EDITORIAL
4 Telomerii - cheia longevității
NOUTĂȚI MEDICALE
7 Genetica și obezitatea - au fost descoperite gene responsabile pentru îngrășare
9 Semne vizibile pe față ale ficatului gras
SFATUL SPECIALISTULUI
12 Cum știi că ai deficit de minerale?
FARMACIA VERDE
13 Ceaiul Kombucha - beneficii uimitoare
TEHNOLOGIA ÎN SĂNĂTATE
15 Muzica generată de inteligența artificială poate îmbunătăți funcțiile cerebrale
SFATUL PSIHOLOGULUI
16 Cauze psihologice ale disfuncției erectile
FAMILIE
18 Tabăra "Type 1 Dreamers" - o experiență memorabilă pentru copiii cu diabet 19 Rutina de somn
culturale pentru o viață liniștită
26 Mituri despre microbiomul uman 27 Cultivă starea de flow!
AFECȚIUNI
30 Primele semne de răceală? Ce trebuie să faceți.
31 Stimularea cerebrală profundă - beneficii în boala Parkinson
35 Scleroterapia varicelor - avantaje și atenționări
37 Orhita sau inflamația testiculelor - complicații posibile
38 Vaccinarea antigripală - recomandări și atenționări
41 Durerea de gât unilaterală
ÎNGRIJIRE
42 Sfaturi pentru o rutină sănătoasă în fiecare dimineață
ALIMENTAȚIE
45 Ouăle de prepeliță - nutritive și gustoase
MIȘCARE
49 Exerciții fizice pentru un somn mai bun
LA DRUM CU ALPHEGA
52 Fascinanta civilizație Cucuteni-Tripolie
Texte Comitetul științific
Dr. Mariana Olingheru Coordonator Științific
Diana Amza Psihoterapeut
Mădălina Drugă
Consultant certificat în somnul bebelușilor și al copiilor
Coordonator proiect
Anca Golovei
Copywriter Anca Stănilă
Grafică & DTP
Adrian Săvescu
Credite foto Shutterstock
www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 1 octombrie - 15 noiembrie 2023.
www.alphega-farmacie.ro
contact@alphega-farmacie.ro +40 21 407 77 11
Longevitatea – doar o moştenire genetică?
Înaintarea în vârstă este cel mai mare factor de risc pentru multe afecțiuni. Cu toate acestea, unii oameni par să îmbătrânească mai bine decât alții, bucurânduse de o existență activă și sănătoasă până la bătrânețe. Sigur v-aţi întrebat de ce unele persoane de şaizeci de ani arată şi se simt ca unele de patruzeci şi viceversa. Să fie oare longevitatea numai o moştenire genetică?
Ce sunt telomerii?
Telomerii reprezintă terminațiile cromozomilor, respectiv, aceştia sunt secvențe scurte de nucleotide găsite la sfârșitul cromozomilor liniari şi au rolul de a proteja materialul genetic al celulei. Lungimea şi sănătatea telomerilor sunt în relaţie directă cu tinerețea biologică și starea noastră de sănătate.
Lungimea telomerilor –ceasul nostru biologic
Enzima numita telomerază protejează telomerii, împiedicându-i să se scurteze rapid şi permițând astfel celulelor să trăiască mai mult timp.
Numeroase cercetări au demonstrat corelația între lungimea telomerilor și
vârsta biologică. Astfel, telomerii mai scurţi sunt asociați cu vârsta cronologică avansată
și cu o susceptibilitate crescută la bolile legate de vârstă. Deşi unele studii au arătat că celulele canceroase au cantități crescute de telomerază, ceea ce le permite să continue divizarea, sunt mai mulţi factori implicaţi în declanşarea cancerului, şi încă nu s-a stabilit o legătură exclusivă între cancer şi lungimea telomerilor.
De ce se scurtează telomerii?
Mai mulți factori ai stilului de viață au fost asociați cu telomeri mai scurţi. Printre factorii care afectează profund telomerii se numără: lipsa activității fizice, fumatul, stresul cronic, gândurile negative, relaţiile tensionate şi inclusiv mediul social în care trăim.
Putem să influențăm îmbătrânirea celulară?
Baza genetică a îmbătrânirii este foarte complexă. Deși telomerii sunt un factor important, alți factori
genetici și epigenetici pot juca, de asemenea, un rol în determinarea rapidităţii cu care îmbătrânește o persoană.
Mulți factori ai stilului de viață care sunt asociați cu o sănătate mai bună sunt, de asemenea, asociați cu lungimea telomerilor: dieta mediteraneeană, consumul regulat de produse apicole (miere, polen, propolis, lăptișor de matcă), activitatea fizică zilnică moderată (8000 de pași pe zi), 8 ore de somn pe noapte, menţinerea greutății corporale normale, evitarea fumatului și a consumului de alcool, gândirea pozitivă.
Trezeşte-te cu recunoştinţă şi începe-ţi ziua cu bucurie!
Cu toate că nu poţi să ştii sau să controlezi ce-ţi rezervă viitorul, dacă te trezești în fiecare zi cu un sentiment de bucurie și recunoștință pentru toate lucrurile din viața ta, vei putea trăi frumos şi vei învăţa să îmbătrâneşti sănătos.
Genetica este ştiinţa care analizează transmiterea caracterelor ereditare şi ne ajută să înţelegem complexitatea şi evoluţia speciei umane. Recent, cercetători de la Universitatea din Cambridge, Marea Britanie, au descoperit genele responsabile de grăsimea corporală, care ar putea explica diferențele dintre bărbați și femei, precum și de ce unii oameni sunt supraponderali încă din copilărie.
Asta nu înseamnă că obezitatea şi excesul de greutate sunt determinate genetic, cele mai multe cazuri fiind cauzate de alimentaţia deficitară şi de stilul de viaţă sedentar!
Genele şi obezitatea –diferenţe între femei şi bărbaţi
Cercetătorii au descoperit o serie de diferențe genetice semnificative între femei şi bărbaţi, şi chiar între adulţi şi copii, în ceea ce priveşte genele responsabile cu obezitatea, studiind genomurile stocate în UK Biobank, a aproximativ 420.000 de persoane - o bază de date biomedicală uriașă. Cercetătorii au decis să analizeze datele referitoare la gene şi obezitate după sex și vârstă, deoarece acestea sunt două domenii despre care încă se ştiu foarte puține lucruri.
Astfel, echipa de cercetători a descoperit cinci noi gene la femei și două noi gene la bărbați legate de un indice de masă corporală mai mare. Genele sunt cunoscute ca DIDO1,
KIAA1109, MC4R, PTPRG și SLC12A5 la femei și MC4R și SLTM la bărbați. Pe de altă parte, persoanele adulte care au avut obezitate în copilărie se pare că au o serie de modificări genetice rare în alte două gene: OBSCN și MADD.
Un viitor ideal în studiul şi tratarea obezităţii Un tratament genetic ţintit împotriva obezităţii există deja în Statele Unite ale Americii şi în Uniunea Europeană, unde instituţiile de reglementare a medicamentelor au autorizat pentru vânzare setmelanotida. Acesta este un medicament utilizat pentru a trata obezitatea și a regla senzația de foame cauzată de anumite afecțiuni genetice, care afectează controlul senzației de foame de către creier.
Un viitor ideal este, însă, acela în care oamenii cu probleme de obezitate sunt testați pentru un anumit profil genetic, iar medicul îi poate informa în legătură cu
tipul de modificări genetice de care suferă. În funcţie de acesta, se va putea recomanda un anumit tratament ţintit şi mult mai eficient în cazul respectiv.
Identificarea unor gene specifice tendinţei de îngrăşare se adaugă unor dovezi tot mai clare că biologia, în parte, conduce la obezitate. Cercetătorii speră că descoperirile recente vor determina dezvoltarea de tratamente eficiente şi, de asemenea, contribuie la înțelegerea faptului că există multe tipuri de obezitate care provin dintr-un mix de gene, elemente de mediu şi stil de viaţă.
Boala ficatului gras sau steatoza hepatică - non-alcoholic fatty liver disease (NAFLD) - este o afecţiune tot mai des întâlnită, inclusiv la tineri, având următoarele cauze principale: sedentarismul, stresul, privarea de somn, excesele alimentare, emoţiile negative (frustrare, mânie). De obicei, boala nu prezintă simptome în stadiile incipiente. Steatoza hepatică poate evolua însă către steatohepatită – non-alcoholic steatohepatitis (NASH), o formă mai severă, în care apare inflamaţia ficatului. Această afectare a ficatului poate să provoace simptome, inclusiv pe față.
Iată care sunt semnele care trebuie să îţi atragă atenţia că ficatul tău ar putea fi afectat.
Atenţie totuşi, semnele nu apar exclusiv în afectarea hepatică, ci pot avea şi alte cauze.
Acneea rosacee
Rozaceea este o afecțiune comună a pielii, care provoacă înroșirea obrajilor și a nasului, erupții asemănătoare acneei, o piele cu aspect denivelat și vase de sânge vizibile. Pielea de culoare deschisă cu rozacee poate apărea roșie, în timp ce pielea închisă cu rozacee poate prezenta o decolorare maro închis.
