EDITORIAL
4 Mama merită sărbătorită în fiecare zi!
7 Boala Parkinson - detectare precoce prin teste de sânge
FARMACIA VERDE
8 Cinci ceaiuri pentru detoxifierea organismului
10 Sindromul de prezenteism
SFATUL SPECIALISTULUI
11 Vrei să slăbești? Schimbă-ți mentalitatea!
SFATUL PSIHOLOGULUI
14 Repararea relației de cuplu în urma infidelității
15 Inteligența Artificială Emoțională: între creativitate, siguranță și etică
ANALIZE MEDICALE EXPLICATE
18 Cum știi dacă ai risc de accident vascular cerebral (AVC)?
FAMILIE
19 Sănătatea cardiovasculară și somnul
22 Vitamine și minerale esențiale în sarcină
24 Copiii și internetul - educarea copiilor pentru a se apăra de pericolele din mediul online
27 Sughițul la sugari - remedii și atenționări
30 Controlul stomatologic periodic
32 Conducția osoasă - alternativă pentru sănătatea urechii
36 Scăderea mobilității odată cu înaintarea în vârstă
39 Descuamarea palmelor - cauze și remedii
40 Funcția erectilă și greutatea corporală
43 Ciorapii de compresie - când sunt necesari și cum îi alegem?
44 Dușul - ritual al finalului de zi
48 Colagenul - importanța pentru corp și sursele alimentare
50 Exerciții pentru genunchi și articulații sănătoase
53 Domeniul Sturdza de la Miclăușeni - castelul, mănăstirea și eleganța regăsită
TEXTE
Comitetul științific:
Dr. Mariana Olingheru Coordonator Științific
Diana Amza
Psihoterapeut
COORDONATOR PROIECT
Anca Golovei
COPYWRITER
Anca Stănilă
Adrian Săvescu
CREDITE FOTO
Shutterstock www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 16 februarie - 31 martie 2024.
www.alphega-farmacie.ro contact@alphega-farmacie.ro +40 21 407 77 11
„Mama” este primul cuvânt pe care îl spunem. Este o ființă unică pe pământ. Mama este cea mai importantă persoană din viața fiecăruia. Ea te poartă în pântecele ei până ești suficient de puternic să vii pe lumea aceasta, te introduce și te învață despre ea, te ajută ori de câte ori ai nevoie, așa cum știe și așa cum poate, te crește și te poartă în inima ei până când moare, și dincolo, în veșnicie. Rămâi toată viața copilul ei, indiferent ce vârstă ai, dacă ești bebeluș, adolescent sau adult.
Mama este acel colț magic din lume, unde înveți fericirea, dragostea, liniștea, unde te retragi atunci când nu mai poți, unde te încălzești când ți-e frig, unde te luminezi când lumea se întunecă.
Există, da, și clipe grele, neînțelegeri, plâns, durere sau frustrări. Relația dintre mamă și copil, oricât de greu ar fi încercată, nu se va rupe niciodată, chiar dacă, poate, în unele
cazuri nefericite, una dintre părți declară asta. Această legatură dintre mamă și copil este unică în univers. Este sacră și este veșnică.
Obișnuim să o sărbătorim în fiecare an de 8 martie. Atunci suntem atenți, îi
facem cadouri, o vizităm, o ridicăm în slăvi. Dar în restul timpului? Cum te bucuri de mama ta?
Oricât ai făcut pentru mama ta până acum, cu siguranță merită cu mult mai mult. Tu când ai făcut ultima dată o bucurie mamei tale?
Boala Parkinson este o maladie neurologică, ce afectează peste 10 milioane de persoane la nivel mondial, cauzând probleme motorii şi de gândire, de la rigiditate şi tremor al membrelor şi al capului până la halucinaţii. Deşi simptomele sunt clare, boala este frecvent diagnosticată greşit, tardiv sau subdiagnosticată, marea majoritate a pacienţilor ajungând la medic după ce aceasta s-a instalat.
Teste de sânge pentru diagnosticarea precoce a bolii Parkinson Boala Parkinson este cauzată de pierderea de celule nervoase responsabile pentru producerea de dopamină, neurotransmiţător implicat în procesele motorii. Creierul are o rezervă de dopamină şi poate compensa un timp,
însă pe măsură ce boala avansează, nediagnosticată, neurodegenerarea se instaurează ireversibil. În momentul în care pacienţii prezintă deja tabloul clinic motor specific bolii, se estimează că deja au fost distruse până la 60% dintre celule.
Un test care ar putea disgnostica boala înainte de instaurarea simptomelor este extrem de util în vederea iniţierii unui tratament cu beneficii pe termen lung, iar cercetătorii de la Universitatea din Oxford au descoperit un test de sânge ce poate detecta boala Parkinson chiar şi cu 10 ani înainte de apariția simptomelor.
Dr. George K. Tofaris, profesor de neurologie și neuroștiință translațională la Departamentul de neuroștiințe clinice Nuffield de la Universitatea din Oxford, și echipa sa au dezvoltat un test de sânge axat pe proteinele alfasinucleină, implicate în boala Parkinson. Alfa-sinucleina este, în cea mai mare parte,
derivată din surse periferice, cum ar fi globulele roșii, făcând măsurătorile directe în sânge ineficiente din cauza contaminării. Acest test inovator izolează veziculele extracelulare de la celulele nervoase care circulă în sânge, utilizând anticorpi și particule magnetice pentru a minimiza contaminarea. Veziculele tratate astfel dezvăluie o fracțiune de alfa-sinucleină, oferind o reflectare mai precisă a schimbărilor în celulele nervoase. Astfel, testul poate detecta persoanele cu risc ridicat de a dezvolta boala Parkinson cu o probabilitate de 90%, acestea având un nivel dublu de proteine alfa-sinucleină faţă de persoanele sănătoase.
Testul de sânge dezvoltat constituie un biomarker valoros pentru diagnosticul precoce, intervenția timpurie și tratamentul adecvat, oferind o mai bună înțelegere a bolii şi un confort psihologic crescut pentru pacient.
Primăvara este anotimpul dedicat detoxifierii şi reînnoirii, în care avem tendința de a ne curăţa corpul de toxinele acumulate în timpul iernii, de a face mai multă mişcare şi a ne alimenta mai sănătos. Acest proces este unul fundamental în medicina tradițională chineză, în care primăvara este anotimpul dedicat ficatului, organ esenţial în procesul de detoxifiere, metabolismul grăsimilor, descompunerea carbohidraților și producerea de energie în organism.
Dacă luaţi în considerare o cură de detoxifiere, trebuie să ştiţi că organismul are propriul mecanism prin care elimină toxinele, iar acţiunile noastre trebuie doar să-l susţină. Alimentaţia sănătoasă şi exerciţiul fizic pot fi secondate de o hidratare corectă cu apă şi ceaiuri din plante, ce sprijină funcţionarea ficatului şi sunt bogate în polifenoli cu rol antiinflamator.
Detoxifierea cu ceaiuri din plante
1. Ceaiul verde are un nivel ridicat de antioxidanți și vitamine, fiind o opţiune excelentă pentru hidratare în perioadele de detoxifiere. Ceaiul verde poate ajuta la reglarea metabolismului grăsimilor, prevenind acumularea de lipide în ficat. Puteţi consuma până la 3 căni de ceai verde, în prima parte a zilei, preparat cu apă fierbinte la 80° Celsius, infuzat timp de 3 minute, nu mai mult.
2. Ceaiul de ghimbir este consumat în mod obișnuit în stările gripale şi în dureri în gât. Este, de asemenea, o băutură detoxifiantă deoarece contribuie la curățarea organismului. Adăugați turmeric, pentru proprietățile sale antiinflamatoare, și cardamom, pentru un gust exotic, și beți 1-2 căni pe zi.
3. Ceaiul crud de lămâie, bogat în vitamina C, devine un veritabil ajutor în procesul de detoxifiere şi conferă un plus de energie atunci când aveţi nevoie. Stoarceţi o jumătate de lămâie la 1 litru de apă plată fierbinte, adăugaţi câteva feliuţe de ghimbir sau turmeric, puţin piper negru și 2 linguriţe de miere și beţi peste zi.
4. Ceaiul de urzică, bogat în vitaminele A, C, D, E şi K, lecitină și antioxidanți, poate ameliora stresul și oboseala, este un excelent mineralizant, dar şi diuretic. Urzica stimulează imunitatea, poate
scădea nivelul glicemic din sânge şi protejează sănătatea tractului urinar. Pentru început, consumaţi o cană de ceai de urzică pe zi.
