Revista Alphega Nr.58

Revista Alphega este o publicație gratuită

16 noiembrie - 31 decembrie 2023

58 Ediția

MULTITASKING: „abilitatea” de a strica mai multe lucruri simultan pag. 4

Răcelile la copii - greșeli frecvente

pag. 9

Ecografie sau mamografie?

pag. 16

Gustări antiinflamatoare pentru sărbători

pag. 42

Cuprins EDITORIAL

4

Multitasking: „abilitatea” de a strica mai multe lucruri simultan

NOUTĂȚI MEDICALE 7

Premiul Nobel pentru Chimie în 2023 - aplicații valoroase în medicină

SFATUL SPECIALISTULUI 9

Răcelile la copii - greșeli frecvente

SĂNĂTATEA LA CONTROL 11 13

Oase mai puternice cu un microbiom echilibrat De ce apare durerea toracică atunci când respiri?

TEHNOLOGIA ÎN SĂNĂTATE 14

Tiny Trainers - aplicația pentru copii cu atrofie musculară spinală

ANALIZE MEDICALE EXPLICATE 16

Ecografie sau mamografie?

SFATUL PSIHOLOGULUI 18

Diferențe în manifestarea ADHD-ului la bărbați și femei

FAMILIE

22 23 26

Activități pentru un Crăciun fără zăpadă Expunerea excesivă la ecrane dăunează inimii copiilor Relația tată-fiu - de la control la implicare activă și ghidare

SOCIAL 27

AFECȚIUNI

29 30 31 35 38 39 41

42 45

Gustări antiinflamatoare pentru sărbători Mangalița - cea mai gustoasă carne de porc

MIȘCARE 49 52

Ce spune mersul despre tine?

5 sfaturi pentru a profita din plin de natură iarna

LA DRUM CU ALPHEGA 54

Dr. Mariana Olingheru Coordonator Științific

Credite foto Shutterstock www.alphega-farmacie.ro

Copywriter Anca Stănilă

Materiale care ne țin de cald iarna Uleiul de krill - benefic pentru inimă, creier și articulații

ALIMENTAȚIE

Grafică & DTP Adrian Săvescu

Coordonator proiect Anca Golovei

Călcâiele crăpate - un semn al deficienței de vitamine? Îngrijirea pielii cu psoriazis - provocări Transpirațiile nocturne - ce afecțiuni pot ascunde?

Inamicii rinichilor și cum să-i ținem sub control Long colds - virozele persistente

ÎNGRIJIRE

Texte Comitetul științific

Diana Amza Psihoterapeut

Analize medicale gratuite în mediul rural

Magia sărbătorilor de iarnă în Mărginimea Sibiului

Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.

Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.

Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 16 noiembrie - 31 decembrie 2023. www.alphega-farmacie.ro contact@alphega-farmacie.ro +40 21 407 77 11

EDITORIAL

Multitasking: „abilitatea” de a strica mai multe lucruri simultan Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie

Ai lângă tine 2 telecomenzi, tableta, laptopul și telefonul? Lucrezi deja la un raport, ți-au intrat între timp 3 mailuri importante și îți aduci aminte că trebuie să suni urgent bona. Atenție, până la ora 15:00 trebuie să trimiți planificarea ședințelor. Dar muzica pe care o asculți în căști parcă te mai liniștește puțin. Ok, iată și câteva notificări. Când te întorci la raport, îți dai seama că ai întârziat deja cu o oră. Și, culmea, bona nu mai răspunde, pentru că nu ai sunat la timp. Ai făcut atât de multe lucruri astăzi, dar totuși ești stresat. Și cât de eficient ai fost oare?

Multitaskingul – un mod de lucru cu capcane

Multitaskingul implică lucrul la două sau mai multe sarcini simultan, trecerea înainte și înapoi de la un lucru la altul sau efectuarea unui număr de sarcini în succesiune rapidă.

Este o aptitudine cerută de majoritatea angajatorilor. A devenit însa un mod de lucru atât la job, cât și în viața personală.

Mutitaskingul a părut inițial o metodă de a crește eficiența, dar creierul nostru nu funcționează așa. Studiile au dovedit că, de fapt, atunci când ești concentrat la toate lucrurile în același timp, performanța, atenția, memoria și înțelegerea scad, crescând riscul și incidența greșelilor.

4

Multitaskingul și sănătatea creierului

Excesul de atenție distributivă nu este benefic pentru creier.

Când este distras, creierului îi ia mai mult timp să revină la acțiunea inițială. Studiile arată că persoanele care excelează în această aptitudine de multitasking au tulburări de atenție, memorie și concentrare și tind să manifeste mai multă impulsivitate, anxietate și un nivel mai scăzut de control decât colegii lor.

Alege să faci lucrurile pe rând

Pentru a evita neplăcerile pe termen lung, atât la job, cât și pentru sănătatea ta, alege monotasking, adică să faci lucrurile pe rând.

Și poți să pornești de la aceste lucruri simple: • Nu-ți începe ziua verificându-ți telefonul mobil.

• Scoate notificările de la e-mail.

• Fă ordine în jurul tău și aruncă toate lucrurile inutile.

• Prioritizează-ți cele mai importante sarcini.

• Ocupă-te pe rând de fiecare sarcină, în ordinea priorităților stabilite.

• La finalul zilei, recapitulează ce ai făcut bine și ce nu ți-a ieșit.

Simplifică-ți viața.

Alege să faci lucrurile pe rând.

Vei fi mai eficient, mai apreciat, mai sănătos și mai fericit!

NOUTĂȚI MEDICALE

Premiul Nobel pentru Chimie în 2023 - aplicații valoroase în medicină Descoperirea și sinteza punctelor cuantice

Laureații Premiului Nobel pentru Chimie din anul 2023 sunt Moungi G. Bawendi, Louis E. Brus şi Alexei I. Ekimov, datorită eforturilor lor independente, ce au dus la descoperirea și dezvoltarea punctelor cuantice. Aceste particule minuscule au proprietăți unice și își răspândesc lumina de pe monitorul laptopului, ecranul televizorului QLED și lampa cu LED-uri. Ce pot face punctele cuantice în domeniul medicinei este, însă, extrem de revoluţionar şi cu impact imens în activitatea medicilor şi mai ales a chirurgilor.

Ce sunt punctele cuantice?

Proprietățile unui element sunt guvernate, în general, de numărul de electroni.

Cu toate acestea, atunci când materia se micșorează la nano-dimensiuni, apar fenomene cuantice, guvernate de dimensiunea elementelor.

Laureații Nobel pentru Chimie în 2023 au reușit să producă puncte cuantice, particule atât

de mici, încât proprietățile lor sunt determinate de fenomene cuantice – de mare importanță în nanotehnologie. „Punctele cuantice au multe proprietăți fascinante și neobișnuite. Important este că au culori diferite în funcție de mărimea lor”, spune Johan Åqvist, președintele Comitetului Nobel pentru Chimie.

Descoperirea şi dezvoltarea punctelor cuantice

La începutul anilor 1980, Alexei Ekimov a reușit să creeze efecte cuantice dependente de dimensiune în sticla colorată. Câțiva ani mai târziu, Louis Brus a fost primul om de știință din lume care a demonstrat efectele cuantice dependente de dimensiune în particulele care plutesc liber într-un fluid. În 1993, Moungi Bawendi a revoluționat producția chimică de puncte cuantice, creând particule aproape perfecte. Odată atinsă această calitate superioară,

punctele cuantice au putut fi utilizate în aplicații cu impact major pentru viaţa de zi cu zi şi pentru dezvoltarea medicinei.

Punctele cuantice în medicină

Biochimiștii și medicii folosesc punctele cuantice pentru a mapa țesuturile biologice în imagistica biomedicală și nanomedicină, datorită proprietăților lor optice uimitoare: luminozitate ridicată, coeficient ridicat de extincție, stabilitate ridicată împotriva fotoalbirii și semnale fluorescente.

Punctele cuantice sunt utilizate și în vizualizarea in vivo a diferitelor organe și țesuturi, pentru tratamentul diferitelor tipuri de cancer: de piele, cap și gât, limbă și sân. Chirurgii se pot baza pe punctele cuantice pentru cartografierea intraoperatorie a țesuturilor tumorale și evitarea îndepărtării inutile a țesuturilor neafectate.

De asemenea, acestea au rol de vectori de livrare a medicamentelor, datorită proprietăților lor optice interesante, care le permit trasabilitate, făcând mai facilă monitorizarea medicamentelor după administrare.

7

SFATUL SPECIALISTULUI

Răcelile la copii - greșeli frecvente

Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie

Sezonul rece aduce în fiecare an valuri de viroze respiratorii și în rândul copiilor.

Din grijă excesivă sau din graba de a vindeca și readuce cât mai repede copilul în colectivitate, apar o mulțime de greșeli în tratarea răcelilor, de la automedicație până la prescripții inutile sau chiar periculoase de medicamente.

Iată care sunt cele mai frecvente greșeli în tratamentul răcelilor la copii, ce trebuie făcut și ce trebuie evitat.

Tratarea abuzivă și „preventivă” a febrei

Când vine vorba de febră, îngrijorarea este în rândul părinților este foarte mare.

Desigur, temperatura crescută nu trebuie neglijată, dar este foarte important să o înțelegem corect. Febra este un mecanism de apărare, care ajută organismul să elimine virusurile. Febră înseamnă temperatură peste 38°C grade, iar intervalul 37,5 - 38°C indică subfebrilitate.

• Nu administrați copilului antipiretice dacă are temperatura între 37,5-38°C. • Până la temperatura de 38,5°C hidratați corect și lent copilul. Oferiți-i apă, supe,

ceaiuri de tei sau fructe de pădure.

• Atenție: febra nu înseamnă neapărat infecție bacteriană și, implicit, administrare de antibiotic!

• Nu administrați aspirină (acid acetilsalicilic) copiilor!

Pot apărea complicații cerebrale, hepatice și renale (sindrom Reye) foarte grave.

Antibiotice dacă secrețiile nazale sunt galbene sau verzi

O altă greșeală frecventă în răceală este administrarea de antibiotic imediat ce copilul are secreții nazale galbene sau verzi, ca urmare a suspiciunii de sinuzită acută.

Acest aspect al secrețiilor nu este un criteriu corect pentru administrarea de antibiotic. Există, întradevăr, sinuzite virale sau bacteriene, iar antibioticul ar trebui recomandat doar după consultul medical și efectuarea exudatului nazal.

