EDITORIAL
4 Bărbatul atrăgător - ce apreciază femeile la bărbați?
5 Diabetul zaharat și demența - descoperiri recente
6 Inovație în oftalmologie - pentru pacienții cu forme avansate de degenerescență maculară
9 Testosteronul nu este doar despre viața sexuală
SFATUL SPECIALISTULUI
10 Cum elimini apa din urechi?
13 Aplicații pentru gestionarea mai ușoară a artritei reumatoide
SFATUL PSIHOLOGULUI
14 Narcisismul - ce este și cum îl recunoști?
FAMILIE
20 Anxietatea de separare la bebeluși 23 Ordinea nașterii - un factor care influențează personalitatea copilului tău
SOCIAL
29 România rurală suferă de boli cronice
AFECȚIUNI
33 Fotofobia - cum protejăm ochii?
34 Petele pigmentare - cauze, diagnostic și tratament
ÎNGRIJIRE
38 Cum protejăm pielea de stresul cotidian?
41 Cum protejăm declinul cognitiv după pensionare?
42 Mituri și adevăruri despre mahmureală - care îți pot salva viața
45 Consumul de nuci și sâmburi
îmbunătățește memoria pe termen lung
46 Cum păstrăm nutrienții din alimente?
49 Ierburi și condimente antiinflamatorii
50 Ce mâncăm înainte și după antrenament?
53 Kinetoterapia ar putea trata neuropatia
LA DRUM CU ALPHEGA
54 Muzeul-atelier Școala de la Piscu - un fenomen inedit în România
Texte Comitetul științific
Dr. Mariana Olingheru Coordonator Științific
Diana Amza Psihoterapeut
Mădălina Drugă
Consultant certificat în somnul bebelușilor și al copiilor
Coordonator proiect
Anca Golovei
Copywriter
Anca Stănilă
Grafică & DTP
Adrian Săvescu
Credite foto Shutterstock
www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 16 august - 30 septembrie 2023.
www.alphega-farmacie.ro
contact@alphega-farmacie.ro +40 21 407 77 11
Când știința abordează întrebarea „ce consideră femeile atrăgător la bărbați”, avem ca rezultat nu poezii, ci cercetări și prelucrări statistice ale unor date colectate la nivel global, de-a lungul timpului.
Totuși, este bine să parcurgem aceste informații generale cu detașare: este posibil ca, dacă ești bărbat și citești acest articol, femeia de lângă tine să își dorească aceste lucruri mai mult sau mai puțin, iar, dacă ești femeie, să descoperi că sunt multe alte lucruri care nu apar în concluziile rapoartelor de specialitate, deși ele sunt în sufletul tău.
Iată primele patru trăsături de personalitate indicate de cercetări cuprinse în perioada 2007- 2013, ca fiind cele mai apreciate la un bărbat, de către femei:
• Onestitatea
• Umorul
• Bunătatea – a avea compasiune și a acționa înspre ajutorarea altora
• Responsabilitatea
Mai mult, deschiderea echilibrată către experiență (curiozitatea, dorința de a explora și încerca lucruri noi) este considerată atractivă, precum și capacitatea de comunicare și cea de conectare emoțională. Astfel, un bărbat dispus să vorbească despre ceea ce simte și să asculte empatic este mai dorit ca partener decât cei care neglijează acest aspect.
Alte trăsături apreciate sunt nivelul ridicat de inteligență
și aderența la un sistem de valori pro-social. Așadar, nu este suficientă inteligența ridicată, dar lipsită de caracter, ci însoțirea ei de preocuparea pentru binele comun și găsirea acelor valori comune între parteneri.
Nici aspectul fizic nu este omis. Trăsăturile faciale plăcute și constituția atletică, dar nu exagerat de pronunțată, sunt considerate atractive. Înălțimea partenerului, de asemenea, contribuie la gradul de atractivitate percepută, diferența de 21 de cm fiind considerată cea mai satisfăcătoare.
În plus, confirmând influența diferențierilor de rol, femeile apreciază mai mult bărbații care au capacitatea de a contribui cu resurse materiale. Acest lucru poate
fi explicat prin faptul că acești bărbați vor putea asigura supraviețuirea copiilor și a familiei, aducând resursele necesare. Pe ultimele locuri apar vârsta și educația: femeile apreciază în general bărbații cu câțiva ani mai în vârstă decât ele și cu nivel educațional similar sau mai înalt.
Dincolo de tabloul general, este bine să ne amintim că fiecare om este unic. Alegerea partenerului depinde nu doar de bifarea unor caracteristici, ci și de nivelul de maturizare al fiecăruia, de conștientizare a propriilor tipare (sănătoase sau toxice) de alegere a partenerilor, de capacitatea de a accepta minusurile celuilalt și de experiența de viață – iar aici, statistica face loc persoanei și poveștilor neașteptate de iubire.
Raymond Fisman and others, Gender Differences in Mate Selection: Evidence From a Speed Dating Experiment, The Quarterly Journal of Economics, Volume 121, Issue 2, May 2006, Pages 673–697, https://doi.org/10.1162/qjec.2006.121.2.673
Buss, D. (1989). Sex differences in human mate preferences: Evolutionary hypotheses tested in 37 cultures. Behavioral and Brain Sciences, 12(1), 1-14. doi:10.1017/S0140525X00023992
Lippa, R.A. The Preferred Traits of Mates in a Cross-National Study of Heterosexual and Homosexual Men and Women: An Examination of Biological and Cultural Influences. Arch Sex Behav 36, 193–208 (2007). https://doi.org/10.1007/s10508-006-9151-2
Gert Stulp, Abraham P. Buunk, Thomas V. Pollet. Women want taller men more than men want shorter women,Personality and Individual Differences,Volume 54, Issue 8,2013,Pages 877-883,ISSN 0191-8869, https://doi.org/10.1016/j.paid.2012.12.019
Pe fondul ratei tot mai mari de inactivitate, obezitate adultă şi infantilă, dar şi de îmbătrânire a populaţiei, diabetul de tip 2 sau zaharat are o prevalenţă tot mai crescută în ultimele două decenii. Diabetul de tip 2 se poate instala, în medie, în intervalul de vârstă 45-64 de ani, cu complicaţii cunoscute precum: creșterea riscului de boli cardiovasculare, insuficienţă renală şi pierderea vederii. Studii recente au arătat că diabetul zaharat crește și riscul de demență, cu atât mai mult cu cât instalarea sa are loc mai devreme.
Instalarea precoce a diabetului de tip 2 şi riscul de demenţă
Studii recent publicate, desfăşurate pe parcursul a peste 28 de ani, cu mii de participanţi, dar şi meta-analize au urmărit să identifice legătura între diabetul de tip 2, momentul instalării acestuia şi apariţia sau progresia tulburărilor cognitive de tipul demenţei.
Majoritatea cercetărilor privind legătura diabetdemență arată că acesta aproape dublează riscul de apariţie a demenței și poate determina dezvoltarea tulburării cu câțiva ani mai devreme.
Pentru fiecare 1.000 de participanţi ale căror date medicale au fost examinate anual în perioada 1985-2019, rata de demenţă a fost de 8-9 la cei fără diabet la vârsta de 70 de ani. Comparativ, debutul diabetului la 65 de ani a determinat o rată de demență de 10-0, pentru debut la 60 de ani, rata a fost de 13-0, și pentru debut mai precoce de 60 de ani, rata de dezvoltare a demenţei a fost de 18-3 la 1.000 de persoane.
ce
diabetului la vârste tinere creşte riscul de a dezvolta demență?
Una dintre principalele legături între diabet şi demenţă este hipoglicemia, împreună cu fluctuaţia glicemică din sânge. Controlul strict al zahărului din sânge poate reduce riscurile cardiovasculare, dar poate duce și la hipoglicemie. Creierul utilizează glucoza existentă în sânge, el neavând capacitatea de a o stoca –
aşadar atât scăderea, cât şi creşterea glicemiei dăunează hipocampului – centrul memoriei din creier, ceea ce duce la pierderea memoriei și la demență.
Un alt motiv al incidenţei crescute de demenţă în rândul bolnavilor de diabet, este legat de caracteristicile moleculare și celulare comune între diabet și Alzheimer. Insulina joacă un rol esenţial la nivelul creierului, în formarea plăcilor de amiloid, fiind implicată în procese ce previn afectarea sinaptică şi disfuncţia neuronală. Aşadar, similar cu modul în care rezistenţa organismului la insulină duce la diabet, la nivelul creierului, acelaşi fenomen determină demenţa de tip Alzheimer.
Activitatea fizică, alimentaţia echilibrată şi odihna sunt factori-cheie în prevenţia diabetului şi a bolilor asociate, iar analizele anuale de sânge pot indica modificări în nivelul glicemiei sanguine.
Degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV) reprezintă cauza cea mai frecventă de pierdere a vederii, în special pentru persoanele cu o vârstă înaintată, antecedente familiale ale bolii, fumători, cu obezitate sau hipertensiune arterială. Forma uscată a afecţiunii este de tip atrofic şi reprezintă majoritatea cazurilor de DMLV, însă un tratament încă se lasă aşteptat.
Vederea bionică fără fir
Cercetătorii de la Pixium Vision, o companie de dispozitive medicale din Franţa, au dezvoltat un sistem pe bază de inserţie a unei retine artificiale la nivelul ochiului, care își propune să ofere o nouă formă de vedere celor cu DMLV. Sistemul de vedere bionică
fără fir constă dintr-un mic cip sub-retinian, implantat chirurgical, ochelari externi de realitate augmentată (AR) și un computer de buzunar, portabil, intenţionând să înlocuiască funcțiile de procesare a semnalului fotoreceptorilor deteriorați prin stimularea electrică a altor celule retiniene sănătoase, fiind denumit Prima BVS.
