregistrat reduceri semnificative ale exacerbărilor și
spitalizărilor. Au existat, de asemenea, modificări ale funcției pulmonare, inclusiv o reducere a volumului expirator forțat și creșteri ale capacității pulmonare totale, ale volumului rezidual și ale capacității de difuziune a plămânilor în cazul monoxidului de carbon. În timp ce studiile mari randomizate se concentrează în primul rând pe astmul bronșic, acum au fost observate beneficii similare şi în cazul pacienţilor cu BPOC asociat astmului.
Acest studiu contribuie la seria de dovezi tot mai mari care susțin utilizarea terapiilor biologice pentru a reduce simptomele severe nu doar în cazul astmului, ci şi al BPOC. Medicii anticipează că în curând vor putea utiliza anticorpi monoclonali pentru a gestiona exacerbările frecvente la pacienții cu BPOC.
Medicamente fără gust amar?
Ştiinţa şi tehnologia au evoluat enorm în ultimii ani şi, odată cu ele, dezvoltarea de medicamente care tratează boli grave şi chiar salvează vieţi. Multe dintre aceste medicamente sunt de dimensiuni mari, fiind greu de înghiţit, în special de către copii şi vârstnici. Aşadar, au fost adaptate formei farmaceutice lichide, cu gust frecvent amar, ceea ce face dificilă complianţa la tratamente.
Adăugarea de zahăr sau alţi îndulcitori sintetici nu este întotdeauna de dorit şi nu maschează perfect gustul amar. În urma unor cercetări îndelungate, a fost elaborat, însă, un antagonist al gustului amar ce ar putea fi utilizat înainte de administrarea medicamentului.
Gustul - declanşare şi inhibare
Celulele gustative din gură cu receptori TAS2R detectează compuși dulci, amari și sărați și transmit semnale către fibrele nervoase prin eliberarea de adenozin trifosfat (ATP), principala sursă de energie a celulei. La rândul său, ATP activează un receptor numit P2X2/P2X3 de pe celulele nervoase. Acești nervi transmit informații despre gust către creier.
O echipă de cercetători de la Institutul Monell de Cercetare al Simţurilor, din Philadelphia, SUA, au identificat primul blocant temporar universal al gustului, care funcționează la oameni. Ei au testat
un inhibitor ce blochează receptorii P2X2/P2X3, în loc de inhibitori de gust. Pentru a bloca dezvoltarea gustului amar la contactul cu medicamentele, inhibitorul, denumit AF-353, a fost utilizat cu succes în studii clinice cu medicamente pentru tratarea bolilor cronice.
AF-353 inhibă receptorii gustului de pe celulele nervoase, nu pe cei ai simţurilor Oamenii de ştiinţă au observat că doar câțiva dintre cei 25 de receptori umani pentru gustul amar transmit acest gust către celulele nervoase, iar clătirea gurii cu AF-353 a redus în mod semnificativ percepţia gustului amar al unor medicamente împotriva paraziților, hepatitei B și HIV. AF-353, primul blocant universal al gustului amar, afectează, însă, şi celelalte gusturi: sărat, dulce, acru şi umami, dar nu și alte senzații orale, cum ar fi furnicăturile conferite de băuturile carbonatate. De asemenea, ei au descoperit că efectul de blocare a durat 60 până la 90
de minute înainte ca gustul să revină la normal.
Avantaje pentru pacienţi şi planuri de viitor
Aplicarea topică, prin clătirea gurii cu inhibitorul AF-353, ar putea îmbunătăți mult complianţa în administrarea medicamentelor vitale, în special pentru copiii din țările în curs de dezvoltare. De aceea, cercetătorii lucrează la dezvoltarea de blocanți ai gustului cu acțiune mai rapidă, atât în inhibarea, cât şi în restabilirea gustului.
Mami, privește-mă!
Nevoia de atenție a copiilor, între exagerare și normalitate
Diana Amza, Psihoterapeut
Părinții de copii mici știu – „mami, uită-te la mine!” răsună în casă de zeci de ori pe zi. Ceea ce pare la început o solicitare simpatică poate deveni o sursă de distragere, epuizare și iritare pentru adultul implicat în sarcini cotidiene. Iată motivele pentru care copiii solicită atât de mult atenția părinților, impactul răspunsului și criterii pentru a identifica situaţiile care impun limite clare.
Motivele solicitării atenției
Privirea ca indicator al supraviețuirii și protecției. Copilul este bine echipat pentru supraviețuire – de la constituția fizică aparte, care atrage simpatia și ajutorul adulților, până la strategii neconștientizate, dar aplicate în mod natural, printre care și solicitarea atenției. Plânsul bebelușului se transformă, odată ce crește, în solicitări clare: privește-mă! Întrebarea din sufletul copilului este: exist eu oare pentru tine?
Sunt oare în siguranță?
Răspunsul părintelui îi confirmă copilului existența și importanța în familie. Privirea ca validare a efortului sau reușitei. Atunci când cel mic exersează noi mișcări sau se implică în activități care îi plac și pe care se străduiește să le întreprindă corect, solicitarea atenției este, de fapt, o rugăminte de a-i valida aceste eforturi. Întrebarea din sufletul
copilului este: ești mândră de mine?/am făcut bine? Răspunsul părintelui validează efortul și succesul copilului.
Privirea ca semn al iubirii. Dacă ați primit vreodată replica „sunt atât de supărat pe tine, nici nu mă mai uit la tine!”, ați simțit, poate, agresiunea, amenințarea și manipularea din spatele ei, și probabil v-ați decis să nu folosiți astfel de cuvinte în relațiile voastre. Privirea este un element vital pentru adult și cu atât mai mult pentru copil. Un copil anxios, nesigur în relație cu părinții săi, va solicita cu atât mai mult atenție, uneori nu prin cuvinte, ci prin comportamente problematice. Întrebarea din sufletul lui este: mă (mai) iubești? Răspunsul părintelui contribuie la sentimentul de siguranță, apartenență și iubire al copilului.
Solicitarea exagerată a privirii. Sentimentul de iritare al părintelui NU este un indicator al faptului că
cerințele copilului de a fi privit sunt exagerate. Mai degrabă, este nevoie să privim către alți indicatori, care țin de context și frecvență. Solicitările foarte frecvente, fără adaptare la context (și la nevoile celor din jur), pot indica nevoia copilului de interacțiune mai profundă cu adultul, dar și egocentrism și capacitate scăzută de autocontrol. Limitele sănătoase pe care adultul le va pune forțează copilul să își dezvolte răbdarea şi capacitatea de amânare a impulsului – cu recompensa finală, aceea de a obține lucrul dorit: privirea neprețuită a părintelui!
Pregătirea pentru RMN
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) sau Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN) este o tehnică de imagistică medicală neinvazivă şi neiradiantă, de mare acurateţe, ce utilizează un câmp magnetic și unde radio pentru a crea imagini detaliate ale organelor și țesuturilor.
Majoritatea dispozitivelor
RMN sunt tuburi de mari dimensiuni, deschise la ambele capete, prevăzute cu un pat mobil, ce se mişcă înainte și înapoi. Câmpul magnetic din interiorul aparatului RMN lucrează cu undele radio și atomii de hidrogen din corp pentru a crea imagini în secțiune transversală. O sesiune durează aproximativ 20 de minute per secţiune investigată, în timpul cărora trebuie să staţi nemişcat.
Avantajele investigaţiei
RMN
RMN-ul este extrem de util pentru a vizualiza: creierul și măduva spinării, coloana vertebrală şi articulaţiile, organele interne, fluxul sanguin și vasele de sânge. Rezultatele oferă detalii clare despre structurile cerebrale, ţesutul osos, muscular,
ligamentar și posibilitatea de a detecta tumori, leziuni, inflamații și alte afecțiuni dificil de identificat şi abordat prin alte metode.
