Arhitectura pe Drumul Vinului - valorificarea patrimoniului cultural construit din mediul rural -

Arhitectura pe Drumul Vinului

UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Arhitectura pe Drumul Vinului

Valorificarea patrimoniului cultural construit din mediul rural

Îndrumător: Conf. dr. arh. Dan-Ionuț Julean

Absolvent: Cîmpean Alexandra-Maria

Cluj-Napoca iunie, 2022

Conținut lucrare: 12,000 de cuvinte (maxim admis 12,000).

Ilustrații cu explicații: 895 de cuvinte, adică 7,45% (maxim admis 30% din conținut).

Argument Județul Alba beneficiază de un potențial turistic prin bogăția patrimoniului construit și cultural, prin numărul mare de rezervații naturale, peisaje pitorești variate și prin tradiții și obiceiuri. Ele sunt din ce în ce mai amenințate de degradare și distrugere datorită trecerii timpului și a factorilor naturali, dar și ca urmare a impactului intervențiilor necontrolate. O altă problemă de interes este migrația populației satelor înspre orașe și depopularea zonelor rurale, lucru ce are ca efect degradarea accelerată a fondului arhitectural rural rămas abandonat și pierderea unei părți semnificative din identitatea locală și din tradiții.

Considerând că degradarea sau dispariţia unor bunuri ale patrimoniului cultural instituie pierderi irecuperabile, se impune propunerea unor măsuri pentru ocrotirea lui. Astfel, „Drumul vinului” ar trebui să unească zonele viticole din preajma Sebeșului cu zona Jidveiului într-un traseu turistic care să pună în valoare nu doar vița de vie și vinul, dar mai ales fondul construit în care acestea se încadrează.

1.1. Obiectivele lucrării

Lucrarea de față urmărește identificarea unor modele și tendințe care să contribuie la păstrarea caracterului satului tradițional, conservarea și perpetuarea valorilor și revitalizarea zonelor rurale precum și înțelegerea situației vitiviniculturii în România și oportunitățile de dezvoltare pe care domeniul le oferă în contextul arhitecturii.

Astfel, întrebările în jurul cărora lucrarea se formează sunt: Care este rolul arhitecturii și al arhitectului în oenoturism și în ce fel pot acestea să influențeze dezvoltarea satelor și conservarea peisajului rural?

1.2. Metode de cercetare

Subiectul cercetării este analizat din două perspective principale: a patrimoniului rural săsesc transilvănean dezvoltat în jurul vitiviniculturii și a conceptului de „drum al vinului” ca posibil actor în punerea în valoare și sensibilizarea subiectului patrimoniului construit. În prima parte este rezumată istoria sașilor de pe teritoriul Transilvaniei, punându-se accent aspectele socio-politice și pe momentele care au jucat roluri cheie în formarea culturii și a felului specific de organizare a satelor și a locuințelor. În același context, este analizată legătura așezărilor cu vitivinicultura și influența pe care aceasta o are asupra dimensiunii culturale.

A doua parte tratează în manieră comparativă, între România și diferite țări europene, subiectul vitiviniculturii din punct de vedere economic și cultural prin prisma turismului alternativ și relația de interdependență între oenoturism și arhitectură.

Subiectele tratate sunt concretizate în a treia parte a lucrării prin studiile de caz, care ilustrează exemple în care turismul viticol contribuie la protejarea și valorificarea patrimoniului construit.

Conținutul lucrării este susținut de surse de referință relevante pentru tema discutată (însumând o colecție de autori români și străini, specialiști în istorie, patrimoniu, arhitectură, restaurare, oenologie, marketing și turism) și completat de viziunea proprie asupra subiectelor tratate, formată în urma experienței personale, crescând și formându-mă în unul din cele Șapte Scaune săsești și împrejurimi, în zonele rurale viticole ale podgoriilor SebeșApold, Alba și Târnave.

1.3. Definirea termenilor

Patrimoniul cultural „include artefacte, monumente, un grup de clădiri și situri, muzee care au o diversitate de valori, inclusiv semnificații simbolice, istorice, artistice, estetice, etnologice sau antropologice, științifice și sociale. Acesta include patrimoniul material (mobil, imobil și subacvatic), patrimoniul cultural imaterial (ICH) încorporat în artefacte, situri sau monumente din patrimoniul cultural și natural.”1

Conservarea patrimoniului cultural „se referă la măsurile luate pentru a prelungi durata de viață a patrimoniului cultural, consolidând în același timp transmiterea mesajelor și valorilor semnificative ale acestuia. [...]”2

Turismul rural „este o formă a turismului care se desfășoară în mediul rural, orientată spre utilizarea resurselor turistice locale (naturale, culturale etc.) și cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor locale, gospodăriilor țărănești, de fermier, etc. [...], fiind o formă particulară de turism, mai complexă, care cuprinde atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, masă, circulație turistică, prestarea serviciilor de bază), cât și activitatea economică, de regulă agricolă, practicată de gazdele turiștilor (activități productive de prelucrare a produselor agricole în gospodărie și de comercializare a acestora către turiști sau prin rețele comerciale), precum și modul de petrecere a timpului liber.”3

Oenologia „este știința care se ocupă cu studiul metodelor și procedeelor de producere, stabilizare și maturizare a vinurilor și a produselor obținute pe bază de must și vin, în scopul realizării unor produse finite care să corespundă exigențelor sporite ale consumului intern și extern.”4

Oenoturismul sau turismul viticol reprezintă „vizitarea podgoriilor, a cramelor, a festivalurilor de vin și a expozițiilor de vinuri, în care degustarea vinului de struguri și/sau experimentarea atributelor unei regiuni viticole sunt principalii factori motivatori pentru vizitatori.”5

1 „Cultural heritage includes artefacts, monuments, a group of buildings and sites, museums that have a diversity of values including symbolic, historic, artistic, aesthetic, ethnological or anthropological, scientific and social significance. It includes tangible heritage (movable, immobile and underwater), intangible cultural heritage (ICH) embedded into cultural, and natural heritage artefacts, sites or monuments.” UNESCO Institute for Statistics, 2009 UNESCO Framework for Cultural Statistics, în Glosar http://uis.unesco.org/en/glossary (accesat 11.05.2022)

2 „The conservation of cultural heritage refers to the measures taken to extend the life of cultural heritage while strengthening transmission of its significant heritage messages and values.” în Ibid.

3 Consiliul Judeţean Alba, Serviciul Dezvoltare, Programe şi Guvernanţă Corporativă, Strategia de dezvoltare rurală a judeţului Alba 2021-2027, p. 90.

4 Valeriu D. Cotea,, Pomohaci I. Nicolai, Gheorghiță Șt. Marin, Oenologie, (București: Editura didactică și pedagogică,1982), p. 21.

5 „visitation to vineyards, wineries, wine festivals and wine shows for which grape wine tasting and/or experiencing the attributes of a grape wine region are the prime motivating factors for visitors”, Michael C. Hall, „Wine tourism in New Zealand” în Tourism and Services Management, (Victoria University of Wellington).

2.1.

Teritoriul Transilvaniei (Fig.1.) cu peisajele sale rurale și naturale așa cum le știm noi astăzi s-a format de-a lungul unei istorii efervescente din punct de vedere social, economic și cultural.

Diversitatea de culturi și tradiții a fost dintotdeauna un factor determinant în conturarea vieții satului și a imaginii arhitecturii și, în cele din urmă, reprezintă una din bogățiile României. Aici au căutat să se afirme trei etnii principale: românii formând majoritatea, urmați de maghiari și de sași.6

Studiul istoriei sașilor în Transilvania reprezintă un mijloc de explorare și înțelegere a arhitecturii locuinței și a arhitecturii sociale din satele populate de ei. Speranțele, provocările, frământările, idealurile și valorile comunității unei populații minoritare, în efortul de a se afirma și de a își păstra identitatea, sunt reflectate în felul în care aceștia și-au organizat locuințele, gospodăriile și așezările.

2.1.1. Sinteza istorică a sașilor în Transilvania

Apariția sașilor în Transilvania își are originile în a doua jumătate a secolului al XIIlea și începutul secolului al XIII-lea când regalitatea maghiară a urmărit consolidarea granițelor din sud-estul Transilvaniei prin colonizarea teritoriilor. Sașii colonizatori beneficiau de autonomie administrativă și juridică și statutul de categorie socială privilegiată, fapt ce a acționat ca atractor al populației spre aceste teritorii, având însă obligația de ajutor militar și financiar regelui Ungariei.7 Populația migratoare formată diferite etnii a urmat cursurile râurilor Rin, Dunăre, Tisa și Mureș pentru a se stabili în Transilvania, „țara de dincolo de păduri” (din latinescul trans care înseamnă peste, dincolo, și adjectivul silvanus, însemnând pădurii/care aparține pădurii).8 Populația minoritară astfel formată sub denumirea de populație săsească s-a așezat în luncile râurilor Olt, Cibin, Hârtibaciu, Târnava Mare, Târnava Mică și Mureș9 și au construit sistematic o cultură identitară a cărei valori le regăsim în cultura locului până în zi de azi.

În secolul al XV-lea s-a fondat Universitatea Săsească, o formă de organizare internă și a început fortificarea bisericilor ca efort comun de către sași, secui și nobilimea maghiară ca răspuns la amenințările externe.10 Rivalitatea dintre catolici și protestanți a contribuit la menținerea unei oarecare semi-independență și „efervescență intelectuală” în rândul sașilor. După pacea de la Karlowitz (1699) urmează o perioadă de tensiune între Ungaria și Regatul Habsburgic11 și începe procesul de tranziție de la ocuparea otomană la ocuparea habsburgică a Transilvaniei.

6 Ioan Bolovan și Sorina P. Bolovan, Ispititoarea Transilvanie. Multiperspectivitate și adevăr în istoria unei provincii (Cluj-Napoca: Școala Ardeleană, 2017), pp. 15-21.

7 Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, ediția a doua (București, 1992), p. 204 sqq. apud Ioan Bolovan și Sorina P. Bolovan, Ispititoarea Transilvanie. Multiperspectivitate și adevăr în istoria unei provincii (Cluj-Napoca: Școala Ardeleană, 2017), pp. 28-29.

8 Online Etymology Dictionary, „Transylvania”, https://www.etymonline.com/word/transylvania (accesat 01.04.2022).

9 Alina Voinea, „Valori identitare transmisibile în arhitectura rurală săsească din Transilvania”, (Teză de doctorat, Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, 2020)

10 Ibid.

11 Neagu Djuvara, Civilizații și tipare istorice: Un studiu comparat al civilizațiilor. (București: Humanitas, 2006), pp. 152-153.

Satul transilvănean săsesc de-a lungul timpului

Fig.1. Chorographia Transylvaniae Syebembürgen 1532. Prima hartă a Transilvaniei realizată de Johanes Honterus, la Basel.

În secolul al XVI-lea, a apărut pentru prima dată în Europa conceptul de „coexistență pașnică” între confesiunile religioase12 de care aparțineau sașii, secuii și maghiarii (romanocatolică, calvină, luterană și unitariană). Religia ortodoxă i-a dezavantajat pe români, aceștia ajungând să aibă un statut social inferior din punct de vedere politic, economic și cultural.13

Secolul al XVII-lea a reprezentat o perioadă provocatoare, luptele, bolile și foametea distrugând numeroase așezări săsești și cauzând dispariția populației germane din unele dintre ele. În a doua jumătate a secolului, puterea a fost preluată de Habsburgi și un nou val de coloniști au fost aduși din Austria.14

În secolul al XIX-lea, au avut loc primele confruntări violente între etniile din Transilvania ca reacție la conflictele din Imperiul Habsburgic, revoluției maghiare din Ungaria și căutărilor ideologice și identitare ale elitei românești din Transilvania, având ca finalitate unirea Transilvaniei cu Ungaria.15 Decăderea din viața politică și procesele de uniformizare, maghiarizare și românizare i-a îndemnat pe sași să își consolideze identitatea culturală. S-au dezvoltat biserica, școala, agricultura și viața intelectuală.

