Interviuri 2001-2004

Volumul de faţă nu vrea să dea lecţii și nici măcar să predea istorie – deși e tentant – ci doar să consemneze fragmente ale unei normalităţi care astăzi ne lipsește. O normalitate care însemna că România stă de vorbă, de la egal la egal, cu partenerii săi externi, că are păreri despre subiectele ce preocupă Europa și lumea în general, își controlează propria direcţie și își construiește treptat o traiectorie, cu sprijinul unor prieteni pe care a știut să și-i apropie.

Am ales unele interviuri acordate presei străine în perioada 2001–2004, anii în care am condus Guvernul României, fiindcă ele funcţionează ca o sinteză a unei lumi care se cerea explicată altora și, astfel, se putea pune pe ea însăși în perspectivă. Este aproape o Românie obiectivă, așa cum a fost oferită de statul român în perioada în care am ocupat o funcţie de conducere.

ADRIAN NÄ‚STASE INTERVIURI 2001-2004

1

2

FUNDAŢIA EUROPEANĂ TITULESCU

Adrian Năstase

Interviuri 2001–2004

Bucureşti 2009 3

FUNDAŢIA EUROPEANĂ TITULESCU Bucureşti, Şos. Kiseleff nr. 47, sector 1, Bucureşti

Redactor: Ana Potra Coperta: Alexandru Pop Culegere computerizată: Adriana Ciungan Manuela Catrina Tehnoredactare: Violeta Mihulin

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României NĂSTASE, ADRIAN Interviuri / Adrian Năstase. - Bucureşti : Uranus, 2009 Bibliogr.

ISBN 978-973-7765-72-7 32(498) Năstase, A.

Servicii editoriale: Editura URANUS, Bucureşti www.editurauranus.ro e-mail:office@editurauranus.ro Bucure¿ti CP 7-62, 0722.268.633; fax 0216836335

4

ÎN LOC DE PREFAŢĂ Motto: „Adevărul nu poate fi schimbat: răutatea îl poate ataca, ignoranţa îl poate lua în râs, dar în final el rămâne acelaşi“ Winston Churchill Paris, 29 noiembrie 2001. Într-un interviu acordat canalului de televiziune al Parlamentului francez, afirmam că sărăcia reprezintă inamicul absolut al libertăţii.

Desigur că poţi avea libertatea opţiunii, a exprimării, dar mai devreme sau mai târziu îţi vei da seama că libertatea este importantă în momentul în care dispui de resursele necesare pentru a trăi. Aşa arăta România acelui an, când încerca să-şi recompună o variantă de normalitate, după o guvernare care îi făcuse cunoştinţă cu haosul dezlănţuit. Recitind consemnarea acestei discuţii pariziene, rătăcită într-un ungher al computerului, m-a descumpănit relevanţa acelei observaţii – condamnate, în teorie, la un termen de valabilitate limitat – în zilele frenetice ale anului 2009. După stabilitate, creştere, perspective, aderare, ameninţarea sărăciei se reconturează acum pentru foarte mulţi dintre români. Criza economică, declanşată de factori exteriori României, a dezvăluit probleme structurale care nu fuseseră rezolvate după aderarea la UE şi care periclitează, din nou, situaţia financiară a milioane de români. Problema sărăciei extreme – în scădere în perioada 2000–2004, a redevenit o ameninţare a prezentului, informaţiile statistice arătând o creştere a acesteia. La fel, polarizarea socială.

Ameninţarea şomajului şi scăderea puterii de cumpărare, pe fondul deprecierii monedei naţionale, toate sunt ameninţări, tot mai puternice, la adresa nivelului de trai.

Or, atunci când se discută din nou probleme de fond privind situaţia financiară a majorităţii românilor, toate celelalte aspecte sunt trecute în plan secund.

Este o lecţie a istoriei care ne arată că nimic nu este ireversibil. Ceea ce se înfăţişase drept o împlinire permanentă, de neschimbat, o trecere definitivă la următoarea etapă, fără posibilitatea întoarcerii în istorie, pare acum a fi doar un vârf al unui ritm fluctuant. Fluctuaţiile nu pot fi însă aleatorii; ele sunt atrase ori prevenite de oameni, proiecte, circumstanţe. Dar pentru asta e nevoie de un alt volum…

Descoperirea mea aleatorie mi-a provocat, încă odată, curiozitatea rememorării. Unii actori de teatru nu suportă să privească înregistrări ale pieselor în care au jucat, indiferent de succesul sau de aprecierile de care s-au bucurat, considerând că magia spectacolului s-a consumat atunci şi acolo, în sala de teatru, prin ceea ce au oferit spectatorilor cu care au împărtăşit acele momente. Cu siguranţă, unora li se va părea deplasată comparaţia, dar m-am obişnuit de foarte mult timp ca tot ceea ce spun sau fac să aibă cel puţin tot atâţia contestatari pe cât suporteri, aşa că îmi asum riscul şi o formulez: nici mie nu mi-a plăcut, vreodată, să-mi recitesc sau să-mi revăd interviurile. Cele tipărite, mai ales, îmi creează sentimentul bizar că deschid nişte paranteze ale memoriei care au logică şi sens atunci când rămân închise, fiindcă 5

explicaţia totală, completă, desăvârşită, aparţine momentului aceluia, din trecut, şi toată forţa nuanţelor se pierde în confruntarea cu prezentul. Mărturisesc însă că am avut un motiv pentru care acel fragment de consemnare mi-a generat apetitul pentru explorarea arhivelor în căutarea vorbelor de atunci: am vrut să cântăresc rezonanţa lor astăzi.

Suntem pe cale de a pune capăt perioadei de tranziţie, afirmam, cu mândrie, pe 8 mai 2002, într-un interviu care urma să apară în L'Express Magazine. Nimeni, cu excepţia celor care au traversat, clipă de clipă, infernul postrevoluţionar românesc, nu va înţelege probabil vreodată ce însemna să ai, în sfârşit, legitimitatea şi justificarea de a lansa o astfel de sentinţă, ca oficial al statului român – sau ca român, pur şi simplu.

Un cinic ar putea spune că invocam partea plină a paharului; jumătatea goală ni se desfăşoară abia astăzi în faţa ochilor: după tranziţie avea să vină criza. Mai întâi criza portocalie, apoi criza economică.

La Roma, pe 21 ianuarie 2003, declaram pentru RAI că integrarea europeană este, în primul rând, un subiect de politică internă. Este o credinţă fermă a mea, care nu s-a alterat niciodată. Din păcate, o teză care ar fi trebuit să fie asumată de România cât mai ferm a fost abandonată cam în acelaşi timp cu ambiţiile europene şi coerenţa politicii externe ale ţării. Iar rezultatele nu au încetat să apară: integrarea nu numai că nu aduce beneficiile la care sperau – îndreptăţit – românii, dar vocea noastră în cadrul UE nu depăşeşte niciodată intensitatea sau semnificaţia zgomotelor de fond. În fine, descopăr şi o propoziţie a anului 2004, din 28 iunie, formulată în faţa reprezentanţilor Reuters la Istanbul. Spuneam aşa: trebuie să facem o analiză a mesajelor populaţiei, a agendei lor pentru viitor. Pentru că nici continuarea reformelor, nici direcţia către care mergem în plan european, nici priorităţile şi nici soluţiile nu pot fi decise de cei care conduc fără consultarea celor care vor trăi nemijlocit efectele acestor politici. Am crezut asta mereu, şi ca prim-ministru, şi ca simplu membru al unui partid. Şi ca instanţă decidentă, şi ca instanţă contemplativă. Şi acest lucru nu are cum să nu-mi evoce nefirescul perioadei pe care o trăim, marcată de reţete impuse cu forţa de sus, de teme şi priorităţi stabilite aproape dictatorial, de o agendă politică artificială, fabricată, aflată într-un univers paralel faţă de lucrurile pe care le gândesc, le discută sau de care se tem oamenii.

Mă opresc aici din comparaţii, fiindcă, de la Voltaire, ştim cu toţii că e periculos să ai dreptate când puterea politică nu are…

Volumul de faţă nu vrea să dea lecţii şi nici măcar să predea istorie – deşi e tentant1 – ci doar să consemneze fragmente ale unei normalităţi care astăzi ne lipseşte.

O normalitate care însemna că România stă de vorbă, de la egal la egal, cu partenerii săi externi, că are păreri despre subiectele ce preocupă Europa şi lumea în general, îşi

1

Churchill spunea: „Istoria va fi blândă cu mine, pentru că eu intenţionez să o scriu”. Asta da dovadă de aroganţă, nu? Cel puţin în cazul marelui om de stat britanic, această pretenţie era mai mult decât întemeiată.

6

controlează propria direcţie şi îşi construieşte treptat o traiectorie, cu sprijinul unor prieteni pe care a ştiut să şi-i apropie.

Am ales unele interviuri acordate presei străine în perioada 2001–2004, anii în care am condus Guvernul României, fiindcă ele funcţionează ca o sinteză a unei lumi care se cerea explicată altora şi, astfel, se putea pune pe ea însăşi în perspectivă. Este aproape o Românie obiectivă, aşa cum a fost oferită de statul român în perioada în care am ocupat o funcţie de conducere.

Am optat, de asemenea, pentru a reda dialogurile în forma lor naturală, netrecută prin filtrul editării din redacţiile de presă scrisă, pentru a le păstra prospeţimea provenită, uneori, inclusiv din asperităţi.