În anul 2017 a început primul studiu clinic, realizat alături de 5 voluntari din Paris, Franţa. Aceştia aveau peste 60 de ani, diagnostic confirmat de DMLV uscată, acuitate vizuală dincolo de orbirea legală şi fără percepţie foveală. După implantarea microcipurilor şi perioada de recuperare,
efectele dispozitivului au fost studiate, prin vizite regulate ale pacienţilor în clinică, timp de 36 de luni. Primele 6 luni au înregistrat rezultate notabile, iar cercetătorii au dezvoltat o a doua generaţie de ochelari, ce permite pacienţilor să aibă inclusiv vedere periferică, şi un nou computer de buzunar. Acesta utilizează algoritmi mai buni, funcții mai avansate de procesare a imaginii, mărire și inteligență artificială (AI) pentru a optimiza experiența vizuală a pacienților.
Datele au arătat că dispozitivul Prima poate restabili o anumită percepție vizuală într-o zonă în care vederea s-a pierdut din cauza bolii. Utilizarea ochelarilor de a doua generație a condus la îmbunătățiri măsurabile
ale acuităţii vizuale, pacienţii putând să-și integreze vederea periferică naturală cu „viziunea protetică” furnizată de Prima BVS. Ei au utilizat, simultan, vederea centrală protetică și vederea lor periferică existentă în ochiul implantat, precum și în celălalt ochi. Toate acestea, coroborate cu lipsa oricărui risc pentru ochi sau tolerabilitate.
Acest lucru ar putea oferi acuitate vizuală superioară, implicând în același timp o tehnică chirurgicală mai puțin invazivă și consumatoare de timp. Aceste atribute îl fac mai potrivit pentru DMLV uscată, care în prezent nu are un tratament dovedit a fi eficient.
Muşchi umflaţi, o dorință sexuală vorace și super putere – acestea vă vin în minte probabil când vă gândiți la testosteron. Dar hormonul masculin are mult mai multe roluri în organism, despre care se ştie mai puţin.
Ce roluri are testosteronul?
Testosteronul este produs în testicule și este principalul hormon sexual la bărbaţi. Este important pentru: dezvoltarea penisului și testiculelor, aprofundarea vocii, dezvoltarea părului facial și pubian, crearea spermatozoizilor, apetitul sexual, dezvoltarea şi întărirea muşchilor şi a oaselor, producerea de noi celule sanguine, sănătatea și funcția cognitivă, starea psihică, sănătatea inimii.
Niveluri scăzute de testosteron
Nivelul de testosteron scade în mod natural odată cu vârsta.
La bărbați, nivelul scăzut de testosteron poate duce la: căderea părului, reducerea tonusului muscular, piele mai fragilă, un apetit sexual redus, disfuncție erectilă, tulburări de dispoziţie, probleme de memorie sau de concentrare, energie scăzută, depresie și iritabilitate.
Niveluri ridicate de testosteron
Nivelurile ridicate de testosteron sunt neobișnuite la bărbații adulți şi pot să apară în cazul unei tumori testiculare sau după doze mari de steroizi anabolizanţi.
Semne că testosteronul este prea mare: număr scăzut de spermatozoizi (infertilitate), acnee, creștere în greutate, retenție de fluide, modificări ale dispoziției, comportament agresiv, creşterea masei musculare, dureri de cap, prostată mărită, insomnie.
Deşi testosteronul este hormonul crucial pentru bărbați, pentru a dezvolta trăsături caracteristice masculine, nivelurile mai ridicate nu sunt întotdeauna mai bune.
Multi bărbați cu niveluri normale de testosteron abuzează de steroizi anabolizanți (testosteron sintetic), pentru a-și crește nivelul sau performanța de fitness. Abuzul de steroizi
anabolizanți aduce efecte secundare, cum ar fi reducerea numărului de spermatozoizi, pierderea părului, atac de cord, HTA, boli hepatice și un risc crescut de cancer de prostată.
Ce nu face testosteronul În timp ce testosteronul joacă un rol în producția de spermă, suplimentarea cu testosteron scade de fapt producția de spermă și poate afecta fertilitatea. De altfel, testosteronul nu vindecă nici disfuncția erectilă. Nivelul scăzut de testosteron poate contribui la disfuncţie erectilă, dar pentru majoritatea bărbaților, disfuncția erectilă este legată de schimbările în modul în care organismul răspunde, furnizează și menține sânge adecvat penisului.
Rețineţi că testosteronul prea mare crește riscul de atac de cord, boli hepatice, hipertensiune. Discutați cu medicul despre beneficii şi riscuri, înainte de a utiliza terapiile cu testosteron.
Acumularea de apă în ureche apare mai frecvent în sezonul estival, la persoanele care înoată, dar şi în alte situaţii de contact cu apa (baie, duş) sau la persoanele care petrec mult timp în medii umede.
nu înclinaţi capul în jos, apa pătrunde și mai mult în ureche. • Inhalarea de abur, un duş sau o baie cu abur sunt alte metode eficiente.
De obicei apare o senzație clară de lichid în ureche. Alte simptome mai puțin specifice, pot fi: senzație de presiune în urechea internă, sunete similare valurilor în canalul auditiv la înclinarea capului, furnicături în urechea internă, durere în ureche, senzaţia de umezeală în urechea internă.
• Înclinați capul de partea urechii înfundate și trageți uşor de lobul urechii
• Încercaţi să înghițiți des, căscați în mod repetat sau mestecați gumă fără zahăr
• Folosiţi palma pe post de ventuză: cu capul înclinat în partea urechii înfundate, lipiți
palma de ureche, apăsați ușor şi apoi îndepărtați rapid palma – se creează un vacuum în canalul auditiv, iar apa este eliminată din ureche.
• “Pocnirea” urechilor este o altă modalitate eficientă în scopul desfundării unei urechi.
• Manevra Valsalva: inspiraţi, prindeţi-vă nasul şi apoi expiraţi uşor cu gura închisă şi apăsând pe nări. Atenție, nu expiraţi prea rapid sau prea profund, deoarece pot să apară leziuni ale timpanului.
• Folosiți un uscător de păr: setaţi-l pe intensitate minimă și mențineţi uscătorul la 30 cm de urechea înfundată, îndreptați-l către interiorul urechii şi treceți alternativ uscătorul şi pe lângă ureche.
• Aplicați o compresă caldă –înclinați capul în față și în jos și aplicați o compresă caldă pe urechea afectată. Dacă
Dacă aveaţi deja un dop de ceară în ureche, în contact cu apa, aceasta se umflă şi pot să apară dureri şi senzaţia de ureche înfundată. Există picături cu peroxid de oxigen şi spray-uri pentru dizolvarea dopurilor de cerumen. Însă doar un medic ORL va pune diagnosticul corect şi va poate face şi spălătura auriculară, dacă este cazul.
Adresaţi-vă unui medic dacă apar simptome precum: durere în ureche (care se înrăutăţeşte), probleme de auz, presiune, scurgere de secreţii din ureche, scuame în pavilionul urechii şi senzaţia de prurit, febră etc. Este posibil să fi apărut o infecţie (fungică sau bacteriană) şi să aveţi nevoie de medicamente antiinflamatoare şi de antibiotic, sau de un antifungic. Dacă timpanul nu este perforat, medicul vă poate prescrie anumite soluţii de administrat în ureche.
Atenţie! Nu aplicaţi în ureche picături sau spray fără recomandarea medicului!
Artrita reumatoidă (AR) este o boală autoimună, care cauzează deformări şi dureri cronice articulare. Se manifestă, în principal, la nivelul mâinilor şi al degetelor, însă poate afecta şi alte articulaţii. Persoanele care suferă de AR evită să facă mişcare şi să îşi utilizeze articulaţiile de teama durerilor, însă acest lucru le poate agrava şi mai mult starea de sănătate.
Mişcarea şi exerciţiile fizice uşoare pot ameliora durerile articulare, iar cunoaşterea declanşatorilor, a zonelor dureroase şi a tipului de durere contribuie la un control mai facil al bolii şi la asigurarea unui nivel personal de independenţă. Aplicaţiile pentru dispozitive mobile, dezvoltate de echipe de specialişti în domenii precum reumatologie, kinetoterapie şi chiar gaming, pot facilita gestionarea bolii şi a simptomelor.
Dezvoltată de o echipă specializată în monitorizarea de la distanță a pacientului, aplicaţia oferă o interfaţă intuitivă pentru încărcarea informaţiilor referitoare la localizare și tipul de durere, intensitatea și gradul de afectare a funcţiilor executive, ciclul menstrual, nivelul de stres şi alte elemente declanşatoare. Toate aceste informaţii sunt utile medicului, care poate urmări mai uşor evoluţia bolii şi modul în care urmaţi tratamentul. Aplicaţia oferă informații zilnice care vă ajută să vă controlați AR, cum ar fi știri şi sfaturi
inspiraționale, practice. De asemenea, vă pune în contact cu comunitatea anonimă a altor bolnavi de RA cu care puteți interacționa dacă doriţi.
Exerciţii cu impact redus şi efecte benefice asupra articulaţiilor pot fi cele de yoga, iar această aplicaţie este dedicată începătorilor. Fiecare sesiune durează câte 5 minute, iar posturile au imagini clare și instrucțiuni detaliate pentru a fi executate corect. Fiecare sesiune finalizată cu succes reprezintă un nou nivel atins, putând deveni un mod distractiv de a avansa. Practica regulată de yoga îmbunătățește flexibilitatea, crește rezistenţa, tonifică mușchii și reduce stresul, contribuind la reducerea durerilor articulare.