Perioada de decădere a sașilor începe cu secolul al XX-lea, prin trei lovituri consecutive. În 1921, ca urmare a Reformei Agrare, multe dintre pământurile lor au fost expropriate iar decăderea economică a avut repercusiuni asupra vieții culturale. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, legăturile sașilor cu Reich-ul au însemnat recrutări în armata Germaniei iar asocierea lor cu germanii a avut drept consecințe o serie de înlăturări, strămutări, deportări, luări ca prizonieri și întemnițări. Perioada regimului comunist a însemnat pentru sași exproprierea totală și au început procesele de migrare în masă înspre Germania, Austria, Statele Unite ale Americii și alte țări europene precum Elveția, Marea Britanie sau Franța.16 În urma unei serii de evenimente tragice și de situații politice și economice provocatoare, populația săsească din Transilvania a scăzut drastic, plecarea lor lăsând în urmă o moștenire de tradiții și valori culturale și sociale materializate în bisericile fortificate, în casele cu șură și gospodăriile specifice lor.

2.1.2. Așezările săsești ca expresie a identității sociale și culturale

Dacă evenimentele consacrate în istorie ne povestesc despre cei de dinaintea noastră ca și societate, spațiul construit ne stă la dispoziție ca instrument concret de explorare a trecutului din punct de vedere al individului, al stilului de viață, al valorilor și tradițiilor. Françoise Choay, vorbind despre lucrarea sa, spune:

„Din fondul imens și heterogen al patrimoniului istoric am ales drept categorie exemplară patrimoniul construit, cel care privește cel mai direct cadrul de viață al tuturor și al fiecăruia în parte.”17

Fondul construit ne vorbește nu doar despre evenimentele care au avut loc la un anumit moment în istorie, dar și despre modul de răspuns la aceste evenimente al locuitorilor unui areal, la felul de gândire și de adaptare al comunității și al individului. Acest lucru poate fi observat și în cazul arhitecturii săsești din Transilvania, unde modul caracteristic compact de așezare și organizare a satelor și orașelor, precum și fortificarea bisericilor stau ca mărturie a rolului jucat de sași în apărarea militară a teritoriului în fața inamicilor. Totodată, apropierea fizică a gospodăriilor se află într-o relație de interdependență cu caracterul puternic orientat înspre comunitate, în detrimentul identității individuale, a populației săsești.

12 Djuvara, Civilizații și tipare istorice, p.186.

13 Bolovan, Ispititoarea Transilvanie., p.30.

14 Ibid.

15 Idem, pp.46-51.

16 Voinea, „Valori identitare transmisibile în arhitectura rurală săsească din Transilvania”

17 Françoise Choay, Alegoria patrimoniului, trad. Kázmér Kovács. (București: Simetria, 1998 [1992]), p. 2.

Fig.2. Dispuneri specific săsești ale volumelor pe parcelă

Fig.3. Fragment de stradă din satul Hărman, jud. Brașov

Caracteristica cea mai evidentă a așezărilor germane din Transilvania este modul de așezare a gospodăriilor după sistemul sesiilor, înșiruite de-a lungul unei străzi sau în jurul unei piețe, cu terenurile agricole așezate în afara satului. (Fig.2, 3.) Încă de la formarea așezărilor, sașii aveau preocuparea de a reduce distanțele dintre locuințe cât mai mult pentru a putea acționa eficient împotriva amenințărilor, dar și pentru îmbogățirea vieții sociale și a spiritului comunității prin organizarea în forme de asociere precum decima (organizare a bărbaților apți de luptă, cu rol de apărare), cetele de feciori și de fete (care cuprindeau tinerii necăsătoriți) și, probabil cea mai importantă dintre ele, vecinătatea 18

„Viața lor era organizată în vecinătăți. Vecinătățile, la un număr (mai mic sau) mai mare, în funcție de cât de mare era satul respectiv, (erau) organizate pe străzi și prin aceste vecinătăți comunitatea trăia, de fapt, acest ajutor reciproc între oameni, între membri.”19

Vecinătățile aveau rolul de a îndruma și supraveghea munca agricolă, folosirea pășunilor și a apelor, a cuptoarelor și a podurilor, aveau obligația de a asigura prevenirea și stingerea incendiilor și de a asigura ajutor și forță de muncă suplimentară în construcția unei case noi. „Structura și caracterul unui sat săsesc nu pot fi înțelese în afara existenței vecinătăților.”20

Datorită strânsei legături dintre arhitectura satului și valorile comunității, sașii plecați din satele natale cunosc un atașament emoțional față de patrimoniul construit și contribuie cu donații pentru întreținerea și restaurarea monumentelor21 iar pe timp de vară, o parte dintre aceștia se întorc la locuințele lor.

2.1.3. Locuința individuală

Casele de locuit specifice peisajului rural săsesc repetă, la o scară mai mică, aceleași principii directoare pe care le regăsim în organizarea satului; fiecare gospodărie se subordonează unui set de reguli nescrise de organizare riguroasă, construirea se asigură de o bună apărare iar planimetria spațiului caută să fie eficientă.

„Zidurile masive, groase, și bârnele solide din stejar dau impresia unei mici fortărețe și sunt, în același timp, și expresia imprevizibilității modului de construcție țărănesc (...) nesiguranța și greșelile meșteșugarilor, pot fi compensate prin această supradimensionare a construcțiilor.”22

Inițial, casele erau concepute cu un plan simplu dreptunghiular, lipsite de cavități sau de adăugări, precum pridvorul cu scări care este, probabil, un element inspirat din arhitectura românească. 23 Mai târziu, imaginea casei săsești este alcătuită dintr-un „front stradal închis, cu tencuială din var de culoare deschisă, prietenoasă, cu ornamente, stucaturi, cornișe și obloane vopsite în culori vii.”24 (Fig.4, 5.)

Locuința era împărțită în trei spații: în camera din spate îndreptată spre curte locuia familia, în camera din față, sau camera bună, îndreptată spre stradă se păstrau bunurile cele mai de preț ale familiei și se desfășurau evenimentele cu caracter social, și între ele se afla intrarea, unde se aflau vatra pentru gătit și scara care ducea în pod.25 Un spațiu aparte reprezintă pivnița, care a existat în planul casei din cele mai vechi timpuri în gospodăriile specializate în

18 Hermann Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania. (Sibiu: Monumenta, 2009), p. 33.

19 Wilhelm Untch în MET, Alma Vii, Transylvania - The Transylvanian Saxons, https://www.youtube.com/watch?v=wbvsdZGVwV0, (minut 9:43 - 10:06)

20 Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania., pp. 33-34.

21 Idem., p. 36

22 Jan Hülsemann, Casa țărănească săsească din Transilvania. Ghid pentru restaurarea caselor vechi. Trad. Lazăr Mihai și Vaida Eugen. (Sibiu: Simetria, 2014), p. 6.

23 Roswith Capesius, Das Siebenbürgisch-Sächsische Bauernhaus - Wohnkultur (București: Kriterion, 1977)

apud Hülsemann, Casa țărănească săsească din Transilvania, p. 6.

24 Hülsemann, Casa țărănească săsească din Transilvania, pp. 6-7.

25 Idem., p. 8.

Fig.4. Schemă planimetrică a unei gospodării săsești tipică, cu pivniță

Fig.5. Schemă axonometrică, secțiune evidențiind structura unei locuințe săsești cu pivniță

viticultură, oferind un spațiu întunecat, răcoros și cu o temperatură relativ constantă26 , condiții necesare păstrării fructelor dar în special a fermentării și maturării vinului.

2.2. Rolul și importanța viticulturii în spațiul rural săsesc

2.2.1. Viticultura în Transilvania săsească

În Transilvania, viticultura a jucat încă din Evul Mediu un rol important. Adusă de sașii veniți de pe valea râului Mosela27, vița de vie a fost prezentă pe suprafețe de diferite întinderi în împrejurimile vetrei satului și în curțile și grădinile oamenilor în aproape toate satele săsești din zona Târnavelor și din județul Alba. Vița de vie a rămas până în zi de astăzi un element recurent în peisajul rural din zonă prin suprafețele întinse plantate până în prezent, prin terasările încă vizibile pe versanții rămași necultivați, prin abundența de simboluri reprezentative (denumiri de localități, frunza de viță de vie și ciorchinele ca simboluri sculptate sau pictate pe fațadele caselor, în interiorul bisericilor) și prin arhitectura specifică producției de vin, fia ea prezența nelipsită a pivnițelor spațioase în fiecare gospodărie, fie structuri ridicate special pentru a eficientiza producția la scară largă a vinului.

Văile celor două Târnave (Târnava Mare sau Große Kokel și Târnava Mică sau Kleine Kokel) a reprezentat cea mai importantă zonă viticolă a Transilvaniei și a fost, totodată, zona cea mai dens locuită de sași,28 iar Mediașul era considerat metropola vinului din Transilvania. 29 Ca mărturie a strânsei legături între așezările săsești și zonele viticole stau și denumirile câtorva sate: Alma Vii, Valea Viilor (Sibiu), Bucerdea Vinoasă, Vingard (Alba), Viile Tecii, Viișoara (Bistrița), Viișoara (Mureș).

Cea mai veche mențiune documentară a cultivării viței de vie în rândul sașilor datează din anul 1206 și de-a lungul timpului, diferite consemnări fac referire la zonele Cricău, Ighiu, Romos, Viile Sibiului, Mediaș, Tălmaciu și Bistrița. În aceste însemnări sunt amintite scutirea de taxe pentru vin și dreptul de proprietate asupra viilor30, aspecte care au încurajat dezvoltarea vini-viticulturii și au facilitat importanța ei economică. Viile și vinul transilvănean au fost descrise cu laudă de autorul englez Charles Boner în lucrarea sa publicată în 1865:

„Cât de bine se dezvoltă vița de vie în această țară este dovedit de excelența superlativă a produselor sale. Locuitorii sunt mândri de vinul lor; și oricine a avut ocazia să îl testeze știe cât de delicios este - cât de plăcut la gust și delicat, cât de răcoritor și antrenant, cât de bogat în toate calitățile generoase pe care le căutăm la un vin. Când am gustat pentru prima dată vinul bun din Transilvania, am fost uimit de gustul său bogat, de prospețimea deosebit de plăcută și de focul care se ascunde în acest aur lichid.”31

26 Idem., p. 9.

27 Nicolae Iorga, Cine sînt și ce vor sașii din Ardeal, (București: Tipografia „Cultura Neamului Romănesc”, 1919) pp. 26-28.

28 Zsolt Bottlik, „Ethnische Raumstruktur der sächsischen Bevölkerung im ehemaligen Komitat Großkokeln (1850–1992)” în Zeitschrift für siebenbürgische Landeskunde, 5 (2000), 209–17.

29 Ambrosi Siebenbuergen, „Geschichte der Wiederbepflanzung von Europa mit veredelte Reben” (Sibiu: Gastronomieregion Europa, 2019)

30 Eduard Schuster, Așezările germane din culoarul Apold-Orăștie (Unterwald). Studiu de geografie istorică, (ClujNapoca: Napoca Star, 2015), pp. 136-137

31„How the vine thrives in this country is proved by the superlative excellence of its produce. The inhabitants are proud of their wine; and, whoever has had an opportunity of testing it, knows how delicious it is, - how palatable and delicate, how refreshing and exhilarating, how abounding in all the generous qualities we look for in - wine. On tasting for the first time, good Transylvanian wine, I was astonished at its rich flavour, its peculiarly pleasant freshness, and at the fire lurking within such liquid gold.” în Charles Boner, „Wine and Politics”, Transylvania, its products and its people, (London: Longmans, Green, Reader and Dyer, 1865), p.162.