Cum vă pregătiţi
pentru RMN
RMN nativ
Deoarece RMN utilizează magneți puternici, eventuale obiecte din metal prezente în corpul dvs. se pot deplasa şi pot fi un pericol pentru siguranță ori pot distorsiona imaginile RMN. Atunci când programaţi investigaţia, discutaţi cu personalul medical şi asiguraţi-vă că dispozitivul pe care îl aveți (stimulator sau valve cardiace artificiale, defibrilator cardiac implantabil, cleme, şuruburi sau plăci metalice, implanturi cohleare, proteze articulare etc.) este certificat ca fiind sigur pentru RMN. De asemenea, informaţi medicul
dacă aveţi tatuaje, întrucât unele cerneluri pot conţine pigmenţi metalici. Aparatul RMN emite sunete puternice, pe care le puteţi găsi pe internet, pentru a vă familiariza cu ele.
RMN cu substanţă de contrast
Pentru a se vedea mai bine anumite secțiuni ale vaselor de sânge sau ale ţesuturilor, este posibil să primiţi, intravenos, o substanţă de contrast. Informaţi medicul dacă aveţi alergii sau sunteţi însărcinată şi prezentaţi-vă la cabinet cu cel puţin 30 de minute mai devreme.
La intrarea în sala de investigaţii
Veţi fi invitaţi să vă schimbaţi cu un halat medical sau alte haine, care nu conţin metale, şi să vă lăsaţi lucrurile, accesoriile şi bijuteriile la vestiar. Vi se va oferi o pereche de căşti pentru a atenua sunetele magneţilor, la care veţi putea asculta o muzică liniştitoare.
Atunci când pacientul este un copil, veţi avea posibilitatea de a-l însoţi pe toată durata investigaţiei. Rugaţi echipa să faciliteze acomodarea celui mic cu aparatul şi mai solicitaţi o pereche de căști.
Copiii lăsați în urmă
Diana Amza, Psihoterapeut
Conform unui studiu realizat de către organizația Salvați Copiii România, la nivel național, în perioada iulie-septembrie 2022, 1 din 4 copii a trăit, cel puțin o dată în viață, experiența migrației părinților pentru a lucra. Aceștia au rămas fie în grija celuilalt părinte, fie a rudelor, în cazul în care celălalt părinte nu era nici el disponibil. Impactul asupra copiilor se manifestă atât asupra sănătății fizice și mintale, cât și a performanței școlare.
Motivația și scopurile
părinților care migrează Conform aceluiași studiu, părinții aleg să migreze din cauza veniturilor nesatisfăcătoare pe care le obțin sau pe care le-ar putea obține în zona în care locuiesc, dar și a tipului de muncă accesibil, care uneori poate fi considerat sub nivelul de pregătire sau rușinos în respectiva comunitate. Îndeosebi mamele par a fi mai afectate de factorul financiar în decizia lor de a pleca la muncă în străinătate, fiind preocupate atât de venitul redus pe care îl obțin în țară, comparativ cu cel din străinătate, cât și de nevoia de a susține financiar educația copiilor. Tații, pe de altă parte, tind să fie mai degrabă
motivați de posibilitatea de a crește nivelul general de trai al familiei și de situațiile în care pierd locul de muncă în țară.
Efectele migrației părinților asupra copiilor
1. Mai puține vizite la medic. Copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate sunt duși mai rar la doctor, în ciuda faptului că ar avea nevoie, fapt explicabil prin dependența lor de un adult disponibil să se deplaseze cu ei.
2. Solicitarea asistenței sociale (mai ales la schimbarea ciclului educațional). Trecerile de la o etapă de vârstă la alta pot implica dificultăți de adaptare, cu atât mai mult cu cât unul sau amândoi părinții sunt absenți, ceea ce duce la apelarea la serviciile sociale de către îngrijitorii acestor copii.
3. Expunerea ridicată la agresiune și pornografie. Acești copii beneficiază de mai puțină supraveghere, ghidare și protecție din partea părinților, fiind, în plan social, expuși la agresiune, hărțuire și pornografie.
4. Predispoziție la dependențe. Din cauza lipsei de ghidare, de afecțiune și de sprijin, acești copii dezvoltă comportamente impulsive și dependențe, precum cele de tutun, alcool, droguri sau jocuri pe calculator.
5. Stagnare și posibil regres școlar. Prezența autoritară, dar iubitoare a tatălui susține dezvoltarea școlară a copiilor, iar copiii care nu au o relație bună cu tatăl tind să aibă probleme cu autoritatea, să se opună regulilor și chiar să aibă comportamente delincvente.
6. Probleme de sănătate mintală. Acestea pot varia de la timiditate, autoizolare, pasivitate, iritabilitate sau depărtarea emoțională de părintele plecat până la anxietate, depresie și dependențe.
7. Schimbarea dinamicii familiale. Prin absența unui membru al familiei, rolurile fiecărui membru rămas se schimbă, ceea ce poate duce la confuzie, conflicte și resentimente, mai ales atunci când copilul rămâne în grija unor persoane pe care nu le agreează sau cu care nu avea relații bune înainte.
FAMILIE
Ce se poate face?
Dincolo de măsurile sociale de amploare necesare pentru ca acest fenomen social să înceteze (asigurarea locurilor de muncă diversificate, remunerație echitabilă) sau ca impactul său să fie atenuat (servicii sociale adaptate, măsuri de sprijin social și psihologic), este bine ca părinții care se văd în fața opțiunii de a pleca din țară, fie și pentru o perioadă mai scurtă, să țină cont de următoarele aspecte:
Nu ascundeți adevărul de copil. Dacă plecarea a fost stabilită, copilul are dreptul să știe ce se întâmplă cu el și cu părintele de la acel moment înainte. Pe de altă parte, îngrijitorii vor susține direcția stabilită de părinți în ceea ce privește abordarea separării.
Mențineți legătura.
Tehnologia susține acest tip de comunicare la distanță.
Apelurile telefonice, apelurile video, teleconferințele care unesc toți membrii familiei pot fi realizate zilnic sau la câteva zile. Trimiteți pachete, vederi, surprize și colaborați cu îngrijitorii pentru a vă asigura că aceștia facilitează conectarea. În cazul în care diferența de fus orar este prea mare și nu vă puteți conecta, puteți înregistra mesaje video.
Manifestați-vă iubirea. Copiii se pot simți abandonați, neimportanți sau nedoriți, astfel încât, dacă plecarea este inevitabilă, oferiți-le cât mai des asigurarea că sunt iubiți.
Nu faceți promisiuni pe care nu le puteți îndeplini. Nimic nu se compară cu dezamăgirea și pierderea ulterioară a încrederii pe care copilul o are în cuvântul părintelui. Dacă regimul de muncă nu permite efectuarea telefonului obișnuit, anunțați
din timp și reprogramați.
Mențineți ritualuri zilnice împreună cu copilul. Deși poate fi dificil să mențineți consecvent rutina, acest lucru contribuie la liniștirea copilului. Spre exemplu, puteți fi acolo pentru el citindu-i o poveste înainte de culcare, chiar și prin apelul video, sau puteți juca un joc online în doi.
Recunoașteți și validați emoțiile. Începând cu vârsta școlară și până la adolescență, copilul este mai predispus la resentimente și poate chiar refuza contactul. Comunicați-i faptul că îl înțelegeți, manifestați-vă disponibilitatea de a sta de vorbă și, mai ales, nu îi reproșați nevoia de spațiu și de a-și petrece timpul cu prietenii.
REFERINȚE:
https://cdn.edupedu.ro/wp-content/ uploads/2023/05/EVALUAREA-SITUATIEICOPIILOR-AI-CAROR-PARINTI-SUNTPLECATI-LA-MUNCA-IN-STRAINATATEStudiu-Salvati-Copiii.pdf
https://startingup.ro/emigratia-si-impactulsau-asupra-fortei-de-munca-din-romania/ https://insse.ro/cms/sites/default/files/ com_presa/com_pdf/poprez_ian2023r.pdf https://psych.fss.muni.cz/en/coronavirus/ articles/how-to-manage-it-if-the-parentmust-stay-abroad https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/ PMC3229683/
Sporturile de echipă - excelente pentru copii
Diana Amza, Psihoterapeut
Practicarea unui sport nu este un moft – este o necesitate și, mai mult decât atât, o condiție pentru o viață sănătoasă atât fizic, cât și psihic. Medicii recomandă adulţilor cel puţin 30 de minute de activitate fizică zilnic, însă copiii au nevoie de mult mai mult. Întrucât la vârste mici ei nu pot practica sporturi de atenţie sau de forţă, activitatea fizică înseamnă joacă, alergare, căţărare.
