EDITORIAL 4 Cultivă buna-dispoziție la început de an! SFATUL SPECIALISTULUI
Ce suplimente sunt necesare în diabet?
TEHNOLOGIA ÎN SĂNĂTATE
FAMILIE
AFECȚIUNI
PENTRU TINE
SFATUL FARMACISTULUI
ÎNGRIJIRE 38 Cum să crești nivelul de testosteron în mod natural? 39 Îngrijirea pielii în sezonul rece 42 Cafeaua de dimineață - vitalitate și inimă sănătoasă
ALIMENTAȚIE
MIȘCARE 46 Exerciții yoga pentru acuitatea vizuală
LA DRUM CU ALPHEGA
Texte Comitetul științific
Dr. Mariana Olingheru Coordonator Științific
Diana Amza Psihoterapeut
Dr. Maria Marinescu Medic oftalmolog
Marian Tiberiu Mușetescu farmacist la Farmaciile Mirunapunct de lucru Câmpulung Muscel
Coordonator proiect Anca Golovei
Copywriter
Anca Stănilă
Grafică & DTP Adrian Săvescu
Credite foto Shutterstock www.alphega-farmacie.ro
Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau a ilustrațiilor din această revistă este interzisă.
Această revistă este distribuită, în mod gratuit, numai prin intermediul farmaciilor partenere Alphega.
Perioada de valabilitate a campaniilor promoționale prezentate în acest număr al revistei este 1 ianuarie - 15 februarie 2023.
obișnuit la activităților. În această perioadă, este recomandabil să încetinim ritmul, să oferim minții și corpului timp de recuperare și să cultivăm buna-dispoziție.
Iată mai jos câteva recomandări pentru a transforma luna ianuarie într-un început de an luminos:
Mențineți-vă activi.
Chiar dacă simțiți că nivelul de energie este scăzut, faceți plimbări în natură. Mergeți într-un parc sau, dacă este prea departe de dumneavoastră, pur și simplu ieșiți din casă – mișcarea, aerul proaspăt și micile interacțiuni cotidiene sunt cele care vă schimbă dispoziția.
Expuneți-vă la soare și lumină naturală. Faceți plimbări în aer liber, mai ales în zilele cu soare, pentru a vă bucura de lumina acestuia. Mai mult, lăsați lumina să pătrundă în casă cât mai mult timp, purtați culori deschise, pastelate, care reflectă lumina, sau culori puternice, calde, pentru a vă energiza.
Protejați-vă de frig. Încălziți-vă cu haine confortabile, ceaiuri sau
băi calde. Dacă aveți o sensibilitate marcată la frig, luați în calcul și alte probleme medicale care o cauzează sau o accentuează.
Reconectați-vă la pasiuni sau propunețivă să experimentați lucruri noi.
Fie că este vorba de tricotat, citit, desenat, gătit sau altceva, acum este momentul să vă dedicați activităților care vă fac plăcere. Dacă pare că nimic nu vă mai atrage, nu vă lăsați descumpăniți. Alegeți o activitate care în trecut vă plăcea sau chiar un nou hobby și propuneți-vă să îl faceți oricum – de cele mai multe ori, așa cum „pofta vine mâncând”, bucuria de a face o activitate crește pe măsură ce o practicați.
Reconectați-vă la prieteni și familie, menținându-vă activi social.
Luna decembrie ne pune în contact cu familia, rudele
și prietenii apropiați – prin contrast, luna ianuarie poate fi resimțită ca una a singurătății. Programați vizite și întâlniri cu cei dragi.
Fiți buni cu propria persoană. Deși există tendința de a vă propune obiectivele pentru anul care tocmai a început, aveți grijă la standardele pe care vi le setați: dacă acestea sunt prea înalte, este firesc să vă simțiți copleșiți sau demotivați. Introduceți în lista intențiilor dumneavoastră și timpul pentru odihnă și refacere.
Programați în luna ianuarie activități care vă entuziasmează. Anticiparea unui moment plăcut ne face să simțim mai multă bucurie decât amintirea evenimentelor plăcute
Tratamentul adjuvant în diabetul zaharat include și o multitudine de plante medicinale, vitamine, minerale și antioxidanțicomercializate în produse cu statut de suplimente alimentare sau medicamente (atât fără prescripție, cât și cu prescripție medicală).
Plantele medicinale cu acțiune hipoglicemiantă cele mai cunoscute sunt afinul, dudul negru, gymnema sylvestre, anghinarea, tecile de fasole, momordica, brusturele, cicoarea, păpădia, ceaiul verde, urzica, salvia. Unele plante hipoglicemiante au și efecte hipolipemiante importante (așa cum este schinduful și anghinarea). Plantele medicinale se comercializează sub formă de ceaiuri, tincturi sau extracte standardizate.
Afinul (vaccinium myrtillus) și castravele amar (Momordica Charantia) și Gymnema sylvestre conțin substanțe cunoscute ca insuline vegetale și sunt plantele cel mai frecvent utilizate în diabet. Plantele hipogliceminate și hipolipemiante sunt foarte utile în controlul glicemiei la pacientul diabetic cu indicație de dietă și exerciții fizice.
Acizii grași esențiali omega-3 sunt frecvent utilizați pentru corectarea dislipidemiei (trigliceride crescute) aproape întotdeauna asociată la pacienții cu diabet zaharat.
Vitaminele C și E și acidul alfa-lipoic au proprietăți antioxidante și pot limita complicațiile vasculare la pacienții obezi, cu dislipidemie și hiperglicemie.
Vitaminele din grupul B, în special Vitamina B12 și B6, sunt protectoare pentru fibrele nervoase. În programul național de diabet sunt incluse în compensare și medicamentele ce conțin vitamina B12 ca tratament al neuropatiei diabetice.
Vitamina A, luteina și zeaxantina sunt utilizate pentru protecția vederii. Mineralele au rol important în controlul glicemiei, cele mai frecvent utilizate la pacienții cu diabet sunt cromul și magneziul.
Cromul este implicat atât în metabolismul glucidic (favorizează captarea insulinei de către receptori) cât și în reglarea apetitului pentru dulciuri.
Magneziul are un rol central în reducerea riscului de boală cardiovasculară și în patogeneza diabetului, poate amâna instalarea diabetului de tip 2 și a complicațiilor sale. Sensibilitatea la insulină ca și secreția acesteia sunt ameliorate de suplimentele de magneziu. Hipomagneziemia poate agrava rezistența la insulină. Deficitul de magneziu este considerat un factor declanșator al diabetului zaharat de tip 2 la persoanele care au și alți factori de risc.
Precauții necesare în tratamentul diabetului zaharat
Tratamentul adjuvant cu plante medicinale sau diverse suplimente alimentare asociat la medicația antidiabetică poate acționa sinergic cu acesta și va influența semnificativ constantele biologice (glicemie, lipide, tensiune arterială etc.) și în acest caz este necesară ajustarea dozelor, poate corecta depleția generată de tratamentul medicamentos sau poate interacționa cu tratamentul antidiabetic generând efecte nedorite. Iată câteva exemple în acest sens:
Metforminul, unul dintre cele mai recomandate antidiabetice orale în monoterapie sau combinații, produce depleție de vitamina B12 și inconstant de acid folic. La pacienții în tratament cu metformin se recomandă monitorizarea vit. B12 și acidului folic și suplimentarea acestora la nevoie. Guma de guar, frecvent utilizată ca stabilizator în industria alimentară și prezentă în multe suplimente, reduce absorbția intestinală a metforminului și scade biodisponibilitatea și implicit efectul hipoglicemiant al metforminului. Pacienții care urmează tratament cu metformin trebuie instruiți să verifice eticheta alimentelor și conținutul în guma guar al suplimentelor.
Ginkgo biloba este una dintre cele mai utilizate plante în prevenție și în bolile cronice și a beneficiat de cercetări
multiple. Studiile efectuate la pacienții cu diabet de tip 2 au evidențiat ca gingko biloba înrăutățește semnificativ toleranța la glucoză la pacienții aflați în tratament cu antidiabetice orale (se pierde controlul glicemiei la acești pacienți) dar nu alterează toleranța la glucoză la pacienții cu diabet controlat prin dieta. Aceste rezultate arată ca gingko biloba are interacțiuni medicamentoase cu antidiabeticele orale.
Tratamentul cu Insulina este influențat de consumul de alimente, alcool, fumat și unele plante. Gymnema Sylvestre este singura plantă care stimulează refacerea celulelor din insulele Langerhans secretoare de insulină și se poate utiliza și la persoanele cu diabet zaharat de tip I. Deși studiile nu au raportat interacțiuni cu insulina, tratamentul cu Gymnema sylvestre necesită
reducerea dozelor zilnice de insulină.
Alcoolul crește acțiunea insulinei și conduce la hipoglicemii periculoase, nicotina scade acțiunea insulinei în țesuturi, dieta bogată în fibre îmbunătățește controlul glicemic la pacienții tratați cu insulină.
