EDITORIAL
5 Febra - utilă în vindecare
SFATUL SPECIALISTULUI
6 Astenie de primăvară sau deficiență de vitamine?
FARMACIA VERDE
8 Propolisul - de la imunitate la longevitate
12 Boala Alzheimer și sănătatea orală
13 Transplantul de celule stem poate încetini progresia în scleroza multiplă
SFATUL PSIHOLOGULUI
15 Umbra - un aliat în evoluția ta TEHNOLOGIA
19 Aplicații pentru memorie și minte ageră
FAMILIE
21 Viața după implantul de pacemaker
22 Cel mai bun mic dejun pentru un microbiom echilibrat
27 Activități antiplictiseală acasă, când copilul este bolnav
30 Femeie și mamă - fii bine cu tine!
33 Sindromul postviral
34 Omega 3 și bolile degenerative
PENTRU TINE
37 5 semne care să te îndemne să mergi la un control oftalmologic
SFATUL FARMACISTULUI
38 Rezistența la antibiotice
ÎNGRIJIRE
43 Bioritmul - reglați ceasul interior
44 Uleiuri naturale pentru piele și păr
47 Când și de ce trebuie să mergi la geriatru?
ALIMENTAȚIE
51 Măcriș - efecte curative și arome versatile
MIȘCARE
54 Exercițiile fizice și sensibilitatea creierului la insulină
LA DRUM CU ALPHEGA
55 Castelul Corvinilor Legenda corbului și renașterea orașului Hunedoara
Texte Comitetul științific
Dr. Mariana Olingheru Coordonator Științific
Diana Amza Psihoterapeut
Denisa Siclovan farmacist Farmacia Beratco, Timișoara
Adina Dagău farmacist
Coordonator proiect Anca Golovei
Copywriter
Anca Stănilă
Grafică & DTP Adrian Săvescu
Credite foto Shutterstock
www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este
16 februarie - 31 martie 2023.
www.alphega-farmacie.ro
contact@alphega-farmacie.ro
+40 21 407 77 11
Atunci când suntem sănătoşi, temperatura corpului uman se situează în jurul valorii de 37 de grade Celsius. La debutul sau în timpul unei infecţii, temperatura urcă până spre 40 de grade Celsius, putând ajunge chiar şi la 42 de grade Celsius, cel mai frecvent fiind însoţită de dureri de cap şi musculare, somnolenţă şi stare generală alterată. De aceea, mulţi dintre noi avem tendinţa de a căuta remedii pentru scăderea cât mai rapidă febrei şi ameliorarea simptomelor asociate.
Recent, cercetătorii din Marea Britanie au descoperit că febra pune în mişcare o serie de mecanisme celulare care declanşează răspunsul sistemului imunitar, şi anume joacă un rol important în răspunsul inflamator al organismului în contextul bolii. Astfel, celulele inflamatorii denumite cytokine sunt secretate la locul unde s-a instalat factorul patogen care a declanşat infecţia, acestea stimulând proliferarea celulelor de tip natural killer, macrofage, celule T, precum şi anumiţi hormoni. La rândul lor,
aceste cytokine proinflamatorii ridică temperatura corpului.
În continuare, sistemul imunitar lucrează la anihilarea agenţilor patogeni şi la crearea anticorpilor. În acelaşi timp, cytokinele proinflamatorii sunt cele care determină o stare de somnolenţă, favorabilă procesului de vindecare.
În cazul copiilor, febra reprezintă un răspuns complex al sistemului imunitar, înnăscut în momentul pătrunderii factorilor patogeni în organism. Ea susţine rata de distrugere intracelulară a microbilor realizată de globulele albe, activând, în acelaşi timp, proteinele care protejează propriile celule ale corpului. Astfel, febra poate scădea durata de boală.
Dacă, la debutul stării febrile, se vor face eforturi de a scădea febra, rezultatul poate fi alterarea modului de funcţionare a sistemului imunitar. Medicamentele antiinflamatoare (antipiretice) dereglează tocmai procesul natural inflamator declanşat de febră, cu rol în producţia de globule albe, cytokine, interferon şi alte substanţe care susţin lupta cu boala. În cadrul infecţiilor bacteriene sau virale, organismul care primeşte antipiretice nu va fi capabil să declanşeze răspunsul imun înnăscut şi să susţină maturizarea acestuia.
Aşadar, nu încercaţi să scădeţi febra de cum se instalează. Permiteţi corpului să se odihnească, prin somn, atunci când sunteţi bolnavi, şi ajutaţi procesul de vindecare prin activarea naturală a sistemului imunitar. În timp ce febra mare trebuie, totuşi, controlată, o febră cu maximum 2 grade Celsius peste temperatura uzuală constituie o etapă de vindecare normală.
Lipsa de energie şi senzaţia de oboseală asociate unei stări de visare, melancolie sau poate chiar depresie sunt stări deseori întâlnite primăvara. Acestea pot fi manifestări ale asteniei de primăvară, datorită provocărilor prin care trece organismul pentru a se adapta la noul anotimp. Expunerea la soare, plimbările prin natură şi exerciţiile fizice susţin întregul proces.
şi vindecarea organismului. Deficitul de vitamina C în creier poate provoca stres oxidativ și neurodegenerare.
Fier
Dar dacă toate acestea reprezintă o carenţă de vitamine şi minerale? În ciuda alimentaţiei variate, pe fondul anumitor boli sau chiar a lipsei de nutrienţi din alimente, pot apărea avitaminoze şi anemii, caracterizate prin epuizare, probleme de memorie, incapacitatea de concentrare şi stări depresive.
Rolul vitaminelor şi mineralelor în sistemul energetic celular
Vitaminele B (B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9 şi B12)
Toate vitaminele B (cu excepția folatului) sunt implicate în multiple etape ale sistemului de producere a energiei la nivel celular. Ele sunt esenţiale în metabolismul carbohidraţilor, al grăsimilor şi proteinelor,
precum şi în transportul oxigenului prin sânge, alături de fier. Vitaminele B (inclusiv folatul) contribuie la formarea sinapselor, dezvoltarea axonilor şi geneza mielinei, la dezvoltarea neuronală şi la sinteza de neurotransmiţători, cu efecte asupra funcțiilor generale ale creierului, dar şi cele reflectate în schimbările de dispoziție, iritabilitate și somn.
Vitamina C
Ea joacă un rol important în producerea de energie la nivel celular, iar un aport insuficient de vitamina C poate fi responsabil pentru slăbiciune sau dureri musculare. În plus, vitamina C este un antioxidant important cafre protejează celulele de acţiunea radicalilor liberi, susţinând funcţia imunitară
Fierul este o componentă esenţială a sângelui - aproape două treimi din fierul din organism se găsesc în hemoglobin - fiind responsabil pentru transportul oxigenului în sânge: de la plămâni către ţesuturi şi, în mod special, către muşchi. Anemia feriprivă afectează capacitatea de rezistență a musculaturii și eficiența energetică.
Magneziu
Magneziul este implicat în transportul potasiului și calciului, la nivel nervos fiind important pentru coordonarea neuromusculară, contracţia musculară şi protecţia împotriva supraexcitării celulare. Simptome ale deficienței de magneziu: oboseală, letargie, ameţeală și lipsa poftei de mâncare.
Surse alimentare de vitaminele B, C, fier şi magneziu: carne şi organe, ouă, drojdie, leguminoase, cereale, ciuperci, avocado, citrice şi alte fructe, legume cu frunze verzi, nuci şi seminţe, banane, avocado, ciocolată neagră, cereale integrale.
Prima folosire a termenului de propolis (lb. greacă - ‘‘după cetate’’; lb. latină - ‘‘curățare’’) aparține filozofului grec Aristotel, însă sunt dovezi că a făcut parte din istoria vechilor civilizații, fiind utilizat de incași, romani și greci. Egiptenii foloseau propolisul în îmbălsămări, pentru păstrarea nealterată a corpurilor. Cu 400 de ani înaintea tratatului medical despre propolis al lui Plinius, Hipocrate a observat capacitatea propolisului în vindecarea rănilor și a arsurilor. În evul mediu a fost folosit în tratarea infecțiilor, inflamațiilor, gripei și reumatismului.
În ultimele secole s-au făcut numeroase studii care au certificat științific utilizările tradiționale sau au evidențiat noi beneficii ale propolisului. În prezent, numeroase cercetări analizează rolul antioxidant, citotoxic antitumoral și anti-aging al acestui valoros medicament din farmacia stupului.
Propolisul este unul din cele mai puternice și complexe medicamente naturale. Acest produs apicol este rezultatul unor secreții rășinoase ale mugurilor și scoarței copacilor, colectate de albine.
Acestea folosesc propolisul pentru fixarea anumitor elemente ale stupului, cât și pentru apărare împotriva microbilor, fungilor și a altor insecte sau intruși.