O aplicaţie de fitness, care poate fi utilizată atât
de începători, cât şi de profesionişti. Aplicaţia recomandă tipurile de antrenamente în funcţie de o serie de criterii ce includ nivelul de pregătire fizică, tipul de durere resimţită în corp şi zona dureroasă, informaţiile fiind introduse de utilizator. Accesul la programele de antrenament se face pe bază de abonament lunar sau anual, însă aplicaţia dispune de o bază de date de peste 900 de exerciţii gratuite. Acestea sunt descrise şi efectuate de un antrenor, fiecare exerciţiu prezentând atât grupele de muşchi, cât şi articulaţiile antrenate.
Narcisismul se referă, în limbaj uzual, la persoanele absorbite de sine, iar în termeni psihologici – la o tulburare de personalitate. Aceasta are o prevalență mai mare în rândul bărbaților (50-75%) și, dacă ar fi să o plasăm pe un continuum al intensității, am putea observa că extremele sunt de fapt cele care afectează echilibrul intern și relațiile cu ceilalți. Orice alunecare pe acest continuum poate conduce la dezechilibre, iar atunci când este întrunit un cumul de criterii, se poate diagnostica o tulburare de personalitate narcisică.
Iată câteva repere pentru a identifica narcisismul în viața de zi cu zi:
Persoana se consideră superioară celor din jur, având în același timp o nevoie ridicată de atenție. Astfel, va recurge la comportamente perturbatoare, spre exemplu, va telefona foarte des la orice oră, va solicita implicarea celuilalt în activitățile pe care le-ar putea desfășura și singur, va direcționa discuțiile către problemele sale.
Personalitatea narcisică își va asuma reușitele, dar nu și greșelile. Nu de puține ori, deresponsabilizarea merge mână în mână cu învinovățirea celor din jur.
Atunci când își asumă responsabilitatea pentru ceva, narcisicul va dori să
acționeze numai în termenii lui, indiferent cât de mult ar fi afectați ceilalți. Zona de mijloc nu este acceptată, funcționând după principiul „facem ca mine sau nu mai facem deloc”.
Narcisicul își va extinde granițele asupra persoanelor apropiate și le va cotropi. Spațiul personal al celuilalt este ușor încălcat, partenerul fiind constrâns ori presat să cedeze (resursele financiare, rezultatele muncii, orele de somn, preferințele alimentare, intimitatea, deciziile personale).
Fiind centrat pe sine, narcisicul nu va înțelege oboseala, emoțiile, dorințele sau nevoile partenerului, având pretenția ca acesta din urmă să răspundă conform așteptărilor. Spre exemplu, orele de somn ale partenerului nu vor fi
respectate, iar în alegerea destinațiilor de vacanță nu se va ține cont de preferințele acestuia.
Sensibilitate la critică
și nevoia de a fi admirat
Personalitatea narcisică nu se poate imagina ca fiind altfel decât deja perfectă, astfel încât orice remarcă negativă la adresa ei va fi percepută ca o ofensă. Ea poate rupe relațiile sau poate jigni și devaloriza persoanele apropiate pentru a-și menține poziția superioară.
Deși o doză optimă de narcisism este benefică, ajutându-ne să ne iubim și să ne respectăm echilibrat, depășirea măsurii este nocivă nu atât pentru sine, cât mai ales pentru cei din jur.
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
Îmbăierea în ape minerale geotermale termale are efecte benefice pentru organism, dar există şi efecte nedorite, ba chiar contraindicaţii ale acestei terapii. Ideal este să consultaţi un medic care vă cunoaşte toate afecţiunile şi care va stabili dacă puteţi beneficia de această terapie, recomandând şi care este staţiunea potrivită pentru dumneavoastră.
Caracteristicile apelor termale: temperatura, mineralizarea, radioactivitatea Toate apele termale sunt radioactive. Pentru apele geotermale din România, radioactivitatea este sub nivelul dăunător sănătăţii. Sunt însă câteva informaţii bine de cunoscut.
Apele termosaline (cum sunt cele de la Băile Felix) sunt mai radioactive decât cele termosulfuroase (de la Băile Herculane). În plus, radioactivitatea este măsurată pentru fiecare izvor şi diferă în aceeaşi regiune. Solicitaţi informaţii despre calitatea şi compoziţia apei termale de unde se alimentează baza de tratament.
Temperatura şi compoziţia în minerale şi gaze sunt alte 2 caracteristici importante ale apelor termale, şi diferă de la o regiune la alta. În funcţie de ele, se recomandă anumite izvoare pentru fiecare tip de afecţiune.
Indicaţiile apelor minerale geotermale
Apele termale au efecte antiinflamatoare, mineralizante și ajută la restabilirea echilibrului organismului. Printre afecţiunile tratate cu succes, se numără: afecţiuni osteoarticulare, sechele după traumatisme, fibromialgii, afecţiuni dermatologice (psoriasis, eczemă, dermatite, acnee), sindrom de oboseală cronică, anxietate, depresie, insomnie etc.
Contraindicaţiile
îmbăierii în apele minerale geotermale Principalele contraindicaţii sunt: cancerul, hipertensiunea arterială necontrolată terapeutic, afecţiuni psihice (schizofrenie, sindrom discordant etc.), afecţiuni ale glandei tiroide (pot apărea agitaţie, anxietate), adenom hipofizar, inclusiv la pacienţii operaţi (poate determina recidiva adenomului) etc.
Concluzii: Tratament, nu agrement
Timpul optim pentru îmbăierea în ape termale este de maximum 15-20 de minute pe zi. Efectul antiinflamator benefic organismului se realizează în acest timp limitat, iar mineralizarea organismului se face tot în 15 minute de îmbăiere; după acest timp, pielea nu mai absoarbe minerale – în schimb, prelungirea îmbăierii poate dăuna prin volatilitatea gazelor radioactive, care sunt mai periculoase în timpul inhalării decât în perioada contactului subacvatic cu pielea.
Alţi factori-cheie foarte importanţi în terapie sunt oxigenul, pădurea, muntele. În acest sens, staţiunea Băile Herculane este cunoscută pentru: aerul puternic ozonificat, muntele, pădurea şi ștrandul cu apă termală, toate acestea îmbinându-se armonios în acelaşi spaţiu.
Nu staţi în apă termală mai mult de 15- 20 minute pe zi. Apele termale trebuie folosite ca TRATAMENT, NU PENTRU AGREMENT!
România este una dintre principalele ţări europene cu mare potenţial în valorificarea izvoarelor minerale şi termale, ce aduc beneficii multiple pentru sănătate. Tratamentele dezvoltate în staţiunile balneoclimaterice vizează ameliorarea simptomatologiei în afecţiuni interne şi externe, curele fiind adaptate valorii terapeutice ale mineralelor şi temperaturii izvoarelor. Apele termale mai au însă o proprietate mai puţin cunoscută: sunt uşor radioactive. Este benefic sau dăunător acest lucru?
Specialiştii spun că terapia cu ape termale sprijină sănătatea dacă se respectă recomandările medicale.
Iată ce trebuie să ştiţi despre radioactivitatea apelor geotermale:
Izvoare minerale termale – geneză, mineralizare şi proprietăţi
Mineralizarea apei termale se produce prin contactul apei de la suprafaţa solului cu rocile pe care le pătrunde şi le dizolvă, parţial, până când ajunge în subteran, unde se acumulează în bazine denumite acvifere.
Izvoarele minerale termale au o temperatură de peste 20° Celsius şi în funcţie de cantitatea de minerale sau gaze din compoziţie se descriu mai multe tipuri de ape termale: oligominerale (conţin cantităţi mai mari sau mai mici de minerale precum calciu, magneziu, sulf, litiu), substanţe feruginoase, iodurate, sulfatate etc.
Proprietăţile radioactive ale izvoarelor
Apele geotermale conţin şi elemente naturale provenite din rocile şi din mediul în care s-au format, cu conţinut radioactiv. Cele mai cunoscute elemente sunt radiu, uraniu şi thoriu, prezente în apele termale din staţiuni precum Băile Felix, Băile Herculane, Praid şi chiar Geoagiu-Băi.
Radiul este cel mai important element, care emite radiaţii de tip gazos cunoscute ca radon.
Conform măsurătorilor şi analizelor realizate atât în ţara noastră, cât şi în ţări cu tradiţie de sute de ani în terapii cu ape geotermale: Franţa, Italia, Cehia, Germania, Polonia, Marea Britanie, apele termale naturale utilizate pentru îmbăiere şi hidroterapie au un conţinut radioactiv mult sub limita minimă admisă. Unităţile de măsură ale radiaţiilor sunt diferite, însă cele mai utilizate sunt Becquerel şi Curie sau nanoCurie, iar apele considerate radioactive, la nivel internaţional, sunt cele care au peste 15 nanoCurie. În România, cele mai mari concentraţii se găsesc la Băile Felix, unde măsurătorile au arătat o valoare de 9,8 nanoCurie. Alte staţiuni unde s-au facut măsurători ale radiaţiilor sunt: Băile Herculane, Geoagiu-Băi, Praid şi altele, concluziile fiind că izvoarele geotermale din aceste zone au o radioactivitate slabă, ce conferă unicitate şi precum şi beneficii unice pentru sănătate.
Dacă sunteți interesați de apele termale, discutați întâi cu un medic specialist. Tineţi cont de recomandări şi de contraindicaţii.
Persoanele imunocompromise au un sistem imunitar slăbit, care nu poate funcționa optim, devenind astfel mai susceptibile la infecții cu bacterii, virusuri, fungi și paraziți.
Există diferiți factori care pot conduce la imunocompromitere, inclusiv afecțiuni de sănătate preexistente, anumite medicamente și tratamente medicale, de exemplu: HIV/ SIDA, boli autoimune, anumite tipuri de cancer sau afecțiuni genetice, transplant medular, de organe, radioterapie sau chimioterapie.