Venectaziile
Venectaziile, cunoscute și sub denumirea de telangiectazii (sau venele de păianjen) apar atunci când capilarele se dilată chiar sub suprafața pielii. Leziunile apar ca o pată roșie cu
extensii roșii, care iradiază spre exterior ca o pânză de păianjen. Ele pot apărea oriunde pe piele, inclusiv pe față. Venectaziile multiple pot fi un semn de boală hepatică cronică, cum ar fi steatohepatita.
Dermatită
În steatohepatită (NASH), poate să apară dermatita ca o erupție cutanată uscată, cu prurit, uneori cu mici papule (umflături), inclusiv la nivelul feței. Acest lucru se datorează deficitului de zinc care apare în bolile cronice ale ficatului (aport insuficient şi absorbţie inadecvată).
Prurit cutanat
Mâncărimea pielii poate fi un alt semn de NAFLD sau NASH severă. Mâncărimea poate fi localizată doar pe față - sau poate apărea pe tot corpul.
Această mâncărime conduce şi la iritaţii cutanate (leziuni
de grataj), deoarece poate provoca un impuls copleșitor de a zgâria pielea.
Xantelasma
Xantelasmele sunt acumulări de grăsime în macrofagele din piele. Sunt leziuni plane, de culoare gălbuie, localizate cel mai adesea la nivelul pleoapelor. Apar cel mai des la persoane cu dereglări ale metabolismului grăsimilor (dislipidemii).
Modificarea stilului de viață pentru a gestiona boala ficatului gras (dietă sănătoasă, echilibrată, exerciţii fizice regulate, evitarea alcoolului, controlul stresului), poate reduce inclusiv simptomele faciale ale ficatului gras și chiar poate inversa efectele bolii.
Iată ce manifestări pot apărea în cazul unui deficit al principalelor minerale:
Magneziu
Magneziul este implicat în foarte multe reacţii enzimatice şi procese biologice. Astfel, semnele deficitului de magneziu sunt: pierderea poftei de mâncare, greață, vărsături, oboseală, slăbiciune, crampe musculare, tulburări de somn, anxietate uşoară, bătăi neregulate ale inimii. Deficitul de magneziu apare în foarte multe boli cronice precum: migrenă, osteoporoză, diabet, angina pectorală, hipertensiune, tulburări de vedere.
Principalele cauze ale deficitului de magneziu sunt: apa îmbuteliată, sarea rafinată, pâinea albă şi legumele provenite din agricultura intensive modernă.
Zinc
Zincul este implicat în imunitate şi în diviziunea celulară, iar deficitul său se manifestă în primul rând prin oboseală, infecţii repetate, păr aspru sau cu mătreaţă, căderea părului, acnee, răni care se vindecă greu, pierderea vederii pe timp de noapte, dureri abdominale, dureri de cap, diminuarea capacităţii
gustative şi infertilitate. În cazul copiilor, deficitul de zinc determină întârzieri semnificative de creştere, maturizare sexuală întârziată, pierderi în greutate şi diaree. Deficitul de zinc apare mai frecvent la persoanele care nu consumă proteine animale.
Calciul susţine sănătatea oaselor şi a dinților, contracțiile și relaxarea musculară, susţine ritmul cardiac normal. Hipocalcemia se poate manifesta prin: furnicături la nivelul extremităților și în jurul gurii, psoriazis, piele uscată, crampe musculare, căderea părului, unghii fragile, carii dentare, confuzie, dezorientare şi hipotensiune. În formele severe de hipocalcemie pot apărea tetania, convulsiile, laringospasmul și bronhospasmul.
Rețineţi că lipsa de calciu poate fi cauzată şi de afectarea glandei tiroide şi a paratiroidelor, de sinteza inadecvată de vitamina D sau din cauza deficitului de magneziu.
Fier
Fierul este şi el un mineral important, deficitul lui conducând la cunoscuta anemie feriprivă.
Semnalele deficitului de fier pot fi următoarele: tegumente palide, scăderea apetitului, oboseala, rezistenţa scăzută la orice tip de efort, lipsa puterii de concentrare, agitaţia, dificultatea de a respira, dureri de cap, dureri toracice, buze crăpate, limbă netedă şi dureroasă la atingere, unghii moi cu aspect de lingură, sindromul picioarelor neliniştite (persoana nu îşi găseşte locul şi simte nevoia să îşi mişte continuu picioarele). Cauzele deficitului de fier pot fi legate de: aportul insuficient de hrană şi nutrienţi, dificultăţi de absorbţie intestinală sau pierderi de sânge.
că aveţi simptomele unui deficit de minerale, discutaţi cu un medic. Acesta vă va recomanda testele necesare şi tratamentul adecvat.
Kombucha este o băutură fermentată pe bază de ceai negru îndulcit şi o cultură simbiotică de bacterii și drojdii (SCOBY). SCOBY, denumit adesea „mamă” de kombucha, este o masă gelatinoasă de microorganisme bune, care inițiază procesul de fermentație.
Pe măsură ce fermentația progresează, SCOBY transformă ceaiul îndulcit în kombucha prin producerea diferiților acizi, enzime și gaze. La finalul procesului, băutura devine dulceacrişoară şi acidulată, cu aromă de ceai negru şi foarte răcoritoare.
Beneficii pentru sănătate ale consumului de kombucha
Kombucha este un produs de fermentație, generat de către o colonie de bacterii și drojdii, care creează o varietate de microorganisme benefice, inclusiv probioticele.
Probioticele au un potențial cunoscut în susţinerea
sănătăţii intestinale prin crearea unui echilibru bacterian, care sprijină descompunerea alimentelor și absorbția nutrienților. Microbiota intestinală este esenţială în detoxifiere şi în atenuarea unor probleme precum balonarea, constipația și indigestia.
Kombucha sprijină funcţionarea sistemului imunitar. Studiile sugerează că un microbiom intestinal sănătos, care poate fi influențat de consumul de probiotice din surse precum kombucha, poate ajuta la susținerea sistemului imunitar.
Din acest motiv, se va consuma doar în prima parte a zilei.
Un studiu recent a demonstrat faptul că un consum zilnic de aproximativ 240 ml de kombucha, timp de 8 săptămâni, a determinat scăderea nivelului glicemic la pacienţi cu diabet zaharat, de la 164 mg/dl la 116 mg/dl, fără a fi necesară schimbarea dietei. Explicaţia rezidă în existenţa anumitor compuși din kombucha, care pot avea capacitatea de a regla nivelul de zahăr din sânge.
Atenţie! Kombucha este o băutură ușor alcoolică,
Plăcerile de zi cu zi ale oameniloractivitățile cu impact pozitiv - pot îmbunătăți performanţa cognitivă și concentrarea. Aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii din spatele Mindwatch, un algoritm care analizează activitatea creierului uman în baza datelor colectate prin intermediul unui dispozitiv purtabil, neinvaziv, care poate monitoriza activitatea cerebrală.
Undele cerebrale, performanţa cognitivă şi tehnologia
Impulsurile electrice produse de creier ca urmare a activității neuronale se numesc unde cerebrale.
Acestea au cinci tipuri de frecvenţe specifice anumitor
stări de activitate: de la 0,5-4 hertzi, în starea de somn (unde Delta) şi până la 12-35 şi peste 35 de hertzi
în stări precum: anxietate, atenţie, activitate mentală şi concentrare (unde Beta şi Gamma).
În studiul Mindwatch, publicat în Nature Scientific Reports, participanţii au purtat brățări de monitorizare a pielii și benzi pentru cap, de monitorizare a activităţii cerebrale, şi au efectuat teste cognitive în timp ce ascultau muzică, beau cafea sau miroseau diferite parfumuri.
Pentru etapa de control, s-au efectuat testele fără niciunul dintre stimuli.
Algoritmul Mindwatch a observat că anumiţi stimuli au declanșat o activitate crescută a undelor cerebrale de tip beta, indicând o stare asociată cu performanța cognitivă de vârf. Acesta a dezvăluit că muzica și cafeaua au acţionat pozitiv asupra activităţii cerebrale, determinând o „stare de spirit” fiziologică ce a crescut performanța în cadrul exercițiilor de memorie.
Parfumul a avut însă, un efect modest.
Cel mai interesant este faptul că s-a prevăzut studierea impactului a trei tipuri de muzică asupra activităţii
cerebrale: muzică energetică și relaxantă, familiară fiecărui participant, precum și muzică nou-generată de către
inteligenţa artificială (AI), care reflecta gusturile acestuia. Muzica energetică a stimulat performanţa cognitivă mai mult decât cea relaxantă, însă muzica generată de AI a avut cel mai intens efect asupra funcțiilor cerebrale, participanţii obţinând cele mai bune rezultate la testele de memorie.
