EDITORIAL
4 Scapă de toxine! Nu privi doar în farfurie.
SFATUL SPECIALISTULUI
7 Ține alergiile la distanță
SĂNĂTATEA LA CONTROL
8 Cum știi că ai probleme cu ficatul?
9 Poluarea și hipertensiunea la adolescenți
10 Vitamina D și diabetul zaharat
13 Testarea glicemiei fără ace
INTERVIU
14 Medicație personalizată pe baza profilului genetic
SFATUL PSIHOLOGULUI
17 Strategiile de coping pe înțelesul copiilor
TEHNOLOGIA ÎN SĂNĂTATE
21 Aplicații pentru reducerea timpului petrecut pe dispozitive electronice
FAMILIE
22 Rola de masaj - mișcare și relaxare
26 Gazul metan - poluantul casei noastre
29 Ce faci când mirosul transpirației este neplăcut?
30 Puterea conectării emoționale
33 Cele mai invocate mituri privind somnul bebelușilor
34 Cum petrecem timpul liber fără alcool?
AFECȚIUNI
37 Conjunctivita - virală sau bacteriană?
38 Sforăitul - cauze și remedii
ÎNGRIJIRE
43 Exfolierea - beneficii pentru o piele sănătoasă
44 Urinări frecvente? Când să ne îngrijorăm.
ALIMENTAȚIE
48 Hibiscus și sănătatea cardiovasculară
51 Dieta care are grijă de tiroidă
MIȘCARE
52 Mișcări pentru relaxarea umerilor, la serviciu
LA DRUM CU ALPHEGA
56 Timișoara, Capitală Europeană a Culturii în anul 2023
Texte
Comitetul științific
Dr. Mariana Olingheru
Coordonator Științific
Diana Amza
Psihoterapeut
Prof. Dr. Doina Drăgănescu
Decan Facultatea de Farmacie
Universitatea de Medicină
și Farmacie Carol Davila din București
Mădălina Drugă
Consultant certificat în somnul bebelușilor și al copiilor
Coordonator proiect
Anca Golovei
Copywriter
Anca Stănilă
Grafică & DTP
Adrian Săvescu
Credite foto Shutterstock
www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 1 aprilie - 15 mai 2023.
www.alphega-farmacie.ro contact@alphega-farmacie.ro +40 21 407 77 11
Pentru detoxifiere, nu trebuie să privim doar în farfurie
Detoxifierea nu înseamnă doar regim alimentar. Detoxifierea completă presupune atât purificarea corpului, cât şi a minţii şi a sufletului. Nu doar ceea ce mâncăm ne îmbolnăvește, ci și mediul înconjurător, dar mai ales ceea ce gândim şi simțim.
Corpul ne arată
când are nevoie de detoxifiere
Când a acumulat prea multe toxine, organismul ne dă semnale care ar trebui să ne atragă atenția și să luăm măsuri pentru a ajuta corpul să le elimine:
• oboseala și lipsa de energie aparent nejustificate
• pofta crescută de dulciuri, digestie dificilă, disconfort abdominal, balonare, tulburări de tranzit
• creșterea în greutate, dificultăți de concentrare și atenție, tulburări de memorie
• somnolența în cea de-a doua a parte a zilei
• dureri articulare, dureri de cap, infecții repetate
• respirație urât mirositoare și transpirație excesivă și odorizantă
• stări de depresie sau schimbări bruște de comportament
• alergii diverse, intoleranțe alimentare, dermatite, prurit
• semne de îmbătrânire prematură
Schimbarea obiceiurilor toxice
Detoxifierea trebuie să înceapă cu îndepărtarea ‘’dăunătorilor‘’: proteinele animale (lactatele și carnea roșie procesată), zahărul rafinat, margarina, uleiul rafinat, organismele modificate genetic, sarea iodată, alcoolul, tutunul, băuturile carbogazoase, alimentele procesate, aditivi alimentari,
conservanți, dar și cosmeticele cu parabeni și alte substanţe toxice, dușul cu apă nefiltrată etc.
Dacă vrem să trăim sănătos nu trebuie să privim doar în farfurie, ci și în mediul înconjurător și mai ales în spațiul în care locuim. Emisiile provenite de la mobilier și materialele de construcție, covoarele sintetice, produsele pentru curățenie, apa clorurată și nefiltrată, mucegaiul, acarienii, paraziții – iată ce trebuie să nu uităm atunci când vorbim de detoxifiere. Privarea de somn și lipsa de mișcare sunt alți dușmani ai detoxifierii, tulbură ciclul metabolic și de cel de detoxifiere și regenerare naturală.
Toxicitatea cuantică Nu doar ceea ce mâncăm ne îmbolnăvește, ci și ceea ce simțim. Gândurile toxice, relațiile toxice, anxietatea ascunsă în spatele succesului în carieră, grijile multe, munca până la epuizare – sunt factori care consumă energia vitală de care organismul are nevoie pentru a se vindeca.
Toxicitatea cuantică nu este ceva nou. Cu mult înainte de a descoperi antibioticele, hormonii, îngrășămintele sau conservanții oamenii au fost preocupați de detoxifierea sufletului, de meditație, de rugăciune, de iluminare.
Vindecarea intestinală poate ajuta la atenuarea simptomelor alergice şi se obţine în principal prin eliminarea alimentelor inflamatoare (zahăr, alimente rafinate, organismele modificate genetic etc.).
Deficitul de zinc şi riscul de alergii
Chiar dacă relaţia dintre deficitul de zinc şi rinita alergică este cunoscută de mulţi ani, în practica medicală curentă nu se acordă suficientă atenţie necesarului sporit de zinc cu care se confruntă persoanele care suferă de alergii.
Alergiile sunt afecţiuni în care sistemul imunitar este hiperactiv. Una din cauzele hiper-reactivităţii imunitare este sindromul de intestin permeabil, în care funcţia de barieră a intestinului este afectată prin inflamaţia intestinală cronică şi dezechilibrele microflorei.
Permeabilitatea intestinală anormal crescută permite pătrunderea în fluxul sangvin a unor substanţe care nu ar trebui să treacă din tractul digestiv (ex: proteine nedigerabile).
Printre explicaţiile numărului mare de alergii se află şi carenţa de zinc. Aproximativ jumătate din populaţia globală suferă de un deficit de zinc şi alte minerale. Zincul este un oligoelement esenţial şi joacă un rol important în creşterea celulară, diferenţierea celulară şi apoptoză. Sistemul imunitar cu ritmul său de creştere rapidă depinde în mod special de zincul disponibil, deoarece multe studii au arătat că nivelurile insuficiente de zinc cresc riscul de a dezvolta boli infecţioase, tulburări autoimune şi alergii.
Zincul influenţează răspunsul imunologic, fiind implicat în dezvoltarea, diferenţierea şi activarea limfocitelor T specifice, parte a sistemului imunitar adaptiv.
Zincul are şi proprietăţi antialergice directe, deoarece stabilizează masatocitele –celule imunologice care joacă un rol important în apariţia unei alergii.
Conform studiilor clinice, administrarea de zinc reduce semnificativ simptomele în rinita alergică.
Asigurarea cantităţii de zinc necesare este o importantă măsură terapeutică adjuvantă şi trebuie asociată tratamentului farmacologic de bază.
Parazitozele intestinale pot fi cauza multor alergii, a urticariei sau intoleranţelor alimentare.
Deparazitarea periodică îmbunătăţeşte semnificativ sănătatea intestinală şi poate să amelioreze afecțiunile alergice. Cele mai utilizate antiparazitare în practică sunt: uleiul de alun presat la rece, seminţele de dovleac, pelinul, propolisul şi cuişoarele. În farmacii sunt disponibile diverse fitopreparate pentru deparazitare.
Dr. Mariana Olingheru, Medic Specialist Medicină de Familie, Specialist în Fitoterapie şi Apiterapie
În majoritatea cazurilor, ficatul se îmbolnăveşte de la ,,prea mult”, respectiv: prea mult alcool, prea multă mâncare, prea multă carne şi grăsimi, prea multe medicamente, multe toxine cum sunt cele din mediu, metale grele folosite în lucrările de dantură sau cosmetice, prea mult stres, mânie, furie și frustrare.
Există şi câţiva factori de risc care încep cu ,,prea puţin”: prea puține lichide, prea puțină mișcare, prea puţin somn.
Manifestări care indică suferinţa ficatului
Este bine de ştiut că ficatul, în general, nu doare, cu excepţia cazurilor în care se măreşte foarte mult în volum. Cele mai frecvente indicii ale afectării hepatice sunt balonările, constipațiile sau diareea, intoleranța la grăsime sau la alcool, oboseală generalizată, oboseală în special după masa de prânz, boli de piele, alergii, tulburări de coagulare, fibroame, chisturi,
scăderea libidoului, respectiv impotența, creșterea sânilor la bărbați și migrenele, tulburările de somn între orele 1 şi 3 noaptea.