5. Ceaiul de păpădie este un bun hepatoprotector, revitalizant şi detoxifiant natural. Infuzia de păpădie susţine secreţiile tractului digestiv, combate constipaţia, eliminând toxinele acumulate la nivelul intestinului gros, şi reduce glicemia. Puteţi bea 1-2 căni de ceai de păpădie pe zi.
Ceaiurile din plante pot avea şi contraindicaţii, în funcţie de starea de sănătate, existența unor alergii sau a unei potenţiale sarcini. Discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Ce este prezenteismul?
Prezenteismul se referă la persoanele care au impresia că sunt capabile să meargă la muncă deși au probleme de sănătate fizică sau psihoemoțională. Practic, ești prezent la muncă, dar lucrezi mult sub capacitatea ta, pentru că ai o problemă reală de sănătate. Suplimentar, cercetătorii au evidențiat că acest comportament este însoțit și de dorința de a sta în mod periodic peste program. Din păcate, însă, aceste persoane nu sunt eficiente la muncă, productivitatea lor este foarte scăzută, iar costurile angajatorului sunt mari și nejustificate uneori.
Ce nu este prezenteismul?
Prezenteismul nu se referă la simulare, la prefacerea că ești bolnav pentru a evita sarcinile de serviciu. Nu se referă la „a te preface că muncești” în timp ce navighezi pe internet. Prezenteismul înseamnă că vii la birou sau încerci să fii activ muncind de acasă deși nu te simți bine fizic sau psihic.
Cauzele medicale ale prezenteismului
Cele mai frecvente cauze ale prezenteismului sunt: alergiile sezoniere, astmul, migrenele și alte tipuri
de dureri de cap, durerile de spate, artrita, tulburările gastrointestinale, intestinul iritabil și depresia, durerile musculoscheletale. Statul prelungit pe scaun în poziție incorectă, deși adesea nu conștientizăm, contribuie semnificativ la scăderea performanței în muncă.
în muncă, și se creează un cerc vicios, greu de descris.
Ce se află în spatele prezenteismului?
În spatele prezenteismului sunt mecanisme complexe: medicale, psihologice, sociale, educaționale, financiare etc. Persoanele care vin bolnave la muncă sau stau frecvent peste program deși nu se simt bine fizic sau psihic, în mod indirect, încearcă să-și exprime loialitatea față de colegi și/sau față de companie, încearcă să combată percepția negativă a colegilor, în special a superiorilor, se tem să nu-și piardă locul de muncă sau că nu vor fi promovați dacă dau semne de „slăbiciune” etc. Din păcate, în foarte multe situații, persoanele afectate nici nu realizează că suferința lor fizică sau psihoemoțională este cauza pentru care nu reușesc să aibă performanțe
Cum poate fi combătut prezenteismul?
• Prima regulă este: nu lucra peste program și nu lucra în weekend!
• Ridică-te de câte ori poți! Este important să mergi pur și simplu și să faci câteva exerciții la fiecare oră
• Atenție la poziția de lucru la computer
• Dacă nu te simți bine, ia o pauză până îți revii complet, fizic, mental și emoțional.
Mai ieftin pentru o companie este să acorde câteva zile libere unui angajat când are o problemă de sănătate decât să accepte să muncească în acea stare zeci de zile. Prezenteismul costă mai mult decât absenteismul!
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Conform specialiștilor certificați în obezitate și managementul greutății, fără mentalitatea potrivită, călătoria ta de pierdere în greutate va fi mai dificil de început, iar obiectivele tale vor fi mai dificil de atins.
Mentalitatea corectă pentru a pierde în greutate
Majoritatea persoanelor care încearcă să slăbească privește acest proces ca pe o „reparație”, care sigur va fi stresantă și va necesita eforturi și/sau costuri uriașe. Contează ce gândești despre slăbit.Gândurile negative sunt calea sigură catre eșec. Concentreazăte pe binele care poate veni din pierderea în greutate, gândește-te câte boli poți preveni dacă slăbești, că vei avea o sănătate mai bună și o viață mai lungă.
Corpul nostru este rezultatul a ceea gândim și simțim despre noi înșine.
Care este relația ta cu mâncarea?
Ai crescut într-o familie în care ai fost condiționat să mănânci tot din farfurie pentru că altfel nu mergi în parc sau nu primești jucăria preferată? Ai auzit în copilărie expresii precum „Mănâncă ce ți se dă”, „E păcat să arunci mâncarea”, „Am muncit mult ca să avem
ce pune pe masă” ? Sau ai participat la mese în familie sau mese cu prietenii foarte copioase, până la îmbuibare, cu cel puțin 3 feluri de mâncare, pentru că trebuie să ne simțim bine împreună, și prin masa bogată pe care o pregătim arătăm prosperitatea și statutul nostru? Și exemplele pot continua.
Dacă vrei să slăbești, trebuie întâi să îți eliberezi mintea de toate condiționările legate de mâncare.
Cercetează și alte cauze ale excesului tău ponderal Nu doar alimentația (neregulată, multă sau nesănătoasă) este cauza excesului tău ponderal. Stresul, nopțile albe, munca de noapte, lipsa mișcării sunt alte cauze importante ale obezității.
De asemenea, deconectarea de tine însuți, de nevoile tale emoționale, spirituale, fizice și nutriționale poate să stea la baza creșterii tale în greutate. Uneori, organismul, ca să se apere de neglijența
psiho-emoțională sau de anumite traume, crește în greutate. Imaginea de sine este foarte importantă în controlul greutății. Atunci când nu te simți în stare sau suficient de puternic, corpul încearcă să compenseze prin creștere, dar în greutatea fizică.
Primul pas dacă vrei să slăbești: fă-ți curățenie în minte. Reconectează-te cu tine, fii atent la emoțiile și la nevoile tale profunde. Pierderea în greutate începe cu eliberarea de „greutăți”, respectiv de: mentalitățile eronate pe care ți le-ai format, adesea din copilărie, de lipsa de încredere în tine, de neglijența față de nevoile tale emoționale și spirituale. Și foarte important: contează ce gândești despre slăbit.
Relațiile de cuplu, îndeosebi cele de lungă durată, experimentează, cu siguranță, momente dificile, peste care cuplul trece folosind strategiile de rezolvare a problemelor cu care partenerii s-au obișnuit. Cu toate acestea, anumite situații precum infidelitatea necesită parcurgerea anumitor pași pentru a putea salva relația. Iată mai jos câteva aspecte de care puteți ține cont atunci când există dorința ambilor parteneri de reparare a relației.
1. Nu vă concentrați doar pe greșeli. Fiți dispuși să adresați problemele subiacente care au dus treptat la acumularea nemulțumirilor, fără a distribui „vină”, ci responsabilitate asumată împreună.
2. Părerea de rău a partenerului care s-a angajat în relații extramaritale este foarte importantă. Practic, exprimarea acesteia în mod autentic este punctul de la care se poate începe reconstruirea relației.
3. Fiți dispuși către iertare. Aceasta este un proces și partenerii vor trece prin valuri de emoții diferite, de la furie la neîncredere (cum ai putut face asta?), de la speranță la neputință (nu știu ce să fac să te liniștesc). Comunicați partenerului empatie: văd că te străduiești; te înțeleg dacă ai nevoie de mai mult timp pentru a avea încredere în mine din nou.
4. Tratați infidelitatea ca pe un simptom care nu trebuie să vă dicteze și
viitorul relației. Analizați onest motivele pentru care relația s-a șubrezit, lăsând loc alunecărilor. Aceștia sunt factorii asupra cărora aveți nevoie să reveniți, fie că este vorba de modul de comunicare, de nevoile intime, de dificultățile de atașament sau de așteptările neexprimate. Astfel, adresarea acestor aspecte capătă rol preventiv, pentru a nu repeta alegerea atunci când se produc situații similare de discomfort sau suferință.
5. Consolidați încrederea: este esențială întreruperea oricărui contact cu persoana cu care s-a produs infidelitatea sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, limitarea interacțiunilor, plasarea de granițe clare, transparență față de partener cu privire la orice contact, precum și disponibilitatea de a răspunde la întrebări.
6. Fiți pregătiți pentru reconfigurarea completă a relației. Deși este imposibil
să întoarceți timpul, prin angajamentul ambilor parteneri este posibilă creionarea unei noi relații în care cei doi sunt mai atenți la nevoi, mai tandri, mai dispuși să se cunoască reciproc.
Repararea relației de cuplu poartă partenerii într-o călătorie către sine și către celălalt. Cultivând aprecierile pozitive reciproce, momentele de tandrețe, umor, proiectele comune și deschiderea de a-l vedea cu ochi proaspeți pe celălalt, puteți aduce în prim-plan relația în aspectul ei sănătos și lăsa în urmă trecutul.