Ceva mai târziu, o dezvoltare armonioasă înseamnă începutul autocunoaşterii şi al capacităţii de a-şi controla emoţiile, precum şi socializarea, în care copilul îşi face prieteni şi îşi însuşeşte anumite responsabilităţi în grup. Sporturile de echipă aduc beneficii pentru toate cele trei deziderate şi sunt ideale pentru a fi practicate chiar şi de la 3-4 ani.
Beneficii pentru copii ale practicării unui sport de echipă
Populare printre copii și părinți deopotrivă, sporturi
de echipă precum fotbalul, voleiul, baschetul, handbalul, dansul sportiv sau gimnastica pot fi practicate de la vârste mici. Încurajând copiii să practice sport în mod adecvat vârstei, îi expunem la numeroși factori constructivi. Aceștia pot fi de ordin:
• FIZIC (mișcarea duce la dezvoltarea musculaturii și a motricității, echilibrului și coordonării, adică a stăpânirii corpului, consolidării schemei corporale și încrederii în puterile proprii)
• PSIHIC (prin confruntarea cu situații de competiție, câștig și pierdere, efort, eroare, anduranță, aderența
la un set de valori) • SOCIAL (prin sporturile de echipă este încurajată cooperarea, socializarea, împrietenirea, atitudinile de ajutorare și încurajare a coechipierilor).
La vârsta de 4-5 ani, sportul este mai degrabă joacă, aderența la reguli este mai slabă, capacitatea de efort este redusă, iar sensibilitatea la pierdere – ridicată.
Pe măsură ce înaintează în vârstă, copilul dezvoltă capacitatea de a urma regulile sportului și de a depune efort fizic îndelungat. Acum, cu atât mai mult, este nevoie ca părinții să echilibreze activitățile copilului la nivel general, luând în considerare atât orele petrecute la școală și cele necesare efectuării temelor și învățării, cât și alte activități extrașcolare. Cumulate, toate acestea pot duce la epuizare. Asiguraţivă că cei mici au parte de un timp structurat, ce include și activităţi de relaxare, atât de necesare refacerii psihice și fizice.
Sporturile de echipă pentru copii
– dezvoltare prin joacă, socializare şi disciplină
Interviu cu Mihai RăzvanNicolae, antrenor de fotbal pentru copii şi tineri la clubul Super Star Junior 2020
1. De la ce vârstă pot practica cei mici un sport de echipă cu antrenor?
Aş putea spune că practicarea unui sport de echipă poate începe chiar de la 3-4 ani, însă acum activitățile sunt mai degrabă axate pe dezvoltare și socializare decât pe competiție sau reguli stricte. De obicei, copiii încep să participe la sporturi de echipă organizate, cu reguli mai clare, în jurul vârstei de 5-6 ani. La această vârstă, ei înțeleg și respectă mai bine regulile și colaborează cu colegii de echipă.
2. Care sunt provocările pentru copii, părinți și antrenor?
Pentru copii, poate fi provocator să mențină un echilibru între antrenamente, meciuri și îndatoririle școlare, dar și să se adapteze la dinamica echipei, mai ales dacă sunt introvertiți. Părinții sunt sprijinul constant al copilului, atât emoțional, cât și logistic, ceea ce poate fi obositor și consumator de timp. În plus, fotbalul implică
și costuri semnificative pentru echipament, taxe de participare și transport la meciuri și cantonamente.
Noi, ca antrenori, avem misiunea și provocarea principală de a ne asigura că toți copiii din echipă au parte de atenția necesară pentru a se dezvolta, indiferent de nivelul lor de abilitate. În timpul antrenamentelor şi al cantonamentelor, cultivăm un mediu de învățare bazat pe disciplină și muncă în echipă, care trebuie să fie distractiv și sigur, în același timp.
3. Cum pot avansa copiii? În primul rând, copiii trebuie să participe în mod constant la antrenamente și să practice individual, în timpul liber, pentru a-şi îmbunătăți abilitățile tehnice. Noi participăm mereu la cantonamente, meciuri și turnee de diferite niveluri, ceea ce îi ajută pe copii să capete experiență practică şi mai multă încredere în forţele proprii. Aici fac un apel la părinţi, deoarece progresul este sprijinit și de o alimentație echilibrată și suficientă odihnă, pentru a susţine dezvoltarea fizică și recuperarea copilului.
4. Care sunt cele mai mari bucurii și satisfacții ale copiilor?
Atunci când copiii își ating obiectivele în sport, cum ar fi marcarea unui gol sau câștigarea unui meci, simt o satisfacție imensă, chiar euforie și mândrie pentru reușită. Desigur, și recunoașterea eforturilor de către părinți sau antrenori le aduce o mare satisfacție, dar nimic nu se compară cu bucuria împărtășită în echipă.
5. Cum trebuie abordate situațiile în care copiii nu au un talent special pentru sport, însă doresc participarea?
Copiii care nu au un talent special pentru un sport trebuie orientați mai degrabă către experiența de învățare și bucuria de a juca decât pe rezultate. Ca antrenor, încurajez copiii să se bucure de joc și să fie mândri de eforturile lor, indiferent de nivelul de abilitate. Pe părinţi îi sfătuiesc să le permită copiilor să încerce şi alte sporturi, ce pot fi de echipă sau individuale.
Orice tip de activitate fizică este excelentă pentru copii!
Proiecte pentru sănătate, în comunități
Este previzibil ca, atunci când ne gândim la farmacist, să vizualizăm un profesionist în sănătate, îmbrăcat în halat alb, înconjurat de cutii de medicamente. Însă e mai puțin obișnuit să ne imaginăm același om aproape de pacienți, în comunitate, pe teren. În cadrul proiectului Alphega, aducem constant farmacia și farmaciștii în comunități fie prin parteneriate, fie prin acțiuni proprii.
Caravana „Sănătatea vine la tine”
Comunitatea farmaciilor independente Alphega a fost, pentru a treia oară, partener al caravanei de testări medicale gratuite în mediul rural „Sănătatea vine la tine”, proiect al Asociației Pacienților Cronici din România.
Caravana a ajuns în 8 localități cu acces limitat la servicii medicale, aflate la cel puțin 20 de kilometri depărtare de un spital.
1 216 persoane au putut beneficia de investigații
pentru depistarea bolilor cardiovasculare, diabetului, obezității și hepatitelor virale B și C.
• 58,3% dintre persoanele testate au valori crescute ale colesterolului LDL, deci risc de boli cardiovasculare.
• 48% au prediabet sau rezistență la insulină, iar 24% (130 de persoane) dintre cei cărora li s-a făcut testul Michigan au fost detectați cu risc mediu și mare de neuropatie diabetică.
• 82%, 4 din 5 oameni, sunt supraponderali sau suferă de obezitate.
• 19 persoane au avut test pozitiv pentru Hepatita B.
• 17 persoane au avut test pozitiv pentru Hepatita C
RUN TO THE HILLS: festival de mișcare în natură
Scopul principal al Run to the Hills este de a prezenta valorile identitare ale comunei Crasna şi ale județului Sălaj, precum şi de a promova stilul de viață sănătos, sportul, istoria şi cultura din Țara Silvaniei.
Pe 29 iunie, partenerii noștri de la Remedium Farm, membri ai comunității Alphega, au fost prezenți la Centrul de echitație Táltos. Farmaciștii au oferit
participanților posibilitatea de a-și evalua riscul de boli cardiovasculare, de apariție a diabetului tip 2 și nevoile tenului
Aproximativ 1500 de persoane s-au bucurat de activitățile din cadrul festivalului pe tot parcursul zilei:
• Alergare: 250 au participat la probele de 5, 10, 21 km & cursa copiilor;
Type 1 Dreamers Camp:
pentru copii cu
tip 1
În fiecare an, suntem alături de proiectul Type 1 Dreamers Camp, o tabără cu adevărat specială, dedicată copiilor cu diabet tip 1 care au nevoie să-și facă din diagnostic un prieten.
Organizatoarea taberei, Ines Nerina, ea însăși pacient cu diabet tip 1, și-a dorit să ofere gratuit această experiență participanților, cu ajutorul
partenerilor, printre care ne bucurăm că s-a numărat și Alphega.