Orice substanță (aliment sau supliment) care afectează glicemia direct sau indirect, în sensul creșterii sau scăderii necesită modificări în tratamentul medicamentos al bolnavului cu diabet. Specialiștii în sănătate trebuie să participe activ la informarea și instruirea pacienților cu diabet privind dieta și medicația. Pacienții cu diabet trebuie să informeze atât medicul despre toate suplimentele utilizate, cât și farmacistul despre medicația administrată, atunci când solicită un supliment în farmacie.
Florile de lavandă au diverse întrebuințări, atât intern cât și extern, fiind folosite cu succes împotriva stărilor nervoase ușoare, a stărilor de neliniște, anxietate, a tulburărilor de somn și a insomniilor.
Florile de lavandă acționează și în cazul afecțiunilor localizate în abdomenul superior, cum ar fi de exemplu dispepsia, problemele de digestie, balonările, afecțiunile intestinale pe fond nervos și sindromul Roemheld (gastrocardiac). Acest termen se referă, în general, la acele tulburări care sunt provocate de o acumulare exagerată de gaze în intestin sau în stomac după consumarea anumitor preparate care provoacă balonarea.
Folosită extern, lavanda are un efect pozitiv în cazul tulburărilor sistemului circulator. În mod tradițional, uleiul de lavandă este potrivit pentru băi, pentru îmbunătățirea stării generale în situațiile de epuizare și pentru combaterea stărilor de oboseală.
Lavanda se regăsește frecvent în preparatele pentru băile de relaxare și în pernele speciale pentru combaterea tulburărilor de somn. Lavanda este folosită încă din secolul al XVI-lea ca remediu natural
pentru întărirea sistemului nervos, sub formă de calmant și împotriva crampelor.
În medicina populară din prezent, planta este folosită și ca remediu pentru afecțiunile de stomac, pentru calmarea balonărilor, ca diuretic, și pentru tratarea rănilor. În aromaterapie, uleiul de lavandă este apreciat pentru calitățile de relaxant. Spre exemplu. moașele îl folosesc pentru relaxarea mamelor în timpul travaliului. În homeopatie, lavanda este folosită mai rar, respectiv prin folosirea florilor proaspete de lavandă în tratarea problemelor sistemului nervos central. Florile uscate de lavandă sunt folosite în tratamentul antroposofic.
Florile de lavandă conțin cel puțin 1,5 % ulei eteric. Elementele principale care alcătuiesc uleiul eteric al lavandei sunt monoterpene linalilacetat și linalool, camfor și cineol, acid rozmarinic, flavonoide, triterpenen și fitosterolen.
Indicații pentru folosirea lavandei Stări de neliniște, tulburări de somn, insomnii, nervozitate, dureri de stomac, dureri localizate în abdomenul superior, flatulență, balonare, sindrom Roehmheld, afecțiuni gastro-intestinale, tulburări de digestie, probleme ale sistemului circulator.
Uleiul de lavandă a dovedit că are efecte antibacteriene, antiinflamatorii și calmante.
Anual, aproximativ 500.000 de persoane suferă leziuni ale măduvei spinării, un procent considerabil dintre acestea generând paralizii. Cel mai periculos tip de accident pentru coloana vertebrală este cel rutier, urmat de alte traumatisme, ce pot conduce la incapacitatea de mişcare a pacienţilor. În acest context, cercetătorii de la Centrul de cercetare NeuroRestore de la École Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL) din Elveția au identificat neuroni specifici care, atunci când sunt activați, ajută la restabilirea capacității unei persoane de a se ridica și de a merge după paralizie.
impulsurile nervoase nu mai pot comunica, producându-se invaliditatea.
Măduva spinării şi mişcarea
Măduva spinării este un lung lanţ de neuroni, situat de-a lungul coloanei vertebrale, care intermediază semnalele electrice de mişcare transmise de către creier spre membre, dar şi semnalele transmise de diferite părţi ale corpului spre creier, pe care acesta le va interpreta în mod adecvat drept atingere, presiune, durere, suprafaţă rece sau fierbinte. Atunci când măduva spinării este afectată, ca urmare a unui accident, a unei boli inflamatorii sau a cancerului,
Rolul studiului în recuperarea capacităţii de mişcare Neuronii stau la baza sistemului nervos al oricărei creaturi vii, transmiţând semnale electrice care pot declanşa mişcarea prin activarea musculaturii. Cercetătorii elveţieni au studiat în primul rând acei neuroni responsabili pentru mişcarea picioarelor şi au identificat neuroni specifici, care, odată activaţi, pot ajuta un pacient cu paralizie să se ridice şi să meargă din nou. Aceştia sunt necesari, dar în acelaşi timp și suficienţi, pentru regenerarea unei căi neurologice după o leziune a măduvei spinării.
În cea de-a doua fază a studiului, rezultatele şi observaţiile au putut fi puse în
practică alături de voluntari, care suferiseră accidente şi nu îşi puteau mişca picioarele. Acestora le-a fost implantată o matrice de electrozi concepută pentru a stimula regiunile specifice ale măduvei spinării, sub punctul de leziune. Odată stimulată de către un computer, matricea a activat neuronii responsabili pentru mişcare, permiţând pacienţilor să meargă din nou.
Cel mai interesant şi promiţător rezultat al cercetării este acela că, în urma stimulării computerizate, anumite canale neuronale au reînceput să se formeze, facilitând recuperarea pacienţilor cu paralizie. În viitor, se urmăreşte identificarea unei terapii de reabilitare sau stimulare mult mai ţintite, precum şi a genei responsabile cu stimularea celulelor neuronale, ce ar putea fi activată prin intermediul unui tratament medicamentos.
Adaptabilitatea și flexibilitatea reprezintă trăsături care ne ajută nu doar la integrarea în mediu, ci și la a face față schimbărilor. Cu siguranță, ultimii ani ne-au chemat de nenumărate ori să răspundem schimbărilor, deoarece vechile modalități de a gestiona lucrurile nu mai erau eficiente. Putem enumera aici, spre exemplu, trecerea la învățământul online şi lucratul de acasă, accesul dificil la serviciile medicale, problemele de sănătate accentuate, teama și stresul de lungă durată. În mijlocul acestor evenimente, schimbarea personală reprezintă unicul mod de a ne îmbunătăți viața.
Iată care sunt pașii pe care îi urmăm în mod natural atunci când adoptăm noi comportamente:
„Sunt bine așa cum sunt. Nu am nevoie să schimb nimic.” – stadiul pre-contemplativ, în care nu conștientizăm necesitatea schimbării. Este cazul persoanei care ar avea nevoie să țină dietă sau să facă mișcare, dar nu
conștientizează importanța și impactul acestor lucruri.
„Hmmm, am o problemă, dar nu e urgentă.” – stadiul contemplării, cel în care ne dăm seama de impactul problemei, investigăm, conștientizăm. Aici poate apărea ambivalența față de schimbare, tendința de a rezona în același timp cu motive pro și contra. Discuțiile cu un membru al familiei, un prieten sau un specialist, în funcție de caz, pot consolida motivația pentru schimbare.
„Da, am de gând să fac o schimbare.” – momentul luării unei decizii în favoarea schimbării. Această etapă va fi susținută prin planificarea pașilor și revenirea asupra lor ori de câte ori este nevoie, pentru a obține rezultatele dorite.
„Sunt în plin proces al schimbării.” – în această etapă se manifestă deja comportamentele noi, iar cei din jur le pot observa și încuraja. Fie că persoana consumă alimente mai sănătoase, face mișcare, s-a înscris la un curs, merge la specialist, comportamentul acesteia este vizibil marcat de noile acțiuni.
„Mi-e greu să mențin ritmul, cred că nu pot…” – etapă firească în gestionarea schimbării, fiind și momentul în care multe persoane renunță sau au recăderi. Ceea ce poate contribui la depășirea descurajării este suportul celor din jur,
precum și o formulare corectă a așteptărilor. De multe ori, așteptările nerealiste („nu voi mai fuma niciodată de azi înainte”, „voi merge zilnic la sală”, „voi mânca mereu sănătos”) ne fac să ne demotivăm atunci când vedem că apar excepții. Acestea pot fi „incluse” în așteptările noastre, ca momente care nu ne definesc, deși se întâmplă. Ceea ce contează este alegerea constantă de a reveni la drumul dorit și de a ne menține noile alegeri de viață.
Cele șapte modalități de a vă susține noile comportamente
1. Readuceri aminte. Scriețivă pe un bilețel acțiunea dorită (de exemplu, „astăzi fac mișcare!”) și lipiți-l pe oglindă, pe monitor, pe ușa de la frigider sau în orice alt loc vizibil. Setați alarma telefonului pentru a vă reaminti periodic să faceți noile comportamente. Rugați o persoană să vă aducă aminte de lucrurile programate. Folosiți orice mijloc de readucere aminte căci astfel veți avea mai multe șanse să combateți uitarea, confortul și obișnuința.