“Cleiul albinelor”o combinație miraculoasă Compoziția propolisului (cunoscut și sub numele de ‘’cleiul albinelor’’) este una foarte complexă, însumând peste 200 de sustanțe. Printre acestea se numără: acizi aromatici, glucide, rășini, balsamuri, uleiuri esențiale, vitamine (A, C, E, B, PP), oligoelemente (sodiu, potasiu, magneziu, aluminiu, fier, crom, mangan, cupru), proteine (arginină, prolină), aminoacizi, enzime (alfa și
beta-amilaze) și acizi fenolici (acid ferulic, acid cafeic etc.)
și esterii acestora, polifenoli, quinone, cetone, terpene, steroli și, nu în ultimul rând – valoroasele flavonoide cu proprietăți antioxidante (quercetină).
Propolisul se poate administra intern și se utilizează și în uz extern. Se comercializează în diferite forme de prezentare: tinctură de propolis, comprimate
pentru supt, capsule, spray pentru administrare orală și cutanată, supozitoare, creme și unguente.
Propolisul este folosit ca remediu în numeroase afecțiuni: inflamațiile și infecțiile mucoaselor (gingivite, faringite, stomatită, candidoză orală etc.), afecțiuni ale pielii, scăderea imunității, oboseală, reumatism, tulburări de digestie, dislipidemii, HTA, afecțiuni hepatice, cancere etc. Este un remediu util persoanelor fumătoare, persoanelor supuse stresului cronic sau care se expun la diferite noxe (inclusiv mediu poluat) prin proprietățile antioxidante, hepatoprotectoare, imunostimulente și antiinflamatoare.
Așa cum albinele au inventat propolisul pentru apărarea stupului, tot așa oamenii, în căutarea remediilor pentru vindecarea bolilor, au descoperit capacitățile vindecătoare, de curățare și purificare ale acestui produs.
Ne putem proteja împotriva bolilor folosind acest scut de apărare și miraculos dar al albinelor.
Nenumărate studii au arătat eficiența propolisului în creșterea imunității. Acesta, utilizat zilnic, mărește producția de celule specializate ale sistemului imunitar, ceea ce duce la o rezistență mărită în fața microbilor și a bolilor în general.
Propolisul favorizează vindecarea tuturor rănilor, inclusiv a celor cronice și a rănilor la persoanele cu diabet. Este indicat în diferite afecțiuni ale pielii: acnee, neurodermatită, ulcerații și negi. Tratează herpesul, ameliorează eczemele, vindecă arsurile, susține cicatrizarea în ulcerul varicos de gambă.
Un studiu realizat de cercetători germani a
evidențiat că utilizarea zilnică a tincturii de propolis (preventiv) reduce riscul de infectare cu virusul gripal cu până la 40%, iar pentru indivizii deja infectați, perioada de vindecare scade de la 7 zile la 3-4 zile. Propolisul este indicat pentru deparazitarea periodică în special pentru copiii aflați în Colectivități, dar și pentru adulți.
Propolisul este un antifungic eficient în micozele pielii și unghiilor și în candidoza orală.
Prin proprietățile antioxidante, propolisul împiedică peroxidarea colesterolului, scade colesterolul rău și menține elasticitatea vaselor de sânge, aducând beneficii importante pacienților cu hipertensiune arterială și alte afecțiuni cardiovasculare. De asemenea, propolisul are efecte tonice nervoase, impiedică deteriorarea unor vitamine esențiale și echilibrează nivelul hormonal.
Efectele sale antitumorale au fost analizate în multiple studii. Cercetările științifice au dovedit că propolisul poate opri creșterea tumorilor neurofibromatoase și a diferitelor forme de cancer (cancer pulmonar, adenocarcinom de prostată, epiteliom spinocelular, adenocarcinom tiroidian, adenocarcinom mamar).
Totodată, în urma acestor studii, s-a observat capacitatea propolisului de eliminare a celulelor tumorale rezistente la tratamentele de chimioterapie și atenuarea reacțiilor adverse ale radioterapiei.
Boala Alzheimer este cel mai frecvent tip de demenţă, o boală degenerativă progresivă, care se instalează la vârstnici. Cauzele exacte ale declanşării bolii nu sunt cunoscute încă în totalitate, însă oamenii de ştiinţă au descoperit recent o bacterie implicată în distrugerea celulelor neuronale, precum şi cu efecte adverse asupra proteinei Tau, necesară pentru funcţionarea normală a neuronilor.
Porphyromonas gingivalis este principala bacterie responsabilă pentru parodontita cronică, o infecţie gingivală ce afectează atât ţesutul moale, cât şi osul care susţine dinţii. P. gingivalis devine predominantă în cavitatea bucală pe parcursul infecţiilor şi poate pătrunde în sânge în timpul activităților precum: periajul, folosirea aței dentare și mestecat, dar și în timpul procedurilor dentare. Odată intrată în sânge, secretă o serie de toxine, denumite gingipaine, ce ajung inclusiv în creier şi distrug celulele nervoase.
Cercetătorii au descoperit toxinele într-o mai mare măsură la nivelul creierului
pacienţilor cu boala Alzheimer decât în creierul persoanelor care nu sufereau de această maladie. Din cauza modului în care progresează boala, provocând pierderea memoriei, a raţionamentului şi a capacităţii de a realiza activităţi de obişnuite, aproximativ 70% dintre bolnavii de Alzheimer prezintă şi o formă de parodontită, ei nemaifiind capabili îşi asigure o igienă orală corespunzătoare. În plus, bacteremiile tranzitorii cu P. gingivalis pot fi întâlnite la o varietate de țesuturi, inclusiv arterele coronare, placenta și ficatul. Un studiu recent a constatat că 100% dintre pacienții cu boli cardiovasculare au avut colonizare arterială cu P. gingivalis.
Cum puteţi asigura igiena orală a pacienţilor cu boala Alzheimer?
Asiguraţi necesarul şi verificaţi frecvent modul corect de utilizare a produselor de igienă orală:
• Periuţă de dinţi cu peri moi, preferabil electrică – mucoasele vârstnicilor sunt mai sensibile şi se pot răni uşor, iar progresia bolii conduce la uitarea modului corect de periaj al dinţilor.
• Pastă de dinţi şi apă dentară medicinale, cu proprietăţi antibacteriene – vor limita proliferarea bacteriilor patogene.
• Vizite mai frecvente la medicul stomatolog – cabinetul medicului va deveni un mediu sigur, de încredere, pentru bolnav, acesta acceptând mai uşor intervenţiile necesare.
Pacienţii vârstnici se confruntă frecvent cu uscarea gurii, din cauza bolilor şi a tratamentelor administrate, ceea ce contribuie la riscul de disbioze orale. Asiguraţi un consum suficient de apă şi lichide, oferiţi substitute de salivă sub formă de gel sau spray gingival.
Scleroza multiplă (SM) este o boală cronică neurologică progresivă, autoimună, în timpul căreia sistemul imunitar atacă celulele nervoase sănătoase ale propriului corp. Aproximativ 2,8 milioane de oameni trăiesc cu SM la nivel mondial, iar în cazul a două treimi dintre aceştia, boala avansează către Scleroza Multiplă Secundar Progresivă (SPSM), fază severă care provoacă dizabilităţi fizice ireversibile.
de la aceeași persoană. Celulele stem sunt celule speciale din organism capabile să se transforme în diferite tipuri de celule. Corpul le poate folosi pentru a repara zonele cu celule pierdute. Din acest motiv, medicii și oamenii de știință cercetează modalități de utilizare a celulelor stem ca opțiune de tratament pentru diferite boli, de la cancer şi până la SM.
a dizabilităţilor cu 0.16 puncte pe an. Aceasta deoarece, în acest moment, medicamentele disponibile pentru pacienţii cu SM se adresează mai ales unei faze mai uşoare a bolii, Scleroza Multiplă Recurent-Remisivă şi mai puţin celei SPSM, mai agresivă, caracterizată prin activitate inflamatorie mai redusă și o neurodegenerare mai severă.
Cercetare în desfăşurare
O echipă de cercetători de la Universitatea din Genova, Italia, a descoperit că transplanturile de celule stem hematopoietice folosind celulele stem sănătoase ale aceleiaşi persoane ajută la întârzierea dizabilității mai mult timp la pacenţii cu SPSM activă decât unele medicamente pentru SM.
Transplantul autolog de celule stem hematopietice (TACSH)
TACSH este un tratament care utilizează celule stem sănătoase din sângele sau măduva osoasă care provin
TACSH poate avea efecte pozitive în tratamentul sclerozei multiple
Timp de 10 ani, cercetătorii de la Universitatea din Genova şi din cadrul Spitalului San Martino din Genova au studiat modul în care pacienţii cu SPSM care au primit TACSH au reacţionat la acest tratament prin comparaţie cu cei trataţi cu medicaţie specifică pentru SM. Ei au observat că pacienţii din primul grup au avut o remisie a simptomelor cu 0.01 puncte pe an, pe când cei din al doilea grup au avut o evoluţie
Ca urmare a rezultatelor pozitive ale primului studiu, în prezent are loc o serie de studii clinice în Italia, Marea Britanie, Norvegia şi Statele Unite ale Americii, care testează eficacitatea TACSH comparativ cu tratamentele farmacologice atât în cazul persoanelor care suferă de Scleroza Multiplă Recurent-Remisivă Inflamatorie, foarte activă, cât şi a celor cu Scleroza Multiplă Secundar Progresivă. Medicii pot observa deja rezultate mai bune ale transplantului de celule stem, acestea încetinind progresia bolii, indiferent de faza în care se află.