Tabăra Type 1 Dreamers a avut loc în perioada 4-8 iulie. Copiii au participat atât la activități distractive, cât și educative. Au avut ocazia să contribuie la pregătirea meselor, învățând nu doar să gătească, ci și să calculeze
• Cumpărături la piața cu produse tradiționale locale;
• Workshopuri despre sănătate cu medici și sportivi de performanță;
• Măsurători: evaluarea riscului de apariție a diabetului tip 2, dermoanaliză, măsurarea tensiunii + EKG;
• Demonstrații ecvestre.
carbohidrații și să ajusteze dozele de insulină. Aceste activități practice le-au oferit abilități valoroase pentru gestionarea diabetului în viața de zi cu zi.
S-au discutat subiecte importante precum sportul în diabet și echilibrul în viața de zi cu zi, având grijă ca fiecare copil să se simtă susținut și informat.
Atacul de cord are simptome diferite la femei
Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces în România, ţara noastră ocupând primul loc în Europa în clasamentul mortalităţii din cauze cardiace. Atacul de cord, cunoscut şi ca infarct miocardic, este din ce în ce mai întâlnit, atât la bârbaţi, cât şi la femei, la vârste mai tinere decât în deceniile trecute. Astfel, la fiecare 30 de minute un român suferă un infarct miocardic. Și mai grav este faptul că românii nu cunosc simptomele unui infract şi, cu atât mai mult, faptul că acestea sunt diferite la femei faţă de cele ale bărbaţilor.
Simptome ale unui atac de cord la bărbaţi Înainte de a se declanşa atacul de cord, un bărbat poate resimţi: disconfort urmat de senzaţie de strângere şi durere la nivelul pieptului, în special în partea stângă, dar şi în zona centrală, durere la nivelul spatelui, braţelor, umerilor şi gâtului, dar şi a mandibulei şi abdomenului superior, asociate dificultăţilor de respiraţie. Alte simptome ce pot anunța un infarct miocardic sunt: transpiraţie rece, greaţă şi vărsături, ameţeli, tahicardie şi stare de anxietate.
Simptome specifice unui atac de cord la femei
Nu toate persoanele care suferă un atac de cord au simptomele tipice. Există cazuri de atac de cord tăcut, ce se declanşează subit, fiind anunţat subtil, de simptome de oboseală accentuată sau similare cu cele din gripă, indigestie, întinderi musculare uşoare ce determină disconfort
minor pectoral, de spate sau de braţe. Cardiologii atrag atenţia asupra faptului că, deseori, acestea sunt exact simptomele ce pot anunţa un infarct miocardic la femei.
Aşadar, ca femeie, puteţi resimţi simptome precum:
• Presiune, senzaţie de strângere, plenitudine sau durere în centrul pieptului. Aceasta poate dura mai mult de câteva minute, poate dispărea și reveni în mod repetat.
• Durere sau disconfort de braţ sau de ambele brațe, spate, gât, maxilar.
• Durere sau senzaţie de arsură la nivelul stomacului, ori mai sus, similar cu arsurile provocate de refluxul gastroesofagian.
• Dificultăți de respirație cu
sau fără disconfort toracic.
• Transpirație rece, greață şi vărsături sau senzaţie de amețeală sau leşin.
Sunaţi de urgenţă la 112 Dacă suferiţi de hipertensiune arterială, dislipidemie, hipercolesterolemie, obezitate sau diabet de tip 2, trebuie să ştiţi că aceste afecţiuni pot pune în pericol funcţionarea cardiovasculară. Atunci când aveţi simptome precum cele descrise mai sus, nu aşteptaţi să treacă. Deşi puteţi crede că sunteţi răcită sau aveţi gripă, un episod de panică, anxietate, vertij sau bufeuri cauzate de menopauză, acestea pot fi și semnale de alarmă ale unui atac de cord. Sunaţi la 112 şi chemaţi un echipaj medical de urgenţă!
Varicocel - dilatarea venelor de la nivelul scrotului
Varicocelul reprezintă dilatarea şi contorsionarea anormală a venelor din plexul pampiniform al scrotului, fiind similar cu varicele, de la nivelul picioarelor. Apare cel mai des în partea stângă a scrotului, datorită anatomiei diferite a venelor testiculare pe această parte, şi poate afecta până la 20% dintre bărbaţi. Netratat la timp, varicocelul devine una dintre cele mai frecvente cauze de infertilitate la bărbați, afectând circulația sângelui în testicule și, implicit, producția de spermă și testosteron.
Varicocelul apare din adolescență, când testiculele se dezvoltă și au nevoie de mai mult oxigen. Venele scrotale, care, spre deosebire de artere, nu au fibre musculare și pot prezenta, uneori, valve disfuncționale, permit reflux şi acumulări sangvine, ducând la dilatații venoase. Ortostatismul prelungit, sedentarismul, obezitatea şi fumatul contribuie la apariţia varicolelului.
Varicocelul –clasificare şi simptome
Varicocelul este clasificat în 4 grade, în funcţie de severitate. Varicocelul de grad 0 poate fi diagnosticat doar ecografic, cel de grad 1 doar prin palpare şi efecuarea tehnicii de respiraţie Valsalva, cel de grad 2 poate fi simţit prin palpare, iar cel de grad 3 implică o creştere în volum şi o deformare a scrotului. Varicocelul poate fi asimptomatic, mai ales în
grad 0 şi 1, însă simptome specifice sunt: durere surdă și intermitentă în scrot, mai ales după efort fizic sau la sfârșitul zilei, care se remite în poziţie întins, disconfort, senzație de greutate în scrot și atrofie testiculară (micșorarea testiculului afectat). De asemenea, dacă la palpare puteţi simţi venele mai dilatate în partea stângă a scrotului, este necesar să mergeţi la medicul de familie sau la medicul urolog pentru un consult.
Diagnostic şi tratament
Medicul urolog va diagnostica un varicocel în urma examenului clinic, ce poate include: o discuţie despre declanşarea, tipul şi durata simptomelor, antecedente familiale şi stil de viaţă, urmată de observarea şi palparea scrotului. Medicul poate recomanda efectuarea unei ecografii scrotale pentru a stabili gradul varicocelului şi tratamentul.
În funcţie de severitate, tratamentul poate fi nenecesar, pentru gradul 0, simptomatic, pentru a ameliora durerea şi disconfortul şi/sau chirurgical, prin efectuarea unei mici incizii sau injectarea de substanţe sclerozante cu scopul de a devia fluxul sangvin şi a atrofia varicocelul. Scopul invervenţiei chirurgicale este de a recupera funcţia testiculară prin refacerea fluxului sagvin normal.
Autopalparea, identificarea promptă a simptomelor şi prezentarea la medic sunt cruciale în salvarea funcţiilor testiculare, fertilitate şi o viaţă sexuală normală!
Adormiți prea târziu? Sfaturi pentru a schimba acest obicei
Ritmul circadian, alimentaţia sau activităţile desfăşurate seara pot împinge ora de culcare până după miezul nopţii. Dacă programul vă permite şi simţiţi că sunteţi mai creativi şi mai productivi seara decât dimineaţa, puteţi menţine acest orar. Pentru majoritatea celor care merg la şcoală şi la serviciu dimineaţa, însă, orele de somn sunt extrem de importante pentru randamentul diurn şi pentru starea generală de sănătate.
Stilul de viaţă sau tulburările ceasului biologic, precum sindromul fazei de somn întârziate, sunt o provocare în reglarea orei de somn. Pentru a corecta programul, puteţi lua în considerare câteva sfaturi.
ATENŢIE! Este nevoie de perseverenţă şi dorinţă de schimbare pentru a le implementa şi a vedea rezultate pe termen lung.
1. Expuneţi-vă la lumină puternică dimineaţa Pentru a întrerupe producţia naturală de melatonină şi a vă simţi mai alerţi dimineaţa, expuneți-vă la lumină puternică timp de 45 – 60 de minute în fiecare dimineață. Lumina naturală a soarelui este cea mai bună, chiar și în zilele înnorate, dar o sursă de lumină artificială, cum ar fi o lampă ce simulează lumina naturală, de 10 000 de lux, poate fi eficientă. Folosiți lampa imediat după trezire, dar nu priviţi direct la ea.