între creativitate, siguranță și etică
Inteligența artificială emoțională (IAE) este o ramură a inteligenței artificiale (IA) care dezvoltă sisteme automate ce pot recunoaște, interpreta și răspunde la emoții umane: dispozitive vizuale, senzori tactili, de presiune etc. Aceasta poate implica înțelegerea de către computer a emoțiilor umane, cum ar fi bucuria, tristețea, furia sau frica, și colectarea informaţiilor în scopuri medicale, comerciale sau de securitate.
O serie de companii au dezvoltat deja mecanisme şi aparatură dedicată acestor scopuri, însă implementarea
IAE ridică și unele întrebări etice și de securitate, cum ar fi protejarea confidențialității datelor emoționale și asigurarea că aceste tehnologii sunt utilizate întrun mod etic și responsabil.
Utilizări și pericole ale IAE În medicină, IAE poate juca un rol important în diagnosticarea și tratarea problemelor de sănătate mintală, prin analizarea expresiilor faciale, a tiparelor de vorbire și de comportament. Informațiile pot fi apoi utilizate pentru personalizarea tratamentului. La locul de muncă, IAE poate detecta semne de epuizare, oboseală sau anxietate, informațiile putând fi utilizate pentru a implementa intervenții dedicate îmbunătăţirii mediului de lucru, organizării de cursuri pentru
gestionarea stresului sau opțiuni flexibile de lucru.
”Trebuie însă luate în calcul și posibilele erori de interpretare, dar și importanța multiculturalității și felul în care emoțiile se pot copia în mediul de lucru. În acest context, rolul liderului rămâne esențial, un lider bun putând să identifice sentimentele și nevoile oamenilor mult mai bine decât ar putea-o face IAE. El poate sprijini apoi construirea unui mediu de lucru sigur, unde emoțiile (anxietate, teamă, frică) pot fi exprimate, validate, recunoscute, tocmai pentru a sprijini echipa.” Andreea Dumitrache, HRM.
Utilizarea fără etică a IAE poate genera amenințări şi abuzuri la adresa persoanelor supuse analizei IA. Acestea constau în încălcarea confidențialităţii datelor personale, manipularea indivizilor prin exploatarea emoțiilor
acestora ori dependența excesivă de IAE în procesul decizional.
Reglementări stricte la nivelul Uniunii Europene Comisia Europeană a reglementat utilizarea IAE de către companii, cu scopul de a se asigura că sistemele de IA folosite în UE sunt sigure, transparente, ușor de urmărit şi nondiscriminatorii. Cele mai periculoase astfel de sisteme includ manipularea comportamentală cognitivă, identificarea și categorizarea biometrică a oamenilor în timp real și la distanță. Acestea sunt considerate o ameninţare şi vor fi interzise la nivelul Uniunii Europene, cu excepţia situaţiilor de urgenţă.
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Datele statistice disponibile în prezent arată că în România au loc anual un număr de aproximativ 60.000 – 70.000 de accidente vasculare cerebrale. Dintre acestea, aproximativ 55.000 sunt accidente vasculare cerebrale ischemice, iar restul sunt AVC hemoragice.
Poate fi prevenit accidentul vascular cerebral (AVC)?
Conform World Federation of Neurology și World Stroke Organization, prima metodă de tratare a accidentului vascular cerebral este prevenția lui. Prevenția presupune în primul rând conștientizarea factorilor de risc care duc la un accident vascular cerebral (AVC) și combaterea acestora. Un alt aspect foarte important al prevenției este recunoașterea precoce a accidentului vascular cerebral. Tratarea AVC-ului depinde în mod critic de recunoașterea simptomelor în momentul în care acesta este pe cale de a avea loc și de rapiditatea cu care pacientul ajunge la spital.
Care este riscul tău de a dezvolta un AVC?
Primul pas este să conștientizezi factorii de risc și să te adresezi unui specialist pentru testare și evaluare.
Conform Studiului INTERSTROKE, efectuat pe un număr de 13.447 de cazuri de AVC între anii 2007-2015, în 32 de țări, peste 91% dintre accidentele vasculare cerebrale sunt produse de: hipertensiune arterială (47,9%), sedentarism (35%), apolipoproteinele B sau A1 (26,8%), alimentație necorespunzătoare (23,2%), exces ponderal (18,6%), fumat (12,4%), factori psiho-sociali (17,4%), consumul de alcool excesiv (5,8%) și diabet (3,9%). Controlul acestor factori de risc îți reduce riscul de apariție a unui AVC.
Ce parametri trebuie monitorizați pentru prevenirea unui AVC?
Monitorizarea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac este esențială, cu ajutorul tensiometrelor medicale cu EKG sau cu un smartwatch. De asemenea, păstrați o greutate optimă, evitați statul prelungit pe scaun (10
minute dintr-o oră ridicați-vă și mergeți), evitați fumatul și alcoolul
Teste de laborator recomandate: profilul lipidic, glicemie (ideal și hemoglobina glicozilata), markeri de inflamație cronică (proteina C reactivă, VSH, fibrinogen) și, foarte important, Lipoproteina (a).
Lipoproteina (a), Lp (a), este o mică proteină care, atunci când atinge niveluri foarte mari în sânge, accelerează formarea de placă ateromatoasă periculoasă și tromboză, blocând, astfel, arterele.
Lp (a) este un factor de risc independent dovedit pentru bolile cardiovasculare aterosclerotice, pentru infarctul miocardic la persoanele tinere și pentru AVC.
Se recomandă testarea
Lp (a) o singură dată în viață, deoarece valoarea ei este determinată genetic, adică este un factor de risc moștenit din familie.
Răceala nu vine singură, ci aduce cu ea durere în gât, congestie nazală, dificultăţi de respiraţie, uneori pierderea gustului şi mirosului, durere de cap şi stări de oboseală. Odihna şi o alimentaţie corectă, care susţine sistemul imunitar şi organismul în lupta cu boala, sunt primordiale în procesul de vindecare.
O echipă de cercetători de la Inserm, Institutul Național de Sănătate și Cercetare Medicală din Franța, a publicat rezultatele unui studiu realizat timp de mai mulţi ani, despre modul în care somnul determină riscul cardiovascular. Studiul examinează cinci criterii legate de somn care influenţează calitatea somnului: durata somnului, insomnia, cronotipul („seara” sau „dimineața”), apneea în somn și starea de somnolență din timpul zilei. Cei 11.000 de participanţi, cu vârste între 53 şi 64 de ani, au răspuns unui chestionar ce a evaluat toate cele cinci criterii în funcţie de care fiecare persoană a primit un scor al somnului, de la 0 – somn tulburat şi până la 5 – somn perfect. Somnul perfect se caracterizează prin 7-8 ore de somn pe noapte, culcarea devreme şi trezirea a doua zi devreme, fără insomnie, fără apnee
în somn și fără somnolență excesivă în timpul zilei. Calitatea somnului a fost evaluată la începutul studiului, la 2 ani şi la 5 ani de la debut.
Două treimi dintre participanţi au înregistrat un scor considerat bun, de la trei în sus, care s-a menţinut de la început şi până la a treia evaluare. Ceea ce este interesant este faptul că aproximativ 8% dintre participanți și-au îmbunătățit scorul, în timp ce în cazul a 11% scorul a scăzut sub trei. 17% dintre persoanele implicate în studiu au avut un scor stabil, dar sub trei.
Cercetătorii au observat trei lucruri legate de calitatea somnului şi riscul cardiovascular. În primul rând, un scor mai bun al calităţii somnului înregistrat încă de la început a fost asociat cu un risc de boli cardiovasculare scăzut, iar acest risc a scăzut cu câte 18 procente cu fiecare punct
în plus. A doua constatare este că riscul este redus cu 16% per punct de scor suplimentar între evaluări. În cele din urmă, autorii estimează că datele colectate ar putea reprezenta o dovadă că între 30% și 60% din noile accidente cardiovasculare ar putea fi prevenite dacă toți participanții ar atinge nivelul maxim pentru cel puțin patru criterii de evaluare a calităţii somnului.
Concluzii şi recomandări
Conştientizarea importanţei calității și cantității somnului cât mai devreme, pentru a preveni riscurile cardiovasculare, este un fapt de care trebuie ţinut cont atât de către tineri şi adulţi, cât şi de către persoanele în vârstă. Screening-ul și tratarea insomniei cronice, a tulburărilor de somn, ale ritmului circadian și a apneei în somn ar trebui făcute cât mai devreme posibil, atunci când se identifică existenţa acestora.
Vitaminele şi mineralele, în special vitaminele din complexul B, sunt vitale pentru starea de bine a unei femei însărcinate, fiind esențiale pentru metabolismul energetic, sănătatea celulară și nervoasă. Acidul folic (vitamina B9) este deosebit de important, deoarece nivelurile scăzute sunt asociate cu rezultate nefavorabile în timpul sarcinii și în starea de sănătate a sugarului.
