Ediția
1 iulie - 15 august 2024
Secretul dietei mediteraneene
Screeningul pentru Vitamina D - noile recomandări
Seleniul - mineral esențial pentru sănătatea tiroidei
pag. 4
pag. 7
pag. 8
Agresorii pielii și cum îi combatem
pag. 42
Cuprins
EDITORIAL
4 Secretul dietei mediteraneene
NOUTĂȚI MEDICALE
7 Screeningul pentru Vitamina D - noile recomandări
SFATUL SPECIALISTULUI
8 Seleniul - mineral esențial pentru sănătatea tiroidei
SFATUL PSIHOLOGULUI
10 Disocierea - când nu mai ești în tine
FAMILIE
13 Coreglarea emoțională - însoțirea copilului de la criză la calm
19 Micul dejun este o provocare pentru copil?
AFECȚIUNI
20 Mituri și realități despre colesterol
23 Mâncărimi la nivelul scalpului - cauze posibile
24 Manevra Epley - cum se face, beneficii și atenționări
27 Durerea de dinți noaptea - remedii naturale
ÎNGRIJIRE
30 Mai puțin scroll, mai mult timp pentru tine
32 Somnul insuficient perturbă echilibrul emoțional
34 Cum creștem nivelul de serotonină în mod natural?
37 Cum combatem efectele schimbării de fus orar?
41 Măsuri pentru sănătatea vezicii urinare
42 Agresorii pielii și cum îi combatem
45 Sensibilitatea dentară - cum protejați dinții sensibili
46 Suplimentele cu creatină și sănătatea creierului
ALIMENTAȚIE
49 Amidonul rezistent - beneficii pentru digestie și metabolism
50 Zmeura - aromă, dulceață și sănătate la pachet
MIȘCARE
53 Exerciții pentru creșterea capacității pulmonare
54 Activități sportive pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor
LA DRUM CU ALPHEGA
58 Stațiunea Sovata și lacurile ei, unice în Europa
TEXTE
Comitetul științific:
Dr. Mariana Olingheru
Coordonator Științific
Diana Amza
Psihoterapeut
COORDONATOR PROIECT
Anca Golovei
HEALTH WRITER
Anca Stănilă
GRAFICĂ & DTP
Adrian Săvescu
CREDITE FOTO Shutterstock www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 1 iulie - 15 august 2024.
www.alphega-farmacie.ro contact@alphega-farmacie.ro +40 21 407 77 11
Secretul dietei mediteraneene
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Dieta mediteraneeană
– cea mai bună dietă în 2024
Dieta mediteraneeană a fost votată cea mai bună dietă pentru anul 2024. 43 de experți din 11 specialități medicale au analizat și clasificat 30 de diete într-un top american. Rezultatul acestui raport se publică de 14 ani, în fiecare an, în luna ianuarie în U.S. News & World Report. Anul acesta este al 7-lea an consecutiv când dieta mediteraneeană se impune în fața celorlalte regimuri alimentare.
Ce este dieta mediteraneeană?
Dieta mediteraneeană este alimentația tradițională din zona Mării Mediterane (Italia, Spania, Grecia, Franța). Aceasta pune accentul pe cereale integrale, legume, fructe, leguminoase, nuci, semințe, ulei de măsline, ierburi, condimente aromate.
Peștele și fructele de mare se consumă de cel puțin 2 ori pe săptămână, proaspete, dacă acest lucru este posibil, și nu congelate. Brânză, ouă, iaurt și pui se consumă în porții moderate zilnic sau săptămânal. Dulciurile și carnea roșie sunt rezervate ocaziilor speciale.
Alimentele procesate trebuie consumate cât mai rar sau deloc.
Vinul roșu este permis în cantități moderate, respectiv 1 pahar pe zi, la masă, preferabil la cină.
De ce este atât de specială dieta mediteraneeană?
Dieta mediteraneeană nu este de fapt o dietă în sensul clasic al termenului dietă, deoarece nu impune reguli stricte și nu presupune excluderea completă a anumitor alimente. Pe lângă selectarea categoriilor de alimente, dieta mediteraneeană se bazează pe consumul echilibrat de alimente proaspete, de proveniență locală și cât mai variate. O valoare deosebită se pune pe servitul mesei acasă, dar și la restaurant, împreună cu cei dragi, într-o atmosferă relaxantă. Timpul alocat mesei este generos, inclusiv pentru prânz. Astfel, dieta mediteraneeană poate fi urmată fără dificultăți prea mari, pentru o perioadă lungă de timp.
Beneficiile pentru sănătate ale dietei mediteraneene
Punctul forte al dietei mediteraneene este reducerea riscului de
boli cardiovasculare. Alte beneficii validate științific: reduce riscul de diabet zaharat, obezitate și sindrom metabolic, protejează creierul și scade riscul de demență și tulburări cognitive. Deși nu este o dietă de slăbire, promovează un regim sănătos care contribuie la scăderea în greutate.
Dieta mediteraneeană este, de fapt, un stil de viață
Dieta mediteraneeană nu înseamnă doar paste, ulei de măsline, pește și fructe de mare – toate de proveniență locală și de bună calitate. Rețineți că la baza piramidei dietei mediteraneene clasice se află activitatea fizică zilnică.
Și cele mai speciale ingrediente ale acestei diete sunt: pauza de prânz, servirea mesei în familie sau cu prietenii, zâmbetul și buna dispoziție.
Screeningul pentru Vitamina D - noile recomandări
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Care sunt noile recomandări pentru
screeningul Vitaminei D?
Noile linii directoare ale Societății de Endocrinologie (Vitamin D for the Prevention of Disease: An Endocrine Society Clinical Practice Guideline ) publicate in iunie 2024 in The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, solicită limitarea suplimentelor cu vitamina D dincolo de aportul zilnic recomandat la anumite grupuri de risc și sunt împotriva testării de rutină a 25-hidroxivitamina D [25(OH)D] la persoanele sănătoase.
De asemenea, nu se recomandă suplimentele empirice de vitamina D peste
DRI actual pentru a reduce riscul de îmbolnăvire la adulții sănătoși mai tineri de 75 de ani.
Cine beneficiază de suplimentarea empirică cu Vitamina D3?
Conform noilor ghiduri, persoanele care pot beneficia de suplimentarea cu vitamina
D includ:
• Copii cu vârsta cuprinsă între 1-18 ani pentru a preveni rahitismul și pentru a reduce potențial riscul de infecții ale tractului respirator.
• Persoanele însărcinate pentru a reduce riscul de complicații materne și fetale sau neonatale.
• Adulții cu vârsta peste 75 de ani pentru a reduce riscul de mortalitate.
• Adulții cu prediabet pentru a reduce riscul de diabet de tip 2. Pentru aceste categorii de risc, specialiștii sunt de acord cu suplimentarea empirică de Vitamina D (definită ca fiind aportul de vitamina D care depășește aportul de referință alimentar (DRI) și este implementat fără testare pentru 25(OH)D. Astfel, noile doze recomandate sunt mai mari decât cele stabilite in 2011. De asemenea, recomandarea este pentru suplimentarea zilnică, mai degrabă decât intermitentă (săptămânală, bilunară sau lunară).
Alte indicații pentru tratamentul cu vitamina
D sau testarea 25(OH)D
Noile ghiduri nu exclud evident, situațiile în care testarea și tratamentul cu Vitamina D sunt necesare. Aici sunt incluse persoanele cu osteoporoză, osteomalacie, scleroză multiplă, boli cardiovasculare, diabet, depresie, accidente vasculare cerebrale, boli autoimune, infecții repetate, diferite tipuri de cancer etc.
Testarea Vitaminei D se recomandă și atunci când apar simptome precum: dureri musculare sau osoase, antecedente de fracturi, spasme musculare, pierderea apetitului, căderea părului, depresie, oboseală cronică, tulburări de somn, slăbiciune musculară la nivelul brațelor și coapselor, senzație de furnicături, de “înțepături și ace” în mâini sau picioare.
Automedicația poate avea efecte nedorite asupra sănătății dumnevoastră. Pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat, apelați la sfatul unui medic specialist.
Seleniul - mineral esențial pentru sănătatea tiroidei
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie,
Rolul seleniului
Seleniul este un mineral esențial pentru sănătatea tiroidei. Acesta intervine în metabolismul hormonilor tiroidieni, în procesele antioxidante și în modularea funcției imuno-endocrine a tiroidei, prin intermediul selenoproteinelor. Seleniul este benefic în controlul disfuncțiilor tiroidiene prin scăderea titrului de autoanticorpi și scăderea procesului local inflamator tiroidian.
Suplimentarea cu seleniu este utilă atât în hipotiroidie, cât și în hipertiroidie.
Deficitul real de seleniu în sânge este rar, apărând doar în cazuri de malnutriție severă. De aceea, nu se recomandă dozarea seleniului seric de rutină.
Cum acționează seleniul?
Tiroida este organul cu cea mai mare concentrație de seleniu pe gram de țesut. Seleniul intră în structura aminoacidului selenocisteină, componentă a selenoproteinelor. Principalele selenoproteine sunt reprezentate de glutation-peroxidaza, tioredoxin reductaza și deiodinase.
Deficitul de seleniu se asociază cu alterarea mecanismelor de apărare îndreptate împotriva
Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
stresului oxidativ, generând iodinarea aberantă a unor proteine și sinteza de autoanticorpi. De aceea, deficitul de seleniu se asociază în special cu boli autoimune ale tiroidei (tiroidita Hashimoto, boala Graves Basedow).
Suplimentarea cu seleniu determină creșterea activității intratiroidiene a glutation-peroxidazei și a tioredoxin reductazei și scăderea titrului de anticorpi anti-TPO și antitireoglobulină, ceea ce duc la scăderea infiltratului limfocitar tiroidian.