Pielea – oglinda afectării ficatului
Iată principalele manifestări la nivelul pielii care indică suferinţa ficatului
• Icter (coloraţia galbenă a tegumentelor şi sclerelor –albul ochilor)
• Echimoze (vânătăi) în urma unor traumatisme minime
• Pete pe mâini şi picioare, prurit (mâncărimi ale pielii), piele subţire, striată
• Coloraţie roşiatică a palmelor sau tălpilor (eritem palmar sau plantar)
• Rupturi capilare pe corp, având forma pânzelor de păianjen (teleangiectazii)
• Aspect de cap de meduză pe pielea abdominală (accentuarea ciculaţiei colaterale la nivelul pielii abdomenului, cu iradiere in jurul ombilicului), unghiile în sticlă de ceasornic – semne de ciroză avansată
• Onicoliză la mâini şi la picioare
(separare spontană a unghiei de pe patul unghial)
• Pierderea părului de pe gambe
• Edeme la nivelul membrelor inferioare, mărirea de volum a abdomenului
Ce pași trebuie să urmezi?
Mult timp, afectarea ficatului nu are nici un semn sau simptom. Când apar manifestările descrise mai sus, deja afectarea ficatului este avansată.
De aceea, este bine să faci periodic un control medical de rutină prin medicul de familie. Acesta îți va indica un set obligatoriu de investigații, în funcţie de vârstă, sex, istoricul medical și stilul tău
Ești sedentar? Stai pe scaun mai mult de 6 ore pe zi? Ai multe griji? Te enervezi uşor şi faci des crize de furie? Consumi alcool sau mănânci nesănătos? Consultă un medic și solicită și un set de investigații pentru ficat.
Efectele poluării aerului asupra sistemului cardiovascular şi a celui respirator, la adulţi, sunt cunoscute, însă un număr limitat de studii au fost publicate despre aceste efecte asupra copiilor. O cercetare longitudinală, realizată de Universitatea King’s College din Londra, a studiat modul în care expunerea îndelungată la particulele poluante din aer afectează sănătatea cardiovasculară a copiilor şi a adolescenţilor.
Poluarea aerului Sursele de poluare a aerului sunt diverse: industria poluează masiv cu oxizi de sulf, iar arderea combustibililor fosili pentru generarea de electricitate, pentru transport și în locuințe, contribuie cu aproximativ jumătate dintre emisiile de PM 2.5, PM 10 (particule fine în suspensie), monoxid de carbon şi oxizi de azot (NOx).
Alte surse sunt agricultura, cu emisii însemnate de amoniac şi metan, precum şi depozitarea, arderea și tratamentul deșeurilor.
Particulele poluante din aer sunt inhalate şi ajung în fluxul sanguin, provocând leziuni vaselor de sânge și căilor respiratorii, cancer pulmonar, afecţiuni cardiace şi accidente vascular cerebrale (AVC).
Efectele poluării atmosferice asura tensiunii arteriale (TA) la copii şi adolescenţi Studiul publicat de King’s College în februarie 2023 a urmărit, timp de 3 ani, modul în care poluarea atmosferică afectează TA a 3.284 de copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 11 şi 16 ani. Tinerii erau elevi la şcolile din Londra, unde, la fel ca în România, se înregistrează constant depăşiri ale valorilor-limită de poluare. Perioada cuprinsă între 11-16 ani este deosebit de importantă în dezvoltare, efectele negative asupra organelor în această etapă putând duce la complicații pe tot parcursul vieții. Rezultatele relevă că mediile cele mai poluate în particule fine (PM 2.5) au fost asociate cu o tensiune arterială mai mare la toate vârstele, resimțită în special în rândul fetelor (o
creștere de 1 μg/m3 a PM 2,5 a fost asociată cu mărirea cu 1,34 mm Hg a TA sistolică la fete și cu 0,57 mm Hg a TA sistolică la băieți). TA crescută poate crește riscul de hipertensiune arterială, atac de cord și AVC la vârsta adultă.Interesant este că dioxidul de azot (NO2), cu efecte nocive considerabile asupra sistemului respirator a fost asociat cu o tensiune arterială scăzută. Tensiunea arterială sistolică a scăzut cu ~5 mm Hg pentru băieți și ~8 mm Hg pentru fete când NO2 aproape s-a dublat de la o concentrație scăzută la o concentrație ridicată. Principalele surse de NO2 sunt arderile diesel şi gaz metan, utilizat în transporturi rutiere, respectiv la gătit.
Studiul a demonstrat și faptul că adolescenții din grupurile defavorizate sunt mai expuși la concentrații anuale mai crescute ale poluanților.
Vitamina D este responsabilă pentru o multitudine de procese la nivelul organismului, existând receptori pentru vitamina D în muşchi, inimă, creier şi sistemul imunitar. Se recomandă suplimentarea cu vitamina D încă de la naştere pentru a preveni rahitismul şi a asigura o dezvoltare normală a sugarilor şi copiilor, iar deficitul de vitamina D afectează sistemul muscular, osos, imunitar şi endocrin.
Cercetări publicate în decursul ultimilor 10 ani au relevat faptul că suplimentarea cu vitamina D poate scădea riscul de apariţie a diabetului de tip 2 cu până la 15% la persoanele care suferă de prediabet. Intervenţii precum schimbarea stilului de viaţă prin exerciţiu fizic regulat şi dietă sănătoasă, precum şi continuarea tratamentelor medicamentoase nu trebuie neglijate, acestea având rezultate mult mai consistente: de peste 50% în cazul stilului sănătos de viaţă şi 30% în cazul tratamentului farmaceutic.
vitamina D
Prediabetul reprezintă un nivel glicemic în sânge mai mare decât normal, însă nu suficient de mare încât pacienţii să fie diagnosticaţi cu diabet zaharat. Persoanele cu prediabet sunt monitorizate periodic şi trebuie să respecte un anumit stil de viaţă şi un tratament recomandat de medic, pentru a preveni instalarea diabetului.
Studiile în domeniul diabetului au constatat că vitamina D poate contribui la scăderea riscului de diabet. Aşadar, a fost efectuată o meta-analiză, care a coroborat rezultatele a trei studii din Statele Unite ale Americii, Norvegia şi Japonia, cu 4190 de participanţi şi o desfăşurare medie timp de 3 ani. Analiza a vizat suplimentarea cu 3.000 UI şi 4.000 UI de vitamina D pe zi şi incidenţa de diabet de tip 2, rezultând o scădere a riscului cu până la 15%, fără efecte adverse asociate unei supradoze de vitamina D.
Chiar dacă suplimentarea cu vitamina D este recomandată în sezonul rece, pentru susţinerea sistemului imunitar şi a altor funcţii ale organismului, doza zilnică trebuie să fie stabilită de medic după testarea vitaminei D în sânge. În acelaşi timp, este necesar să se menţină un stil de viată activ, o alimentaţie adecvată
situaţiei medicale şi continuarea tratamentului recomandat de medic.
Cumpăraţi suplimente cu vitamina D existente în farmacii şi evitaţi sursele care nu pot fi controlate. Verificaţi ca instrucţiunile de pe etichetă să fie complete şi să conţină: ingrediente, instrucţiuni de utilizare, doza zilnică recomandată, avertismente care vizează anumite grupuri de persoane – de exemplu, femeile însărcinate sau care alăptează, termen de expirare, producător.
Diabetul zaharat de tip 1 implică o serie de constrângeri pentru bolnavi, fie pentru a nu le pune viaţa în pericol, fie pentru că societatea nu ştie cum să gestioneze această boală. Cei mai afectaţi sunt copiii, adulţii activi şi cei din zone defavorizate, unde accesul la servicii medicale de calitate şi la educaţie este încă un factor de segregare socială. Testarea glicemiei poate fi, la rândul său, un impediment în integrarea socială, mulţi bolnavi având nevoie chiar şi de 10 testări prin înțepare, zilnic, urmate, uneori de injecţii cu insulină.
Oamenii de ştiinţă şi medicii, dar şi pacienţii de la nivel mondial au dezvoltat, împreună, tehnologii care să faciliteze procesul de monitorizare şi control al nivelului glicemic: glucometre fără ac, pompe automate de insulină, dar şi aplicaţii mobile dedicate.
Tehnologia poate juca un rol important în viaţa bolnavilor de diabet de tip 1. CGM este acum disponibilă, datorită unui senzor purtat direct pe piele. Senzorul este ataşat pe antebraţ, abdomen sau coapsă, conectat la un transmiţător purtat de bolnav, ce comunică în timp real valorile către o aplicaţie de pe tabletă, smartphone sau smartwatch. Acest tip de senzor este disponibil şi în România, fiind foarte util
pentru copii şi persoanele active. Medicul diabetolog poate recomanda senzorul, chiar şi în combinaţie cu o pompă automată de insulină, ce va uşura mult viaţa bolnavilor şi a aparţinătorilor. Dezavantajul acestui tip de tehnologie este costul destul de ridicat al dispozitivelor necesare.
Senzorii implantabili sunt o altă metodă de CGM, însă, de data aceasta, senzorul este incizat sub piele, de către un chirurg. Senzorul măsoară glucoza din lichidul interstițial de sub pielea brațului, în timp real, folosind un polimer care emite fluorescență ca răspuns la nivelurile de zahăr din sânge. Datele sunt apoi trimise către un dispozitiv mobil. Dezavantajul este că senzorul trebuie implantat chirurgical, la fiecare 90 de zile.
Monitorizarea glicemiei fără înţepături
Alte metode aflate în dezvoltare sau chiar disponibile în Statele Unite ale Americii şi în alte ţări din Europa sunt clipsurile de urechi, care se prind de lobul urechii, conțin senzori și dispozitive electronice de calibrare şi transmit informaţiile către o unitate principală, care conține funcții de afișare și control precum receptor și procesor.