Este important ca persoanele imunocompromise să colaboreze îndeaproape cu medicii curanți pentru un plan personalizat de îngrijire, care să țină cont de nevoile lor specifice și să reducă la minimum riscul de complicații.
Persoanele
imunocompromise pot lua măsuri pentru a se proteja de riscuri și pentru a reduce expunerea la infecții:
• igiena personală: utilizarea dezinfectantului pentru mâini sau spălarea regulată a mâinilor cel puțin 20 de secunde;
• diminuarea contactului cu persoanele care suferă de infecții respiratorii sau alte boli contagioase sau care prezintă simptome de boală;
• evitarea aglomerațiilor și spațiilor închise pentru
limitarea contactului cu germeni și infecții;
• utilizarea măștilor de protecție în sezonul viral sau în zone cu activitate virală ori diferite epidemii;
• menținerea unui mediu curat și igienic, prin curățarea suprafețelor cu soluții dezinfectante;
• purtarea mănuşilor la grădinărit;
• consultarea medicală regulată, monitorizarea stării de sănătate și ajustarea tratamentelor;
• vaccinarea: se recomandă consultarea medicului;
• susținerea unui sistem imunitar cât mai puternic posibil prin adoptarea unui stil de viață sănătos care include o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate, odihnă adecvată și gestionarea stresului.
Ghidul alimentar
pentru persoane cu sistem imunitar slăbit
Pacienţilor imunocompromişi li se recomandă evitarea expunerii la bacterii sau la alte organisme nocive care se pot găsi în alimente precum: ouă, carne și pește crud, băuturi nepasteurizate, crudități, preparate din carne crud-uscate. Acestea se mai pot găsi în apa de piscină, în excrementele animalelor de companie şi în pământ.
Astfel, pentru prevenirea infecţiilor de tract gastrointestinal, sunt recomandate:
• consumarea exclusivă a băuturilor şi alimentelor din lichide pasteurizate: sucuri, lapte, iaurt, brânzeturi;
• spălarea cu atenţie a tuturor fructele şi legumele, în special a celor cu frunze verzi;
• consumarea cărnii preparată bine fiartă sau friptă şi a ouălor fierte timp de minimum 5 minute;
• răcirea rapidă a mâncării şi refrigerarea sa, inclusiv a cărnii sau a altor alimente conservate;
• evitarea mezelurilor crud-uscate, micro greens, brânzeturilor cu mucegai, a apei nepotabile sau celei de la fântână.
Mădălina Drugă, Consultant certificat în somnul bebelușilor și al copiilor
Prin definiție, anxietatea de separare la copiii mici poate fi supărătoare. Însă, doar pentru că această problemă este supărătoare nu înseamnă că e ceva în neregulă. Poți interpreta lacrimile copilului tău ca un semn al dezvoltării sănătoase. Înseamnă că acum el înțelege că există o distincție importantă între tine și orice alt adult din viața lui și că însăși supraviețuirea lui depinde de menținerea unei legături strânse și continue cu tine. Acesta este un lucru bun.
a-ți ajuta copilul să gestioneze anxietatea de separare
1. Fă-ți timp pentru a-i prezenta copilului noul său îngrijitor!
Încearcă să creşti treptat timpul în care îți lași copilul cu un nou îngrijitor. Acest lucru ajută la construirea încrederii și îl învață cum să tolereze să fie departe de tine. Acest proces poate dura câteva zile sau săptămâni, în funcție de nivelul de anxietate al copilului tău.
2. Arată încredere copilului tău și îngrijitorului cu care a rămas!
Dacă răspunzi cu propria ta anxietate, acest lucru doar va intensifica emoțiile
bebelușului tău. În schimb, arată-i adultului care îngrijeşte bebelușul că ai încredere în cel mic, prin următoarele gesturi/ comportamente: respiră adânc, menține o expresie facială relaxată și foloseşte o tonalitate pozitivă a vocii.
3. Spune-i de fiecare dată “La revedere” și anunță-l când te vei întoarce!
Poate fi tentant să te strecori pe furiș când nu se uită. Cu toate acestea, dispariția din senin poate duce la scăderea încrederii și poate provoca mai multă anxietate pe termen lung.
4. Nu zăbovi!
Asigură-te că te întâlnești cu copilul înainte de a pleca, dar evită să prelungești procesul, deoarece acest lucru îi
poate intensifica anxietatea. Rostește câteva cuvinte liniștitoare, îmbrățișează-l rapid pentru a-l calma, apoi spuneți-vă la revedere.
5. Creează un ritual de rămas bun folosindu-te de obiecte care îi sunt dragi.
Poți transforma momentul plecării într-un ritual distractiv, oferindu-i copilului tău un obiect de acasă care să-i amintească de tine.
Nu uita că această etapă este o parte absolut normală a procesului de atașare. Oricât de provocator ar fi atât pentru tine, cât și pentru copilul tău, punerea în aplicare a mai multor strategii vă va ajuta pe amândoi să faceți față acestei etape temporare de dezvoltare.
Fiecare om este unic, iar factorii care contribuie la unicitatea fiecăruia sunt uneori neașteptați. Dincolo de ereditate, care oferă baza temperamentală a persoanei și anumite tendințe sau abilități specifice, dincolo de mediul socio-educațional care șlefuiește ceea ce natura a oferit în formă brută, imprimând valori și atitudini, ne vom opri în acest articol asupra ordinii nașterii, un element care ține de mediul familial și care influențează personalitatea copiilor.
Iată mai jos care sunt caracteristicile specifice copiilor, în funcție de ordinea nașterii, problemele la care aceștia sunt mai expuși și darul pe care aceștia ar putea să îl primească din partea părinților, pentru o dezvoltare armonioasă.
Primul născut (cel mai mare)
Copilul care este primul născut în familia sa beneficiază de faptul că părinții sunt „începători” și anxioși cu privire la
modul „corect” de a crește un copil. Ei vor tinde să fie supraprotectori, cel puțin până la nașterea următorului copil, apoi vor avea așteptări înalte de la acesta (să împartă, să aștepte, să cedeze, să ofere şi să protejeze). Primul născut va dezvolta caracteristici precum perfecționismul, conștiinciozitatea, hărnicia și atitudinea dominatoare.
Problema primului născut –supraresponsabilizarea. De la timpul petrecut cu joaca sau supravegherea celor
mici până la sprijinul oferit la teme, primul născut preia de la sine sau acceptă rolul de mic adult.
Pentru a le proteja copilăria, părinții vor orienta acești copii spre activitățile adecvate vârstei lor (socializare, hobby-uri, școală), limitând responsabilizarea lor cu activități parentale. Cel mai mare dar pe care acești copii îl pot primi de la părinții lor este permisiunea de a se relaxa și de a se îngriji de sine, de visurile și de prieteniile lor.
un factor care influențează personalitatea copilului tău
Diana Amza, Psihoterapeut
Copiii mijlocii se bucură de mai multă libertate decât primul născut. Părinții devin mai relaxați, iar regulile – mai flexibile. În plus, ei învață de la bun început că totul se împarte, neavând cu ce să compare situația lor, astfel încât li se pare natural să negocieze, să îi asculte pe ceilalți, să medieze, uneori chiar să țină pacea renunțând la ceea ce își doresc. Ei pot fi gânditori și diplomatici, amuzanți și creativi, competitivi și adaptabili.
Problema copilului mijlociu – lipsa de atenție și ghidare. Dilema copilului mijlociu apare deoarece el nu mai este atât de mic încât să necesite atenție, protecție și grijă deosebită precum frățiorul său mai mic, dar nici nu este suficient de abil pentru a se descurca independent, ca fratele său mai mare. În această zonă de tranziție, el se poate simți invizibil și are nevoie de ghidare, însă este posibil ca părinții să fie copleșiți de creșterea celui mai mic. Cel mai mare dar pe care îl poate primi copilul mijlociu este timpul destinat
doar lui pentru a comunica, a se juca și a restabili conexiunea vitală cu părinții săi.
născut
Copilul cel mai mic primește atenție din partea tuturor membrilor familiei. Părinții pot fi foarte protectori cu el, iar așteptările față de acesta tind să scadă, ceea ce duce la deresponsabilizarea sa. Astfel, ultimul născut simte că poate încălca ușor regulile și poate avea dificultăți în a le accepta. El va fi creativ, perseverent și va gândi în afara limitelor uzuale, sociabil și orientat spre plăcere mai degrabă decât spre responsabilitate, dar și capabil să își asume riscuri.
Problema ultimului născut – supraprotejarea. Copiii cei mai mici dintr-o familie sunt priviți ca fragili și dependenți de ceilalți, iar greșelile lor sunt privite ca venind din necunoaștere, fapt care poate fi adevărat în primii ani de viață, dar care se schimbă cu siguranță pe parcurs. Supraprotejarea celui mai mic de către părinți și implicarea fraților și surorilor
mai mari în creșterea lui, îi accentuează dependența și sentimentul că este normal să primească lucruri fără efort. Cel mai mare dar pe care l-ar putea primi de la părinții lui este responsabilizarea adecvată vârstei, menținerea regulilor de comportament și dezvoltarea abilităților de a rezolva probleme.
Copilul unic (singur la părinți)
Copilul unic primește de la bun început toată atenția (și anxietatea) părinților săi, fiind receptorul așteptărilor de a crește bine și de a se realiza în viață. El va resimți presiunea de a avea succes, însă nu va fi nevoit să intre în competiție cu alți frați sau alte surori pentru afecțiunea părinților. Copilul unic va crește responsabil, precaut (internalizând sfaturile sau fricile părinților), sensibil, dar și curios, independent, încrezător în sine și dominator.