2. Țineți un jurnal sau un tabel de monitorizare a activității. Notați ce ați făcut nou, în fiecare zi, și ce beneficii ați avut în urma practicării noului comportament.
3. Oferiți-vă recompense. Stabiliți-vă mici recompense pentru eforturile depuse. Uneori, noile comportamente nu aduc pe termen scurt senzația de bine, ci abia pe termen lung putem experimenta efectele lor pozitive. Din această cauză, multe persoane renunță și revin la comportamente nocive, dar plăcute pentru moment. Ceea ce puteți face este să vă recompensați pentru efortul depus în prezent, fie în mod material („când termin de alergat, trec pe la magazine și îmi cumpăr fructele preferate”) sau imaterial („mă odihnesc pe o bancă și citesc din cartea preferată/meditez/ies în oraş cu prietenii”).
4. Stabiliți-vă o rutină care să includă noul comportament. Planificați-vă intervalul orar în care veți face noile comportamente și pregătiți-vă de dinainte.
5. Amplificați puterea de schimbare prin colaborarea cu altă persoană. Găsiți un partener de activitate sau o persoană care împărtășește obiective asemănătoare, pentru a vă motiva, încuraja și susține reciproc. În plus, comunicarea despre obiectivele propuse ne face să ne responsabilizăm pentru ele și să trecem la acțiune.
6. Reflectați asupra beneficiilor schimbării. Contracarați tendința spre nemulțumire sau autocritică prin reflecții asupra efectelor pozitive pe care noile comportamente vi le aduc: de exemplu, cum se schimbă în bine viața dumneavoastră atunci când faceți mișcare, pe termen lung?
7. Restructurați mediul pentru a susține schimbarea. Reorganizați-vă mediul în favoarea schimbării: așezați ciocolata cu lapte în locuri greu accesibile, puneți departe tableta sau telefonul atunci când vreți să reduceți utilizarea lor. Dacă vă este greu să porniți dimineața la sală, așezați echipamentul la vedere și puneți ghiozdanul cu toate cele necesare lângă ușă, gata de luat.
Pentru a vă susține intens perioada de consolidare a noilor comportamente, folosiți cât mai multe din cele șapte resurse menționate mai sus și amintiți-vă să priviți imaginea de ansamblu: orice schimbare cere efort la început, până ce devine rutină!
Rezistența la infecții a organismului este dată de imunitate
• Imunitatea are un rol esențial în păstrarea sănătății organismului. Sistemul imunitar este unul complex, format din țesuturi, celule și proteine care protejează organismul împotriva bolilor. Este implicat în îndepărtarea sau distrugerea corpurilor străine dăunătoare sănătății, pătrunse în organism (virusuri, bacterii, ciuperci, toxine, veninuri, etc.), cât și în distrugerea unor structuri proprii alterate (celule tumorale, celule moarte, celule cu diverse anomalii).
• Protecția împotriva microbilor și rezistența la infecții a organismului este determinată de starea sistemului imunitar. Un sistem imunitar puternic oprește milioanele de microbi cu care organismul vine în contact permanent.
Ce duce la un sistem imunitar slăbit?
• Sistemul imunitar poate fi slăbit de lipsa unor substanțe nutritive, de o alimentație dezechilibrată, de solicitările fizice și psihice, lipsa somnului, lipsa activității fizice, poluarea
mediului, înaintarea în vârstă.
• Alimentația fast food, grăsimile nesănătoase, zahărul şi dulciurile rafinate, carnea procesată, produsele de patiserie, aditivii alimentari determină acumularea de substanțe nocive în organism și slăbirea capacității de apărare naturală.
• Hormonii de stres secretați în exces dezechilibrează sistemul imunitar și predispun organismul la infecții și alte afecțiuni. S-a constatat că răceala și gripa apar mai frecvent în perioadele de stres, în condiții de alimentație nesănătoasă, sedentarism sau lipsă de odihnă.
• Activitatea sistemului imunitar scade foarte mult pe măsură ce înaintăm în vârstă. Vârstnicii sunt mai predispuși la infecții respiratorii decât restul populației.
Scăderea imunității favorizează apariția infecțiilor
• Sistemul imunitar este cel care apără organismul de agresiunea microbilor. Scăderea imunității atrage după sine creșterea frecvenței infecțiilor. Susținerea și întărirea imunității sunt măsuri importante atât pentru prevenirea bolilor, cât și
pentru vindecarea mai rapidă a acestora.
Remedii naturale pentru creșterea rezistenței organismului
• Mierea de albine a fost prima substanță dulce folosită de om. Mierea conține zaharuri de înaltă calitate, dar și fermenți, enzime, săruri minerale și vitamine. Mierea de albine are calități nutritive excelente, iar în urma studiilor s-a demonstrat că are și multiple acțiuni terapeutice. Este recomandată pentru profilaxia infecțiilor respiratorii datorită efectului hrănitor, stimulent imunitar și antimicrobian.
• Fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina A, vitamina E, carotenoizi și flavonoizi. Cătina conține și cantități mari de vitamina C, vitaminele din grupul B, K, F şi P, acizi grași esențiali și fitosteroli, zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, proteine și săruri minerale (fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier). Cătina este folosită ca aliment și ca medicament. Are proprietăți terapeutice multiple, cele mai importante
fiind cele antioxidante, antitumorale, antianemice, antiaterosclerotice. Prin faptul că întărește capacitatea de apărare a organismului și susține procesele biologice normale, acestea sunt recomandate atât în prevenirea, cât și în tratarea infecțiilor respiratorii.
• Propolisul este un produs al stupului pe care albinele îl pregătesc pentru apărarea împotriva microbilor, mucegaiurilor sau a altor intruși. Acesta conține un amestec de substanțe valoroase în terapie: flavonoide, acid ferulic, ceruri,
aminoacizi, fermenți, enzime, minerale (siliciu, magneziu, cupru, fier, aur, calciu), substanțe antibiotice, rășini, acizi aromatici. Are efecte terapeutice
extraordinare imunostimulente, antioxidante, antiinflamatoare, antipiretice, antibacteriene, antivirale, prevenind și tratând eficient infecțiile respiratorii.
• Alege o hrană sănătoasă, neprocesată, nerafinată, fără aditivi alimentari și fără organisme modificate genetic.
• Nu consuma zahăr și dulciuri rafinate.
• Evită stresul și îngrijorarea.
• Respectă un program echilibrat de muncă și relaxare.
• Dormi 8 ore pe noapte.
• Fii activ! Este important să ai în fiecare zi activitate fizică.
Viroză, gripă, sau altceva?
În plin sezon viral, când copiii şi adulţii cu infecţii respiratorii suferă la domiciliu sau vizitează camerele de gardă ale spitalelor, este oricând binevenită o sursă de informare accesibilă şi de încredere pe telefonul mobil. Aplicaţiile pentru monitorizarea infecţiilor respiratorii ne pot ajuta în identificarea facilă a tipului de infecţie, în recunoașterea simptomelor şi în utilizarea remediilor disponibile în propria casă. De asemenea, ne pot facilita accesul la serviciile unui medic real, pentru a primi recomandări concrete de tratament.
Kinsa - o aplicaţie uşor de utilizat, ce oferă sugestii pentru ameliorarea febrei și a simptomelor specifice infecţiilor respiratorii în funcţie de vârsta utilizatorului sau a membrilor familiei. Aplicaţia informează când este important să luați măsuri suplimentare de precauție
sau să consultați un medic. Puteţi înregistra temperatura, simptomele și medicamentele pentru toți membrii familiei, iar aplicaţia vă aminteşte când au început simptomele, cât de mult a crescut febra sau când să administrați o altă doză de medicament. Permite partajarea fişei medicale cu doctorul dumneavoastră.
Natural Remedies: healthy life – de la dureri de cap, de dinţi sau menstruale, până la răceală, gripă sau anxietate, această aplicaţie oferă informaţii despre afecţiuni şi despre remedii naturale pe care le puteţi utiliza pentru ameliorarea simptomelor: ceaiuri, infuzii, uleiuri esenţiale, meditaţie şi exerciţii yoga, reţete sănătoase şi chiar un pedometru. Această aplicație nu înlocuiește, însă, examenul profesional, diagnosticul sau tratamentul medical.
Body Temperature
App for Fever –aplicaţia permite conectarea termometrului
inteligent cu funcţie Bluetooth pentru a urmări evoluţia temperaturii, dar şi măsurarea acesteia cu un alt termometru şi salvarea citirilor. De asemenea, poate estima temperatura corpului pe baza unui algoritm propriu. Puteţi selecta alte simptome pe care le aveţi, înregistra tratamentul urmat şi partaja aceste informaţii cu medicul.