În anul 1892 o mare parte din vii au fost distruse de atacul de filoxeră (Phylloxera vastatrix)32, ceea ce i-a determinat pe producători să decurgă la o serie de măsuri pentru a își reface culturile și producția de vin.

Astfel, între anii 1902 și 1904 s-a înființat „Prima Școală de Viticultură din Unterwald”, în cadrul căreia se studia altoirea viței și se produceau butași rezistenți la boală.33 În 1917-1918, sașii au început să aducă în Transilvania soiuri americane de struguri, de asemenea rezistente la filoxeră, având ca rezultat o regenerare și o dezvoltare impunătoare a plantațiilor și un influx mare de venituri. Mai târziu a fost înființată „Regiunea Agronomică Săsească” în cadrul căreia se organizau cursuri cu privire la tehnici și tehnologii în viticultură și care oferea ajutor în valorificarea și vânzarea produselor în pivnițele de vin comunale.34

2.2.2. Valoarea simbolică a vinului

Vinul este o băutură aparte care a fascinat mereu, dovadă fiind numeroasele simboluri care îi sunt asociate de-a lungul timpului și în diferite culturi.

Pentru sașii din Transilvania vinul era bogat în semnificații simbolice. În aprecierile etnografilor, vinul reprezenta statutul înalt și considerau că practicile vitivinicole tradiționale stăteau la baza identității culturale, fiind un mijloc de legitimare a prezenței lor în „Țara vinului” prin rolul lor de „civilizatori”. Din punct de vedere socio-economic, agronomii și economiștii susțineau că vitivinicultura reprezenta promisiunea unui viitor vibrant, în special în fața deschiderii spre piața vestică datorată noilor căi ferate transnaționale. Totuși, nu se urmărea industrializarea, ci menținerea unei societăți de mici producători care adoptă tehnici și metode moderne de producție. Vinul nu era însă lipsit de conotații negative. „Bunii Templieri”, biserica luterană și sașii eugeniști susțineau valorile morale conservatoare și considera vinul și producția lui drept amenințare a acestor valori. În contradicție cu folcloriștii, ei argumentează că alcoolul este asociat cu practicile străine și consumul vinului este în contradicție cu valorile societății săsești, atât de puternic dezvoltate în jurul bisericii. Din punct de vedere economic, aceștia considerau, dimpotrivă, că atât producția cât și consumul de vin reprezintă o risipă de resurse financiare. Vinul este condamnat și pe plan medical, pentru eugeniști reprezentând o „otravă genetică” și cauza defectelor fizice și psihice, a unei serii de boli și a suicidului. Cu toate acestea, mișcarea pentru abstinență nu a avut succes, viziunea de ansamblu a sașilor asupra vinului fiind una pozitivă.35

Astăzi, interesul pentru vinurile locale este din ce în ce mai crescut, originând poate din nostalgia pe care o resimțim asociată cu acestea. De la curtea bunicilor de la țară acoperită cu viță de vie, la mirosul strugurilor omniprezent toamna, la amintirile noastre sau ale părinților de la culesul viei și zdrobitul fructului, vinul are un rol modelator în conștiința colectivului și a individului în Transilvania.

32 Schuster, Așezările germane din culoarul Apold-Orăștie, p. 137.

33 Idem, p. 138.

34 Iorga, Cine sînt și ce vor sașii din Ardeal, pp. 26-28.

35 Sacha Davis. 2014. „Wine and Modernity in the Transylvanian Saxon Imagination (1860–1930).” Central Europe 12(2): 136-158, pp. 139-155.

Fig.6. Harta zonelor viticole și podgoriilor din România

Fig.7. Trei categorii de elemente care conturează oenoturism în funcție de apropierea față de obiectul principal - vinul

Capitolul 3: Dimensiunea arhitecturală; problematica spațiului construit

3.1. Viticultura și conceptul de oenoturism

3.1.1. Viticultura în România și arealele viticole

În România, vitivinicultura este o activitate tradițională îndrăgită și cu o istorie bogată, care are roluri importante în dezvoltarea economică, amenajarea și conservarea solului și conturarea și valorificarea peisajului natural.

În cele mai multe zone ale țării, relieful și clima favorizează cultivarea viței de vie, iar variațiile de temperatură și de compoziție a solului conturează 3 zone și 8 regiuni viticole: zona intracarpatică (regiunea viticolă a Podișului Transilvaniei), zona pericarpatică (regiunile Dealurile Moldovei, Dealurile Munteniei și Olteniei, Dealurile Banatului și Dealurile Crișanei și Maramureșului) și zona danubiano-pontică (regiunea Teraselor Dunării și regiunea nisipurilor și a altor terenuri favorabile din sudul țării).36 (Fig.6.)

O podgorie este un areal viticol tradițional, delimitat de condițiile geo-climatice specifice precum și de soiurile de struguri cultivate și metodele de cultivare și vinificare care au ca rezultat vinuri cu calități specifice zonei.37

În cele 37 de podgorii și 229 de centre viticole ale României38 se produc vinuri dintre cele mai variate. Dintre cele 53 de soiuri de struguri pentru vin cultivate în România, cele mai des întâlnite sunt: Feteasca regală, Merlot, Riesling italian, Aligoté, Sauvignon, CabernetSauvignon, Muscat-Ottonel, Roșioara și câteva soiuri tradiționale, existente de dinaintea atacului de filoxeră: Băbeasca neagră, Feteasca albă, Feteasca neagră și Tămâioasa românească. Varietățile autohtone joacă un rol important în revitalizarea vinului și viticulturii precum și în recunoașterea României pe plan internațional drept țară importantă în creșterea viței.39

În perioada regimului comunist, când se urmărea o producție cantitativă mare în detrimentul calității, multe podgorii au fost distruse din pricina practicilor viticole care epuizau resursele solului. În ultimii ani, totuși, interesul pentru vitivinicultură a început să câștige tot mai mult teren, atât în rândul producătorilor, care văd în producția vinului o oportunitate economică semnificativă, cât și în rândul amatorilor de vin, care încep să fie tot mai curioși în legătură cu povestea care se ascunde în spatele sticlei: de la drumul de la strugure până la butoaiele de stejar, la terroir și la cultura și tradițiile locale.

Astfel am asistat la o renaștere a unor podgorii istorice, la nașterea altora în zone cu tradiție și la restrângerea suprafețelor cultivate de la zeci de mii de hectare la zeci sau sute de hectare, urmărind o producție de înaltă calitate.40

Cu toate acestea, arhitectura specifică vinului se rezumă de cele mai multe ori la pivnițe de depozitare de dimensiuni mici sau medii în cadrul gospodăriilor (Fig.8, 9, 10, 11),

36 Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, Ordinul nr. 1205 din 22 iunie 2018, pentru aprobarea Nominalizării arealelor viticole și încadrării localităților pe regiuni viticole, podgorii și centre viticole, Anexă, Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 527 din data de 27 iunie 2018.

37 Ibid.

38 Ibid.

39 Mărăcineanu Liviu, Giugea Nicolae, Perț Carmen, Căpruciu Ramona, ”Tradition and quality of Romanian viticulture„ în Analele Universității din Craiova, Vol. XIII (LIX), (Craiova: UNIVERITARIA, 2018), pp. 141-142. 40 IglooBest, Crame din Romania (București: Igloomedia, 2018), p. 7.

Fig.8. Curtea interioară a cramei Țelna

Fig.9. Pivnița cu butoaie de la Câlnic Fig.10. Pivnița cu butoaie de la Vingard

Fig.11 Pivnița cu butoaie de la Vingard

sau la structuri speciale dedicate producției la scară largă, însă cu caracter strict industrial și cu o valoare arhitecturală redusă.

3.1.2. Conceptul de oenoturism

În ciuda suprafețelor întinse de culturi de viță de vie, a calității vinurilor și a poziției țării în topurile internaționale, România nu se bucură de aceeași notorietate în rândul publicului larg. Această absență a zonelor viticole românești din conștiința iubitorilor de struguri și de vin, atât din țară cât și din străinătate, nu se datorează nici cantității, nici calității produselor, ci mai degrabă lipsei unei infrastructuri adecvate care să atragă și să faciliteze orientarea acestei industrii înspre oameni.

În sensul larg, turismul vitivinicol sau oenotusimul urmărește să ofere oamenilor o experiență complexă de cunoaștere a specificului unei anumite regiuni prin vinurile produse și soiurile de struguri cultivate, însoțite de gastronomia și cultura locală iar turiștii caută să descopere poveștile oamenilor pasionați de arta vinului și de tradiție și să trăiască experiențe senzoriale noi și complexe.

Principalii atractori pentru turismul vitivinicol sunt unicitatea și calitatea vinului, gastronomia locală, peisajul viticol, patrimoniul cultural și, nu în ultimul rând, terroir-ul care este de multe ori un factor principal în viabilitatea industriei vinului la nivel European, în contextul în care, la nivel global, producția de vin depășește consumul.41

Conform Byrd et al., turismul viticol se dezvoltă în jurul a trei categorii de elemente, de la scara mică a apropierii imediate, până la scara largă a regiunii. Vinul și consumul vinului reprezintă prima categorie și inima oenoturismului. Peisajul viticol, procesul de producție, degustările, evenimentele socio-culturale și de loisir, educația vitivinicolă și atelierele care le permit oamenilor o experiență directă cu tradiția vinificației reprezintă a doua și cea mai importantă categorie de elemente de atracție. A treia categorie contribuie la viabilitatea unui anumit complex de vinificație ca centru de turism și constă în oportunitățile de relaxare, recreere și participare la evenimente și activități în vecinătățile cramei, precum și alte elemente specifice turismului cum ar fi spațiile de cazare, alimentație publică și posibilitatea de transport.42 (Fig.7.)

Din punct de vedere economic, turismul viticol împreună cu evenimentele organizate in situ este esențial pentru noile întreprinderi sau pentru arealele maipuțin cunoscute publicului larg și poate reprezenta un instrument de promovare și revitalizare a zonelor cu tradiție, afectate de diferite situații economice, politice sau naturale. Totodată, complexitatea contextului său cultural face din turismul viticol o importantă sursă de educație informală asupra protejări și conservării patrimoniului cultural ce îl însoțește.43

„Povestea vinului, despre istorie, despre producție, reprezentativă și emoțională - de la sămânță și sol până la pahar și bucurie și tot ceea ce se află între - este una extrem de atrăgătoare pentru turist ”44

41 Sandor Nemethy, Bosse Lagerqvist, Bartłomiej Walas, László Dinya, Zoltán Bujdosó, „Oenotourism and conservation: a holistic approach to special interest tourism from a cultural heritage perspective - the Azienda Agricola Model.” (aprilie, 2016, în cadrul proiectului SUMCULA - Sustainable Management of Cultural Landscapes, 1.06.2010 - 31.12.2021), pp. 9-11

42 Byrd, E.T., Canziani, B., Hsieh, Y-C., Debbage, K., Sonmez, S. „Wine tourism: Motivating visitors through core and supplementary services.” în Tourism Management 52: 19-29 (2016), pp. 21-22

43 Nemethy, „Oenotourism and conservation”, pp. 9-11.

44 „The narrative of wine, historical, production-wise, representational and emotional - from seed and soil to glass and glee and everything in between - is an intensely alluring one, for the tourist to engage with.” în Richard Robinson, Marianna Sigala, Mamagement and Marketing of Wine Tourism Business. Theory, Practice, and Cases. (Elveția: Springer Nature Switzerland AG, 2019), pp. 375-376.