Concluzii
• Necesarul zilnic de seleniu este mic, doza zilnică recomandată de seleniu fiind de 55 μg. România, însă, este o țară cu deficit de seleniu al solului, de aceea, pentru majoritatea persoanelor, este necesară suplimentarea cu seleniu, necesarul dozelor zilnice fiind cuprins între
20-200 mcg/zi, în funcție de categoria de vârstă și patologia asociată. Doza maximă considerată a fi toxică este de 1000 mcg/zi.
• Suplimentarea cu seleniu este utilă atât în hipotiroidie, cât și în hipertiroidie.
• Seleniul are rol deosebit de important în managementul bolilor autoimune tiroidiene. În plus, seleniul modulează toxicitatea metalelor grele în organism, susține sănătatea cardiovasculară și funcția cognitivă.
• Rețineți că fumatul determină o rezistență la suplimentarea cu seleniu.
• Cele mai importante surse alimentare de seleniu sunt reprezentate de: nuci braziliene, ciuperci crimini, cod, creveți, ton, somon, scoici, pui, ouă, ciuperci shiitake, miel și curcan.
• Suplimentarea cu seleniu organic din cereale (drojdia de bere) este mai sigură și mai eficientă decât administrarea de seleniu anorganic (selenit de sodiu).
Disocierea - când nu mai ești în tine
Diana Amza, Psihoterapeut
Disocierea este un fenomen psihologic care implică desprinderea de realitatea înconjurătoare (derealizare) sau de cea a propriului corp și identități (depersonalizare). Disocierea se poate manifesta ca visare cu ochii deschiși, ca înstrăinare de mediul înconjurător, de ceilalți oameni, de activitatea obișnuită, ca pierdere a sensibilității în diferite părți ale corpului ori incapacitate de a simți emoții, chiar de scindare a personalității. În această stare, conștiința, identitatea, memoria și percepția nu mai sunt integrate într-un tot coerent.
Din exterior, persoana disociată pare că „plutește”, cade brusc pe gânduri, privește în gol în loc să stabilească un contact vizual atent, nu simte în anumite zone ale corpului, iar la nivelul conversației pare confuză și nu înțelege ce i se spune sau nu își aduce aminte anumite lucruri din experiența importantă de viață.
Cauze ale disocierii
Disocierea apare adesea ca răspuns la emoții intense, stres sau traumă, fiind un mecanism de apărare prin care persoana rupe contactul cu părțile dureroase din sine. Unele persoane pot să se disocieze în mod natural pentru a face față unei experiențe copleșitoare, reveninduși după eveniment și fiind capabile să îl proceseze și să îl integreze retroactiv. În alte cazuri, disocierea devine mecanismul principal de a gestiona emoțiile, astfel încât persoana poate manifesta amnezie persistentă față de
evenimentele din copilărie (nu are decât puține amintiri) sau de cele din perioada adultă.
Tehnici practice pentru a reveni în corp
Iată mai jos câteva tehnici simple pe care le puteți aplica pentru a vă reconecta la simțuri și a vă cultiva prezența în corp, aici și acum:
1. Stimulați-vă simțurile pentru a reveni la prezent. Țineți în mână un obiect pentru a vă concentra asupra lui, simțind textura, formele și explorând mobilitatea lui.
3. Țineți un jurnal. Scrieți despre amintiri, experiențe, emoții și gândurile voastre legate de acestea. Acest lucru ajută la procesarea sentimentelor și la reconectarea cu sinele interior.
4. Practicați meditația de tip mindfulness. Puteți folosi meditațiile ghidate audio pentru a vă facilita concentrarea.
5. Exprimați-vă creativitatea. Implicațivă în artă, muzică sau alte activități creative. Exprimarea de sine poate favoriza conștientizarea de sine și conexiunea.
Atunci când disocierea nu este doar un simptom tranzitoriu, ea se poate manifesta ca tulburare psihică, afectând toate palierele de viață ale persoanei. În acest caz, este recomandată apelarea la serviciile uneui medic psihiatru și ale unui psihoterapeut, pentru tratament corespunzător.
Coreglarea emoțională - însoțirea copilului de la criză la calm
Diana Amza, Psihoterapeut
Fiecare părinte își dorește pentru copilul său acea putere interioară care îi conferă independență și capacitatea de a face față oricăror emoții și situații, și caută să întipărească aceste lucruri încă din primele săptămâni de viață ale copilului.
Metodele tradiționale includ lăsarea copilului mic să plângă până ce tace singur, fără a-l consola, ori, la vârste la care acesta poate înțelege, transmiterea unor încurajări dure („fii puternic”, „nu mai plânge!”, „gata, a trecut!”). Puțini știu însă că firescul creșterii este tocmai de la dependența emoțională și incapacitatea de a regla autonom emoțiile, trecând prin sentimentul de siguranță și conectare cu un adult, la independența emoțională și capacitatea de a se autoregla.
Ce este coreglarea emoțională?
Coreglarea este un proces de suport emoțional prin
care părintele se conectează la copil, îi înțelege nevoile și îl ajută să proceseze emoțiile într-un cadru sigur atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic. Principiul de bază al coreglării emoționale este să fiți alături de copil sau adolescent pe tot parcursul manifestării emoției sale, până ce se liniștește complet. A pleca prea devreme duce la alimentarea nesiguranței și reaprinderea ciclului de gânduri negative și afecte puternice.
Cum se manifestă coreglarea emoțională în cazul copiilor?
1. Fiți calm. Respirați adânc
și fiți în primul rând modelul de abordare sănătoasă a emoțiilor de care copilul are nevoie.
2. Identificați emoția copilului, cauzele și ajutați-l să verbalizeze ceea ce simte. Cu cât este mai mic copilul, cu atât capacitatea lui de exprimare este mai redusă, iar rolul părintelui este mai important în a oglindi și a pune în cuvinte emoțiile, frustrările, senzațiile sau gândurile copilului.
3. Transmiteți calmul la nivelul gesturilor. Păstrați o mimică binevoitoare și rămâneți calm, așezându-vă la nivelul ochilor copilului, pentru a vă putea privi în ochi din poziții de egalitate. Înălțimea adultului poate părea amenințătoare unui copil care deja este tulburat emoțional, accentuând agitația, spaima, furia sau sentimentul de izolare.
4. Transmiteți calmul prin voce. Folosiți un ton scăzut și binevoitor atunci când vorbiți cu copilul, centrat pe conștientizarea emoției, a problemelor și a soluțiilor.
Cu timpul, copilul va prelua acest calm în propria atitudine.
5. Validați emoțiile copilului. Puneți în cuvinte emoțiile și încercați să aflați cauzele lor. Validarea poate fi exprimată prin cuvinte precum „văd că te simți furios acum, spune-mi de ce, vreau să înțeleg” sau „poți să plângi cât ai tu nevoie, eu sunt aici lângă tine”.
6. Preveniți suprastimularea senzorială. Un copil care își trăiește emoțiile poate fi ușor afectat și supraîncărcat de stimuli din jurul său, ceea ce va duce la escaladarea emoțiilor și chiar la crize. Dacă este posibil, mergeți cu copilul într-un spațiu liniștit, închideți televizorul sau limitați zgomotele de fundal și amânați cerințele (nu este momentul potrivit să îi cereți să facă lucruri, deoarece nu se va putea concentra).
7. Folosiți atingerea doar dacă vă permite copilul. Îmbrățișările pot veni ca un răspuns natural al părintelui care dorește să aline durerea copilului, însă nu toți copiii doresc să fie îmbrățișați, de aceea este bine să vă asigurați că aceasta este nevoia copilului și nu a dumneavoastră.
8. Cultivați ritualurile și rutina. Este recomandabil să aveți în rutina dumneavoastră și a copilului mici acțiuni pe care le faceți pentru liniștire, evitând metodele de tipul „stat la colț” sau „stat pe scăunel”, metode care îl deconectează
pe copil de la adult. Mici jocuri liniștite, privitul pe fereastră împreună, folosirea unor marionete pentru a transpune în scenă evenimentele supărătoare pentru copil îl vor ajuta să proceseze mai bine emoțiile.
9. Ghidați copilul către o activitate plăcută sau necesară, fără presiune sau grabă. Odată ce observați liniștirea copilului, preveniți tendința de a reveni la sursa de suferință sau ruminațiile, propunând copilului o nouă acțiune sau anunțându-l ce urmează să facă: „acum, că a trecut emoția, haide să mergem la bucătărie să așezăm masa de seară” sau „hai acum să colorezi”/ „hai să facem o cursă de mașinuțe”.
Coreglarea emoțională în cazul adolescenților Coreglarea emoțională este binevenită și în cazul adolescenților, adaptată la nevoile și specificul acestora. Ea poate fi realizată respectând
principiul de bază al coreglării și ținând cont de următoarele aspecte: 1. Familiarizați adolescenții cu metode de liniștire emoțională, precum practicile de mindfulness și tehnici de relaxare. Ajutați-i să identifice activități plăcute, hobby-uri și pasiuni și încurajați practicarea lor.
2. Petreceți zilnic timp împreună, procesați evenimentele de peste zi, fără judecarea sau criticarea lui sau a prietenilor. Ajutați-i să vadă problemele și din alte perspective și să conștientizeze riscurile și consecințele căilor de acțiune posibile.
3. Având în vedere că rolul părintelui scade în formarea adolescentului ca personalitate, asigurați-i un mediu variat cu influențe pozitive. Încurajați-l să facă parte dintr-o echipă, să facă voluntariat, să participe la grupuri de dezvoltare sau cursuri la care poate cunoaște persoane de vârstă apropiată și lega prietenii.
Micul dejun este o provocare pentru copil?
Micul dejun poate fi o provocare pentru copii şi familie, deopotrivă. Fie că se trezesc mai târziu şi nu au timp să mănânce dimineaţa, fie că nu le place ceea ce mulţi părinţi consideră că este normal să mănânce la micul dejun sau doresc să limiteze consumul de calorii pentru a se menţine în formă, toate acestea pot cauza refuzul de a lua micul dejun.