Studiile relevă o deficiență în rândul multor viitoare mame, subliniind necesitatea suplimentării pentru a proteja sănătatea fătului, a mamei și a sugarului. Deoarece organismul nostru produce cantități limitate ale multora dintre aceşti micronutrienți, o dietă bogată nutritiv și suplimentarea cu vitamine prenatale sunt esențiale.
Rolul vitaminelor şi mineralelor în timpul sarcinii
Vitaminele din complexul B: acidul folic (B9) ajută la prevenirea defectelor tubului neural, care sunt anomalii grave ale creierului fetal și ale măduvei spinării, riboflavina (B2) previne anemia în timpul sarcinii, vitamina B6 poate ameliora stările de greaţă şi vărsături din timpul sarcinii, iar vitamina B12 ajută la dezvoltarea și creșterea creierului copiilor, fiind transmisă de către mamele care alăptează, inclusiv după naştere.
Vitamina C este importantă pentru un sistem imunitar sănătos. De asemenea, ajută la construirea oaselor și mușchilor puternici.
Vitamina D, 1000-2000 UI zilnic, reglează cantitatea de calciu și fosfat din organism, împreună susţinând dezvoltarea dinților, a oaselor şi a musculaturii bebelușului. Vitamina D este, de asemenea, esențială pentru sănătatea pielii și a vederii bebeluşului.
Fierul susține dezvoltarea placentei și a fătului, contribuie la producţia de globule roşii în sânge, pentru a furniza oxigen fătului şi a preveni anemia viitoarei mame.
Un alt tip de nutrienţi importanţi în timpul sarcinii sunt acizii graşi Omega-3, care se găsesc în peştele gras şi susţin dezvoltarea creierului bebeluşului şi evoluţia normală a sarcinii. Colina joacă un rol în dezvoltarea creierului fătului şi poate ajuta la prevenirea unor malformații congenitale comune.
Majoritatea nutrienţilor esenţiali se pot obţine din alimentaţie, regăsindu-se, în special, în fructe şi legume proaspete, carne şi ficat de pui, curcan, vită, peşte gras, ouă, lapte şi brânzeturi, leguminoase şi cereale integrale. Este posibil ca medicul să vă recomande un complex de vitamine şi minerale special formulat pentru sarcină si alăptare.
Evitați să luați suplimente alimentare prenatale ce conţin doze mai mari de vitamine şi minerale decât ceea ce aveţi nevoie zilnic. Dozele mari de unele vitamine pot fi dăunătoare dezvoltării bebeluşului, de exemplu, excesul de vitamina A.
Accesul la internet este un aspect inevitabil al vieții cotidiene, chiar și pentru cei mici. Aceștia pot solicita conectarea la internet pentru a-și umple timpul, a se juca, a vorbi cu prietenii sau a face temele. Ca orice tehnologie, internetul poate fi folosit constructiv sau distructiv. Modul în care părintele gestionează interacţiunea cu mediul online influențează calitatea experiențelor copilului său.
Care sunt, de fapt, pericolele din mediul online?
1. Expunerea la conținut neadecvat. Motoarele de căutare pot oferi rezultate care includ reclame, imagini sau linkuri care duc către pagini periculoase. Acestea fie pot avea conținut explicit, fie pot transmite viruși sau pot solicita date personale pentru a le utiliza în detrimentul persoanei.
2. Hărțuire. Paginile de social media și aplicațiile de comunicare pot expune copilul la persoane răuintenționate. Agresiunea online se poate manifesta prin umiliri verbale, critici, jigniri, amenințări – de multe ori chiar din partea colegilor de clasă – afectând imaginea publică a copilului.
3. Manipulare de către persoane necunoscute. Mintea copilului este influențabilă și deseori abuzurile care au loc pornesc de la o relație care acestuia îi pare „de
încredere”. Copilul poate fi sedus și cucerit de străini care, în comunicarea online, îi oferă la început laudă, sprijin emoțional și înțelegere (pe care nu le găsește la părinți), iar mai târziu avansează propuneri periculoase pentru viața și sănătatea copilului (să țină totul secret, să își facă rău, să plece de acasă, să iasă la întâlniri, să trimită bani, să trimită poze în ipostaze indecente).
4. Exploatare și șantaj. Ca o consecință a auto-expunerii, copilul poate primi amenințări că materialele trimise vor fi făcute publice, manipularea mizând pe sentimentul de rușine și neajutorare. Abuzatorii pot solicita bani sau servicii în schimbul tăcerii.
5. Escrocherii online. Accesarea fără discernământ a link-urilor poate pune în pericol securitatea dispozitivelor, hackerii preluând date personale și bancare.
6. Dezinformare, informare eronată și știri false. Copilul poate crede cu ușurință că ceea ce i se spune este adevărat, doar pentru că sursa este un prieten sau o persoană pe care o admiră. Credulitatea și nevoia de a fi acceptat îi pot determina schimbarea atitudinilor și comportamentelor întrun mod irațional, precum refuzul vaccinării sau al consumului de alimente sănătoase.
Cum poate părintele să abordeze discuția despre mediul online?
Pregătiți copilul din timp. Asigurați-vă că primele sale experiențe online sunt supravegheate sub aspectul conținutului și reduse ca timp. Discutați cu el despre pericole și mai ales expuneți manipulările, dezinformările sau agresiunile atunci când le observați. Învățați copilul să emită ipoteze cu privire la intenția din spatele comportamentelor. Studierea împreună a reclamelor este un bun prilej de a detecta asocierile pozitive dintre emoții, statut și obiecte diverse, manipulările și intențiile lor.
Stabiliți limite clare. Limitați timpul petrecut în fața ecranelor, nu doar al calculatorului, telefonului sau tabletei. Chiar și privitul la televizor afectează creierul copiilor, așadar calculați timpul global: pentru cei sub 2 ani, expunerea la ecrane nu este recomandată, copiii între 3-5 ani pot avea acces la ecrane pentru o oră, doar împreună cu părinții, cei peste 6 ani pot petrece maxim două ore cumulate (telefon, tabletă, televizor, cinema, inclusiv timpul petrecut pentru a căuta informații în interes școlar). Limitați platformele și tipul de informație accesat. Aplicațiile de control parental pot monitoriza acest acces prin intermediul setărilor de bază. În plus, dacă accesul se face de pe telefonul sau calculatorul adultului, pot fi setate și acolo filtre suplimentare.
Discutați cu copilul despre strategiile de autoprotejare. Ajutați copilul să creeze parole sigure, să limiteze informațiile pe care le împărtășește despre el, să recunoască provocările.
Stabiliți împreună o listă de acțiuni pe care le poate face în mediul online, precum blocarea persoanelor agresoare, refuzul de a răspunde cu agresiune la agresiune, refuzul de a transmite poze cu ei, anunțarea părinților sau profesorilor în cazul în care sunt martori sau victime ale hărțuirii online, poziționarea demnă în fața tentativelor de manipulare care induc sentimente de rușine sau frică, blocarea sau raportarea conținuturilor nepotrivite.
Educați copiii prin întrebări sau studii de caz. Puteți împărtăși copiilor informaţii despre
experiențele dumneavoastră în mediul online, vă puteți raporta la cazuri reale sau la situații ipotetice sau îi puteți educa prin întrebări precum: ce ai face dacă brusc începe să îți scrie cineva dintr-o țară străină; ce ai face dacă cineva începe să vorbească rău despre părinții tăi și relația cu ei; dar dacă prietenul îți cere poze intime sau primești provocări absurde (fă o anumită acțiune ca să arăți că ești puternic).
Accesul la internet nu poate fi oprit, el fiind chiar necesar la muncă, la școală, în viața privată. Cu toate acestea, ca părinte, este bine să aveți în vedere faptul că nimic nu poate înlocui interacțiunea părinte-copil și stimularea sănătoasă pe care doar dumneavoastră o puteți oferi.
Sughiţul apare deseori la nou-născuți, fiind de obicei inofensiv și neprovocând suferință. O serie de remedii printre care eructarea și suzetele pot ajuta, deoarece sughițul este produs de contractarea diafragmei. Chiar dacă, cel mai frecvent, sughiţul trece de la sine după câteva minute, pot fi situaţii în care veţi dori să-l ajutaţi pe cel mic pentru a scurta perioada de manifestare. Puteţi explora câteva tehnici uşoare, însă este recomandabil să solicitați sfatul medicului dacă sughițul persistă mult timp.