Implanturile de foarte
mici dimensiuni în pleoapa inferioară, ce măsoară glicemia din fluidele oculare, plasturii sau brăţările de tip smartwatch ce funcţionează pe baza unor micro-ace care preiau informaţii din lichidul interstiţial sunt în curs de testare sau chiar de utilizare de către un număr limitat de persoane.
La începuturi, farmacistul oferea o soluție de tratament special gândită pentru suferința fiecărui pacient în parte. Farmacia a evoluat spre standardizare, iar acum se vorbește din nou despre personalizare.
Ce va presupune în viitor personalizarea tratamentului pentru pacient?
Fiecare perioadă are parte de acces la tehnică și tehnologii diferite. Cu siguranță, la acele începuturi la care vă referiți dvs. se preparau manual în farmacie diferite forme farmaceutice, pentru a-i ajuta pe cei care aveau probleme de sănătate și cereau ajutor. Activitatea aceasta există și acum. În toate facultățile de Farmacie din țară, învățarea tehnicilor de preparare pentru formele farmaceutice are o pondere importantă, iar absolvenții farmaciști din prezent au toate cunoștințele necesare.
Ce este diferit acum, ca
abordare, este determinat de posibilitatea de a face teste pe baza cărora să se poată determina profilul genetic și aplicațiile medicale ale tehnologiei de imprimare tridimensională (3D).
Cum va fi redefinit rolul farmacistului în contextul farmacogeneticii și a farmacogenomicii?
Plecând de la lucruri care sunt incontestabile, respectiv că fiecare om are un cod genetic unic, înțelegem și de ce persoane diferite răspund diferit la același tratament medicamentos. Când a fost gândit și aplicat principiul ghidurilor terapeutice, a
fost un lucru foarte bun, adaptat cunoștințelor pe care lumea medicală le avea la acel moment. Și-au dovedit utilitatea o perioadă lungă de timp. Acum, fiind posibilă investigarea profilului genetic individual, avem explicația apariției reacțiilor adverse la anumiți pacienți și la alții nu. Legat de rolul pe care farmacistul îl are în acest context, acesta are posibilitatea de a crea forme farmaceutice noi, care au la bază alte principii față de cele clasice, de a prepara, pe bază de prescripție, produse farmaceutice dedicate unei singure persoane. Avem, în Facultatea de Farmacie, cursuri dedicate prezentării fundamentelor geneticii, precum și activități practice în care studenții pot crea designul și conținutul obiectelor tridimensionale.
Beneficiile medicinei personalizate sunt evidente, însă există motive să ne gândim că acest tip de abordare va schimba dinamica relației dintre farmacist și pacient?
În, esență totul ar putea fi altfel, dar cunoștințele fundamentale pe care le folosește farmacistul sunt aceleași. În toate plecăm de la „Primum non nocere” (în primul rând, să nu faci rău). Ce va fi diferit vine din acest avânt al utilizării tehnologiilor inovatoare.
Imaginați-vă o vizită la farmacie în care dialogul pleacă de la o problemă de sănătate a unei persoane care are anumite particularități: o alergie medicamentoasă, o problemă la rinichi sau boli cronice. Oricare dintre ele
ridică semne de întrebare serioase, legate de găsirea celei mai bune soluții. Cu cele două instrumente la îndemână, ai câteva răspunsuri corecte, în timp real, pentru omul care îți cere ajutorul, fără să ai temerea majoră a reacțiilor adverse generate de o doză nepotrivită, de o substanță activă. Ce ne putem dori mai mult? Rapid, corect, profesionist.
Care sunt principalele provocări în implementarea medicației personalizate la scară largă?
Aș spune că ceea ce ne ajută (noile tehnici și metode de laborator) ar fi și principala provocare. Poți face lucruri extraordinare în laborator și la o scară pilot. Trecerea lor la scara reală, de masă, nu este ușoară, cu atât mai mult cu cât domeniul farmaceutic funcționează pe bază de reguli clare. Este nevoie de o schimbare de gândire și de organizare pe foarte multe paliere: legal, al activității și financiar.
Aproape sau departe, de exemplu, sunt două noțiuni nedefinite. E firea noastră să ne dorim să avem cât mai repede soluții, bani, fericire. Sunt specialități medicale care aplică terapii personalizate și sunt un punct de plecare foarte bun pentru a avea o medicină centrată pe pacient.
Anul acesta sărbătorim 100 de ani de învățământ farmaceutic în România și de la înființarea facultății de Farmacie din București. Şi astăzi, este vizibilă dorința noastră de a respecta valorile fundamentale cunoscute din antichitate: adevărul, binele, frumosul. Sunt 100 de ani de activitate continuă, de progres uman și științific, ca de altfel în întreaga activitate din Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București.
Una dintre cele mai utile categorii de abilități pe care le putem dobândi, exersa și diversifica de-a lungul vieții este aceea de a face față dificultăților, provocărilor și emoțiilor. Însă nu orice strategie este constructivă. În vreme ce unele au efecte negative pe termen scurt sau lung, asupra celui care le folosește, asupra relațiilor, chiar asupra celor din jur (adicțiile, cumpărăturile impulsive, abuzul de alcool, reveria, reunțarea, izolarea, blamarea etc.), altele ajută persoana să treacă prin dificultăți menținându-i echilibrul psihologic și adaptarea. Printre acestea se numără strategii cognitive precum recadrarea (schimbarea perspectivei asupra problemei într-un mod constructiv), rezolvarea de probleme, gestionarea emoțiilor, căutarea de sprijin social, apelarea la religie și suport spiritual și a da un sens propriu evenimentelor.
Dacă adulții dezvoltă abilități adecvate în urma evoluției personale și a experienței de viață, copiii nu au încă nici dezvoltarea cognitivă necesară pentru a accesa anumite strategii, nici experiența de viață suficient de diversă, astfel încât să își poată da seama singuri de efectele pe care strategiile dezadaptative le au asupra lor.
Copiii au nevoie de un ghid care să îi ajute:
• să conștientizeze strategiile folosite spontan
• să interiorizeze strategii adaptative
• să experimenteze strategii noi
• să practice strategiile adaptative.
Atunci când copilul este copleșit de emoții, le va exprima spontan (râs, plâns, înroșire, tantrum), iar uneori
recunoaște sursa supărării („Te-a deranjat că am închis televizorul? Ai fi vrut să te mai uiți? Ah, nu? Oare pentru că am pus jucăriile în cutia lor? Credeai că nu te mai las să te joci deloc? Aha, deci asta te-a supărat.”). Clarificați apoi strategia lui de coping, făcând legătura dintre emoție și comportament: („Te-ai ascuns după canapea pentru că te simțeai furios pe mine, că am strâns jucăriile?”) Cu răbdare și blândețe, rămâneți alături de copil până se liniștește, vorbind cu el și respectându-i
Prima metodă de a favoriza interiorizarea unor strategii de coping adaptative este chiar simpla prezență calmă a adultului. Astfel, copilul învață că ceea ce simte este acceptabil (doar comportamentele sunt discutabile) și că există cineva care îi oferă spațiu să fie, care îl iubește și îl ajută să navigheze furtuna până ce marea de emoții se liniștește.
El învață că emoțiile puternice
și inconfortabile nu mai trebuie respinse, negate, mascate, și capătă apoi încredere că ele se vor liniști.
În plus, copilul interiorizează ceea ce vede la părinți. Atunci când aceștia folosesc abordări diferite, copilul va înțelege că emoțiile și problemele pot fi abordate prin nenumărate strategii – de la a căuta să rezolve problema, la a analiza emoțiile, a respira adânc, a lua o pauză, a cere ajutorul, a discuta cu cineva, a desena, a face haz de necaz, a te ruga sau a anticipa situații, a face un plan de acțiune,
a vedea partea bună a lucrurilor și lista poate, desigur, continua. Povestiți copilului modul adecvat în care ați reușit să faceți față unei emoții sau greutăți, punând accent nu pe suferință, ci pe modul în care strategia respectivă v-a ajutat.
Încurajați copiii să încerce noi modalități de a face față provocărilor, prin ghidare și stimularea conversației sau a comportamentelor respective. Spre exemplu, dacă doriți să îi învățați recadrarea, oferițile o perspectivă luminoasă asupra unei întâmplări percepute inițial ca fiind negativă. Plouă afară și s-a șters desenul trasat cu cretă? Poate fi o tragedie sau poate însemna că a doua zi veți face împreună alte desene și mai frumoase pe asfaltul curat. Desenul, dansul, umorul, tehnicile de respirație –pot fi propuse copiilor în diferite situații pentru ca aceștia să conecteze emoția dificilă cu o activitate care îi reechilibrează.
Nu este suficient a încerca o strategie o singură dată și apoi a o abandona. Lucrați alături de copil la practicarea constantă a strategiilor de coping și puneți în cuvinte procesul de alegere a comportamentului. Puteți să vă dați exemplu personal: „Acum mă simt înfuriată, cred că ori respir și număr până la 10 (tehnici de respirație) ori fac kaboom (utilizarea umorului) Ka-booom! (râsete). Gata, phiuh, a trecut. Acum pot să văd cum rezolv aici (rezolvare de probleme). Pe tine ce te ajută cel mai mult când ai așa o furie?”
În încheiere, amintiți-vă că atât părinții, cât și copiii sunt imperfecți. Imperfecțiunea este ceea ce ne face oameni, iar eșecul de a gestiona „ca la carte” emoțiile înseamnă, poate, doar un semn al durerii și umanității noastre, precum și un pas înainte spre dezvoltare, dacă ne dorim acest lucru.