Spray-uri decongestionante nazale

Nu utilizați decongestionante nazale simpatomimetice

sau preparate cu cortizon în cazul copiilor! Acestea determină reacții adverse locale și generale și conduc ușor la dependență. În plus, sunt contraindicate copiilor cu vârsta sub 2 ani. Dacă este necesar, medicul va recomanda tratamentul potrivit.

Ce este de făcut, totuși, când năsucul este plin de secreții?

• Aspirați de mai multe ori pe zi secrețiile nazale.

Igiena nazală se face cu ser fiziologic sau apă de mare izotonică. După curățarea secrețiilor, aplicați apă de mare hipertonică.

• Deoarece nasul comunică cu gâtul și cu urechea, aspirarea corectă a secrețiior nazale aduce 2 mari beneficii: previne apariția otitei și a tusei productive, prin împiedicarea scurgerii secrețiilor din nas în gât, respectiv în ureche (prin trompa lui Eustachio).

• Verificați umiditatea aerului. Umiditatea crescută (peste 60%) amplifică secrețiile nazale, iar umiditatea redusă (sub 30%) poate cauza iritații ale gâtului și ochilor.

9

SFATUL SPECIALISTULUI

Antitusivele și expectorantele la copii

Medicamentele antitusive ar trebui complet evitate la copii, deoarece blochează eliminarea microbilor și a mucusului în exces, având, în plus, și efecte secundare destul de serioase. Nici expectorantele nu trebuie recomandate de rutină în tusea productivă, ci doar atunci când secrețiile sunt vâscoase și greu de eliminat, deoarece cresc secrețiile și pot produce, la rândul lor, complicații.

Ce este de făcut în tusea productivă?

• Aspirați secrețiile nazale cât mai des. Tusea productivă poate fi cauzată și de scurgerea acestor secreții din nas în gat.

• Hidratați foarte bine copilul – cu apă, supe, ceaiuri.

Hidratarea este cel mai bun expectorant, ajutând corpul să fluidifice secrețiile nazale sau bronșice și să le elimine mai ușor.

• NU administrați copilului, din proprie inițiativă, expectorante sau antitusive!

• Dacă tusea persistă, consultați medicul și urmați recomandările acestuia.

Ce este de făcut în tusea uscată?

• Primul pas: tratați gâtul.

Utilizați spray-uri orale care au efecte emoliente și antiseptice (ex: spray cu propolis fără alcool sau alte combinații). Tusea uscată este cauzată de iritația faringelui (roșu în gât). La debutul unei răceli, tusea este uscată și poate să devină productivă în câteva zile.

• Tusea uscată persistentă după o răceală este destul de frecvent întâlnită, recent descriindu-se o nouă afecțiune: long colds (raceală persistentă).

Tusea persistentă este cauzată de inflamația căilor respiratorii. Desigur, există remedii naturale cu eficiență dovedită în aceste cazuri, precum uleiul de

chimen negru (nigella sativa) sau alte extracte fitoterapeutice, dar uneori este necesară administrarea unor medicamente specifice.

Tratamentul trebuie, deci, personalizat în funcție de alte modificări patologice care persistă sau de eventualele complicații care pot să apară după o viroză. De aceea este foarte important să consultați un medic atunci când simptomele de răceală persistă. Virozele incorect tratate pot să conducă la dezvoltarea astmului bronșic.

• Verificați alergiile. O altă cauză pentru tusea uscată este reprezentată de alergii, mai ales dacă tusea persistă și nu este însoțită de alte simptome de răceală.

Solicitați un consult de specialitate în acest caz.

Recomandări finale

Nu administrați copiilor medicamente din proprie inițiativă și nu puneți presiune asupra medicilor să vă prescrie „preventiv” anumite medicamente.

Dacă ați primit prescripție fără explicațiile necesare, puteți solicita o a doua opinie medicală. Nu readuceți copilul în colectivitate imediat ce nu mai face febră.

Deși este dificil, aveți răbdare și dați timp organismului să se vindece.

Petreceți mai mult timp de calitate cu copilului dumneavostră atunci când este răcit. Iubirea contribuie și ea, desigur, la o vindecare mai rapidă.

10

SĂNĂTATEA LA CONTROL

Oase mai puternice cu un microbiom echilibrat Sănătatea microbiomului intestinal, care constă din trilioane de microorganisme precum bacterii, viruși, ciuperci și alți microbi, joacă un rol crucial în sănătatea generală a unei persoane. Acesta este unul foarte variat: de la digestie și absorbţia nutrienţilor la susţinerea sistemului imunitar, reglarea procesului inflamator şi chiar influenţarea sănătăţii mintale şi a maladiilor degenerative.

Se pare, însă, că anumite microorganisme ce fac parte din flora intestinală contribuie inclusiv la menţinerea densităţii osoase şi la prevenirea osteoporozei.

Axa intestin – schelet

În afară de axa intestin – creier, o echipă de oameni de ştiinţă de la universităţi renumite din Statele Unite ale Americii a descoperit că există şi o legătură directă între microbiomul intestinal şi oase. Astfel, microbiomul are un rol important în absorbția nutrienților, inclusiv minerale esenţiale pentru sănătatea şi menținerea densității oaselor, cum ar fi calciul și magneziul.

Unele bacterii intestinale sunt implicate în metabolizarea acestor minerale, făcândule mai biodisponibile pentru absorbţie şi utilizare optimă de către organism. De exemplu, o bacterie din microbiomul intestinal numită Faecalibacterium prausnitzii este implicată în formarea oaselor și produce acid butiric, ce poate ajuta la reglarea metabolismului osos.

Pe de altă parte, au fost descoperite două tipuri de bacterii, asociate cu scăderea densităţii osoase şi o mai mare predispoziţie,

11

în special la persoanele vârstnice, de a dezvolta osteoporoză. Abundența bacteriei Akkermansia muciniphila la nivel intestinal a fost asociată cu o suprafaţă osoasă mai mică, aceasta având şi un rol în controlul obezităţii.

Bacteria Clostridiales are niveluri mai ridicate în intestinul persoanelor cu activitate fizică mai scăzută și cu un aport de proteine în alimentaţie mai scăzut, fiind întâlnită şi în cazul participanţilor cu o densitate osoasă scăzută.

De asemenea, bacteriile Clostridiales contribuie la creşterea unui anumit tip de inflamaţie, care poate avea efecte dăunătoare asupra celulelor osoase.

Cum susţinem un microbiom intestinal echilibrat?

Tot mai multe studii confirmă potenţialul modulator enorm al microbiomului intestinal.

Aşadar, cercetătorii şi medicii caută soluţii ce ţin atât de stilul de viaţă, prin recomandarea de mişcare fizică şi aderenţa la o alimentaţie bogată în fibre naturale, vitamine şi minerale, cât şi de dezvoltarea unor suplimente alimentare pe bază de sinbiotice (prebiotice şi probiotice), ce pot susţine echilibrul microbiomului.

Formularea optimă, dedicată sistemului scheletic, va putea funcţiona şi ca o metodă de prevenţie a osteoporozei.

SĂNĂTATEA LA CONTROL

De ce apare durerea toracică atunci când respiri?

Durerea toracică în timpul respiraţiei este un simptom care nu trebuie ignorat. Există o serie de factori care provoacă durerea în piept la respiraţie, de la afecţiuni cardiace la afecțiuni pulmonare, infecții și probleme musculo-scheletice. Medicul va fi în măsură să ofere un diagnostic în urma unor investigaţii imagistice, analize de sânge şi a altor teste, în funcţie de rezultatele examenului clinic.

Cauze cardiace ale durerii toracice

Angina pectorală – este cauzată de o restricție a fluxului de sânge în inimă şi provoacă durere ce se poate simți ca o apăsare sau o presiune în piept, determinând şi dificultăți de respirație.

Insuficiența cardiacă – este atunci când inima nu poate împinge sângele în corp în mod normal, iar simptomele includ: dificultăți de respirație însoţite de tuse sau respiraţie şuierătoare, durere în piept, oboseală, confuzie, ritm cardiac accelerat.

Pericardita – este o inflamație care afectează țesuturile din jurul inimii, cunoscute sub numele de pericard.

Afecțiunea provoacă dureri în piept și alte simptome precum palpitaţii, dificultăți de respirație, tuse sau slăbiciune musculară.

Infarct miocardic – privarea inimii de sânge şi de oxigen poate duce la necrozarea muşchiului cardiac şi se manifestă prin: durere sau disconfort în piept, adesea în centru sau pe partea stângă, dificultăți de respirație, de obicei înainte sau în timpul durerii/disconfortului, şi durere/disconfort radiant în braț(e), umeri, maxilar, spate, gât sau abdomen superior.

Cauze pulmonare ale durerii toracice

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) – blochează fluxul de oxigen către plămâni şi include simptome ca tuse persistentă, uneori cu mucus, durere toracică şi respirație dificilă.

Astmul – este o afecțiune cronică manifestată prin inflamația și îngustarea căilor respiratorii. Simptomele sunt similare cu cele ale BPOC,

însă specifică este respiraţia şuierătoare.

Infecțiile căilor respiratorii precum COVID-19, bronşita, pneumonia sau tuberculoza, cauzate de bacterii sau viruşi, provoacă durere toracică însoţită de tuse seacă sau productivă.

Cancerul de plămâni, prăbuşirea unui plămân, embolia pulmonară şi pleurezia provoacă durere în piept la respiraţie, dificultăţi de respiraţie, ritm cardiac rapid, tuse şi chiar febră.

Alte cauze ale durerii toracice

Probleme gastrice precum refluxul gastroesofagian şi hernia hiatală provoacă durere toracică, dar şi stări de greaţă, vărsături, gust neplăcut, respectiv arsuri la stomac.

Traumatismele şi leziunile la nivelul pieptului pot duce, de asemenea, la dureri toracice şi dificultăți la respirație.

Consultați medicul pentru orice durere persistentă în piept, în special atunci când afectează respirația.

13

TEHNOLOGIA ÎN SĂNĂTATE

Tiny Trainers

- aplicația pentru copii cu atrofie musculară spinală Atrofia musculară spinală (AMS) este o boală genetică rară şi progresivă.

Aceasta se caracterizează prin degenerescența neuronilor motori din măduva spinării, ca urmare a lipsei unei anumite gene, SMN1, care produce proteine esenţiale pentru funcţionarea neuronilor motori. În lipsa proteinei, are loc procesul de atrofie musculară, însoţit de slăbiciune musculară, incapacitatea de a mişca membrele, capul şi chiar de a respira sau înghiţi normal.