Dacă aveţi tulburări de ritm circadian, discutaţi cu medicul de familie sau cu un somnolog pentru a vă
recomanda un anumit tip de terapie cu lumină.
2. Ajustaţi zilnic orele de trezire şi culcare, menţinând un program
cât mai strict În loc de schimbări drastice, ajustați treptat ora de culcare cu 15 minute în fiecare noapte pentru a face tranziția mai ușoară. De asemenea, treziți-vă la aceeași oră în fiecare zi, inclusiv în weekend. Specialiștii în somn sugerează că această consecvență vă ajută în reglarea programului de somn.
3. Evitaţi stimulenţii după-amiaza târziu şi seara
Evitați consumul de băuturi cu cofeină în a doua jumătate a zilei sau cu cel puțin șase ore înainte de culcare. În schimb, beţi apă, infuzii din fructe şi din plante sau lapte cald. Lumina albastră emanată de dispozitivele mobile poate împiedica producția de melatonină și poate întârzia somnul, aşadar evitați timpul petrecut în fața ecranelor cu cel puțin două ore înainte
de culcare. Pe de altă parte, suplimentele cu melatonină ajută corpul să se relaxeze şi să intre în starea de somn.
4. Faceţi sport
Sportul susţine calitatea şi durata somnului, antrenamentele de dimineață precum mersul rapid, exerciţiile de forţă sau yoga fiind cele mai eficiente. Exercițiul aerobic moderat dimineața îmbunătățește calitatea somnului și scade tensiunea arterială în timpul nopţii. Evitați exercițiile fizice intense cu o oră înainte de culcare, deoarece pot interfera cu apariția somnului.
Hepatita C - de ce este greu de diagnosticat?
Hepatita C este o boală infecțioasă virală ce afectează ficatul, fiind cauzată de virusul hepatitei C (VHC). Infecţia poate duce la inflamația ficatului și, în cazuri grave, la ciroză sau cancer hepatic. Boala este tăcută, ea neavând simptome specifice clare, ceea ce o face dificil de diagnosticat.
Hepatita C – cauze şi simptome
Principala cauză a infectării cu hepatita C este contactul direct, neprotejat, cu sângele contaminat sau contactul sexual neprotejat cu persoane infectate. Factorii de risc, conform Centrului European pentru
Prevenirea și Controlul Bolilor, sunt: injectarea de droguri cu ace utilizate de persoane infectate, infecţiile nosocomiale din spitale sau alte unităţi de îngrijire, contactul sexual neprotejat şi transfuziile de sânge contaminat, din decada şi dinainte de anii 1990.
În fazele incipiente, pacienţii cu VHC se confruntă cu oboseală, greață, pierderea poftei de mâncare, dureri abdominale – simptome uzuale pentru stări gripale. 3 din 10 cazuri de hepatita C se vindecă de la sine, însă infecţia cronică, prezentă mulţi ani în corp, are simptome severe precum icter, acumularea de lichid în abdomen, confuzie, somnolenţă, hematoame si varice esofagiene, ciroză, insuficienţă hepatică şi chiar cancer de ficat.
De ce este greu de diagnosticat hepatita
C?
Hepatita C este subdiagnosticată din cauza mai multor factori: multe persoane sunt asimptomatice și nu sunt conștiente de prezenţa infecției, simptomele apărând adesea după leziuni hepatice semnificative. Screeningul este ineficient din cauza constrângerilor de timp, a lipsei de cunoștințe și a reticenței pacienților de a dezvălui factorii de risc. Instituţiile cu risc ridicat, cum ar fi închisorile, nu au implementată testarea de rutină pentru infecții virale, inclusiv pentru virusurile hepatitice. Conștientizarea publicului și a medicilor cu privire la hepatita C și tratamentele disponibile este insuficientă.
Grupuri de risc
Cele mai vulnerabile persoane în faţa infectării cu hepatita C sunt: consumatorii de droguri injectabile, beneficiarii de transfuzii de sânge sau transplant de organe înainte de 1992, când testele de depistare a VHC nu erau
încă disponibile, pacienții în hemodializă, bolnavii de HIV, copiii născuți din mame cu hepatită C.
Abordare în diagnostic și tratament
Testul anticorpilor hepatitei C (anti-HCV) şi ARN viral hepatita C sunt singurele analize care confirmă faptul că aţi avut, respectiv prezenţa VHC. Hepatita C cronică necesită tratament medicamentos, ce durează între 8 şi 12 săptămâni, abstinenţă de la alcool şi o alimentaţie cu componentă hepatoprotectoare.
Bolile tropicale, tot mai frecvente în România
România se aliniază altor ţări dezvoltate, unde, pe fondul încălzirii globale, a ratei tot mai mari de călătorii în zone exotice şi a migraţiei, sunt raportate tot mai multe cazuri de boli tropicale. Despre ce boli este vorba, unde sunt răspândite şi care sunt măsurile de prevenţie?
Ce boli tropicale au început să fie prezente în România şi de unde vin ele?
Malaria, holera, febra tifoidă, febra hemoragică Dengue, bolile digestive sau afecţiunile cutanate, cauzate de înţepături de insecte şi boli parazitare, sunt din ce în ce mai prezente în România. Aceste boli sunt transmise, în principal, de bacterii sau de țânțari din genurile Aedes și Anopheles, care și-au extins aria de răspândire în Europa, prin transport accidental. Tânţarii Aedes, vectorii principali pentru Dengue și Chikungunya, provin din regiunile tropicale și subtropicale, iar Anopheles, vectorul malariei, este deja prezent în România. Reintroducerea bolii este posibilă şi prin călători infectați.
Aria de provenienţă a bolilor tropicale este reprezentată de zone precum Africa
Subsahariană, Asia de Sud şi Sud-Est, insulele din Pacific sau America de Sud.
PROFILAXIE –
prevenţia îmbolnăvirii
Principalul canal de profilaxie este vaccinarea. Aşadar, dacă veţi călători într-o ţară străină în curs de dezvoltare, cu reguli de igienă laxe şi climat umed şi cald, discutaţi cu medicul de familie sau mergeţi la un cabinet de boli tropicale şi medicina călătoriei. Aici, în urma unui consult medical, veţi putea primi atât vaccinul adecvat, cât şi recomandări pentru prevenţia bolilor din regiunea unde veţi călători. Atenţie! Întrucât anticorpii necesită o perioadă de aproximativ 10 zile pentru activare postvaccinare, iar uneori se impune
efectuarea unui rapel, este recomandată prezentarea la medic cu 1-2 luni înainte de călătorie.
MĂSURI DE PREVENŢIE
Fie că este vorba despre patogeni deja existenţi în România, de persoane infectate, ori de deplasări în zonele endemice, regulile de prevenție sunt:
- Menţineţi igiena riguroasă a mâinilor şi a corpului, spălaţi întotdeauna fructele şi legumele consumate crude.
- Evitaţi contactul cu persoane care au călătorit sau vin din ţări cu risc dacă acestea prezintă semne de boală precum febră, dureri abdominale, greaţă şi vărsături, erupţii cutanate şi stare de letargie.
- Purtaţi pantaloni lungi şi haine cu mâneci lungi, utilizaţi substanțe repelente cu DEET (N,N-diethyl-3methylbenzamide) pe părțile neacoperite ale corpului şi pe haine, precum și insecticide de interior.
- Beţi şi utilizaţi pentru gătit doar apă potabilă sau îmbuteliată. Nu beţi apă din surse naturale precum pârâuri, râuri sau lacuri.
- Consumaţi carne şi fructe de mare preparate termic.