Adrian Năstase Bucureşti, 2009

7

8

CUPRINS „După 10 ani de sacrificii, nivelul de trai nu va mai scădea“ − Interviu acordat cotidianului „Le Figaro“, Bucureşti, Palatul Victoria, 4 mai 2001 / 15 „Civilizaţia românească este legată istoric de civilizaţia occidentală“ − Interviu acordat unui grup de ziarişti străini, Bruxelles, 15 mai 2001 / 25 „România este cel mai mare şi mai stabil stat din Balcani“ − Interviu acordat cotidianului portughez „Publico“, Lisabona, 3 iulie 2001 / 28 „Modelul Europei federale este inevitabil“ − Articol apărut în cotidianul finlandez „Helsingin Sanomat“, 16 octombrie 2001 / 31 „Priorităţile noastre rămân în continuare legate de economie“ − Interviu acordat cotidianului cipriot „Phileleftheros“, 16 noiembrie 2001 / 33 „Lărgirea Uniunii Europene va fi un semnal de unificare a Europei“ − Interviu acordat unui grup de ziarişti străini, Trieste, 22 noiembrie 2001 / 38 „Sărăcia reprezintă inamicul absolut al libertăţii“ − Interviu acordat postului de televiziune „Public“, Paris, 29 noiembrie 2001 / 41 „De ce România şi Bulgaria să aibă sentimentul că rămân în afară?“ − Interviu acordat postului „Radio France International“, Paris, 30 noiembrie 2001 / 43 „E timpul să veniţi în România, unde există stabilitate politică şi legislativă“ − Interviu acordat postului de radio „Europe 1“, Paris, 30 noiembrie 2001 / 47 „Hubert Védrine spune cu voce tare ceea ce Comisia Europeană gândeşte în tăcere“ − Interviu acordat cotidianului „Le Figaro“, 30 noiembrie 2001 / 51 „Bucureştii sunt pe cale de a obţine victoria împotriva inflaţiei“ − Interviu acordat cotidianului francez „Les Echos“, Paris, 3 decembrie 2001 / 53 „Viitoarea uniune politică va trebui să se dezvolte de jos în sus, de la cetăţeni la state şi de la state la Comunitate“ − Interviu acordat publicaţiei on-line www.euractiv.com, 13 decembrie 2001 / 55 „Corupţia exista înaintea căderii Zidului Berlinului“ − Interviu acordat publicaţiei „L’Expansion“, 20 decembrie 2001 / 59 „Bune sau rele, legile trebuie respectate de toată lumea“ − Interviu acordat postului de televiziune maghiar „Duna TV“, Budapesta, 22 decembrie 2001 / 61 „Simbolurile de stat din România trebuie respectate de toţi cetăţenii ţării“ − Interviu acordat Televiziunii Maghiare de Stat, Budapesta, 22 decembrie 2001 / 64 „Nemţii lucrează foarte bine cu românii“ − Interviu acordat postului de radio „Deutsche Welle“, Bucureşti, 14 martie 2002 / 67 „Dorim să impulsionăm investiţiile spaniole în ţara noastră“ − Interviu acordat cotidianului „Cinco Días“, Barcelona, 20 martie 2002 / 69

9

„România şi Bulgaria fac parte dintr-o centură de securitate pentru NATO“ − Interviu acordat ziarului bulgar „Standart“, 23 martie 2002 / 72 „Noi nu suntem concurentul dumneavoastră în domeniul energetic“ − Articol apărut în ziarul bulgar „Standart“, 25 martie 2002 / 74 „Prin extindere Europa va fi mai puternică şi eficientă“ − Interviu acordat revistei spaniole „Ejecutivos“, Barcelona, aprilie 2002 / 77 „Din punct de vedere psihologic, pentru români este important ca România să devină membru al NATO“ − Interviu acordat cotidianului elveţian „Le Temps“, Geneva, 14 aprilie 2002 / 80 „Suntem pe cale de a pune capăt perioadei de tranziţie“ − Interviu acordat revistei „L’Express Magazine“, Bucureşti, 8 mai 2002 / 82 „Pentru noi NATO şi UE nu se exclud, ci sunt două obiective complementare“ − Interviu acordat publicaţiei „Paris Match“ (International Promotional Supplements), Bucureşti, Palatul Victoria, 19 septembrie 2002 / 89 „O dată-limită ne poate influenţa în dinamica eforturilor pentru aderare“ − Interviu acordat cotidianului „Le Figaro“, Bucureşti, Palatul Victoria, 25 septembrie 2002 / 92 „Este nevoie să luăm măsuri de sprijinire a comunităţii noastre din Ungaria“ − Interviu acordat postului de televiziune maghiar „Duna TV“, Budapesta, 1 decembrie 2002 / 98 „Există standarde europene care trebuie respectate de către toate guvernele“ − Interviu acordat ziarului „Le Monde“, Budapesta, 1 decembrie 2002 / 99 „Economia românească cunoaşte acum o perioadă de stabilitate“ − Declaraţii acordate presei internaţionale, Berlin, 2 decembrie 2002 / 101 „Vrem să învăţăm de la Polonia“ − Interviu acordat cotidianului „Der Tagesspiegel“, Berlin, 2–3 decembrie 2002 / 105 „Integrarea europeană este, în primul rând, un subiect de politică internă“ − Interviu acordat postului de televiziune italian „RAI International“, Roma, 21 ianuarie 2003 / 107 „Niciodată războiul nu este o soluţie inevitabilă“ − Interviu acordat canalului de televiziune francez „LCI“, Paris, 28 ianuarie 2003 / 108 „Există riscul dezbinării lumii occidentale“ − Interviu acordat cotidianelor franceze „Le Figaro“, „La Tribune“, „Liberation“, Paris, sediul Academiei Diplomatice Internaţionale, 28 ianuarie 2003 / 114 „Am venit în Slovacia pentru a relansa colaborarea economică“ − Interviu acordat postului local de televiziune din Zvolen, Slovacia, 6 martie 2003 / 117 „Putem să fim cu adevărat parteneri atunci când obiective comune cer acest lucru“ − Interviu acordat Televiziunii Române, Londra, 11 martie 2003 / 118 „România se teme de o nouă fisură transatlantică“ − Articol apărut în „Financial Times“, Londra, 13 martie 2003 / 120 10

„Puterea economică tot mai mare a ţărilor UE va duce la o integrare politică tot mai accentuată“ − Interviu acordat cotidianului german „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, Berlin, 8 aprilie 2003 / 121 „O structură federativă a Europei este inevitabilă ca tendinţă“ − Articol publicat în cotidianul „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, Berlin, 9 aprilie 2003 / 125 „Vrem să orientăm relaţia cu China către investiţii şi parcuri tehnologice“ − Interviu acordat Televiziunii Centrale Chineze, Beijing, 14 mai 2003 / 127 „Aşteptăm ca Italia să ne sprijine în mod deosebit pentru a finaliza negocierile de aderare“ − Interviu acordat postului italian de televiziune „Rai Uno“, Roma, 16 mai 2003 / 129 „Din punct de vedere strategic, România poate juca un rol important, mai ales în Balcani“ − Interviu acordat cotidianului italian „Il Sole 24 Ore“, Roma, 16 mai 2003 / 131 „Este timpul ca în România să vină să investească şi marile grupuri de firme italiene“ − Interviu acordat cotidianului italian „Il Sole 24 Ore“, Roma, 17 mai 2003 / 137 „Doar o Europă consolidată militar poate fi respectată de SUA ca partener puternic“ − Interviu acordat cotidianului german „Handelsblatt“, Bucureşti, 5 iunie 2003 / 139 „Şi noi am trăit în dictatură“ − Interviu acordat cotidianului austriac „Die Presse“, 8 iunie 2003 / 141 „Nu vedem relaţiile noastre cu Europa sau cu Statele Unite excluzându-se unele pe altele“ − Interviu acordat publicaţiei „International Herald Tribune“, 18 iunie 2003 / 143 „Uniunea Europeană va deveni mai puternică prin acceptarea noilor membri din Balcani“ − Interviu acordat publicaţiei on-line www.euractiv.com, 19 iunie 2003 / 145 „Am angajat un dialog extraordinar de amical şi de util, în principal în marile capitale europene“ − Interviu acordat postului de radio „Radio România Actualităţi“, Porto Caras, Grecia, 21 iunie 2003 / 149 „Fiecare ţară trebuie să contribuie la reducerea riscurilor de securitate“ − Interviu acordat revistei „La Revue du Liban“, Beirut, 23 iunie 2003 / 153 „Putem să împărtăşim din experienţa noastră în perioadele de tranziţie“ − Interviu acordat publicaţiei „Kuwait Times“, 24 iunie 2003 / 158 „Poţi să începi o vânătoare de vrăjitoare sau poţi să abordezi rădăcinile adânci ale corupţiei“ − Interviu acordat în cadrul emisiunii televizate „Breakfast with Frost“, BBC News, Londra, 13 iulie 2003 / 163 „Am creat în ultimii ani un guvern cu o structură modernă“ − Interviu acordat cotidianului austriac „Die Presse“, Salzburg, 31 iulie 2003 / 165 „Este important să avem susţinere din partea populaţiei“ − Interviu acordat Canalului public de televiziune al Senatului francez, Paris, 8 septembrie 2003 / 168 11