Ocazional, o zi începută fără mic dejun nu este o problemă, însă beneficiile acestei mese pentru copii sunt atât de mari, încât un mic efort pentru a integra şi o gustare înainte de a pleca la şcoală va aduce recompense în scurt timp.
Beneficiile micului dejun pentru copii
Poate că, mai mult decât pentru un adult, micul dejun este o masă esenţială pentru copii. Iată de ce:
1. Îmbunătățeşte performanța școlară. Micul dejun oferă energia necesară pentru a începe ziua şi le permite copiilor să se concentreze mai bine la şcoală. De asemenea, un mic dejun echilibrat, bogat în nutrienți esențiali precum proteinele, carbohidrații complecși și grăsimile sănătoase, poate contribui la optimizarea performanțelor academice și la o mai bună atenție în clasă.
2. Menține un nivel optim de energie. Dimineaţa, nivelul glicemic este scăzut, iar micul dejun ajută la restabilirea nivelului de zahăr din sânge, oferind energia necesară pentru activitățile fizice și mentale ale copiilor şi
prevenind instalarea oboselii la şcoală.
3. Încurajează obiceiuri alimentare sănătoase. Copiii care iau micul dejun au un aport mai echilibrat de nutrienți pe parcursul zilei și sunt mai puțin predispuși să mănânce excesiv la mesele ulterioare sau să ia gustări nesănătoase, prevenind obezitatea.
Sfaturi pentru a transforma micul dejun într-un obicei zilnic
• Pregătiţi cât mai multe lucruri din seara anterioară: de la aranjatul hainelor şi ghiozdan până la planul pentru pachet şi micul dejun, acestea pot fi făcute de seara. Discutaţi cu copilul ce doreşte să mănânce la micul dejun. Poate uneori va dori cereale
cu lapte sau cu iaurt, iar altă dată, o tartină cu cremă de brânză, ou fiert sau o omletă. Faceţi planul de activităţi şi stabiliţi responsabilităţile dinainte, astfel încât fiecare să ştie ce are de făcut, iar cel mic să se trezească ştiind că şi ce va mânca.
• Gândiţi în afara cutiei (de cereale): poate unii copii nu apreciază cerealele cu lapte şi doresc ceva mai crocant sau mai consistent. Fiţi deschişi experimentelor şi încercaţi să le oferiţi iaurt grecesc cu fructe congelate, nuci şi miere, o tartină cu caşcaval, şuncă şi legume proaspete sau cu unt de arahide, salată de ou fiert de seara.
• Dacă timpul vă permite, luaţi micul dejun împreună, pentru a fi un exemplu de urmat de către copii şi a crea un obicei sănătos în familie.
Mituri și realități despre colesterol
Mituri despre colesterol
Colesterolul este rău
Colesterolul este un steroid esenţial pentru funcţionarea corpului, clasificat în: lipoproteine cu densitate mare (HDL) şi scăzută (LDL). LDL (colesterolul „rău”) se poate acumula în pereții vaselor de sânge sub formă de plăci, îngustând și blocând fluxul sanguin, şi poate provoca angină pectorală sau atac de cord. HDL (colesterolul „bun”) transportă lipidele înapoi la ficat pentru eliminare, reducând riscurile.
Menținerea echilibrului este esențială pentru sănătate.
Dacă sunt tânăr sau slab nu am colesterol mare
Chiar și la o greutate sănătoasă, puteți avea colesterolul ridicat din cauza unor factori precum moştenirea genetică, dieta, activitatea fizică redusă, fumatul, alcoolul și anumite afecţiuni. Hipercolesterolemia
Colesterolul este o substanță grasă (lipidă), care se găsește în sânge și în toate celulele corpului.
Este esențial pentru funcționarea normală a organismului, fiind implicat în formarea membranelor celulare, a anumitor hormoni și a vitaminei D. Colesterolul provine din două surse principale: alimentaţia şi sinteza hepatică, ficatul producând colesterolul necesar corpului.
familială (HF) poate apărea la 1 din 200 de persoane, încă din copilărie. Testarea timpurie este crucială.
Dacă aveam colesterol mare, sigur aveam simptome
Colesterolul mare, în sine, nu cauzează simptome directe. Poate duce, însă, la ateroscleroză, care, odată instalată, poate provoca simptome precum dureri în piept, atac de cord sau AVC. Doar analizele de sânge ajută la o detectare precoce.
Alimentele cu colesterol cresc lipidemia în sânge
Lipidemia este influențată de mai mult decât colesterolul alimentar. Consumul de zaharuri și carbohidrați simpli poate crește nivelul de colesterol. Pe de altă parte, carnea procesată, cremele grase, brânzeturile conțin grăsimi saturate și trans, ce cresc LDL-ul. Dieta și stilul de viață activ joacă, ambele, roluri cruciale în gestionarea LDL.
Doar bărbații trebuie să se îngrijoreze că au colesterolul mare
Deși bărbații pot avea un risc mai mare de boli de inimă la o vârstă mai tânără, femeile își pierd protecția oferită de estrogeni și riscul creşte, după menopauză, ajungând la același nivel cu al bărbaților. Monitorizarea și gestionarea colesterolului este importantă pentru ambele sexe.
Nu am nevoie de medicamente pentru a scădea lipidemia
Un stil de viață sănătos poate fi suficient pentru multe persoane în gestionarea colesterolului. Totuşi, HF sau LDL ridicat pot impune administrarea de statine sau alte medicamente. Acest lucru este crucial pentru persoanele cu boli cardiovasculare sau diabet, deoarece se confruntă cu riscuri crescute de complicații cardiace.
Mâncărimi la nivelul scalpului -
cauze posibile
Mâncărimi, furnicături sau înțepături pe scalp – cu toţii avem uneori aceste senzaţii, care pot fi de moment sau de lungă durată, fiind însoţite de simptome ca amorţeală sau arsură. Cele din urmă poartă denumirea de parestezie, un cumul al simptomelor, care se manifestă ca urmare a unor neuropatii sau a altor afecţiuni sistemice. Dacă vorbim doar despre mâncărimi şi furnicături la nivelul scalpului, atunci iată o serie de cauze posibile şi ce puteţi face pentru a le ameliora.
Scalp sensibil sau iritaţia scalpului
Mâncărimile scalpului pot fi declanșate de iritanți precum detergenți de rufe, tratamente cosmetice pentru păr, parfum şi sulfaţi din şampon sau resturile de produse cosmetice rămase pe scalp. Puteţi avea un scalp mai sensibil pe fondul prezenţei unui număr mai mic de glande sebacee sau a terminațiilor nervoase mai sensibile. Utilizaţi şampoane blânde, fără SLS (sulfaţi), clătiţi părul şi scalpul temeinic şi nu lăsaţi produsele de stilizare a părului să atingă scalpul.
Afecţiuni cutanate ale scalpului
Diverse afecțiuni ale pielii pot provoca senzaţia de strângere a scalpului, mâncărime și furnicături. Dermatita seboreică duce la zone inflamate, solzoase, cu cruste
albe sau galbene pe piele şi scalp. Eczema scalpului sau dermatita atopică are ca rezultat mâncărimi și pete uscate și îngroşate, care afectează frecvent copiii. Psoriazisul, în special psoriazisul în plăci, creează zone inflamate cu scuame, adesea pe scalp. Mergeţi la medicul dermatolog pentru o evaluare a problemelor scalpului dacă observaţi astfel de manifestări.
Păduchi
de cap
Păduchii de cap trăiesc pe scalp şi pe firele de păr, hrănindu-se cu sângele scalpului, unde provoacă mușcături pruriginoase. Primele semne ale infestării sunt mâncărimile, senzația de furnicături sau senzația de mișcare pe scalp. Ouăle sau lindinii sunt alb-gălbui şi se găsesc la baza firelor de păr, iar adulţii sunt negri sau
gri albicios, vizibili la nivelul scalpului. Se răspândesc cu ușurință la copii, în special în școli și grădiniţe, dar pot infesta şi adulţii. Verificaţi cu atenţie firele de păr în apropierea rădăcinilor şi aplicaţi soluţii de eliminare a păduchilor, pe care le puteţi achiziţiona din farmacii.
Panică şi anxietate
Conform Asociației pentru
Anxietate și Depresie din America, atacurile de panică pot provoca senzația de furnicături şi mâncărimi la nivelul scalpului, din cauza modificării fluxului sanguin și a hormonilor de stres. Alte simptome ale atacului de panică includ puls rapid, palpitații, amețeli, dureri în piept, greață și dificultăți de respirație. Tineţi sub control aceste trăiri puternice practicând tehnici de respiraţie.
Manevra Epley - cum se face, beneficii și atenționări
Vertijul pozițional paroxistic benign (VPPB) este un motiv frecvent pentru care oamenii se prezintă la medic, acuzând senzaţii de învârtire. VPPB este cauzat de o problemă a urechii interne, şi anume: particulele plutitoare detașate din utricul care se deplasează în canalele semicirculare ale urechii interne.
Această deplasare trimite creierului semnale incorecte despre poziția corpului, provocând vertij sau senzație de rotire. Dr. John Epley a dezvoltat o serie de mișcări pentru a disloca aceste cristale și a le readuce în utricul, atenuând simptomele de vertij.
Manevra originală Epley este realizată de medic, însă o versiune similară poate fi efectuată acasă.
În ce constă manevra Epley?
Manevra Epley constă în diferite tipuri de rotiri ale capului şi ale corpului, în poziţie întins şi în şezut, timp de aproximativ două minute. Întotdeauna realizaţi manevra prin înclinarea capului pe partea cu urechea afectată. Este posibil să fie nevoie să dormiţi pe o pernă mai înaltă în noaptea ulterioară procedurii.
Este posibil ca simptomele să fie prezente în acest timp, să aveţi senzaţie de greaţă sau ameţeală, dar şi să fie necesar să repetaţi manevra în zilele următoare. Însă, în cazul în care vertijul este cauzat de VPPB, manevra
Epley va atenua simptomele, având o rată de succes de peste 80%.