Problema copilului unic –sentimentele de singurătate și neîmplinire. Copilul unic își petrece majoritatea timpului în prezența adulților, iar o parte din seriozitatea acestora își pune amprenta și asupra sa, maturizându-l. În plus, așteptările și standardele ridicate apasă greu pe umerii săi, el putând să sacrifice voința proprie pentru a-și mulțumi părinții. Cel mai mare dar pe care îl poate primi copilul unic este eliberarea de așteptările părinților de a le împlini visurile sau aspirațiile neîmplinite, precum și joaca împreună și oferirea oportunităților variate de socializare cu cei de o vârstă similară, pentru cultivarea și menținerea prieteniilor.
Mod de administrare: Adulți: 1 capsulă pe zi. Mod de prezentare: cutie cu un blister conținând 15 capsule. SilQ Forte este un supliment alimentar. Citiți cu atenție prospectul.
Caravana „Sănătatea vine la tine”, proiect al Alianței Pacienților Cronici din România, căruia Alphega Farmacie i s-a alăturat în calitate de partener, a oferit posibilitatea unor controale și analize medicale gratuite, în perioada aprilie-iunie, unui număr de 1.258 de persoane din mediul rural. 72% dintre participanți au fost persoane cu vârsta peste 50 de ani, iar 69% au fost femei.
Caravana a ajuns în șapte județe, în opt localități care se confruntă cu acces dificil la servicii medicale, aflate la cel puțin 20 de km de cel mai apropiat spital. Județele și localitățile vizitate incluse în proiect au fost
Hunedoara: Crișcior, Prahova: Gherghița și Starchiojd, Galați: Ghidigeni, Olt: Sârbii Măgura, Brașov: Holbav, Vaslui: Vinderei, Brăila: Surdila Greci.
Rezultatele caravanei
Analizele efectuate au fost: glicemia, hemoglobina glicată, analize de sânge (hemogramă, profil lipidic), colesterolul total, indicele de masă corporală, testul Michigan (pentru complicațiile diabetului), EKG și risc cardiovascular, test de vedere la distanță cu dispozitivul QuickSee.
• Din 1.258 de persoane, 75% aveau valori crescute ale colesterolului LDL (colesterolul rău), ceea ce înseamnă risc ridicat pentru BCV (infarct miocardic, AVC etc.). Cifra este cu atât mai îngrijorătoare, în condițiile în care 91% dintre aceștia urmau deja un tratament pentru nivelul crescut de colesterol
• 57% au risc crescut și foarte înalt de boli cardiovasculare (cf. Heart Score).
• La EKG, 98 de persoane au fost depistate cu tulburări de ritm cardiac, iar 116 aveau afecțiuni ischemice
iar una din trei nu știe că
28% dintre pacienți au primit recomandare de consult suplimentar cardiologic.
• 150 de persoane au declarat la intrarea în spațiul de testări că știu că au diabet și alte 60 persoane au aflat în această caravană că e foarte probabil să aibă diabet (cf. valorilor glicemiilor și glicatelor și evaluării făcute de medicul diabetolog). Ceea ce înseamnă că aproape o persoană din trei cu diabet nu știa că suferă de această afecțiune.
• Conform valorilor glicatelor de la toți pacienții, 29,40% persoane au prediabet și 14,05% persoane au diabet.
• Dintre persoanele cu diabet, mai mult de 36% aveau risc mediu și mare de neuropatie diabetică (Testul Michigan).
• 3 din 4 oameni sunt
supraponderali sau suferă de obezitate (74.73%). Important de remarcat, la intrarea în spațiul de testări, doar 4 persoane au declarat să suferă de obezitate.
• 71% dintre cei supraponderali sau cu obezitate nu au vorbit niciodată cu medicul de familie despre greutatea lor.
„75% dintre oamenii care au venit în caravană au colesterolul crescut. 75% sunt supraponderali sau obezi. 43% au diabet sau prediabet și o persoană din trei cu diabet nu știe că suferă de această afecțiune. Aceste cifre arată clar că România rurală suferă de boli cronice. Iar unele dintre ele se numesc Subdiagnosticare cronică, Lipsa reevaluărilor ulterioare începerii unui tratament, Lipsa seriozității cu care luăm tratamentul prescris de medic, Automedicația. Sunt toate semnale de alarmă pentru noi toți: pacienți, medici, autorități. Trebuie să avem grijă de cei în vârstă de la sate, dacă nu din alt motiv, măcar pentru că e posibil ca în câțiva ani să fim noi în locul lor.” spune Cezar Irimia, președintele APCR.
Fotofobia este o sensibilitate excesivă la lumină, o intoleranţă a ochilor la niveluri de luminozitate considerate normale. Persoanele cu fotofobie resimt o durere sau un disconfort intens atunci când sunt expuse la lumină puternică sau chiar la niveluri moderate de lumină.
• purtați ochelari de protecție cu lentile speciale, care blochează razele ultraviolete (UV) și reduc intensitatea luminii;
• unele picături de ochi pot ajuta la calmarea și hidratarea ochilor sensibili, astfel reducând sensibilitatea la lumină;
Simptomele asociate cu fotofobia includ senzația de arsură, lăcrimarea excesivă, strănutul, durerile de cap sau spasmele oculare.
Fotofobia este comună și, pentru multă lume, nu se datorează vreunei boli. Însă, intoleranţa la lumină poate fi şi un simptom al unor afecțiuni oculare sau poate fi asociată cu alte probleme de sănătate. Anumite afecțiuni, cum ar fi iritațiile oculare, infecțiile, inflamațiile, traumatismele oculare, migrenele, sindromul de ochi uscat, conjunctivita, sau tratamente medicamentoase pot fi însoțite de fotofobii severe. Așadar, este esențial să obțineți o evaluare medicală.
Medicul oftalmolog va determina dacă există o cauză patologică și va elabora o schemă de tratament adecvat pentru a gestiona simptomele și a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor cu sensibilitate la lumină.
Tratamentul fotofobiei
şi protecţia ochilor
Tratamentul fotofobiei depinde de cauza medicală și poate varia în funcție de aceasta. În general, scopul tratamentului este de a reduce sensibilitatea ochilor la lumină și de a ameliora simptomele. Iată câteva opțiuni de tratament: • dacă fotofobia este rezultatul unei afecțiuni oculare sau al altor probleme de sănătate, tratamentul le va viza pe acestea. De exemplu, în cazul ochilor uscaţi se pot recomanda picături de ochi lubrifiante.
• pe cât posibil, evitați expunerea prelungită la lumina puternică sau lumini strălucitoare; utilizați umbrele, pălării sau ochelari de soare.
• pentru unii oameni, terapia comportamentală sau tehnicile de relaxare pot fi utile în gestionarea fotofobiei: respirație profundă, meditație sau tehnici de reducere a stresului.
Adresați-vă de urgență medicului atunci când fotofobia se instalează brusc și este însoțită de unele dintre simptomele următoare: febră, cefalee (durere de cap), rigiditatea gâtului, greață, vărsături sau confuzie mentală. Acestea pot fi manifestări ale unei meningite, afecțiune ce poate pune în pericol viața unei persoane
Petele pigmentare reprezintă modificări ale culorii pielii, ca rezultat al unei supra-producții sau distribuții neuniforme a pigmentului numit melanină. Pot fi cauzate de o varietate de factori, cum ar fi expunerea la soare, îmbătrânirea, dezechilibre hormonale, leziuni cutanate sau predispoziția genetică. Ele sunt foarte comune pentru adulții peste 50 de ani, dar pot să apară și la persoanele mai tinere care petrec mult timp în soare.
Cele mai frecvente tipuri de pete pigmentare sunt pistruii, lentigo şi melasma.
Sunt periculoase? Când este bine să mergeți la un doctor
Deși pot arăta ca niște formațiuni canceroase, petele pigmentare sunt inofensive din punct de vedere medical. Fiind considerate însă inestetice de către unele persoane, petele pigmentare pot afecta, astfel, încrederea în sine. Se recomandă consultarea unui dermatolog pentru un diagnostic precis și un plan de tratament adecvat, cosmetic sau medical.
În plus, este bine să mergeți la doctor dacă petele pigmentare și-au schimbat aspectul, de exemplu s-au mărit, au o combinație neobișnuită de culori, sângerează sau sunt negre – semne care pot să indice forme de cancer al pielii.
Prevenția și posibile tratamente Prevenirea petelor pigmentare implică adoptarea unor măsuri de protecție solară adecvate și menținerea unui stil de viață sănătos:
• aplicaţi în mod regulat cremă cu factor de protecție solară şi balsam de buze cu SPF min. 30, pe toate zonele expuse la soare;
• evitaţi expunerea directă la soare în intervalul orar 10:0016:00;
• utilizaţi ochelari de soare cu protecție UV;
• evitaţi expunerea la surse de lumină intensă, cum ar fi bronzarea artificială sau expunerea la lumina intensă pulsatilă (IPL);
• mențineţi unui nivel sănătos de hidratare și adoptaţi o alimentație echilibrată, bogată în polifenoli naturali cu rol antioxidant şi antiiflamator, pentru a proteja pielea din interior;
• sarcina, perioada post-
partum şi menopauza implică schimbări hormonale, ce pot determina apariţia petelor pigmentare. Urmăriţi modul în care evoluează pielea în aceste momente şi discutaţi cu medicul.
Există o varietate de tratamente disponibile pentru petele pigmentare: utilizarea cremelor depigmentante sub supravegherea unui medic dermatolog; terapia cu laser; peelingul chimic și microdermabraziunea sau terapia cu lumină cu intensitate ridicată (HIL).
În ce privește alegerea tratamentului, doar un medic dermatolog vă poate oferi o evaluare adecvată și vă poate recomanda cea mai eficientă abordare. Pentru a obține rezultatele dorite, trebuie să ţineţi seama de tipul dumneavoastră de piele, de severitatea și cauza petelor pigmentare.