Mai puţin timp petrecut pe dispozitivele mobile înseamnă mai mult timp în familie, în natură, alături de prietenii din viaţa reală, acolo unde se întâmplă cu adevărat lucrurile şi unde emoţiile şi conversaţiile sunt vii, dar şi mai multă productivitate la serviciu. În plus, un control mai bun al timpului petrecut de copii pe dispozitive şi a calităţii conţinutului vizualizat înseamnă că ei sunt mai sănătoşi şi mai fericiţi. Aşadar, iată câteva instrumente care vă pot susţine în demersurile de a recupera timpul în care sunteţi captivaţi de ecrane.
Space: Break phone
addiction – aplicaţia urmărește timpul de utilizare a telefonului și, astfel, vă ajută să recunoașteți dependența de telefon, chiar dacă aceasta constă în scurte verificări ale notificărilor sau în derulări îndelungate ale aplicaţiilor de socializare sau ale celor de ştiri. Puteţi stabili obiective pentru a monitoriza utilizarea telefonului și numărul de deblocări şi urmări progresul față de aceste obiective în timp. Unele instrumente utile sunt: controlul aplicațiilor, blocarea notificărilor și estomparea ecranului pentru a reduce utilizarea telefonului şi accesarea de sfaturi utile zilnic.
StayFree - Screen Time
– permite controlul timpului petrecut pe smartphone şi concentrare optimă pe
ceea ce aveţi de făcut prin restricționarea utilizării aplicațiilor. Puteți seta limite de utilizare pentru aplicații și veţi primi alerte când le depășiți. De asemenea, puteți vizualiza detaliile de accesare și statisticile din istoricul utilizării. Instrumente utile: statistici prietenoase şi intuitive, modurile focus şi somn ce permit programarea timpului în care aplicaţiile nu vă vor deranja cu notificări, oferindu-vă mai multe teme vizuale din care puteţi alege.
Focus To-Do:
Pomodoro & Tasks
– vă va motiva să rămâneți concentrat pe activitatea pe care o desfăşuraţi, şi să duceți lucrurile la bun sfârșit. Puteţi crea lista de activități pentru zile diferite, într-un singur loc, iar atunci când aveti nevoie să vă concentraţi, porniţi
cronometrul, fie alegând un timp fix, fie unul flexibil. Puteți seta memento-uri pentru sarcinile importante şi să verificaţi timpul petrecut cu sarcina respectivă. Instrumente utile: organizator de sarcini, memento, modalitate de urmărire a obiceiurilor, sarcini recurente, statistici detaliate ale distribuției timpului şi sarcinilor finalizate.
Fiecare dintre aceste aplicaţii, dar şi multe altele dezvoltate special pentru Android sau iOS, necesită utilizarea pentru o anumită perioadă de timp, spre a deveni utile pe termen lung. De asemenea, ele sunt potrivite atât pentru adulţi, cât şi pentru copii, oferind timp de calitate dedicat studiului, sarcinilor de serviciu, activităţilor în casă, socializării sau relaxării.
Rolele de masaj reprezintă o metodă eficientă de reducere a tensiunii musculare, de creștere a rezistenţei şi a mobilităţii muşchilor, fie pentru încălzire înainte de antrenament, fie pentru recuperarea activă post-exercițiu. Cunoscută tehnic ca eliberare miofascială, utilizarea rolelor de spumă pentru masaj a devenit o practică de fitness şi fizioterapie larg acceptată.
1. Masajul cu rola din spumă previne formarea de aderenţe musculare. Perioadele de inactivitate sau, dimpotrivă, activitatea fizică intensă, produc acumulări de colagen la nivel muscular, denumite aderenţe, care provoacă durere şi contracturi. Utilizarea rolei de masaj pe zonele dureroase sau pe muşchii neutilizaţi, prin aplicarea de frecare şi presiune nu permite acumularea de colagen, menţinând muşchii mai flexibili şi ameliorând durerea, pentru a vă asigura o postură corectă.
2. Eliberarea miofascială contribuie la menţinerea elasticităţii articulare şi musculare. Prin prevenirea formării de adeziuni şi a contracturii musculare, masajul cu rola asigură o mai mare capacitate de alungire musculară, o gamă optimă de mişcari articulare şi performanţă generală a mișcării. De aceea, este recomandat masajul cu rola ca parte a pregătirii fizice înainte de un antrenament. Un alt avantaj este prevenirea de accidentări şi leziuni musclare asociate antrenamentelor realizate fără încălzire.
3. Contribuie la o recuperare mai uşoară post-antrenament. Inflamația naturală care apare în timpul procesului de recuperare, din cauza noilor molecule de colagen formate pentru a repara țesuturile, ar putea fi o cauză a aderențelor musculare. Utilizarea unei role de spumă după exercițiu fizic poate ajuta
la minimizarea riscului de formare a acestora, precum şi la relaxarea musculară, prevenind fenomenul de febră musculară îndelungată.
Veţi avea nevoie de o rolă fermă, din spumă, preferabil cu mici protuberanţe care vor aplica mai multă presiune pe zonele pe care doriţi să le masaţi. Similar, puteţi utiliza o minge de tenis sau alte mingi de dimensiuni similare, din cauciuc.
Veţi realiza masajul cu ajutorul greutăţii şi forţei propriului corp. Aşezaţi fiecare zonă şi rulaţi-o pe rola de masaj, aplicând şi presiune prin apăsarea membrelor pe rolă, timp de 30 până la 120 de secunde pentru fiecare grupă de muşchi pe care doriţi să o antrenaţi. Intensitatea unei singure mișcări de rulare ar trebui să fie moderată, iar mișcarea va dura aproximativ 3 secunde. Se recomandă menținerea rolei pe zone deosebit de sensibile. Pe parcursul unei sesiuni, veţi folosi între 1 și 3 aplicații, separate de o pauză de 30 de secunde.
Gătitul cu ajutorul combustibililor fosili poate polua aerul din bucătărie şi din casă. Aprinderea şi arderea gazului metan, şi cu atât mai mult a GPL, cărbunelui şi lemnului pentru a găti, produc poluanți atmosferici nocivi, cum ar fi particule fine (PM) și oxizi de azot, care pot irita plămânii şi crește riscul de astm, cancer pulmonar și boli de inimă. Copiii, vârstnicii, femeile gravide și cei cu afecțiuni de sănătate preexistente sunt mai vulnerabili la poluarea rezultată.
Gradul de poluare din interiorul casei depinde de tipul de combustibil utilizat, dar şi de măsurile de prevenţie care se iau în timpul gătitului. Curentul electric nu expune participanţii la gătit la niciun pericol, dar până la schimbarea plitei, cu una electrică, iată cum vă puteţi proteja împotriva poluării produse de arderea combustibililor fosili:
Aerisiţi. Menţineţi un geam deschis în timp ce gătiţi. Preferabil, pentru o bună circulaţie a aerului, încercaţi deschiderea atât a unui geam, cât şi a unei uşi.
Porniţi hota. Dacă bucătăria este echipată cu hotă, gătiţi cu hota pornită. Aceasta poate absorbi atât mirosurile neplăcute şi aburul din timpul gătitului, cât şi particulele poluante.
Gătiţi pe arzătoarele dinspre perete. Veţi menţine o distanță mai mare față de
sursa de poluare, iar hota este mai eficientă raportat la acestea.
Utilizaţi electrocasnice pentru a reduce timpul e ardere al combustibililor fosili. Tot electrocasnicele vă vor ajuta în prepararea nepoluantă a alimentelor: toaster, ceainic electric, slow cooker, air fryer.
Prăjiţi mai puţin: prăjitul alimentelor nu este recomandat, atât din considerente nutriţionale, cât şi al nivelului de poluare, întrucât se emit mai multe particule poluante decât prin alte metode de preparare (fiert, gătit la abur, copt). Prăjitul poate contribui cu mai mult de jumătate din emisiile totale în timpul gătirii.
Reduceţi timpul petrecut în bucătărie, la gătit. Alegeţi
reţete care necesită un timp minim de preparare a ingredientelor şi care se pot fierbe sau coace, mai departe, fără aportul dumneavoastră. Preparatele vegetariene sunt, în general, mai uşor şi mai rapid de gătit. În plus, sunt mai sănătoase.
Reduceţi numărul de persoane care stau în bucătărie în timpul gătitului. Dacă un singur membru al familiei este responsabil cu pregătirea mesei, celelalte persoane, în special cele din grupurile vulnerabile, pot sta în altă încăpere.
Dacă este posibil, încercaţi să treceţi de la plita şi cuptorul pe gaz, la unele electrice. Plita cu inducţie nu produce poluare atmosferică şi nici nu prezintă riscuri de ardere atât de mari ca plita pe gaz.
Modificări ale mirosului de transpiraţie pot fi determinate de tulburări hormonale, alimentaţie sau anumite boli. Ce ne trasmite mirosul neplăcut al transpiraţiei şi ce ar trebui să facem pentru a ne asigura că nu vom fi excluşi din grupul de prieteni, evitaţi de colegii de serviciu sau că avem grijă de sănătate?
De unde vine mirosul de transpiraţie?