Scăpați de durerea de spate după antrenament
Durerile musculare ce apar uneori după antrenamente, atunci când sunt exersaţi muşchi noi sau sesiunea este mai intensă, sunt normale. Febra musculară reprezintă un semn al recuperării, ca urmare a microtraumelor produse fibrelor musculare în timpul efortului fizic. Resimţiţi durere de spate post-antrenament? Iată ce puteţi face pentru a remedia acest disconfort. Totuşi, dacă durerea este constantă şi nu cedează în timp, discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Încăzire şi relaxare
musculară
Încălzirea înainte de antrenament este crucială pentru prevenirea accidentărilor şi a durerilor musculare. Ea pregătește mușchii și articulațiile, crescând fluxul sanguin și flexibilitatea. Exerciţiile recomandate sunt rotirile de brațe, cap şi trunchi, tragerea braţelor în partea opusă, ridicarea genunchiului la piept şi tragerea călcâiului către fese. Relaxarea după antrenament (cool down) are rolul de a reduce tensiunea musculară.
Exerciţiile de relaxare facilitează recuperarea musculară prin scăderea treptată a ritmului cardiac și eliminarea acidului lactic acumulat. Puteţi efectua exerciţii precum aplecări înainte, pentru a vă atinge vârfurile picioarelor cu degetele, din poziţie întins pe burtă, ridicări ale trunchiului şi rotiri ale umerilor şi braţelor, în timp ce respiraţi lent şi profund.
Măsuri de prevenţie a durerii de spate după antrenament
Dacă suferiţi mereu de dureri de spate, cervicale sau lombare după ce practicaţi un sport, încercaţi să:
• Reduceţi greutăţile ridicate – faceţi mai multe repetări cu greutăţi mai mici.
• Corectaţi postura –discutaţi cu antrenorul sau verificaţi postura în timpul exerciţiilor într-o oglindă, pentru a vă putea corecta. O postură greşită sau o efectuare greșită a exerciţiilor de tipul abdomen, spate, genuflexiuni sau fandări pot cauza dureri sau chiar accidentări.
• Schimbaţi tipul de antrenament – anumite antrenamente, precum Zumba, canotaj, ciclism sau exerciţii ca ridicările de greutăţi, abdomene sau genuflexiuni, pot pune presiune pe muşchii ce susţin coloana vertebrală şi determina dureri de spate. Discutaţi cu antrenorul sau cu un medic de recuperare
medicală, pentru a vă adapta antrenamentul.
Măsuri pentru ameliorarea durerilor de spate
Durerile ocazionale de spate pot fi ameliorate cu comprese reci, în sesiuni de 20 de minute, cu pauze, în primele 48 de ore de la antrenament şi alternativ comprese calde şi reci după trecerea celor 48 de ore şi dormind pe o parte, cu genunchii flexaţi. În cazuri severe, când durerea nu se diminuează, vă puteţi administra analgezice sau antiinflamatoare nesteroidiene, iar doctorul vă poate recomanda fizioterapie și câteva sesiuni de kinetoterapie personalizate.
Uleiul esențial de rozmarin, pentru un păr sănătos
Rozmarinul este o plantă aromatică, originară din regiunea Mării Mediterane, cu multiple întrebuinţări, atât gastronomice, cât şi medicinale, graţie proprietăţilor sale: aromatizant natural, antioxidant, antiinflamator şi antifungic. Studii recente au demonstrat faptul că uleiul esenţial de rozmarin are beneficii notabile şi în cazul menţinerii unui păr sănătos şi bogat.
Beneficiile utilizării uleiului de rozmarin pentru păr
Refacerea ţesuturilor şi a nervilor: acidul carnosic, un compus vital al uleiului esenţial de rozmarin, cu puternică activitate antivirală, are capacitatea de a vindeca leziunile nervoase și ţesutul cutanat al scalpului. Rozmarinul poate juca un rol antifungic şi antibacterian, eliminând ciuperci şi bacterii ce pot cauza căderea părului.
Îmbunătățirea circulației sangvine: uleiul esențial de rozmarin ajută la dezvoltarea foliculilor de păr prin optimizarea circulației la nivelul scalpului și furnizarea nutrienților esențiali creşterii părului.
Reducerea inflamației și efect antioxidant la nivelul celulelor: rozmarinul are o mare concentraţie de compuşi antiinflamatori şi antioxidanţi, care protejează celulele cutanate de stresul
oxidativ, contribuind la regenerarea celulară.
Compuşii rozmarinului, care se regăsesc în mare măsură în uleiul esenţial de rozmarin, au avut efecte similare cu cele al minoxidilului într-un studiu comparativ în combaterea alopeciei, stimulând creşterea părului, după o perioadă de 6 luni de utilizare.
Cum utilizăm uleiul esenţial de rozmarin pentru tratamentul scalpului Întotdeauna utilizaţi uleiurile esenţiale diluate în alt ulei vegetal de bază (jojoba, migdale, cocos, avocado sau măsline) ori în alt produs cosmetic.
Pentru a putea vedea rezultatele, tratamentul trebuie să dureze minim 3 luni, cu o utilizare periodică de 1-2 ori pe săptămână. Încercaţi oricare dintre următoarele preparate:
• Masaţi scalpul cu un amestec de 5 picături de ulei de rozmarin la o lingură de ulei de bază, timp de 5-10 minute, şi lăsaţi să acţioneze 20-30 de minute. Spălaţi părul cu un şampon blând.
• Spălaţi părul cu un amestec de 20-30 de picături de ulei de rozmarin la 6 linguri de şampon blând. Menţineţi pentru a acţiona 3-4 minute, apoi clătiţi. Puteţi pune câteva picături de ulei de rozmarin şi în balsam sau în masca de păr, dar acestea nu se aplică la rădăcina părului, ci doar pe lungimea firului.
• Preparaţi propriul şampon natural, astfel: amestecaţi ½ cană săpun de Castilia lichid, 15 picături ulei esenţial de rozmarin, ½ cană de ceai de mentă sau de muşeţel şi turnaţi într-un recipient care se închide ermetic. Utilizaţi pentru spălarea obişnuită a părului.
Tărâţe de psyllium - beneficii pentru întregul corp
Tărâţele de psyllium sunt un tip de fibră solubilă, obţinută din semințele plantei
Plantago Ovata, originară din India. Ele nu se digeră integral şi nu se absorb în intestinul subţire, trecând în intestinul gros şi contribuind la eliminarea toxinelor și la controlul glicemiei, al nivelului de colesterol din sânge, al hipertensiunii arteriale şi altele.
Beneficiile tărâței de psyllium pentru sănătate
O serie de studii în domeniul nutriţiei, publicate în reviste de specialitate, au relevat faptul că tărâţele de psyllium pot preveni afecţiuni cronice, îmbunătăţind starea generală de sănătate prin mecanisme specifice. Astfel, psyllium contribuie la:
• Îmbunătățirea tranzitului intestinal și tratarea constipației cronice, însă şi la ameliorarea episoadelor diareice, prin creşterea volumului materiilor fecale şi crearea unui conţinut unitar. Studiile au demonstrat că administrarea tărâței de psyllium îmbunătățește semnificativ frecvența scaunelor și consistența acestora la pacienții cu constipație cronică.
• Controlul glicemiei, prin administrarea de suplimente cu psyllium. Acestea reduc nivelurile de zahăr
din sânge, după mese, la persoanele cu diabet zaharat de tip 2, contribuind la gestionarea mai eficientă a glicemiei.
• Reducerea nivelului de colesterol de tip LDL, datorită capacităţii fibrelor alimentare de a capta grăsimile din alimente, împiedicând absorbţia lor în sânge.
• Controlul greutății corporale, prin calitatea fibrelor solubile de a induce şi păstra mai mult timp senzaţia de sațietate. Astfel, cercetări publicate în diferite jurnale medicale au demonstrat că suplimentarea cu psyllium înainte de mese poate crește senzația de sațietate și reduce aportul caloric la mesele ulterioare.
• Îmbunătățirea sănătății cardiovasculare a fost observată în numeroase studii, ce au inclus şi tărâţele de psyllium, care au demonstrat că acestea pot reduce markerii inflamatori și tensiunea arterială,
factori importanți pentru sănătatea cardiovasculară.
Tărâţe de psyllium –mod de administrare
Necesarul zilnic de fibre al unui adult este de 30 de grame, pe care le puteţi obţine din cereale integrale, legume şi fructe proaspete. Aşadar, doza obișnuită de psyllium este de 5 sau maxim 10 grame, înainte de mese, cu un pahar de apă. Începeți cu 5 grame de trei ori pe zi, crescând treptat dacă le toleraţi bine. Beţi multă apă şi urmați întotdeauna instrucțiunile de pe ambalaj sau sfaturile medicului, pentru a preveni efecte secundare precum constipaţia, balonarea şi flatulenţa.