Bebelușii sughiță din diverse motive, cum ar fi supraalimentarea, mâncatul prea repede sau înghițirea aerului în timpul hrănirii. Acești factori fac stomacul să se extindă, împingând diafragma și declanșând spasme, ce determină închiderea rapidă a corzilor vocale. Forţa aerului care iese creează sunetul de sughiț. Atunci când sughiţul este frecvent, îndelungat şi provoacă disconfort, acesta poate fi cauzat de afecţiuni precum refluxul gastroesofagian şi trebuie să mergeţi la medic.
sugari
Eructarea – Când aerul se acumulează în stomac, acesta poate cauza spasme ale diafragmei. Faceţi o pauză în timpul hrănirii pentru a eructa bebelușul. Bebelușii hrăniți la biberon pot fi loviţi uşor pe spate, în poziţie ridicată, pentru a elimina excesul de aer, la fiecare aproximativ 60-70 ml consumaţi. Sugarii alăptați vor fi eructaţi în timpul schimbării sânului pentru a minimiza volumul de aer ingerat.
Masajul spatelui – Masaţi uşor spatele bebeluşului, în timp ce-l legănaţi încetişor, pentru a-l ajuta să se relaxeze. Masajul spatelui poate fi şi o tehnică de eructare, ceea ce poate preveni sau opri sughiţul. Suzeta – Suptul suzetei poate susţine relaxarea diafragmei şi oprirea sughiţului. Chiar dacă nu există dovezi ştiinţifice în acest sens, se pare că tehnica funcţionează.
Oferiţi bebeluşului mai des lapte şi apă, după vârsta de 6 luni, dacă observaţi că intervalele stabilite duc la un supt rapid şi la ingerarea de aer. Deshidratarea sau senzaţia de foame reprezintă cauza obişnuită pentru mâncatul prea repede sau supraalimentare. Poziţionaţi bebeluşul puţin ridicat, în timpul hrănirii, pentru o eliminare mai facilă a aerului. Asiguraţivă că în tetina biberonului nu se adună aer, înainte de a i-l oferi sugarului. Astfel, veţi preveni înghiţirea şi acumularea de aer în stomac.
Unele remedii populare împotriva sughiţului pot fi periculoase pentru sugari. Astfel, NU îl: agitaţi sau încurajaţi să sară, aşezaţi pe burtică, trageţi de limbuţă şi nu-i opriţi respiraţia.
Controlul stomatologic periodic este esenţial în prevenţia şi diagnosticarea precoce a afecţiunilor dentare şi ale cavităţii bucale. Frecvenţa recomandată este de 2 ori pe an, însă, în funcţie de problemele existente, precum parodontoză, predispoziţia către carii sau acumularea de tartru, medicul dentist poate indica vizite mai dese.
Ce se întâmplă la controlul stomatologic periodic şi de ce este important
Medicul stomatolog va inspecta cavitatea bucală, dentiţia, muşcătura şi chiar sănătatea articulaţiilor maxilarului, pentru a se asigura că totul funcţionează corect. El poate observa orice modificare în structura smalţului şi a mucoaselor, recomandând tratamentul corespunzător sau alte investigații imagistice (radiografii). Se previne, astfel, avansarea cariilor şi a afecţiunilor gingivale, precum şi instalarea complicaţiilor ce pot necesita intervenţii costisitoare sau de urgenţă.
Controlul poate include o sesiune de detartraj şi periaj profesionist, cu scopul de a îndepărta placa bacteriană şi de a curăţa coloraţiile de pe suprafaţa dentară.
Ce să faceţi la controlul stomatologic periodic
Ajungeţi cu 5 minute mai devreme – ora programării nu este ora la care trebuie să ajungeţi, ci ora de începere a controlului. Dacă întârziaţi, sunaţi la cabinet şi anunţaţi. Prezentaţi toate simptomele pe care le aveţi – dacă aveţi sensibilitate dentară, reţineţi şi expuneţi medicului exact când apare această sensibilitate. Sângerările gingivale, mirosul neplăcut sau halena, alte afecţiuni şi tratamente medicale pe care le urmaţi trebuie prezentate stomatologului pentru a putea corobora informaţiile cu observaţiile clinice. Informaţi medicul dentist în legătură cu posibile alergii, de la prima vizită – alergiile la substanţe chimice, însă chiar şi cele alimentare sau respiratorii pot influenţa decizia medicului de a utiliza un anumit tip de anestezie, apă de gură sau alte materiale necesare în timpul tratamentelor.
Ce
Nu ascundeţi nivelul de igienă orală – medicii recomandă periajul dentar de două ori pe zi urmat, o dată pe zi, de curăţarea cu aţă de dinţi şi clătirea cu apă de gură. Dacă nu urmaţi aceste recomandări, spuneţi medicului, pentru o decizie referitoare la viitoare tratamente sau intervenţii. Dacă un pacient susține că menține o igienă orală corectă, dar totuși se confruntă cu numeroase carii sau boli gingivale, este esențial să exploreze alți factori de risc.
Nu încercaţi să scăpaţi de radiografie – radiografiile dentare expun pacienţii la radiații de nivel foarte scăzut. Ele reprezintă un real ajutor în evaluarea sănătăţii rădăcinilor dentare şi a sistemului osos, ce nu pot fi văzute cu ochiul liber.
În mod obișnuit, ceea ce auzim se datorează vibrațiilor care ajung la timpan, însă o altă cale pe care aceste vibrații pot călători este prin intermediul oaselor, fapt cunoscut de peste 500 de ani. Tehnologia introduce noi modalități de a experimenta sunetele redate în căşti, facilitând şi auzul ambiental: conducția osoasă. Căștile auditive cu conducție osoasă transmit stimulii auditivi prin oasele craniului, însă cum fiecare dispozitiv are atât beneficii, cât şi efecte adverse, în special în timpul utilizării îndelungate sau incorecte, iată o viziune de ansamblu asupra acestora.
Beneficiile utilizării căștilor prin conducție osoasă
1. Păstrarea igienei urechii. Dacă în mod obișnuit căștile clasice acumulează praf, microbi și pot produce infecții ale urechii, căștile bazate pe conducția osoasă nu astupă canalul auditiv, fiind plasate deasupra ei. 2. Facilitarea auzului la persoane care au urechea medie afectată. Deoarece vibrațiile ocolesc urechea medie, trecând prin oasele craniului, producerea auzului se realizează chiar și la persoane cu deficienţe de auz.
3. Aplicabilitate extinsă. Acest sistem este folosit și în domeniul armatei, permițând soldaților comunicarea între ei și conectarea în același timp la tot ceea ce se întâmplă în jurul lor. În viața de zi cu
zi, căștile permit oamenilor să asculte cărțile audio sau muzica preferată în timp ce merg pe stradă, aleargă, merg cu bicicleta, fără perturbarea sunetelor ambientale. Astfel, se pot preveni accidentările datorate izolării auditive de mediul înconjurător.
4. Conectarea cu deviceurile, la o atingere de buton. Facilitatea de tip bluetooth permite conectarea căștilor la telefon, tabletă sau computer, fiind sub acest aspect similare căștilor interne și externe obișnuite.
Efectele adverse ale utilizării căștilor prin conducție osoasă
1. Disconfort cauzat de apăsarea căștilor. Contactul prelungit al căștilor cu pielea poate declanșa iritații celor care au un ten sensibil, așadar, înainte de
a le achiziționa, este bine să verificați tipul de materiale din care sunt realizate.
2. Dureri de cap, amețeală sau tinitus. Este recomandabil ca folosirea căștlor să fie punctuală, atât cât este strict necesar. Un alt factor important pe lângă durata utilizării este volumul la care se ascultă – ca și în cazul căștilor obișnuite, un volum ridicat produce vibrații mai puternice, în acest caz, un disconfort mai mare.
3. Suprasolicitare senzorială. Nu recomandăm aceste căști persoanelor neurodivergente, din cauza suprastimulării auditive. Stimulii sunt recepționați pe două căi, din mediul extern și din cască, iar utilizatorul are nevoie de o capacitate foarte bună de concentrare a atenției în mod selectiv.
Mobilitatea este cheia unei vieţi trăite independent, în care corpul poate face întinderi şi mişcări ample, iar articulaţiile pot efectua rotiri complete, fără durere. Cu timpul, mobilitatea scade, articulaţiile devin mai puţin mobile, intervin rigiditatea şi durerea.