Cum va putea optimiza tehnologia activitatea cerebrală în viitor Cercetătorii sunt de părere că este necesar să se monitorizeze impactul negativ al factorilor zilnici de stres asupra funcției cognitive. Acest lucru va putea permite fiecărei persoane să detecteze mai rapid momentele de stres şi deconectare cognitivă.
Astfel, tehnologii precum
Mindwatch vor putea susţine alegerea unor stimuli plăcuţi şi siguri, precum muzica, pentru a determina frecvenţe cât mai înalte ale undelor electromagnetice din creier şi a ajuta oamenii să se simtă mai bine şi să fie mai concentraţi la muncă sau la şcoală.
Disfuncția erectilă este o tulburare care afectează capacitatea de a produce sau a menține o erecție suficientă pentru consumarea actului sexual. Ea poate avea cauze atât biologice și medicale (precum vârsta înaintată, prezența unor boli sau urmarea anumitor tratamente medicamentoase), cât și psihologice, aparând îndeosebi după vârsta de 40 de ani. În cazurile în care se produce înainte de această vârstă, cauzele se află, cu precădere, în plan psihologic.
Iată, mai jos, cinci cauze psihologice care pot sta la baza disfuncției erectile:
Aceasta se manifestă prin îngrijorare și anticiparea eșecului, devenind o profeție care se autoîmplinește.
Slăbirea încrederii în capacitatea de a-și satisface partenera declanșează un cerc vicios. Cu cât persoana este preocupată mai mult de performanța sexuală (axare pe rezultat), și mai puțin de conectarea emoțională și senzorială (axarea pe proces), cu atât crește presiunea psihică, ceea ce la perpetuarea disfuncției.
Stresul reprezintă fundalul pe care disfuncția erectilă se poate dezvolta, însă de cele mai multe ori există și alți factori declanșatori, precum lipsa unor strategii
de a gestiona stresul, descărcarea tensiunilor de la locul de muncă în relația de cuplu, sau chiar afecțiuni medicale instalate pe fondul stresului.
3 Probleme de relaționare Conflictele în relațiile de cuplu, sentimentul de a fi trădat, umilit, respins, judecat, comparat cu alte persoane, furia neprocesată – toate acestea pot afecta viața intimă. În acest caz, psihoterapia de cuplu poate ajuta la identificarea dinamicii și la restabilirea unei comunicări oneste și constructive.
Aceste tulburări pot reprezenta fondul pe care se instalează disfuncția erectilă. Depresia duce la scăderea interesului pentru viața sexuală și accentuează rușinea și vinovăția legate de
aceasta.
5 Consumul excesiv de pornografie
Persoanele care consumă pornografie își formează așteptări nerealiste în ceea ce privește relațiile intime și modul în care partenera ar trebui să se comporte. Mai mult, masturbarea în exces poate duce la dependență și la desensibilizarea organului sexual, astfel încât persoana are nevoie de stimuli din ce în ce mai puternici pentru a simți plăcere.
Tratamentul disfuncției erectile este complex și pornește de la o diagnosticare corectă, eliminând întâi posibilitatea unor cauze medicale.
Pentru tratarea cauzelor psihologice, se recomandă, după caz, psihoterapie individuală sau de cuplu.
Într-un cadru pitoresc, în mijlocul naturii, s-a desfășurat tabăra Type 1 Dreamers, organizată de Asociația Type 1 Dreamers. Ines Nerina, fondatorul asociației, a reușit să creeze alături de voluntari un eveniment inovator și educativ destinat copiilor cu diabet. Timp de 5 zile pline de aventuri și învățare, 12 copii curajoși s-au bucurat de o experiență de neuitat, sub îndrumarea a patru medici, cu sprijinul generos al farmaciilor Alphega.
Educație medicală și monitorizarea glicemiilor În cadrul taberei, educația medicală a ocupat un rol central. Copiii au avut ocazia de a învăța despre diabet, cum să-și gestioneze glicemiile și cum să-și administreze corect insulina. Cursurile interactive au fost adaptate vârstei și nivelului de înțelegere al fiecărui copil, astfel încât aceștia să poată dobândi abilități esențiale pentru gestionarea propriei sănătăți. Monitorizarea glicemiilor a fost o preocupare constantă asigurată de echipa de medici. Această atenție constantă a permis copiilor să se simtă în siguranță și să se bucure de fiecare moment.
Aventuri în natură
Drumețiile pe munte au reprezentat o parte esențială a programului. Cei mici au avut ocazia să exploreze natura, să-și îmbunătățească rezistența fizică și să-și dezvolte abilitățile într-un mediu sigur și controlat. Echipa de medici a fost mereu prezentă pentru a se asigura că fiecare copil face față provocărilor în condiții optime.
Jocurile de echipă au reprezentat un mod excelent de a dezvolta spiritul de echipă, încrederea în sine și abilitățile de comunicare ale copiilor. De la jocuri sportive până la activități de rezolvare a problemelor, fiecare joc a avut un scop educativ bine definit.
Explorarea creativității și a imaginației
Una dintre activitățile deosebite din cadrul taberei a fost vânătoarea de comori. Copiii au fost încurajați să-și folosească imaginația și gândirea creativă pentru a rezolva indicii și a descoperi comori ascunse.
Această activitate nu doar că a dezvoltat abilitățile de rezolvare a problemelor, dar a adus și o doză de distracție și entuziasm în tabără.
Tabăra s-a încheiat într-o notă de veselie și creativitate, odată cu parada costumelor. Fiecare copil a avut ocazia să-și exprime individualitatea și să împărtășească bucuria prin costume creative și originale. Această activitate a demonstrat încă o dată că diabetul de tip 1 nu este o piedică în calea exprimării și expresivității personale, și, totodată, nici pentru sărbătorirea din plin a vieții.
Rutina este importantă pentru copii, din mai multe motive. Aceasta oferă structură, predictibilitate și stabilitate în viața lor, ceea ce contribuie la dezvoltarea lor sănătoasă și la formarea unor obiceiuri pozitive. În general, rutina oferă copiilor o structură esențială care contribuie la dezvoltarea lor într-un mod echilibrat și sănătos.
Cu toate acestea, este important să găsiți un echilibru între rutină și flexibilitate pentru a ține cont și de nevoile individuale ale fiecărui copil și de cerințele diferite ale diverselor vârste și etape de dezvoltare. Vă propun două modele de rutină de dinainte de somn.
Rutina de dinainte de somnurile de zi s-ar putea desfășura așa:
• Cu 30 de minute înainte de somn, reducem intensitatea activității.
• Cu 20 de minute înainte de somn, intrăm în cameră, facem întuneric și pornim whitenoise.
• Înlocuim scutecul, îmbrăcăm copilul în pijama și sac de dormit, îl ținem în brațe 5 minute și îi cântăm sau spunem o rugăciune sau o poezie (de fiecare dată același lucru).
• Cu 10 minute înainte de somn, punem copilul în pătuț și începem adormirea.
Rutina dinaintea somnului de noapte s-ar putea desfășura așa:
• Cu 50 de minute înainte de
somn, reducem intensitatea activității.
• Cu 40 de minute înainte de somn, facem băiță.
• Cu 30 de minute înainte de somn, intrăm în cameră, pornim lumina roșie, facem masaj, punem un scutec de noapte, pijama, sac de dormit.
• Cu 20 de minute înainte de somn, hrănim copilul.
• Cu 10 minute înainte de
Mădălina Drugă, Consultant certificat în somnul bebelușilor și al copiilor
somn, punem copilul în pătuț și începem adormirea.
Important! Timpii sunt aproximativi. Dacă hrănirea sau baia durează mai mult, intervalele se recalculează. O componentă importantă a rutinei, mai ales a rutinei de somn de noapte, îl reprezintă cititul poveștilor. Și pentru fetița mea mare este o bucurie acest moment în rutină.
Provocată de Ilinca să inventez povești în fiecare seară, a apărut prima mea carte pentru copii – Pingu Pinguinul merge la grădiniță. Cartea își propune să fie o serie întreagă de aventuri. Cu papionul galben norocos și inima plină de curaj, Pingu Pinguinul pornește în prima lui aventură, grădinița. Vă invit să cultivați curaj și încredere în inima copiilor voștri și să le susțineți explorarea.
Menținerea bunăstării este o preocupare pe care o întâlnim din cele mai vechi timpuri, în fiecare cultură. Dar cum se poate realiza acest lucru? Răspunsurile diferă cultural, prin sistematizarea unor concepte care reflectă modul de a ajunge la o viață personală senină. Fără să fie singurele, vă prezentăm mai jos zece dintre aceste practici culturale pentru a vă inspira în dobândirea și menținerea unui echilibru în viaţa personală.
Practici pentru a gestiona energia pe timpul zilei Morgenfrisk. Începeți-vă ziua cu energie!
Morgenfrisk (daneză) se referă la cultivarea prospețimii matinale, prin activități precum: deconectarea de la internet și televizor cu două ore înainte de somn, culcarea mai devreme pentru un somn odihnitor, includerea unor practici liniștite (scriere în jurnal, lectură, meditație, socializare în familie), pregătirea hainelor și bagajelor pentru a doua zi, hidratarea la momentul trezirii.