Există două tipuri de glande sudoripare: glandele exocrine, foarte numeroase pe toată suprafaţa corpului, ce secretă sudoare cu scopul de a scădea temperatura corpului şi glandele apocrine, existente în special în zonele axilare şi inghinale, care îşi încep activitatea în perioada pubertăţii şi secretă transpiraţie prin foliculul pilos.
Transpiraţia, în sine, nu miroase. Însă, în contact cu bacteriile de pe corp, dezvoltă miros, care poate fi neplăcut.
O cantitate mare de transpiraţie excretată în afara situaţiilor de căldură excesivă, activități sportive sau evenimente stresante se numeşte hiperhidroză, iar mirosul apărut ca urmare a activităţii bacteriene poate indica anumite situaţii medicale ce necesită atenţie.
Ce să faci atunci când transpiraţia miroase urât?
• Mirosul neplăcut al transpiraţiei axilare poate fi îndepărtat prin spălarea temeinică a axilelor cu un săpun antibacterian şi utilizarea unui produs de tip deodorant sau antiperspirant. Faceţi duş după activităţi fizice. Menţineţi zonele axilare şi înghinale epilate pentru a preveni acumularea de bacterii pe firul de păr.
Atenţie! După o activitate fizică intensă corpul va mai transpira un timp, pentru a scădea temperatura. Aşteptaţi câteva minute înainte de a vă spăla. Veţi evita umezeala şi mirosul neplăcut, care pot impregna hainele curate.
• Alimente precum ceapă, usturoi, broccoli, varză, carne roşie, dar şi condimente precum sosurile iuţi, curry, monoglutamatul de sodiu sau
alcoolul determină un miros neplăcut al transpiraţiei. Încercaţi să le excludeţi din alimentaţie, pentru a vedea dacă situaţia se ameliorează.
• Modificările hormonale normale din timpul pubertăţii, sarcinii, alăptării şi, mai târziu, a menopauzei conduc atât la modificări în volumul şi mirosul sudorii. Purtaţi haine comode, din bumbac. Schimbaţi-le frecvent şi spălaţi-le la temperaturi mai înalte, pentru a elimina bacteriile care menţin mirosul de transpiraţie.
• Boli precum diabet zaharat, gută, boli hormonale (ex: hipertiroidism), renale şi hepatice şi diferite tipuri de infecţii produc modificări ale mirosului de transpiraţie, de la mirosuri dulcegi şi fructate în diabet şi până la miros de amoniac sau înălbitor în bolile renale. Aşadar, dacă observaţi modificări neașteptate în mirosul corporal sau în volumul de transpirație, consultaţi medicul.
Nevoia de apartenență, de conectare și intimitate reprezintă una din nevoile psihologice de bază ale omului. Este poate ceea ce ne umanizează și ne rafinează interacțiunile și propria dezvoltare psihică, deoarece simpla îngrijire a nevoilor fizice nu este suficientă pentru a răspunde potențialului de dezvoltare a creierului uman.
Astfel, a ne conecta emoțional la altă persoană este în beneficiul amândurora, căci sentimentul plăcut de a fi văzut, recunoscut, înțeles, acceptat este reciproc. Uneori, această conectare emoțională salvează vieți, alteori doar le schimbă –în orice caz, ea răspunde unei chemări interioare de a fi văzut, recunoscut, înțeles, validat și acceptat în existența ta printre alții, iar acest lucru simplu face viața mai bună.
Ce putem face pentru a ne conecta emoțional? Iată mai jos câteva recomandări:
Încetinește ritmul.
Conectarea emoțională se face pe îndelete, nu pe fugă, iar acest lucru înseamnă că este nevoie să găsim sau să creăm contextul potrivit discuțiilor profunde.
Oferă atenția ta completă persoanei cu care discuți.
Conectarea emoțională este întreruptă de sarcinile desfășurate simultan. Lasă deoparte distragerile și dedică-te persoanei din fața ta, fie că este vorba de copil, de partener, de un prieten sau coleg de muncă.
Ascultă nu pentru a răspunde, ci pentru a înțelege. Acest lucru înseamnă să îl pui pe celălalt pe primul loc, cu lumea lui, preocupările și grijile sale, fără să te gândești că trebuie să contrazici, să salvezi sau să îndrepți ceva.
Oferă spațiu emoțiilor și gândurilor, arătând empatie. Nu judeca, nu respinge sau nu bloca emoțiile persoanei care își deschide sufletul către tine. Oferă-i posibilitatea să fie autentic – această deschidere vulnerabilă este de cele mai multe ori un dar pe care nu multor persoane îl putem oferi.
Răspunde nu a pentru a sfătui, ci pentru a demonstra înțelegerea. Arată-i
persoanei ce ai înțeles, exprimând în propriile tale cuvinte emoțiile, gândurile, preocupările sale. Acest lucru contribuie la sentimentul de a fi înțeles, iar dacă nu ai înțeles bine ceva, fii sigur că persoana va aprecia efortul tău și va clarifica.
Împărtășește trăirile tale și arată-ți afecțiunea. Sentimentul de conectare emoțională este construit ca un pod, din ambele sensuri. Există, astfel, câteva lucruri care atunci când sunt împărtășite, se înmulțesc - ele nu dispar de la cel are le dăruiește: informațiile și iubirea. Manifestă afecțiunea prin gesturi de iubire (mângâiere, îmbrățișare, oferirea de ajutor fără a solicita ceva în schimb) și împărtășește la rândul tău propriile trăiri, fără a deturna conversația către problemele tale.
Somnul bebelușului este unul din principalele subiecte de interes și, de multe ori, motiv de îngrijorare pentru părinți, mai ales în primele luni de viață. Fie bebelușul doarme în reprize scurte de somn, fie se trezește des sau nu poate adormi din cauza suprastimulării, oricare dintre aceste situații va stârni preocuparea părinților pentru știința somnului.
Dacă bebelușul se trezește noaptea, înseamnă că îi este foame. Fals! Bebelușii mai mari de vârsta de 4 luni pot avea doar 2 hrăniri pe noapte. După vârsta de 7 luni pot rămâne cu o singură hrănire, iar după vârsta de 9-10 luni pot să nu mai mănânce noaptea.
Erupția dentară afectează somnul bebelușilor. Fals! Erupția dentară poate provoca o perioadă de 1-2 zile de agitație, dar constant, nu punctual și nu pentru perioade de luni sau săptămâni.
Deși accesul la informație este nelimitat și facil, în încercarea de a identifica soluții pentru somnul celui mic putem întâlni și surse care pot crea confuzie sau chiar informații eronate. Iată care sunt cele mai invocate mituri privind somnul bebelușilor:
Bebelușul trebuie să doarmă ziua în lumină, ca să știe că este zi. Fals! Ritmul circadian se stabilizează la majoritatea bebelușilor în jurul vârstei de 8 săptămâni. Somnul în întuneric ajută la secreția hormonului de somn, melatonina.
Bebelușii mai mici de 6 luni nu dorm toată noaptea. Fals! Există bebeluși care, după ce trec de vârsta de 4 luni, reușesc să doarmă legat între 8-12 ore.
Bebelușului meu nu îi place să fie înfășat. Înfășatul bebelușilor mai mici de 4-5 luni îi ajută foarte mult să fie liniștiți pe parcursul somnului - le recreează mediul din viața intrauterină și diminuează reflexul Moro.
Sleep trainingul este singurul mod de a îmbunătăți somnul copilului. Fals! Somnul bebelușului se poate îmbunătăți printr-o rutină bună, prin ajustarea programului, prin stabilirea unui cadru de somn adecvat, prin starea bună a mamei și prin conectarea cu cel mic.
Bebelușilor le e teamă de întuneric. Fals! Copiii încep să înțeleagă noțiunea de întuneric după vârsta de 2 ani, când li se dezvoltă imaginația.
Nu trebuie să trezim un copil care doarme! Parțial adevărat. Ideal este să nu trezim un copil care doarme decât dacă somnul respectiv depășește 2 ore, dacă se decalează mult programul sau dacă avem prea mult somn de zi.
Copiii adorm când sunt suficient de obosiți. Fals! Dacă nu urmărim semnele de oboseală și perioadele de veghe, riscăm să ne confruntăm cu un copil obosit în exces, care va fi foarte greu de liniștit.
Hrănirile în somn ajută somnul. Fals! Hrănirea prin somn sau așa-numitele dream feeduri aduc asociere de somn puternică cu hrana, declanșează digestia când copilul doarme și, pe termen lung, intensifică trezirile de noapte.
Consumul excesiv de alcool este o problemă majoră, în special în rândul bărbaților. Mai mult de jumătate dintre bărbații şi 18% dintre femeile din România au declarat că cel puțin o dată pe lună consumă alcool în exces, ceea ce reprezintă una dintre cele mai ridicate rate din UE. Acestea sunt rezultatele unui studiu publicat de Ministerul Sănătăţii din România, în iulie 2022.
Cum putem remedia aceste date îngrijorătoare, în condiţiile în care consumul de alcool reprezintă o activitate preferată recreaţională şi de socializare?
În primul rând, prin schimbarea acestei prejudecăţi şi oferirea de alternative non-alcoolice: de la activităţi şi până la băuturi şi cocktailuri cu 0% alcool.
fără alcool
Fie că vrem să ne bucurăm de vremea frumoasă şi de aer curat alături de prieteni sau familie, la grătar sau picnic, sticlele de bere cu alcool pot fi înlocuite cu bere fără alcool. Nu petreceţi prea mult timp la grătar, ci încercaţi să fiţi activi: jucaţi fotbal, tenis de picior, badminton sau orice alt joc, alături de ceilalţi adulţi şi de copiii din grup. Timpul va trece mai plăcut şi vă puteţi răcori cu limonadă, sucuri naturale sau apfelschorle (şpriţ nemţesc din suc de mere cu apă minerală rece).