Înaintarea în vârstă presupune o serie de modificări la nivelul aparatului musculoscheletal, principala cauză fiind pierderea colagenului – o proteină fibroasă, care se regăseşte mai ales în piele, păr, ligamente, tendoane şi oase şi care permite corpului să fie mobil. Reducerea producției de colagen limitează mișcarea articulațiilor, deoarece acestea nu mai primesc cantitatea necesară. În plus, boli precum artrita reumatoidă, osteoartrita, bolile de inimă şi pierderea de masă musculară pot contribui la limitarea mobilităţii. În timp ce bolile şi scăderea producţiei de colagen se instalează treptat şi necesită intervenţii medicale, o cauză prevenibilă a rigidizării articulare este stilul de viaţă sedentar: de la munca la birou, în poziţie şezut, cu umerii aduşi în faţă şi spatele arcuit, la petrecerea timpului liber în activităţi statice. Toate acestea au efecte nefaste asupra mobilităţii.
Fiecare tip de mişcare pe care o facem, sau nu, permite menţinerea, respectiv pierderea, mobilităţii şi a independenţei pe măsură ce trupul îmbătrâneşte.
1. Fiţi activi. Orice tip de activitate fizică adaptată stării de sănătate şi vârstei este bine venită: de la mers (ce poate deveni mai intens, cu paşi mai ampli sau mai rapizi), alergat uşor, pedalat, aerobic sau gimnastică medicală la înot, yoga şi drumeţii montane, timp de minim 30 de minute zilnic.
2. Alternaţi tipurile de activitate fizică şi mişcările: articulaţiile trebuie antrenate astfel încât să realizeze întreaga gamă de mişcări, de la rotaţii complete ale umerilor, încheieturilor mâinilor şi picioarelor la balans amplu şi flexare a şoldurilor.
3. Faceţi pauze active sau ridicaţi-vă cât mai des de la birou în timp ce lucraţi. Ridicarea în picioare
antrenează mușchii scheletici mari și, atunci când este efectuată constant pe parcursul zilei, activează mii de contracții musculare.
4. Efectuaţi exerciţii de întinderi (stretching): yoga este un tip de practică ce presupune întinderea musculaturii şi a tendoanelor şi exersarea articulaţiilor, însă puteţi efectua diferite tipuri de întinderi pentru fiecare grupă de muşchi, atât din şezut, la birou, cât şi din picioare, oriunde aţi fi.
5. Consumaţi alimente bogate în colagen sau care stimulează producţia de colagen: carne roşie, supă de oase, peşte, ouă, fructe şi legume bogate în vitaminele A, C, E, cupru şi zinc.
Descuamarea palmelor și a degetelor poate fi un fenomen frecvent. Cauzele variază de la factori din mediul familiar până la diferite afecţiuni ce determină uscarea şi exfolierea excesivă a pielii. Când puteţi utiliza remedii facile şi când este necesar un consult medical?
Factori de mediu care cauzează descuamarea pielii
Spălarea frecventă a mâinilor cu apă fierbinte şi săpun sau soluţii antibacteriene deshidratează pielea. Săpunul, mai ales cel antibacterian, elimină microbiomul protector cutanat, iar pielea devine fragilă. Spălaţi-vă pe mâini doar atunci când este necesar, cu apă caldă şi săpun blând şi hidrataţi pielea cu cremă emolientă. Evitaţi uscarea mâinilor la uscătoare.
Utilizarea de substanţe chimice acasă sau la locul de muncă provoacă iritaţii ale pielii, crăparea şi descuamarea palmelor şi a degetelor. Purtaţi întotdeauna mănuşi de protecţie, spălaţi mâinile cu săpun blând şi hidrataţi pielea frecvent.
Aerul foarte uscat şi rece poate deshidrata pielea şi conduce la descuamare. Purtaţi mănuşi la exterior
şi aveţi mereu o cremă hidratantă în poşetă. Arsurile solare provoacă descuamarea pielii, fiind necesare măsuri precum: evitarea expunerii la soare a zonelor afectate și utilizarea de loțiuni cu aloe vera pentru menținerea pielii hidratate în timp ce se vindecă.
Suptul degetului și roaderea unghiilor sau a pielii din jurul unghiilor poate provoca iritaţii şi chiar desprinderea pielii. Aceste obiceiuri trebuie descurajate, aplicate pansamente şi loţiuni care contribuie la vindecare.
Afecţiuni ce pot cauza descuamarea pielii de pe palme și degete Eczema palmelor este o boală cutanată inflamatorie, care se manifestă prin piele roşie, uscată și crăpată, durere la atingere şi mâncărimi ale mâinilor, fiind cauzată de contactul cu substanţe chimice, produse cosmetice sau de curăţare, latex şi chiar anumite ţesături.
Dermatita de contact se manifestă prin iritaţie cutanată, crăparea şi descuamarea pielii atunci când persoana afectată atinge obiecte sau intră în contact cu substanţe la care este alergică, precum nichel, crom, vopsea de păr, plante otrăvitoare sau iritante.
Keratoliza exfoliativă, precum şi dishidroza sunt afecțiuni comune ale pielii care provoacă peeling. Simptomele sunt comune: apariţia de vezicule superficiale care se sparg, lăsând zone de piele întărită şi în proces de descuamare. Psoriazisul este o afecțiune inflamatorie a pielii care provoacă decolorarea și descuamarea pielii. Este mai frecventă pe coate, genunchi, scalp și partea inferioară a spatelui, dar poate apărea oriunde pe corp.
Mergeţi la un medic dermatolog dacă suspectaţi că aveţi afecţiuni cutanate, pentru diagnosticare şi tratament adecvat.
Obezitatea poate conduce la disfuncție erectilă (D.E.) prin deteriorarea vaselor de sânge, scăderea nivelurilor de testosteron și inducerea inflamației generalizate în organism, ce provoacă deteriorarea oxidativă a țesuturilor. Bărbații afectați de obezitate prezintă adesea niveluri crescute de colesterol, tensiune arterială ridicată și un risc crescut de diabet.
Sănătatea cardiovasculară
Erecţia este un fenomen cardiovascular: fluxul sanguin creşte, vasele de sânge se dilată, iar acesta menţine penisul în poziţie erectilă. Dacă fluxul sanguin nu poate crește pentru că vasele de sânge nu se dilată în mod normal, atunci apare disfuncția erectilă. Obezitatea este factor de risc în afecţiunile cardiovasculatorii, determinând inclusiv deteriorarea stratului interior al vaselor de sânge (endoteliul). Atunci când acest strat este afectat, penisul nu poate primi suficient flux sanguin pentru a produce și menține o erecție. Ateroscleroza, îngustarea arterelor din cauza acumulării de grăsimi şi colesterol, poate fi, adesea, o cauză a disfuncţiei erectile. Se recomandă bărbaţilor supraponderali cu D.E. să-şi testeze şi să ţină sub control nivelul de colesterol. De asemenea, pot efectua un test de stres la efort, pentru a evalua sănătatea inimii.
Depresia şi medicamentele
Multe persoane supraponderale suferă de depresie, cauzată de kilogramele în plus, și de dificultăţi motorii şi de a avea relaţii sociale şi intime normale. Toate acestea constituie cauze psihologice ale D.E., însă pot fi depăşite prin sport şi psihoterapie. Pe de altă parte, anumite medicamente antidepresive, antihipertensive, diuretice şi antiiflamatoare pot cauza probleme erectile. Aşadar, discutaţi cu medicul dacă urmaţi tratamente medicamentoase pentru afecţiunile asociate obezităţii pentru a găsi soluţii ce pot preveni pierderea funcţiei erectile.
Testosteronul, greutatea corporală şi funcţia sexuală
Impactul nivelului scăzut de testosteron asupra funcției erectile nu este semnificativ în sine, dar testosteronul este esenţial în stimularea dorinței sexuale. Obezitatea este asociată cu scăderea
testosteronului la bărbați, o creștere de 10 cm în circumferința taliei fiind corelată cu un risc de 75% de a avea niveluri scăzute ale testosteronului. Bărbații care se confruntă cu D.E. ar trebui să își verifice nivelurile de testosteron, în special dacă prezintă exces de greutate. Pierderea kilogramelor în plus, tratamentul medicamentos şi mai multă mişcare pot fi eficiente în creşterea nivelului de testosteron şi optimizarea funcţiei sexuale.
Controlul greutăţii este util atât pentru menţinerea sănătăţii, cât şi a unei vieţi sexuale împlinite şi echilibrate.
Venele varicoase sau varicele nu sunt doar inestetice, ci prezintă şi un potenţial risc pentru sănătate atunci când nu sunt tratate corespunzător. În plus faţă de efectuarea de exerciţii pentru picioarele cu varice, de aplicarea de geluri şi creme pentru facilitarea circulaţiei şi, în funcţie de amploare, de intervenţii estetice sau chirurgicale, persoanele care suferă de varice pot beneficia de ajutorul oferit de ciorapii compresivi.
Ce sunt ciorapii compresivi?