Umbră și lumină – iată cele două elemente de bază pe care le regăsim la tot ceea ne înconjoară și mai ales în ființa umană. Fără acestea, nu putem înțelege omul în complexitatea lui și nu putem avea dezvoltare –perfecțiunea aparține idealului, şi nu omului real.
Ce înțelegem prin Umbră, din perspectivă psihologică?
Umbra, în termeni simpli, este partea respinsă a propriei persoane sau cea criticată de ceilalți, de societate; este secretul, trauma, sursa
de rușine – fie că vorbim de nevoi, emoții, gânduri, tendințe, fapte sau evenimente din trecut, de sinele-copil sau de o încărcătură primită transgenerațional, prin tiparele comportamentale și suferința înaintașilor familiei. Umbra e deseori însoțită
de emoții precum rușine, vinovăție, furie, neputință – și tocmai de aceea, conținuturile ei sunt reprimate, împinse la marginea conștientizării și a ființei, repudiate într-o lume a uitării și neiubirii.
În mod deloc suprinzător, umbra personală „scapă” din aceste constrângeri și își comunică prezența prin intermediul altor persoane, care devin oglindă a noastră, a ceea ce admirăm sau detestăm mai mult, prin vise ori reacții emoționale puternice care se pot declanșa spontan, uneori neadecvat la context.
Mai mult, o Umbră neintegrată, în funcție de puterea ei, poate avea efecte asupra sănătății psiho-emoționale, ducând la sentimente de inadecvare, anxietate, depresie, probleme relaționale, auto-sabotare, comportamente ofensatoare, manipulatoare sau de auto-rănire sau o imagine distorsionată asupra sinelui.
Iată câteva întrebări care vă pot ajuta să descoperiți conținuturile respinse ale ființei:
1. Ce detești, ce respingi, ce nu suporți la ceilalți?
Notează-ți câteva aspecte. Acestea reprezintă trăsături pe care fie nu ți le permiți, deși le dorești, fie le conții atât de mult, încât nu mai este loc de acceptare. Dacă paharul tău este plin, atunci cu siguranță nu va mai tolera nicio picătură în plus.
2. Ce gest, comportament sau acțiune îți declanșează furie sau alte reacții emoționale puternice?
Află ce te enervează în mediul extern și caută explicațiile în propria persoană, rezistând tendinței de a proiecta în afară motivele.
3. În ce contexte îți vorbești negativ, auto-critic? Ce îți spui în acele momente? Discursul intern negativ este o modalitate prin care partea de Umbră iese la suprafață, arătându-ne ceea ce respingem la noi.
4. Care sunt tiparele tale de comportament care îți fac rău, care te sabotează? Identificarea, observarea
modului în care se repetă și contextele în care se declanșează, vor susține procesul de asumare și de schimbare a acestora.
5. Explorează copilăria – ce emoții erau respinse sau pedepsite de către membrii familiei? Care aspecte ale tale (emoții, nevoi, dorințe) au fost întâmpinate cu ignorare, neglijență, respingere, chiar agresiune? Acestea sunt lucrurile pe care le vei regăsi în zona întunecată a Umbrei – părți din tine care se cer îmbățișate, liniștite, acceptate așa cum sunt.
Integrarea Umbrei – un aliat al vindecării și evoluției.
Acceptarea Umbrei personale este dificilă tocmai pentru faptul că, pentru a ajunge la ea, este necesar un întreg proces de autocunoaștere, de disponibilitate de a simți orice emoție, de a-ți reaminti lucrurile dureroase pentru ca mai apoi să aduci iubire, compasiune și înțelegere acelor părți din tine. Nu întâmplător, acest proces este asemănat călătoriei eroului din basme. Spre deosebire de acesta, omul zilelor noastre
Cultivă acceptarea.
călătorește în ținuturile mai puțin cunoscute ale sinelui, și, sub îndrumarea psihoterapeutului, de cele mai multe ori, folosește armele (sau mai bine zis, instrumentele) iubirii pentru a ajunge la reîntregire și vindecare.
Umbrei
• Imagine de sine realistă
• Creativitate crescută
• Îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți
• Acceptare de sine și compasiune față de sine și față de alții
Formarea unor deprinderi constructive de a conștientiza și de a te raporta la ceea ce judeci sau respingi din tine reprezintă un demers de lungă durată – chiar dacă, în cuvinte, pare puțin și simplu. Umbra poate fi abordată prin variate metode și tehnici psihoterapeutice, însă ceea ce este important de reținut este ca însoțitorul pe care îl alegeți pentru această călătorie interioară să fie un profesionist care să vă poată ghida adecvat.
Folosește mantra personală pentru a te menține în procesul de acceptare, începând cu modul în care îți vorbești în gând: „Mă iubesc și mă accept așa cum sunt!” Acolo unde se termină Acceptarea, începe Umbra.
Explorează-ți latura artistică!
Conflictele, traumele, anxietatea, temerile – totul poate fi redat în formă creativ-expresivă. Sublimarea emoțiilor ajută la transformarea energiei distructive a Umbrei într-o energie creativă, asupra cărora autorul are control.
Ține un jurnal.
Scriind zilnic și explorând evenimentele, gândurile și emoțiile, cu scopul de a le face loc, a le recunoaște și accepta, căutând în același timp cele mai bune soluții pentru probleme, reprezintă o bună modalitate de autocunoaștere, reglare emoțională și extindere a acceptării.
Cheia succesului pentru un creier sănătos, memorie bună şi minte ageră este exerciţiul. Antrenamentul mental (citit, învăţat lucruri noi, jocuri mentale, scris de mână, participarea la dezbateri) facilitează procesele de gândire şi memorie, contribuind la neuroplasticitate. Aplicaţiile mobile oferă o multitudine de oportunităţi în acest sens: de la jocuri de tipul trivia, la jocuri de atenţie, provocări ale memoriei şi gândirii logice.
– probabil una dintre cele mai cunoscute aplicaţii dedicate antrenamentului mental.
Programul Lumosity constă în jocuri concepute pentru a exersa memoria, viteza şi flexibilitatea gândirii, limbajul, logica și rezolvarea problemelor. Aplicaţia include peste 40 de jocuri, provocări şi activităţi, oferind seturi personalizate şi informaţii despre tiparele cognitive ale utilizatorului. Aplicația este disponibilă în engleză, spaniolă, portugheză, franceză, germană, japoneză și coreeană.
– un program de antrenament al creierului conceput pentru a îmbunătăți concentrarea, memoria, abilitățile de vorbire, viteza de procesare, abilitățile de matematică etc. Fiecare utilizator primeşte un set de activităţi personalizate, care se adaptează în timp pentru a maximiza rezultatele. Aplicaţia se concentrează mult pe abilităţile de limbaj, exprimare, concizie, fluiditate şi îmbogăţirea vocabularului în limba engleză.
– este un program de antrenare a creierului pe
baze ştiinţifice, cu rezultate confirmate de către Departamentul de Psihologie al Universităţii Freie din Berlin, Germania. Aplicaţia, în varianta Premium, care este destul de costisitoare, dar oferă peste 35 de exerciţii motivante, contribuie la îmbunătăţirea memoriei, creşterea vitezei de gândire, a capacităţii de concentrare și chiar reducerea riscului de demență.
– o resursă excelentă pentru vârstnici şi persoane cu demenţă sau cu boala Alzheimer, pe care o vor utiliza ceilalţi membri ai familiei sau îngrijitorii,
vorbitori de limba engleză. Aplicaţia conţine o bibliotecă virtuală cu peste 1500 de jocuri trivia simple, gratuite, pe subiecte precum muzică, mâncare, istorie, animale de companie și locuri, concepute pentru a stârni nostalgie, amintiri fericite, conversații şi pentru a menţine creierul activ.
Aplicaţiile prezentate sunt create de către echipe de medici, experţi în neuroştiinţe şi psihologi, pornind de la cercetări ştiinţifice şi studii în domeniu. De aceea, pot fi utilizate gratuit, fie pe timp limitat, de 7 zile, fie pentru anumite elemente de bază, iar pentru mai multe opţiuni se achită diferite tipuri de abonamente.
Pulsul este determinat de impulsurile electrice transmise de nodul sinusoatrial situat în muşchiul inimii, ce induce contracţiile atriale şi ventriculare. Funcţionarea normală a inimii presupune un puls regulat, cu un ritm de 60 până la 100 de contracţii pe minut la adult. Aritmiile sunt periculoase pentru organele interne şi pentru creier, care nu mai primesc fluxul de oxigen din sânge necesar pentru o funcţionare optimă. Aşadar, persoanele care suferă de aritmii pot beneficia de implantarea subcutanată, la nivel toracic, a unui stimulator cardiac sau pacemaker.