Stresul este o reacţie a corpului uman la provocări şi solicitări externe, care ne ajută să le depăşim, însă poate provoca şi o serie de dezechilibre la nivel fiziologic şi emoţional, mai ales atunci când este prelungit şi dificil de controlat.
Stresul are consecinţe asupra pielii corpului, tenului şi scalpului: acnee, rozacee, psoriazis, eczeme, deshidratare, riduri, alopecie şi dermatită seboreică pe fondul creşterii nivelului de cortizol – un hormon proinflamator. Acesta amplifică inflamaţia în organism, iar peste un anumit nivel, scade rezistenţa organismului la infecţii şi împiedică procesul de vindecare.
În plus, stresul conduce la tendinţa de a ne hrăni nesănătos, de a ne atinge faţa mai des şi de a ne menţine muşchii faciali tensionaţi, facilitând transferul bacteriilor şi virusurilor de pe mâini pe faţă, erupţiile acneice, un risc mai mare de îmbolnăviri şi instalarea ridurilor.
Ce putem face pentru a contracara efectele stresului asupra pielii? Atunci când stresul afectează atât calitatea vieţii, cât şi pe cea a pielii, pot fi de ajutor o serie de tehnici de relaxare, de la meditaţie,
la yoga, respiraţie mindful, antrenamente fizice sau scurte plimbări în aer liber. Sportul susţine fluxul de oxigen la nivel cutanat, fermitatea pielii, capacitatea de protecţie a organismului şi o calitate mai bună a somnului.
O alimentaţie sănătoasă, bazată pe fructe, legume, cereale integrale şi sâmburi, toate acestea fiind bogate în vitaminele A, C şi E (puternici antioxidanţi), favorizează producţia de colagen (vitamina C) şi vitamina D3 cu efectul său antiinflamator. Împreună cu aportul de fibre, nutrienţii conduc la reechilibrarea microbiomului intestinal şi la eliminarea toxinelor din organism, contracarând astfel efectele stresului asupra pielii. De asemenea, puteţi suplimenta necesarul organismului cu suplimente alimentare cu vitamine şi minerale.
1. Exfolierea, prin masaj cu un scrub natural, blând, sau prin periaj uscat, este una dintre principalele metode
de diminuare/eliminare a stresului, care poate fi aplicată pe corp, ten şi scalp. Beneficiile exfolierii constau în: eliminarea stratului de celule moarte, un uşor drenaj limfatic şi activarea circulaţiei sangvine la nivel cutanat.
2. Curăţarea cu produse dedicate tipului dumneavoastră de piele, şampoane fără SLS (sulfaţi) şi geluri de duş cu PH neutru şi aromă relaxantă.
3. Hidratarea este esenţială pentru a preveni uscarea excesivă, descuamarea şi crăparea pielii, apariţia iritaţiilor şi a pruritului, precum şi accentuarea ridurilor. Utilizaţi loţiuni hidratante pe bază de ceramide, acid hialuronic, unt de shea, sau cu zinc şi retinoizi pentru pielea cu tendinţă acneică.
4. Somnul suficient şi de calitate este necesar regenerării pielii, aşa că nu îl neglijaţi – este foarte important pentru frumuseţe.
Retragerea din activitatea profesională poate fi considerată atât o oportunitate, cât și o capcană a declinului, mai ales a celui cognitiv. Oportunitățile asociate cu pensionarea includ libertatea și relaxarea, dezvoltarea personală și explorarea unor noi interese, îmbunătățirea relațiilor și a stării de sănătate. Cu toate acestea, pensionarea poate duce și la pierderea identității și a scopului în viață, provocări financiare, izolare socială și reducerea nivelului de stimulare mentală.
Percepția asupra pensionării poate varia de la persoană la persoană, în funcție de circumstanțele individuale, pregătirea financiară, obiectivele personale și bunăstarea generală.
Cum poate fi prevenit declinul asociat cu pensionarea?
Există mai multe modalități prin care se poate preveni declinul fizic şi mental și se poate menține o viață activă și împlinită post-pensionare:
1. Planificarea adecvată înainte de pensionare, atât din punct de vedere financiar – un plan de economii și investiții pe termen lung, obiective și bugete de cheltuieli, cât și în ceea ce privește activitățile și interesele pe care veţi dori să le exploraţi.
2. Adoptarea unui stil de viață activ, cu exerciții fizice regulate și implicarea în diverse activități care
să mențină mobilitatea, independenţa și să întrețină starea de sănătate generală.
3. Pensionarea poate fi momentul perfect pentru a descoperi și a explora noi interese și hobby-uri care vor aduce satisfacție personală și vor alimenta activitatea cerebrală.
4. Continuarea învățării și a dezvoltării prin participarea la cursuri, seminarii sau prin lectură. Scrierea de mână, predarea cunoştinţelor unui prieten sau membru al familiei sunt modalități de stimulare mentală.
5. Implicarea în activități de voluntariat este o modalitate excelentă pentru a folosi timpul și abilitățile în sprijinul altora.
6. Menținerea unei rutine și a unui program pentru a vă organiza timpul mai eficient și a vă simți disciplinat așa cum
aţi fost în perioada activă din punct de vedere profesional.
7. Găsirea unui echilibru între timpul liber, petrecut în mod creativ şi plăcut, și responsabilitățile zilnice.
8. Întreţinerea relațiilor sociale prin implicare în comunitate, întâlniri cu prietenii și participarea la activități sociale. Legăturile cu familia, prietenii sau comunitatea pot preveni declinul mental și fizic. Studiile arată că relațiile sociale sunt predictori mai puternici ai unei vieți fericite decât clasa socială, inteligența sau genetica.
Fiecare persoană are nevoi și dorințe diferite postpensionare. Descoperiţi ce funcționează cel mai bine pentru dumneavoastră și adaptaţi-vă planurile și activitățile în funcție de acestea.
Consumul excesiv de alcool are efecte nocive asupra organismului, începând cu starea de confuzie şi culminând cu metabolizarea alcoolului, care cauzează eliberarea de substanţe toxice de către pancreas. După un episod de consum excesiv de alcool, corpul are nevoie de aproximativ 24 de ore pentru a elimina alcoolul din sânge, a se rehidrata, a-şi vindeca ţesuturile iritate şi a normaliza activitatea cerebrală şi imunitară. La câteva ore după ce aţi băut, efectele consumului se simt cel mai intens şi includ: durere puternică de cap, oboseală, gură uscată, stare de greață - într-un cuvânt: mahmureală.
Unele mituri despre mahmureală pot fi mai nocive chiar decât consumul de alcool. Care sunt acestea şi care este adevărul?
Unele persoane cred că dacă mai beau un pahar de alcool dimineaţa, se vor simţi mai bine. Adevărul este că efectele adverse ale consumului de alcool se resimt cel mai intens atunci când metabolizarea sa este pe final. Cu cât se amână acest moment, cu atât se amână şi simptomele. Pe de altă parte, consumul constant de alcool poate fi un semn de alcoolism şi trebuie investigat medical.
conduce la insuficienţă hepatică. Antiinflamatoarele nesteroidiene împreună cu alcoolul pot irita stomacul. Aşteptaţi până a doua zi, înainte de a vă administra orice medicament, inclusiv suplimente alimentare pe bază de plante.
alcoolice: bere, vin, vodkă, lichior, ci volumul de alcool pe care acestea îl conţin.
Mit – Mâncarea grasă după băutură previne mahmureala.
Este o greşeală care poate duce la insomnie şi probleme digestive. În plus, alcoolul este un degresant puternic, aşadar grăsimea nu va ajuta, mai ales după ce aţi consumat alcool. Experţii sugerează consumul de alimente bogate în proteine şi carbohidraţi înainte a bea, pentru a încetini absorbţia de alcool în sânge.
– Pastila de durere înainte de somn previne mahmureala de dimineaţă
Riscuri: alcoolul este hepatotoxic, iar asocierea cu analgezicul poate
De fapt, volumul de sânge şi apă din corpul uman influenţează momentul în care volumul de alcool devine periculos. Aşadar, dacă o femeie cu o greutate de 50 de kg şi un bărbat de 80 kg vor consuma aceeaşi cantitate de alcool, femeia va resimţi mai rapid efectele sale. Băuturile închise la culoare declanşează o mahmureală mai puternică din cauza compușilor congenerici, produși în timpul procesului de fermentație. De asemenea, nu contează ordinea în care se consumă diferite tipuri de băuturi
Mit sau adevăr – O ceaşcă de cafea la micul dejun te scapă de efectele alcoolului. Depinde de simptome: cafeaua la micul dejun poate reduce durerea de cap, însă poate irita stomacul. Beţi apă şi băuturi cu electroliţi (săruri minerale).
Nucile, având acea formă a lor care seamănă cu un creier în miniatură, conţin o multitudine de compuşi polifenolici cu rol antioxidant, acizi graşi esenţiali Omega-3 benefici pentru funcţionarea optimă a creierului şi a sistemului cardiovascular, sunt şi un excelent promotor al memoriei. Alături de alte oleaginoase (sâmburi), precum nucile pecan, caju, fisticul, migdalele şi alunele de pădure, consumul de nuci contribuie la menţinerea şi îmbunătăţirea memoriei, conform cercetărilor care studiază impactul nutriţiei asupra prevenţiei declinului cognitiv.
Ce spun studiile despre nuci şi creier Îmbătrânirea populaţiei
şi avansul lent al diversificării tratamentelor medicamentoase ce vizează declinul cognitiv, pun presiune pe metodele preventive. Studiile au demonstrat că mişcarea fizică, exerciţiile cognitive şi pentru memorie, precum şi nutriţia joacă un rol important în prevenţia şi întârzierea momentului instalării diferitelor tipuri de demenţă şi degradare a creierului. Dintre alimentele cu un astfel de impact major, se numără nucile şi alţi sâmburi, anumite mirodenii, peştele gras, fructele şi legumele proaspete, toate acestea fiind bogate în polifenoli şi alţi compuşi bioactivi cu rol antioxidant şi antiiflamator.