Fig.12. Die Deutsche Weinstraße, drumul vinului Germania

3.2. Conceptul de drum al vinului la nivel european

Datorită poziționării complexelor viticole și ale cramelor în proximitate una față de alta în areale viticole extinse, apariția unor trasee turistice dedicate producției vinului pare să fi fost aproape inevitabilă.

Conceptele de drum al vinului, ruta vinului, traseul vinului sau țara vinului reprezintă un program de dezvoltare turistică a unor areale viticole cu caracter identitar specific, construite în jurul unor regiuni viticole cu tradiție în producerea vinului și care împărtășesc o identitate culturală similară.

Drumurile vinului fac parte din conceptul mai larg de turism rural, care presupune, conform Comisiei Comunității Europene, „o ofertă integrantă de relaxare, îndreptată spre o cerere a cărei motivație este contactul cu mediul înconjurător autohton și interrelaționarea cu societatea locală.”45

Conceptul de turism rural a apărut la mijlocul anilor 1950, în urma reconstrucției economice a Europei după cel de-al Doilea Război Mondial. Cererea pentru un turism alternativ a avut ca origine o societate din ce în ce mai conștientă de efectele negative ale turismului clasic, în masă, care nu ținea seama de impactul asupra mediului natural și asupra patrimoniului. Ceea ce face ca mediul rural să devină un spațiu atractiv pentru turismul alternativ, pe lângă apropierea de natură, este caracterul său cultural, tradițional și de creator al identității culturale naționale.46

Drumurile vinurilor reprezintă, pe de o parte, o oportunitate de dezvoltare a anumitor areale prin revitalizarea economiei locale a satelor și posibilitatea unor venituri suplimentare pentru agricultori prin prisma unor noi profesiuni și servicii. Pe de altă parte, ele pot să contribuie la conștientizarea de către locuitorii orașelor a valorilor social- culturale pe care satele le au de oferit prin patrimoniul tangibil și intangibil, ducând la o mai mare sensibilitate față de arhitectura rurală și față de monumentele istorice, adeseori uitate.

3.2.1. Germania, die Deutsche Weinstraße

În Germania, prima mențiune a unui drum al vinului (Weinstraße) a apărut mult mai devreme, în 1710 în broșura „Richtiger Wegweiser auf den edlen Weinstraßen des Rhein- und Mainstroms” (Îndrumar pentru Drumurile Vinurilor Nobile ale Rinului si ale Mainului).47

În mod oficial, „die Deutsche Weinstraße”, prima rută a vinului din Germania (Fig.12.), a fost inaugurată pe data de 19 octombrie 1935, ca promisiune a unui viitor mai bun pentru viticultorii zguduiți de greutățile economice ale perioadei prin sporirea consumului de vin german asociată cu vizitarea satelor viticole și ale viilor.48

Astăzi, Ruta Vinului din Germania străbate 80 de kilometri și 37 de sate viticole și reprezintă principalul pol de atracție în turismul viticol german, cuprinzând trasee pietonale și piste de ciclism prin vii, păduri și pe străduțe medievale înguste, conturate de arhitectura satelor și orașelor viticole cu castele, conace, biserici și locuințe tradiționale.

45 Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, (București: Irecson, 2004), p. 51.

46 Idem., pp. 39-49.

47 Stadtportrait, „Istoria Rutei Germane a Vinului”, http://www.staedteportrait.de/deutscheweinstrasse/geschichte.html (accesat 26.04.2022)

48 Matthias Düsi, „80 Jahre Deutsche Weinstraße”, (19.10.2015), https://duesiblog.de/archives/1215-80-JahreDeutsche-Weinstrasse.html (accesat 26.04.2022)

Fig.13. La route des vins d’Alsace, drumul vinului Franța

3.2.2. Franța, la route des vins d’Alsace

Ruta vinului din Alsacia este cea mai veche rută a vinului din Franța, fiind inaugurată ca traseu turistic în 1953. Ruta străbate în jur de 70 de sate viticole de-a lungul munților Vosgi în 170 de kilometri și se remarcă prin bogăția patrimoniului (peste 180 de castele, locașuri de cult, muzee, monumente, ateliere ș.a.) și tradițiile și obiceiurile ancestrale care au format caracterul locului. (Fig.13.)49 În 1962, regiunea a fost recunoscută ca zonă (AOC) Appellation d’Origine Controlee Alsace, ceea ce a sporit renumele rutei vinului și a încurajat extinderile plantațiilor de viță.50

Regiunea este apreciată cu eticheta „Vignobles & Découvertes”, marcă prin care se atestă că destinația viticolă oferă o gamă complexă de servicii de calitate pentru turism. Printre condițiile pe care o regiune trebuie să le respecte pentru a primi eticheta se numără: spații de cazare, activități de descoperire a cramelor și pivnițelor, a naturii, vizite la situri culturale, activități de agrement, evenimente și ateliere meșteșugărești locale. Scopul proiectului este de a promova formarea unor rețele și de a favoriza apariția și promovarea unor produse în concordanță cu cerințele publicului și ale turiștilor.51

3.2.3. România, „Țara vinului” din Transilvania

Cu toate că vinăritul are o istorie lungă în Transilvania și cultura vinului este puternic înrădăcinată în conștiința oamenilor, dezvoltarea industriei cunoaște o dezvoltare mult mai lentă decât în alte țări europene, chiar și dintre cele cu suprafețe cultivate considerabil mai mici.

În 1991, în cartea Sub zodia lui Bachus autorii afirmă despre „drumurile viei și vinului”52 din România :

„Sînt drumuri cu adîncimea mileniilor, încărcate de însemnele ingeniozității și trudei îndelungi, ale unei remarcabile civilizații ce dezvăluie, și-n perimetrul acestei îndeletniciri, geniul poporului român. Fără margini sînt aceste seducătoare drumuri ce străbat trupul țării de la un capăt la altul, minunați sînt oamenii care, cu competență și osîrdire, țin la înălțime rosturile viei și ale vinului. Un itinerar plin de rod și de frumusețe, de muncă și de datini fascinante…”53

Conceptul de oenoturism începe să prindă formă abia la începutul secolului al XXIlea, după intrarea României în Uniunea Europeană. Totuși, lipsa unei strategii concrete la nivel național, infrastructura deficitară și promovarea slabă la nivel național și internațional au făcut ca încercările de materializare al acestui concept să ducă la rezultate timide și izolate.54

În anul 2007 s-a fondat Asociația „Țara Vinului”, cu scopul de a dezvolta regiunile viticole din județul Alba prin intermediul proiectului „Drumul vinului”. Pe lângă

49 Route Des Vins Alsace, „The Alsatian wine route: a legendary tourist trail”, https://www.wineroute.alsace/thealsatian-wine-route-a-legendary-tourist-trail/ (accesat 9.05.2022).

50 Margo Greenman, „Journey along the Alsace Wine Route” în cadrul site-ului organizației de turism viticol Experi (8.10.2018), https://experi.com/journal/alsace-wineroute/#:~:text=History%20of%20the%20Alsace%20Wine,during%20the%202nd%20century%2C%20BC. (accesat 9.05.2022).

51 ATOUT France, „Le label Vignobles & Découvertes”, https://www.atout-france.fr/services/le-label-vignoblesdecouvertes (accesat 9.05.2022).

52 Mihai Ogrinji, Ioan Neamțu, Sub zodia lui Bachus prin podgorii românești, (București: Editura pentru turism, 1991), p.5.

53 Ibid.

54 Valeriu V. Cotea, Florin Andreescu, România. Țara Vinului (București: AdLibri, 2012), p. 20.

Fig.14. Țara vinului, drumul vinului Transilvania

vitivinicultură, proiectul are în vedere și promovarea caracteristicilor specifice locale a fiecărei zone.55

Drumul vinului din Transilvania (Fig.14.) se întinde pe aproximativ 200 de kilometri, o distanță semnificativ mai mare decât alte trasee omonime din Europa, și trasează mai degrabă o convergență de drumuri decât un traseu clar și ușor de urmărit. Această dispersare a punctelor de atracție provine, probabil, din încercarea de a cuprinde zonele viticole cu influențe săsești.

Pentru localnici, producătorii de vin sunt ușor de găsit - fiecare sat și fiecare oraș are un mic producător pe care îl cunosc cu toții, o pivniță boltită plină de butoaie cu vin de casă și must. Pentru turiști, însă, Drumul vinului rămâne mai degrabă un mister. Indicatoarele sunt puține și lipsite de informații concrete, cramele producătorilor mici, din lipsă de vizitatori, se găsesc de mute ori închise, obiectivele turistice sunt prea puțin cunoscute iar drumul în sine traversează mult prea rar zonele plantate cu viță de vie. Pentru ca traseul să prindă cu adevărat viață este nevoie, pe lângă o bună promovare, de o organizare la scară largă și de stabilirea unor strategii de dezvoltare care să se axeze pe experiența oferită publicului pe toată lungimea sa.

3.3. Peisajului arhitectural în conturarea traseelor oenoturistice

3.3.1. Rolul arhitecturii în vitivinicultură

În mod tradițional, construcțiile vinicole sunt reprezentate de cramă, pivniță, hrubă și complexul de vinificație. Dacă la început aceste construcții erau fie cu dublă funcțiunelocuință și spațiu de vinificare - sau de mici dimensiuni care cuprindeau întreg procesul tehnologic, de-a lungul timpului acestea au evoluat în rând cu evoluția materialelor și a exigențelor necesare prelucrării și producerii unor cantități mult mai mari de vin și de produse conexe.56

Crama este spațiul de primire și sortare a materiei prime și locul unde are loc prelucrarea strugurelui în must, macerarea, fermentarea, depozitarea temporară și, după caz, îmbutelierea și alte operațiuni specifice. Aceste funcțiuni au cel mai mare necesar de spațiu și trebuie amplasate în vecinătatea plantațiilor de viță. Pivnița și hruba sunt ambele spații de depozitare și maturare a vinului, având caracteristică principală temperatura constantă de 11 - 13 °C și, în cazul maturării in butoaie de lemn de stejar, o umiditate atmosferică de 70-80%. În mod tradițional, aceste spații se află în subsol și au formă de galerie sau tunel, cu lățime și înălțime reduse și lungime variabilă. Complexul de vinificație este un ansamblu de dimensiuni considerabile care adăpostește întreg procesul de producție în cantități mari a vinului. Pentru o bună organizare a spațiilor și înlesnirea procesului, complexul de vinificație se împarte în șapte compartimente: recepția cantitativă și calitativă, prelucrarea strugurilor, stocarea și condiționarea, maturarea, îmbutelierea, învechirea la sticlă și, în final, stocarea produselor finite. Anexele prezente unui centru de vinificație se compun din spații tehnice (centrala termica, frigorifica, de ventilație), ateliere și laboratoare, spații pentru personal (vestiare, cantină, birouri) și spații pentru public (sala de degustare, vinoteca).57

Fiecare dintre aceste spații prezintă grade diferite de interes pentru aspectul turistic al complexului iar accesul publicului în diferite zone este condiționat de normele de menținere a igienei și de procesul tehnologic. Alte spații precum atelierele și laboratoarele nu prezintă o atractivitate considerabilă pentru vizitatori. Traseul turistului, în general, urmărește

55 Platforma digitală a comunității de Administrație Publică, „Asociația «Țara Vinului» va fi constituită după model European„ (30.06.2006), https://www.administratie.ro/asociatia-tara-vinului-va-fi-constituita-dupa-modeleuropean/ (accesat 29.04.2022).

56 Liviu Mărăcineanu, Nicolae Giugea, Camelia Muntean, Viorel Călugăru, Resurse oenotusitice, (Craiova: Alma, 2020), p. 19.

57 Idem., pp. 18-21.

Fig.16. Imaginea castelului de pe eticheta de vin a companiei

Fig.15. Planul parter al castelului Bethlen-Haller

Fig.17. Perspectivă istorică asupra castelului

succesiunea spațiilor de producție - recepție, prelucrare, maturare, îmbuteliere, învechire58 și culminează cu degustarea unui număr diferit de vinuri sau cu servirea mesei.