Cum se efectuează
manevra Epley?
1. Eliberaţi patul de obstacole, păstrând o pernă mai înaltă pe care să o poziţionaţi sub umeri atunci când vă întindeţi.
2. Staţi aştezat pe marginea patului, la jumătatea lungimii. Dacă problema este la urechea dreaptă, rotiţi capul la 45 de grade spre dreapta, iar dacă este la urechea stângă, rotiţi capul la 45 de grade spre stânga.
3. Întindeţi-vă pe spate, cu capul întors în aceeaşi direcţie ca la punctul 2, cu umerii pe pernă şi capul (rotit) lăsat mai jos de nivelul pernei. Aşteptaţi 30 de secunde.
4. Rotiţi capul 90 de grade spre partea opusă, în timp ce este lăsat pe spate, în jos. Aşteptaţi 30 de secunde.
5. Rotiţi întregul trunchi la 90 de grade spre partea de la punctul 4 (stânga dacă
urechea afectată este cea dreaptă şi dreapta dacă urechea cu probleme este cea stângă), în timp ce staţi întinşi. Aşteptaţi 30 de secunde.
6. Ridicaţi-vă, lent, în poziţie şezut pe partea de la punctul 5 şi aşteptaţi 1-2 minute înainte de a părăsi patul.
Atenţie!
Efectuarea manevrei Epley acasă este sigură, însă poate fi util să aveţi pe cineva alături în timpul procedurii, în cazul în care vertijul se agravează sau apar alte manifestări. Dacă suferiţi de afecțiuni musculoscheletale care vă limitează capacitatea de mișcare, afecțiuni vasculare sau dezlipire de retină, ar fi bine să discutaţi cu medicul înainte de a efectua manevra Epley, pentru siguranţa dumneavoastră.
Durerea de dinți noaptea - remedii naturale
Durerea de dinţi în timpul nopţii este, poate, unul dintre cele mai chinuitoare momente, când un abces sau alte probleme dentare provoacă un disconfort intens. Caracterizată prin pulsaţii şi intensităţi diferite şi ascuţite, durerea dentară poate face imposibilă odihna, iar fiecare mişcare va accentua senzaţiile.
Dacă nu puteţi ajunge de urgenţă la un cabinet medical, iată câteva remedii naturale care vă pot ameliora, temporar, durerea dentară. Nu amânaţi, însă, vizita la medicul stomatolog.
Comprese reci
Pentru a atenua durerea de dinți, aplicați o compresă rece: câteva cuburi de gheaţă învelite într-un prosop, pe zona afectată. Acest lucru contractă vasele de sânge, reducând inflamaţia și durerea. Repetați la fiecare 2-3 ore, sau mai des, în sesiuni de 15-20 de minute, pentru a ameliora disconfortul și pentru a reuşi să dormiţi.
Apă caldă cu sare
Clătirea cavitaţii bucale cu apă sărată este un remediu popular împotriva durerii de dinți. Apa sărată acţionează ca un agent antibacterian natural, reduce inflamația și protejează dinții şi mucoasele de infecții. De asemenea, clătirea cu soluţie salină caldă ajută la îndepărtarea resturilor alimentare. Puteţi completa clătirea cu o curăţare blândă cu ață dentară.
Ceai de salvie
Salvia este recomandată pentru îngrijirea cavității bucale datorită proprietăților sale antiseptice, antiinflamatorii și antioxidante. Extractul de salvie, sub formă de ceai sau gel cu salvie, poate ajuta la reducerea inflamației gingiilor, la combaterea bacteriilor şi la menținerea sănătății generale a cavității bucale. De asemenea, poate atenua durerile dentare şi gingivale. Clătiţi uşor cu ceai de salvie, menţinând fiecare înghiţitură pentru câteva secunde, apoi scuipând, sau masaţi locul dureros cu gel pe bază de extract de salvie.
Ceai de mentă
Compușii antibacterieni, antioxidanți și efectul de amorțire al mentolului pot
Clătiţi gura cu ceai de mentă sau ţineţi câteva minute un pliculeț de ceai pe locul dureros pentru o ameliorare temporară.
Cuişoare
Eugenolul, sau uleiul de cuișoare, poate atenua durerile de dinți, în special în inflamaţiile cronice ale pulpei dentare, acționând ca un analgezic local şi amorțind zona. Preparați o pastă din cuișoare măcinate şi lăsate câteva minute la înmuiat în apă, pe care să o aplicaţi direct sau într-un pliculeţ gol de ceai pe dintele dureros. O abordare mai rapidă este mestecarea unui cuişor şi apoi menţinerea lui în dreptul dintelui cu probleme. Se recomandă prudență în cazul utilizării la copii, din cauza riscului de a înghiți cuișoare, care pot fi
Mai puțin scroll, mai mult timp pentru tine
Petreceţi prea mult timp pe rețelele sociale? Simţiţi că vă desprindeți cu dificultate din activitatea de scroll, chiar dacă aceasta nu vă mai aduce satisfacţie? Imaginaţi-vă ce aţi putea realiza în acel timp, câte întâlniri aţi putea avea cu prietenii, în lumea reală, cât v-aţi putea plimba, sau ce lucruri noi aţi putea învăţa. Iată câteva sugestii pe care să le urmaţi pentru a vă recupera timpul personal si a nu-l mai pierde pe internet.
Mai târziu
De multe ori amânăm diferite treburi, în locul unor activităţi mai plăcute. Aceeaşi tehnică se poate aplica şi în cazul dispozitivelor sau a accesării rețelelor sociale. Atunci când ecranul telefonului sau aplicaţiile vă atrag atenţia întrebaţi-vă dacă este cu adevărat important să le accesaţi. Dacă nu, mai pot aştepta.
Mai încet
Aplicațiile de rețele sociale și internetul sunt concepute pentru a vă atrage și reține atenția. Puteţi scăpa de această capcană dândule mai încet. Încercaţi următoarele tehnici:
• Dezactivați notificările pentru majoritatea aplicațiilor de pe telefon și computer.
• Limitați notificările evitând urmărirea sau abonarea la prea multe conturi și profiluri pe rețelele sociale.
• Activați o opțiune de blocare a ferestrelor de tip pop-up şi a reclamelor online.
• Păstrați ferestrele browserului mici pentru a elimina elementele vizuale care vă distrag atenția.
Mai rar
Agregaţi timpul petrecut pe rețelele sociale sau pe diferite aplicaţii într-un singur interval, în fiecare zi. Puteţi lua în considerare utilizarea timpului liber la ecrane ca pe recompensă după ce ați terminat munca, ați finalizat diferite treburi, în timp ce faceţi exerciţii sau mergeţi pe jos, într-un areal sigur. Indiferent de abordarea pe care o alegeţi, nu începeţi şi nu finalizaţi ziua pe internet, deoarece lumina de la ecrane vă poate perturba ritmul circadian somn-veghe.
Mai puţin
Internetul şi reţelele sociale nu vă vor stabili limite, deși
există o serie de aplicații mobile care vă pot ajuta în acest sens. Reduceţi, treptat, timpul alocat activităţilor online și utilizați un cronometru. Ideal ar fi ca acesta să fie pe un dispozitiv separat, pentru a vă ajuta să vă desprindeţi de ecranul utilizat. De asemenea, puteţi restrânge în mod intenţionat numărul de aplicaţii și siteuri web pe care le utilizați.
Mai deloc
Luați o pauză totală de la internet deconectându-vă cel puțin 1-2 zile întregi în fiecare lună. O pauză completă de la rețelele sociale și ecrane vă poate ajuta să identificați alte activități plăcute şi chiar mai benefice, din viața dumneavoastră. Reconectați-vă cu ceilalți și cu propria persoană, prin întâlniri, plimbări, lectură, meditaţie etc. în această perioadă de deconectare de la Internet.
Somnul insuficient perturbă echilibrul emoțional
Emoţiile ne guvernează fiecare aspect al vieţii şi al sănătăţii fizice. De la bucurie şi fericire la tristeţe, anxietate şi chiar furie, toate acestea îşi lasă amprenta asupra fluxului hormonal, a funcţionării organelor interne, dar şi asupra motivaţiei, a interacţiunilor sociale, a memoriei şi a capacităţii de învăţare. Mai presus decât emoţiile, însă, se situează capacitatea noastră de a le înţelege şi controla, iar somnul guvernează această capacitate.
50 de studii asupra somnului şi a impactului emoțional Există o sumedenie de moduri în care corpul este privat de odihnă, de la întârzierea momentului în care ne culcăm la treziri nocturne, insomnie sau trezire foarte devreme. O echipă de cercetători de la Universitatea de Stat din Montana, SUA, a analizat peste 150 de studii realizate în ultimii 50 de ani, urmărind să identifice modul în care lipsa de somn afecteaza emoțiile oamenilor, precum și impactul asupra dispoziţiei, cum ar fi apariţia sau accentuarea simptomelor de anxietate sau depresie.
Lipsa somnului perturbă mult emoțiile pozitive, având un impact mai puternic asupra acestora decât orice alt efect asupra echilibrului emoțional.
Chiar și o creștere ușoară a timpului de veghe poate reduce semnificativ emoțiile pozitive, însă acest fenomen se observă cel mai mult în cazul privării totale de somn. Alterarea emoţiilor şi trăirilor pozitive din cauza pierderii somnului poate deveni cauza principală pentru o calitate mai slabă a vieții și probleme de sănătate mintală.
Persoanele care nu dorm suficient pot întâmpina şi diminuarea capacității de a exprima emoții. Ele pot relata faptele din jurul unui eveniment cu impact afectiv puternic, dar nu pot descrie modul în care s-au simţit. De asemenea, cercetătorii au observat că participanţii tineri, precum şi cei vârstnici, resimţeau mai puternic efectele privării de somn asupra dispoziţiei generale, tinerii şi vârstnicii fiind mai sensibili, din punct de vedere emoțional, la lipsa orelor de somn.