Stimulatorul cardiac este un mic dispozitiv ce înlocuieşte funcţia nodului sinusoatrial, atunci când acesta transmite impulsurile cu iregularitate. Pacemaker-ele sunt alimentate de baterii cu o durată foarte lungă de viaţă şi generează impulsuri electrice, transmise inimii prin intermediul a două sonde. Generaţiile noi de stimulatoare intervin doar atunci când senzorii le informează că pulsul scade sub nivelul normal, pentru a nu concura cu pulsul fiziologic al pacientului.
Procedura de implant este minim invazivă, se realizează în cadrul unei internări de 1-2 zile, recuperarea este rapidă, iar dispozitivul ultra-discret. Atât pre, cât şi post-implant sunt necesare o serie de investigaţii efectuate de medicul cardiolog, care va programa dispozitivul să funcţioneze într-un mod optim
pentru fiecare pacient.
În perioada de recuperare, pacientul va evita mişcările ample de braţ, efortul fizic, presiunea pe locul implantului, iar pentru o perioadă de 3 luni, nu va conduce şi nu va purta centura de siguranţă peste zona implantului. Nu există limitări în privinţă duşului şi a băilor. Apoi, se va reveni, treptat, la stilul de viaţă anterior, care poate include: efort fizic adaptat vârstei, în care se va asigura că stimulatoru nu este lovit, reluarea activităţii sexuale, condusul, călătoriile cu trenul şi avionul. Operatorii de securitate din aeroport trebuie informaţi despre implant, intrucât poate declanşa alarma, iar verificarea cu scanerul manual trebuie realizată foarte rapid.
Atenţie, câmpurile magnetice pot afecta funcţionarea
stimulatorului, aşadar: motoarele puternice trebuie oprite atunci când se lucrează la ele, iar telefonul mobil nu va fi purtat în buzunarul de la piept.
Procedurile chirurgicale, stomatologice şi explorările imagistice de tipul rezonanţei magnetice se pot efectua în urma informării medicului de existenţa unui pacemaker. De asemenea, pacientul va efectua periodic monitorizarea cardiologică a funcţionării dispozitivului şi va purta întotdeauna un card de identificare a stimulatorului.
Microbiomul reprezintă multitudinea de microorganisme de la nivelul intestinelor, care susţin digestia, contribuie la sintetizarea vitaminelor şi la funcţionarea optimă a sistemului imunitar. Micul dejun este primul set de alimente pe care îl introducem în sistemul digestiv după cea mai lungă perioadă de post, din timpul somnului. Pe lângă refacerea necesarului de nutrienţi şi energie pentru debutul zilei, micul dejun trebuie să asigure un mediu propice pentru echilibrul microbiomului intestinal, prevenirea disbiozelor şi a afecţiunilor inflamatorii ale tractului digestiv.
Cele mai bune alimente pentru flora intestinală, la micul dejun
1. Apa plată cu lămâie este esenţială înainte de masă. Ajută digestia, descompunerea alimentelor şi absorbţia nutrienţilor. Lămâia conţine polifenoli cu rol antioxidant, precum şi pectină, un tip de fibre care stimulează microbiomul.
2. Alimente fermentate: iaurt şi kefir. O ceașcă de iaurt dimineața oferă intestinelor un plus de bacterii sănătoase, în special Lactobacillus bulgaricus și Streptococcus thermophilus. Kefirul conține Lactobacillus kefiri și kefiran, ambele protejând împotriva bacteriilor nocive. Alegeţi variantele natur, fără zahăr sau arome adăugate.
3. Fulgi de ovăz. Fulgii integrali de ovăz, granulari sau laminaţi sunt cei mai sănătoşi, conţinând un procent mai mare de fibre şi un indice glicemic mai mic decât cei fini, instant. Ovăzul are o fibră unică numită beta-glucan, cu efecte mai benefice asupra compoziției microbiene din intestin în
comparație cu alte fibre. Un bol cu fulgi integrali de ovăz, seminţe de in şi de dovleac, topping de banană, măr şi puţină miere este ideal pentru un mic dejun rapid, gustos, hrănitor şi un microbiom echilibrat.
4. Fructele uscate, în special prune, caise, dar şi stafidele, conţin fibre, antioxidanţi şi zaharuri naturale, acestea facilitând digestia şi scăzând riscul de cancer la colon. Alegeţi variantele neîndulcite, fără conservanţi şi deshidratate fără fum.
5. Cereale integrale, bogate în fibre. Le puteţi consuma sub formă de pâine integrală, la care veţi adăuga avocado, un ou fiert sau brânză de
vaci. Astfel, asiguraţi porţia necesară de fibre, vitamine, minerale şi acizi graşi esenţiali pentru a începe ziua cu energie şi o floră intestinală echilibrată.
Ce să nu mâncaţi la micul dejun
• Bacon şi cârnaţi prăjiţi –carnea roşie ultraprocesată este un agent inflamator şi factor de risc în bolile cardiovasculare şi cancerele colorectale.
• Dulciuri – aluaturile prăjite sau coapte, din făinuri albe şi zahăr adăugat provoacă inflamația mucoasei intestinale și modificări negative ale microbioteiambii factori de risc pentru cancer.
Viroza, gripa, sinuzita ori o accidentare poate ţine copilul în casă câteva zile.
repaus, odihnă şi activităţi cât mai puţin energice, care să faciliteze recuperarea organismului. Cum gestionăm aceste zile? Ce le oferim copiilor, pentru a limita accesul la ecrane, mai ales atunci când trebuie să lucrăm de acasă şi nu ne putem ocupa exclusiv de ei?
1. Planificaţi activităţi de scurtă durată, cât mai simple şi nesolicitante fizic.
2. Oferiţi copilului un spaţiu de joacă sigur. Dacă simte nevoia să fie lângă un adult, organizaţi acolo locul de joacă.
3. Susţineţi începerea unei activităţi de către copil, apoi retrageţi-vă şi interveniţi spre final. Copiii mai mici au nevoie de interacţiuni mai scurte şi mai dese cu un adult, însă cei mari îşi pot gestiona o parte mai mare din timp singuri, cu prezenţa adultului în cadrul unui joc împreună, pentru o conectare mai profundă.
4. Copiii pot urmări emisiuni documentare la TV sau se pot juca la dispozitive mobile, petrecând maximum: 1 oră pe zi (< 5 ani) şi 2 ore pe zi (> 5 ani) la ecrane.
Activităţi pentru copii de 2-4 ani
• Citiți poveşti şi poezii, apoi
inventaţi mici joculeţe pornind de la ce aţi citit
• Ascultaţi muzică împreună şi confecţionaţi instrumente din obiectele casnice, la care cel mic poate improviza
• Lăsaţi-l să se joace cu plastilină sau cărămizi de construit, din lemn sau plastic.
• Desenaţi ceva împreună, apoi încurajaţi-l să deseneze singur
Activităţi pentru copii de 5-7 ani
• Puzzle-urile cu maximum 60-100 de piese sunt un bun mod de petrecere a timpului, pe cont propriu
• Jocurile de construit şi cu personaje, jocurile de-a cursele de maşini cu piste imaginate de cei mici
• Sortarea şi organizarea jucăriilor proprii pe diferite categorii
• Jucaţi împreună jocuri de societate: Piticot, Nu te supăra, frate, şah, Jenga sau altele
• Desen, pictură, lecturarea de cărţi cu benzi desenate sau reviste cu activităţi
• Lucru cu mânuţele: origami simplu, construirea de figurine din hârtie, textile şi carton, prin tăiat şi lipit, cu care se pot imagina mici scenete, ulterior.
Activităţi pentru copii de peste 8 ani
• Lectura de romane grafice sau cărţi
• Rezolvarea de activităţi din cărţi şi reviste cu jocuri de numere şi cuvinte: rebus, sudoku, etc.
• Puzzle-uri mai complexe, cu 200-300 de piese
• Desen şi pictură după un peisaj sau model
• Realizaţi împreună experimente ştiinţifice, pe care copilul le va documenta ulterior
• Încurajaţi copilul în a avea hobby-uri, de care se poate ocupa în zilele libere: colecţii de revizuit, documentare în legătură cu subiecte de interes etc.
• Jucaţi jocuri de societate pentru adulţi şi copii de 8+ ani, mai complexe şi competitive.
În această perioadă, se recomandă
Primăvara sărbătorim feminitatea și maternitatea, aceste simboluri ale frumosului, renașterii și mai ales, aspecte importante ale identității oricărei femei. De multe ori, rolurile de femeie și de mamă ridică întrebări cu privire la modul în care ni le putem echilibra, într-o societate care promovează uneori agresiv echilibrul în toate aspectele vieții.
Apare uneori epuizarea de rol și vinovăția că nu ați atins acel echilibru „perfect”? Este momentul să spuneți stop, să trageți aer în piept și să vă resetați!