Având în vedere caracterul multilateral al oenoturismului, arhitectura și patrimoniul construit sunt cel puțin la fel de importante ca și construcțiile vinicole. Turistul, în căutarea tradiției și culturii locului unde se naște vinul, urmărește să exploreze stilul de viață al săteanului viticultor și să îi înțeleagă istoria prin intermediul locuinței acestuia. Fie că privește, în trecere, șirurile de case rurale tradiționale pe fundalul viței de vie sau înnoptează într-una din ele în căutarea unei experiențe imersive, arhitectura este nelipsită atunci când se vorbește de turismul viticol.

Un exemplu de corelare între turismul viticol și valorificare a monumentelor de arhitectură este castelul Bethlen-Haller din comuna Cetatea de Baltă, județul Alba.

Castelul datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, începutul secolului al XVII-lea și are un plan rectangular specific renascentist cu cinci turnuri (Fig.15.) și se dezvoltă pe verticală cu subsol boltit, parter și etaj. Castelului îi sunt aduse modificări în secolul al XVIIIlea și este renovat între 1770 și 1773.Mai târziu, în perioada comunistă, castelul a devenit secție de șampanizare pentru IAS Jidvei, pierzându-și piesele de mobilier originale. După anul 2003, proprietarul Jidvei (nume) începe un proces de restaurare și reamenajare a castelului care să se apropie mai mult destinației sale originale, și anume cea de locuință.59

Astăzi, castelul Bethlen-Haller reprezintă imaginea cramelor Jidvei nu doar ca reproducere pe etichetă (Fig.16.) ci și prin asocierea între cele două pe care turiștii și consumatorii de vinuri și-au format-o. Prin vizitele și degustările organizate în castel dar și prin posibilitatea de cazare în incintă pentru diverse evenimente, construcția a devenit o atracție importantă. Din corelarea între arhitectura și vitivinicultura beneficiază atât industria vinului, prin crearea unei interfețe accesibile, deschise către public, cât și patrimoniul arhitectural, prin restaurare și promovare, în condițiile în care intervențiile sunt realizate cu respect și sinceritate față de istoria locului. (Fig.17.)

3.3.2. Elementele arhitecturale în oenoturism

Deși vinul este elementul central al oenoturismului, nu se poate vorbi de un turism susținut fără să se vorbească de arhitectură. Fie că e vorba despre arhitectura pivnițelor, a cramelor și a complexelor de vinificație, fie despre cea a monumentelor istorice și a locuințelor, ea este suma spațiilor care învață, evocă emoții și trăiri, provoacă imaginația și curiozitatea și, în final, este cea care ne spune poveștile pe care le căutăm.

Spațiile construite care conturează traseele turistice vitivinicole se pot împărți în trei categorii în funcție de rolurile pe care le îndeplinesc în raport cu turistul: (i) spațiile complexului de vinificație cu totalitatea funcțiunilor pe care acestea le cuprind (informare, promovare, comerț, alimentație publică, cazare etc.), fiind în directă legătură cu vița de vie, vinul și procesul de producție, (ii) spațiile culturale (locașuri de cult, castele, conace, cetăți, muzee, structuri tradiționale cu valoare culturală) și (iii) spațiile domestice (locuințele tradiționale care formează peisajul rural, ateliere meșteșugărești, alimentație publică având specific local, magazine artizanale, case de oaspeți). (Fig.18.)

58 Idem., p. 21.

59 Irina Leca, „Cetatea de Baltă - Bethlen-Haller” în arhiva proiectului Monumente Uitate, http://www.monumenteuitate.org/ro/monument/79/Cetatea-de-Balta-Bethlen-Haller, (accesat 18.04.2022).

Fig.18. Cele trei dimensiuni ale spațiului construit în relație cu oenoturismul: (i) spațiile complexului de vinificație (Clemens Strobl Winery), (ii) spațiile culturale (Biserică gotică, Castelul Bethlen din Sânmiclăuș, Conacul Szentkereszhty din Valea Lungă) și (iii) spațiile domestice (imaginea tipică a unui sat săsesc)

Fig.19. Principalele spații în procesul de producție a vinului

(i) Arhitectura vinului - spațiile complexului de vinificație

Arhitectura unui complex de vinificație trebuie sa să asigure în primul rând o funcționare eficientă și cât mai sustenabilă a producției vinului, ținând cont de cele șapte compartimente și anexele anterior menționate și de specificul și dimensiunile utilajelor necesare, materialele utilizate, normele de siguranță și de igienă, mediul natural și construit înconjurător și gestionarea deșeurilor

Un complex turistic de vinificație presupune transformarea unui ansamblu dedicat producției într-un instrument de marketing prin ceea ce a devenit „arhitectura vinului” Spațiile spectaculoase cu soluții structurale ingenioase, materialele care aduc aminte de terroir, punerile în scenă în manieră estetică a vinurilor și a materialelor specifice producției de vin și designul axat pe experiența senzorială contribuie la conturarea unei imagini cu totul noi asupra a ceea ce înseamnă vitivinicultura pentru publicul larg.60

„Ele interpretează experiența vinului într-o manieră accesibilă, primitoare, autentică și creativă, devenind o parte a noii «filosofii a vinului», îmbrățișată atât de vinificatori, cât și de iubitorii de vin.”61

Sala de fermentare este un spațiu multifuncțional care poate să găzduiască diferite utilaje și activități de producție în funcție de momentul din an; sala cisternelor de fermentare găzduiește rezervoare de diferite capacități și materiale și vase de presiune pentru prepararea mustului; sala butoaielor de stejar în vinăriile mari este o pivniță boltită după imaginea tradițională sau o pivniță de beton în care se asigură condiții climatice specifice și necesită de regulă cel mai mult spațiu; sala de învechire la sticlă trebuie să asigure volumul necesar depozitării sticlelor din producția de până la doi ani; sălile de degustare și magazinul oferă informații suplimentare despre vinuri. Un design atractiv și bine optimizat al acestor spații este important pentru înlesnirea producției și pentru crearea unei imagini pozitive, orientate către consumator, a complexului de vinificație.62 (Fig.19.)

Utilizarea gravitației în procesul de producție reduce deopotrivă consumul de energie și influența externă asupra strugurelui, ceea ce sporește calitatea vinului.

(ii) Spațiile culturale

Drumul vinului și arhitectura ecleziastică și nobiliară din zonele rurale au o strânsă relație de interdependență: un traseu turistic viabil trebuie să includă elemente culturale atractive iar includerea acestora în turism contribuie la conservarea și promovarea lor. Totodată, ele reprezintă factorul diferențiator principal în traseele oenoturistice, punând spațiile vitivinicole într-un context specific și unic. (Fig. 20, 21, 22, 23.)

Pe de altă parte, apartenența patrimoniului construit la circuitul turistic amenință atât autenticitatea cât și viața moștenirii arhitecturale: un flux mare de turiști conduce la o uzură accelerată a spațiilor care, inițial, nu au fost concepute pentru un trafic intens și grăbit iar frecvența cu care intervențiile de întreținere, consolidare și reamenajare sunt necesare compromite originalitatea. Prevenirea acestor efecte nedorite presupune o bună organizare a accesului vizitatorilor și o ofertă cât mai largă și mai variată, evitându-se astfel supraaglomerările iar acordarea unei atenții sporite tradițiilor și obiceiurilor sprijină menținerea identității și autenticității.63

60 Heinz-Gert Woschek, Denis Duhme, Katrin Friederichs, Wine and Architecture (München: Edition DETAIL, 2012), p. 7.

61 „They interpret the wine experience in an accessible, inviting, authentic and creative manner, becoming a part of the new «wine philosophy» embraced by winemakers and wine lovers alike.” în ibid.

62 Idem., p. 23.

63 Choay, Alegoria patrimoniului, pp. 178-183.

Fig.20. Biserica evanghelică Vingard

Fig.21. Reședința de vară Bruckenthal

Fig.22. Turnul bisericii reformate Orăștie

Fig.23. Biserica fortificată din Avrig

(iii) Spațiile domestice

Arhitectura vernaculară a locuințelor (Fig. 24, 25, 26, 27, 28.) este mai puțin amenințată de fluxul de turiști propriu-zis; pragurile caselor transformate în case de oaspeți, ateliere sau mici magazine sunt trecute de regulă de mai puțini vizitatori, pe de o parte datorită caracterului privat și a programului redus de funcționare și pe de altă parte datorită rolului secundar sau chiar terțiar pe care acestea le joacă.

Însă oportunitatea de dezvoltare economică adusă odată cu turismul poate împinge la extinderea locuințelor sau la „modernizarea” lor într-o manieră necontrolată și care alterează imaginea și caracterul rural al așezării. În acest caz, rolul arhitectului este de a studia îndeaproape specificul zonei și de a acționa într-un mod în care adaptarea construcțiilor existente la cerințele actuale și inserarea de construcții noi în țesutul rural să fie respectuoase față de context, setând astfel exemple de bună practică.

Fig.24. Cadru de fereastră din Rimetea Fig.26. Teasc de lemn tradițional

Fig.25. Cadru de fereastră din Rimetea Fig.27. Teasc de lemn tradițional

Fig.28. Perspectivă cu locuințe, Rimetea

4.1. Arhitectura spațiului viticol în Europa

4.1.1. Château Cheval Blanc

Țara: Franța

Regiunea: Saint-Emilion, Bordeaux

Arhitecți: Atelier Christian de Portzamparc

Anul: 2011

Context general

Saint-Emilion, denumit în mod poetic „dealul cu o mie de castele”, este zona viticolă din Bordeaux unde se găsesc urmele a numeroase vile și castele viticole. Printre acesta, se atestă documentar că la Cheval Blanc se cultiva vița de vie cel puțin încă din secolul al XV-lea. În decurs de aproximativ 20 de ani, după 1832, proprietarul Jean-Jacques Ducasse a extins domeniul viticol, ajungând la cele 39 de hectare pe care domeniul le are până astăzi. În 1862, vinul Cheval Blanc a fost onorat cu prima medalie, de bronz, la Expoziția Universală din Londra și cu aur la Expozițiile Universale de la Paris în 1878 și de la Antwerp în 1886. În 1954, vinul a primit cea mai înaltă distincție la clasificare: Premier Grand Cru Clasa "A". Proprietatea, moștenită din tată în fiu până în 1998, a fost achiziționată de Bernard Arnault și Baronul Albert Frère care au urmărit să îi ofere acestui castel de poveste un aer nou, dinamic și orientat spre viitor. Intențiile celor doi s-au materializat în noua cramă proiectată de Christian de Portzamparc (Fig.29.), laureat al Premiului Pritzker pentru Arhitectură în 1994, clădire care este atât futuristă, cât și în concordanță cu peisajul viticol istoric din jur, inclus în Patrimoniul Mondial de către UNESCO.64

Capitolul 4: Tendințe și atitudini în promovarea patrimoniului cultural prin valorificarea tradiției vinului. Studii de caz

Fig.29. Imagine de ansamblu a complexului de vinificație Château Cheval Blanc

64Château Cheval Blanc, „Historic background”, https://www.chateau-cheval-blanc.com/en/history/ (accesat 14.05.2022).