„Noul model Dacia-Renault va fi o maşină de mare succes“ − Interviu acordat postului „Radio France International“, Paris, 8 septembrie 2003 / 171 „O credibilitate şi mai mare prin mobilizarea eforturilor interne în vederea îmbunătăţirii mediului de afaceri“ − Interviu acordat postului de radio „Radio România Actualităţi“, Paris, 8 septembrie 2003 / 174 „Europa trebuie să decidă dacă doreşte să joace un rol-cheie pe scena internaţională“ − Interviu acordat cotidianului „Le Figaro“, Paris, 9 septembrie 2003 / 177 „Cu noile instituţii, Uniunea Europeană va putea sa funcţioneze mult mai bine ca o putere globală“ − Interviu acordat telefonic postului „Radio France International“, Roma, 4 octombrie 2003 / 179 „Sperăm că Raportul anual al Comisiei Europene va reflecta progresele României în cursul ultimului an“ − Interviu acordat ziarului „Luxemburger Wort“, Luxemburg, 8 octombrie 2003 / 181 „Avem nevoie de mai multă vizibilitate“ − Interviu acordat cotidianului saudit „The Saudi Gazette“, Bucureşti, 28 octombrie 2003 / 185 „România are nevoie de nişe de export“ − Declaraţii de presă, Brasilia, 30 octombrie 2003 / 188 „România este un partener de încredere al Statelor Unite în noua Europă“ − Articol publicat în „Chicago Sun-Times“, 27 decembrie 2003 / 191 „România este o ţară europeană şi este legată de viitorul Europei“ − Interviu acordat cotidianului „Financial Times Deutschland“, Berlin, 9 ianuarie 2004 / 193 „România doreşte să ia parte la realizarea unei Europe puternice şi unitare politic“ − Interviu acordat Agenţiei germane de presă „DPA“, 9–10 ianuarie 2004 / 197 „Ne-am dori să încheiem negocierile de aderare cu actuala Comisie“ − Articol publicat în secţiunea de politică externă a cotidianului „Financial Times Deutschland“, Berlin, 13 ianuarie 2004 / 202 „Parte a NATO şi a Uniunii Europene: iată noua Românie“ − Interviu acordat cotidianului italian „Avvenire“, 31 ianuarie 2004 / 203 „Comisia Europeană a considerat eforturile depuse de guvernul român impresionante“ − Interviu acordat cotidianului spaniol „ABC“, Madrid, 6 februarie 2004 / 206 „România – pe drumul aderării la Uniunea Europeană în 2007“ − Interviu acordat Agenţiei de presă „Reuters“, Bucureşti, 12 februarie 2004 / 209 „Am fi bucuroşi să sporim de zece ori numărul de turişti chinezi în România“ − Interviu acordat Televiziunii Centrale Chineze „Canal 2“, Beijing, 16 februarie 2004 / 211 „2003 a fost unul dintre cei mai buni ani parcurşi de ţara noastră după 1989“ − Interviu acordat publicaţiilor „Perspective“ şi „Lumea Contemporană“, Beijing, 19 februarie 2004 / 213 12

„Am încercat să-i conving pe colegii chinezi că această perioadă este cea mai bună pentru a investi în România“ − Interviu acordat pentru emisiunea în limba română a postului „China Radio International“, Beijing, 19 februarie 2004 / 218 „Terorismul a lovit crunt Europa, Spania este în doliu şi, în momentele acestea foarte grele, suntem alături de aliaţii noştri spanioli − Interviu acordat postului de radio „Radio România Actualităţi“, Bucureşti, 12 martie 2004 / 223 „Soldaţii noştri nu sunt în Irak pentru a lupta, ci pentru a aduce acea ţară la normalitate“ − Interviu acordat publicaţiei „The Wall Street Journal Europe“, Bratislava, 18 martie 2004 / 227 „Încrederea investitorilor germani este în creştere“ − Interviu acordat revistei economice germane „VWD – Vereinigte Wirtschaftsdienste“, Bucureşti, 23 martie 2004 / 234 „Suntem fermi în aplicarea reformelor în România“ − Interviu acordat Agenţiei de presă „Bloomberg“, Bruxelles, 25 martie 2004 / 236 „Toleranţă zero: România elimină corupţia“ − Comentariu publicat în „The Wall Street Journal Europe“, 6 aprilie 2004 / 241 „În anul 2007 vom fi membri UE“ − Interviu acordat cotidianului elveţian „Neue Zurcher Zeitung“, 22 aprilie 2004 / 243 „Orgoliile trebuie să treacă în plan secund“ − Interviu acordat revistei germane „Focus“, Berlin, 22 aprilie 2004 / 246 „Din punctul de vedere al comerţului, România este deja o ţară membră a UE“ − Interviu acordat canalului de televiziune „TV 5 Europe“, Paris, 30 aprilie 2004 / 248 „Tranziţia prea lungă a menţinut decalajul între noi şi alte ţări din Europa Centrală“ − Interviu acordat cotidianului „Le Monde“, Paris, 30 aprilie 2004 / 251 „Pentru România, 1 mai a fost o zi a speranţei“ − Interviu acordat ziarului „L’Européenne de Bruxelles“, Bruxelles, 13 mai 2004 / 254 „România – ţara oportunităţilor şi pentru companiile slovene“ − Interviu acordat cotidianului sloven „Finance“, 20 mai 2004 / 256 „Trebuie să facem o analiză a mesajelor populaţiei, a agendei lor pentru viitor“ − Interviu acordat Agenţiei „Reuters“, Istanbul, 28 iunie 2004 / 260 „Fiecare ţară în cadrul Alianţei Atlantice trebuie să vină cu ceea ce este specific situării sale geostrategice“ − Interviu acordat Agenţiei de presă „RADOR“, Istanbul, 28 iunie 2004 / 265 „Faptul că România a devenit membru al NATO a reprezentat încheierea Războiului Rece“ − Interviu acordat în cadrul emisiunii „The Charlie Rose Show“, PBS, New York, 19 iulie 2004 / 267 „Am participat la o reuniune istorică care a pus capăt într-un fel Războiului Rece“ − Interviu acordat postului de televiziune „Prima TV“, New York, 20 iulie 2004 / 272

13

„Marile companii care vin în România vin şi pentru că în jurul României este o piaţă de 200 de milioane de locuitori“ − Interviu acordat postului de televiziune „Realitatea TV“, New York, 20 iulie 2004 / 275 „România este o ţară interesantă din punctul de vedere al investiţiilor strategice“ − Interviu acordat postului de televiziune „Antena 1“, New York, 20 iulie 2004 / 277 „Nu doar încetarea focului, nu doar oprirea ostilităţilor, ci un proces de reconstrucţie, care să însemne refacerea ansamblului paşnic“ − Interviu acordat „Televiziunii Române“, New York, 20 iulie 2004 / 279 „Dorim să contribuim la realizarea unei legături mai puternice între Europa şi Statele Unite“ − Interviu acordat postului de televiziune „CNN International“, Washington, 21 iulie 2004 / 282 „Românii doresc să se alăture familiei de valori căreia îi aparţin“ − Interviu acordat publicaţiei „Oxford Business Group Report“, 10 august 2004 / 284

14

- 2001 „După 10 ani de sacrificii, nivelul de trai nu va mai scădea“ Interviu acordat cotidianului „Le Figaro“ Bucureşti, Palatul Victoria, 4 mai 2001

Reporter: Cum puteţi explica faptul că printre ţările candidate la extinderea Uniunii Europene, România are cel mai lent ritm de negociere? În luna martie 2000, România a deschis 5 capitole din cele 31 de capitole privind integrarea, iar în octombrie 2000 s-au început negocieri pentru încă două capitole deci, în total, şapte capitole, din care 6 au fost încheiate, pe când Bulgaria a încheiat deja 9?

Adrian Năstase: Am din nou impresia unei competiţii care exista, la un moment dat, în Europa Centrală, în perioada grupului de la Vişegrad, când fiecare voia să fie în faţă, ca un şcolar. După părerea mea, prioritatea noastră este de a ne rezolva problemele aici, la noi – problemele politice, economice şi sociale. În principiu, până în anul 2005 vom avea multe negocieri, iar în strategia guvernului nostru, pe care au aprobat-o toate partidele politice, avem intenţia să deschidem toate capitolele până în anul 2002.

Deci este vorba de un proces accelerat de negocieri, deşi se consideră că noi avem unele probleme: suntem comparaţi cu bulgarii, cu turcii, cu estonienii… Noi încercăm totuşi să ne rezolvăm problemele noastre şi să găsim cele mai bune soluţii.

Reporter: Conform Eurobarometrului, realizat la sfârşitul anului trecut, dintre ţările candidate la integrare, Ungaria are cele mai multe voturi: 46%, iar cele mai puţine le are România, 33%. Cum comentaţi acest fapt?

Adrian Năstase: Eurobarometrul nu este un termometru care să ia temperatura exactă a candidaţilor, este mai degrabă o modalitate de a arăta o anumită imagine a felului cum este percepută realitatea în acest context, a eficienţei lobby-ului internaţional. Din acest punct de vedere, trebuie să acceptăm că ungurii ne sunt superiori.

Reporter: Sunt cumva şi alte motive, de exemplu politice, economice?

Adrian Năstase: Bineînţeles că sunt. Este vorba şi de o realitate economică, socială, de faptul că în ultimii patru ani am pierdut anumite şanse. S-a publicat recent Cartea albă a guvernării anterioare, care prezintă concis situaţia economică şi financiară a României la preluarea puterii de către actualul guvern. Or, se constată că în anul 1996 ţara noastră era mai aproape de Uniunea Europeană decât Bulgaria. Deci s-a pierdut, din nefericire, o perioadă esenţială în ultimii patru ani.

Reporter: Dar în aceşti ultimi ani nu s-a îmbunătăţit nivelul de viaţă al populaţiei?