Roluri diverse, satisfacție mai mare
Femeile care se definesc pe sine doar prin prisma unui rol major (de exemplu, doar de mamă, soție sau profesionist) pot avea satisfacția dedicației complete atâta vreme cât rolul este menținut. Dispariția lui poate declanșa probleme de adaptare, anxietate sau depresie. În schimb, asumarea unor roluri diverse aduce cu sine numeroase beneficii: suport social, oportunități, sentimentul de competență, independență și siguranță financiară, împlinirea nevoilor de conectare, comunicare și realizare a potențialului propriu.
A folosi criteriul timpului alocat diverselor roluri este un mod sigur de a crea tensiune interioară și îndoială cu privire la modul în care vă împliniți în rolurile de mamă și femeie. Folosiți în schimb criteriul calității interacțiunilor dumneavoastră. Spre exemplu, chiar și 10 minute de comunicare bazată pe afecțiune, sprijin și încurajare acordate copilului îi pot hrăni sufletul mai mult decât 2 ore de privit împreună la televizor.
Iată mai jos câteva modalități prin care puteți să manifestați rolurile de femeie și mamă în mod armonios:
1. Cultivați feminitatea și acceptarea vârstei la care sunteți acum. Puneți granițe și oferiți-vă măcar o oră pe zi pentru a face lucrurile care vă plac (precum cititul, meditația, sportul).
2. Conectați-vă la valorile personale – acestea merg
dincolo de roluri, dar le hrănesc și le unesc pe toate, prin ceea ce sunteți. Care sunt valorile și lucrurile care vă împlinesc? La acest stadiu, răspunsul este unul general (de exemplu: onestitate, bunătate, grijă, ordine, compasiune).
3. Identificați 3-4 modalități prin care valorile numite mai sus pot fi cultivate în viața personală, ca femeie, ca parteneră, ca soție.
4. În cuplu, exprimați-vă nevoile, cultivați respectul mutual, acceptarea diferențelor și granițele sănătoase.
5. Identificați 3-4 comportamente prin care puteți demonstra copiilor valorile dumneavoastră personale, ca mamă.
6. Recunoașteți progresele și reușitele oferindu-vă apreciere și mici recompense pentru acestea.
A fi femeie este natural, a fi mamă este un dar, a fi TU este o operă de o viață întreagă!
În această iarnă ne-am confruntat cu un val considerabil de infecţii ale căilor respiratorii. Conform declarațiilor specialiștilor, aceste infecții au manifestări diferite de virozele clasice, simptomele sunt mai severe, iar majoritatea pacienților au avut sindrom postviral, cu astenie și tuse persistentă.
Sindromul postviral, sau astenia postvirală, este caracterizat printr-o stare de oboseală accentuată, ce debutează în timpul infecţiei (răceală, gripă, Covid-19 etc.) şi poate continua chiar şi mai multe săptămâni după eliminarea virusului. Simptomele sindromului postviral sunt: confuzie, durere de cap şi probleme de concentrare, durere musculară, articulaţii rigide dar şi inflamarea nodulilor limfatici. Medicii investighează în continuare cauzele acestor simptome, cel mai probabil ele se datorează efectelor persistente ale virusului, pe măsură ce organismul continuă să-l elimine, sau sunt puse pe seama unei reacţii inflamatorii persistente ce afectează întregul corp.
Oboseala accentuată, durerile, starea de confuzie pot dura multe zile, însă există o serie de remedii simple pe care le puteţi urma, pentru a scurta perioada sindromului postviral. În primul rând, încercaţi să dormiţi 7-9 ore în fiecare noapte, hidrataţi-vă şi
consumaţi fructe şi legume proaspete cu proprietăţi antiinflamatoare, evitând alimentelor grele, grase, cum ar fi cele prăjite sau fast-food. Faceţi exerciţii uşoare de întinderi, aerobic sau yoga, în timpul zilei, pentru antrenarea musculaturii şi a articulaţiilor. Continuaţi suplimentarea cu vitamina C, D3 şi Zinc. De asemenea, vitamina B1 are eficiență dovedită prin studii, în astenia funcțională, inclusiv cea postvirală.
Tusea postvirală este un simptom des întâlnit după o viroză respiratorie. Durează de la câteva zile până la câteva săptămâni și cel mai adesea trece de la sine. De obicei este o tuse seacă, iritativă, dar poate persista și
tusea productivă, cu secreții vâscoase, greu de eliminat.
Remediile obişnuite pentru tuse se pot aplica şi în tusea postvirală: hidratare cu lichide calde, ceaiuri de ghimbir, muguri de pin, nucă sau cimbru cu miere, supe, utilizarea unui umidificator de aer, cu uleiuri esenţiale de cimbru, eucalipt şi mentă, băile calde. De reținut este uleiul de chimen negru (Negrilica, Nigella sativa) care a dovedit clinic eficiență crescută în tusea postvirală și modularea imunității respiratorii.
Dacă, însă, senzația de tuse este deranjantă, asociată altor simptome precum insuficiență respiratorie sau durere în piept, este necesar un consult medical.
Acizii Omega 3 sunt acizi polinesaturaţi esențiali pentru sănătate, pe care însă organismul uman nu îi poate produce singur, ci trebuie să-i procure din alimentație. Cei mai importanți acizi Omega 3 sunt: acidul alfa linoleic (ALA) – care se găseşte în uleiuri vegetale, acidul eicosapentaenoic (EPA) şi acidul docohexaenoic (DHA) – care se găseşte în peşte şi fructe de mare.
Acizii graşi Omega 3 sunt esenşiali pentru o dezvoltare armonioasă, intervenind în prevenţia şi tratarea anumitor boli au beneficii asupra sistemelor cardiovascular şi imunitar.
Demența Alzheimer şi boala Parkinson sunt cele mai cunoscute boli neurodegenerative ale secolului. Conform studiilor, aceşti acizi polinesaturaţi sunt implicaţi în prevenţia bolilor neurodegenerative de tip demență Alzheimer şi boala Parkinson. La persoanele care au utilizat în mod constant Omega 3, s-a observat o întârziere a apariţiei simptomelor specifice acestor boli, în comparaţie cu cei care nu au utilizat.
Depresia este considerată una dintre cele mai frecvente tulburări mintale din lume, alături de anxietate. Depresia și anxietatea sunt îmbunătățite considerabil prin consum regulat de acizi Omega 3, care conduce la îmbunătăţiri considerabile a acestor boli. În cazul copiilor depistaţi cu tulburări de hiperactivitate cu deficit de atenţie (ADHD), utilizarea acestor acizi a dus la scăderea hiperactivităţii, impulsivităţii, neliniştii şi agresivităţii. S-a observat că suplimentarea cu ulei de peşte a avut un beneficiu enorm în tratarea bolii.
Afecțiuni oculare şi boli osteoarticulare Degenerescenţa maculară legată de vârstă este una dintre principalele tulburări vizuale ireversibile, care poate reduce acuitatea vizuală, ducând uneori până la orbire în rândul persoanelor trecute de 50 de ani. S-a demonstrat că datorită proprietăţilor lor antioxidante şi antiinflamatoare,
acizii graşi polinesaturaţi de tip Omega 3 pot reduce riscul de apariţie a acestei boli, fiind recomandată utilizarea lor în alimentația zilnică a fiecărui om.
În cazul bolilor degenerative şi inflamatorii osteoarticulare de tip artroză sau artrită reumatoidă, un consum de acizi Omega 3 a dus la o îmbunătăţire în sensul reducerii durerii articulare, ducând chiar până la diminuarea dozelor de medicamente antiinflamatoare utilizate pentru controlul simptomelor. Acizii graşi Omega 3 reduc producţia de eicosanoide si citokine inflamatorii, fapt ce duce la o scădere a inflamaţiei şi la ameliorarea simptomelor dureroase.
Dacă ai modificări intermitente ale vederii care se îmbunătățesc odată cu clipirea, acesta poate fi un semn de ochi uscat. O scădere treptată a vederii ar putea indica necesitatea de a actualiza ochelarii, dar ar putea fi și un semn al unei afecțiuni medicale, cum ar fi cataracta. În cele din urmă, dacă aveți afectări ale vederii centrale, acestea ar putea fi semne ale unei probleme retiniene și necesită o evaluare urgentă.
Senzaţia de ochi uscaţi poate fi extrem de deranjantă și se poate agrava cu timpul. Simptomele pot afecta uneori capacitatea unei persoane de a citi sau de a folosi computerul pentru perioade lungi de timp. În cazurile severe, ochiul uscat cronic poate duce la cicatrici corneene. Pentru a verifica acest lucru, un oftalmolog evaluează ochii sub o lampă cu fantă. O substanţă (fluoresceina) este instilată în ochi pentru a verifica filmul lacrimal și a examina corneea.
Roșeața ochilor poate să nu reprezinte semnul unei afecţiuni grave. Unele persoane au în mod normal ochii roșii. Cu toate acestea, roșeața poate fi un semn de
uscăciune sau inflamație care afectează structurile externe sau interne ale ochilor. O pată roșie care apare brusc poate indica un vas de sânge rupt, care în mod normal nu este îngrijorător, dar devine o problemă cu recurența. Însă, hiperemia (roșeața) însoțită de durere trebuie evaluată de medicul oftalmolog.