Simptome ale unor probleme emoţionale precum anxietatea, de exemplu, pulsul accelerat şi tendinţele de îngrijorare, sunt exacerbate de privarea de somn, în special la tineri, care întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte reglarea emoțiilor.
Aceste observaţii arată că un somn de calitate este crucial pentru a te simți pozitiv, iar privarea de odihnă poate
perturba modul în care percepem şi reacţionăm la stimuli emoţionali.
Trăirile pozitive, cum ar fi bucuria sau interesul față de viaţă şi de universul înconjurător, au menirea de a susţine comportamente de cunoaștere, precum şi resursele noastre fizice, intelectuale, sociale și psihologice pe perioade lungi de timp.
Cum creștem nivelul de serotonină în mod natural?
Serotonina este un neurotransmițător produs de celule ale sistemului nervos central localizate în creier, piele, plămâni şi intestin, responsabil cu: reglarea stării de spirit, a poftei de mâncare şi a digestiei, stimularea funcţiei memoriei, inducerea unui somn de calitate şi a unui comportament pozitiv. Creșterea nivelului de serotonină poate ajuta la mai multe afecțiuni de sănătate, inclusiv în ameliorarea simptomelor de depresie şi anxietate.
Recomandări pentru a creşte natural nivelul de serotonină
Alimente care cresc nivelul de serotonină
Deși serotonina nu poate fi obținută direct din alimente, triptofanul, un aminoacid găsit în alimente bogate în proteine, cum ar fi curcanul, somonul și tofu, este transformat în serotonină în creier. Bariera hemato-encefalică limitează intrarea triptofanului în creier, consumul de carbohidrați care cresc insulina alături de alimente bogate în triptofan ajută la creșterea producției de serotonină. Aşadar, mâncaţi pâine integrală cu carne de curcan, fulgi de ovăz cu lapte sau iaurt şi nuci, somon cu orez integral și fructe cu biscuiți sau unt de arahide, ciocolată amăruie cu migdale.
Lumină pentru serotonină
Nivelul serotoninei scade de
obicei iarna și crește vara, fiind corelat cu schimbările de dispoziție și tulburările afective sezoniere.
Expunerea la soare crește producția de serotonină, prin sinteza la nivelul pielii, iar prezenţa în natură contribuie, la rândul său, având un efect pozitiv. Petreceţi minim 15 minute în aer liber, zilnic, în timp ce vă plimbaţi sau faceţi exerciţii fizice. Dacă alegeţi să vă expuneţi în orele cu soare intens, aplicaţi cremă cu protecţie solară. Ca alternativă, utilizaţi o lampă pentru terapie prin lumină.
Mai mult sport
Exercițiile fizice pot îmbunătăți prezenţa serotoninei în creier prin creșterea sintezei, a metabolismului și a eliberării sale, inducând efecte benefice asupra stării de spirit și a funcției cognitive. Îmbinaţi beneficiile
expunerii la lumina naturală cu sportul astfel: mergeţi în drumeţii la munte sau pe dealuri, alergaţi sau exersaţi în parc ori într-un loc însorit din casă. Dacă nu agreaţi căldura soarelui, plimbaţivă pe malul mării sau al unui lac dimineaţa devreme.
Tehnici de relaxare
Practicaţi tehnici de relaxare pentru reducerea stresului, acesta fiind la orginea unui nivel scăzut de serotonină si a altor probleme de sănătate. Încercaţi: respiraţia diafragmatică, prin umflarea abdomenului la inspir şi restrângerea sa la expir, practica yoga şi concentrarea pe cum simţiţi fiecare postură, ascultarea muzicii relaxante precum muzica simfonică, jazz sau bossa nova, grădinărit, 10-20 de minute de masaj terapeutic zilnic şi de socializare.
Cum combatem efectele schimbării de fus orar?
Schimbarea rapidă a fusului orar, ce are loc în urma traversării mai multor meridiane în doar câteva ore, poate avea efecte perturbatoare asupra organismului. De la oboseală accentuată în timpul zilei şi dificultate de a dormi noaptea până la probleme digestive, dificultăţi de concentrare şi memorie, dureri de cap şi chiar pierderi de echilibru ne pot afecta atunci când schimbăm rapid fusul orar şi poartă denumirea de „jet lag”. Cum le facem faţă şi cum reducem timpul de manifestare a jet lagului?
Strategii de reducere a efectelor schimbării de fus orar
Reglarea ceasului biologic înaintea călătoriei
Reglarea ritmului circadian pentru adaptarea la un nou fus orar poate dura până la 9-10 zile, însă, întrucât deseori nu avem acest timp la dispoziţie pentru a fi în formă, este necesar să începem adaptarea cu 2-3 zile înaintea plecării. Aşadar, beţi multă apă şi încercaţi să modificaţi cu câte 15-30 de minute pe zi orarul de somn, pentru a se apropia de cel de la destinaţie. Luaţi mese uşoare şi limitaţi consumul de grăsimi, alcool şi cafea înaintea plecării.
În avion
De cum vă urcaţi în avion, potriviţi ceasul pe ora destinaţiei, pentru a vă putea ajusta mai uşor programul de somn.
Ridicați-vă și faceți mișcare la intervale regulate, pentru a îmbunătăți circulația sângelui și pentru a reduce disconfortul.
În general, se recomandă
mese uşoare în timpul zborului, iar anumite aplicaţii mobile vă pot indica intervalele de somn/veghe şi de masă, însă poate fi dificil să le respectaţi, în special din cauza programului de servire a meselor în avion. Evitaţi consumul de alcool, întrucât deshidratează organismul. Nu dormiţi şi nu beţi cafea la finalul zborului dacă ajungeţi seara, însă puteţi face asta dacă aterizaţi dimineaţa.
La destinaţie
Utilizați lumina naturală pentru a vă ajusta ritmul circadian. Dimineața, expuneți-vă la lumină puternică pentru a vă trezi, iar seara evitați lumina intensă, pentru a favoriza somnul. Beţi multe lichide, în special apă, pentru rehidratare.
Rezultatele unui studiu recent accentuează importanţa pe care o are un mic dejun bogat, în detrimentul cinei, în reglarea ceasului intern, urmare a schimbării
bruşte a fusului orar.
Conform studiului, dublarea dimensiunii micului dejun și sărirea peste cină în primele trei zile după aterizare a accelerat recuperarea organismului cu 4 zile, de la 9 la 5 zile.
Acest lucru se conciliază, de asemenea, cu sfaturile experților în somn. Aceştia recomandă evitarea meselor abundente înainte de culcare şi, în schimb, un mic dejun mai consistent, bogat în calorii şi proteine.
Faceți exerciții ușoare în fiecare dimineaţă sau mergeți pe jos în timpul zilei, pentru a vă ajuta corpul să se adapteze mai rapid noului fus orar.
Măsuri pentru sănătatea vezicii urinare
Vezica urinară este una dintre principalele căi de eliminare a reziduurilor şi toxinelor din organism, aici fiind stocată urina, până la momentul evacuării.
Datorită pereţilor elastici şi a creşterii fiziologice, vezica unui copil poate stoca de la circa 100 ml de urină la 2 ani, 200 ml la 5 ani, până la 300-400 ml la 12 ani. Vezica unui adult are o capacitate de circa 400-600 ml, iar nevoia de a micţiona apare de la 150-200 ml de lichid ajuns în vezică.
Ce măsuri luaţi pentru a menţine sănătatea vezicii urinare și a-i asigura funcţionarea normală?
Beţi suficientă apă şi
alte lichide
Necesarul zilnic de lichide al unei persoane depinde mult de greutatea sa şi de nivelul de activitate fizică. De principiu, pentru o greutate de 50 de kg si o activitate fizică uşoară se recomandă consumul a aproximativ 1,6 litri de lichide, pe când o persoană de 70-80 de kg va trebui să consume aproximativ 3 litri de lichide pe zi. Consumul suficient de apă pe parcursul unei zile va determina necesitatea de micţiune la circa 3 ore.
Urinaţi la timp şi corect
Micţionaţi des, ideal la fiecare 3 - 4 ore, pentru a preveni slăbirea mușchilor vezicii urinare și infecțiile. Urinați menținând o poziție relaxată pentru a asigura golirea vezicii. De exemplu, femeile ar trebui să se aşeze pe scaunul de toaletă în loc să stea deasupra. Nu vă grăbiţi,
alocaţi timp suficient pentru a goli complet vezica urinară. Urina şi reziduurile rămase în vezică cresc riscul de infecții.
Menţineţi igiena zonei
intime
După utilizarea toaletei ştergeţi-vă din faţă spre spate şi spălaţi zilnic zona intimă, cu un săpun blând formulat special sau pentru piele sensibilă. Urinaţi înainte şi după contactul sexual. Acest obicei reduce riscul de infecție urinară atât la femei, cât şi la bărbaţi. Purtați lenjerie de corp din bumbac și pantaloni largi pentru a menține uscată zona uretrei.
Pantalonii strânși și lenjeria de nailon pot reține umezeala, favorizând multiplicarea bacteriilor.
Asiguraţi un stil de viaţă activ
O greutate corporală sănătoasă cu un indice al masei corporale între 18,50 si 24,99 (greutate/înălţime) reduce presiunea pe vezica urinară şi pierderile de urină. Pentru a vă menţine în acest interval, faceți alegeri alimentare sănătoase și exerciții fizice regulate, ce pot preveni problemele vezicii urinare şi constipația. De asemenea, efectuați zilnic exerciții pentru mușchii planșeului pelvian (Kegel) pentru a preveni incontinenţa în timpul strănutului sau râsului şi a ajuta la golirea completă a vezicii urinare.
Renunţati la fumat
Fumatul irită vezica urinară şi creşte riscul de cancer. Renunțarea la fumat reduce riscul de infecții și cancer, îmbunătățind sănătatea generală a tractului urinar.