Medic.chat –această aplicaţie gratuită, în limba română, este cea mai simplă metodă de a obține sfatul unui doctor, atunci când aveţi nevoie. Veţi găsi aici o listă de medici reali din întreaga ţară. Tot ce trebuie să faceţi este: selectaţi specializarea, alegeţi un medic şi îi adresaţi o întrebare. Acesta vă va răspunde şi veţi primi un sfat profesionist în cel mai scurt timp.
Aplicaţiile nu înlocuiesc un consult medical, însă sunt utile atunci când simtomele pot fi ameliorate prin îngrijire la domiciliu, cu medicamente eliberate fără prescripţie medicală şi cu remedii naturale.
Fiecare părinte dorește să transmită copilului său acea busolă interioară formată din repere bune în viață, modalități de reglare a comportamentului și conectare la sens, care să îl ghideze de-a lungul experiențelor, să îl ajute să traverseze perioadele dificile, sau să facă alegerile potrivite. Numim această busolă interioară valori.
Valorile reflectă ceea ce prețuim, ceea ce este important pentru noi și se manifestă prin acțiuni și calitatea acțiunilor noastre. Bunătatea, onestitatea, corectitudinea, compasiunea, responsabilitatea, curiozitatea, curajul – iată numai câteva exemple de valori personale. Acestea și multe altele sunt învățate și interiorizate prin modelele oferite de persoanele importante din viața noastră (părinți, bunici, profesori, prieteni, personalități admirate), prin comportamentele pe care le observăm, prin modul în care ceilalți se poartă în mod direct cu noi, dar și prin alegerile personale pe care le facem fiecare, la un moment dat. Pe măsură ce înaintăm în viață, valorile își schimbă într-un mod firesc, cursiv, întâietatea, deoarece fiecare stadiu al dezvoltării ne ridică alte nevoi, provocări
și aspirații. Valorile centrale ale unui copil vor fi diferite de cele ale unui adolescent, valorile adolescentului vor fi diferite de cele ale adultului, iar valorile seniorilor vor fi, la rândul lor, diferite de ale adultului mijlociu. Astfel, rolul părintelui este să cultive semințele valorilor care vor ghida viitorul adolescent și adult în viața sa.
Iată câțiva pași pentru a insufla și cultiva aceste valori în rândul copiilor: Aflați care sunt propriile valori personale. Ca părinte, vă va fi mult mai ușor să transmiteți copilului valorile dorite, dacă sunteți conștient de ceea ce este important pentru dumneavoastră și dacă alegeți acele modalități de insuflare a valorilor, adecvate vârstei. Notați pe o hârtie 4-5 valori esențiale (spre exemplu: Bunătatea, Perseverența, Prietenia, Compasiunea, Curiozitatea) și 3-4 comportamente prin
care manifestați fiecare valoare (spre exemplu, pentru Bunătate, puteți nota: a ajuta pe cineva, a face complimente, a vorbi frumos despre ceilalți și despre tine, a dărui timp, lucruri, apreciere, sau orice alt comportament relevant).
Insuflați copiilor valori, nu le impuneți. Am folosit mai sus termenul de insuflare, căci valorile impuse cu forța, cu pedeapsă, teamă și coerciție, trezesc opoziție. Permiteți copilului să verbalizeze atitudinile lui față de ceea ce i se cere, chiar dacă e în dezacord cu solicitările dumneavoastră – această verbalizare este supapa lui, mult mai sănătoasă decât răzvrătirea și conflictul. Arătați copilului modul în care valorile vă ajută și vă recompensează: povestiți-i despre dificultăți în mod constructiv, ca ocazii de a practica, de exemplu, Bunătatea, Perseverența, Prietenia.
Modelați valorile pe care doriți să le transmiteți. În calitate de model, este important să manifestați valorile alese în viața dumneavoastră. Însă, dincolo de a-i lăsa pe copii să vă vadă în acțiune, este recomandabil să le și explicați motivele, alegerile și rolul valorilor și principiilor în acțiunile întreprinse, altfel este posibil ca aceștia să nu înțeleagă substratul spiritual sau să atribuie comportamentului alte motivații.
Cea mai eficientă morală este cea... scurtă. Limitați intervențiile corective de tipul moralizării la strictul necesar. Deschideți subiectul și abordați comportamentele inadecvate, însă nu insistați și nu abordați același subiect în repetate rânduri, doar pentru că v-ați reamintit de el. Atunci când copilul devine defensiv sau copleșit emoțional, înseamnă că deja a fost prea mult și nu mai este receptiv
la mesajul dumneavoastră. Folosiți mesaje scurte, spre exemplu: „Mă aștept să te ții de cuvânt,” „Mă aștept să mulțumești când primești ajutor.”
Discutați despre valori, adaptat vârstei copilului. Copiilor sub 7 ani le puteți adresa întrebări mai concrete și care să îi ajute să delimiteze între noțiunile morale de bază (ce e bine, ce e rău), precum și întrebări concrete legate de valori: „Cum arăți tu că ești un prieten bun?”, „Cum îți dai seama că cineva îți este prieten?”. Celor cu vârste peste 7 ani, le puteți adresa întrebări care stimulează reflecția: „De ce e oare important să îi ajutăm pe ceilalți?”, „Ce s-ar întâmpla dacă nu ne-am ajuta unii pe alții?”
Observați și numiți comportamentele pozitive. Arătați-i copilului că îi observați comportamentul
pozitiv și numiți valoarea manifestată: „Am văzut că ai împrumutat pixul tău/că ai împărțit jucăriile – uite, asta este generozitatea”. Nu recompensați material faptele bune – sentimentul de împlinire este o răsplată în sine. Acordarea de bani, cadouri, dulciuri sau chiar laudă excesivă pot duce la încheierea comportamentului sau la slăbirea motivației de a continua, în absența recompenselor așteptate.
În încheiere, transmiterea valorilor către generațiile tinere implică un dublu efort din partea adulților: primul este cel de conștientizare și asumare a acestora la nivel personal, iar al doilea este cel de ghidare organizată. Copiii și tinerii învață oricum, atunci când ne privesc. Ce valori ați vrea să vadă la dumneavoastră și să dezvolte la ei, pentru o viață împlinită? Începeți de aici!
Igiena orală completă presupune mai mult decât periajul dinţilor timp de două minute. Includem aici curăţarea spaţiilor interdentare cu aţă dentară sau periuţe interdentare, utilizarea apei de gură, dar şi igiena limbii.
De ce este necesar periajul limbii?
Suprafaţa limbii acumulează resturi alimentare, iar în timp, acestea sunt descompuse de bacteriile existente în cavitatea bucală, dezvoltând mirosuri neplăcute. Halitoza este cel mai adesea rezultatul igienei orale precare, ce permite dezvoltarea bacteriană excesivă la nivelul gurii. În plus, o alimentaţie dezechilibrată, cu aport mare de zaharuri şi carbohidraţi, poate conduce la încărcarea limbii, la dezechilibre ale florei bacteriene şi la dezvoltarea de candidoză bucală.
Inflamaţia gingivală şi cariile sunt tot un rezultat al igienei orale incomplete, aceste
probleme necesitând măsuri precum: un periaj corect după fiecare masă, eliminarea resturilor alimentare şi a plăcii bacteriene interdentare cu aţa sau periuţa interdentară şi clătirea gurii cu apă de gură. De asemenea, persoanele care au implanturi, coroane sau alte lucrări trebuie să efectueze o curăţare atât la suprafaţa acestora, cât şi în spaţiul adiacent gingiei, pentru a evita mirosul dezagreabil, înmulţirea bacteriilor, inflamaţiile şi chiar dislocarea lucrărilor.
Cum se face corect igiena limbii Dimineaţa şi seara, după periajul dinţilor se recomandă şi efectuarea unui periaj al limbii. Acesta se poate face cu o altă periuţă de dinţi decât cea utilizată pentru dinţi, cu o periuţă concepută pentru igiena limbii sau cu o racletă specială.
În faţa unei oglinzi, extindeţi limba la maximum şi începeţi prin plasarea instrumentului în spatele limbii şi trâgând în faţă, pe suprafaţa limbii, până la vârf. Pentru a preveni reflexul de vomă şi a vă obişnui cu senzaţiile, puteţi efectua primele 2-3 mişcări de curăţare începând de la mijlocul limbii şi apoi din spate. După fiecare periaj scuipaţi şi clătiţi instrumentul. Repetaţi până când acesta rămâne curat, iar suprafaţa limbii roz, fără puncte albe, crem sau maronii. La final, igienizaţi instrumentul utilizat, clătiţi gura cel puţin 30 de secunde cu apă de gură şi faceţi o scurtă gargară.
Beneficii ale periajului limbii, pentru sănătate şi nu numai
• Aspect curat şi plăcut al limbii;
• Eliminarea bacteriilor ce cauzează mirosul neplăcut, placa bacteriană și cariile;
• Prevenirea sau ameliorarea afecţiunilor gingivale;
• Împrospătarea respiraţiei;
• Eliberarea papilelor gustative de resturile alimentare şi de bacterii;
• Sensibilizarea şi accentuarea gusturilor pentru o mai mare satisfacţie gustativă.