Desabafár. Aerisiți-vă creierul și emoțiile.
Desabafár
înseamnă a se aerisi și se referă la ventilarea emoțională prin intermediul mișcării sau comunicării, pentru a putea merge mai departe. Puteți, astfel, include mici pauze de aer curat în programul de muncă, mai ales atunci
când atmosfera este încărcată sau când simțiți că emoțiile vă împiedică să vă concentrați.
Fika. Socializați în pauza de cafea – prăjiturelele ajută! Fika (suedeză) se referă la a lua o pauză de cafea și prăjiturele. Chiar dacă sunteți la muncă, pauza vă
Voorpret. Cultivați bucuria anticipării unui eveniment dorit.
Voorpret (olandeză)
înseamnă, pre-distracție, și se referă la anticiparea cu bucurie a evenimentelor plăcute pe care le-ați programat sau pe care le sărbătoriți. În viața de zi cu zi, puteți planifica unele activități intermediare care au legătură cu evenimentul, proiectul sau persoana mult așteptată sau puteți scrie în
mai ales când vă preocupă
(franceză) se referă
anume, în care doar priviți oamenii, clădirile și micile detalii ale orașului. Privind și ascultând, vă veți conecta la momentul prezent și vă
veți relaxa, iar când veți ajunge acasă, vă veți putea conecta la familie fără povara gândurilor legate de muncă.
Fredagsmys. Dedicați seara de vineri confortului, acasă. Fredagsmys (suedeză)
înseamnă confortul de vineri și se referă la abordarea cât mai relaxată a ultimei zi de lucru din săptămână. Încetiniți ritmul, petreceți seara în familie sau în confortul spațiului personal, luați cina, urmăriți un serial sau invitați acasă un prieten.
Domineguar. Faceți din duminică o zi dedicată relaxării!
Timpul liber este de multe ori acaparat de obligații și muncă domestică, iar după un sfârșit de săptămână plin, există așteptarea de a începe ziua de luni cu energie și motivație. În fapt, ziua de luni este dificilă deoarece urmează unor zile dedicate relaxării, în care tocmai ea, relaxarea, a lipsit.
Conceptul de domineguar (spaniolă), se referă la a face activități asociate acestei zile, însă nu se limitează la cele religioase. În general, termenul se referă la odihnă prin încetinirea ritmului. De exemplu, vă puteți plimba sau citi, puteți face activități artistice sau creative care vă regenerează forțele
mai degrabă decât să vi le consume. În acest sens, privitul la televizor, jocurile pe tabletă sau platformele sociale consumă energia, timpul și obosesc nu doar ochii, ci și mintea, supraîncărcând-o cu informații.
Practici pentru a trăi conștient
Apramāda. Reflectați la comportamente și gânduri. Apramāda (sanscrită) înseamnă vigilență etică și se referă la atenția orientată trecut, spre gândurile avute în relație cu evenimentele trăite, pentru a menține ancora valorică. Aceasta este o practică reflexivă, prin care veți depista principiile după care vă ghidați, influențele care vă apasă, aspirațiile care vă animă.
Samprajanya. Stabiliți-vă direcția!
Samprajanya (sanscrită) se referă la orientarea coștientă către viitor. Astfel, conceptul implică stabilirea unui scop și la verificarea periodică a traseului pe
pentru viitor, scrieți în jurnal despre valorile personale și pașii pe care îi faceți pentru a le exprima în viața dumneavoastră.
Sādhanā. Cultivați un ritual zilnic. Termenul de sādhanā vine din sanscrită și înseamnă a te dărui unui scop, reflectând nu conținutul practicii, ci spiritul ei: constanța unui mic gest, pe care îl repetați zilnic și care vă umple de sens, concentrând în el intențiile cele mai înalte. Această practică nu se referă la ritualuri complexe, ci la gesturi simple dar semnificative în plan personal, care devin o ancoră, o sursă de liniștire și reamintire a scopului. Spre exemplu, din sādhanā poate face parte a aprinde zilnic candela, a privi răsăritul, a face o scurtă meditație.
Începeți cu o practică simplă, care durează maximum un minut –puterea ei vine din repetiție, constanță și perseverență.
Cercetarea microbiomului uman a cunoscut o evoluţie rapidă în ultimii 20 de ani, dând naştere și anumitor concepții greșite. Ca urmare, multe afirmații nesusținute ştiinţific au devenit „adevărate” în virtutea repetării constante. Un articol publicat în revista Nature, în iulie 2023, face lumină în ceea ce priveşte miturile din jurul acestui subiect.
Cercetarea microbiomului este un domeniu nou Chiar dacă ritmul cercetării microbiomului uman s-a accelerat foarte mult în ultimii 15 ani, istoria studiului microorganismelor asociate omului precedă secolul XX. Escherichia coli a fost izolată pentru prima dată în 1885, bifidobacteriile au fost descrise în 1899, iar Metchnikoff a speculat asupra importanței microorganismelor intestinale benefice la începutul anilor 1900. Axa intestin-creier este cercetată de secole și efectele asupra sănătății ale acizilor grași cu lanț scurt asociați microbiomului au fost raportate pentru prima dată în urmă cu mai bine de 40 de ani.
Microbiota umană
cântărește între 1 și 2 kg Deși această afirmaţie este deseori întâlnită, nu s-a putut găsi sursa originală şi este puțin probabil să
fie corect. Majoritatea microbiotei umane rezidă în colon, iar aceste microorganisme reprezintă, de obicei, mai puțin de jumătate din greutatea solidelor fecale. Scaunul uman mediu cântărește mai puțin de 200 g, cu conținutul total al colonului variind de la 83 la 421 g. În afară poate de cazuri rare, greutatea totală a microbiotei umane este mult mai probabil să fie considerabil mai mică de 500 g.
Microbiota depășește numărul celulelor umane cu 10:1
Acest mit este poate unul dintre cele mai răspândite în literatura despre microbiomul uman. Analize mai detaliate indică faptul că cifra adevărată, impresionantă totuşi, este probabil mai aproape de un raport de 1:1. Raportul poate varia de la o persoană la alta, fiind influenţat de: dimensiunea corpului uman, cantitatea de material fecal
pe care îl poartă în colon, nivelul de dezvoltare al ţării şi mediul rural/urban de unde provine persoana, precum şi nivelul de venit.
Microbiota se moștenește de la mamă, la naștere Deși unele microorganisme sunt transferate direct de la mamă la copil în timpul nașterii, proporțional, puține specii de microbiotă sunt cu adevărat „ereditare” și persistă de la naștere până la maturitate. Maxima expansiune a microbiotei intestinale are loc după naștere, în primii câțiva ani de viață, și crește exponențial după înțărcare. Fiecare adult ajunge să aibă o configurație unică a microbiomului, modelat predominant de expunerile la mediu, precum și de: dietă, tratamentul cu antibiotice și genetica persoanei, moştenirea directă de la mamă la naștere jucând un rol, dar unul exclusiv.
Un raport optim între dificultatea activității și abilitățile persoanei, însoțite de motivație intrinsecă, favorizează apariția flow-ului. Așadar, activitățile plăcute care ne provoacă suficient de mult fără să ne descurajeze și care ne implică mintea și simțurile sunt cele care ne pot conduce cu precădere către ea.
Deși uneori flow-ul apare spontan, mai ales atunci când suntem angrenați în activități plăcute, este bine să știm că nu întotdeauna drumul spre acesta este ușor. Cu abordarea potrivită,
Ați experimentat vreodată acea stare de implicare completă în activitate, astfel încât parcă nici nu v-ați dat seama când a trecut timpul?
Dacă da, ați trăit ceea ce în literatura de specialitate se numește „stare de flow” – o parcurgere fluidă a unei situații provocatoare, care absoarbe atenția și oferă satisfacție prin însăși natura ei.
etapele flow-ului pot fi parcurse, pentru a ajunge în mod optim la starea de flow.
Prima etapă a flow-ului este lupta – acea stare de discomfort pe care o avem în fața unor sarcini pe care le evaluăm ca dificile. Este stadiul în care adunăm informații, resimțim frustrare atunci când nu înțelegem și ne poate veni foarte ușor să renunțăm.
A doua etapă a flowului este eliberarea. În momentul în care nu mai facem progrese, nu mai putem asimila informații noi, sau nu mai avem idei, am putea fi tentați să renunțăm.
Este recomandabil acum să luăm o pauză care să ajute creierul să se relaxeze: plimbarea în aer liber, mișcarea sau chiar activități plăcute și lejere pe care le stăpânim foarte bine. Chiar și o pauză de somn poate fi benefică în acest sens, creierul având ocazia să filtreze și să proceseze informațiile.
A treia etapă a flowului este activitatea din chiar starea de flow. După odihnă și așezarea informațiilor, putem reveni asupra sarcinilor cu forțe proaspete, resimțind astfel eficiența concentrării și plăcerea de a obține rezultate. În această fereastră de timp suntem productivi și imersați în activitate, uitând de orice altceva din „exterior”.