Durerea oculară poate fi un semn al unei probleme oculare locale, cum ar fi ochiul uscat, episclerita, care este inflamația peretelui ocular sau inflamația intraoculară numită uveită. Durerile de cap și boala sinusurilor pot provoca, de asemenea, dureri de ochi. O persoană cu dureri oculare are nevoie de o evaluare oftalmică pentru a exclude boala oculară care poate fi cauză a durerii.
Adesea, durerile de cap/ presiunea oculară nu sunt un semn al unei probleme oculare, dar ar putea fi o problemă neurologică sau legată de sinusuri. Glaucomul este o afecțiune care pune în pericol vederea, adesea asociată cu presiunea oculară crescută, însă această patologie este de obicei silențioasă, fără durere sau alte semne care să ne
îngrijoreze şi să ne determine să ne prezentăm la medic. Presiunea oculară trebuie evaluată pentru a se asigura că nu avem glaucom. O persoană nu are simptome de glaucom până când boala este deja avansată.
Află dacă sau cât de grav este ceea ce îți tulbură vederea, cu ajutorul chestionarului de pe site-ul Alphega, care evaluează sănătatea ochilor: https://www.alphegafarmacie.ro/campanii/ sanatatea-ochilor. Rezultatul testului îl vei primi pe e-mail, împreună cu câteva recomandări personalizate. Vei beneficia și de un e-book gratuit cu sfaturi pentru îngrijirea ochilor în cazul copiilor, adulților și seniorilor.
Peste 35.000 de decese pe an (conform European Centre for Disease Prevention and Control) sunt cauzate de infecții cu agenți patogeni rezistenți la antibiotice. Un alt aspect îngrijorător este și creșterea numărului de infecții cauzate de bacterii rezistente la antibioticele de ultimă linie (de rezervă), acest lucru având multiple consecințe, de la dificultăți în tratarea infecțiilor minore și până la efectuarea intervențiilor chirurgicale.
Antibioticele sunt substanțe naturale sau de sinteză care au o toxicitate selectivă pentru bacterii și care sunt utilizate împotriva infecțiilor cauzate de acestea.Tratamentul cu antibiotice se poate prescrie curativ, pentru o paletă largă de infecții, precum și profilactic în cazul intervențiilor chirurgicale.
Pentru eliminarea infecției din organism este foarte importantă respectarea de către pacient a recomandărilor legate de administrare, asocierea cu alte medicamente sau alimente și băuturi, precum și respectarea duratei tratamentului. Una dintre cele mai frecvente greșeli în antibioterapie este scurtarea duratei de tratament de către pacient, după ameliorarea simptomelor.
Rezistența la antibiotice și metode de combatere
Rezistența microbiană
este capacitatea microorganismelor patogene de a se menține în stare activă și de a se multiplica în prezența antibioticelor. Aceasta reprezintă o problemă de sănătate publică.
Chiar dacă rezistența la antibiotice apare în mod natural în procesul evolutiv al bacteriilor, există o multitudine de factori care accelerează acest proces:
• Prescrierea excesivă sau nejustificată a antibioticelor;
• Eșecul antibioterapiei;
• Automedicația.
Responsabilitatea în ceea ce privește utilizarea rațională a antibioticelor revine atât profesioniștilor din domeniul sănătății, cât și pacientului.
• Medici - Inițierea antibioterapiei în mod justificat și cu mai multă reținere.
• Farmaciști - Informarea pacientului cu privire la utilizarea corectă a medicamentelor, în scopul creșterii complianței la tratament.
• Pacienți - Respectarea întocmai a tuturor indicațiilor primite de la medic și de la farmacist.
Bioritmul reprezintă procesul prin care organismul uman se adaptează la ciclicitatea zi-noapte. Acesta are la bază două sisteme ale corpului uman: homeostaza somn/veghe, ce determină nevoia de somn, atunci când organismul este obosit şi pe cea de trezire, atunci când acesta s-a odihnit suficient, dar şi ritmul circadian în care ochii transmit creierului informaţii despre nivelul de lumină sau întuneric, iar acesta începe sau sistează producţia de melatonină, hormonul somnului.
O multitudine de factori produce dezechilibrul acestui sistem sensibil de gestionare a ceasului interior: trecerea la ora de vară sau la cea de iarnă, zborurile cu avionul şi schimbarea fusului orar, munca în schimburi sau munca de noapte, vârsta (timpul de somn scade pe măsură ce înaintăm în vârstă, iar în cazul adolescenţilor creierul acestora începe eliberarea de melatonină mai târziu în noapte), medicamente şi boli neuronale degenerative. Schimbarea orei, de două ori pe an, chiar dacă pare ceva obişnuit, perturbă bioritmul în mod similar cu trecerea în alt fus orar. Organismul
are nevoie chiar şi de câteva săptămâni pentru a se acomoda cu noul orar. De aceea, s-a constatat că, în urma trecerii de la ora de iarnă la cea de vară, mulți oameni suferă de iritabilitate, deprivare de somn, epuizare diurnă și scăderea imunităţii.
1. Rutina programului de somn: treziţi-vă şi mergeţi la culcare la aceeaşi oră, în fiecare zi, indiferent de modul în care s-a schimbat ora. Chiar dacă nu puteţi adormi la ora optimă, fixaţi soneria ceasului şi treziţi-vă la timp. Astfel, corpul se va acomoda mai uşor.
2. Terapia cu lumină: expunerea la lumină artificială sau naturală transmite creierului să oprească producţia de melatonină şi să elibereze hormoni ai stării de veghe, precum cortizol. Aprindeţi sursele de iluminat din casă atunci când vă treziţi şi petreceţi timp în aer liber în prima parte a zilei. Însă, preveniţi menţinerea creierului în stare de alertă înainte de somn. Lumina albastră a dispozitivelor mobile întârzie eliberarea de melatonină, aşadar opriţi-le cu o oră înainte de culcare şi menţineţi un iluminat minim în locuinţă.
3. Mişcarea fizică: exercițiile fizice pot optimiza calitatea și durata somnului, iar un ciclu sănătos somn-veghe va asigura forță și rezistență musculară. Cu toate acestea, exercițiile sunt stimulatoare. Pentru un somn odihnitor, încercaţi să finalizaţi antrenamentul fizic cu cel puțin 2 ore înainte de culcare.
4. Cofeina: beţi cafea sau ceai negru în prima parte a zilei, pentru mai multă energie, dar nu mai consumaţi cofeină cu cel puţin 5-7 ore înaintea orei de somn.
Uleiurile naturale, fie că sunt extrase prin presare la rece, distilare cu aburi sau alte metode, sunt utilizate de mii de ani în tratamente pentru frumuseţe, antiacnee, antirid, protejarea şi creşterea firului de păr. Ce uleiuri putem utiliza, în ce scopuri şi cum putem obţine cât mai multe beneficii pentru sănătate?
Cum se utilizează uleiurile naturale?
Uleiurile naturale nu sunt hidratante în sine, ele sunt hrănitoare şi formează un film protector la nivelul pielii, ce nu permite pierderea de apă. Le puteţi utiliza atât ca unic strat, pe pielea sau părul puţin umede, cât şi ca strat final, după ce aţi aplicat serul şi crema hidratantă, pentru a sigila tratamentul facial şi a asigura pătrunderea în piele a substanţelor hidratante din celelalte produse de îngrijire.
Uleiurile naturale presate la rece sunt obţinute din seminţe, sâmburi sau pulpa unor fructe. Acestea conţin polifenoli, acizi graşi esenţiali Omega 3 şi Omega 6, vitaminele A, D, E, K, având proprietăţi antioxidante, antifungice şi antibacteriene.
Uleiul de argan, cocos şi cel de măsline sunt unele dintre cele mai cunoscute uleiuri utilizate în tratamentul pielii uscate, protejând-o de factorii externi. Alegeţi variante presate la rece, nerafinate şi extravirgine. Uleiul de cocos poate provoca acnee persoanelor cu tenul gras, însă
nu are efecte adverse atunci când este aplicat pe corp.
Uleiul de jojoba şi cel de avocado au proprietăţi antiinflamatoare, fiind benefice în tratamentul acneei şi al altor leziuni ale pielii. Uleiul de avocado poate stimula foliculii piloşi şi contribui la creşterea firului de păr, atunci când o cantitate mică este masată pe scalp.
Uleiul din sâmburi de struguri şi cel de măceşe sunt bogate în antioxidanţi, cu beneficii antirid, în conferirea de elasticitate pielii şi în atenuarea afecțiunilor cutanate inflamatorii, cum ar fi eczema.
Uleiurile de ricin şi de rozmarin macerate la rece au proprietăţi stimulatoare pentru foliculii firelor de păr, contribuind la combaterea alopeciei, la creşterea părului
şi la sănătatea scalpului, prin eliminarea mătreţii. Ambele se aplică prin masaj.