Ciorapii medicinali sau ciorapii compresivi sunt un dispozitiv medical, ce trebuie utilizat corect şi specific scopului pentru care a fost creat.
Șosetele și ciorapii de compresie sunt realizaţi, utilizând o tehnologie specială, pentru a exercita o presiune circulară constantă asupra gambei piciorului. Compresia ajută la menținerea fluxului sanguin și reduce simptome specifice precum inflamaţia, durerea şi senzaţia de picioare obosite.
Ciorapii compresivi sunt de mai multe tipuri, în funcţie de nivelul de compresie aplicată şi lungime. Principalele două categorii sunt: ciorapii de compresie preventivi (cu
compresie de 3-15 mm Hg –milimetri coloană de mercur) şi cei terapeutici, cu 3 niveluri de compresie (clasa I – 15-20 mm Hg, clasa a II-a şi clasa a III-a – 20-40 mm Hg).
Ca lungime, puteţi alege şosete până la genunchi, ciorapi până la coapsă (pentru ambele picioare sau monocolant, pentru unul singur) sau ciorapi lungi tip pantalon. Fiecare dintre aceştia se găsesc şi în varianta cu vârf întreg sau decupat, precum şi într-o varietate mare de culori şi grosimi.
Ciorapii anti-embolie au un scop foarte specific, acela de a susţine circulaţia venoasă şi de a preveni formarea cheagurilor de sânge, fiind utili în special pentru pacienții imobilizaţi la pat.
Cum alegem ciorapii compresivi?
Alegerea unei perechi de ciorapi compresivi depinde atât de nivelul de compresie necesară pentru prevenţia sau ameliorarea varicelor, cât și de alte situaţii ce impun purtarea acestora. Dacă ciorapii de clasă superioară se vând pe bază de prescripţie medicală, în urma unui control sau ca urmare a unei intervenţii chirurgicale, cei preventivi sau de clasa I pot fi aleşi la recomandarea medicului sau a farmacistului. Pentru o eficacitate optimă a ciorapului, se va efectua o măsurare a piciorului şi a bazinului înainte de achiziţie. Ciorapul trebuie să fie strâns pe picior, să nu prezinte cute şi nici să nu aplice o presiune prea mare.
Puteţi purta ciorapi de compresie o perioadă cât mai lungă din zi, însă dacă suferiţi de infecţie sau afecţiune cutanată ori de diabet şi circulaţie deficitară la nivelul picioarelor, ciorapii compresivi nu sunt recomandaţi.
Ritualurile de îngrijire personală sunt extrem de benefice, nu doar pentru corp şi igienă, ci şi pentru sănătatea mintală. Cu cât fiecare gest pe care îl facem pentru propriul corp este realizat mai atent, cu intenţie şi cu respect, cu atât corpul şi mintea ne vor mulţumi. Acelaşi lucru se întâmplă şi la duş, mai ales atunci când ne bucurăm de momentul său la finalul unei zile grele.
Multe utilizatoare ale reţelelor online de socializare îşi prezintă rutina pentru un nou tip de îngrijire corporală: everything shower, sau duşul complet. Acesta presupune curăţarea întregului corp, a feţei, părului, exfoliere, epilare completă şi hidratare, întregul proces fiind acompaniat de produse cosmetice de foarte bună calitate şi putând dura între 2 şi 4 ore.
Susţinătorii acestui trend spun că este modalitatea ideală de a se reseta fizic şi mental şi de a se simţi reînnoiţi şi plini de vitalitate sau extrem de relaxaţi. Dacă vi se pare prea mult să staţi în baie între 2 şi 4 ore, aflaţi că nu durata sau numărul procedurilor aplicate vă fac să vă simţiţi mai bine, ci iubirea pe care i-o arătăm corpului în timpul ritualului de îngrijire.
Duşul – impact pozitiv asupra stării de bine Ritualurile, rutinele și obiceiurile au un efect pozitiv asupra stării noastre de bine, deoarece ne fac să ne simțim în siguranță, încrezători și confortabil, mai ales atunci când ne tratăm cu bunătate și compasiune. Beneficiile unor astfel de acţiuni sunt interconectate, deoarece mintea şi corpul funcţionează împreună, iar îngrijirea uneia poate duce adesea la o îmbunătățire a stării celeilalte.
Gradul de igienă personală este deseori un semn al sănătăţii mintale. În timp ce grija faţă de propria persoană este recunoscută ca fiind un factor liniştitor şi benefic pentru psihic, o igienă deficitară poate semnala depresie sau anxietate. De asemenea, ca parte a duşului şi a spălatului pe cap, beneficiul atingerii este unul ce nu trebuie subestimat. Atunci
când folosim atingerea fizică pentru a ne îngriji sau a fi îngrijiţi de alte persoane, de exemplu, în timpul unui masaj, încurajăm producția de oxitocină și endorfine, hormoni responsabili cu starea de bine.
Duşul – un ritual sau o rutină?
Durata duşului sau numărul de acţiuni de îngrijire pe care le efectuăm nu sunt atât de importante pe cât sunt modul în care acţionăm asupra propriului corp şi gândurile noastre. Graniţa dintre ritual şi rutină este foarte fragilă. În timp ce ritualul unui duş constă în realizarea fiecărei acţiuni cu grijă şi conştienţizare, rutina poate însemna grabă şi gânduri la următoarele activităţi. Pentru a obţine beneficiile maxime, transformaţi duşul, măcar uneori, într-un ritual de îngrijire!
Colagenul este o proteină esenţială a corpului uman şi animal, care acționează ca un adeziv sau ca un liant, furnizând rezistență țesuturilor precum piele, oase, articulaţii și țesuturi conjunctive. Colagenul menține integritatea pielii şi susține flexibilitatea articulațiilor, asigurând stabilitate şi libertate de mişcare. De asemenea, joacă un rol important în comunicarea intercelulară, răspunsul imun şi vindecarea ţesuturilor.
Odată cu înaintarea în vârstă, producția naturală de colagen scade, afectând aspectul pielii, sănătatea articulațiilor şi capacitatea organismului de a se vindeca în urma traumatismelor. Cu siguranţă aţi observat existenţa de suplimente alimentare şi produse cosmetice antirid ce conţin colagen. Dar care sunt sursele alimentare ce pot furniza această proteină organismului sau pot stimula producţia de colagen?
Alimente care stimulează producţia de colagen
Colagenul este sintetizat de către anumite celule din corp, denumite celule fibroblaste, din aminoacizi. Puteţi susţine producţia de colagen în organism prin consumul de alimente bogate în proteine, precum: carne de pasăre, peşte, brânză proaspătă, maturată şi iaurt, ouă, leguminoase (fasole, soia, linte, mazăre), migdale sau arahide. Pe lângă aminoacizi,
corpul utilizează şi alţi nutrienţi pentru a sintetiza și menține colagenul, de exemplu, vitamina C. Aşadar, consumul de fructe şi legume bogate în vitamina C este benefic atât pentru sistemul imunitar, digestie şi vitalitate, cât şi pentru sinteza de colagen. Acestea sunt: citrice, fructe de pădure, kiwi, mere, legume cu frunze verzi şi ardei roşu.
Alimente bogate în colagen
Colagenul este principala proteină aflată la nivelul ligamentelor, articulaţiilor şi ţesuturilor cu rol de liant: fascie, piele. Aşadar, se regăseşte, în primul rând, în alimente precum supe şi gelatine din carne şi picioare de porc, vită şi pasăre, ce conţin procente ridicate de piele, cartilagii şi articulaţii. Preparatele din peşte, cu piele şi oase, dar şi fructele de mare conţin cantități importante de colagen, acizi graşi Omega 3 şi zinc, utilizat, la rândul său, în sinteza acestuia.
Cum preveniţi pierderea de colagen
Pe măsură ce îmbătrânim, producția de colagen scade în mod natural, iar acest lucru este inevitabil. Totuși, factori precum fumatul, consumul excesiv de alcool şi zahăr și radiaţiile solare pot accelera pierderea acestei proteine, provocând îmbătrânirea prematură. Protejarea pielii cu cremă de protecție solară, evitarea expunerii excesive la soare și adoptarea unui stil de viață sănătos pot încetini pierderea colagenului şi apariţia efectelor asupra organismului.
Genunchiul este una dintre cele mai utilizate articulaţii, fiind crucial pentru un mers normal. Iată o serie de exerciții zilnice care contribuie la întărirea mușchilor din jurul articulaţiei, cu scopul de a oferi susţinere suplimentară, a reduce disconfortul ce poate apărea, inclusiv la sportivi, şi a preveni problemele viitoare. Este important să consultați medicul înainte de a începe exercițiile pentru a vă asigura că sunt adecvate situaţiei dumneavoastră și contribuie la sănătatea generală a genunchiului.