A patra și ultima etapă este desprinderea din flow și reconectarea la corp și la mediul înconjurător. Este posibil să resmimțim toate senzațiile pe care le-am ignorat în timpul muncii intense, precum foame, sete, nevoia de mișcare, oboseală,
dar și să ne reamintim de toate celelalte aspecte ale vieții de zi cu zi care ne solicită atenția.
Cultivaţi starea de flow
1. Alegeți sarcini care vă provoacă, delimitați bine scopurile și puneți un termen limită pentru îndeplinirea lor. Spre exemplu, „să învăț limba germană” poate fi o formulare demotivantă, dar „să învăț anotimpurile și expresii legate de vreme în cursul a 60 de minute” poate fi un scop mai realist, mai tangibil și mai plăcut.
2. Încurajați atenția susținută. Organizați și planificați activitățile astfel încât să reduceți întreruperile (închideți telefonul, limitați accesul la distracții, treceți în agenda intervalul de timp pentru a-l rezerva activității).
3. Pregătiți intrarea în flow prin mici ritualuri care au rolul de a vă seta mental pentru activitate: aerisiți camera, faceți ordine în spațiul de lucru, puneți muzica de fundal favorită,
pregătiți instrumentele de lucru, opriți notificările dispozitivelor electronice în timpul alocat activității.
4. Mențineți ceea ce deja funcționează. Observați caracteristicile activităților și mediului în care ați lucrat deja în flow. Ce vă motivează, ce vă dinamizează, ce vă atrage, ce vă place? Care sunt factorii pe care îi puteți cultiva?
5. Aveți grijă de dumneavoastră: așezați aproape de dvs. cana cu apă și farfuria cu gustări!
6. Identificați blocajele sau motivele pentru care amânați sau respingeți o activitate și căutați zona de provocare, de învățare sau de adaptare. Spre exemplu, iată câteva întrebări care vă pot ghida în această direcție:
• Ce pot eficientiza în modul (pași, structură, procesualitate) în care împlinesc sarcina?
• Ce pot învăța din această sarcină, sub aspect de conținut sau de abilități? Cum poate fi ea relevantă pentru viața mea?
• Ce elemente pot adăuga pentru a crește bucuria, implicarea și motivația? Cum îmi pot face munca să fie plăcută?
• Cum îmi pot exprima stilul personal în timp ce efectuez activitatea respectivă?
7. Practicați meditații mindful sau pur și simplu mindfulness-ul de zi cu zi, adică acea atenție concentrată asupra momentului prezent, curgătoare și implicată, fără a judeca sau eticheta lucrurile. Mindfulnessul contribuie la educarea atenției înspre menținerea concentrării și rezistența la factorii disruptivi – iar aceste două abilități sunt esențiale pentru o muncă productivă și eficientă. Starea de flow poate fi descrisă ca o meditație mindful în sine, deși una mai activă – o meditație în mișcare.
Starea de flow nu este numai un „dar” spontan – ea poate fi cultivată și stimulată atunci când învățăm să ne conducem pe noi și propria activitate, contribuind la sentimentul de împlinire personală. Este important să fim conștienți că, până la a ajunge să o experimentăm, este foarte posibil să trecem prin etapele premergătoare ei. Prin formarea unor așteptări realiste, putem privi starea de flow ca rodul muncii intense, al toleranței la frustrare și al auto-conducerii emoționale, adică al alegerilor - iar nu al întâmplării.
Răceala ne vizitează de câteva ori pe an. Deja ştim să identificăm primele semne pe care corpul le transmite atunci când contractăm diferite virusuri responsabile pentru răceala comună sau viroză. Nu există un medicament care poate trata răceala, aşadar putem apela la câteva strategii naturale, care contribuie la ameliorarea simptomelor şi chiar la vindecare mai rapidă.
Strănut, rinoree şi congestie nazală, stare de oboseală şi de rău, durere în gât şi dificultăţi la înghiţire. Aşa începe răceala comună, dar este suficient să resimţiti doar o parte dintre aceste simptome pentru a demara strategia de atac.
Consumaţi mai multe lichide, preferabil calde Corpul are nevoie de apă şi lichide pentru a-și îndeplini toate funcțiile esențiale, inclusiv lupta împotriva infecțiilor. Fără suficientă apă, corpul experimentează simptome de deshidratare, care pot agrava o răceală. Lichide de consumat: apă, supă de pui sau de legume, ceaiuri calde cu lămâie, ghimbir, miere, ceai kombucha şi alte băuturi fermentate.
Odihniţi-vă
În ciuda tendinţei de a munci mai mult, atunci când simţim primele semne ale răcelii, pentru a contracara zilele potenţial mai puţin
productive, specialiştii recomandă odihnă încă de la început. Cel puţin 7 ore de somn pe noapte vor oferi sistemului imunitar cele mai bune șanse de a lupta împotriva infecției.
Gestionaţi stresul Stresul are un efect negativ asupra sistemului imunitar, împiedicând funcţionarea sa în parametri normali. Gestionaţi stresul, pentru a facilita un răspuns imun optim, prin: meditaţie, tehnici de respiraţie, un duş sau o baie caldă înainte de somn.
Mai multă vitamina D şi
vitamina C
Nu vă închideţi în casă de la primele semne de răceală. Încercaţi să vă expuneţi la soare şi faceţi mişcare în aer liber, pentru a ajuta organismul să sintetizeze cât mai multă vitamina D. Dacă cerul este înnorat sau nu aveţi ocazia de a fi afară la orele potrivite, luaţi suplimente cu vitamina D.
Pe de altă parte, vitamina C poate fi obţinută din citrice, mere, ardei, spanac şi alte legume cu frunze verzi. Ambele susţin funcţionarea sistemului imunitar şi pot reduce incidența, severitatea sau durata răcelii comune, pe lângă alte beneficii pentru sănătate.
Mâncaţi echilibrat
Alegeţi alimente bogate nutritiv, care nu îngreunează sistemul digestiv. De exemplu: legume de toate culorile, în special cele roşii şi portocalii, dar şi cele cu frunze verzi, leguminoase, fructe, cereale integrale, lactate fără grăsimi, carne slabă, ouă, nuci şi seminţe. Evitaţi: fast food, prăjeli, zahăr şi dulciuri procesate. Consumaţi miere, propolis şi mestecaţi căpăceală de albine pentru efectul antiinflamator, decongestionant şi antioxidant al produselor apicole.
Boala Parkinson este o afecțiune neurologică, care ce instalează treptat, mai ales la persoanele vârstnice. Prevenţia bolii nu este posibilă, însă diagnosticarea sa în stadiu incipient, adoptarea precoce a unui tratament personalizat, un stil de viaţă activ şi o alimentaţie echilibrată cresc şansele de a avea un control mai bun al simptomelor. Totuşi, unele persoane nu răspund bine la tratamentul medicamentos sau, în timp, acesta îşi pierde eficacitatea. În aceste cazuri, poate fi necesar un alt tip de intervenţie, şi anume stimularea cerebrală profundă (DBS).
Ce presupune stimularea cerebrală profundă (DBS)?
Multe dintre simptomele bolii Parkinson se datorează pierderii de neuroni care produc dopamină, un neurotransmiţător eliberat la nivelul creierului. Tratamemtele medicamentoase au rolul de a înlocui dopamina produsă de creier, pentru a controla simptomele. DBS presupune intevenţia chirurgicală în timpul căreia microelectrozi de înaltă frecvență sunt amplasaţi la nivelul creierului. Aceştia oferă stimulare electrică, prin intermediul unui dispozitiv electric cu baterie, montat sub piele, în partea de sus a pieptului, şi conectat prin fire flexibile cu electrozii.
DBS nu încetineşte progresia bolii şi nici nu reprezintă un tratament, însă este este utilizată din
ce în ce mai mult, mai ales începând cu anii 5-7 de la debutul bolii, pentru a bloca semnalele electrice ale creierului care cauzează simtomele.
Beneficiile pentru pacienţii cu Parkinson DBS contribuie, alături de tratamentul medicamentos, la controlul mai bun al tremorului, în diminuarea rigidității şi a spasmelor musculare, susţinând astfel independenţa persoanelor cu boala Parkinson. Datorită DBS, necesarul de medicamente dopaminergice poate scădea cu până la 50,6%. În plus, un studiu longitudinal a observat că efectele DBS asupra nucleului subtalamic sunt vizibile chiar şi la peste 15 ani de la momentul implantării dispozitivului. Acest aspect este extrem de important, întrucât odată cu înaintarea în vârstă,
simptomele şi manifestările motorii se accentuează, iar aderenţa la tratament poate scădea.