Ieşirile cu prietenii sau colegii de serviciu, după program, nu trebuie însoţite de cocktailuri cu alcool sau pahare de vin pentru fi mai interesanţi sau mai dezinhibaţi. Încercaţi alte opţiuni de a vă distra în grup, mergând în locuri care oferă activităţi precum: ping-pong, darts, bowling, mese de fotbal, jocuri de societate (de tip boardgames), escape rooms sau chiar spaţii destinate realităţii virtuale.
Experienţele împreună aduc mult mai multe subiecte de conversaţie, amintiri de calitate şi o stare mai bună, pe termen lung, faţă de consumul de alcool. În plus, băuturile non-alcoolice au mai puţine calorii, datorită conţinutului redus de zahăr, fiind mai sănătoase.
Iată câteva idei de băuturi fără alcool, pe care le puteţi prepara pe cont propriu sau comanda la bar, data viitoare când mergeţi în oraş.
Virgin Mojito
Clasicul Mojito, non-alcoolic, se poate prepara cu 400 ml suc de mere, 6 linguri de zahăr brut, 3 lămâi verzi şi câteva de frunze de mentă. Se dizolvă zahărul în suc, strivind puţin feliile de lămâie, apoi se introduce menta. Se va păstra la frigider, iar la servire se va adăuga apă minerală şi, opţional, gheaţă.
Smoothie-uri de fructe
Pasaţi diferite combinaţii de fructe de sezon, o banană rece de la frigider şi câteva frunze de busuioc sau mentă, pentru aromă.
Limonadă aromată
Meniurile din restaurante sunt pline de opţiuni de limonadă cu mentă, siropuri sau piureuri din fructe. Încercaţile şi preparaţi-le apoi şi acasă!
Conjunctivita este o boală inflamatorie a conjunctivei, ţesutul transparent care se află între globul ocular, pleoapă şi mediul extern şi protejează ochiul. Aceasta poate fi de natură infecţioasă, din cauză virală sau bacteriană – puternic contagioasă, fie alergică - necontagioasă. Cum le deosebim şi ce remedii există pentru conjunctivitele infecţioase?
CV este cauzată de un virus şi poate apărea ca urmare a unei infecţii respiratorii, prin contagiune de la alte persoane sau prin transferul virusului către canalul lacrimal.
Simptome în CV:
• Ochi roşii, dilatarea vaselor de sânge de la nivelul conjunctivei
• Senzaţie de corp străin în ochi şi disconfort la clipire
• Usturime sau senzaţie arsură
• Inflamarea pleoapelor
• Vedere uşor înceţoşată şi sensibilitate la lumină (fotofobie)
• Secreţii conjunctivale incolore
• Secreţii nazale
Tratamentul în CV constă în remedii simptomatice: administrarea de lacrimi artificiale şi, oral, antiinflamatoare nesteroidiene, comprese reci aplicate pentru scurt timp pe ochi.
CB este cauzată de pătrunderea bacteriilor de tip stafilococ sau streptococ la nivelul conjunctivei, prin contagiune cu alte persoane infectate, igienă deficitară a mâinilor, utilizarea obiectelor de igienă sau cosmetice în comun cu alte persoane infectate sau a lentilelor de contact neigienizate optim.
În plus faţă de simptomele CV, se pot observa secreţii conjunctivale purulente, care se lipesc de pleoape şi determină un disconfort major, dar şi prurit la nivelul pleoapelor.
Tratamentul în CB constă în aplicarea de picături sau unguente cu antibiotic, prescrise de medicul oftalmolog sau farmacist şi igienă adecvată:
fiecare ochi va fi curăţat cu dischete demachiante individuale, aruncate apoi la gunoi. Nu sunt recomandate compresele, întrucât ajută în proliferarea bacteriilor. Dacă simptomele nu se ameliorează în câteva zile sau se agravează, mergeţi la medicul oftalmolog.
• Spălaţi-vă mai des pe mâini şi evitaţi atingerea ochilor şi a feţei, în general.
• Utilizaţi şerveţele oftalmologice sau dischete demachiante individuale pentru igiena ochilor.
• Schimbaţi zilnic şi spălaţi faţa de pernă şi prosopul de faţă cu apă fierbinte şi detergent.
• Nu utilizaţi prosoape, flacoane cu picături sau unguente oftalmice, cosmetice sau obiecte de igienă în comun cu alte persoane.
• Nu vă machiaţi, iar după vindecare schimbaţi fardurile şi instrumentele de machiaj care nu pot fi igienizate corespunzător.
• Nu mergeţi la serviciu, mai ales dacă lucraţi în colectivitate.
• Nu purtaţi lentile de contact şi schimbaţi-le după ce conjunctivita a trecut.
Sforăitul poate fi un perturbator al somnului, atât pentru cei care sforăie, cât şi pentru parteneri. De câte ori nu s-a întâmplat să fiţi treziţi de zgomotul gutural al sforăitului partenerului? Acest sindrom este foarte întâlnit la bărbaţi, peste 40% dintre ei fiind afectaţi direct şi aproximativ 28% dintre femei sforăind.
Sforăitul apare atunci când aerul nu poate trece normal prin căile respiratorii, în timpul somnului. Când căile respiratorii sunt îngustate sau parțial blocate, respirația determină o vibraţie a ţesuturilor, rezultând sunetul specific. Aproape toată lumea sforăie ocazional, fie din cauze anatomice, fie din cauza poziţiei în somn sau a obiceiurilor de viaţă.
Cauzele sforăitului Apneea obstructivă în somn (AOS) constă în întreruperi repetate ale respiraţiei, datorate colapsului parţial sau total al căilor aeriene în timpul somnului. Acest sindrom determină reluări zgomotoase ale respiraţiei şi sforăit puternic. În acelaşi timp, AOS cauzează treziri nocturne, scăderea calităţii somnului, oboseală în timpul zilei, depresie, hipertensiune arterială şi probleme cardiace.
Greutatea corporală excesivă se reflectă şi în acumularea de grăsime la nivelul gâtului, îngustarea căilor respiratorii şi sforăit. Dar şi oamenii cu un index normal al masei corporale pot sforăi.
Consumul de alcool şi de medicamente cu efect miorelaxant şi sedativ provoacă sforăitul prin relaxarea mușchilor feţei şi ai gâtului. De asemenea, fumatul contribuie la inflamarea şi îngustarea căilor respiratorii. Anomaliile anatomice precum deviaţia de sept, dar şi congestia nazală împiedică procesul normal de respiraţie pe nas. Acestea pot fi accentuate şi de poziţia în somn: pe spate, cu faţa în sus.
Dacă suspectaţi că aţi putea suferi de deviaţie de sept sau AOS, mergeţi la medic. Vor fi necesare o serie de investigaţii şi o monitorizare a somnului la domiciliu, iar medicul poate oferi inclusiv soluţii chirurgicale. Iar dacă greutatea corporală este o problemă, încercaţi să scăpaţi
de kilogramele în plus şi urmăriţi efectele.
Persoanele care urmează anumite tratamente medicamentoase ce pot determina sforăit vor administra medicamentele cu câteva ore înainte de somn. La fel, nu consumaţi alcool înainte de a vă culca şi renunţati la fumat. Congestia nazală poate fi cauzată de o infecţie respiratorie, rinită cronică sau alergică. Utilizaţi decongestionante nazale adecvate situaţiei, pentru ameliorarea congestiei şi a sforăitului.
Schimbaţi poziţia în somn, încercând să dormiţi pe o parte. Puteţi utiliza perne speciale pentru somnul pe o parte sau alte dispozitive existente în farmacii: dopuri, cleme sau benzi nazale antisforăit.
Indiferent de anotimp, dar cu atât mai mult primăvara şi vara, ne dorim o piele sănătoasă şi luminoasă. Tratamentele cosmetice realizate de profesionişti pot asigura aceste idealuri, însă există şi soluţii accesibile, pe care le puteţi aplica acasă şi oferindu-vă avantaje nepreţuite pentru sănătatea tenului şi a pielii. Unul dintre acestea este exfolierea periodică a feţei şi a corpului.
Există două tehnici principale de exfoliere: fizică şi chimică. În funcţie de tipul de piele se va alege o tehnică de exfoliere, astfel: pielea sensibilă, cu tendinţe acneice, va răspunde mai bine la exfoliere chimică, pe bază de acizi sau enzime, iar pentru pielea normală şi mixtă se pot utiliza scrub-uri, microdermabraziune sau alte metode fizice.
• Curăţă porii de impurităţi, în profunzime, şi previne acneea. Producţia excesivă de sebum constituie o sursă de excelentă pentru fixarea murdăriei şi blocarea porilor, ceea ce duce la multiplicarea bacteriilor, inflamaţii şi acnee. Îndepărtarea celulelor de piele moartă, împreună cu praful şi alte reziduuri din aer, desfundă porii.
• Reduce dimensiunea porilor, a petelor pigmentare şi a cicatricilor superficiale. Exfolierea eliberează porii şi elimină stratul de piele moartă, fie prin îndepărtare fizică, prin dizolvare chimică, ameliorând textura pielii, uniformizând tonul şi conferind luminozitate tenului.