Tot mai multe rezultate pozitive ale studiilor clinice sugerează faptul că expunerea la natură şi la medii cu cât mai multe elemente naturale au efecte benefice asupra sănătăţii fizice şi mintale. Chiar dacă majoritatea acestora au în comun spaţiile verzi cu păduri, dealuri, poieni şi parcuri, ele nu sunt singurele cu astfel de avantaje.
Explorarea spaţiilor albastre pentru sănătate
Potrivit unei cercetări sistematice recente efectuate asupra a 33 de studii, utilizarea terapeutică a spațiilor albastre prin activităţi pe malul lacurilor, râurilor, mării, oceanului sau pe suprafaţa apei poate susţine sănătatea mintală și bunăstarea psihosocială. Şi zonele urbane includ astfel de spaţii albastre: fântâni, râuri şi canale urbane ale căror maluri sunt adaptate petrecerii timpului liber sau tranzitării oraşului.
Există o asociere pozitivă între spațiile albastre și indicatorii de sănătate mintală, precum şi pentru o mai mare conexiune socială în timpul și ulterior intervențiilor. S-a demonstrat, în special, că bunăstarea psiho-socială poate fi optimizată prin timp şi activităţi desfăşurate în spații albastre.
O altă cercetare cu rezultate semnificative, bazată pe participarea a peste 18.800 de adulţi din 18 ţări din Uniunea Europeană şi din afara sa, a analizat experienţele acestora în categorii precum: bunăstarea personală actuală, expunerea la spații albastre din copilărie, între naştere şi vârsta de 16 ani, motivaţiile actuale de a vizita arii naturale şi frecvența vizitelor recente în spațiile albastre și verzi.
Studiul a demonstrat că experiențele pozitive în spații albastre din anii formativi ai copilăriei pot declanșa motivații de durată de a interacţiona cu ariile naturale de-a lungul vieții, încurajând vizite mai frecvente în natură la vârsta adultă. Expunerile repetate la spații albastre, din copilărie, pot crește familiaritatea și sentimentul de siguranță față de natură în general.
De asemenea, studiul a relevat faptul că experienţele avute în copilărie în mediile naturale albastre pot duce la o sănătate mintală mai bună la maturitate.
Cum putem beneficia de spaţiile verzi şi albastre din jurul nostru?
Accesul şi expunerea repetate la spaţiile verzi, cât şi la cele albastre reprezintă un beneficiu pentru sănătatea mintală şi pentru cea fizică, per ansamblu, datorită senzaţiilor şi emoţiilor transmise de natură: linişte, calm, pace şi frumuseţe. Luminozitatea mai mare a spaţiilor albastre contribuie la ameliorarea simptomelor de tulburări afective sezoniere.
Impuneţi-vă un program de cel puţin 2 ieşiri pe săptămână în natură, alături de copii, pentru a stimula starea de bine.
Scăderea în greutate este un proces complex, de lungă durată, ce implică un întreg sistem de valori conştient urmate, un stil de viaţă activ şi un plan de alimentaţie echilibrată. Dar mai presus de atât, aceasta necesită perseverenţă, o atitudine pozitivă faţă de propria persoană şi încrederea că rezultatul va fi benefic pentru stima de sine crescută, ea având rol în prevenţia şi controlul unor boli cronice grave.
Obezitatea – un pericol pentru sănătate
Greutatea corporală se află în strânsă legatură cu starea de sănătate şi cu riscul de boală. Persoanele supraponderale şi mai ales cele diagnosticate cu obezitate de grad I, II sau cu obezitate morbidă sunt deseori supuse riscului de a dezvolta boli cardiovasculare, diabet, boli renale, afecţiuni articulare şi chiar anumite tipuri de cancer.
Decizia de a trăi o viaţă mai activă şi de a face eforturi pentru pierderea kilogramelor în plus este un pas important în evoluţia personală şi necesită un angajament puternic şi de durată. Totuşi, chiar şi o scădere modestă în greutate, de 5 până la 10% din masa corporală poate aduce beneficii precum un somn mai bun, ameliorarea durerilor articulare, a hipertensiunii arteriale, scăderea glicemiei sau a nivelului de colesterol din sânge. Aşadar, iată care
sunt avantajele unei astfel de hotărâri esenţiale în viaţa persoanelor cu obezitate.
Scăderea în greutate poate preveni boli grave
• Boli cardiovasculare: obezitatea contribuie la creşterea tensiunii arteriale, a nivelului de colesterol de tip LDL şi trigliceride în sânge, factori de risc în dezvoltarea de boli de inimă şi accident vascular cerebral. Scăderea în greutate permite un mai bun control al alimentaţiei, iar mişcarea implicată în proces contribuie la un control favorabil al tensiunii şi lipidelor din sânge.
• Diabet de tip 2: obezitatea afectează modul în care corpul uman utilizează insulina pentru a controla nivelul de glicemie din sânge, ceea ce poate duce la rezistență la insulină şi la declanşarea diabetului. Însă, odată cu scăderea în greutate,
se reduc şi riscurile de a dezvolta diabet.
• Cancer: persoanele obeze au un risc crescut de a dezvolta cancere ale organelor reproductive atât feminine, cât şi masculine, precum şi cancere ale tractului digestiv sau de rinichi. Mecanismul nu este încă pe deplin înţeles, însă studiile au demonstrat că pierderea în greutate reduce acest risc.
•
Osteoartrita: greutatea excesivă pune o presiune suplimentară pe articulaţiile şoldului şi genunchiului şi produce inflamaţie în organism. Scăderea în greutate poate atenua aceste riscuri.
De asemenea, pierderea kilogramelor în plus aduce cu sine o stare de bine, mai multă vitalitate, mobilitate şi o calitate mai bună a vieţii.
Sindromul picioarelor neliniştite (SPN) sau boala Willis-Ekbom este o tulburare neurologică, ce poate afecta până la 5-10% dintre adulţi, precum şi între 2 şi 4% dintre copii. Se manifestă prin nevoia acută de a mişca picioarele, declanşată de senzaţii neplăcute, care se ameliorează ca urmare a mişcării.
Senzaţiile de nelinişte la nivelul picioarelor, ce pot apărea şi în partea de sus a corpului, devin observabile şi se accentuează în momentele de repaus fizic: la drum lung în maşină, tren sau avion, atunci când persoana stă pe scaun şi priveşte la televizor sau când se întinde în pat. Deseori, acestea apar peste noapte, conducând la zvâcniri dese şi inconştiente ale picioarelor, uneori detectate de partener sau de părinţi, în cazul copiilor, şi interferând cu procesul de odihnă al pacientului. A doua zi, persoanele se simt obosite, au stare de somnolenţă şi dificutăţi de concentrare.
Cei afectaţi de acest sindrom descriu senzaţiile ca pe mâncărimi, înţepături sau furnicături, ceva care se mişcă sau se târăşte pe piele, ori de tipul unui curent electric ce traversează pielea, însă nu ca pe amorţeală sau crampe musculare.
Cauze ale SPN
Cauzele bolii nu sunt întotdeauna cunoscute, un dezechilibru al dopaminei la nivelul creierului sau moştenirea genetică fiind cele
mai probabile. De asemenea, poate fi determinată de boli renale, anemie feriprivă (deficit de fier), neuropatie periferică, boala Parkinson, consumul de alcool, dar şi dezechilibrele hormonale (frecvente în cazul ultimului trimestru de sarcină).
SPN şi tulburarea somnului SPN se agravează în mod special seara, înainte de culcare, atunci pând pacienţii stau întinşi în pat. Astfel, SPN poate interfera cu procesul de relaxare şi adormire, ducând la insomnie şi chiar la fobii legate de momentul întinderii în pat. De asemenea, apare deseori în timpul somnului trezind pacientul şi împiedicând readormirea. În acelaşi timp, deprivarea de somn poate declanşa sau accentua simptomele SPN, conducând, în timp, la stări depresive şi la scăderea calităţii vieţii.
Tratament şi remedii în SPN Medicul neurolog va efectua o anamneză aprofundată în
cadrul unui consult clinic şi va putea recomanda analize complementare în vederea diagnosticului. Tratamentul constă în administrarea de suplimente de fier, medicamente ce pot creşte valorile de dopamină la nivelul creierului, blocante ale cananelor de calciu sau relaxante musculare (miorelaxante).
Remediile naturale şi de stil de viaţă implică un nivel crescut de activitate fizică, o mai bună igienă a somnului, alături de tehnici de relaxare, băi calde şi masaj, reducerea consumului de alcool şi cofeină, împreună cu renunţarea la fumat.