Procedura are anumite riscuri, începând cu cele de implantare, de exemplu: hemoragie cerebrală și chiar posibile infecţii. Ulterior, pacienţii pot experimenta halucinaţii şi manifestări de psihoză, pe termen lung. Acestea nu sunt exclusiv atribuite DBS, însă, ci şi bolii per se. Unii pacienţi, foarte buni înotători atât înainte, cât şi ulterior diagnosticării cu Parkinson, au experimentat o regresie a capacităţii de înota, odată cu implantarea stimulatorului, ceea ce face necesară prezenţa unui însoţitor.
Limitări: pacienţii cu tulburări psihiatrice invalidante nu pot beneficia de DBS.
Venele-păianjen (telangiectaziile) sunt venule sau arteriole, vene superficiale mici, dilatate, cu diametru de mai puțin de 1.0 mm, ce apar predominant la extremitățile inferioare. Venele reticulare, pe de altă parte, au un diametru mai mic de 3 mm, sunt sinuoase și situate în țesutul subdermic sau subcutanat. Incidenţa telangiectaziilor creşte odată cu vârsta, în special după 50 de ani, dar pot apărea şi la femei tinere. Pacienții pot fi asimptomatici sau pot raporta durere, arsură sau mâncărime şi senzaţie de picioare grele.
Cel mai frecvent tratament pentru telangiectazii este scleroterapia, efectuată de către un medic specialist în chirurgie vasculară. Aceasta este o tehnică sau un grup de tehnici de distrugere a venelor de păianjen prin injectarea unei substanţe medicamentoase, care distruge endoteliul venos, ducând la ocluzie și cicatrizare ulterioară.
Agenții sclerozanți sunt injectați în venă cu ace hipodermice până când zona din jurul locului de puncție se albește sau se simte o rezistență.
Agenţii sclerozanţi sunt de 3 tipuri, fiecare cu avantaje şi dezavantaje: soluție salină hipertonă (mai ieftină, cu potențial alergenic minim, dar dureroasă la injectare şi cu risc de apariţie a ulceraţiilor), tetradecil sulfat de sodiu (nedureros şi cu
reacţii locale minime, poate trata și venele mai mari, dar nu este recomandată persoanelor cu astm bronşic) şi polidocanolul (nedureros, cu reacţii alergice sau ulceraţii rare, dar costisitor şi cu aplicabilitate limitată de dimensiunile vaselor sangvine).
Procedura este minim invazivă, rapidă – durează aproximativ 30 de minute, nu necesită internare sau repaos post-tratament. Poate trata cu succes arteriolele vizibile la nivelul pielii, îmbunătăţind aspectul pielii pe termen lung, precum şi simptomele asociate.
Scleroterapia, indiferent de tipul de agent sclerosant sau de forma acestuia: lichidă
sau spumă, au potențial de hiperpigmentare temporară a pielii, care se remediază, de la sine, în aproximativ 6 luni. Reacţiile adverse sunt extrem de rare, dintre cele mai frecvente fiind necroza cutanată poate apărea atunci când substanţele injectate ies din vasul de sânge şi lasă mici cicatrice pe piele – acestea se rezolvă în timp, însă cele de mari dimensiuni necesită îngrijiri medicale. Tot ca efecte negative, pot surveni exacerbări de astm bronşic la persoanele care suferă de astm, migrene şi tulburări temporare de vedere, iar cel mai rar, este posibil și atacul vascular cerebral.
Recuperarea post-tratament necesită compresie la nivelul zonelor injectate, cu bandaje sau ciorapi compresivi, evitarea expunerii la soare şi a activităţii fizice intense.
Orhita este inflamația unuia sau a ambelor testicule. Această afecțiune apare, de obicei, din cauza unei infecții bacteriene sau virale (precum virusul oreionului), inclusiv infecții cu transmitere sexuală, cum ar fi chlamydia sau gonoreea. Orhita poate duce la inflamarea, durerea și sensibilitatea testiculelor, stare de rău, adesea însoțită de febră.
Există o serie de complicaţii, ce pot apărea dacă orhita este netratată, cu consecințe pe termen lung, ducând la atrofie testiculară sau infertilitate.
Acestea sunt:
• Abces testicular: țesutul inflamat din testicul se poate infecta și poate forma un abces, care determină creșterea durerii, umflarea și un risc mai mare de răspândire a infecției în sânge şi în ţesuturile adiacente.
• Epididimita: răspândirea orhitei la epididim, un tub spiralat situat în spatele testiculelor, care stochează și transportă spermatozoizii. Aceasta poate duce la dureri suplimentare, inflamații și alte complicații.
• Orhita cronică: netratată, orhita poate deveni o afecțiune cronică, provocând disconfort continuu, durere și inflamație la nivelul testiculelor. Pe termen
lung, aceasta determină deteriorarea funcţiilor testiculare şi o potențială infertilitate.
• Infecție sistemică: în cazurile severe, infecția care provoacă orhită se poate răspândi în alte părți ale corpului, ducând la o infecție sistemică. Acest lucru poate duce la probleme de sănătate mai grave și necesită îngrijiri medicale imediate.
Orhita este diagnosticată
şi tratată de un urolog, medicul specializat în afecțiunile legate de tractul urinar masculin și feminin și de sistemul reproducător masculin. Dacă nu puteți consulta imediat un urolog, puteți solicita un consult la medicul de familie, care vă poate oferi evaluarea inițială și trimiterea, dacă este necesar.
Majoritatea cazurilor de
orhită sunt acute – aşadar, dacă simțiţi durere bruscă și intensă la unul sau ambele testicule, inflamaţie, schimbarea culorii şi senzaţie de greutate la nivel testicular, durere la micţiune, febră, greaţă şi stare de rău, mergeţi la medic. De asemenea, este posibil să observaţi urme de sânge în spermă, secreţii ale penisului şi durere apărută în timpul actului sexual.
Diagnosticul orhitei include un examen clinic, analize de sânge şi urină, posibil o ecografie şi un examen rectal pentru a evalua sănătatea prostatei. Tratamentul presupune administrarea de antibiotice, igiena locală foarte bună, abstinenţă sau utilizarea prezervativului până la finalul tratamentului şi dispariţia simptomelor, inclusiv la partenerul sexual, şi poate dura între 1 şi 3 săptămâni.
Persoanele care suferă de boli cardiovasculare, diabet, afecţiuni respiratorii sau alte boli cronice asociate, precum şi vârstnicii prezintă un risc crescut de complicaţii, în cazul contractării gripei. Vaccinarea antigripală este cea mai eficientă măsură de protecție împotriva gripei.
Gripa – riscuri și complicații pentru grupele populaționale la risc
Gripa este o infecţie virală, manifestată prin febră înaltă 38-40°C, frisoane, dureri de cap şi musculare, tuse, sensibilitate la lumină şi dureri la nivelul ochilor.
Gripa nu se tratează cu antibiotic, ci cu medicamente antivirale şi simptomatice. Se recomandă odihnă şi izolare la domiciliu.
Principala complicaţie a gripei este pneumonia, care poate afecta oricare din grupurile de risc. În particular, gripa poate cauza complicaţii ale sarcinii la femeile gravide, bronhopneumonii, insuficiență respiratorie acută, astm la copiii mici, spitalizări, complicații cardiace grave sau agravarea bolilor cronice de bază la vârstnici, complicaţii cardiace şi accident vascular cerebral la cardiaci, spitalizare şi complicaţii cardiace la persoanele cu diabet şi dificultăți de recuperare la persoanele cu astm.
Ce este vaccinul gripal şi de ce este utilă vaccinarea?
Imunizarea antigripală funcționează prin stimularea sistemului imunitar pentru a produce anticorpi care vizează tulpini specifice ale virusului. Virusurile gripale evoluează constant, iar vaccinurile gripale se actualizează anual. Vaccinarea antigripală este utilă pentru a preveni infectarea cu virusul gripal şi pentru a reduce severitatea infecţiei, pentru persoanele vaccinate anterior, care contractează totuşi boala. Eficacitatea vaccinului este între 40% şi 60%, însemnând că protecţia antivirală nu este totală.
Contraindicaţii şi atenţionări
Vaccinarea antigripală este contraindicată în caz de hipersensibilitate la substanțele active sau la componente care pot fi prezente sub formă de urme (ou, ovalbumină, proteine de pui).
Vaccinarea trebuie amânată în afecţiuni febrile moderate
sau severe sau în afecțiuni acute.
Reacţii adverse postvaccinare: alergii la locul injecţiei, reacții anafilactice, durere de cap, dureri musculare, stare generală de rău, iritabilitate, plâns anormal, tremor, vărsături, durere la locul de injectare, febră, parestezii, sindrom Guillain-Barré, nevrită, nevralgie, convulsii, encefalomielită, vasculite (ex: purpura Henoch-Schönlein).
Dacă observaţi oricare dintre aceste manifestări sau alte simptome sau tulburări, raportaţi reacţiile adverse la Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, e-mail: adr@anm.ro sau pe website: www.anm.ro.
Dacă vă vaccinați antigripal:
• Puteți face gripa, dar forme mai ușoare.
• Puteți să răciți. Vaccinul antigripal vă protejează de gripă, nu și de răceală!