Primele semne ale AMS pot fi vizibile încă de la vârsta de 3 luni, boala fiind una dintre principalele cauze de deces la copiii mici şi la sugari.

Cei care supravieţuiesc necesită tratament şi terapii permanente din sfera recuperării medicale: kinetoterapie, purtarea de proteze şi chiar intervenţii chirurgicale.

Tiny Trainers, prima aplicaţie mobilă disponibilă în România pentru copiii cu AMS

Tiny Trainers este o aplicație pentru smartphone, în limba română, ce cuprinde câteva jocuri amuzante şi atractive care îi ajută pe copiii ce suferă de AMS să se distreze în timp ce fac exerciții de kinetoterapie. Exercițiile sunt specific alese pentru a fi utile copiilor diagnosticați cu AMS tip I și II, cu vârste cuprinse între 4 şi 7 ani, însă pot fi utile şi pentru copii mai mici sau mai mari.

După ce instalaţi aplicaţia, primul pas este adoptarea

14

unui animăluț de companie virtual cu care copiii se pot juca și pe care îl pot îngriji, cu ajutorul recompenselor primite în timpul utilizării.

Aplicația conține trei tipuri de exerciții fizice sub formă de jocuri, pentru tonifierea musculaturii gâtului, cea a membrelor superioare și a membrelor inferioare.

Boala presupune efectuarea de exerciţii zilnic, aşadar aplicaţia vine în sprijinul familiilor cu copii afectaţi de AMS. Tiny Trainers oferă copiilor cadouri virtuale, pe care le pot folosi pentru a se juca cu animăluțul de companie, ca urmare a efectuării zilnice a exercițiilor. De asemenea, în secțiunea de date despre exerciții, părinţii pot urmări antrenamentele copilului de-a lungul timpului, iar o secțiune mai detaliată poate fi utilă în timpul pentru discuțiilor cu kinetoterapeutul sau cu medicul curant.

Tipurile de jocuri şi de mișcări efectuate au fost

dezvoltate împreună cu un kinetoterapeut specializat în recuperarea fizică a copiilor diagnosticați cu AMS. Exercițiile sunt alese pe baza utilității pentru copii, sunt distractive, sigure şi adaptate vârstei. În plus, aplicaţia este gratuită şi nu conţine reclame.

Aplicația nu are rol de diagnostic, prevenție, monitorizare, predicție sau tratament. Ea nu este gândită ca parte din planul de recuperare motorie al pacienților și nu trebuie să înlocuiască exercițiile tipice de kinetoterapie prescrise de medicul specialist.

ANALIZE MEDICALE EXPLICATE

Ecografie sau mamografie?

Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie

România se află pe primul loc în Europa din punct de vedere al mortalității prin cancer de sân, deoarece femeile ajung târziu la medic de teama diagnosticului. În prezent, foarte multe cancere sunt vindecabile, cu condiția să fie depistate devreme. Cele mai importante metode de investigare a sânului sunt ecografia și mamografia.

Ecografia mamară

Este principala metodă de investigare a sânilor în cazul persoanelor cu vârsta sub 40 de ani, al femeilor gravide sau al celor care alăptează.

Este o investigație imagistică pe bază de ultrasunete, non-invazivă, nedureroasă, nu prezintă riscuri de iradiere și se efectuează simplu și rapid. Ecografia depistează formațiuni solide cu suspiciuni de cancer de 3-4 mm. De asemenea, examenul ecografic al sânului este metoda ideală pentru investigarea mastopatiilor fibrochistice, a infecțiilor mamare acute (mastite, abcese mamare) și a traumatismelor mamare.

Ecografia mamară se va efectua anual, evident, și după vârsta de 40 de ani.

Ecografia mamară cu sonoelastografie

Sonoelastografia, sau elastografia mamară, este o metodă complementară ecografiei mamare ce utilizează ultrasunetele pentru a măsura elasticitatea

unei leziuni comparativ cu țesutul adiacent sănătos.

Sonoelastografia este esențială pentru diagnosticul diferențial între un nodul mamar benign și un nodul mamar malign.

rutină se recomandă după 40 de ani, apoi la intervalele indicate de specialist.

Mamografia este o investigație imagistică pe bază de raze X, care totuși prezintă un risc de iradiere asociat.

Mamografia

Mamografia cu tomosinteză

Este cea mai importantă metodă de depistare a cancerului de sân în stadiu incipient, deoarece pune în evidență modificări începând de la 1,5 mm.

Mamografia este singura metodă imagistică ce poate să evidențieze și să caracterizeze microcalcificările, care uneori pot fi singurul semn de cancer mamar. Mamografia depistează tumori mamare mai devreme cu 3-4 ani înainte ca acestea să devină palpabile. În absența modificărilor patologice și a istoricului de cancer de sân în familie, prima mamografie de control de

Este cea mai modernă și avansată metodă de evaluare radiologică a țesutului mamar. Este o mamografie 3D (care oferă o imagine tridimensională a sânilor), aducând o acuratețe mai mare în detectarea leziunilor comparativ cu mamografia normală 2D, unde imaginile pot fi mai puțin clare din cauza posibilelor suprapuneri de țesuturi mamare.

Rețineți că ecografia mamară și mamografia nu se exclud – dimpotrivă, sunt complementare.

Cancerul, odată apărut, este o boală greu de tratat.

Este mai ușor să previi decât să tratezi.

Mergi anual la medic pentru o consultație preventivă și investigațiile recomandate.

16

SFATUL PSIHOLOGULUI

Diferențe în manifestarea ADHD-ului la bărbați și femei Diana Amza, Psihoterapeut

Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) afectează de trei ori mai mulți bărbați decât femei, cauzele ei fiind neurobiologice.

Diagnosticul este pus de la vârste mici, de obicei până în 7 ani, părinții, educatorii și învățătorii observând comportamentele turbulente ale celor mici. Dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna.

ADHD-ul poate fi împărțit în două subtipuri, cel în care predomină hiperactivitatea, și cel în care predomină neatenția.

Primul subtip produce mai mult disconfort celor din jur, pe când al doilea subtip

este mai tăcut, dar și mai rar întâlnit la băieți și mai des întâlnit la fete (caracteristicile lui fiind confundate cu trăsăturile de personalitate).

De aceea, multe fete nu primesc un diagnostic corect nici până la vârsta adultă.

La muncă, ele vor avea dificultăți de adaptare, învinovățindu-se pentru acestea și sporind riscul de depresie. Iată, pe scurt, diferențele dintre cele două subtipuri ale ADHD-ului și simptomele comune:

ADHD-ul cu hiperactivitate

Simptome comune celor 2 tipuri

ADHD-ul cu deficit de atenție

1. Impulsivitate (acțiuni negândite) 2. Neliniște psihomotorie (mișcări din picioare / mâini, rosul creioanelor, nevoia de a se ridica deseori de pe scaun) 3. Nerăbdare (nu așteaptă la rând, întrerupe vorbitorii sau le completează propozițiile) 4. Activism (multitasking, nu se odihnește) 5. Locvacitate (vorbește mult, spune orice gândește) 6. Pot apărea mai frecvent tulburări obsesiv-compulsive

• Hipersensibilitate senzorială (de exemplu, la stimuli auditivi: sunete puternice, mediu de lucru gălăgios, locuri aglomerate; la stimuli tactili: etichete care zgârie pielea, materiale percepute ca prea aspre etc.)

• Tulburări de somn cu impact asupra performanței școlare, academice sau la locul de muncă • Dificultăți în a se automotiva sau organiza singur • Stimă de sine scăzută • Dispoziție proastă sau trecerea rapidă de la o emoție la alta

1. Distractibilitatea atenției (orice stimul este atractiv, sare de la o sarcină la alta) 2. Vede imaginea de ansamblu, dar nu e atent la detalii 3. Uită repede sau pierde ușor lucrurile 4. Orientare spre interior – ascultă cu dificultate pe ceilalți 5. Procesarea lentă a informațiilor 6. Pot apărea mai frecvent tulburări anxioase sau depresive, emotivitate de fond

18

SFATUL PSIHOLOGULUI

În cazul fetelor, au fost identificate acele trăsături ale ADHD-ului cu deficit de atenție care pot fi ușor trecute cu vederea de părinți și profesori: • Reveria (sau visarea cu ochii deschiși) • Uitarea (nu fixează informația sau o ține minte doar pe termen scurt) • Motivația scăzută în general (pot fi doar câteva lucruri care motivează cu adevărat persoana să depună eforturi) • Timiditatea și retragerea (dificultăți de socializare) • Emotivitatea (plânge ușor) • Dezorganizarea (pierde lucruri, întârzie, nu poate organiza ideile într-o structură coerentă, unitară) Unele dintre aceste simptome pot fi considerate „feminine”, altele ca aparținând tipului temperamental introvert, iar altele ca fiind parte a caracterului persoanei, astfel încât deseori sunt trecute cu vederea. Mai mult, fetele interiorizează aceste simptome ca fiind deficiențe ale personalității lor pe care nu știu cum să le gestioneze, rezultând în probleme socio-emoționale, anxietate sau depresie, accentuate cu precădere în perioada adolescenței.

De unde apar dificultățile unei diagnosticări corecte a ADHD-ului la fete și femei?

Iată câteva metode prin care unele simptome sunt mascate sau compensate de-a lungul anilor: Atenție selectivă – deși

19

pentru majoritatea sarcinilor concentrarea atenției este dificilă, există o zonă de interes (pictură, muzică, scris, dansuri etc.) asupra căreia persoana se poate concentra extrem de bine, ore întregi, obținând rezultate bune și apreciere socială. În baza acestei aprecieri, sunt tolerate toate celelalte performanțe scăzute.

Atitudini băiețoase – fetele care manifestă neliniște psihomotorie pot deseori să se orienteze către activități fizice (cățărat în copaci, fotbal, alergarea prin curtea școlii, întreceri, lupte).

Comportamentul lor este scuzat prin faptul că aparțin unui anumit grup sau sunt „mai băiețoase” din fire.

Agitație mai discretă – în timpul orelor, băieții cu ADHD pot fi mai vocali și mai vizibili în agitația lor, pe când fetele pot fi mai discrete: ele pot desena în timpul orei sau scrie bilețele, se pot mișca pe scaun fără a se ridica, pot

învârti creioanele sau umbla în penar de multe ori.