Patologiile oculare – de o gravitate mai mică sau mai mare – afectează un număr imens de oameni, în întreaga lume. Organizația Mondială a Sănătății estimează că 2,2 miliarde de persoane suferă de o afectare a vederii. Mai importantă și îngrijorătoare este estimarea că cel puțin un miliard dintre aceștia prezintă o cauză care poate fi prevenită sau tratată.
Principalele boli oculare responsabile pentru acest impact la nivel mondial sunt viciile de refracție necorectate, degenerescența maculară legată de vârstă, cataracta, retinopatia diabetică și glaucomul. Cu toate acestea, patologiile oculare sunt diverse, și orice manifestare oculară necesită un control amănunțit în vederea diagnosticului și tratamentului potrivit.
La nivel social, tulburările de vedere au un impact economic masiv, estimânduse o pierdere anuală de aproximativ 411 miliarde de dolari, prin productivitatea scăzută la nivel mondial.
La nivel personal, impactul este sever, atât la copii, cât și la adulți. În perioada copilăriei, o vedere slabă se poate asocia unei întârzieri în dezvoltarea lingvistică, motorie, socială, emoțională și cognitivă. La adulți, o vedere slabă îi împiedică
să desfășoare o muncă productivă și să se bucure de o viață socială activă, putând să împiedice efectuarea activităților de îngrijire personală (precum alegerea hainelor, igiena personală, pregătirea mâncării), și să crească riscul de accidentări. Printre adulții cu deficit de vedere este mai frecvent diagnosticul de tulburări depresive sau anxioase, iar printre pacienții vârstnici există riscul de a necesita mai rapid instituționalizare în cadrul azilurilor dedicate.
În ciuda faptului că văzul este simțul pe care îl folosim cel mai mult pe parcursul vieții, multe patologii oculare sunt depistate târziu, cu șanse de recuperare mediocre. Un element important este
evoluția inițială a bolii lipsită de manifestări, întâlnită în mai multe patologii ireversibile oculare, precum glaucomul. Acest fapt este ilustrat de o statistică îngrijorătoare din Statele Unite ale Americii: aproximativ 93 de milioane de adulți au un risc mare de afectare severă a vederii, însă doar jumătate dintre aceștia au efectuat un consult oftalmologic în ultimele 12 luni.
Astfel, un consult periodic la medicul oftalmolog este esențial în menținerea sănătății ochilor o perioadă cât mai îndelungată şi e cu atât mai important dacă prezentăm factori de risc precum bolile sistemice (de ex. diabet zaharat) sau istoric familial de afecțiuni oculare.
Despre infecțiile respiratorii virale
Infecțiile virale afectează frecvent tractul respirator superior sau inferior. Severitatea bolii respiratorii virale variază foarte mult, boala severă fiind cel mai probabil acutizată la pacienții mai în vârstă și la sugari. Totodată, morbiditatea poate rezulta direct din infecția virală sau poate fi indirectă, având la bază exacerbarea afecțiunilor cardiopulmonare subiacente sau a suprainfecției bacteriene a plămânilor, a sinusurilor paranazale sau a urechii medii.
Rolul farmacistului în terapia virozelor respiratorii
Farmaciştii pot juca un rol vital în perioada virozelor respiratorii, în domeniile distribuţiei medicamentelor, informării asupra prescrierilor medicamentoase şi îngrijirii directe a pacientului. Munca în echipă,
în colaborare și comunicarea strânsă sunt cheia succesului. Farmaciştii trebuie să fie proactivi şi să-şi asume un rol de lider în asumarea responsabilităţilor legate de farmacie.
Farmaciştii se află într-o poziţie-cheie pentru asigurarea unei conlucrări active cu personalul medical şi cu furnizorii de servicii medicale în scopul alegerii celui mai potrivit tratament antiviral pentru un pacient infectat cu un virus respirator. Totodată, ei se asigură că sunt respectate măsurile adecvate de control al infecțiilor şi pot oferi recomandări pentru măsuri eficiente de prevenire a răspândirii infecției.
Unele farmacii au inițiat programe de vaccinare pentru a oferi pacienților lor protecție împotriva virusului. Prin urmare, este imperativ ca farmaciștii să fie informați despre afecțiune și despre prevenirea și tratamentul acesteia.
Managementul farmacologic în terapia virozelor
respiratorii constă, în primul rând, în ameliorarea simptomatică a simptomelor prezente. Alegerea produsului trebuie să se bazeze pe preferințele pacientului, pe simptomele prezentării și pe considerente clinice, cum ar fi contraindicațiile și potențialele interacțiuni medicament-medicament.
Așteptările consumatorilor cu privire la produsele fără prescripție medicală pentru gestionarea răcelii comune și a simptomelor asociate pot fi mari, iar farmaciștii pot educa pacienții cu privire la efectele așteptate ale oricăror medicamente fără prescripție medicală (inclusiv medicamentele complementare și alternative) și pot comenta cu privire la dovezi limitate care susțin utilizarea lor.
Farmaciştii în exerciţiu ar trebui să caute, de asemenea, oportunităţi de dezvoltare profesională continuă. Acestea trebuie să le permită să îşi dezvolte constant cunoștințele și abilitățile în acest domeniu, deoarece încrederea lor în furnizarea de servicii este un marker esențial în rândul pacienților.
Testosteronul, principalul hormon androgin, este produs de testicule şi de ovare, fiind prezent în organismul bărbaţilor şi al femeilor, deopotrivă. La bărbaţi, testosteronul menţine la nivel optim densitatea osoasă, masa musculară, distribuţia grăsimilor în corp, părul de pe cap şi corp, dorinţa sexuală şi producţia de spermă. Nivelul maxim de testosteron este atins în jurul vârstei de 17-19 ani şi scade, în mod natural, începând cu vârsta de 40 de ani. Ce puteţi face pentru a creşte nivelul de testosteron, dar şi pentru a-l menţine la cote optime, odată cu avansarea în vârstă?
50% faţă de valorile normale. Eliminaţi kilogramele în plus printr-un stil de viaţă activ şi o alimentaţie sănătoasă.
1. Faceţi mişcare şi antrenamente de forţă.
Activitatea fizică este cea mai bună soluţie pentru o viată sănătoasă, dintr-o multitudine de motive, la bărbaţi crescând inclusiv nivelul de testosteron. Antrenamentul de forţă, ce presupune ridicarea de greutăţi, pare a fi cel mai eficient în acest sens. Totuşi, nu exageraţi.
2. Scăpaţi de kilogramele în plus. Obezitatea contribuie la menţinerea unui nivel scăzut al testosteronului, chiar şi cu
3. Dormiţi 8 ore pe noapte. Studiile arată că privarea de somn la bărbaţii tineri şi adulţi poate reduce testosteronul cu până la 15%. Dar şi mai mult de 9 ore de somn pe noapte poate avea efecte similare. Somnul este corelat şi cu o greutate corporală optimă, precum şi cu un nivel redus de stres.
4. Menţineţi o alimentaţie echilibrată. Dietele ce menţin valori optime de testosteron sunt cele care oferă un echilibru sănătos de proteine, grăsimi şi carbohidrați complecşi. Consumul de proteine poate ajuta în menţinerea masei corporale normale, iar grăsimile sănătoase susțin echilibrul hormonal.
5. Reduceţi stresul. Cu cât stresul cotidian este mai intens şi de lungă durată,
cu atât cortizolul (hormonul stresului) este mai prezent în organism, cauzând scăderea nivelului de testosteron. Menţineţi un stil de viaţă activ şi practicaţi tehnici de reducere a stresului, pentru o activitate hormonală echilibrată.
6. Asiguraţi-vă că aveţi un aport optim de vitamine şi minerale. Vitamina D, magneziul, zincul şi creatina contribuie la creșterea nivelului de testosteron și la îmbunătățirea funcției sexuale. Petreceţi timp în soare direct în fiecare zi şi consumaţi alimente bogate nutriţional. Puteţi apela şi la suplimente alimentare cu vitamine şi minerale.
7. Evitaţi substanţele chimice din materialele plastice, renunţati la tutun şi reduceţi consumul de alcool. Acestea afectează echilibrul hormonal, conducând la scăderea testosteronului şi la afectarea funcţiei sexuale.
Aerul uscat şi rece al iernii, vântul tăios şi diferenţa mare de temperatură între interior şi exterior contribuie la deshidratarea, uscarea şi la apariţia micilor crăpături vizibile la nivelul pielii. Fie că vorbim despre crăparea buzelor, a mâinilor sau despre descuamarea tenului, toate acestea se datorează agresiunilor externe ce lezează stratul protector al pielii.
Cum ne protejăm pielea în sezonul rece? Pentru a neutraliza efectele nefaste ale frigului, nu vom schimba ritualul de îngrijire, ci tipul de produse pe care le utilizăm.