Fig.30. Perspectivă cu fațada castelului Cheval Blanc și clădirea nouă

Fig.31. Legătura între cele două clădiri realizată printr-un corp de sticlă

Fig.32. Sala cuvelor de fermentare a vinului

Arhitectura și valorificarea patrimoniului

„În această podgorie modelată de om de-a lungul secolelor, arhitectul a imaginat o cramă în formă de belvedere, care să iasă din castel și să se deschidă spre frumosul peisaj.”65

Clădirea nouă a complexului de vinificație urmărește revitalizarea activității viticole a castelului printr-o inserție modernă, dar care ține cont și se integrează elegant în identitatea și stilul consacrate locului. Liniile curbe ale construcției mimează peisajul dealurilor, o serie de luminatoare scufundă în mod subtil anumite spații în lumină, suprafețele vitrate se deschid ca niște tablouri spre peisajele pitorești iar grădina de pe acoperiș oferă perspective asupra întregului peisaj.66 (Fig.30.)

Legătura între vechi și nou se face printr-un corp de sticlă (Fig.31.) care leagă clădirea fostei orangerii a castelului Cheval Blanc de clădirea nou proiectată. Orangeria se transformă într-un spațiu de primire, degustare a vinului și servire a prânzului și servește ca punct cheie în observarea peisajelor și a zonelor de producție.67

De partea opusă corpului de legătură se află zona de fermentare a vinurilor (Fig.32.), unde 52 de cuve de beton, în forma unor pahare de degustare, sunt aliniate de-a lungul unor pereți simplii, albi. Curtea interioară este un spaţiu multifuncţional destinat ambalării, atelierelor tematice sau altor activităţi conexe. Partea scufundată a clădirii adăpostește sălile de depozitare ale butoaielor de lemn și ale sticlelor. 68

Un elemente important în proiectarea spațiilor a fost minimizarea impactului asupra mediului, îndeplinind criterii exigente din punct de vedere a materialelor utilizate, gestionării apei, energiei și deșeurilor, controlării higrometriei, confortului acustic, vizual și olfactiv și a bunăstării personalului și a vizitatorilor. Prin urmare, crama este una dintre puținele construcții din industria vinicolă care deține certificarea HQE (High Environmental Quality) 69

65 „In this vineyard shaped by man over the centuries, the architect envisioned a winery shaped like a belvedere projecting out from the château and opening onto the beautiful landscape.”

ArchDaily, „Chateau Cheval Blanc Winer / Christian de Portzamparc”, ( 9.12.2013)

https://www.archdaily.com/455019/chateau-cheval-blanc-winer-agences-elizabeth-christian-de-portzamparc (accesat 14.05.2022).

66 Viorica Buică, „Vinăria Cheval Blanc”, în IglooMedia, (29.09.2013), https://www.igloo.ro/vinaria-cheval-blanc/ (accesat 14.05.2022).

67 Ibid.

68 Ibid.

69 ArchiTonic, „Château Cheval Blanc, Saint Emilion, France”,https://www.architonic.com/en/project/atelierchristian-de-portzamparc-chateau-cheval-blanc/5101376 (accesat 14.05.2022).

4.1.2. Clemens Strobl Winery

Țara: Austria

Regiunea: Mitterstockstall, Kirchberg am Wagram

Arhitecți: destilat Design Studio GmbH

Anul: 2019

Context general

Oberstockstall și Mitterstockstall sunt două sate liniare, unul în continuarea celuilalt, din comunitatea de așezări viticole Kirchberg am Wagram, dezvoltate la nord de Dunăre.

La sud-vest de Oberstockstall se află castelul Schloss Oberstockstall, o clădire renascentistă de la mijlocul secolului al XVI-lea, construită deasupra unei clădiri medievale anterioare, lângă o capelă gotică timpurie. În 1867, proprietatea a fost cumpărată de familia

Salomon, ai căror strănepoți au început plantarea strugurilor de vin în aproprierea castelului, pe care l-au transformat în hotel și restaurant și pivnițele au devenit spații de degustare a vinului Gut Oberstockstall. 70,71

La nord-est de Mittelstockstall, pe malul opus al pârâului Gießbach, colina din mijlocul viitor, împrejmuită cu un gard simplu de lemn, stă ca mărturie a unui al doilea castel, Winklberg, din care astăzi nu a mai rămas nimic. la baza colinei, după rândurile de viță de vie, se află ansamblul istoric de producție a vinului a castelului Winklberg (Fig.33), care a fost reorganizat și reproiectat de arhitecții destilat pentru producătorul Clemens Strobl.

70 Fritz Salomon, „Geschichte”, https://www.fritzsalomon.at/unsere-geschichte, (accesat 16.05.2022).

71 Gut Oberstockstall, „Gut Oberstockstall” https://www.gut-oberstockstall.at/startseite.html, (accesat 16.05.2022).

Fig.33. Imagine de ansamblu a complexului de vinificație Clemens Strobl Winery

Fig.34. Plan de situație a ansamblului

Fig.35. Perspectivă asupra curții interioare a ansamblului

Fig.36. Perspectivă interioară, sala cisternelor și sala de degustare

Arhitectura și valorificarea patrimoniului

Clădirile principale ale ansamblului (Fig.34.) sunt două construcții cu front lung, una originală, restaurată intensiv, și cealaltă nouă care ia locul unui hambar imposibil de recuperat.72 Pe latura opusă a curții interioare se află o altă clădire restaurată, reședința proprietarilor.

În partea supraterană a complexului, cele două clădiri de ale cramei sunt legate printrun corp de oțel și sticlă de formă trapezoidală, deschizându-se spre pârâul învecinat, iar în partea subterană, subsolurile celor două se articulează printr-un corp de formă cubică, suspendat sub bolțile originale și care deservește drept spațiu de degustare 73 (Fig.36.)

Proiectul de renovare a readus splendoarea naturală a locului, cu o notă contemporană, făcându-se remarcat prin combinația echilibrată de antic și minimalist, clasic și luminos 74

„Vocabularul estetic utilizat invocă puritatea și simplitatea materialelor, amintind în același timp de o versiune rafinată a stilului industrial. Pardoselile din șape șlefuite, plafoanele albe din fibră de sticlă și un bloc masiv de brad îmbătrânit în bucătărie sunt elementele care dezvăluie stilul arhitecților. Lumina devine un mod de a pune în valoare aspectul și textura materialelor în spațiile deschise mari ale clădirii.”75

Clădirea rezidențială (Fig.35.) a fost restaurată urmărindu-se păstrarea imaginii exterioare cât mai fidele celei originale, folosindu-se materiale și tehnici de construcție autentice din secolul al XIX-lea. Spațiile interioare au fost remodelate complet, scara principală a fost inversată, pardoselile au fost finisate cu parchet herringbone în stilul secolului al XX-lea și a fost proiectat un sistem de iluminat nou pentru a pune în valoare frumusețea spațiilor.76

72 Architizer, „Wine manufactury Clemens Strobl // destilat Design Studio GmbH” (2019), https://architizer.com/blog/projects/wine-manufactury-clemens-strobl/, (accesat 16.05.2022).

73 Ibid.

74 Floornature Architecture & Surfaces, „Gut Wagram: Destilat of Vienna for Weinmanufaktur Clemens Strobl” (26.04.2020), https://www.floornature.com/gut-wagram-destilat-vienna-weinmanufaktur-clemens-strobl-15627/, (accesat 16.05.2022).

75 „The aesthetic vocabulary in use invokes the purity and simplicity of the materials even while recalling a refined version of industrial style. Sanded floor screeds, white fibreglass ceilings, and an aged grey block of fir in the kitchen are the elements revealing the architects’ style. Light becomes a way of enhancing the look and texture of materials in the building’s large open spaces.” în Ibid.

76 Ibid.

4.2. Arhitectura spațiului viticol în România

4.2.1. Crama Avincis

Țara: România

Regiunea: Drăgășani, Vâlcea

Arhitecți: B.B.M. GRUP

Anul: 2011

Context general

Domeniul Vilei Dobrușca (Fig.37.) se așază în peisajul viticol cu dealuri blânde din nordul Olteniei într-un loc în care spiritul tradiției și cel al modernității se îmbină armonios. Podgoria Drăgășani este cea mai veche podgorie a Olteniei77 iar conacul și via sa au o istorie de mai bine de o sută de ani. 70 de animai târziu, strănepoții fondatorilor au inițiat revitalizarea domeniului prin restaurarea conacului și replantarea viței de vie 78 Conacul în stil neobrâncovenesc, deși parte a ansamblului cramei, nu este accesibil publicului, fiind reședința familiei.

Drumul vinului vâlcean, din care face parte domeniul, se întinde pe aproximativ 20 de kilometri de-a lungul Oltului și este presărat cu atracții istorice și culturale: Schitul Dobrușa (protejat UNESCO), Muzeul Viei și Vinului, mânăstiri și biserici din lemn, cule, case memoriale, atelierele de ceramică și situri naturale, și poate fi parcurs pe mai multe trasee, inclusiv trasee de ciclism

77 ReVino, „Drumul vinului în Podgoria Drăgășani și soiurile autohtone ale acesteia”, https://revino.ro/turismulviticol-la-cramele-din-podgoria-dragasani-soiurile-autohtone-ale-acesteia-a358.html, (accesat 23.05.2022). 78 IglooBest, Crame din România, pp. 48-65.

Fig.37. Perspectivă aeriană asupra complexului de vinificație Avincis

Fig.38. Vedere dinspre nord-est a conacului

Fig.39. Vedere frontală asupra cramei

Fig.40. Vedere a terasei înierbate a cramei și unitățile de cazare

Arhitectura și valorificarea patrimoniului

„Conacul ordona şi domina spaţiul, impunându-ne păstrarea lui ca pivot al compoziţiei. Noile construcţii urmau să-i fie subordonate. Chiar şi atunci când tema Ansamblului vinicol Avincis presupunea funcţiuni cu un volum mai mare, prin mijloace arhitecturale şi de compunere a planului de ansamblu, această autoimpunere a fost respectată cu acribie.”79

Complexul de vinificație este compus din două corpuri principale de producție despărțite de un drum de aprovizionare, care urmăresc să se integreze nu doar în peisajul natural, prin pantele acoperișului înverzit și materiale specifice locului, cât și în raport cu conacul. Detașarea față de conac (Fig.38.) permite păstrarea imaginii acestuia cât mai puțin alterată, dar îl randează în același timp și ca punct de interes în perspectivele create dinspre cramă. Fațadele (Fig.39.) placate cu calcar de Arnota au o culoare și o vibrație subtilă iar cele trei căsuțe de lemn roșcat de pe acoperiș (Fig.40.) care deservesc drept spații de cazare, ansamblul îmbrăcând culorile albă a pereților și cărămizie a țiglelor conacului.80

Ansamblul găzduiește spații dedicate turiștilor pentru observarea procesului tehnologic, încăperi și terase pentru degustarea vinului și loisir și grajduri de cai.

În restaurarea și refuncționalizarea conacului s-au urmărit mansardarea podurilor şi transformarea lor în spaţii locuibile, extinderea demisolului sub clădire și realizarea unei terase de jur împrejurul ei. Pergolele care delimitează conacul sunt niște structuri care aduc aminte de anexele cândva existente.

79 Alexandru Beldiman, interviu în Bogdan Bocse, „Avincis – Echilibru între tradiţie şi modernitate”. Millesime 3 (2012), http://millesime.ro/avincis-echilibru-intre-traditie-si-modernitate/, (accesat 23.05.2022).

80 Bogdan Bocșe, „Avincis – Echilibru între tradiţie şi modernitate”. Millesime 3 (2012), http://millesime.ro/avincis-echilibru-intre-traditie-si-modernitate/, (accesat 23.05.2022).