Un studiu recent, publicat în anul 2023, realizat cu participanţi adulţi, sănătoşi, cu vârste între 60 şi 70 de ani,
având indexul masei corporale între 25 şi 35, supraponderali şi obezi, a evaluat efectul consumului a 60 de grame de mix de nuci şi sâmburi cruzi pe zi asupra creierului. Au fost analizate date despre funcția vasculară a creierului, funcția endotelială – cheie pentru coagularea sângelui și trecerea fluidelor și electroliților din sânge în țesuturi, rigiditate arterială, microvasculatura retiniană şi performanța cognitivă, la 8 şi la 16 săptămâni.
Studiul a descoperit că un consum zilnic de nuci, caju,
alune de pădure şi fistic, toate crude şi nesărăte, a crescut fluxul sanguin în diferite zone ale creierului, inclusiv la nivelul lobului frontal stâng, al cortexului prefrontal bilateral și al lobului frontal. De asemenea, ca urmare a consumului de nuci şi sâmburi cruzi, participanţii au beneficiat de o îmbunătățire a funcției endoteliale periferice, reducerea rigidităţii arteriale și îmbunătățirea microvascularizării retinei. În plus, după ce au consumat nuci, participanții și-au putut aminti cu 16% mai multe cuvinte într-un test de memorie verbală.
În ciuda limitărilor de timp şi de format al studiului, acesta deschide noi posibilităţi către înţelegerea importanţei consumului mixt de sâmburi şi nuci crude şi nesărate pe termen lung, ca parte a unei diete sănătoase, cu efecte benefice asupra funcției vasculare a creierului.
Din locul de producţie sau de recoltă şi până în farfurie, nutrienţii din alimente se transformă şi se pot degrada din cauza luminii, a oxigenului din aer, a temperaturii din timpul depozitării sau preparării. Pentru o dietă bogată din punct de vedere nutriţional, este necesar ca vitaminele şi mineralele din alimente să fie prezervate eficient şi consumate într-un mod optim.
pentru a beneficia de toţi nutrienţii disponibili.
Sfaturi practice pentru păstrarea nutrienţilor din alimente
1. Cumpăraţi fructe şi legume aflate în stadiu de maturitate a coacerii, în cantităţi mici, şi consumaţi-le cât mai proaspete. Fructele perisabile (căpşune, vişine, fructe de pădure) şi legumele cu frunze verzi îşi pierd proprietăţile după 2-3 zile, pe când merele, citricele şi rădăcinoasele sunt mai rezistente.
2. Alegeţi să faceţi aprovizionarea din piaţă, de la producători locali sau din surse bio, din zona în care locuiţi, pentru a evita pierderea nutrienţilor în timpul transportului şi recoltarea produselor când sunt încă necoapte, iar nivelul de nutrienţi este scăzut.
3. Cumpăraţi fructe şi legume congelate, în locul celor
conservate şi respectaţi instrucţiunile de preparare de pe ambalaj. Primele păstrează mai bine mineralele şi vitaminele, nefiind fierte sau preparate termic.
4. Păstraţi alimentele perisabile la frigider, în compartimentele destinate: legumele şi fructele în ladă, iar lactatele şi brânzeturile în partea de sus sau în zona special creată în frigider.
5. Respectaţi timpii optimi de conservare a alimentelor la congelator.
6. Fructele şi legumele cu coajă sau cu frunze exterioare comestibile (varza, salata) acumulează cele mai multe minerale şi vitamine sub coajă. Spălaţi-le bine sau răzuiţi partea exterioară, în loc să curăţăţi cu totul coaja sau să îndepărtaţi frunzele,
7. Anumite vitamine se pierd în timpul fierberii şi al preparării termice îndelungate. Preparaţi la abur, coaceţi sau frigeţi legumele la grătar, la foc rapid, în loc să le fierbeţi în apă. Iar atunci când le fierbeţi în apă, păstraţi lichidul obţinut pentru supe sau alte preparate.
8. Consumaţi fructul şi leguma în întregime atunci când începeţi, iar dacă doriţi să păstraţi o parte din aceasta la frigider, depozitaţi bucata într-un recipient din sticlă şi stropiţi-o cu suc de lămâie. Lămâia conţine vitamina C, care opreşte procesul de oxidare al crudităţilor.
9. Licopenul din roşii îşi creşte biodisponibilitatea la căldură, aşadar încălziţi, coaceţi sau fierbeţi roşiile înainte de a le consuma.
10. Adăugaţi ulei peste legume, fie că le consumaţi crude sau preparate termic. Acesta este esenţial în procesul de asimilare a vitaminelor liposolubile A, D, E şi K.
Inflamaţia este o parte din răspunsul imun şi constituie prima etapă în vindecare a infecţiilor sau a traumatismelor. Atunci când sistemul imunitar reacţionează exagerat faţă de propriile celule, se poate instala inflamaţia cronică, responsabilă pentru o serie de boli, inclusiv demenţă, diabet şi cancer. Dieta joacă un rol important în controlul inflamaţiei cronice - anumite alimente, condimente şi mirodenii au un efect antiinflamator confirmat ştiinţific.
Ghimbir – conţine peste 100 de compuşi cu beneficii pentru sănătate. Studiile realizate cu participanţi care luau suplimente din extract de ghimbir au demonstrat capacitatea acestuia de a reduce markeri inflamatori responsabili pentru osteoartrită, cancer şi alte boli. Ghimbirul poate fi consumat ca atare, în ceaiuri şi cereale cu iaurt, uscat sau pudră în diferite tipuri de alimente, precum şi sub formă de suplimente alimentare.
Turmeric (rădăcină) – conţine peste 300 de compuşi, dintre care curcuminul (sau curcuma) este cel mai studiat. Curcuminul are un efect antioxidant şi antiinflamator, extrem de benefic în prevenţia cancerului şi a bolilor degenerative: demenţă, Alzheimer. De asemenea, suplimentarea de curcumin la persoanele cu osteoartrită a oferit o ameliorare a durerii similară cu cea a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene. Absorbţia optimă a curcuminului se
poate obţine în combinaţie cu piperina din piperul negru.
Piper negru – esenţial în bucătăria lumii, conţine piperină, un compus bioactiv care ajută la ameliorarea senzaţiei de greaţă, a durerilor de cap și a digestiei lente, având şi proprietăți antiinflamatorii. Asociat turmericului, creşte rata de absorbţie a curcumei în sânge, cu efecte benefice antioxidante, antiiflamatorii şi de reducere a durerii.
Cardamom – condiment specific zonei sud-asiatice, utilizat atât în preparatele sărate, cât şi dulci, pentru aroma sa inedită. Extractul de cardamom poate reduce markerii inflamatori şi creşte statusul antioxidant cu până la 90%, având un rol important în
prevenţia diabetului şi a bolii ficatului gras non-alcoolic.
Rozmarin – plantă aromatică, originară din zona mediteraneană, conţine acid rozmarinic şi carnosic, doi polifenoli puternic antioxidanţi. Consumul de ceai din rozmarin proaspăt poate reduce simptomele rinitei alergice, durerea şi rigiditatea articulară care însoţesc osteoartrita.
Scorţişoara – apreciată de mii de ani în gastronomie, are si valenţe antioxidante şi antiiflamatorii, conferite de polifenoli. Trebuie consumată cu moderaţie, în special cea de tip Cassia (din China), ce conţine cumarin, un compus ce poate deveni hepatotoxic, în cantităţi mult mai mari decât tipul Ceylon (din India).
Indiferent dacă obiectivul dumneavoastră este eliminarea kilogramelor în exces, tonifierea musculaturii sau menţinerea în formă, alimentaţia preşi -post antrenament trebuie să fie una corect administrată şi echilibrată nutriţional. Ceea ce mâncaţi poate face diferenţa între un antrenament de succes alături de o stare de bine, sau lipsa energiei în timpul antrenamentului, urmată de febră musculară şi insatisfacţie.
Luaţi o gustare cu 3060 de minute înainte de antrenament, mai ales dacă suferiţi de boli cu impact asupra nivelului glicemic din sânge. Aceasta poate consta în fructe (un măr sau o banană), un castron de cereale integrale sau granola cu iaurt degresat, o felie de pâine prăjită cu un ou fiert şi salată verde sau avocado. Pentru un nivel optim de energie şi forţă musculară în timpul antrenamentului, corpul are nevoie de carbohidraţi complecşi şi de proteine. De asemenea, beţi suficientă apă: 1-2 pahare cu două ore înainte de antrenament şi încă un pahar cu 10-20 de minute înainte de a începe.
Alte preparate pe care le puteţi consuma în ziua antrenamentului, la micul dejun sau prânz: un smoothie din fructe, legume şi frunze verzi, o mână de nuci, sâmburi şi fructe uscate, piept de pui sau peşte cu legume la grătar şi orez integral. În acelaşi timp, dacă ritualul pre-antrenament nu include o gustare, iar
performanţele sunt cele aşteptate, nu este necesar să schimbaţi aceste obiceiuri.
În timpul antrenamentului, faceţi pauze pentru hidratare şi beţi câte puţină apă. Atunci când durata efortului fizic este mai mare de o oră, iar acesta este unul intens, puteţi consuma băuturi special formulate pentru sportivi, care conţin electroliţi.
după antrenament În funcţie de intensitatea efortului fizic, corpul pierde o parte din energia care îi susţine funcţionarea. Aşadar, va fi necesar să îl realimentaţi în scurt timp, în special dacă aveți înainte o întreagă zi.