Durerea de gât este un simptom comun unei serii largi de afecţiuni, dar poate perturba activitatea cotidiană şi necesita atenţie specială. Mai puţin comună, însă la fel de deranjantă, este durerea în gât pe o singură parte, ce poate apărea ca urmare a unui traumatism, a unui ganglion inflamat sau din alte cauze.
Ce trebuie să știți despre durerea de gât pe o singură parte
Durerea de gât pe singură parte poate fi resimţită tot timpul, la înghiţire sau palpare exterioară şi poate apărea din cauze precum:
1. Inflamare a ganglionilor limfatici, care pot semnala o infecţie în organism. Ganglionii din zona gâtului sunt localizați de o parte şi de alta a gâtului. Uneori, doar unul este dureros, ceea ce poate provoca o durere în gât pe partea respectivă.
2. Amigdalita unilaterală şi abcesul periamigdalian reprezintă infecţii fie a unei singure amigdale, respectiv a ţesutului adiacent, în general, din cauze bacteriene. Acestea pot determina şi febră, ganglioni limfatici inflamaţi alături de dificultăţi la înghițire.
3. O lovitură sau un alt traumatism la nivelul gâtului, precum arsuri alimentare, rănirea gâtului cu alimente tari, cu margini ascuţite, blocarea unui os în gât sau intervenţii medicale de tipul intubărilor.
4. Reflux gastroesofagian, care poate afecta doar o parte a gâtului, mai ales atunci când persoana este întinsă pe o parte. Afecţiunea trebuie tratată, printre complicaţii numărându-se afectarea tractului alimentar superior, inclusiv a gâtului.
5. Leziuni ale unei singure corzi vocale, ca urmare a vorbitului foarte tare, a ţipatului, etc. Poate fi însoţită de răguşeală şi este necesar repaos, consumul de băuturi antiinflamatoare şi alimente calde.
6. Boli ale copilăriei care determină apariţia de pustule, precum boala gurămână-picior, sau varicela și variola – toate acestea pot genera leziuni dureroase la nivelul mucoaselor gurii şi gâtului, uneori localizate pe o singură parte.
Diagnostic şi tratament în durerea de gât unilaterală În funcţie de simptomele asociate, istoricul cu activităţi întreprinse de pacient:
participarea la activităţi sportive sau muzicale, ori expunerea în zone aglomerate în perioade de activitate virală intensă, tipul de alimente consumate, afecţiuni preexistente, medicul poate identifica o posibilă cauză a durerii şi recomanda un tratament adecvat.
Remediile naturale eficiente împotriva durerii de gât pot fi utilizate şi în cazul acesta, precum: repaos în vorbire, consumul de ceaiuri calde de salvie, cu ghimbir şi miere de albine, supe calde şi alimente moi, administrarea de dropsuri pentru durerea de gât, cu efect emolient, cicatrizant şi analgezic, amestecul din miere cu câteva picături de propolis, gargara cu apă cu sare sau apă cu oţet.
Modul în care începeţi dimineața poate avea un impact semnificativ asupra restului zilei. Dacă fiecare zi începe cu oboseală, dureri şi grabă, acestea pot afecta capacitatea de concentrare, nivelul de productivitate şi chiar buna-dispoziţie pe care o resimţiţi pe parcursul zilei. Aşadar, ar putea fi timpul pentru o nouă rutină de dimineață.
Obiceiuri sănătoase în fiecare dimineaţă
Pregătiţi dimineaţa încă din seara anterioară
Rutina de dimineață va începe, în mod ideal, cu o seară înainte. Astfel, înainte de a merge la culcare, încercaţi să finalizaţi ziua cât mai bine: spălaţi toate vasele, aranjaţi casa şi pregătiţi ce veţi avea nevoie pentru a doua zi, astfel încât să aveţi timp pentru activităţi care vor oferi energie pozitivă la începutul zilei. Specialiştii recomandă inclusiv pregătirea hainelor personale şi ale copiilor, a ingredientelor pentru micul dejun, a pachetului de prânz sau a gustării celor mici.
O alarmă blândă, cu 10 minute mai devreme
Alarma de trezire nu trebuie să vă sperie, întrucât poate induce o stare de anxietate. O vibraţie uşoară, o melodie plăcută şi un ceas care simulează răsăritul soarelui sunt ideale. Veţi avea timp pentru a vă întinde corpul şi a coborâ relaxaţi din pat.
Stretching, yoga, meditaţie şi recunoştinţă După igiena de dimineaţă, un set de exerciţii de stretching sau yoga sunt ideale, având rolul de a vă energiza dimineața, îmbunătățind flexibilitatea, postura, echilibrul şi tonusul muscular. Câteva minute de meditaţie sau respiraţie profundă elimină stresul de dimineaţa şi vă oferă ocazia de a face o recapitulare a lucurilor pentru care sunteţi recunoscători.
Să cânte muzica
Muzica revigorează, scade nivelul de stres şi creşte buna dispoziţie. În timp ce pregătiţi micul dejun, puteţi alege să ascultaţi sunete ale naturii, muzică clasică, jazz, muzică electronică sau rock, în funcţie de nivelul de energie de care aveţi nevoie sau de starea de spirit în care vă aflați.
Micul dejun
Un pahar de apă şi un mic dejun nutritiv sunt
esențiale pentru o bună rutină matinală. În lipsa unui mic dejun, metabolismul încetineşte şi este posibil să aveţi mai puţină energie pe parcursul zilei.
Plimbarea de dimineaţă
Mersul pe jos dimineaţa poate fi o componentă excelentă a unei rutine sănătoase. Natura, activitatea fizică, soarele şi aerul, preferabil cât mai puţin poluat, conferă o energie vitală de care puteţi beneficia prin parcurgerea pe jos a drumului la şcoală sau la serviciu.
Aceste obiceiuri benefice pot fi experimentate şi implementate în funcţie de timpul şi preferinţele fiecăruia, însă planificarea, ordinea şi timpul alocat fiecăruia sunt esenţiale. Încercaţi noua rutină de dimineaţă, timp de câteva zile, pentru a vedea ce funcţionează cel mai bine pentru dumneavoastră.
Ouăle de prepeliţă devin din ce în ce mai apreciate – şi nu întâmplător. Au un gust discret, similar cu cel al ouălor de găină, dar sunt mult mai mici –aproximativ o treime. Pentru dimensiunea lor, însă, sunt extrem de bogate de nutrienți, şi pot fi consumate în diferite moduri de preparare, la orice masă. O atenţie specială le vor acorda persoanele însărcinate şi cele cu alergie la proteinele din ouă.
Valori nutriţionale ale ouălor de prepeliţă
Un ou de prepeliţă
furnizează organismului uman o parte semnificativă din necesarul zilnic de vitamine din grupul B: B12 şi B2 (câte 6% din DZR), B5 (3% din DZR), seleniu (5% din DZR), colină (4% din DZR), vitamina A, fosfor, fier, 1 gram de proteine, toate acestea alături de doar 14 calorii şi 1 gram de grăsimi.
O porţie este de 3-4 de ouă de prepeliţă, echivalentul unui ou de găină.
Beneficii pentru sănătate a consumului de ouă de prepeliţă
Seleniul și riboflavina (B2) sunt nutrienți importanți care susţin transformarea macronutrienţilor din alimente în energie. De asemenea, seleniul ajută
la asigurarea unei funcții sănătoase a tiroidei. Aceștia, alături de vitaminele A şi B, fosfor şi zinc, sunt parte integrantă a diferitelor funcții fiziologice, inclusiv reacțiile enzimatice, absorbţia nutrienţilor, hematopoieza și susținerea sistemului imunitar.
Ouăle de prepeliță conțin antioxidanți precum vitaminele A, E și seleniu, care contracarează stresul oxidativ și efectele cauzate de radicalii liberi. Antioxidanții sunt esențiali pentru reducerea riscului de boli cronice și pentru o stare generală de sănătate.
Ingrediente pentru 2 porții:
8 ouă de prepeliţă
1 legătură de sparanghel
1 iaurt cremos mic
2 linguri de mărar tocat
Sare, piper, ulei de măsline, oţet
Preparare Puneţilafiertapăcu2lingurideoţet,într-ocratiţămică.Atuncicând începesăfiarbă,daţifocullamic,spargeţiouăledeprepeliţăşidaţi-le drumul,cuatenţie,înapafierbinte.Lelăsaţisăfiarbă2-3minute,apoi lescoateţipeofarfurieşilestropiţicupuţinuleidemăsline.Înparalel, fierbeţisaucoaceţilacuptorsparanghelul,pânădevinemoale.Amestecaţi iaurtcumărar,puţinpiperşisare.Asamblaţipeofarfurieîntinsăastfel: sparanghel,ouă,dressingdeiaurtşipuţinuleidemăsline.Poftăbună!
Colina joacă un rol în metabolismul lipidelor și în funcția hepatică, ajutând în prevenţia bolilor hepatice și menţinând sănătatea cardiovasculară. În plus, prezența vitaminelor B, în special B12, alături de colină, susține funcția cognitivă și sănătatea neurologică, reducând riscul de declin cognitiv și optimizând memoria.