Adăugaţi câteva picături de ulei esenţial în uleiurile naturale de bază. Astfel, la 30 ml ulei de bază puteţi adăuga între 3 picături (pentru copii, piele sensibilă) şi 15 picături (pentru adulţi) de ulei esenţial de:
- Lavandă: antiinflamator, calmant al scalpului şi pielii sensibile.
- Cedru, cimbru şi eucalipt: excelente pentru bărbaţi, reduc mătreaţa, excesul de sebum, şi stimulează creşterea firului de păr.
- Migdale: repară şi protejează firul de păr de agresiunile externe.
- Trandafir: efecte relaxante, antifungice şi antibacteriale, reparator cutanat.
Neonatologul este medicul specializat în îngrijirea nou-născuţilor, iar pediatrul va trata copilul până spre vârsta de 18-21 de ani pentru boli specifice copilăriei. Pe măsură ce individul înaintează în vârstă, el întâmpină probleme de sănătate tot mai complexe, mai delicate, deseori determinate de fragilizarea organismului. După vârsta de 65 de ani, el se poate adresa unui medic geriatru, specializat în afecţiunile complicate ale vârstnicilor, polipatologie şi polimedicaţie.
Îmbătrânirea şi degradarea celulară ce devin tot mai vizibile după vârsta de 60 de ani, fie că este vorba despre degradare neuronală, scăderea masei musculare sau a densităţii osoase, toate acestea sunt studiate şi abordate de către medicul geriatru, în mod dedicat fiecărui pacient în parte.
Geriatrul poate trata afecţiuni precum: insomnia, depresia, demenţa, boala Alzheimer, artrita, osteoporoza şi problemele de echilibru, incontinenţa, bolile cardiace, diabetul dar şi diferite tipuri de cancer apărute la vârste înaintate.
În plus, medicul geriatru va aborda din perspectivă holistică polipatologiile fiecărui pacient şi interacţiunile medicamentoase
recomandate de diferiţi medici specialişti, indicând noi scheme de tratament. El colaborează cu familia sau cu îngrijitorii pacientului, pentru a asigura un mediu cât mai echilibrat pacientului vârstnic, cât şi cu medicul de familie sau alţi specialişti ce îl tratează. De asemenea, pentru a înţelege ansamblul problemelor medicale ale vârstnicului, medicul geriatru acordă mai mult timp fiecărei consultaţii faţă de oricare alt medic.
3. Dacă vârstnicul se confruntă cu declin mental, funcțional, osteoporoză sau fragilitate fizică, ce pot duce la complicaţii în autoîngrijire, căderi şi traumatisme.
4. În situaţiile medicale complicate ce depăşesc ajutorul care poate fi oferit de către familie sau îngrijitori.
1. Atunci când adulţii cu vârsta de peste 65 au patologii multiple, ce implică scheme complexe de tratament şi îngrijire multidisciplinară.
2. În cazul tratamentelor medicamentoase pentru anumite afecţiuni ce influenţează negativ evoluţia altor boli asociate.
5. În urma unei spitalizări determinate de un traumatism, intervenţie chirurgicală sau boală, pentru a facilita recuperarea pacientului vârstnic şi pentru a oferi recomandări aparţinătorilor în sensul adaptării activităţilor cotidiene la noua situaţie medicală a pacientului.
Persoanele în vârstă, cu un stil de viaţă activ şi afecţiuni uşoare cu tratament controlabil, se pot adresa, în continuare, medicilor specialişti.
În ce condiţii se va apela la serviciile medicului geriatru?
Ce patologii tratează medicul geriatru?
Din 156 de pacienți depistați cu suspiciuni oncologice la ediția 2022 a caravanei rurale „Nu am făcut destul”, 51 au refuzat continuarea investigațiilor medicale. Faptul că un pacient din trei nu este interesat de sănătatea sa, în condițiile în care a aflat că are un risc major și are asigurate gratuit investigațiile următoare, dar și transportul, arată nevoia de educație medicală și de programe de screening în România.
Caravana „Nu am făcut destul” organizată de Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), ajunsă la a noua ediție, s-a desfășurat în perioada septembrie –noiembrie 2022, în opt localități rurale aflate la mai mult de 20 de km de cel mai apropiat spital (Brăduleț, Corbeni și Ștefan cel Mare – Argeș; Brănești –Dâmbovița; Teșila – Prahova; Hotarele, Izvoarele – Giurgiu și Periș – Ilfov).
O echipă de medici specialiști și rezidenți, asistente medicale, studenți la facultăți de medicină și elevi la școli postliceale sanitare au au făcut testări medicale cu scopul de a depista boli oncologice: analize de sânge (hemogramă, profil lipidic, PSA), analize de urină (urocultură și sumar de urină), măsurarea glicemiei (instant și din sânge venos), tensiunii, greutății, înălțimii, ecografii mamare, consult urologic cu ecografie, consult dermatologic și dermatoscopie, evaluare pentru riscul de cancer pulmonar.
În cadrul caravanei a fost depistată o pacientă cu suspiciune mare de cancer mamar, cu recomandare de biopsie, dar care nu a mai răspuns la telefoane și mesaje. Au fost înregistrate și 7 suspiciuni de carcinom bazocelular, însă niciunul dintre cei 7 pacienți nu a vrut să își facă biopsia. Acestora li se adaugă până la 51 de pacienți care au refuzat investigațiile suplimentare. Motivele invocate au fost: Mi-e frică, Mai bine să nu știu, Nu vreau să-mi îngrijorez familia, Nu mă doare și nu mă duc, Nu mă lasă copiii sau soțul, Am treabă la câmp sau în curte, Am pomană, M-au chemat la muncă.
„Persoanele găsite cu suspiciuni au primit recomandări de control, dar și programări la clinicile cele mai apropiate. Am dat peste 300 de telefoane și mesaje în această campanie, i-am programat, i-am navigat prin sistemul de sănătate, iar dacă nu aveau posibilitatea să ajungă la spital, le-am asigurat și transportul, gratuit. Cu toate
acestea, un pacient din trei a refuzat din start să continue investigațiile, iar alții au renunțat pe parcurs. Asta nu se traduce decât prin lipsa programelor de screening din România și prin lipsa educației medicale.”, spune Cezar Irimia, președintele FABC.
Caravana „Nu am făcut destul” ediția a noua, în cifre
În cele 24 zile ale caravanei au fost testate 1.136 de persoane (77% femei, 23% bărbați). Cel mai mare procent (47%) a fost la categoria de vârstă 50-69 ani. 71% suferă de obezitate sau au exces ponderal. 20% dintre cei prezenți își făcuseră analizele de sânge în 2022. Dintre toți cei care și-au făcut analize de sânge în ultimii 5 ani, 32% au avut trimitere de la medicul specialist, 44% au avut trimitere de la medicul de familie, 18% și le-au făcut din proprie inițiativă și 6% au avut recomandare de la locul de muncă.
Măcrişul (Rumex acetosa) este o plantă perenă, cu frunze de un verde viu, gust acrişor şi uşor astringent, perfecte pentru a ne remineraliza şi susţine funcţionarea inimii şi a sistemului imunitar la început de primăvară. Întrucât poate fi confundat cu alte plante similare, se recomandă achiziţionarea sa din piaţă, unde vânzătorii se vor bucura să vă ofere mănunchiurile îngrijite de ei.
100 de grame de frunze proaspete de măcriș conțin 22 de calorii, 3 g de carbohidrați
și 2 g de proteine. Cantitatea include, de asemenea, o cantitate semnificativă de fibre (3 g), vitamina C 48 mg (80% din doza zilnică recomandată DZR), vitamina
A 4000 UI (150% DZR), fier 2,4 mg, magneziu 103 mg, potasiu 390 mg și calciu 44 mg. În
Măcrişul susţine funcţionarea sistemului imunitar, datorită conţinutului mare de vitamine
C şi A. Acestea sunt utilizate de organism atât în cazul infecţiilor respiratorii virale şi bacteriene, cât şi ca adjuvant în probleme cutanate: infecţii, inflamaţii, eczeme, traumatisme, datorită calităţilor lor antiinflamatorii şi antioxidante. De asemenea,
Ingrediente:
1 cană de frunze de măcriş
3 căni de frunze de primăvară: leurdă, spanac, untişor, busuioc, mentă şi pătrunjel, în proporţii egale
½ cană de seminţe de cânepă decorticate
1 linguriţă de coajă de lămâie rasă
1 căţel de usturoi
3-4 linguri de ulei de măsline Sare şi piper
preveni degradarea vederii odată cu vârstă.
Măcrişul poate contribui la sănătatea inimii şi a sistemului cardiovascular. Potasiul reduce stresul asupra sistemului
cardiovascular prin relaxarea vaselor de sânge, reglând tensiunea arterială, iar antocianinele pot preveni boli cardiovasculare graţie activităţii antioxidante.
Consumul moderat de frunze proaspete de măcriş, bogate în fibre alimentare, contribuie la o digestie optimă şi la procesul de detoxifiere a organismului. Atenţie!