Exerciţii de întinderi
Înainte şi după antrenament se vor efectua, întotdeauna, o serie de exerciţii de întindere, pentru încălzirea/relaxarea musculaturii. Acestea sunt:
Întinderea cvadricepsului: în picioare, lăsaţi greutatea pe piciorul stâng, îndoiţi piciorul drept şi ridicaţi călcâiul către fese, presând uşor, fără a forţa. Tineţi timp de 30 de secunde, repetaţi de 3 ori şi schimbaţi piciorul.
Atingerea vârfurilor: în picioare, cu tălpile apropiate, aplecaţivă în faţă, lent, cu scopul de a vă atinge cu degetele vârfurile picioarelor. Este posibil să nu reuşiţi din prima, aşadar începeţi cu atingerea genunchilor, coborând ulterior. Menţineţi 30 de secunde, ridicaţi-vă şi repetaţi de 3 ori, fără a vă balansa.
Întinderea mușchilor ischiogambieri: în picioare,
flexaţi uşor piciorul stâng, duceţi un pas mic în faţă piciorul drept şi ridicaţi vârful. Aplecaţi-vă bustul, presând cu mâinile
piciorul drept. Menţineţi 30 de secunde şi schimbaţi piciorul.
Exerciţii pentru genunchi sănătoşi Ridicări de picior – în poziţie întins, cu faţa în sus şi mâinile pe lângă corp, îndoiţi piciorul stâng şi ridicaţi piciorul drept până la nivelul genunchiului stâng. Menţineţi 5 secunde, repetaţi de 2-3 ori, apoi schimbaţi piciorul şi mai efectuaţi 3 seturi. Dacă simţiţi durere de spate sau aveţi alte afecţiuni, nu efectuaţi exerciţiul.
Extensii de picior – din şezut, cu mâinile în şolduri şi picioarele flexate, cu tălpile pe podea, ridicaţi, pe rând, câte un picior,
paralel cu solul. Încordaţi muşchii piciorului, menţineţi 5 secunde şi schimbaţi. Repetaţi de 10 ori.
Coborâri pe un picior – în picioare, cu tălpile apropiate, ridicaţi un picior la aproximativ 15-20 cm, drept, în faţă, lăsaţi-vă greutatea corpului şi îndoiţi piciorul rămas pe podea aproximativ 30 cm. Menţineţi 3-5 secunde, ridicaţi-vă lent, repetaţi şi schimbaţi piciorul.
Atenţie!
Toate exerciţiile şi întinderile presupun menţinerea spatelui drept şi a abdomenului încordat, astfel încât curbura lombară să fie cât mai redusă. La exerciţiile în picioare vă puteţi sprijini de o masă sau de spătarul unui scaun, iar cele în poziţie întins vor fi efectuate pe o saltea de sport sau o pătură întinsă pe jos.
La aproximativ 60 de kilometri și o oră de mers cu maşina de Iaşi se află Domeniul Sturdza de la Miclăuşeni, un loc încărcat de mister, spiritualitate şi eleganță. Odată ce intri pe poarta domeniului te simţi într-o altă lume. Ei bine, despre această lume vom povesti astăzi şi sperăm să vă inspire în alegerea viitoarei destinaţii de vacanţă.
Întreaga zonă este extrem de bogată în obiective turistice, ce aşteaptă să fie descoperite, de la Iaşi, capitala culturală a Moldovei, şi până la Cetatea Neamţului, vestita cetate de secol XIV, fortificată de Ștefan cel Mare.
Acum, haideţi la Miclăuşeni!
Scurt istoric al domeniului Sturdza de la Miclăuşeni Moşia de la Miclăuşeni s-a aflat în proprietatea familiei Sturdza încă din secolul al XVII-lea, fiind lăsată moştenire de urmaşii celor care au
cumpărat-o de la familia vornicului Miclăuş, care, în jurul anului 1410 primea domeniul de la domnitorul Alexandru cel Bun. Familia Sturdza reconstruieşte aici conacul boieresc, pentru ca, la începutul anilor 1800, Dimitrie Sturdza să ridice pe moşia familiei o frumoasă biserică cu catapeteasmă în stil baroc şi valoroase obiecte de cult, precum şi grajduri pentru cai. În paralel, fiul său, Alecu Sturdza, amenajează un parc în stil englezesc, cu arbori ornamentali şi alei cu flori. Tot el este cel care a extins biblioteca, de o valoare inestimabilă, a conacului. După moartea sa, în anul 1848, moşia a fost administrată de soţie, care îi lasă totul fiului său, George Sturdza.
Acesta construieşte castelul actual, extinde grajurile, ce adăposteau cai de rasă, şi se ocupă de îmbogăţirea bibliotecii, ce ajunge la 60.000 de cărţi, manuscrise
şi lucrări rare. În timpul Primului Război Mondial, castelul adăposteşte un spital militar, unde răniţii sunt îngrijiţi de Maria Ghica și Ecaterina Cantacuzino, fiica soţilor Sturdza şi soţia lui Șerban Cantacuzino. George Enescu vizitează castelul şi oferă recitaluri pentru răniţi.
La 21 aprilie 1947, Ecaterina Cantacuzino donează către Episcopia Romanului castelul împreună cu parcul de 30 de hectare de pădure care îl înconjura, biserica ridicată de părinții săi și toate anexele, cu scopul de a transforma locul într-o mănăstire pentru maici. Al Doilea Război Mondial şi ocupaţia sovietică reprezintă decăderea castelului şi a domeniului, care cad pradă barbariilor comise de soldaţii ruşi. Mănăstirea este desfiinţată, iar castelul este transformat în azil pentru copii cu deficienţe psihice severe şi devastat de două incendii majore. Stingerea incendiului din 1985 duce la infiltraţii profunde, ce deteriorează pereţii şi structura de rezistenţă. Cicatricile lăsate de utilizarea improprie şi de infiltraţii mai pot fi văzute şi acum.
Castelul Sturdza – arhitectură şi fascinaţie
Castelul Sturdza, aşa cum îl ştim astăzi, a fost ridicat între anii 1880 și 1904 de către George Sturdza, alături de soţia sa, Maria Ghica, în stil neogotic târziu. Vom recunoaşte elemente
de inspiraţie de la Palatul Culturii din Iași, dar și de la Palatul Domnesc din Ruginoasa. Castelul are etaj și mansardă, zidurile exterioare fiind împodobite cu decorațiuni în altorelief, printre care steme inspirate de pe blazonul familiei Sturdza – un leu înarmat cu o sabie și o ramură de măslin sau alte elemente simbolice. Acestea au fost create în anul 1898 în stilul Art Nouveau de către arhitectul Iulius Reinecke, cu contribuția Mariei Sturdza, o talentată pictoriță care ilustrase multe dintre poeziile lui Vasile Alecsandri, apropiat prieten al familiei Sturdza.
Influențele neogotice se reflectă în elemente decorative precum turnulețe gotice, armuri medievale, o sală de manej și dictoane latinești înscrise pe pereți, precum și un turn de intrare cu un pod peste șanțul de apă. Turnul se păstrează şi astăzi, fiind poarta principală de intrare pe moşie şi locul unde îţi laşi toate grijile şi gândurile cotidiene, pentru a putea privi cu ochii larg deschişi fascinantul domeniu.
La interior, veţi fi întâmpinaţi de scări centrale din marmură de Dalmația și vă veți putea imagina epoca sa de glorie cu mobilier din lemn de trandafir sculptat cu migală, sobe din teracotă, porțelan sau faianță, parchet cu inserții din esențe de paltin, mahon, stejar și abanos. Plafonul și pereții interiori au fost pictați în ulei, pe acestea găsindu-se
numeroase citate în limba latină.
Regăsind eleganţa pe Domeniul Miclăuşeni După anul 2001 domeniul este eliberat de către ocupanţii săi nelegitimi şi retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, care reînfiinţează mănăstirea de maici şi face demersuri pentru reabilitarea castelului, a dependinţelor şi a parcului. Lucrările sunt greoaie şi de durată, însă, începând de acum câţiva ani, castelul se poate vizita. Fiecare incursiune dincolo de poarta din lemn masiv a castelului este deosebit de grăitoare, aducând aminte de perioada sa de glorie, dar şi de distrugerile la care a fost supus.
Vizitele încep la oră fixă, iar ghidul vă va prezenta frumos şi expresiv istoria şi prezentul castelului. Chiar dacă ajungeţi după ce turul a început, puteţi petrece un timp de calitate vizitând mănăstirea de maici, plimbându-vă liberi pe domeniu şi chiar gustând îngheţata de trandafiri servită la restaurantul castelului.
Descoperire plăcută, Echipa i-Tour