Ouã de prepelitã poşate, cu sparanghel şi iaurt
Tipul de activitate fizică pe care o practicăm în timpul zilei, coroborat cu intensitatea, durata şi mediul în care se desfășoară aceasta pot influenţa capacitatea organismului de a se relaxa şi odihni, contribuind la un somn mai bun, dar şi la o stare de sănătate optimă. Cum sunt conectate exerciţiile fizice şi calitatea somnului?
Cercetări recente sugerează faptul că exercițiile fizice și somnul se află într-o relație bidirecțională. Exercițiile fizice moderate în timpul zilei pot ajuta oamenii să doarmă mai bine. În acelaşi timp, calitatea slabă şi durata insuficientă a somnului determină un nivel mai scăzut de activitate fizică zilnică.
Exerciții care îmbunătăţesc calitatea somnului
Aerobic
Exercițiile de aerobic sau cardio generează o respirație mai rapidă și puls accelerat, putând regla tensiunea arterială și reduce riscul de boli de inimă. În acelaşi
timp, practicarea timp de 30 de minute pe zi a exerciţiilor de aerobic, minimum 6 luni, poate îmbunătăți calitatea somnului, reduce somnolența diurnă pentru persoanele cu insomnie şi scădea severitatea tulburărilor respiratorii din timpul somnului, cum ar fi apneea obstructivă în somn.
Exercițiile aerobice de intensitate moderată cresc ritmul cardiac și produc transpiraţie, eliminând toxinele din organism. Acestea sunt: mersul rapid pe jos, aerobic în apă și plimbările cu bicicleta pe teren semi-deluros. Aerobicul de intensitate mare crește şi mai mult ritmul cardiac, iar odată cu acesta, şi temperatura corporală, şi incluzând alergarea, înotul, pedalatul intens şi sporturile solicitante din punct de vedere fizic, cum ar fi fotbal, baschet sau tenis.
Exercițiile de rezistență practicate regulat pot optimiza calitatea somnului și alte aspecte ale odihnei.
Antrenamentul de forță poate reduce riscul de anxietate și depresie, factori de risc pentru tulburările de somn precum insomnia.
Exercițiile de rezistență se concentrează pe dezvoltarea forței musculare. Acestea includ: ridicarea greutăților, antrenamentul cu benzi de rezistență, flotări, abdomene, genuflexiuni. Cheia este repetitivitatea, iar pentru început se recomandă serii mai scurte de exerciţii, urmând ca acestea să crească în volum și durată.
Yoga este un tip specific de antrenament de rezistență care contribuie la îmbunătățirea posturii, a capacităţii de respirație și meditație. Yoga diminuează stresul, ajută în pierderea în greutate și poate reduce durerile cervicale și de spate. Anumite grupuri de oameni, cum ar fi adulții de peste 60 de ani, femeile cu probleme de somn și cele cu diabet de tip 2 au obţinut o calitate mult mai bună a somnului ca urmare a practicării regulate de yoga.
Cultura Cucuteni-Tripolie, adesea denumită pur și simplu Cucuteni, a fost o cultură arheologică neolitică ce a prosperat în Moldova, nord-estul Munteniei şi sud-estul Transilvaniei de pe teritoriul de astăzi al României, în Republica Moldova şi pe o mare suprafaţă din Ucraina, între anii aproximativ 5500 și 2750 î.Hr. Cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani orice aşezare umană din Sumer și Egiptul Antic.
Cu siguranţă, vizitând orice muzeu de istorie din România, aţi fost impresionaţi de vasele din ceramică pictată, ce aparţineau culturii Cucuteni. Într-adevăr, acestea sunt cele mai cunoscute şi mai uşor identificabile descoperiri, însă civilizaţia Cucuteni este cunoscută şi pentru așezările impresionante şi modul de organizare socială.
Cultura CucuteniTripolie, prin prisma descoperirilor arheologice
Cultura Cucuteni a fost una dintre cele mai avansate civilizaţii europene de acum
peste 7000, până la 5000 de ani, care s-a stins în condiţii încă foarte puţin ştiute. Se cunoaşte faptul că, în jurul anului 2750 î.Hr., cultura Cucuteni-Tripolie a intrat în declin, probabil din cauza unei combinații de factori precum schimbările de mediu, epuizarea resurselor și posibile conflicte cu populaţii războinice migratoare. Așezările abandonate și schimbările în cultura materială sugerează o transformare semnificativă în acea perioadă.
Aşezări şi arhitectură
Așezările descoperite în siturile arheologice ale culturii Cucuteni erau adesea de mari dimensiuni, de diferite niveluri de complexitate și bine organizate, prezentând case cu mai multe camere din lut și lemn. Reconstrucţii 3D ale unor situri descoperite în Ucraina atestă o distribuţie radială a clădirilor, în jurul unui templu, pe o suprafaţă circulară. Aşadar, arhitectura indică un grad de organizare socială și
planificare comunitară. De asemenea, se pare că locuitorii ardeau şi reclădeau casele în mod periodic.
Situri arheologice din România au scos la iveală practici agricole dezvoltate de cultivare a cerealelor şi de creştere a animalelor, ceea ce a jucat un rol crucial în creșterea așezărilor sedentare și în extinderea geografică a culturii.
Ceramica
Una dintre cele mai distinctive trăsături ale culturii Cucuteni este ceramica sa, unică pe teritoriul Europei. Aceasta este decorată în mod elaborat şi dominată de principiul simetriei, pictată cu modele geometrice complicate, spirale, figuri antropomorfe și desene zoomorfe. Totodată, ceramica Cucuteni se remarcă prin atractivitatea sa estetică și prin tehnicile avansate utilizate în realizarea sa. Aceste obiecte de ceramică nu erau doar utilitare, având atât semnificație culturală,
cât şi sacră. Figurinele de lut descoperite în siturile din întreaga arie locuită de cucutenieni, inclusiv în România, înfățisează atat oameni, cât și animale. Aceste figurine prezintă adesea trăsături abstracte și stilizate, subliniind anumite părți ale corpului. Probabil că au avut importanță ritualică și simbolică, deși scopul lor exact nu este pe deplin înțeles.
Comerţul şi interacţiunile cu alte populaţii
Descoperirile arheologice de la noi – şi nu numai – au reliefat existenţa unor relaţii comerciale extinse geografic ale civilizaţiei Cucuteni. Locuitorii făceau schimb de mărfuri precum ceramică, unelte și materii prime, cu celelalte culturi vecine.
Dovezile comerțului la distanță sugerează existenţa unei rețele economice și sociale complexe a cucutenienilor.
Situri arheologice şi muzee Cucuteni în România şi unde puteţi
descoperi această
civilizaţie fascinantă
Un muzeu dedicat integral culturii Cucuteni-Tripolie este Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni, situat în centrul istoric al oraşului Piatra Neamţ, care expune vase cucuteniene din ceramică, statuete şi alte tipuri de figurine de valoare excepţională. Aici veţi putea descoperi toate tipurile de vase specifice: vaselecoroană, vasele-binoclu, vasele-horă şi vasele cu suport şi colonete, precum şi multe alte tipuri de exponate care reprezintă vestigiile arheologice descoperite, cu descrieri si prezentări foarte interesante ale civilizaţiei Cucuteni.
Muzeul Civilizaţiei Cucuteni, din cadrul Muzeului Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, expune unele dintre cele mai valoroase piese de ceramică, descoperite în urma mai multor campanii de săpături arheologice, de peste un secol. Muzeul se vizitează cu programare prealabilă.
Probabil cel mai cunoscut sit al culturii Cucuteni, care poate fi şi vizitat, existând aici un muzeu în cadrul sitului, este în apropiere de localitatea Cucuteni, la câțiva kilometri de Târgu Frumos, în judeţul Iaşi: Muzeul de Istorie și Arheologie Cucuteni. Acesta adăposteşte un mormânt tumular de incineraţie a unei căpetenii locale getice, din secolul IV î. Hr, alături de alte trei morminte mai mici. Clădirea în sine este spectaculoasă, fiind o construcție circulară din piatră naturală, fără piloni centrali, realizată între 1982 și 1984. În centru se pot observa vestigiile arheologice, iar la etaj se află panouri informative despre cultura Cucuteni şi cea a geto-dacilor. De aici, de pe Dealul Gosan, veţi putea admira vârfurile dealurilor vecine, şi ele extrem de bogate în vestigii cucuteniene (Dealul Cetăţuia) şi geto-dacice. Muzeul are un program special de vizitare, fiind închis pentru public, în perioada 1 decembrie – 28/29 februarie.
Bineînţeles că există şi alte situri Cucuteni unde încă se mai fac cercetări arheologice, însă acestea nu se vizitează. De asemenea, Muzeul Naţional de Istorie a României, din Bucureşti, deţine în patrimoniul său o serie de vase ceramice Cucuteni, de mare valoare istorică şi culturală.