Adrian Năstase: Iată, în acest sens, evoluţia produsului intern brut pe cap de locuitor, determinat în raport cu puterea de cumpărare. În 1996 acesta era de 6.600 de dolari. În anul 2000 exista deja o pierdere de 10%, el scăzând la 5.900. Putem, de asemenea, să comparăm produsul intern brut pe cap de locuitor faţă de alte ţări: în 1996, faţă de Polonia acesta era de 95%, iar faţă de Ungaria, din nefericire, era de 15

71%. În anul 2000, faţă de Ungaria, acest procentaj a scăzut la 54%. Se poate deci vedea care era realitatea în 1996, se pot face, de altfel, comparaţii şi cu perioadele anterioare, când situaţia României nu era chiar aşa de rea, în comparaţie cu alte ţări din Europa Centrală. Dar, evident, preocuparea noastră, acum, nu este aceea de a face analize ale situaţiei din trecut, ci de a concepe o strategie a viitorului.

Reporter: Sunt, totuşi, două observaţii. Prima ar fi că relansarea a început în anul 2000; creşterea produsului intern brut, creşterea economică au început în anul 2000.

Adrian Năstase: Creşterea a fost de 1–1,6%.

Reporter: Exact. Dar în această Carte albă nu se menţionează şi datoriile care, în 1997, grevau mult. Deci aceste explicaţii rămân incomplete. Există totuşi o reformă care este întârziată, care trebuie continuată.

Adrian Năstase: Această lucrare este, după părerea mea, foarte interesantă prin datele comparative pe care le conţine. Putem vedea aici că din 1996, trei ani la rând a fost o scădere a produsului intern brut de 1,6%. Creşterea a început, într-adevăr, în anul 2000. Este important să avem o fotografie a situaţiei economice a ţării în anul 2000. Revenind asupra întrebării pe care mi-aţi pus-o, privind situaţia prezentată de Eurobarometru, părerea mea este că noi trebuie să ne aplecăm mult atât asupra situaţiei reale a ţării, cât şi asupra percepţiei ei în străinătate. Din nefericire, nu ne este uşor să schimbăm imaginea României, percepută în exterior ca o ţară a minerilor, a câinilor omorâţi, o ţară a violenţelor extreme – şi nu ca singura ţară latină în această regiune a Europei, o ţară cu o cultură şi o civilizaţie destul de vechi. Deci, trebuie să ne preocupăm de promovarea propriei noastre imagini, ceea ce nu s-a reuşit în ultimii ani, dar nici mai înainte. Ungaria, pentru anumite motive mai speciale, a ştiut să facă acest lucru încă din perioada comunistă.

Reporter: Vorbeam mai înainte că, deşi România cunoaşte o anumită relansare, ea rămâne în plutonul mai puţin avansat. Cum credeţi că veţi putea recupera această întârziere?

Adrian Năstase: Trebuie să ne concentrăm cât mai mult asupra investiţiilor, aceasta este şi ideea esenţială a strategiei noastre. De exemplu, ieri, în şedinţa de guvern am aprobat mandatul pentru semnarea contractului în vederea finalizării lucrărilor la cea de a doua unitate a centralei nucleare de la Cernavodă. Este o investiţie ce se va desfăşura pe o perioadă de patru ani, cu o valoare de aproximativ 800 milioane de dolari.

Reporter: Canada va trece înaintea Franţei în privinţa volumului de investiţii?

Adrian Năstase: Da, bineînţeles, prin această investiţie. Această investiţie este deja importantă şi prin comenzile existente, din industria orizontală, legate de aceste lucrări, comenzi care se ridică la 1000 miliarde de lei, numai în prezent. Zeci de societăţi comerciale lucrează acum pentru centrala nucleară.

Reporter: Este vorba de o investiţie suplimentară din partea Canadei.

Adrian Năstase: Investiţia canadiană, care va trebui, în final, rambursată, reprezintă, de fapt, a şasea parte din finanţarea acestui obiectiv. Majoritatea finanţării este asigurată de ţara noastră, o parte esenţială din bugetul pe acest an. Este o investiţie 16

deosebită pentru România, căci peste patru ani vom avea o capacitate suplimentară importantă de energie electrică foarte ieftină, iar, pe de altă parte, este o investiţie în domeniul locurilor de muncă şi în produse folosite pentru finalizarea lucrărilor la această centrală. Acesta este un singur exemplu, dar există destule obiective de acest fel, iar noi considerăm că, printr-o organizare energică a muncii, vom avea în acest an o creştere economică de 4–5%.

Reporter: Investiţiile străine în România, exceptând-o pe cea de mai sus, se dovedesc a fi cele mai mici din ţările Europei de Est. Conform datelor Consiliului investitorilor străini din România, care a publicat anul trecut o Carte albă în acest sens, acest fapt se explică, mai ales, prin insuficientele garanţii prevăzute de legislaţia română. Deci, ce preconizaţi în acest domeniu?

Adrian Năstase: Într-adevăr, investiţiile străine în România nu au reuşit să depăşească un nivel pe care noi toţi îl considerăm foarte scăzut. Nu mă voi concentra pe ultimele statistici. Este evident că, în ultimii 10–11 ani, nu au fost prea multe investiţii. În această lucrare pe care v-am prezentat-o este precizat nivelul de investiţii pe fiecare an. Există două cauze ale situaţiei pe care aţi menţionat-o: instabilitatea fiscală şi instabilitatea legislativă. În prezent, discutăm cu Consiliul investitorilor şi, în plus, am strâns o documentaţie internaţională, iar la guvern am discutat deja, într-o primă lectură, Codul investiţiilor directe. Este proiectul unei legi care va stabili, în urma consultărilor cu investitorii străini, facilităţile ce vor fi acordate acestora. Vă putem da acest proiect de lege.

Reporter: Când credeţi că va fi adoptat?

Adrian Năstase: Până în luna septembrie. Există, de asemenea, o preocupare pentru o reformă fiscală elaborată într-o formă mai inteligentă, privind taxele, impozitele. Sperăm ca prin aceste măsuri să crească numărul investitorilor.

Reporter: Această reformă este cumva în lucru?

Adrian Năstase: Da, vom avea textul peste două-trei săptămâni. Este vorba de proiectul de lege. Desigur, textul se va referi şi la TVA, care va fi diferenţiată, pentru diferite investiţii şi reinvestiţii în economia românească.

Reporter: Aţi vorbit de creştere. Mizaţi pe o creştere importantă şi pe o inflaţie sub 27%. Conform previziunilor Băncii Naţionale a României şi ale Comisiei de statistică, această creştere va fi poate de 1,9%, în timp ce inflaţia pe primele trei luni ale anului este deja superioară previziunilor. Nu sunteţi cumva prea optimişti?

Adrian Năstase: Dumneavoastră vă referiţi la unele date publicate de Uniunea Europeană. Eu i-am dat domnului Verheugen2 un text care contrazice acest pronostic. De fapt, fiecare poate spune că economia se va relansa şi va creşte cu 10–20%… Dar datele din textul remis presei, privind anii 1999 şi 2000, nu erau corecte. Deci, prognoza s-a bazat pe cifre false, chiar dacă cel care, în Uniunea Europeană, a elaborat lucrarea menţionată era poate bine intenţionat.

2

Günter Verheugen – politician german. A fost comisar pentru extindere în cadrul Comisiei Europene (1999-2004). În timpul mandatului său, Uniunea Europeană s-a extins cu 10 noi state membre.

17

Reporter. Dar datele furnizate de către Ambasada Franţei la Bucureşti Serviciului de Expansiune Economică se bazează pe informaţii oficiale din România, publicate de Banca Naţională a României şi de Institutul Naţional de Statistică.

Adrian Năstase: Cifrele stabilite de Ministerul Dezvoltării şi Prognozei prezintă o prognoză care a fost verificată cu experţi ai Uniunii Europene şi cu experţi din FMI. Cifrele pe care noi le-am dat au fost verificate de aceşti experţi, care au fost de acord că România va cunoaşte o dezvoltare de aproximativ 4,1%. În condiţiile în care va exista un timp favorabil culturilor agricole, ne putem aştepta chiar la o creştere de 5%.

Reporter: Începând din 1998, volumul exporturilor a crescut în mod regulat, cel al importurilor a scăzut în 1999 şi este în scădere, ceea ce nu este un lucru obişnuit. Ce puteţi spune despre acest deficit al balanţei comerciale?

Adrian Năstase: Există o voinţă pronunţată de sprijinire a exporturilor. În privinţa importurilor ne orientăm spre introducea noilor tehnologii. În acest an, de exemplu, structura importurilor s-a schimbat, în sensul că s-au dat facilităţi, precum scutirea de taxe vamale, celor care importă tehnologii şi materie primă inexistentă în România, pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Pentru ultimele trei luni am avut o creştere de 17% a producţiei industriale, în comparaţie cu anul trecut, datorată, în special, întreprinderilor mici şi mijlocii. Există o dezvoltare industrială bazată mai ales pe această sprijinire a acestor întreprinderi.

Reporter: Instituţiile financiare internaţionale au criticat slăbiciunea sistemului bancar românesc, subliniind slaba participare străină. Am menţionat cifra de 55–65% în Ungaria, Polonia, Cehia. Aceste instituţii au denunţat, de asemenea, conivenţa sistemului bancar românesc cu mafia financiară legată de marile afaceri de spălare de bani.

Adrian Năstase: Este foarte dificil de reorganizat, într-o economie de piaţă, bănci care au funcţionat în vechiul sistem. Faptul că banca Societé Générale a fost anul trecut considerată drept cea mai bună bancă străină de la noi demonstrează că băncile franceze, dar şi celelalte bănci străine, au o situaţie destul de bună aici.