Măcrişul conţine acid oxalic, o toxină ce contribuie la formarea calculilor renali. În cazul în care aceasta este deja o problemă de sănătate, evitaţi consumul de măcriş.
Preparare
Spălaţi bine verdeţurile şi tăiaţi-le în felii mari. Introduceţi seminţele de cânepă
în blender, apoi pasaţi uşor până se macină. Adăugaţi restul ingredientelor şi pasaţi îndelung, până când consistenţa devine cremoasă şi se omogenizează. Gustaţi şi asezonaţi, dacă mai este nevoie. Sosul obţinut se poate păstra la frigider 7-10 zile sau la congelator 2 luni. Se consumă ca dressing la salate, paste, pită sau focaccia.
Măcriș - efecte curative și arome versatile
Insulina este un hormon produs de pancreas, care ajută organismul să regleze nivelul zahărului din sânge, prin intermediul sensibilităţii creierului. De asemenea, insulina joacă un rol în neurotransmisie, putând influența starea de spirit, comportamentul și cogniția. Insensibilitatea la insulină a creierului poate fi corelată cu diabetul și obezitatea, întrucât împiedică organismul să proceseze corect glucoza.
Efortul fizic susţinut poate restabili sensibilitatea creierului la insulină
Un nou studiu realizat în Germania a descoperit că un program de exerciții fizice de 8 săptămâni, cu 1 oră de exerciții de 3 ori pe săptămână, poate restabili sensibilitatea creierului la insulină la persoanele cu obezitate, protejând organismul împotriva diabetului de tip 2.
21 de participanţi sănătoşi, supraponderali şi cu obezitate, au efectuat, timp de 8 săptămâni, un program de exerciţii fizice susţinute. Cercetătorii au evaluat sensibilitatea creierului la insulină atât la începutul programului de antrenament, cât şi la finalul său.
Sesiunile de exerciții au crescut acțiunea insulinei în corpul striat al creierului și au întărit conexiunile funcționale din hipocamp la nivelurile persoanelor fără supraponderalitate sau obezitate.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că optimizarea sensibilității la insulină a creierului a avut efecte pozitive asupra metabolismului participanților și le-a redus senzația de foame. Datorită
efortului fizic şi a exerciţiilor efectuate, participanții au constatat diminuarea cantităţii de ţesut adipos visceral, ceea ce a adus beneficii suplimentare asupra stării lor de sănătate.
Legătura dintre creier, insulină, obezitate şi diabet
În ciuda faptului că studiul a implicat un număr restrâns de participanţi, doar 21, „acesta subliniază faptul că activitatea fizică este necesară pentru a restabili căile metabolice minte-corp la persoanele cu obezitate, prediabet, diabet și boli metabolice în general”, declară dr. Ana Maria Kausel, endocrinolog și co-fondator Anzara Health, neimplicată
în studiu. Aceasta deoarece o altă teorie a declanşării diabetului este bazată pe creşterea în greutate, cauzată de incapacitatea creierului de a regla comportamentul alimentar, pe fondul scăderii sensibilităţii creierului la insulină.
Pentru a restabili această conexiune, se recomandă renunţarea la stilul de viaţă sedentar, întrucât exerciţiul fizic constituie doar un prim pas spre o viaţă mai sănătoasă, în general. Cel mai important, în acest sens, este alegerea unei activităţi plăcute, care va ajuta eforturile susţinute de a face mişcare zilnic sau de cel puţin 3 ori pe săptămână.
Cea mai impunătoare fortificaţie medievală din România şi, poate, chiar din această zonă a Europei se înalţă pe dealul din sudul oraşului Hunedoara.
Castelul Corvinilor sau al Huniazilor dăinuie pe meleagurile noastre de aproximativ 600 de ani, iar istoria sa este cu atât mai fascinantă cu cât, de-a lungul ultimelor săpături arheologice au fost mereu descoperite noi încăperi secrete, picturi murale şi vestigii istorice, care ne atrag şi mai mult curiozitatea faţă de acest loc.
Castelul Corvinilor –scurtă incursiune în istoria locului
Prima fortificaţie regală a fost ridicată în Hunedoara de astăzi, cândva, în secolul XIV sau în prima jumătate a secolului XV, pe vârf de stâncă, utilizând blocuri de calcar dolomitic şi piatră de râu pentru a construi zidurile groase de până la 2 metri. După anul 1440, Iancu (Ioan) de Hunedoara, nobilul român care urma să devină guvernator al regatului Ungariei, a transformat fortăreaţa într-un castel printr-o serie de construcţii
de amploare. În perioada sa au fost ridicate curtine cu ziduri crenelate, turnuri circulare şi rectangulare cu două etaje, pentru locuit şi apărare: Turnul Capistrano, Turnul Toboşarilor, Turnul Pustiu, Turnul Buzdugan sau Turnul Pictat, cel din urmă păstrând încă la exterior o fresca pictată. A urmat capela castelului, construită în stil gotic, ce se poate vizita, dar şi alte clădiri şi spaţii nonmilitare.
Palatul propriu-zis este amplasat pe latura vestică a ansamblului medieval, fiind compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei şi scara spirală.
Cele două săli monumentale au plan dreptunghiular şi sunt divizate prin cinci piloni octogonali din marmură, cu nervuri în cruce şi console ornamentate, în stilul gotic târziu.
Tot în timpul lui Ioan de Hunedoara a fost ridicat şi Turnul Nje Boisia (acum Nebosia sau Nu te teme), denumire provenită de la garnizoana sârbă a castelului. Exteriorul turnului se află în restaurare, însă interiorul se poate vizita. Pentru a ajunge la turn, veţi păși pe urmele soldaţilor de odinioară, print-o galerie suspendată de peste
33 de metri lungime. Turnul are 5 etaje de apărare şi deschideri pentru arme de foc, iar pe măsură ce urcaţi, peisaje noi şi spectaculoase se vor deschide înspre masivul Retezat, Valea Cernei sau Valea Mureşului.
Perioada în care Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, a fost regele Ungariei (14581490), a marcat o nouă etapă în dezvoltarea Castelului Corvinilor, fiind edificată aripa Matia, compusă din logii şi pictură unicat cu subiect laic. La finalul lucrărilor, în jurul anului 1480, castelul era deja comparabil cu castelele regale din vestul Europei. În secolul XVII, principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, modifică anumite părţi din castel şi capelă, construind un nou corp de clădire compus din două niveluri, cu camere de locuit şi o sufragerie. În plan militar, Bethlen ridică Turnul Alb, de formă semicirculară, cu 3 niveluri de apărare, şi Terasa de Artilerie, ce funcţiona ca o platformă deschisă pregatită pentru arme grele de foc.
Secolul al XIX-lea este marcat de ample lucrări de restaurare: înlocuirea şi înălţarea acoperişurilor, adăugarea de creneluri,
precum şi înlocuirea unor elemente decorative. Similar, în ultimii zeci de ani au avut mereu loc restaurări şi încercări de a readuce la lumină elemente originale, de la picturi murale, până la scări şi încăperi secrete.
Legenda Corbului cu inel de aur în cioc, elementul central pe blazonul familiei Corvinilor, ce simbolizează logevitate şi înțelepciune, spune că inelul i-a fost dăruit mamei lui Ioan de Hunedoara de către regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, pentru fiul său nenăscut. Pe când Ioan era copil, inelul este furat de un corb, răpus de cel mic cu o săgeată, iar inelul recuperat. Cea de-a doua legendă este a fântânii, săpată timp de 15 ani de prizonieri turci, cărora Ioan de Hunedoara le-a promis libertatea. Între timp, guvernatorul Ungariei moare, iar soţia acestuia nu îşi ţine promisiunea. Ultima dorinţă a prizonierilor este de a lăsa o inscripţie, care, descifrată de Mihail Guboglu, din caractere vechi arabe, este: „Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de lângă biserică”. Le veţi descoperi pe acestea şi multe altele vizitând castelul.
În ciuda lucrărilor de restaurare care au loc în prezent, întregul castel poate fi vizitat, iar în ultimii ani au fost deschise şi reamanejate noi spaţii expoziţionale. Printre cele mai spectaculoase atracţii ale castelului sunt însăşi pasarela ce permite accesul
în castel, suspendată pe 4 piloni construiţi din blocuri mari de piatră peste şanţul de apărare, lungă de peste 35 de metri, Palatul mare cu cele două săli monumentale, Curtea Husarilor, cu jocul de lumini şi umbre din zilele însorite, pasarela ce permite accesul în Turnul Nebosia, pentru parcurgerea căreia veţi avea nevoie de curaj, precum şi fântâna de peste 28 de metri adâncime, învăluită de legenda celor care au săpat-o. Castelul Corvinilor reprezintă unul dintre acele locuri unde vă puteţi pierde, atât în istorie, cât şi în timpul petrecut în labirintul sălilor, al curţilor şi al turnurilor. Nu vă grăbiţi. Admiraţi arhitectura medievală, modul în care castelul se contopeşte cu stânca pe care a fost ridicat, dar şi eforturile actuale de reconstituire istorică a elementelor decorative de interior.