• Susţine o mai bună circulaţie periferică atât la nivelul tenului, cât şi al corpului. Exfolierea cu diferite scrub-uri, în special naturale, stimulează circulaţia sangvină şi detoxifierea organismului. Aceasta va rezulta inclusiv într-un aspect mai sănătos al pielii.
• Contribuie la sinteza de colagen. Colagenul este o proteină produsă de piele, cu rol în menţinerea elasticităţii cutanate şi în prevenirea formării ridurilor. Exfoliantele ce conţin acizi, substanţe antioxidante, în special vitamina C şi alte
vitamine aduc un extra beneficiu tenului, contribuind la formarea colagenului şi la crearea unei bariere antioxidante, ce ajută la menţinerea fermității pielii.
• Optimizează absorbția cremelor hidratante, a serumurilor cu rol antioxidant, ce stimulează colagenul și a tratamentelor anti-acnee. Prin îndepărtarea stratului superficial de celule moarte și deteriorate, pielea devine mai permeabilă, permițând penetrarea în profunzime a elementelor benefice din cosmeticele utilizate în ritualurile de îngrijire a pielii.
Atenţie! Utilizaţi exfoliante fizice la minimum 3-4 zile, pe care le puteţi alterna cu cele chimice uşoare, aplicând întotdeauna cremă cu protecţie solară de minimum 30 SPF, atunci când ieşiţi din casă.
Principalele organe care filtrează sângele, contribuind la detoxifierea naturală a organismului, sunt rinichii. În timpul procesului de filtrare, la nivelul acestora se produce urina, ce ajunge apoi în vezica urinară, de unde este excretată. În medie, o persoană urinează de 6-7 ori în 24 de ore, atunci când consumă 2 litri de lichid pe zi.
de culcare, poate determina cel puţin o trezire nocturnă pentru a urina, perturbând calitatea somnului. De asemenea, modificarea poziţiei organelor
prostatei, calculi renali, infecţii cu transmitere sexuală, tumori în zona pelviană, radioterapie, probleme neurologice sau diabet.
Când este necesar un consult medical?
Orice depăşire constituie creşterea frecvenţei urinărilor şi poate ridica o serie de îngrijorări, mai ales atunci când sunt îndeplinite şi alte criterii. Identificarea precoce a problemei şi un consult medical pot duce la un tratament în timp util, prevenind posibile complicații.
Consumul de lichide, mai ales cele cu conţinut ridicat de cofeină, alcool, zahăr, dar şi anumite ceaiuri din plante medicinale, are efect diuretic, crescând frecvenţa urinărilor şi cantitatea de urină eliminată. O cană de lichid băută seara, înainte
interne şi creşterea dimensiunii uterului constituie un factor principal pentru creşterea frecvenţei urinărilor la persoanele însărcinate, începând încă din primul trimestru de sarcină.
Cauze medicale ce pot determina micţiuni frecvente au, în general, legătură cu organele şi procesele implicate în excreţie. Aşadar, cel mai des, infecţia tractului urinar poate determina nevoia de a micţiona mai des, fiecare episod fiind însoţit de disconfort local şi dureri la nivelul abdomenului inferior. Alte cauze sunt: infecţia rinichilor, inflamaţii ale vezicii urinare, prostatita sau creşterea în dimensiuni a
Creşterea frecvenţei micţiunilor poate fi însoţită de incontinenţă urinară, micţiuni nocturne (nicturie), disconfort abdominal şi local, prezenţa sângelui în urină (hematurie), dificultăţi de a urina, secreţii vaginale sau peniene, febră, dureri lombare, stări de greaţă şi vomă, senzaţie acută de sete.
Aceste manifestări constituie un semnal de alarmă şi impun vizita la medicul de familie, medicul generalist, internist, ginecolog sau urolog. Nu amânaţi consultul medical dacă simptomele persistă mai multe zile sau se acutizează.
Investigaţiile de bază constau în evaluarea clinică a pacientului, o anamneză a simptomelor şi perioadei de manifestare, urmate de o analize de laborator şi, în anumite cazuri, investigaţii imagistice. Toate acestea au ca scop identificarea corectă a cauzei şi elaborarea unui tratament adecvat.
Încă din vechime, ceaiul de hibiscus este consumat în zona Africii de Nord şi a Asiei, graţie beneficiilor sale pentru sănătate, dar şi pentru savoarea sa unică și răcoritoare. Ceaiul de hibiscus poate fi băut atât cald, cât şi rece, în combinaţii surprinzătoare de tip ice-tea.
Ceaiul de hibiscus în răceală si gripă
Bogat în vitamina C şi antocianini, cu rol antioxidant, infuzia de hibiscus poate ameliora simptome precum durerea în gât şi febra. În studiile de laborator extractul de hibiscus a avut un efect antibacterian, ţinând sub control dezvoltarea anumitor bacterii.
Inflamaţia şi bolile degenerative
hibiscus protejează ficatul şi contribuie la scăderea inflamaţiei în organism, responsabilă pentru astm, cancer şi afecţiuni degenerative precum:
Ingrediente:
2 linguri de flori uscate de hibiscus sau
4 plicuri de ceai
500 ml apă fierbinte sau rece
½ păstaie de vanilie
Frunze de mentă
1 vârf de cuţit de ghimbir ras
2 linguri suc de lămâie
Ceaiul de hibiscus furnizează, însă, cele mai multe beneficii sistemului cardiovascular. Studii recente realizate de echipe internaționale au demonstrat că infuzia de hibiscus are efecte pozitive în scăderea hipertensiunii arteriale, atât cea sistolică, cât şi cea diastolică. Totuşi, oamenii de ştiinţă recomandă continuarea administrării tratamentului medicamentos. În plus, infuzia de hibiscus contribuie la reglarea nivelului de colesterol, menţinând nivelul de colesterol LDL (rău) în limite normale şi crescând nivelul de colesterol HDL (bun).
2 linguri de miere
Preparare Lacald:Ceaiuldehibiscussepreparăprininfuzareaînapăclocotită,pentru15minute, apoisestrecoară,seadaugăvanilia,ghimbirulşilămâiaşiselasălarăcit.Cândajungela temperaturacamerei,seextragevaniliaşiseadaugărestulingredientelor,amestecând pentruadizolvamierea.Puteţisavuraceaiulcaldsaurece,pentruavărăcoriîntr-ozi toridădevară.Pentrua-lrăcirapid,apelaţila2-3cuburidegheaţă.
Larece:Seadaugăplantauscatăînapăplatăsaufiltratăreceşiselasălainfuzat 6-8ore,înfrigider,alăturiderestulingredientelor,maipuţinmenta.Lafinal,strecuraţi ceaiul,asezonaţicumentăşi,opţional,introduceţicâtevacuburidegheaţă.Infuziala recevaasiguraaromemaifructatealeceaiului.
Atenţie! Dacă suferiţi de boli renale, diabet, hipotensiune sau sunteţi însărcinată, discutaţi cu medicul înainte de a consuma ceai de hibiscus.
Hibiscus Ice-tea cu mentã şi vanilie
Tiroida este o glandă ce face parte din sistemul hormonal, funcţionarea sa în parametri normali contribuind la reglarea nivelurilor de energie, a metabolismului, temperaturii corpului, stării de spirit, ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Afecţiunile tiroidei includ hipotiroidism, care constă în încetinirea funcţiei tiroidei, şi hipertiroidism, atunci când tiroida devine hiperactivă, producând hormoni în exces. Ambele tipuri de anomalii au cauze autoimune. Dieta joacă un rol important în menţinerea sănătăţii glandei tiroide şi a echilibrului său.
Funcţionarea normală a glandei tiroide depinde de câţiva nutrienţi esenţiali în sinteza hormonilor specifici: iod, seleniu, zinc, magneziu, fier şi vitaminele A, B12, C şi D, alături de proteine. Grupele de alimente bogate în aceşti nutrienţi, care ar trebui să facă parte din dieta oricui, pentru a asigura necesarul zilnic, sunt: alge marine (sub formă de chipsuri sau uscate şi apoi rehidratate în salate, supe sau sushi), peşte gras şi crustacee, nuci, seminţe şi alţi sâmburi, iaurt şi lapte degresat, ouă şi ficat de vită – sunt bogate în iod, seleniu, magneziu, fier şi vitaminele A, B12 şi D. În
plus, leguminoasele (fasole, năut, linte) şi cerealele integrale conţin cantităţi mari de seleniu şi magneziu. De asemenea, legumele cu frunze verzi, fructele şi legumele crude sunt bogate în vitamina C.
Încetinirea funcţiilor tiroidei, în cazul persoanelor care suferă de hipotiroidism, poate fi optimizată printr-o dietă variată, ce va include alimentele bogate în nutrienţii necesari. Acestea conţin şi cantităţi importante de proteine şi fibre, esenţiale în menţinerea unui metabolism normal. Se va evita consumul de alimente care pot contribui
la stresul oxidativ și la inflamație, cum ar fi alimentele ultraprocesate, prăjite, alimentele și băuturile bogate în zahăr adăugat și în gluten (grâu, secară şi orz). Pot fi consumate cu moderaţie sau preparate termic cruciferele, care au în compoziţie goitrogeni ce pot interfera cu funcţia tiroidiană: varză, conopidă, broccoli, kale.