Sensibilitate emoțională – fetele care manifestă labilitate emoțională, trecând repede de la bucurie la plâns sau furie, sunt deseori protejate de cei din jur. Acest simptom este atribuit feminității sau asemănării cu membri ai familiei și nu este perceput ca având legătură cu deficitul de atenție.

Niciun simptom în sine, izolat, nu indică însă prezența ADHDului, ci numai un cumul de simptome. Pentru identificarea tabloului complet și diagnosticarea corectă, este recomandabil să apelați la o evaluare psihologică de specialitate pentru copilul dumneavostră. Astfel, se poate stabili un program adecvat de intervenție pentru a minimaliza efectele sale negative, pentru a crește nivelul de acceptare și a preveni alte tulburări asociate la vârsta adultă.

FAMILIE

Activități pentru un Crăciun fără zăpadă Sărbătorile de iarnă nu mai sunt ce au fost. Lumea în jurul nostru de schimbă – și nu doar lumea, ci și mediul înconjurător. Deja de ani buni, în zone extinse ale țării, iarna se manifestă mai blând sau decalat, astfel încât Crăciunul nu mai este alb, iar activitățile copiilor de odinioară nu mai sunt posibile sau își pierd din farmec. Cel mai probabil, nostalgia zăpezii aparține celor care au trăit Crăciunuri cu ninsoare și nămeți. Copiii, însă, pot prelua ușor așteptarea de a vedea zăpadă de Crăciun, nu doar din cărți, ci și de la părinți sau din mass-media.

Idei pentru a păstra farmecul sărbătorii chiar și în absența zăpezii

1. Faceți propriile ritualuri de familie în ceea ce privește sărbătoarea Crăciunului, spre exemplu: • prepararea de prăjiturele împreună cu cei mici • ținerea unui calendar de advent începând cu 1 decembrie • pregătirea spirituală a întregii familii prin participarea la slujbele religioase • decorarea festivă a casei • organizarea de seri de colinde în familie • vizitarea rudelor.

Luați în considerare faptul că cei extroverți se bucură mai mult de activități de socializare, pe când copiii introverți preferă activitățile liniștite, cu un număr redus de persoane implicate.

2. Pentru copiii cu dor de zăpadă, în cazul în care deplasările la munte nu sunt o opțiune, aduceți zăpada (sau gheața) la ei. Spre exemplu, puneți surprize în cuburi de gheață și lăsați-l să se joace până ce cuburile se topesc sau umpleți o piscină gonflabilă cu zăpadă artificială și dați-le voie să se joace în ea. Întrucât cei mici iubesc mișcarea şi spiritul de aventură, mergeți la patinaj, la schi sau hochei pe gheață.

3. Organizați lupte cu bulgări de... șosete, în casă. Ridicați mici cazemate din scaune și faceți două echipe. Este posibil să fie nevoie ca ambii părinți să participe, mai ales dacă sunt mai mulți copii implicaţi, pentru a ține în frâu entuziasmul și ideile copiilor.

4. Vizitați seara parcurile și zonele decorate festiv, bucurându-vă de lumini împreună cu familia.

5. Ascultați colinde și încurajați copilul să le învețe și să meargă la colindat cu grupul lui. Indiferent dacă este zăpadă sau nu, tradițiile pot fi păstrate în continuare.

6. Mutați accentul de la a primi la a oferi. Pregătiți mici surprize pentru membrii familiei, implicând copiii în realizarea felicitărilor sau decorațiunilor. Învățați copiii să facă fapte bune, fără a aștepta răsplată, prin ajutorarea celor în nevoie.

7. Cultivați valorile spirituale.

A sărbători Nașterea Domnului aduce mai multă semnificație decât axarea pe cadouri și mâncăruri, iar practicarea bunătății, a bucuriei și a păcii imprimă emoții plăcute amintirilor pe care cei mici le vor rememora cu drag.

22

FAMILIE

Expunerea excesivă la ecrane dăunează inimii copiilor Efectele nocive ale expunerii excesive a copiilor şi adolescenţilor la ecrane şi dispozitive mobile sunt demonstrate, iar medicii şi terapeuţii din întreaga lume încearcă să informeze părinţii în legătură cu acestea. În plan neurocognitiv, au fost identificate de la tulburări de învăţare în primele etape ale formării personalităţii până la deficienţele în dezvoltarea neurologică determinate de deconectarea de la mediul înconjurător şi lipsa abilităţilor de socializare, ce conduc la comportamente specifice dependenţelor. În plan fiziologic, copiii care petrec mult timp în faţa ecranelor pot suferi de tulburări metabolice determinate de sedentarism și de afecţiuni ale coloanei – deseori diagnosticate tardiv și dificil de remediat.

Sedentarismul şi inima copiilor

Un nou semnal de alarmă este tras de cercetătorii de la Universitatea din Finlanda de Est, Kuopio, Finlanda, în urma unui studiu longitudinal care a inclus 766 de copii născuți la începutul anilor 1990. Studiul a relevat fatul că sedentarismul a dus la creşterea masei inimii, independent de creşterea în greutatea corporală, ceea

23

ce este asociat cu un risc de două ori mai mare de boli de inimă, accident vascular cerebral și chiar deces, la maturitate.

Pentru a se putea urmări în mod eficace efectul sedentarismului copiilor asupra sănătăţii cardiovasculare, copiii au purtat, la vârstele de 11, 15 şi 24 de ani, timp de câte 7 zile, un ceas inteligent care le-a monitorizat activitatea fizică.

Datele colectate în urma celor 3 etape ale cercetării au reliefat creşterea timpului petrecut în mod sedentar, odată cu vârsta: la 11 ani, copii erau sedentari timp de 362 de minute pe zi, la 15 ani timpul creştea până la 474 de minute pe zi, iar la 24 de ani sedentarismul ajungea la 531 de minute pe zi. Aceste date, prezentate la Congresul Societăţii Europene de Cardiologie din 2023, sunt cu atât mai alarmante cu cât tot mai mulţi copii şi tineri suferă de obezitate, diabet de tip 2, probleme cardiovasculare şi dezvoltare fizică viciată.

Ce este de făcut?

Copiii şi adolescenţii au nevoie de mai multă mişcare fizică pentru a-şi proteja sănătatea pe termen lung.

Autorii studiului recomandă părinților să încurajeze copiii și adolescenții să se miște mai mult, scoțându-i la plimbare și limitând timpul petrecut pe rețelele sociale și cu jocurile video. Copiii trebuie să poată: • Merge pe jos la şcoală şi înapoi acasă şi să fie activi la orele de educaţie fizică; • Să se întâlnească în aer liber cu colegii şi prietenii pentru a juca jocuri active, precum fotbal, handbal, tenis, sau jocuri libere, create de ei.

• Participa la drumeţii pe munte, la concursuri de alergat, pedalat pe bicicletă sau înot.

FAMILIE

Relația tată-fiu

- de la control la implicare activă şi ghidare Diana Amza, Psihoterapeut

Modul în care tații se raportează la fiii lor are impact asupra întregii lor vieți, iar studiile ne arată atât ce trebuie evitat, cât și ce este recomandat pentru ca tații să crească băieți echilibrați.

Printre comportamentele de evitat în educația băieților se numără: • control ridicat (reguli foarte stricte) • așteptarea supunerii totale („faci așa cum am zis eu!”)

• practicarea pedepselor („dacă nu…, atunci…”)

• accentuarea puterii și stoicismului emoțional („nu te mai plânge, fii bărbat!”)

• acte de agresiune: verbală, emoțională sau fizică.

Astfel, autocontrolul, distragerea și relațiile de cuplu devin calea prin care tinerii ajung să facă față emoțiilor – însă, la un moment dat, presiunea interioară devine copleșitoare. Din ce în ce mai mulți tineri se confruntă cu anxietate, depresie și chiar tentative de suicid. Ei se străduiesc să susțină aparențele unei masculinități puternice până în ultima clipă. În schimb, stilul democratic de parenting facilitează relația pozitivă tată-fiu, fiind un viitor scut pentru sănătatea mintală.

Iată câteva recomandări

practice: 1. Implicați-vă activ.

Schimbați scutece, încălziți biberoane, îmbrăcați și plimbați copilul. Fiți implicat în jocuri și în activitatea școlară a băieților.

2. Oferiți hrană emoțională – recunoașteți și numiți emoțiile fiilor, creând pentru ei un spațiu în care este în regulă să simtă orice. Lărgiți vocabularul emoțiilor, astfel încât băieții să învețe să nuanțeze emoția și intensitatea ei (de la mă simt rău la mă simt frustrat/ iritat/enervat/furios).

3. Fiți un model de asumare a vulnerabilității. Vorbiți despre propriile emoții, despre greșeli și despre modul în care vă rezolvați problemele respectânduvă valorile personale, cu empatie și flexibilitate.

4. Conectați-vă prin activități comune: fie că e vorba de sporturi, lectură, ieșiri ale băieților sau mici excursii, aceste acțiuni repetate vor cultiva sentimentul de stabilitate în relație.

5. Cultivați pasiuni comune.

Ce sporturi îi atrag, ce jocuri, ce tip de filme, ce discipline? Deveniți pasionat de pasiunile lor și discutați pe temele lor de interes.

6. Oferiți ghidare prin discuții pe teme importante precum gestionarea banilor, relațiile de prietenie, sexul, expunerea în social media și pericolele anturajelor nepotrivite sau metode de a rezista presiunii grupului și valorile personale.

7. Solicitați sprijin. Dacă aveți blocaje în realizarea acestor acțiuni, dacă vă este greu să discerneți între emoții și nu știți cum să le abordați sau cum să vă adaptați comunicarea, apelați la un psiholog pentru a vă susține pe dumeavoastră în primul rând.

26

SOCIAL

Analize medicale gratuite în mediul rural Farmaciile Alphega s-au alăturat și în acest an proiectului de testări medicale gratuite în mediul rural, caravana „Nu am făcut destul” organizată de Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC). Ajunsă la cea de-a zecea ediție, caravana s-a aflat în mișcare în weekendurile din perioada 9 septembrie - 5 noiembrie 2023. cancer pulmonar, precum și măsurarea tensiunii, glicemiei, greutății, înălțimii și a indicelui de masă corporală.

Testele sunt realizate de către medici specialiști și rezidenți, asistente medicale, studenți la facultăți de medicină și elevi la școli postliceale sanitare.