Sistemul de bănci private de la noi reprezintă deja 60% din sistemul bancar. Deci, dacă în ultimii ani am avut probleme, în perioada mai recentă am reuşit să asanăm acest domeniu. A fost deja privatizată Banca Agricolă. Am reuşit, în două luni, negocierile cu Banca Româno-Americană şi, mai ales, cu banca austriacă Raiffeisen, pentru privatizarea acestei bănci. Suntem, după cum vedeţi, pe cale de a reorganiza sistemul bancar. Aveţi aici unele date destul de interesante privind sistemul băncilor comerciale. Trebuie să spun că sistemul bancar a fost, în ultimii patru ani, într-o situaţie destul de bună. Pasivul extern al băncilor a scăzut cu 66%. De altfel, puteţi vedea creditele acordate de bănci, o mai bună structură a acestor credite: o creştere de 13% pentru creditele standard demonstrând rezultatele pozitive ale acestui sector.

Această tendinţă se va menţine cu siguranţă şi în viitor, prin procesul de privatizare cu participarea băncilor străine.

Reporter: Dar în privinţa acuzaţiilor de corupţie?

18

Adrian Năstase: Acuzaţiile se refereau mai ales la Bancorex. Dar şi aici situaţia este mai complexă, pentru că era, în 1996, o perioadă de transfer de putere, iar, după părerea mea, a existat un anumit interes politic creat în jurul acestei bănci.

Reporter: Aţi încheiat un pact social cu principalele centrale sindicale, aţi abordat problema salariului minimal, a indexării pensiilor, a reducerii şomajului.

Toate astea cu promisiunea de a menţine, într-o primă etapă, deficitul bugetar sub 4%. Cum le puteţi concilia pe toate, care sunt atât de diferite?

Adrian Năstase: Încercăm să vedem ce putem face din punct de vedere economic, din punct de vedere social. În privinţa acordului social, a fost pentru prima dată când a existat un consens al partidului politic de guvernământ cu sindicatele şi cu patronatele. Ideea era simplă: mărirea salariilor numai în cadrul inflaţiei prognozate. Încercăm să spunem oamenilor, şi cred că este foarte important, că după 10 ani de sacrificii, nivelul de trăi nu va mai scădea.

Puterea de cumpărare actuală a românilor, faţă de 1989, reprezintă 54%. În 1996 ea reprezenta 73%. Deci, în ultimii 4 ani ea a cunoscut o scădere de 20%.

Reporter: Acestea sunt cifre oficiale, care nu iau în calcul economia subterană. Or, se spune că 50% din PIB provine din această economie subterană.

Adrian Năstase: Aveţi dreptate, acestea sunt cifrele privind economia oficială. Dar cred că este important să revenim la problema sindicatelor, pentru că am fost criticaţi de acestea. Astăzi, de exemplu, una din confederaţii a declarat că a rupt acordul semnat cu noi. Ei afirmă că nu respectăm înţelegerile în privinţa salariilor.

Evident, această poziţie este o presiune a sindicatelor şi a muncitorilor, dar pentru noi este important să menţinem scăzută inflaţia la un nivel convenabil faţă de anul trecut şi să folosim banii, în primul rând, pentru investiţii. Este o politică pe care noi am anunţat-o, dar care nu este lipsită de dificultăţi.

Reporter: FMI-ul v-a acordat în 1999 un credit stand-by de 535 milioane de dolari, iar în prezent se desfăşoară noi negocieri al căror obiect este mai puţin cunoscut.

Adrian Năstase: Negocierile au ca obiect tocmai concilierea divergenţelor.

Este un exerciţiu pe care îl facem cu FMI de treizeci de ani. Cunoaştem structura Fondului şi, evident, respectăm poziţia reprezentanţilor săi, dar, în acelaşi timp, noi considerăm că ştim mai bine situaţia de aici.

Reporter: Aţi putea fi mai precis, mai concret?

Adrian Năstase: Problema principală este aceea de a explica oamenilor care vin de la Washington importanţa dimensiunii sociale pentru orice proiect economic, suportabilitatea socială într-o ţară în tranziţie. Pentru nişte experţi, care lucrează în laboratoare economice, lucrurile pot fi clare, însă noi nu construim o economie într-o ţară absolut nouă. Trebuie să găsim soluţii pentru situaţii foarte complexe, într-o ţară care a cunoscut multe frustrări. Şi trebuie, mai ales, să avem sprijinul populaţiei pentru continuarea reformei. Altfel, ne putem rătăci complet în această pădure.

Reporter: Dar, în acelaşi timp, sunteţi de acord cu cele două principii ale FMI, care sunt, mai întâi, reducerea regulată a inflaţiei şi…

Adrian Năstase: Inflaţia este un virus al economiei şi noi încercăm să o reducem. Trebuie să menţionez că nu avem în multe privinţe păreri diferite de cele ale 19

FMI. La sfârşitul acestei luni, vom avea la Bucureşti o nouă echipă de negociatori ai FMI şi eu cred că, până la sfârşitul lunii iunie, vom avea un nou acord. De fapt, scrisoarea de intenţie va trebui adoptată în Consiliul de administraţie al FMI, în luna august. Eu sunt mai degrabă optimist. Acum însă, există anumite diferenţe între poziţiile noastre pe care suntem convinşi că le vom concilia.

Reporter: Veţi accepta, chiar dacă numai în parte, propunerile FMI? Adrian Năstase: Am şi acceptat şi trebuie să ajungem la un compromis valabil.

Reporter: A doua condiţie cerută de FMI este întărirea disciplinei financiare.

Cum o respectaţi şi pe aceasta, adică retragerea statului din sistemul industrial, mai ales din sectoarele energofage, reducerea numărului de funcţionari, a cheltuielilor de funcţionare?

Adrian Năstase: Am început deja reducerea cu 30% a cheltuielilor de administraţie, iar în întreprinderi urmărim creşterea eficienţei pe baza productivităţii. În ceea ce priveşte disciplina fiscală, am luat şi în acest sector măsuri destul de dure.

Au început să se vadă unele rezultate: de exemplu, băncile comerciale au mai multe credite de distribuit, avem o mai bună recuperare a taxelor, am redus cu miile personalul care lucrează la nivelul ministerelor.

Reporter: Aceasta compensează oarecum ceea ce vi s-a reproşat, la început, anume că aţi constituit un guvern foarte numeros, cu peste o sută de secretari de stat…

Adrian Năstase: Cei care au afirmat aceste lucruri nu cunoşteau structura guvernului anterior. Înainte, exista un număr limitat de ministere, dar existau şi 38 de agenţii guvernamentale care, de fapt, erau direct subordonate primului-ministru şi reprezentau secretariate de stat. Eu m-am întrebat dacă pot conduce şi ministerele şi agenţiile guvernamentale şi am ajuns la concluzia că este mai bine să ataşez aceste agenţii ministerelor şi să pot gestiona mai bine activitatea guvernului.

Reporter: Nu a fost vorba de un atavism centralizator…

Adrian Năstase: Din contră, este o descentralizare, din punctul de vedere al primului-ministru, pentru că cele 38 de agenţii guvernamentale erau legate direct de premier şi eu mi-am spus că este mai bine să transfer răspunderea lor către ministere, unor secretari de stat. Iar numărul mare al acestor secretari de stat depinde de doi factori. În primul rând, în fiecare minister există un secretar de stat pentru legătura cu Parlamentul. Suntem un guvern minoritar şi avem nevoie să facem lobby în Parlament, să fim prezenţi la toate dezbaterile, căci acum funcţionează unele proceduri rapide în Parlament şi este nevoie de prezenţa permanentă a reprezentanţilor ministerelor.

Reporter: Dar de ce nu putea fi un purtător de cuvânt?

Adrian Năstase: Pentru că, de fiecare dată când venea un director, i se spunea să plece şi să vină ministrul. Un al doilea secretar de stat în ministere răspunde de pregătirea pentru integrarea europeană, de adoptarea acquis-ului comunitar. În acest scop există şi un Minister al Integrării Europene, care gestionează această reţea. Am creat deci pentru Comisia Europeană un partener care, atunci când se pregăteşte un proiect legislativ, va veghea ca el să respecte dispoziţiile Uniunii Europene.

20

În această statistică vedeţi cifrele care au fost date publicităţii şi care au fost luate în consideraţie de forurile internaţionale, iar alături, cifrele reprezentând realizările în anii 1999 şi 2000. După cum vedeţi, s-au făcut aprecieri şi prognoze pe baza unor date false. Acesta este, de altfel, textul pe care l-am dat domnului Verheugen.

Reporter: În ce fază vă aflaţi cu lichidarea marilor întreprinderi de stat, veţi continua acest proces?

Adrian Năstase: Nu prea sunt partizanul acestei metode de a acţiona, în schimb privatizarea este foarte utilă şi aş da exemplul privatizării Băncii Agricole, proces realizat în două luni. S-a început şi privatizarea combinatului SIDEX Galaţi şi, după părerea mea, ea se poate finaliza până la jumătatea lunii iunie. Aceasta este privatizarea cea mai importantă din economia românească. A mai fost privatizat recent Oltchim, suntem în programul de privatizare PSAL 1, PSAL 2 cu Banca Mondială, şi RICOP, un program de privatizare cu Uniunea Europeană. Privatizarea întreprinderilor de stat, care au o mare pondere în economia noastră, va fi un proces deosebit de important. SIDEX, de exemplu, reprezintă 70% din producţia naţională de oţel.

Reporter: Printre condiţiile politice puse de Uniunea Europeană pentru integrarea României era, în 1996, şi problema copiilor instituţionalizaţi. Ce s-a mai întreprins de atunci în această direcţie?

Adrian Năstase: Din 1990 nu s-au realizat prea multe lucruri. Fără îndoială, complexitatea aspectului a creat şi creează dificultăţi, manifestate şi prin lipsa de coerenţă în acţiuni. Uneori au existat şi anumite interese partizane ale unor organizaţii neguvernamentale. A fost vorba de unele ONG-uri interesate mai mult de adopţie şi mai puţin de protecţia copiilor. Or, după părerea mea, soluţia de principiu ar fi adopţia naţională.

