DTBUSINESS OUT OF OFFICE
De la zombie la sclavi Până la zombie, relaţia om-univers digital este presărată cu multe provocări. Dincolo de entuziasm sau de reticenţă, de starea de dependenţă sau de cea de respingere, de pasiune sau de răceală, intrarea noastră, a oamenilor, în universul digital este deja o realitate experimentată de categorii tot mai largi ale populaţiei globului. În atari circumstanţe, se naşte pentru toată lumea o întrebare legitimă: Care va fi rolul omului într-o astfel de lume digitală? „Nimic nou aici: şi azi, ca şi în vechime, rolul «cheie» jucat de oameni e acela de sclavi,” este de părere Vânău. „Descoperiţi asta, de pildă, în tipologiile folosite de manipulatori, aşa numitele «profile demografice». Ceea ce numim «lume digitală» e un mediu optimizat pentru a ne cultiva iluzia controlului, dar adevărul este că, în termeni de advertising, dar şi militari, rolul nostru este de target, de ţintă”. Un rol pe care tehnologia ne va ajuta, sau nu, să îl ducem până la capăt, de altfel ca în cazul oricărui alt rol jucat de fiinţele umane pe scena vieţii. Şi, ca întotdeauna, orice „ajutor” primit are efecte benefice, ca şi malefice. „Sincer, nu ştiu precis care sunt aceste efecte benefice,” afirmă Vânău. „Cred că fiecare din noi are
„Cybertehnologia ne-a oferit un fel de «atingere a lui Midas» în versiune modern`”
un răspuns la asta, în funcţie de ceea ce înţelege prin noimă, rostul vieţii umane. Cybertehnologia ne-a oferit un fel de «atingere a lui Midas» în versiune modernă: totul devine informaţie şi asta e fascinant, mai cu seamă când ai senzaţia că o şi «procesezi». Avem, se pare, capacitatea tehnologică de a afla «totul». Omniscienţi, ne-am îndepărtat de Dumnezeu şi molfăim cu satisfacţie mărul paradisiac”. Liviu Vânău este la fel de evaziv şi când vine vorba de efecte malefice. „Din nou, fiecare simte asta pe pielea lui,” spune el. „Eu unul îmi văd viaţa schimonosită, trăită de avatarele mele electronice. Promisiunile tehnologiei de a sluji «propăşirii» omului, chiar noţiunea de «progres», s-au pierdut iute într-un nor al cunoştinţelor nefolositoare (cum spune Tradiţia creştină). Eficienţa e un soi de dogmă, care însă nu mai are nimic de-a face cu viaţa omului. Dimpotrivă. Omul e o resursă, trebuie să aibă un cybertonus permanent, să fie upgradabil, să accepte patch-uri. Libertatea lui maximă e de a încerca în secret un overclocking, ca să facă faţă solicitărilor”. Cum situaţia nu este deloc tranşată 38 ianuarie 2010