Costul total al analizelor de care beneficiază gratuit o persoană în caravană poate ajunge până la 2.750 lei.

Echipa de voluntari s-a deplasat în județele Galați (comunele Suhurlui și Cuza Vodă), Vrancea (Câmpuri și Tulnici), Vaslui (Girceni și Oltenești), Dolj (Măceșu de Sus) și Brașov (Teliu).

Depistarea bolilor oncologice

Investigațiile au ca scop depistarea bolilor oncologice și includ: analize de sânge și urină, ecografii mamare, consult urologic cu ecografie, teste PSA pentru prostată, dermatoscopii pentru depistarea afecțiunilor pielii, evaluare pentru riscul de

27

Rezultate

Până la monentul redactării acestui articol (31.10.2023), aproximativ 1.000 de persoane au beneficiat de

analize medicale gratuite.

Primele investigații indică 3 suspiciuni de cancer mamar, 1 de adenom de prostată și 1 de cancer de piele. Toți pacienții sunt în proces de diagnosticare.

Peste 10.100 de persoane testate

Pe parcursul celor nouă ediții precedente, caravana a testat peste 10.100 de persoane din localități rurale din 34 de județe, cu implicarea a peste 600 de medici, asistente și studenți voluntari. Doar în ultimii 5 ani, caravana a facilitat diagnosticarea a cel puțin 28 de cazuri de cancer (mamar și de piele).

AFECȚIUNI

Călcâiele crăpate

- un semn al deficienței de vitamine?

Crăparea călcâielor este o problema des întâlnită, ce afectează deopotrivă bărbaţii şi femeile, fiind nu doar inestetică, ci şi dureroasă. În unele cazuri, pielea crăpată poate sângera, devenind susceptibilă la infecţii virale sau bacteriene, din cauza distrugerii barierei cutanate protectoare.

Cele mai frecvente cauze ale călcâielor crăpate includ temperaturile prea scăzute şi aerul uscat al iernii sau căldura excesivă şi purtarea sandalelor decupate vara, deshidratarea, băile fierbinţi şi prea lungi, utilizarea de săpunuri dure şi exfolierea pe pielea uscată.

Dar ştiaţi că și lipsa anumitor vitamine poate cauza crăparea călcâielor?

Deficienţa de vitamine şi călcâiele crăpate

Pielea este reflexia echilibrului intern de vitamine, minerale, apă şi alte substanţe necesare organismului. Cu cât acest echilibru este mai fragil, cu atât apar semne precum piele ternă, uscată și îmbătrânită prematur. În unele cazuri, lipsa anumitor vitamine poate chiar provoca descuamarea sau crăparea pielii.

Acestea sunt: Vitamina A – este un antioxidant, fiind implicată

29

în buna funcționare a sistemului imunitar, în diviziunea celulară și în sănătatea epidermei.

Retinoizii, subtanţe topice pe bază de vitamina A, sunt utilizaţi pe scară largă pentru îngrijirea pielii, inhibă pierderea transepidermică de apă şi previn degradarea colagenului. Deficienţa de vitamina A poate conduce la descuamarea şi crăparea pielii şi poate întârzia vindecarea leziunilor cutanate.

deteriorarea celulară.

De asemenea, vitamina C susţine producţia de colagen, o proteină care reprezintă 75% din greutatea uscată a învelişului de tip derm al pielii. Corpul stochează o cantitate mare de vitamina C în celulele cutanate, pentru a le proteja de deteriorarea produsă de mediul extern. Deoarece vitamina C ajută pielea să rețină umiditatea, lipsa ei poate duce la deshidratare și uscare, inclusiv a călcâielor.

Vitaminele din grupul B, în special B3 (niacina) – au un rol critic în metabolismul energetic: convertesc energia din alimente în energie utilizată de către organism, B3 fiind şi antioxidant. Deficitul de vitamine B poate determina şi crăparea călcâielor.

Regăsite în principal în alimentele de origine animală, vitaminele B se află şi în orez sălbatic, avocado, linte.

Vitamina E – este un antioxidant puternic, jucând un rol cheie în protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ cauzat de radicalii liberi. Este eficientă în protejarea membranelor celulelor grase ale pielii de deteriorarea oxidativă, menţinând sănătatea cutanată. Deficienţa de vitamina E poate duce, alături de alte cauze mecanice, la crăparea călcâielor.

Vitamina C – acționează ca un antioxidant, prevenind

Îngrijirea pielii cu psoriazis

Îngrijirea corectă a pielii cu psoriazis poate atenua o parte din disconfortul pe care îl provoacă boala şi din provocările cu care se confruntă persoanele afectate.

- provocări Tratamente topice şi sfaturi pentru îngrijirea pielii cu psoriazis

1. Igiena şi curăţarea pielii cu psoriazis se va efectua numai cu soluţii blânde, ce nu conţin iritanţi ca: sulfaţi (SLS), alcool, parfum, uleiuri esenţiale, coloranţi sau conservanţi (parabeni).

Alegeţi ulei sau emulsie de duş în locul gelului, apa micelară pentru demachiere şi şampon pentru scalp sensibil sau cu psoriazis, ce conţin şi acid salicilic.

Baia cu apă caldă, nu fierbinte, trebuie să dureze maxim 15 minute, iar duşul, maxim 5 minute. Utilizaţi mâinile pentru a vă spăla, nu buretele – acesta poate fi prea abraziv. La final, aşteptaţi câteva minute, apoi tamponaţi pielea cu un prosop moale. Sarea de la Marea Moartă poate fi un remediu natural, datorită proprietăţilor antiinflamatoare ale mineralelor conţinute.

Adăugaţi 1-2 căni de sare în apa de baie.

2. Hidratarea este esenţială pentru a calma mâncărimile.

Utilizaţi cremă sau balsam de corp fără parfum, de două ori pe zi: dimineaţa şi seara ori înainte de culcare. Acestea pot conţine unturi, uleiuri şi extracte din plante (măsline, cocos, shea, avocado, turmeric, aloe vera) sau uree, cu rol de a îndepărta scuamele și a calma pielea uscată şi iritată. Aplicaţi loţiunea hidratantă şi relipidantă după baie.

3. Îndepărtarea părului nedorit de pe faţă sau corp poate cauza răni şi iritaţii. Înainte de vă rade sau bărbieri, aplicaţi un gel de ras, ce creează un strat protector. Utilizaţi un aparat de ras de bună calitate, cu mai multe lame, şi îndepărtaţi părul în sensul de creştere, iar, la final, aplicaţi o cremă hidratantă sau balsam, fără alcool. Discutaţi cu medicul dermatolog dacă intenţionaţi să utilizaţi alte metode uzuale, precum ceara, crema, aparatele de epilat, laser sau IPL – pot cauza iritaţii şi chiar arderea pielii.

4. Fardurile aplicate pe pielea cu psoriazis trebuie să fie testate dermatologic, de bună calitate şi sub formă de cremă. Întotdeauna spălaţi bureţeii şi pensulele de aplicare a machiajului, pentru a evita infectarea pielii.

5. Protecţia solară, cu minim 30 SPF, va preveni arsurile solare şi exacerbările.

Aplicați cremă de protecție solară pe toate suprafețele de piele expusă, inclusiv pe zonele cu psoriazis.

Asigurați-vă că aplicați şi iarna, în mod regulat, dacă veți fi afară pe tot parcursul zilei.

6. Tratarea pielii cu corticosteroizi topici este unul dintre cele mai comune tratamente pentru psoriazis, având efect puternic antiinflamator.

Atenţie! Aceștia trebuie utilizați pe termen cât mai scurt. Aplicarea îndelungată conduce la reacții nedorite, afectând și mai mult pielea.

30

AFECȚIUNI

Transpirațiile nocturne - ce afecțiuni pot ascunde?

Transpiraţia reprezintă modul natural prin care corpul îşi reglează temperatura. Este normal să apară în condiţii de temperatură exterioară ridicată, exerciţii fizice intense sau un cumul de factori. Sistemul de reglare a temperaturii este complex, cu influenţe multiple, ceea ce poate face dificilă identificarea cauzei pentru care persoana experimentează transpirații nocturne, mai ales atunci când factorii tipici nu se manifestă.

Cauzele transpiraţiilor nocturne

Mediul necorespunzător – mai mult de 22 de grade Celsius în încăpere, pătura sau hainele groase ori din materiale ce nu permit aerisirea pielii pot determina încălzirea corpului şi declanşa mecanismul de scădere a temperaturii însoţit de transpiraţie.

Aerisiţi camera de dormit înainte de somn, îmbrăcaţivă cu haine uşoare, din materiale naturale şi alegeţi o pătură subţire dacă încăperea este călduroasă.

Stresul – dacă vă simțiți anxios sau stresat, corpul şi mintea nu se pot relaxa, iar creierul hiperactiv stimulează procesul de transpiraţie. Apelaţi la tehnici şi la metode de relaxare înainte de somn: meditaţie, respiraţie profundă, yoga, un duş sau o baie caldă, lectură şi evitaţi privitul la televizor şi pe dispozitive mobile.

31

Perimenopauza şi menopauza – bufeurile sunt considerate a fi un semn distinctiv al menopauzei, afectând până la 85% dintre femei şi debutând frecvent în perioada de tranziție către menopauză (perimenopauza).

Acestea durează în mod normal câteva minute și pot apărea de mai multe ori pe zi, inclusiv noaptea, atunci când provoacă transpiraţie, treziri nocturne şi chiar insomnie, fiind provocate de modificările hormonale din organism.

Tulburări hormonale – sistemul endocrin controlează activitatea hormonală şi poate influenţa transpirațiile nocturne.

Hipertiroidismul, diabetul și nivelurile anormale de hormoni sexuali (estrogen, progesteron, testosteron), din timpul sarcinii, a perioadei post-partum sau a menopauzei se manifestă inclusiv prin transpiraţii nocturne. Disfuncția

hipotalamică, hipotalamusul fiind responsabil cu reglarea temperaturii corpului, în conexiune cu sistemul endocrin, poate fi o problemă în sine, determinând hiperhidroza.

Medicamente – anumite antidepresive, antipireticele utilizate pentru scăderea temperaturii, steroizii, dar şi consumul de alcool şi de droguri sunt responsabile pentru transpiraţii pe timpul nopţii.