Reporter: Familii care să-i primească în mijlocul lor…

Adrian Năstase: Nu chiar: aceste familii sunt importante pentru găsirea unei formule alternative a unui cămin. Acum avem nişte programe foarte ambiţioase privind aceste familii provizorii, aproape 200 de proiecte, care sunt descentralizate în anumite regiuni, realizabile cu un sprijin important – 18 milioane de euro – din partea Uniunii Europene. Operaţiunea constă în faptul că noi găsim apartamente foarte ieftine, în regiuni mono-industriale cu preţuri mici şi, cu ajutorul bisericii, identificăm asistenţi sociali în vederea creării acestor familii provizorii pentru copiii instituţionalizaţi. Este un proiect destul de important, este destul de greu de realizat, dar avem şi sprijinul Comisiei Europene.

Ieri, am avut aici o discuţie foarte interesantă cu baroneasa Emma Nicholson, care se ocupă, din partea Uniunii Europene, de problemele legate de armonizarea legislaţiei, în special în domeniul protecţiei copiilor. În cursul excelentului dialog, am început rezolvarea problemelor abordate. De altfel, există un consultant al Uniunii Europene care lucrează cu noi şi eu sunt mai degrabă optimist în acest sens.

Reporter: Şi s-au rezolvat aspectele de ordin legislativ?

Adrian Năstase: Bineînţeles că suntem interesaţi să le rezolvăm, mai ales că am fost atacaţi, la un moment dat, de anumite ziare străine, că facem trafic, comerţ cu copii.

21

Reporter: Este adevărat, cu un bacşiş adecvat totul se rezolvă mai uşor.

Adrian Năstase: Dar asta nu este totul: se spune că în Italia, de exemplu, au fost găsiţi copii români cărora li s-au prelevat organe pentru transplant. De aceea, suntem pe cale de a reglementa mai strict, împreună cu Uniunea Europeană, regulile adopţiei internaţionale, ţinând cont şi de faptul că sunt sute de organizaţii neguvernamentale care şi-au reciclat fondurile. Se spune că 80% din banii aduşi de ONG-uri au fost luaţi înapoi pentru cheltuieli de gestiune. După părerea mea, trebuie introduse reguli foarte stricte în domeniul adopţiei. De exemplu, în Spania, pentru adopţia internaţională este obligatorie o anumită taxă, la fel în Statele Unite. Trebuie, de asemenea, să eliminăm marele număr de intermediari care se îmbogăţesc pe seama adopţiilor.

Reporter: Economia paralelă reprezintă aproximativ 40% din PNB. Ea constituie o supapă de securitate pe plan social, dar o imagine puţin favorabilă pentru conducerea statului.

Adrian Năstase: Este adevărat. Acum însă, suntem pe cale să simplificăm procedurile, să scădem taxele şi impozitele pe profit, care generează această situaţie. Încercăm să scoatem la suprafaţă afacerile din economia subterană. Problema este că cea mai mare parte a întreprinderilor declară că sunt în pierdere, neplătind impozitele, contribuţiile sociale. Este o situaţie foarte complicată, care trebuie urmărită îndeaproape. Cu ocazia zilei de 1 Mai, în mesajul pe care l-am transmis, i-am rugat pe colegii şi pe prietenii mei să mă susţină în această luptă împotriva muncii la negru, care nu asigură securitatea muncitorilor, nici în cazul şomajului, nici în cazul pensiilor.

Reporter: Începând din 1996 guvernele României s-au angajat să lupte împotriva corupţiei; de altfel, Comisia Europeană a atras atenţia asupra numeroaselor cazuri de corupţie din ţară. Ce ne puteţi spune despre acest subiect?

Adrian Năstase: Această problemă este destul de complicată, pentru că se datorează atât unor elemente subiective, cât şi unor situaţii obiective, care ţin de tranziţie, de această perioadă de schimbare de proprietate, de mentalităţi, de creare a primelor mari averi, o perioadă comparabilă cu cea din SUA la sfârşitul secolului XIX. Reporter: Cu condiţia ca ele să fie investite, să nu fie scoase în exterior…

Adrian Năstase: La început au fost construite case, vile, cumpărate automobile deosebite, dar acum banii sunt investiţi în afaceri mai serioase. După părerea mea, privatizarea este o bună soluţie în privinţa schimbării proprietarului.

Proprietarul privat este mai atent, mai interesat în buna gestionare a capitalului.

Chestiunea restituirii imobilelor confiscate este deja reglată, suntem pe cale de a regla şi problema restituirii celui de al doilea val al proprietăţilor agricole: pădurile. Am adoptat ieri o lege privind administrarea pădurilor, prin care se stabileşte că de acest aspect se poate ocupa fie ROMSILVA, fie o organizaţie privată. Deci, prin instrumente de natură politică, pas cu pas, desfăşurate concret de instituţii ca Ministerul de Justiţie, Ministerul de Interne, se rezolvă astfel de probleme, şi nu prin campanii foarte ambiţioase şi extravagante.

Reporter: Vi s-a reproşat recent că interveniţi în desfăşurarea actului de justiţie, că nu-i respectaţi independenţa, amplificând puterile procurorului general al României de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie. De asemenea, recent, secretarul 22

general al guvernului, care este unul din apropiaţii dumneavoastră, a cerut Tribunalului din Cluj să suspende procesul de lichidare a băncii Dacia Felix.

Adrian Năstase: În privinţa justiţiei, şi am discutat acest lucru cu dl Verheugen, dl ministru Stoica a înlocuit preşedinţii de tribunale şi pe procurori după alegeri. De asemenea, el l-a subordonat pe procurorul general ministrului Justiţiei, printr-o modificare a legii sistemului judiciar. A înlocuit, deci, cel puţin 80 de preşedinţi de tribunale şi de procurori generali. În plus, a acordat procurorului general posibilitatea de a cere recursul în anulare, care în mod natural este un atribut al Curţii Supreme de Justiţie. Actualul ministru al Justiţiei a înlocuit numai opt persoane, dar nu ea singură, ci cu avizul Consiliului General al Magistraturii.

Reporter: Dar se pare că procurorii înlocuiţi sunt printre cei care s-au ocupat de afaceri în care au fost implicate persoane care sunt acum la putere, de exemplu procurorul Buduşan. Aceasta seamănă cu o reglare de conturi.

Adrian Năstase: Consiliul General al Magistraturii nu este un colectiv de judecători, este un sistem de magistraţi, iar, după părerea mea, aici este vorba de o ierarhie şi o disciplină ce trebuie respectate.

Aţi menţionat şi problema băncii Dacia Felix. Secretarul general al guvernului a informat judecătorii că guvernul este pe cale de a analiza posibilitatea de a da o ordonanţă de urgenţă în această privinţă.

Reporter: Pentru a o salva?

Adrian Năstase: Da. Reporter: Dar de ce neapărat această bancă, legată de fosta Securitate, de afacerea Caritas, de Banca Românească…

Adrian Năstase: Aici sunt anumite interese divergente. Sunt cei ce aşteaptă lichidarea băncii, şi există o companie internaţională, interesată în această operaţiune. În această situaţie, Banca Naţională, care este creditorul, ar putea obţine 9 milioane de dolari. Dar există cineva care vrea să o cumpere. Deci există două opţiuni pentru guvern. Fie de acceptare a lichidării şi de a obţine 9 milioane de dolari, fie de a accepta cumpărarea acestei bănci, conform regulilor unanim admise, cu un câştig de 25 milioane de dolari. Deci, din punctul meu de vedere, 25 de milioane este mai bine decât 9 milioane.

Reporter: România este ultima ţară fostă comunistă care a adoptat o lege, care este, de altfel, incompletă, după cum spun unii experţi, privind deschiderea arhivelor fostei Securităţi. Chiar dumneavoastră aţi considerat că acest lucru nu este util.

Adrian Năstase: Eu am vrut doar să spun că lupta cu trecutul trebuie să se termine, ca să ne putem concentra asupra viitorului. Au trecut deja 10 ani de rupturi, de baricade şi de lupte cu trecutul. Restituirea proprietăţilor comuniştilor, restituirea proprietăţilor capitaliştilor, problemele legate de Securitate, problemele Revoluţiei…

Or, eu am zis că ne luptăm cu aspecte legate de trecut, în timp ce celelalte ţări se dezvoltă mai rapid…

Reporter: Dar în Polonia se subliniază importanţa transparenţei asupra trecutului. Sau în Cehia…

23

Adrian Năstase: După părerea mea, dacă s-ar fi făcut acest lucru imediat după Revoluţie – de acord, dar să facem asta după 10 ani… nu mai eşti sigur dacă sunt dosare făcute de comunişti, de Securitate, de SRI… De altfel, s-a văzut în ultimul timp cât de relative sunt unele documente privind trecutul. Deci, canalizăm energiile ţării pe subiecte care mai degrabă divizează, în loc să spunem „au trecut deja 10 ani de la Revoluţie, trecutul este trecut“…

Reporter: Şi credeţi, într-adevăr, că se poate construi democraţia şi un viitor mai bun fără a avea date despre trecut?

Adrian Năstase: Eu nu ştiu precis cum a procedat Franţa în privinţa colaboraţionismului…

Reporter: Se descoperă cazuri şi în prezent…

Adrian Năstase: Cunosc, dar nu a existat un sistem permanent care să funcţioneze ca un tribunal al poporului. După părerea mea, dacă ar fi existat semne de întrebare asupra unor cazuri deosebite, ar fi trebuit să existe posibilitatea de a se obţine informaţii din ultimii ani. Dacă ar fi fost dosare deschise de Justiţie, dreapta, care se afla la putere, ar fi putut avea aceste observaţii.