Pentru a preveni complicaţii ale bolilor asociate hiperactivităţii tiroidiene, pacienţii vor consuma alimente bogate în calciu, vitamina D şi proteine, din categoriile de mai sus, carne de pui, de curcan şi sare neiodată. În acest caz, cruciferele pot contribui la reglarea activităţii glandei tiroide, ameliorând anumite simptome. De evitat sunt alimentele bogate în iod (alge marine, fructe de mare, suplimente cu spirulină), în nitraţi (mezeluri procesate), cereale cu gluten, cafea şi băuturi cu cofeină.
Stresul, tensiunea musculară, mişcările repetitive sau postura incorectă la birou pot determina dureri de umeri, dificultăţi de mişcare a umerilor şi chiar a gâtului. În lipsa unui program de exerciţii fizice adaptate, activităţi casnice simple sau de schimbare a hainelor pot deveni complicat de realizat din cauza durerilor sau a pierderii mobilităţii articulaţiilor.
Iată o serie de exerciţii pentru umeri, pe care le puteţi efectua chiar la birou, în maşină sau acasă, cu scopul de a vă detensiona musculatura şi pentru a vă îmbunătăţi postura.
1. Începeţi cu rotiri lente ale umerilor, din poziţia şezut sau ridicat. Menţineţi privirea înainte, spatele trept, umerii relaxaţi, în linie şi abdomenul încordat. Rotiţi umerii înspre faţă, în sus şi apoi înspre spate, lent, în timp ce inspiraţi şi expiraţi, apoi faceţi mişcarea invers. Această succesiune va reda mobilitatea articulaţiei, permiţând efectuarea următoarelor exerciţii mai uşor.
2. Postura aplecată spre tastatură sau spre bancul de lucru conduce la tensionarea muşchilor pectorali şi la pierderea tonusului celor din zona cervicală şi toracică, precum şi la imobilizarea
articulaţiei. Aşadar, pentru a remedia aceste aspecte sunt necesare exerciţii de întindere şi rotire nu numai în faţă şi în spate, ci şi către exterior. Următorul exerciţiu este mai eficace efectuat la tocul unei uşi, însă îl puteţi face şi fără suport. Întindeţi braţul drept în faţă, ridicaţi antebraţul şi flexaţi cotul la 90 de grade. Duceţi cotul, într-o mişcare lentă, de semicerc paralel cu solul, cât de mult vă permite umărul, spre spate. Menţineţi, repetaţi şi schimbaţi braţul. Puteţi efectua exerciţiul şi cu ambele braţe în acelaşi timp. Pentru o extensie mai amplă, sprijiniţi braţul pe tocul unei uşi şi rotiţi trunchiul în direcţia opusă.
3. Întrucât umărul este cea mai mobilă articulaţie, setul de mişcări trebuie să asigure mobilitate şi pentru mişcările sus-jos, utilizate în procesul de schimbare a hainelor.
Aşadar, ridicaţi braţul deasupra capului şi flexaţi spre spate, încercând să vă atingeţi umărul cu degetele. Cu braţul opus, trageţi încet, prin spatele capului, de cot, până simţiţi că se tensionează uşor. Menţineţi şi schimbaţi braţul.
4. Pentru un efect benefic asupra musculaturii gâtului, veţi dori să relaxaţi şi partea superioară a muşchilor trapezi. Prindeţi capul cu palma dreaptă, atingând cu degetele urechea stângă, şi trageţi lent dar ferm, spre dreapta, înclinând cât puteţi de mult capul, în timp ce priviţi înainte. Menţineţi, apoi efectuaţi mişcarea în sens opus.
Fiecare dintre aceste exerciţii se va menţine pentru 3-5 secunde şi se va repeta de 3-5 ori, cu spatele drept şi abdomenul încordat. Opriţi în caz de durere.
Timişoara este fericitul oraş câştigător al titlului de Capitală Europeană a Culturii în 2023. Un titlu acordat în urma unor eforturi consistente din partea echipei care s-a ocupat de elaborarea programului cultural. Iar dacă aruncăm o singură privire asupra oportunităţilor pe care acesta le oferă pe tot parcursul anului, parcă am vrea sa ne mutăm de tot în Timişoara.
Acum mulţi ani, în adolescenţă, când am vizitat pentru prima dată oraşul, l-am găsit fascinant şi, de fiecare dată când am revenit, de atunci, l-am aflat parcă renăscut, reactivat şi plin de surprize plăcute. Oare ce ne oferă anul acesta, când va rămâne, din nou, în istorie, nu doar ca primul oraş liber de comunism al României, ci ca oraş cultural?
O nouă perspectivă asupra oraşului Ordinul Arhitecţilor din România, prin filiala Timiş, ne propune un nou mod de a
percepe şi interpreta oraşul, iar noi considerăm acesta un prim-pas către a-l descoperi şi a trăi experienţele pe care Timişoara ni le oferă. Totul începe cu Pepiniera. 1306 plante pentru Timișoara, o structură metalică ce găzduieşte straturi succesive de natură, cu specii de plante din areal şi acces liber pentru vizitatori, până sus, la ultimul nivel. Proiectul din Piaţa Victoriei, punctul 0 al oraşului, atrage atenţia asupra necesităţii menţinerii şi protejării biodiversităţii urbane şi a eforturilor pe care comunitatea locală le depune pentru a preveni efectele
schimbărilor climatice. Este şi unul dintre foarte puţinele locuri publice, de unde centrul oraşului poate fi privit de sus. Poate că este şi punctul de pornire în explorarea ce va urma.
As we speak, cum ar spune englezul, avem deja de ales între o multitudine de evenimente, expoziţii şi instalaţii care animă oraşul, găzduite în muzee, galerii de artă, spaţii culturale sau neconvenţionale, săli de spectacol, cinematografe,
cafenele, baruri, străzi, la Bastionul Maria Theresia şi pe malul Râului Bega.
Muzeul de Artă din Timişoara, găzduieşte, în splendidul Palat Baroc, cea mai importantă și cuprinzătoare expoziție din Europa de Est dedicată artistului suprarealist de origine română Victor Brauner, până la data de 28 mai. Urmează expoziţiile Baroque Reloaded, Paralles şi Constantin Brâncuși: Surse românești & perspective universale). În plus, Laboratorul de restaurare a muzeului, un univers în sine, ascuns ochiului profan, este vizitabil anul acesta.
La Galeria Jecza au loc mai multe expoziţii şi instalaţii de artă, de la textile şi texturi diverse, la muzică, performance arts, şi până la pictură şi sculptură, din zona căreia, în intervalul 26 mai 2023 – 14 iulie 2023, va putea fi vizionată o expoziţie cu lucrări din partea nevăzută a artei, cu lucrări ale unor sculptoriţe din Europa Centrală, dar şi din Cuba şi Statele Unite ale Americii.
MV Sci-Art Center este un centru cultural premieră nu doar pentru Timișoara, ci și pentru România, fiind prima inițiativă comună a organizației artistice META Spațiu și a Universității Politehnica, unde au loc o serie de expoziţii şi evenimente din cadrul Timişoara Capitală Europeană a Culturii 2023. Un alt proiect interesant, ce merită urmărit pe tot parcrusul anului este Culture Quest. Evenimentul hibrid, interdisciplinar, deschide noi orizonturi asupra cercetării științifice prin realizarea unor serii de ateliere ce îmbină arta, ştiinţa
și tehnologia, disponibile publicului larg.
Aşa cum ne-a obişnuit, însă cu şi mai multe experienţe de tip cultural, Timişoara ne invită
şi în anul 2023 la festivaluri de muzică experimentală
şi arte vizuale (Simultan Festival: 30.09 -15.10. 2023, la Muzeul Corneliu Mikloşi, Flight Festival, Codru Festival, 24-27 august, Pădurea Bistra, Plai Festival şi Sabotage, în septembrie, Festivalul Luminilor, în decembrie), de jazz (Jazzx, 30 iunie – 3 iulie, Centrul Cultural PLAI, Muzeul Național al Banatului Timișoara), pe teme sociale şi culturale (Festival – Dare! Povești din vecini – Art Bridges Fest, în septembrie, Cămine în mişcare, 1 septembrie – 29 octombrie – un festival dedicat fenomenului migraţional, La Pas, 6-8 octombrie, Festivalul in : v z b l, în septembrienoiembrie), de muzică clasică (Festivalul de Muzică Veche, în octombrie-noiembrie), de teatru (Festivalul European de Teatru Eurothalia, în septembrie-octombrie, Festivalul Internațional de Animație și Teatru pentru Copii, în octombrie).
Muzica, arta și tehnologia se vor îmbina şi anul acesta într-un eveniment artistic cultural, unic în sud-estul Europei. Flight Over Borders, sub umbrela căruia se vor desfăşura mai multe evenimente culturale: festival, concerte, teatru, proiecţii de film, instalaţii şi altele, va avea loc la Aeroportul Utilitar Cioca şi va aduce laolaltă concepte, oameni şi activităţi din Timișoara, regiunea extinsă a Banatului și întreaga Europă.
Un buget consistent a fost alocat unor proiecte culturale aflate încă în stadiu de dezvoltare. Aşadar, mult mai multe informaţii despre evenimentele culturale care pun oraşul Timişoara pe harta intenaţională a culturii, veţi afla, pe parcursul anului, de pe site-ul oficial: https://timisoara2023.eu/ ro/ şi aici: https://opening. timisoara2023.eu/momenteimportante/.