Alte afecţiuni cu simptome ce includ transpiraţii nocturne sunt: cancerul hematologic, limfatic sau de prostată şi tratamentele asociate, insuficienţa cardiacă și HIV/SIDA. Aşadar, dacă suferiţi de transpiraţii nocturne, neinfluenţate de factori externi sau controlabili, adresaţi-vă medicului.

AFECȚIUNI

Inamicii rinichilor şi cum să-i ținem sub control Rinichii sunt esenţiali pentru funcţionarea organismului. Ei filtrează sângele eliminând produsele reziduale, excesul de apă și alte impurități prin urină și reglează pH-ul, nivelul de sare și de potasiu din organism.

Rinichii produc, de asemenea, hormoni care reglează tensiunea arterială, controlează producția de globule roșii şi activează o formă de vitamina D. Funcţionarea normală a rinichilor este ameninţată, însă, de factori ce ţin de stilul de viaţă, precum şi de anumite afecţiuni.

Cum afectează stilul de viaţă funcţionarea rinichilor şi ce este de făcut

Studiile au demonstrat faptul că acumularea de comportamente asociate unui stil de viaţă nesănătos, precum fumatul, mesele neregulate, dormitul mai puțin de 5 ore pe noapte și exercițiile fizice mai puțin de o dată pe săptămână, reprezintă un factor de risc independent pentru dezvoltarea bolilor renale cronice.

Mersul pe jos, alergatul, mersul cu bicicleta și chiar dansul sunt excelente pentru sănătate. Pot reduce tensiunea arterială și îmbunătăți sănătatea inimii, aspecte esenţiale pentru prevenirea bolilor de rinichi.

Renunţaţi la fumat pentru a susţine refacerea vaselor de sânge şi a preveni riscul de cancer renal. Dormiţi cel puţin 7-8 ore pe noapte, începând cu ora 22.00, pentru a regla funcţia renală. Alimentaţia centrată pe ingrediente proaspete, cu

35

un conținut natural scăzut de sodiu, cum ar fi conopida, afinele, peștele, cerealele integrale, este benefică şi pentru sănătatea rinichilor.

Beţi 1,5-2 litri de lichide pe zi!

Medicamentele antiiflamatoare, luate pe termen lung, pot cauza leziuni renale. Nu luaţi aceste medicamente mai mult de 10 zile pentru durere sau mai mult de 3 zile pentru febră.

Boli cu risc crescut pentru sănătatea rinichilor

Persoanele cu diabet de tip 2 sau cu un nivel glicemic ridicat pot dezvolta leziuni

renale, întrucât rinichii sunt forțați să lucreze mult mai intens pentru a filtra sângele.

Tineţi sub control glicemia şi trataţi diabetul pentru a preveni afectarea renală.

Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă atât un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, cât şi pentru rata de progresie a deteriorării rinichilor şi funcţiei acestora. Pe de altă parte, funcţionarea normală a rinichilor are un rol important în apariţia şi progresia HTA. Aşadar, controlul eficient al HTA scade atât riscul de evenimente cardiovasculare, cât şi renale. Aderenţa la tratament şi respectarea recomandărilor de stil de viaţă sunt importante în acest proces.

Dislipidemia, caracterizată prin valori crescute de trigliceride şi LDL colesterol şi prezență scăzută de HDL colesterol, este asociată bolii cronice de rinichi. Similar cu situaţia HTA, cele două afecţiuni trebuie abordate şi tratate împreună.

AFECȚIUNI

Long colds

- virozele persistente Infecţiile respiratorii, fie că este vorba despre viroză sau gripă, ce afectează, în principal, căile respiratorii superioare, durează 7 zile, în medie.

Multe persoane experimentează simptome virale şi după acest interval, ele putând perturba modul de viaţă şi activităţile curente chiar şi până la 4 săptămâni post-infectare.

Un studiu recent realizat în Marea Britanie a evidenţiat faptul că atât persoanele care au trecut prin COVID-19, cât şi cele care au trecut prin alte tipuri de infecţii respiratorii pot suferi timp îndelungat de pe urma infecţiilor.

Cercetătorii au denumit acest sindrom ”long colds” sau ”viroze persistente”.

Cauzele lor nu sunt pe deplin cunoscute, însă, cel mai probabil, răspunsul imun de tip inflamator contribuie la persistenţa simptomelor chiar şi după ce infecţia acută a trecut.

Simptomele virozelor persistente

Cele mai frecvente simptome resimţite de grupul de participanţi din cadrul studiului, recunoscute inclusiv de către medicii infecţionişti intervievaţi, sunt: pierderea şi recuperarea dificilă a gustului şi mirosului, căderea părului, transpirație neobișnuită, bătăi neregulate ale inimii,

tuse postvirală, probleme cu somnul şi memoria şi dificultăţi de concentrare. În funcţie de gradul de severitate al bolii, acestea pot dura mai mult sau mai puţin şi pot afecta persoana într-o măsură variabilă.

Descoperirile studiului sugerează că pot exista efecte de lungă durată asupra sănătății determinate de infecții respiratorii, însă acestea nu sunt recunoscute oficial. Conștientizarea limitată a sechelelor post-acute ale infecţiilor respiratorii – chiar şi lipsa unui termen comun pentru acestea, cum ar fi „long COVID” – contribuie, probabil, și la subraportarea lor.

Recomandări pentru persoanele care suferă de long colds – viroze persistente Chiar dacă faza acută a infecţiei a trecut, odihna de minim 7-8 ore pe noapte şi hidratarea cu apă, ceaiuri calde şi supe sunt foarte

importante, în continuare, pentru a susţine organismul în perioada de recuperare.

Mişcarea fizică uşoară sau moderată va ajuta organismul în procesul de vindecare, aşadar câteva exerciţii aerobice în fiecare zi şi mersul pe jos sunt bine-venite. Pe de altă parte, revenirea bruscă la activităţile anterioare infectării poate prelungi starea de convalescenţă.

Dacă simptomele persistă mai mult de 10-14 zile, tusea devine productivă sau severă, iar starea generală se degradează, se impune un consult medical.

Orice tip de infecţie virală respiratorie poate determina complicaţii precum bronşită, pneumonie sau sinuzită, iar evaluarea medicului şi tratamentul oferit sunt singurele care pot scurta perioada de suferinţă şi duce la vindecare.

38

ÎNGRIJIRE

Materiale care ne țin de cald iarna Temperaturile scăzute, vremea înnorată şi umedă sau vântul mai puternic pot cauza disconfort termic, care poate duce la stări depresive, tendinţa spre sedentarism şi evitarea ieşirii în aer liber. Toate acestea pot fi depăşite dacă ştim ce tipuri de materiale să alegem pentru a ne putea bucura de iarnă, atât în spaţii închise, cât şi deschise. Pentru că nimic nu se compară cu o drumeţie la munte sau o plimbare în pas alert iarna, urmată de o supă caldă şi relaxare în haine călduroase.

Materiale termoizolante

Orice tip de material textil protejează de frig, fie că este din fibre naturale sau artificiale. Unele au, însă, o calitate termoizolantă mai bună, conferită de porozitate sau de grosime. Acestea sunt: lână, lână merinos, caşmir, puf şi chiar bumbac şi mătase (de origine naturală), polar, poliester, nylon (de origine artificială), dar şi catifea, ce poate fi produsă atât din fibre de bumbac sau mătase, cât şi din poliester sau amestec.

Ce purtăm la interior sau direct pe piele

Cele mai bune materiale de purtat ca prim strat, indiferent de sezon, sunt cele naturale. Iarna, purtaţi un maiou sau o bluză de corp din lână merinos, care este mai moale şi mai fină decât lâna obişnuită.

Adăugaţi un pulover din lână sau din mix de fibre naturale şi sintetice. Veţi realiza, astfel, un strat de aer cald

39

între cele două materiale călduroase, care va fi suficient pentru a menţine temperatura constantă atunci când sunteţi în interior. La picioare vă puteţi încălzi cu papuci din lână, colanţi din lână merinos, şosete din bumbac şi lână şi pantaloni din bumbac gros sau amestec de fibre.

Materiale termoizolante pentru exterior Regula de aur, în sezonul rece, este de a purta mai multe straturi de haine uşoare, din materiale de bună calitate, în special atunci când mergem în drumeţie sau petrecem mai mult timp în aer liber. Cele mai călduroase materiale de purtat la exterior sunt stofa de lână, puful şi vata din poliester, utilizată în pantalonii de zăpadă sau de schi şi în jachetele de iarnă. În funcţie de buget şi de preferinţele personale, puteţi alege materiale naturale sau artificiale pentru hainele de exterior.

Urmăriţi ca acestea să aibă conţinut ridicat de fibre sau puf, să fie rezistente la vânt şi impermeabile, pentru protecţie optimă.

Purtaţi întotdeauna mănuşi din lână, lână merinos, polar sau din piele căptuşită, pentru a menţine mâinile calde şi a împiedica deshidratarea şi crăparea epidermei. Căciula şi fularul sau eşarfa din lână, lână merinos sau amestec de fibre, ideal naturale, nu vor electriza părul sau provoca iritaţii ale pielii, prevenind pierderea de căldură de la nivelul scalpului şi gâtului. Ghetele căptuşite şi impermeabile sunt, de asemenea, esenţiale.

ÎNGRIJIRE

Uleiul de krill

- benefic pentru inimă, creier și articulații Uleiul de krill este un supliment alimentar obţinut din mici crustacee marine, asemănătoare creveților, numite krill (Euphausia superba). Krillul ar putea fi unul dintre cele mai abundente organisme multicelulare de pe planetă, fiind regăsit, în principal, în nordul Oceanului Pacific și în jurul Antarcticii. Uleiul de krill are o serie de beneficii specifice pentru sănătate datorită compoziției sale unice de acizi grași Omega 3 și alți nutrienți.

Acizii grași Omega 3 susţin sistemul cardiovascular Uleiul de krill este o sursă bogată de acizi grași Omega 3, în special acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA).

Chiar dacă uleiul de pește conține mai mulți Omega 3 decât uleiul de krill, cel din urmă dispune de mai multe fosfolipide, care ajută corpul să absoarbă mai bine acizii graşi Omega 3. Jucând un rol crucial în reducerea riscului de boli cardiovasculare, acizii Omega 3 au proprietăți antiinflamatorii, ajută la scăderea nivelului de trigliceride și îmbunătățesc funcția endotelială.