Eu cred că în astfel de cazuri cum sunt cele din Franţa, acum, este util să ştim ce s-a petrecut. Dar să menţinem, după zece ani, chestiunea dosarelor a milioane de oameni, să-i cercetăm pe preoţi, pe ziarişti, să nu mai ştim cine ce este, nu va duce la nimic bun. În loc să ne concentrăm pe problemele de integrare în Uniunea Europeană, ne concentrăm pe problemele stalinismului în România.

24

„Civilizaţia românească este legată istoric de civilizaţia occidentală“ Interviu acordat unui grup de ziarişti străini Bruxelles, 15 mai 2001

Reporter: La Bratislava, Rusia a avertizat că orice nouă lărgire a NATO ar reprezenta o greşeală majoră. Nu sunteţi îngrijorat de această declaraţie?

Adrian Năstase: Nu. Consider că aceasta a fost calea aleasă de autorităţile ruse pentru a fi prezente la o întâlnire la care nu au fost invitate. A fost un lucru făcut foarte inteligent. Au reacţionat la un raport întocmit de două think-tank-uri din Slovacia şi Statele Unite. De fapt, absolut toţi prim-miniştrii prezenţi la Bratislava au accentuat faptul că decizia de a intra în NATO este inerentă dorinţei fiecărui stat de a-şi defini scopurile de politică externă în mod suveran. Deci, nici ei, nici noi nu privim problema lărgirii NATO ca pe o decizie antirusească. Ea este legată de trecutul nostru, de valorile noastre, de deciziile bi-partizane din ţara noastră. În România de exemplu, 85% din populaţie susţine lărgirea NATO şi integrarea României în cadrul acesteia. Nu cred că acest lucru a îngrijorat în vreun fel ţările prezente la întâlnirea de la Bratislava, pe care o consider extrem de importantă prin mesajul transmis de preşedintele Havel, susţinut de Zbigniew Brzezinski.

Reporter: Vecinul dumneavoastră, Bulgaria, a adoptat deja un memorandum, permiţând trupelor şi echipamentelor NATO să tranziteze teritoriul bulgar fără aprobarea prealabilă a Parlamentului bulgar. România este pregătită să facă acelaşi lucru?

Adrian Năstase: Da. Una din lecţiile războiului din Kosovo a fost foarte clară: aceea că este nevoie de o asemenea procedură între ţările partenere. De partea română exista deja intenţia de a prezenta la cartierul general NATO un proiect în acest sens.

Reporter: Atât în cadrul NATO, cât şi în cel al Uniunii Europene există îngrijorarea că economia României nu se ridică la performanţele celorlalte state candidate. România are o rată a inflaţiei de 40%, foarte mare comparată cu cea a câtorva din vecinii dumneavoastră. Ce reforme puteţi implementa în următoarele douăsprezece luni pentru a convinge atât NATO, cât şi UE că România este capabilă să adere la aceste organizaţii?

Adrian Năstase: Aceasta este valoarea inflaţiei de anul trecut. În primele luni ale acestui an, rata inflaţiei a fost mult mai mică, şi estimăm o rată a inflaţiei de aproximativ 25%. Avem o serie de elemente noi, majoritatea pozitive. Există o creştere a producţiei industriale de aproximativ 13% în primele trei luni ale acestui an, comparativ cu primele trei luni ale anului trecut, avem de asemenea o serie de semnale pozitive de la economia reală.

Privatizarea a început să funcţioneze, am realizat deja privatizarea Băncii Agricole, sperăm că vom încheia privatizarea SIDEX până la sfârşitul lui iunie…

25

Reporter: Fabrica de oţel…

Adrian Năstase: Cea mai mare fabrică de oţel din România. Se desfăşoară de asemenea o serie de proiecte foarte importante, PSAL 1, PSAL 2, negociate acum cu Banca Mondială, RICOP, cu Uniunea Europeană. Proiecte foarte importante, care ne vor ajuta. Considerăm de asemenea semnificativ faptul că vom avea un nou acord stand-by cu FMI în lunile viitoare, că vom negocia un nou acord cu Banca Mondială, şi că avem contacte strânse cu Uniunea Europeană. Avem hotărârea de a continua, şi sper că vom obţine rezultate pozitive.

Reporter: O ultimă întrebare. Următoarele douăsprezece luni vor fi hotărâtoare, atât pentru NATO, cât şi pentru UE. Vă temeţi de reacţii naţionaliste sau antieuropene în România dacă uşile NATO şi UE nu se vor deschide?

Adrian Năstase: Nu, nu cred că se vor înregistra lucruri negative dacă răspunsul nu va fi favorabil. Sper că vom fi prezenţi la întâlnirea cu istoria la Praga, aşa cum a fost numit summit-ul care va avea loc acolo. Un răspuns pozitiv ar fi foarte important pentru noi, desigur, dar noi suntem oricum hotărâţi să realizăm reforma economică şi militară, şi cred că este foarte important să păstram această linie, şi să facem tot ce este posibil în aceste luni.

Reporter: În ceea ce priveşte NATO, ce vă conferă siguranţa că România este capabilă să îndeplinească toate condiţiile NATO, nu numai cele militare, dar mai ales cele economice şi sociale?

Adrian Năstase: În viziunea mea, cel mai important element este suportul general al partidelor politice şi al publicului. Aproximativ 85% dintre români susţin aderarea României la NATO. Acest lucru ne dă posibilitatea să impunem o serie de decizii în domeniul financiar. De exemplu, am luat hotărârea să acordăm armatei o poziţie prioritară în bugetul acestui an. În al doilea rând, acest suport este un stimulent pentru Parlament, pentru a adopta mai rapid legile care sunt legate de obiectivele NATO. Economia se mişcă mai bine în acest an, faţă de anul trecut, aşa că sperăm că vom avea mai multe resurse în anii viitori. Şi, de asemenea, am realizat multe în domeniul reformei armatei, există o cooperare excelentă cu NATO de mai mulţi ani, iar Alianţa a avut aprecieri pozitive la adresa României în ultimele luni. Toate aceste elemente, împreună cu climatul existent în România reprezintă motive să credem că ţara noastră se va afla printre statele invitate să adere la NATO. Reporter: Pot să vă întreb ceva diferit? Care este atitudinea României faţă de programul de apărare antirachetă pus la punct de America?

Adrian Năstase: Din punctul nostru de vedere, apărarea antirachetă este un proiect extrem de important. Considerăm că acest proiect va fi decis într-un mod favorabil. Ne-ar plăcea să luăm parte la acest proiect chiar de la început. Considerăm că România are un rol strategic şi un sistem de early warning în cadrul ei ar fi important pentru întregul sistem. Am fi, deci, interesaţi să luăm parte la consultări încă din fazele iniţiale.

26

Reporter: Aveţi o istorie de 50 de ani de comunism. Nici această generaţie, nici următoarea nu au experienţa în a întreprinde acţiuni independente, de a gândi independent.

Adrian Năstase: Din acest punct de vedere, nu se poate spune că România pleacă de la zero. Civilizaţia românească este legată istoric de civilizaţia occidentală.

Consider că există o metodă de a depăşi aceşti 50 de ani de comunism, şi cred că acest lucru a fost deja realizat cu generaţiile tinere.

Cei care au început şcoală după 1989 nu mai au, bineînţeles, probleme. Mulţi au început să-şi facă studiile în străinătate. Cred că în ultimii zece ani, schimbările de mentalitate au început să apară.

27

„România este cel mai mare şi mai stabil stat din Balcani“

Interviu acordat cotidianului portughez „Publico“ Lisabona, 3 iulie 2001 Adrian Năstase, 51 de ani, prim-ministru al României şi lider al Partidului Social Democrat (PSD), conduce guvernul minoritar sprijinit în Parlament de deputaţii puternicei minorităţi maghiare. S-a aflat vinerea trecută la Lisabona, cu ocazia împlinirii a 50 de ani ai Internaţionalei Socialiste. Ţară latină şi balcanică, de religie ortodoxă, înconjurată de slavi şi maghiari, România se află în plin proces de aderare la NATO şi la UE. Pentru prim-ministrul de la Bucureşti, ţara sa poate avea un rol decisiv în gestiunea conflictelor regionale.

Reporter: Cu două săptămâni în urmă, Parlamentul maghiar a adoptat un proiect destinat minorităţii maghiare care locuieşte în statele vecine, iar guvernul dvs. a reacţionat imediat, subliniind că va interzice aplicarea acestei legi pe teritoriul României, unde trăiesc 1,6 milioane de cetăţeni de origine maghiară.

Adrian Năstase: Aceasta lege reprezintă, din punctul nostru de vedere, o modificare de poziţie în domeniul protecţiei minorităţilor. În concepţia modernă, statul pe teritoriul căruia trăiesc minorităţi naţionale este cel care este responsabil de protecţia drepturilor acestora.