Fig.41. Valea Lungă pe harta Iosefină, cu marcarea zonelor viticole

Fig.42. Valea Lungă pe harta Europei din sec. al XIX-lea

Capitolul 5: Cazul particular al Conacului Szentkereszthy din Valea Lungă, județul Alba. Legătura cu proiectul de diplomă

Context general

Satul Valea Lungă (Fig.41, 42), mai de mult Husăsău/Hususău (în maghiară Hosszúaszó, în germană Langenthal) a fost un sat mixt în care au coexistat timp îndelungat comunități de sași, maghiari, români, evrei și țigani. Drept mărturie a bogăției de culturi și credințe stau numeroasele edificii: Biserica evanghelică de secol XIV fortificată, Biserica reformată (1676), Biserica romano-catolică (1772), Biserica greco-catolică (1823), Sinagoga azi dispărută,81 dar și două conace: conacul Benedek și conacul Szentkereszthy

Situat de-a lungul pârâului Valea Lungă și la deschiderea sa în lunca Târnavei Mari, în partea centrală a podgoriei Târnave, satul se află într-o zonă cu un potențial viticol considerabil, cu versanți cu orientare sudică și sud-estică și soluri brune argilo-iluviale, nisipoase și nisipoase-lutoase. (Fig.43, 44.) De-a lungul Târnavei, de la Crăciunelu de Jos și Blaj până la Valea Lungă, drumul este mărginit de dealuri cu vii întinse și de gospodării acoperite de viță. Mai la est, pe același drum este Mediașul, cândva metropola vinului din Transilvania, iar la nord se desfășoară viile domeniului Jidvei și castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă.

Conacul Szentkereszthy (Fig.46.) a fost construit în secolul al XVIII-lea, este o clădire cu un singur nivel, a cărui element impunător este intrarea principală pe centrul fațadei, marcată printr-un. Cele două ferestre și ușa de intrare sunt încadrate de 4 pilaștri simplii. În secolul al XIX-lea, conacul a fost modificat, căpătându-și forma de azi. La colțurile clădirii se anexează câte un turn cu structură asemănătoare unui bastion, cu forma în plan pătrată.82 Szentkereszthy György baron de Zágoni, proprietar al conacului, făcea parte dintre inițiații în viticultură ai vremii și în 1869 a plantat Riesling de Rhin în via sa de 4,6 ha. Eticheta de vin (Fig.45.) a baronului din 1911 (Erdély Aszu) își ia denumirea din cuvântul maghiar aszú, care înseamnă uscat, și face referire la culegerea târzie a strugurilor, când fructul este aproape stafidit și îi oferă vinului un gust dulce.83

De-a lungul timpului, conacul a fost expropriat, a trecut prin diferite schimbări de funcțiune și a redevenit proprietate privată din anul 2006. Viile, cândva vizibile pe panta din spatele conacului, astăzi există numai în amintire.

81 Gligor Adrian Borza, „710 ani de atestare documentară a localității Valea Lungă” (24.02.2019), https://stiintapentru-toti.blogspot.com/2019/02/710-de-ani-de-atestare-documentara.html, (accesat 22.05.2022).

82 Castel în Transilvania, „Castelul Szentkereszthy”, https://kastelyerdelyben.ro/castle/castelul-szentkeresztyvalea-lunga-szentkereszty-kastely-hosszuaszo-szentkereszty-manor-house-valea-lunga/, (accesat 22.05.2022).

83 Silvăşan Vasile Gheorghe, „Valea Lungă (jud. Alba): Szentkereszty György şi vinurile”, (9.02.2017) https://stiinta-pentru-toti.blogspot.com/2017/02/valea-lunga-jud-alba-szentkereszty.html, (accesat 22.05.2022).

Fig.44. Materiale și texturi specifice

Fig.43. Perspectivă aeriană Valea Lungă

Fig.45. Eticheta de vin a baronului

Fig.46. Imagine istorică a conacului Szentkereszthy, carte poștală

Arhitectura și valorificarea patrimoniului. Legătura cu proiectul de diplomă

Studiul istoriei satelor viticole săsești a contribuit la o înțelegere mai profundă a structurii și a valorilor pe care arhitectura le prezintă pentru societate, reprezentând punctul de pornire pentru o abordare sensibilă față de context. Pe de altă parte, înțelegerea structurii unui traseu oenoturistic este esențială pentru recunoașterea funcțiunilor și elementelor care îl definesc și care se pot materializa într-un complex turistic. Studiile de caz stau ca exemple pentru modul de relaționare și articulare între vechi și nou dar și pentru modul de formare și organizare a spațiilor interesante pentru public.

Propunerea unui complex turistic de vinificație care să înglobeze un obiect arhitectural valoros dintr-un spațiu cu o istorie bogată și specifică urmărește restaurarea, protejarea și promovarea acestuia.

Proiectul are ca obiectiv încurajarea practicării meșteșugurilor locale prin asigurarea de locuri de muncă în domeniu și încetinirea sau chiar inversarea procesului de migrație înspre mediul urban, dar și să reprezinte un punct de atracție pentru turiști și localnici, devenind un spațiu al comunității, unde se pot desfășura evenimente sociale (cununii, adunări) și activități culturale (ateliere tematice legate de struguri și producția vinului și nu numai).

Complexul de vinificație se dezvoltă în spatele conacului, urmărind să păstreze imaginea sa de la stradă cât mai autentică. Astfel, crama propriu-zisă se inserează în panta terenului și adoptă un acoperiș înverzit.

Între cele două clădiri și corpul de legătură dintre ele se formează o curte orientată spre parcul dendrologic.

Conacul devine elementul principal al complexului, reprezentând spațiul de recepție și cafeneaua iar cele două turnuri devin unități de cazare.

Capitolul 6: Concluzii

Mediul rural reprezintă cea mai de preț moștenire pe care un popor o are, prin abundența de tradiții, obiceiuri și valori care sunt păstrate și materializate în tot ceea ce formează un sat. Satul pare să fie destinat schimbării: fluctuațiile sociale, demografice și culturale și-au lăsat mereu amprenta asupra imaginii și arhitecturii rurale, acestea din urmă devenind o mărturie a identității strămoșilor noștri.

Fenomenele de urbanizare forțată a satelor și intervențiile fără substanță asupra mediului construit sau din potrivă, abandonul locuințelor și tratarea cu indiferență a clădirilor cândva impunătoare reprezintă o amenințare pentru tocmai această identitate plină de însemnătate.

Atenția acestui studiu a fost îndreptată asupra satelor cu caracter viticol, explorând relația sătenilor cu vitivinicultura nu doar din punct de vedere al proceselor tehnologice, ci mai ales din prisma valorii sale simbolice și de modelator al societății, al mediului natural și al mediului antropic. Strugurii și vinul au fost de-a lungul timpului un simbol al tradiției și originilor, al bunăstării și speranței, al tehnicii și inovației și, nu în ultimul rând, al renașterii.

Oenoturismul își găsește originile în toate aceste simboluri și reprezintă o oportunitate de perpetuare a tradițiilor, de valorificare a patrimoniului construit, de dezvoltare economică, prevenire a abandonului satelor și de apariție a unor arhitecturi noi, de calitate, sensibilă față de mediul în care se inserează și deschisă către oameni.

Pe lângă toate acestea, complexele vitivinicole oferă oportunitatea de a crea arhitectură spectaculoasă de calitate și de a o promova ca element modelator care spune povești, permițând publicului să exploreze îndeaproape o serie de spații cu caractere din cele mai diverse.

Bibliografie

Cărți

1. Bolovan, Ioan, Sorina P. Bolovan, Ispititoarea Transilvanie. Multiperpectivitate și adevăr în istoria unei provincii (Cluj-Napoca: Școala Ardeleană, 2017).

2. Boner, Charles. „Wine and Politics”, Transylvania, its products and its people. (London: Longmans, Green, Reader and Dyer, 1865).

3. Bucur, Georgeta Miahela, Viticultura. (București, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină veterinară București, 2011).

4. Choay, Françoise. Alegoria patrimoniului. Trad. Kázmér Kovács. (București: Simetria, 1998 [1992]).

5. Cotea D. Valeriu, Pomohaci I. Nicolai, Gheorghiță Șt. Marin, Oenologie, (București: Editura didactică și pedagogică,1982).

6. Cotea V. Valeriu, Andreescu Florin, România. Țara Vinului (București: AdLibri, 2012).

7. Djuvara, Neagu. Civilizații și tipare istorice: Un studiu comparat al civilizațiilor. Trad. Erban Broché. (București: Humanitas, 2006).

8. Fabini, Hermann. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Trad. din germană (Sibiu: Monumenta, 2009).

9. Garcia Henche, Blanca. Marketing în turismul rural. Trad. Teclici Isabela (București: Irecson, 2004).

10. Hülsemann, Jan. Casa țărănească săsească din Transilvania. Ghid pentru restaurarea caselor vechi. Trad. Lazăr Mihai și Vaida Eugen. (Sibiu: Simetria, 2014).

11. IglooBest, Crame din România, (București: Igloomedia, 2018).

12. Ionescu, Grigore. Arhitectura populară românească. (Editura Tehnică, 1957).

13. Iorga, Nicolae. Cine sînt și ce vor sașii din Ardeal. (București: Tipografia „Cultura Neamului Romănesc”, 1919).

14. Mărăcineanu, Liviu, Giugea, Nicolae, Muntean, Camelia, Călugăru, Viorel. Resurse oenotusitice, (Craiova: Alma, 2020).

15. Ogrinji, Mihai, Neamțu, Ioan. Sub zodia lui Bachus prin podgorii românești. (București: Editura pentru turism, 1991).

16. Robinson, Jancis. The Oxford companion to wine, third edition (Oxford: Oxford University Press, 2006).

17. Robinson, Richard N. S., Sigala, Marianna . Mamagement and Marketing of Wine Tourism Business. Theory, Practice, and Cases. (Cham, Elveția: Springer Nature Switzerland AG, 2019).

18. Schuster, Eduard. Așezările germane din culoarul Apold-Orăștie (Unterwald). Studiu de geografie istorică. (Cluj-Napoca: Napoca Star, 2015).

19. Taber, George M.. In search of Bacchus: Wandering in the wonderful world of wine tourism, (New York: SCRIBNER, 2009).

20. Woschek, Heinz-Gert, Duhme, Denis, Friederichs, Katrin, Wine and Architecture (München: Edition DETAIL, 2012).

Articole științifice

1. Bottlik, Zsolt. „Ethnische Raumstruktur der sächsischen Bevölkerung im ehemaligen Komitat Großkokeln (1850–1992)”. Zeitschrift für siebenbürgische Landeskunde, 5: 209–17, (2000).

2. Byrd, E.T., Canziani, B., Hsieh, Y-C., Debbage, K., Sonmez, S. „Wine tourism: Motivating visitors through core and supplementary services.”. Tourism Management 52: 19-29 (2016).

3. Davis, Sacha. „Wine and Modernity in the Transylvanian Saxon Imagination (1860–1930).” Central Europe 12(2): 136-158, (2014).

4. Hall, Michael C. „Wine tourism in New Zealand”. Tourism and Services Management (Victoria University of Wellington).

5. Mărăcineanu, Liviu. Giugea Nicolae, Perț Carmen, Căpruciu Ramona. „Tradition and quality of Romanian viticulture”. Analele Universității din Craiova, Vol. XIII (LIX) (Craiova: UNIVERITARIA, 2018).

6. Nemethy, Sandor; Lagerqvist, Bosse; Walas, Bartłomiej; Dinya, László; Bujdosó, Zoltán. „Oenotourism and conservation: a holistic approach to special interest tourism from a cultural heritage perspective - the Azienda Agricola Model.” (aprilie, 2016, în cadrul proiectului SUMCULA - Sustainable Management of Cultural Landscapes, 1.06.2010 - 31.12.2021).

7. Voinea, Alina. „Valori identitare transmisibile în arhitectura rurală săsească din Transilvania”. (Teză de doctorat, Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, 2020).

Articole în alt tip de publicații periodice, site-uri, blog-uri, platforme și baze de date

1. Ambrosi Siebenbürgen. „Geschichte der Wiederbepflanzung von Europa mit veredelte Reben” (Sibiu: Gastronomieregion Europa, 2019).