Sfaturi pentru îngrijirea pielii în sezonul rece
1. Protecţie: purtaţi mănuşi, eşarfe moi din materiale naturale şi un strat protector de cremă cu minimum SPF 30, pentru a vă proteja pielea de agresiunile frigului, vântului rece şi ale soarelui hibernal, ale cărui radiaţii au aceleaşi efecte nocive asupra tenului ca şi vara. Ochelarii de soare protejează ochii deopotrivă de vânt şi de soare, prevenind uscarea sau lăcrimarea excesivă.
2. Curăţare: apa micelară este un excelent demachiant, însă este posibil ca iarna, tenul să necesite un produs mai hrănitor, precum laptele demachiant sau o formulă duală, ce conţine şi ulei. Puteţi opta pentru spume de curăţare fără săpun sau SLS, care nu agresează pielea. Utilizaţi, în continuare, un exfoliant natural, blând, pentru a permite regenerarea pielii (atât a celei de pe
corp, faţă, mâini sau buze) şi o mai bună absorbţie a ingredientelor hidratante din serum şi creme.
3. Hidratare: aplicaţi un ser cu vitamina C, pentru efectul antioxidant. Acidul hialuronic, retinolul, Omega 3, ceramidele sau pre- şi probioticele sunt ingrediente esenţiale pe care ar trebui să le conţină cremele de faţă, dar şi de corp, pentru iarnă. Căutaţi texturi bogate, hidratante, mai grase, cu efect calmant şi reparator. Ritualul de îngrijire a tenului seara poate include şi un ulei natural de jojoba sau avocado, de tip barieră, care va menţine hidratarea şi va hrăni pielea pe tot parcursul nopţii.
4. Hrănire intensivă: în sezonul rece utilizaţi de 1-2 ori
pe săptămână o mască pentru hrănire intensivă, pe care să o menţineți pe pielea curată timp de minimum 10 minute sau chiar peste noapte.
5. Îngrijirea buzelor: pielea extrem de subţire a buzelor este predispusă la deshidratare severă, aşadar este necesar un balsam extra hrănitor, pe bază de lanolină, vaselină, uleiuri sau unturi din sâmburi, preferabil cu SPF, pe timpul zilei.
6. Îngrijirea mâinilor: mâinile necesită exfoliere şi mască hidratantă o dată la 7 zile. Aplicaţi frecvent cremă cu unt de shea, de cocos, ulei de migdale sau de avocado. Purtaţi întotdeauna mănuşi, la exterior, şi cremă de mâini în poşetă.
- vitalitate și inimă sănătoasă
Obişnuiţi să beţi cafea dimineaţa? În timpul zilei, mai suplimentaţi doza de cofeină cu încă 2-3 ceşti de cafea? Aţi putea fi protejaţi împotriva unor boli cardiovasculare, iar beneficiile nu se opresc aici.
au fost observate la cei care au consumat 2-3 ceşti pe zi.
Cafeaua conţine peste 100 de compuşi fitochimici bioactivi, cel mai cunoscut fiind cofeina – cel mai comun amplificator cognitiv care crește vigilența mentală, capacitatea de concentrare şi memorare. În plus, cafeaua are proprietăţi antioxidante şi îmbunătăţeşte performanţele fizice, prin efectul de dilatare a vaselor sangvine, permiţând un flux de sânge şi oxigen mai mare către creier şi muşchi.
cardiovascular
Un studiu realizat în Marea Britanie, timp de peste 12 ani, pe un grup de aproape 500.000 de participanţi, a relevat faptul că persoanele care au consumat între 1 si 5 ceşti de cafea pe zi au avut un risc mai mic de boli cardiovasculare, în comparație cu participanţii care nu consumau cafea. Cei care au consumat cafea cu cofeină au beneficiat de
o reducere semnificativă a aritmiilor cardiace. Rezultatele au fost publicate în Jurnalul European de Cardiologie Preventivă, în anul 2022, în contextul incidenţei tot mai crescute a afecţiunilor cardiace.
Efectele cafelei asupra riscului de boli de inimă
Consumul obișnuit de cafea de până la 5 ceşti pe zi a fost asociat cu reduceri semnificative ale riscului de boli cardiovasculare, cea mai mare scădere a riscului de apariție a bolii coronariene fiind observat la cei care au băut 2-3 ceşti de cafea pe zi.
Consumul de cafea a fost asociat cu reducerea semnificativă a riscului de insuficiență cardiacă congestivă și accident vascular cerebral ischemic, dar cele mai scăzute riscuri
Există o corelație pozitivă între consumul de cafea cu cofeină și incidența oricărei aritmii, inclusiv fibrilaţia arterială. Cea mai mare reducere a riscului a fost prezentă în cazul participanţilor care consumau 4-5 ceşti de cafea pe zi. Aceste date au fost concludente în mod special în rândul participanţilor care consumau cafea cu cofeină, fie ea măcinată sau solubilă, însă cei care obişnuiau să bea cafea decofeinizată nu au beneficiat de efectul de reglare a pulsului.
Un consum cel mult moderat de cafea nu trebuie descurajat, ci considerat un obicei de viaţă sănătoasă, datorită beneficiilor în prevenţia bolilor cardiovasculare, cauze principale de mortalitate şi invaliditate la nivel naţional şi internaţional.
Totuşi, un consum excesiv, de peste 5 ceşti de cafea pe zi, poate cauza agitaţie, anxietate, insomnie, având chiar efecte toxice. În plus, poate duce la perturbarea ritmului cardiac şi la creşterea tensiunii arteriale.
Eczema sau dermatita atopică este o boală inflamatorie cronică a pielii, care se manifestă prin erupţii cutanate uscate şi prurit local. Dermatita atopică se poate asocia cu alte forme alergice, precum rinita alergică, alergii orale sau de contact. De asemenea, unele persoane pot resimţi o accentuare a simptomelor ca urmare a consumului anumitor alimente. În mod diferit, eliminarea alimentelor cu potenţial inflamator sau alergen poate ameliora simptomele eczemei.
persoana afectată, cât şi de către mama care alăptează, atunci când sugarul suferă de dermatită atopică sau de alte afecţiuni digestive sau cutanate.
Înainte de a începe o dietă de eliminare, se recomandă ca pacientul să discute cu medicul despre simptomele sale şi despre alimentele care ar putea cauza probleme. În plus, medicul va monitoriza starea generală de sănătate a pacientului supus dietei de eliminare pentru a se asigura că nu apar deficienţe nutriţionale.
mici, până la cele normale din alimentaţia anterioară, timp de minimum 3-4 zile pentru fiecare ingredient nou introdus şi monitorizaţi efectele.
Aspecte de urmărit în timpul dietei de eliminare
Pacientul va redacta un jurnal alimentar, atât înainte de a începe dieta, cât şi pe parcursul său. Acesta va conţine informaţii precum: • Suprafaţa şi simptomele eczemei pre-dietă.
Ce este dieta de eliminare?
Dieta de eliminare poate ajuta în determinarea alimentelor care susţin procesul inflamator şi pot cauza reacția atopică. Tehnica aceasta constă în eliminarea totală, pentru un anumit timp, a unui aliment sau a unei grupe de alimente din consumul uzual, atunci când se consideră că o persoană poate prezenta sensibilitate la substanţele componente. Metoda de control a potenţialilor declanşatori ai eczemei se poate utiliza atât de către
Paşi de urmat Planificaţi dieta de eliminare cu cel puţin 2 săptămâni înainte de a începe şi asiguraţi-vă că veţi avea minimum 3 săptămâni în care veţi putea menţine noile reguli alimentare. Eliminaţi alimentele ce conţin compuşi sau ingrediente precum: gluten, lactoză, îndulcitori artificiali şi alţi aditivi alimentari sau alune, nuci şi sâmburi. După 3 săptămâni începeţi să reintroduceţi câte un aliment sau ingredient pe rând, de la cantităţi
• Simptomele asociate eczemelor s-au ameliorat în timpul dietei de eliminare? Care dintre ele? Cum v-aţi simţit, ca stare generală de sănătate?
• Au revenit simptomele după reintroducerea unui anumit aliment? Dacă da, care şi după cât timp? Astfel, veţi putea şti ce alimente vă agravează erupţiile atopice, cum le puteţi controla şi dacă va fi necesar să evitaţi anumite alimente, pe termen lung, pentru a vă simţi mai bine.
Lucratul la computer, privitul la televizor, la telefonul mobil, sau joaca pe dispozitive electronice cauzează disconfort, vedere înceţoşată, oboseală oculară şi chiar dificultăţi de focalizare. Acestea pot constitui motive de consult oftalmologic chiar şi pentru persoanele fără probleme de vedere. Unele dintre cele mai fine tipuri de mişcări voluntare de care suntem capabili pot contracara, însă, inconvenientele utilizării tehnologiei.
O serie de clinici şi institute de oftalmologie, cercetători şi chiar autori specializaţi în terapii alternative pentru sănătate susţin eficienţa şi beneficiile exerciţiilor de tip yoga pentru ochi. Iată care sunt acestea:
• Practica de yoga pentru ochi reduce oboseala oculară, tonifiază musculatura oculară şi ajută în diminuarea nivelului de stres.