Agresorii pielii și cum îi combatem
Factorii genetici influenţează culoarea, textura, tipul de ten şi aspectul general al pielii, însă pentru a avea o piele sănătoasă, luminoasă, cu aspect
şi culoare uniforme trebuie să fim conştienţi că anumiţi factori externi sau interni pot perturba modul de funcţionare a pielii, acţionând ca agresori.
Factorii externi care agresează pielea
Poluarea aerului și fumul de ţigară
Poluarea aerului afectează tenul prin expunerea la particule nocive și substanțe chimice precum: particule în suspensie, de foarte mici dimensiuni, dioxid de azot, ozon, compuşi organici volatili din fumul de ţigară și dioxid de sulf, care pătrund în piele. Acestea pot provoca inflamații, îmbătrânire prematură, pete pigmentare și acnee.
Clima
Temperatura şi umiditatea excesive sau prea mici perturbă funcţionarea normală a pielii, provocând sudoraţie, eliminare de sebum şi contribuind la blocarea porilor sau, dimpotrivă, uscând pielea şi ducând la prurit, descuamări şi iritaţii cutanate.
Radiaţiile ultraviolete
Razele UV provoacă arsuri solare, îmbătrânire prematură (riduri, pete pigmentare) și cresc riscul de cancer de piele. Radiaţiile UVB afectează stratul exterior ale epidermei,
cauzând arsuri și daune
ADN-ului, în timp ce radiaţiile
UVA pătrund mai adânc, distrugând colagenul și elastina. Expunerea repetată la radiaţii UV slăbește bariera protectoare a pielii.
Alergenii
Contactul cu alergeni precum polen, praf, mucegai, parfum sau alte substanţe din produsele cosmetice, poate duce la dermatită alergică de contact sau eczemă, cu simptome ca roșeață, mâncărime şi inflamaţii.
Alimentația şi medicamentele
Alimentele prăjite, bogate în carbohidraţi simpli şi
zahăr, provoacă inflamaţie în organism şi îmbătrânire cutanată prematură, respectiv, cresc nivelul de insulină şi producţia de sebum, determinând blocarea porilor şi apariţia acneei. Medicamente precum anumite antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene, statine şi diuretice pot provoca alergii cutanate însoţite de erupţii şi prurit cutanate, respectiv fotosensibilitate şi arsuri solare.
Paşi de îngrijire pentru a combate agresorii externi ai pielii
• Curățare regulată: demachiaţi sau spălaţi fața de două ori pe zi cu un
produs delicat, pentru a îndepărta impuritățile.
• Hidratare, reparare şi protecţie: utilizaţi o cremă hidratantă care să ajute la întărirea barierei cutanate. Alegeţi creme care conţin antioxidanți (vitamina C, vitamina E, niacinamide) pentru a neutraliza radicalii liberi și pentru a proteja pielea de stresul oxidativ.
Dimineaţa, aplicaţi o cremă sau un ser care formează o barieră protectoare şi reparatoare, ce ajută la protejarea pielii împotriva agresorilor din mediu. Consumaţi 1,5 – 2 litri de lichide zilnic pentru a asigura şi o hidratare din interior.
• Protecție solară: folosiți zilnic un produs care oferă protecție solară cu spectru larg UVA şi UVB, de minim 30 SPF, chiar și în zilele înnorate, pentru a proteja pielea de radiațiile UV.
• Evitați zonele poluate: dacă este posibil, limitați expunerea în zonele cu nivel ridicat de poluare, în special la orele de vârf. Utilizaţi aplicaţii mobile de monitorizare a calităţii aerului, care conţin informații despre nivelul de
poluanţi, alergeni, umiditate şi chiar indicele UV.
• Alimentație sănătoasă: consumaţi alimente bogate în antioxidanți, cum ar fi fructele și legumele crude, pentru a ajuta pielea să se regenereze și să lupte împotriva efectelor negative ale poluării.
• Evitarea fumatului: renunţați la fumat şi evitaţi zonele în care se fumează, pentru a preveni efectele nocive ale fumului de ţigară asupra pielii.
Factorii interni care agresează pielea
Modificările hormonale
Modificările hormonale din perioada pubertăţii pot cauza producţie sebacee în exces şi acnee, iar după menopauză, odată cu diminuarea estrogenilor, pielea pierde din elasticitate şi ridurile devin mai pronunţate. Hormonii sexuali din timpul sarcinii contribuie la producţia de melanină şi la apariţia de pete pigmentare denumite melasmă, precum şi la modificări de pilozitate pe corp.
Stresul
Stresul are multiple efecte negative asupra pielii, de la creşterea producţiei de sebum şi apariţia acneei, până la exacerbări ale afecţiunilor cutanate preexistente, precum eczeme şi psoriazis şi îmbătrânire prematură, accelerând formarea ridurilor și pierderea elasticității pielii.
Afecţiuni autoimune
Cele mai frecvente boli autoimune cu efecte
cutanate vizibile, în care sistemul imunitar identifică celule ale corpului drept patogeni şi le distruge, sunt:
• Lupus eritematos sistemic (LES) – cauzează erupții cutanate, sub formă de fluture, pe față și alte leziuni cutanate.
• Psoriazis – se manifestă prin plăci roșii acoperite cu scuame albe, cel mai frecvent pe coate, genunchi și scalp.
• Vitiligo – determină pierderea pigmentului pielii, ducând la apariția de pete albe.
• Tiroidita Hashimoto –conduce la uscăciune şi descuamare cutanată, îngroşarea pielii şi edeme.
Cum combatem agresorii interni ai pielii
Ne putem proteja pielea de agresorii interni având mai multă grijă de noi înşine. De la practicarea exerciţiilor fizice regulate, ce ajută la eliminarea toxinelor prin transpiraţie, la un somn mai bun, reducerea stresului și adoptarea unor tehnici de diminuare a acestuia, precum respiraţie diafragmatică, mindfulness sau meditaţie, şi până la identificarea, alături de medici specialişti, a problemelor medicale ce pot cauza afecţiuni ale pielii şi aderenţa la un tratament, toate acestea ne ajută să avem o piele mai sănătoasă şi mai luminoasă.
Sensibilitatea dentară - cum protejați dinții sensibili
Sensibilitatea dentară este o senzaţie de durere şi disconfort ce apare la nivelul dinţilor ca răspuns la stimuli specifici, cum ar fi alimente şi lichide fierbinţi sau reci, dulci sau acide, aer rece inspirat pe gură şi chiar atingerea dinţilor cu periuţa de dinţi.
Sensibilitatea dentară apare atunci când smalţul, stratul protector al dintelui, se subțiază sau gingiile se retrag, iar dentina devine expusă. Dentina conține mici tubuli ce duc direct la nervii din interiorul dintelui şi transmit impulsurile dureroase.
Cauzele sensibilităţii dentare
Sensibilitatea dentară poate avea mai multe cauze, printre cele mai comune fiind:
Retracția gingivală, ce poate apărea natural după vârsta de 40 de ani şi constă în micşorarea gingiilor şi expunerea rădăcinilor dentare în zona în care nu există smalţ. Retracţia gingivală este uneori cauzată şi de acumularea de placă bacteriană, care împinge gingia, dezvelind astfel dinţii şi, neîndepărtată, poate avansa spre parodontoză.
Eroziunea smalțului este determinată de alimentele și băuturile acide, ce pot eroda smalțul dentar, sau de un periaj agresiv. Periuţele de dinți cu peri prea duri sau perierea stânga-dreapta
şi apăsarea puternică pot deteriora smalțul și gingiile. Albirea dinților poate provoca sensibilitate temporară. Traumatismele dentare şi bruxismul pot cauza crăparea smalţului, iar cariile și obturațiile (plombele) deteriorate pot expune dentina și nervii dentari.
Managementul
sensibilității dentare
Sensibilitatea dentară are multiple cauze, de aceea este important să identificăm corect ce a determinat-o, pentru a interveni eficient. Pentru început, aplicaţi tehnici de îngrijire blânde la domiciliu, prin utilizarea de pastă de dinți desensibilizantă, special concepută pentru dinții sensibili, ce poate ajuta la blocarea senzațiilor dureroase şi contribuie la repararea smalţului. Utilizaţi o periuță de dinți cu peri moi și un periaj delicat, circular, prin inclinarea periuţei de dinţi la 45 de grade faţă de gingie. La finalul periajului, curăţaţi spaţiile interdentare cu aţă dentară sau cu o
periuţă specială şi clătiţivă cu apă de gură. Astfel, puteţi preveni deteriorarea smalțului și retracția gingivală.
Tratamentul profesional este util atunci când sensibilitatea este cauzată de probleme gingivale sau dentare mai severe, precum retracţia gingivală, crăparea sau deteriorarea smalţului. Medicul dentist va aplica fluor pentru refluorizarea smalţului, geluri desensibilizante, va obtura cariile sau va reface lucrări mai vechi ce prezintă risc de fisurare. La final, medicul va recomanda tratamentul necesar la domiciliu şi, în cazul bruxismului, purtarea unei gutiere.
Suplimentele cu creatină și sănătatea creierului
Creatina este o substanță naturală care se găsește în cel mai mare procent în mușchii scheletici și în creier. Ea joacă un rol crucial în producerea de energie celulară, în special în celulele musculare, unde este utilizată pentru a reface ATP-ul (adenozin trifosfatul), principalul combustibil pentru contracția musculară și alte procese celulare ce necesită energie.
Corpul uman produce aproximativ 1 gram de creatină pe zi, în special în ficat, rinichi şi, în mai mică măsură în pancreas, prin sinteza aminoacizilor glicină, arginină și metionină. În acelaşi timp, sursele alimentare animale, cum ar fi carnea roşie, ouăle și peștele, contribuie, la rândul lor, cu 1 gram de creatină pe zi.
Beneficii ale creatinei pentru corpul uman
Creatina îmbunătățește capacitatea de producere a ATP, sursa energetică a mușchilor, crescând puterea, rezistența și recuperarea în timpul antrenamentelor intense. Aceasta permite sportivilor să se antreneze mai intens
și mai lung, stimulând creșterea masei și forței musculare. Susține controlul glicemiei prin creșterea funcției transportatorilor de glucoză și reduce oboseala, oferind beneficii pentru sănătatea generală.