2. ArchDaily. „Chateau Cheval Blanc Winer / Christian de Portzamparc” (9.12.2013),

https://www.archdaily.com/455019/chateau-cheval-blanc-winer-agenceselizabeth-christian-de-portzamparc.

3. Architizer. „Wine manufactury Clemens Strobl // destilat Design Studio GmbH” (2019),

https://architizer.com/blog/projects/wine-manufactury-clemens-strobl/.

4. ArchiTonic. „Château Cheval Blanc, Saint Emilion, France”,

https://www.architonic.com/en/project/atelier-christian-de-portzamparc-chateaucheval-blanc/5101376.

5. ATOUT France. „Le label Vignobles & Découvertes”, https://www.atoutfrance.fr/services/le-label-vignobles-decouvertes

6. Beldiman, Alexandru, interviu în Bogdan Bocșe. „Avincis – Echilibru între tradiţie şi modernitate”. Millesime 3 (2012), http://millesime.ro/avincis-echilibru-intretraditie-si-modernitate/

7. Bocșe, Bogdan. „Avincis – Echilibru între tradiţie şi modernitate”. Millesime 3 (2012), http://millesime.ro/avincis-echilibru-intre-traditie-si-modernitate/.

8. Borza, Gligor Adrian. „710 ani de atestare documentară a localității Valea Lungă” (24.02.2019), Știința pentru toți, https://stiinta-pentrutoti.blogspot.com/2019/02/710-de-ani-de-atestare-documentara.html.

9. Buică, Viorica. „Vinăria Cheval Blanc”, IglooMedia, (29.09.2013), https://www.igloo.ro/vinaria-cheval-blanc/

10. Castel în Transilvania. „Castelul Szentkereszthy”, https://kastelyerdelyben.ro/castle/castelul-szentkereszty-valea-lungaszentkereszty-kastely-hosszuaszo-szentkereszty-manor-house-valea-lunga/

11. Cristian. „Drumurile vinului”. Travel Advisor 11, (01.05.2012), https://www.vinland.ro/prinlumea-vinurilor/drumurile-vinului/

12. Château Cheval Blanc. „Historic background”, https://www.chateau-chevalblanc.com/en/history/.

13. Düsi, Matthias. „80 Jahre Deutsche Weinstraße”, (19.10.2015),

https://duesiblog.de/archives/1215-80-Jahre-Deutsche-Weinstrasse.html

14. Floornature Architecture & Surfaces. „Gut Wagram: Destilat of Vienna for Weinmanufaktur Clemens Strobl” (26.04.2020),

https://www.floornature.com/gut-wagram-destilat-vienna-weinmanufakturclemens-strobl-15627/

15. Greenman, Margo. „Journey along the Alsace Wine Route”. Experi (8.10.2018),

https://experi.com/journal/alsace-wine-

route/#:~:text=History%20of%20the%20Alsace%20Wine,during%20the%202nd %20century%2C%20BC.

16. Gut Oberstockstall. „Gut Oberstockstall”, https://www.gut-oberstockstall.at/startseite.html.

17. Leca, Irina. „Cetatea de Baltă - Bethlen-Haller” în arhiva proiectului Monumente Uitate, http://www.monumenteuitate.org/ro/monument/79/Cetatea-de-Balta-BethlenHaller.

18. Online Etymology Dictionary. „Transylvania”, www.etymonline.com/word/transylvania

19. Platforma digitală a comunității de Administrație Publică. „Asociația «Țara Vinului» va fi constituită după model European„ (30.06.2006),

https://www.administratie.ro/asociatia-tara-vinului-va-fi-constituita-dupa-modeleuropean/

20. ReVino. „Drumul vinului în Podgoria Drăgășani și soiurile autohtone ale acesteia”,

https://revino.ro/turismul-viticol-la-cramele-din-podgoria-dragasani-soiurileautohtone-ale-acesteia-a358.html

21. Route Des Vins Alsace. „The Alsatian wine route: a legendary tourist trail”,

https://www.wineroute.alsace/the-alsatian-wine-route-a-legendary-tourist-trail/

22. Salomon, Fritz. Gut Oberstockstall. „Geschichte”, https://www.fritzsalomon.at/unseregeschichte

23. Silvăşan, Vasile Gheorghe. „Valea Lungă (jud. Alba): Szentkereszty György şi vinurile”, (9.02.2017) https://stiinta-pentru-toti.blogspot.com/2017/02/valea-lunga-judalba-szentkereszty.html.

24. Stadtportrait. „Istoria Rutei Germane a Vinului”, http://www.staedteportrait.de/deutscheweinstrasse/geschichte.html

25. UNESCO Institute for Statistics. „2009 UNESCO Framework for Cultural Statistics”. Glosar, http://uis.unesco.org/en/glossary

Ghiduri

1. OAR. Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural. Zona cu influență săsească. (București: Pro Editură și Tipografie, 2017).

2. Consiliul Judeţean Alba, Serviciul Dezvoltare, Programe şi Guvernanţă Corporativă, Strategia de dezvoltare rurală a judeţului Alba 2021-2027.

3. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România, „Turismul viticol sau drumul vinului” în România Rurală. Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală 33, (Iulie 2015, în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”).

Legislație

1. Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, Ordinul nr. 1205 din 22 iunie 2018, pentru aprobarea Nominalizării arealelor viticole și încadrării localităților pe regiuni viticole, podgorii și centre viticole, Anexă, Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 527 din data de 27 iunie 2018.

Audiografie. Filmografie

1. Mihai Eminescu Trust, Alma Vii, Transylvania - The Transylvanian Saxons, https://www.youtube.com/watch?v=wbvsdZGVwV0

Sursele imaginilor

Arhiva personală

Fig.6. Colaj cu zonele viticole și podgoriile României, după Oşlobeanu, M., Macici, M., Georgescu, Magdalena, Stoian, V., Zonarea soiurilor de viţă-de-vie în România. (București: Ceres, 1991). apud. Georgeta Miahela Bucur, Viticultura. (București, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină veterinară București, 2011), p. 16.

Fig.7. Schemă celor trei categorii de elemente în jurul cărora se dezvoltă oenoturismul, după Byrd, E.T., Canziani, B., Hsieh, Y-C., Debbage, K., Sonmez, S. „Wine tourism: Motivating visitors through core and supplementary services.” în Tourism Management 52: 19-29 (2016).

Fig.8. Perspectivă cu curtea interioară a cramei Țelna (2021).

Fig.9. Perspectiva cu pivnița cu butoaie de vin de la Câlnic (2019).

Fig.10. și Fig.11. Perspective cu intrarea respectiv cu pivnița de vinuri de la Vingard (2022).

Fig.12. Colaj cu traseul „Deutsche Weinstraße”.

Fig.13. Colaj cu traseul „Route des vins d’Alsace ”.

Fig.14. Colaj cu traseul „Drumul vinului” din Transilvania.

Fig.18. Schemă cu cele trei categorii de spații construite.

Fig.19. Schemă cu principalele spații în producția viului.

Fig.20. Perspectivă a bisericii evanghelice din Vingard (2021).

Fig.21. Perspectivă cu fațada nordică a palatului de vară Brukenthal, Avrig (2019).

Fig.22. Perspectivă cu turnul bisericii reformate din Orăștie (2018).

Fig.23. Perspectivă cu biserica fortificată din Avrig (2019).

Fig.24. și Fig.25. Imagini cu cadre de ferestre din Rimetea (2018).

Fig.26. și Fig.27. Imagini cu teascuri tradiționale de lemn din cadrul muzeului etnografic „Remulus Vuia”, Cluj-Napoca (2022).

Fig.28. Perspectivă cu locuințe din Rimetea (2018).

Fig.44. Colaj cu materiale specifice din Valea Lungă.

Alte surse

Fig.1. Wikipedia, „Harta Transilvaniei - Johannes Honterus” https://ro.wikipedia.org/wiki/Harta_Transilvaniei_-_Johannes_Honterus

Fig.2. OAR. Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural. Zona cu influență săsească. (București: Pro Editură și Tipografie, 2017), p. 14.

Fig.3. Ionescu, Grigore. Arhitectura populară românească. (Editura Tehnică, 1957), p.17.

Fig.4. Hülsemann, Jan. Casa țărănească săsească din Transilvania. Ghid pentru restaurarea caselor vechi. Trad. Lazăr Mihai și Vaida Eugen. (Sibiu: Simetria, 2014), p. 8.

Fig.5. Idem., p. 7.

Fig.15. Monumente uitate, planul castelului Behtlen-Haller, Galerie planuri Cetatea de BaltăBethlen-Haller, http://www.monumenteuitate.org/ro/monument/79/Cetatea-de-BaltaBethlen-Haller

Fig.16. Jidvei, https://www.jidvei.ro/

Fig.17. Monumente uitate, perspectivă asupra castelului, Galerie arhivă Cetatea de BaltăBethlen-Haller, http://www.monumenteuitate.org/ro/monument/79/Cetatea-de-BaltaBethlen-Haller

Fig.29. Christian de Portzamparc, „Winery Cheval Blanc”

https://www.christiandeportzamparc.com/en/projects/winery-cheval-blanc/

Fig.30. Divisare, Atelier Christian de Portzamparc, Château Cheval Blanc, https://divisare.com/projects/172966-atelier-christian-de-portzamparc-studio-ericksaillet-chateau-cheval-blanc

Fig 31 Ibid.

Fig.32. Ibid.

Fig.33. ArchDaily, „Clemens Strobl WInery / destilat”

https://www.archdaily.com/952823/clemens-strobl-winery-destilat

Fig.34. Floornature. Architecture & surfaces, „Gut Wagram: Destilat of Vienna for Weinmanufaktur Clemens Strobl” https://www.floornature.com/gut-wagram-destilatvienna-weinmanufaktur-clemens-strobl-15627/

Fig.35. Bilder Monika Nguyen în Floornature. Architecture & surfaces, „Gut Wagram: Destilat of Vienna for Weinmanufaktur Clemens Strobl” https://www.floornature.com/gutwagram-destilat-vienna-weinmanufaktur-clemens-strobl-15627/

Fig.36. Ibid.

Fig.37. Arhiva de proiecte „Bienala Națională de Arhitectură” 2014, Vila Dobruşa, Crama Avincis https://www.uar-bna.ro/2014/proiecte/g/116/

Fig.38. Ibid.

Fig.39. Millesime, „Avincis – Echilibru între tradiţie şi modernitate” http://millesime.ro/avincisechilibru-intre-traditie-si-modernitate/

Fig.40. Arhiva de proiecte „Bienala Națională de Arhitectură” 2014, Vila Dobruşa, Crama

Avincis https://www.uar-bna.ro/2014/proiecte/g/116/.

Fig.41. Arcanum, „Großfürstentum Siebenbürgen (1769–1773) - First Military Survey”, https://maps.arcanum.com/en/synchron/europe-19century-secondsurvey/firstsurveytransylvania/?bbox=2671271.052602019%2C5796870.293349056%2C2680233.2941 684565%2C5810609.849183315&map-list=1&layers=158%2C164&right-layers=142

Fig.42. Arcanum, „Europe in the XIX. century”

https://maps.arcanum.com/en/synchron/europe-19century-secondsurvey/firstsurvey-

transylvania/?bbox=2671271.052602019%2C5796870.293349056%2C2680233.2941 684565%2C5810609.849183315&map-list=1&layers=158%2C164&right-layers=142.

Fig.43. Arhiva online de imagini „Valea Lungă, Alba, România”, https://www.facebook.com/valealunga/photos/

Fig.45. Știința pentru toți, „Valea Lungă (jud. Alba): Szentkereszty György şi vinurile”

https://stiinta-pentru-toti.blogspot.com/2017/02/valea-lunga-jud-albaszentkereszty.html

Fig.46. Ibid.