Într-un interval de 30-60 de minute ar fi ideal să puteţi oferi organismului o doză de carbohidraţi complecşi, pentru energie, sub formă de quinoa, cereale integrale, afine şi alte fructe de pădure, care conţin şi antioxidanţi, contribuind astfel la reducerea durerilor musculare. Proteinele susţin recuperarea post-antrenament şi refacerea fibrelor musculare
şi pot fi obţinute din: carne slabă, ouă, leguminoase, unt de arahide, tofu.
Idei de preparate postantrenament: iaurt grecesc cu fructe de pădure, seminţe de chia şi de dovleac, omletă cu salată verde, toast integral cu unt de arahide, piept de pui sau de curcan cu salată şi legume la grătar sau cartofi dulci.
Nu consumaţi dulciuri procesate, făină albă sau fastfood după antrenament!
Neuropatia periferică reprezintă afectarea nervilor din afara măduvei spinării și a creierului, care sunt responsabili pentru trimiterea informațiilor senzoriale către și dinspre sistemul nervos central. Afectează semnalizarea dintre mâini și picioare și restul corpului și poate provoca durere, amorțeală și furnicături, la nivelul extremităților.
personalizate, bazate pe programe de recuperare şi intensităţi adaptate fiecărui pacient, realizate de către terapeuţi specializaţi în terapii neuromotorii.
• Aerobic: susţine activarea şi tonifierea musculaturii, accelerarea respiraţiei şi optimizarea ritmului cardiac. Exemple de exerciții aerobice: mers rapid, înot sau ciclism.
Cercetătorii au descoperit
că terapiile fizice pot reduce unele dintre simptomele neuropatiei și pot îmbunătăți calitatea vieții persoanelor afectate.
între kinetoterapie şi neuropatie?
Multitudinea de posibile cauze şi de tipuri de neuropatie fac dificilă soluţionarea
şi tratarea afecţiunii
printr-o schemă standard de tratament sau printr-o singură abordare.
Cu toate acestea, programele specifice de exerciții fizice
şi terapii elaborate de kinetoterapeuţi pot ajuta în ameliorarea durerii şi în recuperarea nervilor deteriorați. Pentru aceasta, sunt necesare abordări
Cele mai importante dintre ele sunt creșterea fluxului sanguin și scăderea vasoconstricției, din cauza atrofierii muşchilor afectaţi de neuropatie. Acestea pot atenua durerea neuropatică şi susţin activarea muşchilor atrofiaţi.
Creșterea forței musculare în cazul muşchilor sănătoşi poate ajuta la ameliorarea simptomelor neuropatiei, precum slăbiciunea musculară.
Îmbunătățirea echilibrului, care susţine recâştigarea abilităţilor de coordonare şi menţinerea unei posturi corecte, precum şi prevenirea riscului de cădere și rănire.
Tipuri de exerciţii
fizice recomandate
în recuperarea
neuropatică
• Antrenamente de flexibilitate: ajută la întinderea şi flexibilitatea muşchilor, precum şi la mobilitatea articulaţiilor, prevenind riscul de accidentări. Exemple: flexii ale braţelor şi picioarelor şi împingerea/tragerea lor în faţă, respectiv în spate.
• Exerciții de forţă: ajută la întărirea mușchilor şi la menţinerea densităţii osoase. Exemplele includ: exerciții care utilizează propria greutate corporală (genuflexiuni și flotări), ridicare de greutăți şi întinderi ale benzilor de rezistență.
• Exerciții de echilibru: contribuie la menţinerea și îmbunătățirea forței și coordonării, precum şi a mobilității funcționale a unei persoane. Exemple: ridicarea alternativă a câte unui picior, mers în linie dreaptă etc.
Undeva, la 40 de kilometri în nordul Bucureştiului, în salba satelor de câmpie vălurită, udată de Râul Ialomița şi înţesată de lacuri pitoreşti, ce ascund vechi schituri, tradiţii şi meşteşuguri aproape uitate de lumea modernă, se află satul Piscu. Aici poposea o familie de artişti din Bucureşti, în urmă cu peste 17 ani, cu scopul de a se reconecta cu natura, cu valorile de patrimoniu, şi de a putea crea şi duce mai departe moştenirea culturală. Membrii săi urmau să descopere un vechi sat de olari, unde tradiţia era transmisă din generaţie în generaţie, şi să dezvolte aici unul dintre cele mai de succes modele de reabilitare culturală şi de patrimoniu din România. Haideţi să vă povestim!
Piscu, la fel ca şi altele din zona, este un vechi sat de olari. Aici, încă din vremuri străvechi, oamenii îşi câştigau existenţa lucrând lutul şi arzându-l într-unul din cele peste 120 de cuptoare ale satului. Oamenii trăiau în armonie cu anotimpurile, cu sărbătorile şi cu pământul – sursa lor vitală de hrană şi muncă. De prin anii 70 încoace, meşteşugul olăritului a avut de suferit, iar meşterii mai în vârstă nu şi-au mai transmis mai departe îndeletnicirea, simțind că olăritul nu va mai merge...
Astăzi, în sat, mai sunt numai 2 cuptoare care încă mai funcţionează.
Uliţele satului, gardurile şi porţile caselor, ţiglele, ferestrele şi chiar vechea biserică din sat mai păstrează, totuşi, urmele vechii ocupaţii
a sătenilor şi parcă te invită să descoperi ce se află în spatele zidurilor.
Povestea Şcolii de la Piscu
În anul 2006, familia
Scripcariu: Adriana Scripcariu, istoric de artă şi Virgil Scripcariu, sculptor, ajungeau în Piscu pentru a se retrage din viaţa urbană tumultoasă, a putea crea,
studia şi a-şi creşte copiii în liniştea şi calmul rural. În scurt timp, ei descopereau o nouă lume şi noi oportunităţi prin care şi-au putut oferi cunoştinţele şi expertiza către comunitate, pornind în cercetarea satului și totodată demarând lucrul cu copiii localnicilor. Pentru 11 ani, au îngrijit și o școală primară, unde îi învăţau pe copii despre cultură, patrimoniu şi artă.
Aşa cum este prezentată pe site, Şcoala de la Piscu este „o provocare pentru oricine doreşte să simtă frumuseţea patrimoniului cultural din România şi să se familiarizeze cu valorile acestuia”.
Chiar dacă mica școală primară s-a închis, acțiunea educațională continuă zi de zi și prin programul „Lecția de patrimoniu”, cursuri excelent
ceva: ateliere deschise fie cu meşterii olari ai satului pentru a experimenta practic meştesugul olăritului, pentru copii şi adulţi, o zonă multimedia, concerte şi alte tipuri de evenimente artistice şi educaţionale. Grădina cu sculpturi semnate de artistul Virgil Scripcariu este primitoare și poate prilejui momente de pace şi linişte pe iarbă verde. Se organizează
costând între 15-25 de lei. Muzeul este deschis sâmbăta şi duminica, în intervalul 11:00 – 17:00, pentru vizită fără programare și primește de luni până vineri grupuri programate. Verificați întotdeauna programul de funcționare pe Google Maps și pe pagina de Facebook. Pentru informare despre evenimentele muzeului, accesați: https:// www.facebook.com/ ScoalaDeLaPiscu.
Premii
În anul 2017, Piscu primea titlul de Sat Cultural al României, prin eforturile familiei Scripcariu şi ale Asociaţiei Gaspar, Baltasar & Melchior, reasumânduşi misiunea de a educa şi informa lumea despre patrimoniul vechiului sat de olari de lângă Bucureşti, unde
organizate şi înregistrate într-un nou format, pe canalul de YouTube Școala de la Piscu. Materialele abundă de imagini contemporane și de epocă, precum şi de propuneri de activități creative. Veţi găsi 30 de ”Lecții de patrimoniu” video, cu o medie de 16-18 minute fiecare, pe care le puteţi urmări online și învăţa despre patrimoniul cultural al Bucureştiului, Brâncovenilor, dar şi despre cel din Ilfov, despre cultura Gumelniţa şi până la obiceiul Cucilor şi monumente de arhitectură contemporană.
Odată ajunşi în satul Piscu, puteți descoperi un loc unic în ţară, Muzeul-Atelier Școala de la Piscu. Este unic pentru că nu este doar un muzeu, ci un loc viu, unde, alături de sute de oale de lut din colecţia de ceramică ţărănească, se întâmplă mereu câte
ocazional și ateliere de inițiere în tehnici ale sculpturii îndrumate de Virgil Scripcariu. De asemenea, aici au loc şcoli de vară, tabere de creaţie, întâlniri şi discuţii deschise despre patrimoniu material şi imaterial.
Muzeul s-a născut din eforturile iniţiatorilor şi din dragostea pentru patrimoniu a unei comunități născute ad-hoc în jurul poveștii de la Piscu, din donaţii, voluntariat şi pasiune. Inaugurarea a avut loc în februarie 2021, iar de atunci, muzeul este un adăpost al artelor şi patrimoniului cultural. Aici, vizitatorii pot experimenta ateliere de desen, olărit, linogravură și pictură, ce se desfășoară pe toata durata programului de vizitare. Vizitatorii muzeului sunt cei care susțin proiectul, iar muzeul nu beneficiază de vreo subvenție pentru programul curent. De aceea, accesul în muzeu și la ateliere este însoțit de bilete
istoria este încă vie. În anul 2022, Muzeulatelier Școala de la Piscu a primit unul dintre cele mai prestigioase premii europene în domeniul patrimoniului cultural European Heritage Award / Europa Nostra Award 2022 acordat la categoria Educație/Formare/ Meșteșug. Reușita s-a datorat eforturilor întregii echipe de a prezerva meșteșugul olăritului, a reactiva implicarea comunităților locale, a forma tinere generații în spiritul atașamentului conștient pentru valorile de patrimoniu cultural.
Descoperire plăcută, Echipa i-Tour