Atenţie! Tărâţele de psyllium pot întârzia absorbţia anumitor medicamente, aşadar discutaţi cu medicul curant dacă urmaţi tratamente pentru afecţiuni cronice.
Alimente recomandate pentru tura de noapte
Dacă lucraţi constant în ture de noapte, sau doar periodic, trebuie să ştiţi că atât hidratarea optimă, cât şi ceea ce mâncaţi vă poate ajuta să fiţi mai atenţi, mai alerţi şi în controlul activităţii desfăşurate. De asemenea, mâncatul noaptea, atunci când sistemul digestiv nu este pregătit pentru a fi activ, creşte riscurile de a suferi de simptome gastrointestinale sau de a dezvolta tulburări metabolice, obezitate sau probleme cardiovasculare. De aceea este esenţial ca alimentele consumate în timpul nopţii să fie adaptate ritmului circadian al corpului uman.
Cum mâncăm în tura de noapte
• Limitaţi cantitatea de mâncare între orele 24.00 şi 06.00 dimineata, însă consumați mici gustări în acest interval, pentru a vă da energie.
• Beţi 1-2 pahare cu apă înainte de a începe tura de noapte şi apoi, periodic, câte un pahar de apă sau ceai, reducând aportul de lichide spre dimineaţă.
• Luaţi un mic-dejun uşor, odată ajunşi acasă, pentru a nu fi treziţi de senzaţia de foame.
• Evitaţi mesele copioase cu 2 ore înainte de culcare.
Ce mâncăm şi bem în tura de noapte Specialiştii în nutriţie recomandă consumul de alimente hidratante pe parcursul muncii în tura de noapte. Luaţi la pachet o porţie de supă de legume cu carne slabă, pe care să o mâncaţi caldă. Supa contribuie la creşterea temperaturii corpului, care scade, în mod natural,
între orele 03.00 şi 04.00, aceasta fiind şi uşor digerabilă, datorită faptului că ingredientele sunt deja fierte. Alte alimente care vă pot oferi şi lichide, pentru a înlătura oboseala, sunt: fructe precum pepene, căpşune, afine, zmeură şi mere şi legume ca dovlecel, castravete şi roşii.
Alimentele cu indice glicemic scăzut sunt digerate lent şi nu cresc glicemia brusc, ceea ce compensează activitatea redusă a pancreasului pe timpul nopţii. Acestea sunt: carne slabă, peşte, legume şi leguminoase, iaurt şi brânză de vaci, nuci şi seminţe, cereale integrale, fructe şi ciocolată amăruie.
Vă puteţi prepara salate şi meniuri complete care să conţină proteine animale sau vegetale, din carne slabă sau peşte, grăsimi vegetale, din ulei de măsline, floarea soarelui sau dovleac, şi carbohidraţi complecşi, din cereale integrale. Hidrataţi-vă cu apă, ceai
verde, kombucha şi infuzii de fructe. Puteţi bea cafea la începutul turei.
Ce nu mâncăm şi nu bem în tura de noapte Evitaţi alimentele ultraprocesate, carnea roşie, grăsimile animale şi dulciurile din făină albă. Acestea cresc glicemia şi generează, ulterior, o stare de somnolenţă. De asemenea, reduceţi cantitatea de sare şi de condimente iuţi sau picante, întrucât sunt iritante pentru sistemul digestiv.
Nu consumaţi alcool pe parcursul turei şi nici la final şi evitaţi să beţi cafea spre dimineaţă.
Modificări posturale datorate vârstei și soluții practice
Odată cu vârsta, corpul devine mai fragil, postura se modifică şi înălţimea scade. Toate acestea sunt fenomene naturale prin care trece organismul, însă nu este necesar ca ele să afecteze modul de funcţionare a corpului uman. Iată câteva măsuri pe care le puteţi lua pentru a contracara efectele îmbătrânirii.
Modificări ale posturii
datorate vârstei
1. Aplecarea torsului înainte
Pe măsură ce îmbătrânim, discurile intervertebrale pierd lichid sinovial și se aplatizează, rezultând un spațiu mai mic între vertebre și o postură uşor înclinată a trunchiului. Acest proces poate începe înaintea vârstei de 40 de ani, fiind exacerbat de scăderea densităţii osoase (osteopenie şi osteoporoză) și a masei musculare (sarcopenie), ce se acutizează spre vârsta de 70 de ani.
2. Reducerea înălţimii
Devenim mai scunzi din cauza acelorași factori care cauzează curbura coloanei vertebrale: pierderea hidratării discurilor şi măcinarea vertebrelor, ceea ce duce la reducerea înălțimii. Coloana vertebrală este zona principală unde se manifestă pierderea înălțimii, începând cu a patra decadă de viaţă, cu aproximativ 1 cm pe deceniu,
micşorarea devenind de obicei vizibilă în a opta decadă.
3. Modificarea mersului Odată cu vârsta, pasul nostru se scurtează. Printre cauze se numără: rigidizarea articulațiilor, scăderea elasticității și a puterii în mușchi, tendoane și ligamente, pierderea lichidului din articulaţii şi a masei musculare. În plus, scurtarea pașilor creşte riscul de cădere şi de accidentare.
Măsuri timpurii pentru a preveni efectele îmbătrânirii asupra corpului
• Menţineţi musculatura tonifiată şi puternică prin: antrenamente de forță (flotări, fandări, ridicări de gantere) şi exerciţii de întărire a musculaturii abdomenului şi a spatelui (plank clasic şi lateral, prin sprijinirea pe un antebraţ).
• Preveniţi tendinţa de aplecare a trunchiului prin
exerciţii posturale, care îmbunătăţesc mobilitatea și flexibilitatea: răsuciri ale trunchiului, extensii toracice, întinderi ale umărului în tocul ușii, cu deschidere a pieptului, și întinderea coloanei prin înclinări ale bărbiei.
• Menţineţi sănătatea oaselor şi a muşchilor prin alimentaţie echilibrată, bogată în: proteine slabe (carne slabă, lactate şi brânzeturi degresate, leguminoase), carbohidraţi complecşi (cereale integrale, leguminoase, nuci şi seminţe), calciu şi vitamina D (ouă, lactate, seminţe de susan şi legume cu frunze verzi).
• Fiţi activi – indiferent ce tip de mişcare faceţi, de la mers, dansat, sport de echipă, arte marţiale, tai chi sau aerobic la înot, toate acestea contribuie la o mai bună flexibilitate articulară, un somn mai odihnitor şi chiar la o stare de spirit optimă.
• Nu fumaţi!
Cum să aveți mușchi mai puternici fără a ridica greutăți
Exerciţiile fizice pe care le faceţi au început să devină plictisitoare, iar rezultatele nu sunt conform aşteptărilor? Chiar şi atunci când aveţi anumite limitări în gama de mişcări sau în tipul de exerciţii, ori când nu doriţi să faceţi antrenamente cu greutăţi, vă puteţi tonifia musculatura şi menţine un aspect plăcut apelând la mici trucuri.
Iată ce puteţi încerca:
1. Exerciţii izometrice
Exercițiile izometrice implică menținerea unei poziții fixe fără mișcare, în timp ce muşchii sunt contractaţi. De exemplu: Plank/Planșă –mențineți poziția de flotare pe antebraţe și degetele picioarelor, cu corpul drept, timp de 30-60 de secunde, Wall Sit/Spate la perete –sprijiniți spatele de perete, cu genunchii la 90 de grade, mențineți 30-60 de secunde, Glute Bridge Hold/Podul gluteal – culcat pe spate, cu genunchii flexați, ridicați șoldurile și mențineți 30-60 de secunde.
2. Timp de odihnă mai scurt
Ajustarea timpului de odihnă între seturi poate ajuta la spargerea platourilor și la atingerea obiectivelor. O odihnă mai scurtă (0-60 de secunde) mărește rezistența musculară, iar un timp de până la 90 de secunde menţine ritmul cardiac şi arde grăsimile. Pentru
restabilirea energiei vă puteţi odihni 3-5 minute.