Uleiul de krill optimizează profilul lipidic prin reducerea nivelului de colesterol LDL și creșterea nivelului de colesterol HDL. Datorită nivelului mai ridicat de biodisponibilitate a acizilor Omega 3, uleiul de krill este chiar mai eficient în gestionarea colesterolului decât uleiul de peşte.

Sănătatea creierului și funcţia cerebrală Acidul DHA este o componentă critică a membranelor celulelor creierului. DHA joacă un rol important în menținerea funcției cerebrale, fiind benefic pentru sănătatea cognitivă, memorie și reglarea dispoziției, prin reducerea nivelurilor de anxietate.

Proprietăţi antioxidante şi antiinflamatorii ale uleiului de krill

Uleiul de krill conține astaxantină, un carotenoid cu efect antioxidant puternic. Astaxantina ajută

la protejarea celulelor și țesuturilor împotriva stresului oxidativ cauzat de radicalii liberi, contribuind la reducerea inflamației din organism. Astfel, uleiul de krill are efecte antiinflamatorii benefice persoanelor ce suferă de afecțiuni articulare, cum ar fi osteoartrita și artrita reumatoidă, ajutând la atenuarea durerilor și a rigidității articulațiilor.

De asemenea, uleiul de krill poate contribui la îmbunătățirea sănătății pielii prin protejarea împotriva radiațiilor UV şi a efectelor acestora, susținând elasticitatea pielii şi prevenind îmbătrânirea prematură.

Suplimentele cu ulei de krill sunt eficiente şi în reducerea durerii și a efectelor emoționale ale sindromului premenstrual.

Atenţie! Nu se recomandă persoanelor cu alergie de la proteine din peşte sau crustacee. Consultaţi medicul dacă urmaţi tratamente cu anticoagulante, estrogeni, beta-blocante, diuretice sau aspirină.

41

ALIMENTAȚIE

Gustări antiinflamatoare pentru sărbători Inflamația acută, ca răspuns necesar, de scurtă durată, al sistemului imunitar la traumatisme şi infecţii, este o parte crucială a mecanismelor de apărare ale organismului. Inflamația cronică, pe de altă parte, care persistă pe o perioadă îndelungată, poate contribui la numeroase probleme de sănătate, la procesul de îmbătrânire și la diferite boli.

Alimentaţia joacă un rol important în procesul inflamator, iar anumite alimente, precum cele prăjite, tip fast food, ultraprocesate, cu zahăr şi aditivi alimentari, sunt cele mai periculoase. În perioada sărbătorilor de iarnă, când petrecem mai mult timp acasă, cu familia şi prietenii, este esenţial ca hrana pe care o vom consuma să încurajeze buna dispoziţie şi o stare generală de bine.

Gustări festive antiinflamatoare

Chips de legume crocante – tăiaţi în felii subţiri legume precum cartofi dulci, sfeclă, morcov şi păstârnac, stropiţi-le cu ulei de măsline asezonat cu mirodenii şi coaceţi-le la cuptor 20-30 de minute, sau până devin crocante. Sunt delicioase şi sănătoase!

Mix de sâmburi şi fructe uscate – vă puteţi prepara propriul mix de bunătăţi

42

bogate în acizi graşi Omega 3 şi Omega 6, fibre, minerale şi vitamine, în funcţie de preferinţe, iar astfel veţi evita sarea şi zahărul adăugate. Atenţie – alegeţi sâmburi cruzi sau copţi, fără sare, şi fructe uscate neîndulcite.

Toast cu avocado şi somon – pentru o după-amiază cu prietenii, alegeţi o gustare hrănitoare, bogată în antioxidanţi şi uşor de preparat, cu savoare mediteraneană: tartine de pâine integrală prăjită, cu o felie de avocado, somon afumat şi un strop de lămâie.

Fructe în ciocolată – pregătiţi o gustare festivă, în familie, cu fructe proaspete sau uscate şi ciocolată amăruie. Topiţi ciocolată amăruie de bună calitate (cu un strop de scorţişoară) la bain marie, în timp ce feliaţi fructele, apoi introduceţi jumătate de felie de caisă sau prună uscată în ciocolată topită. Lăsaţi

la răcit pe o farfurie şi apoi asamblaţi pe un platou, alături de migdale, nuci şi câteva afine.

Spiced chai latte sau ceai negru cu mirodenii şi lapte – pentru o băutură fără aclool sau îndulcitori, cu influenţe indiene şi aromă conferită de condimente cu efect antioxidant şi antiinflamator, cu care veţi putea servi și invitaţii, preparaţi cu 7-10 zile înainte un amestec din: 2 batoane de scorțisoară mărunţite, 4 cuişoare, câteva boabe de piper, 1 anason stelat, 8 păstăi de cardamom zdrobite şi câteva cubuleţe mici de ghimbir, într-un borcan închis. Pentru fiecare cană de ceai, fierbeţi 120 ml de apă si adăugaţi o linguriţă de amestec şi una de ceai negru, lăsaţi la infuzat 10 minute, strecuraţi şi adăugaţi peste ceaiul obținut 100 ml de lapte cald, preferabil vegetal şi neîndulcit.

ALIMENTAȚIE

Mangalița

- cea mai gustoasă carne de porc Carnea din rasa de porc Mangalița este, probabil, cea mai gustoasă şi sănătoasă carne de porc din această zonă a lumii, la fel de apreciată ca vita Kobe în Japonia. Cu o tradiţie de aproximativ 2 secole în nordul Transilvaniei şi Câmpia Panonică şi aproape dispărută acum câteva zeci de ani, creşterea porcilor Mangalița are parte de un reviriment fantastic de 1015 ani, datorită descoperirilor referitoare la avantajele consumului moderat de carne din această rasă, în detrimentul raselor comune.

Valori nutriţionale ale rasei Mangaliţa

100 de grame de carne de porc Mangalița conţin 270 de calorii, 21 g de grăsimi, 49 mg de colesterol (spre deosebire de 80 mg la rasa comună) și aproximativ 21 g de proteine. Chiar dacă doar 30-35% din carcasă este carne şi 65-70% reprezintă

grăsime, aceasta îi conferă o savoare specială. În plus, nivelurile de Omega 3 din Mangalița sunt de 2 până la 3 ori mai mari decât la multe specii de pește. Are cantități mari de vitamine din grupa B, precum și doze crescute de fier și zinc, importante pentru organismul uman.

lita a g n a M e Fripturã d cu cidru de mere la cuptor,

4 porţii): e (pentru 3a, Ingredient de Mangaliţ ă ă sau pulp 1 kg de spat ra camerei la temperatu ţi turoi curăţa us 3 căţei de ¼ te ia tă şi ţate 2 cepe cură ăsline m de ei ul 1 lingură de dru de mere ½ cană de ci r pe ci și Sare şi pi ţi fante adân grăsime. Tăia de r. s pe ro re pi ne ra şi ge Prepa un strat rnea cu sare angaliţa are asezonați ca Carnea de M grăsime, apoi . ei în l ul iu ră ro fă tu , va minute la introduceți us în tigaie, pe toate părţile şi lăsaţi câte i carnea de porc re ea sa rn cu ca i i aţ iţ Rumen Acoperiț ei, asezon ţi un clocot. i ceapa în ul iu (170 de Separat, căliţ gaţi cidrul de mere şi da ptor, la foc mic spre med ău ea din cu Ad im la . ăs ţi at iz gr da i el şi aţ m l cara neţi capacu iptura, elimin pu fr ţi u, te dr ci oa sc de , cu sosul copţi. ore. La final i şi morcovi s), pentru 2 grade Celsiu rviţi cu cartof Se . ot oc cl ţi un sos şi mai da ! ricite Sărbători fe

De ce este carnea de Mangalița specială?

Cantitatea mare de acizi grași nesaturați îi permite grăsimii de Mangaliţa să se topească la temperaturi mai scăzute decât a altor rase de porci, iar acest fenomen se traduce, culinar, prin încadrarea preparatelor de Mangaliţa în catogoria „delicatese”. Grăsimea sa are mai mult timp să pătrundă în carne, datorită duratei mai lungi de viaţă a porcului, conferind cărnii o textură marmorată, perfectă pentru uscare şi maturare lentă, rezultând produse cu specific gourmet, cu aromă deosebită. Șunca de Mangalița are, de asemenea, multiple calități nutritive, fiind un aliment bogat în proteine de calitate superioară, ușor de digerat şi asimilat în organism.

Acizii săi mono-nesaturați și acidul oleic ajută la controlul colesterolului LDL și la reglarea colesterolului HDL.

45

MIȘCARE

Ce spune mersul despre tine?

Mersul este o acţiune subconştientă. Am învăţat să mergem când eram bebeluşi, iar de atunci creierul utilizează informaţiile pe care le-a înmagazinat fără un efort voluntar de reamintire. Totuşi, se pare că modul în care mergem, viteza, direcţia şi postura corpului pot transmite informaţii importante despre starea noastră de sănătate şi chiar despre personalitate.

Anxietate şi depresie

Cercetătorii au observat că participanţii la un studiu mergeau spre stânga atunci când erau îngrijoraţi şi anxioşi. Participanţii mai relaxaţi mergeau drept în faţă. Aceasta deoarece emisfera dreaptă a creierului se concentrează către rezolvarea problemelor ce cauzează anxietate, nefiind ancorată în prezent. Pe de altă parte, depresia se manifestă prin mers lent, cu umerii aplecaţi şi privirea în pământ. Vestea bună este că ambele stări mentale pot fi îmbunătaţite chiar prin mers.

Concentraţi-vă pe momentul prezent, îndreptaţi spatele şi umerii şi grăbiţi pasul. Puteţi chiar să zâmbiţi. Postura şi viteza ajută la redirecționarea gândurilor către ceva pozitiv.

Probleme cu sistemul osteomuscular Şchiopătarea sugerează osteoartrită atunci când nu

este determinată de o leziune cunoscută. Osteoartrita afectează articulaţiile, determinând durere şi tendinţa de a utiliza mai puţin partea dureroasă în timpul mersului, ceea ce poate uza şi mai mult articulaţiile, în timp. Atunci când o persoană îşi mişcă în mod unitar jumătatea dreaptă sau stângă a corpului, în acelaşi timp, este posibil ca aceasta să sufere de ruptură musculară sau hernie de disc, care cauzează durere atunci când corpul se răsuceşte.

Problemele musculare sau tulburările nervoase ori cerebrale sunt responsabile pentru paşii aruncaţi şi o coordonare deficitară a modului în care sunt aduse picioarele în faţă. Pe de altă parte, mersul pe vârfuri poate însemna că tendonul lui Ahile este prea scurt ori că persoana suferă de distrofie musculară sau chiar de autism.