Suplimentele cu creatină pot susţine performanţa cognitivă
Creatina are, însă, şi efecte neuroprotectoare, îmbunătățind memoria și protejând împotriva bolilor neurodegenerative.
Studiile în domeniu au relevat faptul că, în special, creierul consumă creatină atunci când se află sub stres şi converteşte creatina în fosfocreatină, ce poate fi apoi transformată în ATP. Întregul proces nu necesită oxigen, aşadar este uşor accesibil creierului, care va recurge la creatină doar în anumite circumstanţe.
Privarea de somn este un factor de stres pentru creier, categorii profesionale precum medicii, pompierii şi persoanele care lucrează
în ture de noapte fiind cele mai afectate. Aşadar, cercetătorii de la un laborator de cercetare din Germania au investigat efectele creatinei în privarea de somn. Participanții au stat în laborator timp de două nopţi şi au luat o dată o doză mare de creatină, iar a doua oară un placebo. Rezultatele testelor efectuate de către aceştia au demonstrat că doza de creatină a îmbunătățit metabolismul creierului și performanța cognitivă, capacitatea de procesare și memoria pe termen scurt fiind optimizate timp de 9 ore şi atingând un vârf la 4 ore de la administrare.
Cercetătorii atrag atenţia asupra siguranţei în administrarea creatinei, în special pentru persoanele cu afecţiuni hepatice şi renale, dar şi asupra faptului că dozarea optimă, pe termen lung, este una mult mai redusă decât cea utilizată în studiu, respectiv 5 grame faţă de 20 de grame. Înainte de a lua creatină, discutaţi cu medicul.
Amidonul rezistent
- beneficii pentru digestie și metabolism
Consumăm zilnic amidon, un tip de carbohidrat comun, regăsit într-o multitudine de legume, cereale, seminţe, dar şi în fructe. Acesta reprezintă o sursă de energie pentru corpul uman şi poate fi de mai multe tipuri, în funcţie de structura sa moleculară, ce influenţează efectele adverse sau beneficiile sale pentru organism.
Amidonul este clasificat în: rapid digerabil (se absoarbe în intestinul subţire în 20 de minute, creşte rapid glicemia şi se găseşte în alimente din făină albă, orez şi cartofi fierţi), lent digerabil (are o structură mai complexă, se absoarbe în aproximativ 100 de minute şi se află în cereale gătite al dente) şi amidon rezistent (ce nu poate fi digerat şi asimilat în intenstinul subţire, cel mai sănătos tip).
Ce este amidonul rezistent şi unde îl găsim?
Amidonul rezistent este un tip de carbohidrat care trece nedigerat prin intestinul subțire și fermentează în intestinul gros. Aici acționează ca un prebiotic, hrănind şi stimulând creșterea populațiilor de bifidobacterii și lactobacilli, bacteriile bune din intestin. Amidonul rezistent se găseşte în alimente precum banane verzi şi un soi de banane utilizate pentru gătit (banane plantain), fasole, mazăre, linte, năut, ovăz şi fulgi integrali de ovăz lăsaţi la înmuiat peste noapte
(la frigider), arpacaş de orz, orez, cartofi şi paste care au fost fierte și răcite. Cantitatea de amidon rezistent din alimente este modificată în timpul preparării termice şi a răcirii, însă reîncălzirea nu scade neapărat cantitatea de amidon rezistent.
Beneficii pentru
sănătate ale amidonului rezistent Amidonul rezistent poate ajuta la pierderea în greutate. Fiind un tip de fibre alimentare, induce o senzaţie de saţietate, ce durează mai mult timp şi contribuie la reducerea aportului de calorii pe parcursul unei zile. Amidonul rezistent întreţine sănătatea microbiomului intestinal, diversificând tipurile de prebiotice oferite bacteriilor benefice din intestinul gros. Astfel, ajută la protejarea împotriva bolilor digestive precum cancerul de colon. De asemenea, poate ajuta la tratarea și prevenirea constipației și la îmbunătățirea sănătății digestive generale.
Un alt avantaj al consumului de alimente bogate în amidon rezistent este o mai bună gestionare a nivelului de glucoză din sânge, postprandial. Spre deosebire de celelalte tipuri de amidon, acesta nu este absorbit în intestinul subţire şi nu creşte glicemia, menţinând un nivel normal al zahărului în sânge.
Studiile au arătat că amidonul rezistent poate contribui şi la scăderea nivelului de colesterol, în cazul persoanelor obeze şi supraponderale, ceea ce este benefic pentru sănătatea inimii și reducerea riscului de boli cardiovasculare.
Zmeura - aromă, dulceață și sănătate la pachet
Zmeura, fie că este roşie sau, mai rar, albă, conţine un întreg univers de vitamine, minerale, apă şi fibre, cu multiple beneficii pentru sănătate. Aşadar, în zilele toride de vară, răcoriţi-vă cu zmeură proaspătă, băuturi aromatizate cu zmeură sau sorbet de zmeură făcut în casă. Găsiţi reţeta mai jos.
Zmeura – valori nutriţionale
100 de grame de zmeură conţin peste 85% apă, iar restul sunt 6,5 grame de fibre (20% din necesarul zilnic sau doza zilnică recomandată, DZR), 22 mg de magneziu (10% DZR), 151 mg de potasiu (15% DZR), 0,67 mg de mangan (20-25% DZR), 26 mg de vitamina C (aproximativ 30% DZR), 7,8 micrograme de vitamina K (aprox 10% DZR), precum şi doze importante de luteină, zeaxantină, folat, vitamina E, fosfor, calciu şi caroteni.
Zmeura – beneficii pentru sănătate
Consumul de zmeură este benefic pentru inimă datorită conținutului său ridicat de potasiu, fibre, vitamina C, antioxidanți și polifenoli. Acești nutrienți ajută la reducerea inflamației, scăderea tensiunii arteriale și a nivelului de colesterol, protejând astfel împotriva bolilor cardiovasculare.
Alături de quercetină, celelalte vitamine şi minerale ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge,
Sorbet de zmeurã cu ghimbir şi mentã
Ingrediente (pentru 2 porţii):
2 căni de zmeură proaspătă sau congelată
1/2 cană de apă
1/2 cană de zahăr sau 1/3 cană de miere
1 lingură de ghimbir proaspăt ras
1/4 cană de frunze de mentă proaspătă, tocate fin
Sucul de la 1/2 lămâie
Preparare
Faceţi un sirop din apă si zahăr sau miere, încălzind şi amestecând puţin într-o crăticioară, până la dizolvare – nu fierbeţi. Adăugaţi ghimbirul ras și frunzele de mentă şi lăsaţi la infuzat 10 minute, apoi strecuraţi. Într-un blender, introduceţi zmeura, sucul de lămâie și siropul de ghimbir și mentă strecurat. Mixaţi până obțineţi un amestec omogen. Pentru mai multă fineţe, puteţi strecura amestecul printr-o sită. Turnaţi compoziţia într-un recipient pentru înghețată și puneţi la congelator pentru cel puțin 4 ore, amestecând ocazional în primele 2 ore. Serviţi sorbetul decorat cu câteva frunze de mentă proaspătă.
îmbunătățesc sensibilitatea la insulină și reduc inflamația, contribuind astfel la un control mai bun al diabetului, previn constipația și mențin sănătatea tractului digestiv. Astfel, zmeura are grijă şi de siluetă.
De asemenea, acești compuși combat stresul oxidativ, inhibă creșterea celulelor canceroase și stimulează apoptoza (moartea celulară programată), contribuind la reducerea riscului de dezvoltare a cancerului.
Vitaminele A și C şi antioxidanți precum luteina și zeaxantina protejează ochii şi vederea, reduc riscul de degenerescență maculară și cataractă și mențin sănătatea retinei.
Exerciții pentru creșterea capacității pulmonare
Plămânii facilitează schimbul de oxigen și dioxid de carbon din sânge, vital pentru organele interne şi pentru toate funcțiile corpului. Vârsta, fumatul, poluarea și afecțiuni precum boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) și astmul pot afecta eficiența plămânilor, limitând capacitatea pulmonară. Exercițiile de respirație pot atenua dificultățile de respirație și pot ajuta la creşterea volumului total de aer pe care plămânii îl pot reține și expira.
Exerciţii de respiraţie pentru capacitatea pulmonară
Respiraţia diafragmatică este un exerciţiu de respiraţie recomandat de Asociaţia Americană de Pneumologie ce presupune următorii paşi: staţi întinşi, aşezaţi o mână pe abdomen şi una pe piept. Inspiraţi lent, în timp ce abdomenul se ridică, iar pieptul rămâne la acelaşi nivel. Expiraţi, contractând abdomenul.
Repetaţi, încercând să expandați abdomenul puţin mai mult de fiecare dată.
Expiraţia poate fi de 2-3 ori mai lungă decât inhalaţia. Practicaţi zilnic timp de 5-10 minute.
Respiraţia cu buzele strânse contribuie la menţinerea căilor respiratorii deschise timp mai îndelungat. Practicaţi astfel: staţi în picioare şi inhalaţi lent, pe nas. Strângeţi buzele în gestul de sărut sau fluierat şi expiraţi de două ori mai încet decât aţi inspirat. Număraţi în gând 5 secunde per inspiraţie şi 10 secunde
per expiraţie. Acest exerciţiu este benefic persoanelor care nu au activitate fizică, întrucât lucrează muşchii implicaţi în respiraţie.
Respiraţia în trei părţi (Dirga Pranayama) provine din practica yoga şi presupune utilizarea mai multor grupe de muşchi, pentru o respiraţie completă. Staţi în şezut, cu spatele drept, şi respiraţi normal, de câteva ori.