3. Exerciţii compuse
Genuflexiunile și fandările sunt exerciții compuse ce implică mușchii fesieri, coapsele, gambele, trunchiul și partea inferioară a spatelui, fiind ideale pentru antrenamente complete. Ele economisesc timp și ard mai multe calorii datorită antrenării mai multor grupe mari de mușchi, fiind utile pentru pierderea în greutate, menținerea masei musculare şi îmbunătățirea stabilităţii și echilibrului.
4. Repetări unilaterale
Exercițiile unilaterale lucrează câte o parte a corpului, ajutând la identificarea și gestionarea dezechilibrelor de forță. De exemplu, genuflexiunile cu un singur picior sau ridicările gambei fără sprijin îmbunătățesc echilibrul, forța și propriocepția. Faceţi mai multe repetări din fiecare exerciţiu unilateral,
pentru a eficientiza antrenamentul.
5. Superseturi de exerciţii
Superseturile înseamnă exerciții pentru grupuri musculare opuse, efectuate consecutiv, fără sau cu odihnă minimă. Această metodă maximizează eficiența antrenamentului prin combinarea exercițiilor de ardere a grăsimilor și de creștere a masei musculare într-un interval scurt de timp, datorită tehnicii de contractare musculară alternativă.
De exemplu, un superset pentru abdomen și spate implică 10 crunch-uri (jumătăţi de abdomene) și, fără pauză, 10 ridicări și coborâri de picioare, iar pentru muşchii picioarelor puteţi efectua 10 fandări cu un picior şi, imediat, 10 ridicări de călcâi.
O călătorie înapoi spre rădăcini
Muzee ale satului din România
Călătoria înseamnă cunoaştere, şi ce poate fi mai fascinant şi emoţionant, în acelaşi timp, decât cunoaşterea rădăcinilor noastre? Vă propunem să explorăm muzeele satului din România. Vom porni din cea mai nordică zonă a ţării şi vom călători în sensul acelor de ceasornic, prin regiunile istorice ale României, punctate ici-colo de câte un muzeu al satului, ce îşi deschide porţile şi ne invită pe uliţele sale.
ROMÂNIA ŞI MUZEELE SATULUI
Muzeul Satului Bucovinean, situat chiar lângă Cetatea de Scaun a Sucevei, reflectă organizarea complexă a satului tradițional din Bucovina şi arhitectura vernaculară a locuinţelor. Gospodăriile cu case și anexe sunt umbrite de arbori bătrâni şi amplasate pe ulițele satului, cu biserica și clopotnița, crâșma și școala în centrul comunității. Pe valea pârâului se află instalațiile hidraulice, iar atelierele tradiționale organizate aici servesc ca școli pentru copii și turiști.
Muzeul Satului Vrâncean, localizat la intrarea în Crângul Petreşti, în apropiere de Focşani, are gospodării şi instalaţii din Vrancea, organizate pe gospodării din zona montană, de deal şi de şes, casa din Nereju fiind una dintre cele mai vechi, ridicată la 1780. O activitate specifică pentru zona Vrancei este viticultura, aşadar veţi regăsi aici crame din secolul XIX din
Odobești, Cotești şi Cândeşti.
Traversăm Dunărea şi ajungem în nordul Dobrogei, unde, în apropiere de Tulcea, se află Satul Pescăresc Tradițional. Aici, cele câteva căsuţe tradiţionale, acoperite cu stuf din Delta Dunării, un bufet, o cherhana şi mori de vânt sunt aliniate de-a lungul a 3 uliţe, ce simbolizează cele trei braţe ale Dunării: Sfântu Gheorghe, Sulina şi Chilia. Ceva mai la sud, în satul Enisala, se află Muzeul satului nord-dobrogean, o gospodărie țărănească ce cuprinde casa cu chiler şi anexele sale.
După aproximativ 300 de
kilometri şi 4 ore de mers cu maşina, ajungem la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, inaugurat în anul 1936 de către părintele sociologiei româneşti, Dimitrie Gusti, în prezenţa Regelui Carol al II-lea. Muzeul expune gospodării, biserici şi troiţe, şcoli şi alte construcţii comunitare, mori şi instalaţii de pe întreg teritoriul ţării. Anual, se organizează aici o multitudine de evenimente, târguri, concerte şi expoziţii, despre care puteți afla de pe pagina de web a muzeului.
Un muzeu unic, ce îmbină cultura familei Golescu cu cea a ţăranului dedicat cultivării
pământului, este Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii
Goleşti. Odată ce treceţi pe sub foișorul de pază, unde, în anul 1821, a poposit Tudor Vladimirescu, şi unde este expus steagul oștirii lui Tudor, veţi putea vizita Școala Liberă
Obştească, înființată de banul Radu Golescu pentru copiii din sat şi Conacul familiei
Golescu, care găzduieşte tronul celor patru regi ai României și biroul lui Carol I. Mai departe, veţi întra în lumea satului românesc, cu gospodării aduse din multe zone ale României, toate respectând tematica viticulturii şi pomiculurii.
Continuăm periplul şi ajungem la Muzeul Satului Vâlcean, din comuna Bujoreni, unde, pe dealul molcom şi pitoresc ce se înalţă deasupra Oltului, se întind uliţele cu case ţărăneşti, porţi specifice nordului Olteniei, mori, Cula Bujoreanu, Hanul lui Bogdan, şcoli şi ateliere meşteşugăreşti, cea mai veche construcţie fiind o casă înălţată acum mai bine de 200 de ani.
Vizităm Muzeul arhitecturii populare din Gorj, la Curtișoara, ce cuprinde monumente de arhitectură
și tehnică populară din Gorj, dar şi una dintre cele mai
frumoase cule din zonă: Cula Tătărescu, monument din secolul al XVIII-lea.
Apoi mergem la Timişoara şi vizităm Muzeul Satului
Bănăţean, unde se află gospodării româneşti, dar şi ale minorităţilor care locuiesc de sute de ani în zonă: germani, sârbi, maghiari, alături de care, specific muzeului, veţi putea vedea oloiniţe, instalaţii de presare a seminţelor pentru producerea uleiului.
Intrăm în Transilvania, mergând direct la Parcul Etnografic Naţional „Romulus Vuia” din Cluj Napoca, primul muzeu al satului în aer liber din România, înfiinţat la 1 iunie 1929. Muzeul găzduieşte multe gospodării ale moţilor, inclusiv una dintre primele construcţii transferate în muzeu în anul 1929: Casa moţului Văsar din Vidra, Alba. Apoi, în Maramureş, unde se află două muzee în aer liber: Muzeul Satului din
Baia Mare şi Muzeul Satului Maramureşean din Sighetu Marmaţiei. Ambele sunt muzee regionale, care prezintă gospodării din zona Maramureşului, cu animale, instalaţii, căpiţe de fân şi alte acareturi.
Coborând spre centrul ţării, vizităm şi Muzeul ASTRA din
Sibiu. Probabil unul dintre cele mai întinse muzee în aer liber din România, unde poți petrece câteva ore, plimbându-te pe aleile şerpuitoare şi aruncând priviri curioase în casele ţăranilor de altădată. Muzeul îşi păstrează farmecul, indiferent de anotimp, iar priveliştea asupra morilor de pe malul lacului este inconfundabilă.
Mai puţin cunoscute şi promovate sunt muzeele satului din judeţul Mureş: Muzeul Etnografic „Anton Badea” din Reghin, cu cele câteva gospodării amenajate tradiţional şi exponate ce spun povestea locului şi a obiceiurilor zonei de munte, Muzeul Satului Chibed şi Muzeul Satului din Veţca, ambele din Mureș, două case ţărăneşti ce înglobează tot ce înseamnă tradiţie şi meşteşug local. În judeţul Harghita găsim gospodării tradiţionale, care au devenit veritabile muzee ale satului în Cristuru Secuiesc şi Bisericani, datorită colecţiilor de artefacte, unelte şi alte obiecte din comunităţile locale expuse aici. Similar, în judeţul Covasna găsim muzee ale satului în: Valea Zălanului, Arcuş, Cernat şi Zăbala, fiecare cu specificul său.
Descoperire plăcută, Echipa i-Tour