• Exerciţiile de tip focalizare pe obiecte situate distanţe diferite (descrise mai jos) contribuie la modul în care creierul percepe acuitatea vizuală şi îi permite să fie mai atent şi mai receptiv la obiectele din jur.
• Pot fi practicate oriunde, chiar şi la birou, la volan, într-o mică pauză de condus, în faţa computerului, întins în pat sau stând relaxat pe o canapea.
4 exerciţii yoga pentru sănătatea ochilor
1. Palmarea: frecaţi palmele una de cealaltă până se încălzesc (aprox. 10 secunde), apoi plasaţi-le deasupra ochilor închişi. Respiraţi
adânc şi lent, simţind cum vă relaxaţi în timp ce căldura palmelor învăluie pleoapele. Menţineţi postura până când căldura începe să se estompeze.
2. Rotirea globilor oculari: staţi aşezaţi, cu spatele drept şi umerii relaxaţi. Priviţi spre stânga, apoi în sus, spre dreapta şi în jos, prin rotiri uşoare, conştiente. Retetaţi de 3 ori, apoi schimbaţi direcţia. Ulterior, priviţi în sus şi în jos, la stânga şi la dreapta, alternativ, pentru 3 ori, mişcând lent globii oculari.
3. Clipirea: în timp ce priviţi înainte, clipiţi des timp de 10-15 secunde, apoi închideţi ochii, relaxând pleoapele şi concentrându-vă la senzaţiile pe care le simţiţi. Repetaţi, pe
cât posibil, la fiecare oră.
4. Focalizarea pe obiecte aflate la distanţe diferite: priviţi pe geam sau, dacă lucraţi într-o încăpere lungă, către capătul sălii. Primul pas este să priviţi la o distanţă cât mai mare, cu atenţie, spre un anumit obiect (ex.: un copac), apoi apropiaţi privirea spre ceva la aproximativ 2-3 metri distanţă, focalizaţi, şi în final, priviţi un obiect care se află la maximum o lungime de braţ. Reluaţi exerciţiul în sens invers. Ambele sensuri ale exerciţiului vor dura până la 2 minute.
Repetaţi orice exerciţiu sau întreaga succesiune, oricând vă simţiţi ochii şi privirea tensionate, sau chiar la fiecare oră.
Blajul apare de multe ori în manualele de istorie, iar lecţiile despre drepturile românilor, unitatea naţională, libertatea şi Unirea din 1918 ne sunt adânc întipărite în memorie, alături de evenimente ce au loc aici. Așadar, ne-am hotărât să pornim în explorarea sa. Şi, chiar dacă era o zi geroasă de iarnă, soarele încălzea Câmpia Libertăţii şi topea puţina zăpadă ce se mai zărea din loc în loc.
Din punct de vedere arheologic, Blajul este una dintre primele localități în care au fost descoperite vestigii ale culturii scitice în Transilvania, cu ocazia construirii liniei ferate TeiuşSighișoara.
Blajul este atestat documentar pentru prima dată într-o diplomă din anul 1271, în timpul domniei regelui Ungariei, Ștefan al V-lea. Localitatea își are numele de la Blasiu, fiul lui Hebord, iar mai târziu „Balazsfalva”. Localitatea trece succesiv sub stăpânirea diferiţilor feudali, care construiesc clădiri, una dintre ele fiind în
picioare şi astăzi: Castelul Arhiepiscopal, reclădit în anul 1535 de către Georgiu Bagdi. În prezent, castelul este cea mai veche clădire din oraş, iar în curtea sa se află Biblioteca Documentară
„Timotei Cipariu”, ridicată în prima jumătate a secolului al XVII-lea de Simion Pecs.
La 27 octombrie 1687 s-a încheiat Tratatul de la Blaj, prin care se îngăduia armatelor habsburgice să „ierneze” în Transilvania, urmat de declarația din 1688 a Dietei Transilvaniei, prin care Transilvania accepta „de bună voie” protecția Austriei. La insistențele episcopului Ioan Inocențiu Micu-Klein (16921768), împăratul Austriei,
Carol al VI-lea, cedează domeniul Blajului Bisericii Unite cu Roma (Grecocatolică), episcopul rămânând în memoria colectivă drept adevăratul întemeietor al Blajului românesc.
Un rol deosebit în evoluția Blajului l-au avut școlile. Școala Ardeleană, mișcare ideologică național-iluministă, a apărat drepturile neamului românesc. În fruntea sa s-au aflat Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior şi Ioan Budai Deleanu. Anul 1848 a fixat Blajul în centrul evenimentelor revoluționare, prin cele trei adunări care s-au ținut aici, în care s-a formulat programul politicii românilor din Transilvania.
La Adunarea Națională din 3/15 mai 1848 de pe Câmpia Libertății, în prezența a 30.0040.000 de oameni şi a unor conducători revoluționari din Moldova și Ţara Românească, poporul şi-a exprimat dorința de unire prin cuvintele „Noi vrem să ne unim cu ţara”. Blajul a avut un rol important şi în Marea Unire din 1918.
Obiective turistice în Blaj
Muzeul de Istorie „Augustin Bunea” expune obiecte arheologice, neolitice, tracice, dacice, dar şi pe cele descoperite în necropolele scitice şi celtice. Aici poate fi văzută şi vechea tiparniţă de lemn cu care s-a tipărit la Alba Iulia, în anul, 1648 „Noul Testament”. Alături se află presa anexă, matriţele, xilografiile, precum şi unele dintre primele ediții ale operelor reprezentanţilor „Şcolii Ardelene”. Muzeul expune armele unui tribun al lui Avram Iancu: sabia,
lancea şi puşca cu cremene. Programul muzeului este atipic. Verificaţi acest aspect în prealabil.
Centrul istoric al municipiului Blaj a fost locul adunării populare din zilele de 3 aprilie şi 12-14 mai 1848, atestată şi prin cunoscuta stampă cu Marea Adunare Naţională de la Blaj. Astăzi, pe acelaşi loc se află un mic parc cu alei şi arbori bătrâni, pe laturile sale aflându-se clădiri de patrimoniu, cu o mare însemnătate în istoria oraşului.
Catedrala „Sfânta Treime”, a cărei piatră de temelie a fost pusă de episcopul Inocenţiu Micu-Klein în anul 1738, urma să fie finalizată abia în anul 1865, însă. Clădirea a fost realizată în colaborare cu arhitectul vienez Anton Eckhard Martinelli şi stă mărturie celor mai importante evenimente ale oraşului. Catedrala este înconjurată din trei părţi de clădirile fostei mănăstiri „Sfânta Treime”, opera aceluiaşi arhitect vienez, construită între anii 1741 şi 1747, cu ziduri groase şi boltiri arcuite. În această mănăstire au fost deschise în 1754 primele şcoli româneşti, iar zidurile sale adăpostesc şi astăzi unităţi de învăţământ, respectând tradiţia seculară a oraşului Blaj.
Câmpia Libertăţii, situată în estul oraşului, în spatele
catedralei şi a şcolilor, este locul unde, în anul 1911, s-au ţinut şi serbările semicentenarului ASTREI. La aceste momente au participat numeroşi oameni de cultură din toate provinciile româneşti, iar Aurel Vlaicu a zburat cu avionul său pe deasupra mulţimii. În noiembrie 1918, aici a aterizat avionul care aduce vestea cea mare a reintrării României în război pentru eliberarea Transilvaniei. Între 1973 și 1977, pe câmp a fost înălțat un ansamblu monumental compus dintr-o piesă centrală, numită „Gloria” și 26 de busturi ale personalităţilor culturii române, ce poartă semnătura unor sculptori precum Ion Vlasiu, Ion Irimescu, Ion Jalea și Marius Butunoiu. Acum, Câmpia Liberăţii este un loc plăcut pentru plimbare şi pentru rememorarea evenimentelor din trecut.
Crucea lui Iancu străjuieşte oraşul de pe cel mai înalt punct al său, Dealul Crucii: locul în care, în anul 1848, Avram Iancu a supravegheat Marea Adunare Naţională, alături de o legiune de moţi.
Doi arbori domină peisajul municipiului Blaj. Stejarul lui Avram Iancu, situat în Parcul Avram Iancu, din centrul oraşului. Tradiţia spune că acest stejar are peste 600 de ani, Avram Iancu stând la umbra sa alături de prietenul său, mitropolitul Alexandru Şterca Şuluţiu. Teiul lui Mihai Eminescu, aflat în partea nordică a oraşului, era aici şi în anul 1866, când poetul, ajuns pe Dealul Hula, şi-ar fi ridicat pălăria în semn de omagiu, exclamând cu entuziasm „Te salut din inimă, Mică Romă!”.
Descoperire plăcută, Echipa i-Tour