Inspiraţi în trei etape: o treime din capacitate –direcţionând aerul către abdomen, a doua treime –către cutia toracică şi ultima treime din inspir – către partea de sus a pieptului, ridicând uşor umerii. Expiraţi în sens invers: coborâţi umerii, strângeţi pieptul şi apoi eliberaţi aerul din abdomen. Repetaţi de până la 10 ori, înainte de a reveni la respiraţia normală.
Exerciţii fizice pentru a îmbunătăţi capacitatea pulmonară
Antrenamentul pe intervale (HIIT sau Interval Training) este o alternativă bună
dacă vă confruntaţi cu dificultăți de respirație în timpul exercițiilor fizice. HIIT alternează perioade scurte de activitate fizică intensă cu perioade mai puțin obositoare, cum ar fi mersul rapid timp de 1 minut sau antrenamentul de forță, pentru 20-30 de secunde, urmat de mers normal timp de 2 minute, repetat de mai multe ori. Această metodă permite plămânilor să se recupereze înainte de a-i provoca din nou. În intervalele de relaxare puteţi practica oricare dintre exerciţiile de respiraţie de mai sus.
Activități sportive pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor
Copilăria înseamnă mişcare şi descoperire, iar mişcarea fizică este benefică pentru dezvoltarea armonioasă a corpului. Fiecare etapă de creştere le permite copiilor să practice diferite tipuri de sporturi, fie individuale, fie de echipă, mai active sau mai liniştite.
Înainte de a alege un sport este nevoie să luaţi în considerare interesele celui mic, vârsta, beneficiile pentru sănătate – mai ales dacă are anumite particularităţi ale constituţiei, tipul de personalitate şi aspectele sociale ale sportului, siguranța, costurile și timpul necesar. Asiguraţivă că sportul ales îl entuziasmează și se potrivește programului existent.
Tipuri de sport si beneficiile pentru dezvoltarea copiilor Înotul antrenează toți mușchii corpului, contribuind la o dezvoltare fizică armonioasă, îmbunătățește sănătatea respiratorie și capacitatea pulmonară, precum şi abilitățile motorii fine și coordonarea.
Ciclismul este un sport individual, în mare parte, deși poate fi practicat alături de prieteni şi familie, care creşte
rezistența cardiovasculară şi respiratorie, dezvoltă echilibrul și coordonarea propriilor mişcări, inspiră sentimentul de independență și dorința de explorare a mediului înconjurător.
Sporturile de echipă cum ar fi fotbal, baschet sau volei cresc abilităţile sociale precum cooperarea, comunicarea și lucrul în echipă, dar îi învaţă pe cei mici şi despre nevoia de a respecta regulile și de a-şi asuma responsabilități, îmbunătăţind condiția fizică și rezistența generală.
Artele marţiale cresc încrederea în sine și în abilitățile de autoapărare, imprimă autodisciplina, respectul față de sine și față de ceilalți, dezvoltă forța musculară și flexibilitatea.
Tenisul îmbunătățește coordonarea ochi-mână și reflexele, precum şi abilitățile de concentrare și gândire strategică. Pe plan fizic, tenisul dezvoltă rezistența, agilitatea și condiția fizică generală.
Copiii orientaţi către activităţi fizice artistice pot urma cursuri de gimnastică sau dans, care rafinează flexibilitatea, forța musculară, echilibrul, susţin creativitatea și expresivitatea prin mișcare.
Atletismul optimizează rezistența musculară și viteza prin antrenamente specifice, copilul dezvoltând o condiție fizică excelentă și sănătate cardiovasculară. În plus, învață despre stabilirea și atingerea obiectivelor personale.
Atenţie! Este nociv pentru copii şi adolescenți să ridice greutăți mari și să consume suplimente proteice, care provoacă dezechilibre nutriționale și pot afecta funcţionarea organelor interne. Ridicarea de greutăţi pune o presiune excesivă asupra articulaţiilor și oaselor aflate în creștere şi predispune la accidentări. Repetările şi perseverenţa sunt cheia către tonifierea musculaturii.
Stațiunea Sovata și lacurile ei, unice în Europa
Sovata este una dintre staţiunile balneoclimaterice care au primit o nouă şansă de a exista pe harta celor mai renumite staţiuni de profil din Europa. Localizarea geografică, lacurile helioterme, clima, dar şi investiţiile în reabilitarea hotelurilor şi în crearea de oportunităţi pentru petrecerea timpului liber au menţinut Sovata la înălţime în lista opţiunilor de vizitare şi tratament.
Despre Sovata
Stațiunea Sovata, situată în județul Mureș, în apropiere de Praid şi Corund, la poalele Munţilor Gurghiu, este recunoscută la nivel european încă din anul 1850, fiind înconjurată de dealuri cu păduri de fagi, stejari, castani, carpeni, ulmi şi brazi. Aici, turiștii se pot bucura de Lacul Ursu, unic în Europa pentru proprietăţile și beneficiile sale, de bazele de tratament, precum şi de celelalte lacuri, de traseul turistic ce parcurge întreaga zonă a lacurilor, până la Muntele de Sare, de plimbările cu mocăniţa şi chiar de drumeţii montane.
Staţiunea este o încântare pentru simţuri în orice anotimp.
O serie de hoteluri din staţiune au baze de tratament, ce utilizează apa şi nămolul cu proprietăţi terapeutice din lacuri, şi oferă pachete destinate tratării mai multor tipuri de afecţiuni precum boli ginecologice, afecțiuni degenerative, inflamatorii, dermatologice, respiratorii, dar şi tulburări endocrine şi afecțiuni ale sistemului nervos. În plus, hotelurile oferă şi opţiuni de relaxare la piscină sau în centre spa.
Lacurile helioterme din Sovata
Lacurile din Sovata sunt renumite atât pentru efectul terapeutic, cât și pentru fenomenul inedit de heliotermie. Acesta se manifestă datorită stratului de apă dulce de deasupra apei sărate. Acest strat de apa proaspătă se menține la suprafață, acționând ca un izolator termic pentru apa sărată de dedesubt. Astfel, temperatura apei din lacuri variază în funcție de acumularea căldurii solare în apa sărată.
Format în 1875, Lacul Ursu este cel mai mare şi mai adânc lac helioterm din lume, cu o suprafață de aproximativ 40.000 de metri pătrați şi o adâncime de 18 metri. Procesul de formare a lacului a început cu prăbușirea unei mine subterane de sare.
Apele de ploaie și topirea zăpezilor au dizolvat sarea, creând astfel un lac sărat, cu un strat de apă dulce la suprafaţă. Temperatura apei în Lacul Ursu are vara 1020°C la suprafață, 30-40°C la adâncimea de 1 metru şi 4060°C la adâncimea de 1 metru și jumătate.
Lacul Ursu este renumit pentru proprietățile sale terapeutice, datorită apei sărate și a nămolului sapropelic. Înconjurat de păduri frumoase, Lacul Ursu oferă un cadru natural splendid pentru relaxare și recuperare. Aici puteți face plajă vara, dar puteți beneficia de efectele curative ale apelor termale în orice perioadă a anului.
Lacul Negru din Sovata este singurul lac antroposalin, format într-o veche exploatare minieră romană. Romanii extrăgeau sare din „conuri de extracție” de 40-50 metri diametru și 20 metri adâncime. Dificultatea ridicării sării și inundarea minelor au dus
la abandonarea acestora, acumulându-se apă meteorică și nămol sapropelic valoros. Prima mențiune documentară datează din 1710, iar lacul a început să fie utilizat în scop terapeutic în 1875-1876.
Lacul Aluniş este al doilea ca suprafaţă din Sovata şi, în fiecare vară, este deschis pentru înot şi agrement. Fiind tot un lac helioterm, temperatura apei din Lacul Aluniş ajunge până la aproximativ 33 de grade la suprafaţă vara şi minim 30 de grade la adâncimea de 1 metru.
Lacul Roşu şi Lacul Verde, situate în apropierea lacului Ursu, ce au aceeaşi structură. Lacul Roşu a primit această denumire de la micuţul zooplancton rozaliu ce trăieşte în apa lui sărată, iar Lacul Verde, de la reflexia arborilor de deasupra sa.
Traseul lacurilor din Sovata
Fiecare lac în parte este arie strict protejată, iar pentru a le pune în valoare, administraţia locală a construit o serie de trasee turistice, ce parcurg malurile lacurilor și urcă până la Muntele de Sare. Pe trasee veţi regăsi panouri informative despre fiecare lac, fauna şi vegetaţia
specifică zonei, podeţe, foişoare, băncuţe şi puncte de belvedere, de unde veţi putea admira peisajele mereu schimbătoare ale staţiunii Sovata.
Mocăniţa din Sovata
Ce aţi zice de o plimbare cu mocăniţa cu aburi? Mocăniţa circulă în fiecare vineri, sâmbătă şi duminică, de la orele 10:00, 13:30 și 17:00, porneşte din Sovata, din Strada Gara Mică, şi merge pe un traseu de 14 kilometri până la Câmpu Cetăţii şi retur. Întreaga călătorie durează 2 ore.
Agrement în Sovata
Pe lângă mocăniţă, facilitățile de petrecere a timpului liber oferite de hoteluri, de traseele turistice pe malul lacurilor sau de amenajările pentru plajă şi baie în lacuri, Sovata, prin amplasarea sa într-o zonă montană, prezintă o multitudine de opțiuni pentru pasionații de drumeții și descoperirea naturii.
Destinații populare pentru drumeţii montane sunt Vârful Cireșelu sau Dealul Saca. Există şi trasee mai lungi, precum cele din Munții Gurghiu, care trec și prin Sovata, cum ar fi: Stațiunea Sovata – Vârful Saca Mare, Eremitu – Stațiunea Sovata, Stațiunea Sovata (Lacul Ursu) – Saca şi altele. De asemenea, în apropierea Lacului Tineretului se află un parc de aventură, cu trasee pentru diferite categorii de vârstă. Atenţie la program, poate fi închis în timpul săptămânii.
Descoperire plăcută, Echipa i-Tour