Afecţiuni neurologice

Boala Alzheimer are un impact major şi asupra vitezei de deplasare, reducând, în timp, capacitatea de a merge repede. Boala Parkinson se manifestă prin paşii împotmoliţi şi târâiţi, din cauza timpului mai lung necesar impulsurilor nervoase de a ajunge de la creier la muşchi. Persoanele care suferă de scleroză multiplă pot întâmpina deseori dificultăţi în a-şi menţine picioarele îndreptate în faţă, acestea având tendinţa de a se îndrepta spre interior.

Mersul rapid, vioi şi cu paşi ampli sugerează că persoana este sănătoasă, articulaţiile flexibile şi musculatura tonifiată. Mersul însuşi este una dintre cele mai recomandate metode de a face mişcare şi de a vă menţine în formă. Cu cât este mai solicitant fizic, cu atât mai bine pentru corp.

49

MIȘCARE

5 sfaturi pentru a profita din plin de natură iarna Contactul cu natura, indiferent de mediu sau de anotimp, este asociat cu o mai bună sănătate fizică şi mentală: de la diminuarea stresului la adulţii tineri până la reducerea riscurilor de boli cardiometabolice și neurodegenerative la vârstnici.

Deși accesul la natură poate fi limitat, în funcţie de domiciliu, locul de muncă şi tiparul activităţilor cotidiene, este necesar ca toată lumea să poată beneficia de spaţiile verzi sau albastre. Acestea pot fi parcurile, ca peisaje urbane sau păduri, dealuri şi munţi din zona rurală şi sălbatică.

Alte exemple includ medii naturale adaptate activităților, cum ar fi ferme și grădini pentru horticultură, ca spaţiii verzi, şi râuri, lacuri sau mări, ca spații albastre.

Iarna în natură

Indiferent de temperatura aerului, încălţămintea căptuşită, mănuşile şi hainele călduroase, purtate în straturi, pentru a nu pierde aerul cald, sunt esenţiale iarna pentru o plimbare, o drumeţie sau o alergare în natură.

1

Mergeţi la plimbare

Încercaţi să mergeţi cel puţin de două ori pe săptămână în parc, la o plimbare de

52

o oră, preferabil în pas alert. Respiraţi profund şi concentraţi-vă pe fiecare muşchi antrenat, în timpul mersului, pentru o mai bună conectare cu propriul corp.

2

Observaţi păsările care iernează în România

Este o activitate distractivă la care puteți participa pe cont propriu sau împreună cu prietenii şi familia. În timpul lunilor de iarnă, exploraţi grădinile urbane, curţile dintre blocuri, parcurile, pajiştile şi pădurile din apropiere. Malurile râurilor sau ale lacurilor sunt locuri preferate de păsări pentru cuibărit. Găsiţi pe internet sau în librării ghiduri ornitologice, iar din magazinele cu articole sportive puteţi achiziţiona monocluri sau binocluri pentru a le identifica mai bine.

3

Fotografiaţi natura

Iarna poate fi anotimpul ideal pentru a experimente pe aparatul foto sau pe telefon cu nuanţe, texturi şi filtre aplicate pe fotografiile cu

ramuri golaşe, chiciură, lacuri îngheţate şi troiene de zăpadă.

Dacă sunteţi norocoşi, veţi putea surprinde chiar şi fulgii de nea în diferite ipostaze.

Faceţi un concurs cu prietenii sau cu familia şi premiaţi ingenios cele mai frumoase fotografii din natură.

4

Mergeţi în drumeţii pe dealuri sau la munte

5

Jogging în natură

Cu zăpadă sau fără, cu maşina, trenul sau autocarul, o drumeţie pe un traseu de deal sau de munte vă susţine sănătatea fizică şi mentală, contribuie la un somn mai bun, la tonifierea musculaturii şi la o mai bună oxigenare a organismului. Începeţi cu trasee scurte şi uşoare, de maxim 2 ore, sigure de parcurs în timpul iernii.

Temperaturile de peste 0° C sunt sigure pentru alergare în natură, atât timp cât terenul nu este alunecos, iar încălţămintea este una potrivită.

LA DRUM CU ALPHEGA

Magia sărbătorilor de iarnă în Mărginimea Sibiului Mărginimea Sibiului a avut din vechime un statut aparte, fiind o veche vatră de români, mocani, ale căror obiceiuri ancestrale s-au păstrat până în prezent. Spre deosebire de celelalte regiuni ale județului Sibiu de astăzi, Mărginimea a fost locuită preponderent de români, aici fiind funcționale și unele dintre primele școli românești din zonă. nu reprezintă împrejurimile oraşului Sibiu, ci un întreg areal compus din 18 localităţi ce se întinde din apropierea Sibiului şi până la aproximativ 50 de kilometri distanţă, în Munţii Cindrelului, cea mai îndepărtată localitate fiind Jina, de-a lungul râurilor Sălişte, Cibin, Șteaza şi Sadu.

Sălişte este cea mai mare localitate, astazi oraş, dar şi capitala culturală şi spirituală a Mărginimii, fiind urmat de Răşinari, Tilişca, Orlat, Sadu, Râu Sadului şi Sibiel, ca importanţă în zonă.

Bisericile care punctează spaţiul Mărginimii, muzeele, traseele montane şi de drumeţie şi peisajele pitoreşti din vârf de munte unde sunt cocoţate satele românilor, meşteşugurile şi tradiţiile constituie un fabulos amalgam de atracţii către acest loc. Mărginimea este cu atât mai vulnerabilă în perioada Sărbătorilor cu cât gospodăriile bine protejate de garduri înalte şi ziduri groase îşi deschid

54

porţile şi ne permit să aruncăm o privire asupra obiceiurilor vii, păstrate cu sfinţenie de comunitate.

Pornim?

De ce Mărginimea Sibiului nu este doar o graniţă, ci şi un centru?

În primul rând, pentru a elucida misterul localităţilor componente şi al denumirii arealului, trebuie menţionat faptul că Mărginimea Sibiului

Prima atestare documentară a unei localităţi din Mărginime avea loc în anul 1204, la întemeierea Rășinariului.

Avea să fie urmată de Tălmaciu (1318), Orlat (1322) şi Sălişte (1354), sate locuite de români, spre deosebire de alte localităţi întemeiate şi locuite de saxoni.

Aceste localități, situate la graniţa Imperiului Habsburgic şi Austro-Ungar cu Țara Românească, au avut o serie de privilegii, funcţionând atât

ca zonă de refugiu pentru conducătorii români din sudul Munţilor Carpaţi, cât şi ca organizare complexă cu rol de apărare, prin intermediul Regimentului I de Graniță de la Orlat, înfiinţat la ordinul Împărătesei Maria Terezia, în anul 1765. Vechea vatră românească ce, pe parcursul timpului, a contribuit la cultura şi civilizaţia transilvană şi românească cu mari nume de profesori, filozofi, oameni politici, luptători pentru drepturile românilor şi preoţi ne invită astăzi să descoperim mult mai mult decât o suită de localităţi frumos îngrijite şi peisaje pitoreşti – mai ales un loc spiritual unde oamenii au perpetuat de generaţii un cult pentru dragostea faţă de tradiţii ancestrale, pământ, râuri şi munţi.

Obiective turistice, culturale şi naturale în Mărginimea Sibiului

Mărginimea este punctată cu biserici de lemn, de piatră şi

cu schituri sihastre. Legătura românilor din aceste zone cu Dumnezeu şi spiritualitatea, cu obiceiurile ce ţin de marile sărbători fac din Mărginime o zonă exelentă pentru petrecerea sărbătorilor de iarnă, pentru cunoaşterea tradiţiilor, a cântecelor şi colindelor transmise din moşi-strămoşi, a portului popular splendid şi mândru purtat mai ales de cei tineri.

Ceata Junilor din Mărginime se adună în fiecare an şi colindă localnicii din Sălişte începând din Ajunul Crăciunului, urmând ca, în data de 28 decembrie, Cetele de Juni din satele din Mărginime şi din judeţele învecinate să se întâlnească tot la Sălişte. Aici, în jurul prânzului, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, juni şi junese se întrec la joc oferind un spectacol fascinant şi emoționant al vechilor tradiții.

Cea mai veche biserică românească din Mărginime se află la Sălişte şi a fost ridicată în perioada 17611785. Biserici vechi din lemn mai găsiţi la Poiana Sibiului, Fântânele (un sat fermecător, cu străduţe întortocheate, ce şerpuiesc printre livezi) şi la Tălmăcel.

La Sălişte se află Muzeul Culturii Săliştene, dedicat personalităților culturale care îşi au rădăcinile aici, dar şi un muzeu al silviculturii.

La Răşinari, satul lui Emil Cioran şi al lui Octavian Goga, pot fi văzute, dar nu şi vizitate, casa filozofului şi cea a poetului şi omului politic, și poate fi vizitat Muzeul Parohiei Ortodoxe, găzduit în

Casa Episcopală. Muzeul de Icoane pe Sticlă „Pr. Zosim Oancea” se află în Sibiel şi poate fi vizitat.

Două obiective interesante şi accesibile din Mărginime sunt Cetatea Dacică de la Tilişca, de pe dealul Căţânaş, unde au fost descoperite urme de locuire din secolele XII-VII î. Hr., şi Muzeul Energetic Sadu I, din localitatea Sadu. Muzeul este unic în ţară şi reprezintă o centrală hidroelectrică de mică putere, pusă în funcţiune în anul 1896, fiind astfel cea mai veche centrală aflată în operare din România. Sadu a fost şi prima localitate electrificată din ţară. Acum, muzeul şi toate echipamentele aflate în stare de funcționare pot fi vizitate.

Traseele de drumeţie vă vor purta paşii spre splendide locuri de belvedere, către culmile munţilor, păduri semeţe de brad şi pășuni întinse.

Da, Mărginimea Sibiului trebuie explorată, preferabil cu maşina sau într-o excursie organizată, timp de câteva zile, pentru a-i simţi spiritul şi a trăi experienţe autentice.

Aproape în orice localitate veţi găsi pensiuni sau case de oaspeţi, iar proprietarii sunt amabili, gătesc excelent şi vă vor transforma concediul într-o experienţă minunată, de neuitat.

Descoperire plăcută, Echipa i-Tour

55