Conform prevederilor acestei legi, statul ungar este cel care răspunde de protecţia minorităţilor din ţările vecine Ungariei. Este o concepţie contrară celei a Consiliului Europei. Mai mult, ne putem imagina ce s-ar întâmpla dacă Albania ar proceda în acelaşi fel cu albanezii care trăiesc în zonele învecinate, sau Rusia cu populaţiile de origine rusă din ţările baltice…

Reporter: Legea oferă maghiarilor care trăiesc în ţările vecine posibilitatea asistenţei medicale sau dreptul de muncă pentru o durata de trei luni pe an, în Ungaria…

Adrian Năstase: Dacă se doreşte invitarea unor persoane pentru a munci, acest lucru trebuie făcut fără discriminări şi pentru toţi cetăţenii unei ţări. De exemplu, vom semna în curând cu Portugalia un acord care permite ca un număr determinat de români să vină să muncească în ţara dvs., fără să le cerem sau să ni se ceară să fie de origine germană sau maghiară…

Acest acord (cu Portugalia) cuprinde toţi cetăţenii României, conform unui criteriu cantitativ. După părerea mea, această lege ungară este o concepţie care nu se bazează pe principii moderne şi europene. E necesar să o considerăm drept o formulă electorală, înainte de alegerile de anul viitor din Ungaria. Din punctul nostru de vedere, este vorba de o lege de tip naţionalist, fundamentată pe etnicitate şi care ar fi putut fi aplicată doar în secolul XIX. Reporter: În contextul aderării la UE a Ungariei şi a României, cum vedeţi viitorul relaţiilor între cele două ţări, din moment ce, după integrare, este prevăzută diluarea frontierelor?

Adrian Năstase: Cred că această lege constituie doar un mic incident în raporturile de bună vecinătate între România şi Ungaria. Să nu exagerăm. Înţelegem lupta electorală din Ungaria, centrată pe cine e cel mai patriot sau cel mai deschis faţă de minorităţile de dincolo de graniţă. Este vorba de populism. Mai mult, există alt 28

semnal pozitiv, acordul semnat cu guvernul socialist ungar în 1996, un tratat excelent care a creat bazele unor relaţii foarte echilibrate şi moderne.

Reporter: Cât despre cererea României de a adera la NATO, guvernul dvs. aşteaptă o invitaţie formală la summit-ul de la Praga, de anul viitor?

Adrian Năstase: Da. Sunt optimist. În primul rând, este evident că prima fază a deciziei s-a consumat. SUA şi europenii sunt de acord să deschidă porţile Alianţei. Mesajul este următorul: va exista o lărgire la summit-ul de la Praga. Apoi, cred că este important să vedem argumentele diferitelor ţări.

Pentru ţările baltice, este important să se urmărească discuţiile dintre americani şi ruşi. Pentru Balcani, este necesară o ţară care să devină un partener foarte important pentru gestionarea conflictelor. După dezintegrarea Iugoslaviei, România a rămas cel mai mare şi mai stabil stat din regiune.

Putem remarca faptul că Iugoslavia rămâne într-o situaţie foarte complicată, mai ales după „episodul Milošević“ şi tensiunile care i-au urmat, alegerile în Albania sunt mereu foarte complicate, situaţia în Bulgaria de după alegeri nu s-a clarificat deocamdată, situaţia în Macedonia e foarte dificilă, rămâne problema Muntenegrului…

Reporter: Se poate afirma că, pe plan intern, situaţia politică din România este stabilă?

Adrian Năstase: Avem un guvern minoritar, dar cu o excelentă cooperare cu partidul maghiarilor din România. Acesta este un alt argument pentru stabilitatea politică. În Parlament există o majoritate stabilă care ne permite să fie aprobate legi foarte importante. Iar Comisia Europeană a adoptat un raport în care recomandă renunţarea la vize pentru România.

Reporter: Care ar fi data ideală pentru România pentru aderarea la UE? Adrian Năstase: Agenda noastră prevede ca toate capitolele de negociere să fie deschise până la sfârşitul lui 2002 şi dorim să terminăm negocierile pe la mijlocul lui 2004, pentru a putea, eventual, participa la alegerile pentru Parlamentul European.

Este evident că avem încă un drum lung de parcurs…

Reporter: Încă o dată, referitor la NATO, a fost remarcat de curând ajutorul SUA pentru reforma forţelor armate române, ţara dvs. a fost foarte elogiată pentru poziţia pe care şi-a asumat-o în timpul atacurilor aliate contra Iugoslaviei, prin deschiderea spaţiului său aerian aviaţiei Alianţei…

Adrian Năstase: Da, avem un parteneriat strategic cu Statele Unite, iar România posedă o funcţie strategică decisivă în Balcani. NATO nu este o organizaţie culturală, este o alianţă militară, iar România nu poate rămâne în afara acesteia. Ne „facem temele“, încercăm să modernizăm şi să reformăm armata, este în curs un program de colaborare cu NATO… Trebuie însă să adaug faptul că ne simţim foarte frustraţi, deoarece am considerat că, după al Doilea Război Mondial, s-ar fi putut adopta o poziţie pozitivă pentru România, dar „împărţirea“ de atunci nu a inclus România în tabăra occidentală.

Apoi, la Madrid, decizia de a extinde NATO nu a ţinut cont, încă o dată, de România, iar românii speră ca, de data aceasta, la Praga, să se întâmple altfel. Unele ţări care au luat parte la invadarea Pragăi împreună cu forţele Pactului de la Varşovia sunt deja membre NATO, în timp ce România, care nu a participat la această invazie, nu este membru. Iată alt paradox al istoriei politice a Europei.

29

Reporter: Cum apreciaţi extrădarea lui Milošević către Tribunalul Penal Internaţional?

Adrian Năstase: E complicat să comentezi această problemă. Este vorba de o decizie a sârbilor, ei sunt cei care trebuie să hotărască. În principiu, cred că, dacă cineva este vinovat, trebuie să se permită, mai întâi, desfăşurarea procedurilor interne.

Nu este o problemă de jurisdicţie, de culpabilitate, este o problemă politică.

Sârbii se află într-o situaţie foarte delicată şi au asistat la dezvoltarea conflictului, mai întâi la frontierele externe, apoi în Kosovo; există, de asemenea, zone „calde“ în interiorul Serbiei. Cred că sunt conştienţi de faptul că este necesar să întreprindă ceva pentru a ieşi din acest cerc vicios şi de aceea mă abţin să emit o judecată. Din punct de vedere politic, Milošević a fost sacrificat, dar, de fapt, el este cel care a prejudiciat de la bun început capacitatea de negociere a Iugoslaviei cu puterile europene şi cu americanii. Este vorba de o decizie luată în contextul dezbaterilor interne între partidele politice: de aceea, nu pot face niciun comentariu mai precis.

30

„Modelul Europei federale este inevitabil“

Articol apărut în cotidianul finlandez „Helsingin Sanomat“ 16 octombrie 2001 Prim-ministrul României consideră că UE se va transforma într-un stat federal.

Intrarea în NATO, poate mai aproape decât intrarea în UE

Prim-ministrul social-democrat al României, Adrian Năstase, care conduce România spre Occident, crede că Uniunea Europeană, mai devreme sau mai târziu, se va transforma într-un stat federal. „Dacă UE vrea să contribuie la globalizare şi să se descurce pe pieţele internaţionale, modelul de stat federal este inevitabil. Altfel, rămâne să fie un prizonier al disputelor interne“, a spus Năstase într-un interviu.

Viitoarele reforme ar trebui să transforme UE înainte de toate în direcţia eficienţei. România, ca şi celelalte ţări candidate, poate să-şi spună părerea despre reformele instituţionale ale UE fie şi doar ca observator, pe perioada negocierilor.

Năstase, cunoscut profesor de drept internaţional la Universitate, a spus că a studiat diferite modele de integrare. Năstase, în vârstă de 51 de ani, este considerat în România ca omul de garanţie al orientării occidentale, cu toate că partidul său PDSR este considerat moştenitorul Partidului Comunist. Până acum, partidul a căutat fără succes intrarea în Internaţionala Socialistă.

Amprenta progresistă a lui Năstase se vede în dezvoltarea României în numai şase luni. El a urcat în postul de prim-ministru după alegerile din luna decembrie. În politică a participat tot deceniul 1990, mai întâi ca ministru de Externe la începutul anilor ’90. Din perioada de dictatură a lui Nicolae Ceauşescu, în biografia lui Năstase nu sunt menţiuni despre activitatea sa politică. Pe bună dreptate, Năstase poate lăsa criticile comisiei UE din anii trecuţi pe seama fostului guvern. Pilotarea României spre UE nu este uşoară sub nicio formă.

Dintre ţările candidate, România este cea mai înapoiată. Ţară de peste 22 de milioane de locuitori, nu are o economie funcţională de piaţă, o mare parte din întreprinderile de stat nu sunt privatizate, instituţia bancară tuşeşte rău. UE a criticat acum un an starea drepturilor omului, condiţiile caselor de copii şi proasta tratare a populaţiei de circa 2 milioane de rromi, precum şi corupţia.

Năstase este optimist şi afirmă că negocierile de aderare pot fi încheiate până la sfârşitul anului 2004. Negocierile României avansează cel mai greu dintre statele candidate, ea reuşind să încheie negocierile numai la opt capitole, cele mai uşoare. În total sunt 30 de capitole, dintre care ţările cele mai avansate au încheiat 20.

Optimismul său se bazează pe reformele planificate: cu Fondul Monetar Internaţional este în curs de a încheia un acord de reformă economică; situaţia minorităţii ţigăneşti a început să se îmbunătăţească; raportul Parlamentului European relatează despre îmbunătăţirea situaţiei în casele de copii.

Năstase spune despre corupţie că este o problemă dificilă în toate ţările Europei de Est. Programul guvernului de combatere a corupţiei se află în prezent în dezbaterea Parlamentului.

Năstase doreşte ca UE să considere în mod efectiv România ca ţară egală cu celelalte state candidate şi să elimine vizele până la sfârşitul anului. Dintre ţările candidate, România este singura unde se aplică obligativitatea vizei pe zona UE. 31

Comisarul pentru extindere Günther Verheugen şi-a exprimat recent sprijinul pentru dorinţele României.

Speranţele integrării în NATO sunt în România mai mari decât cele privind UE. Năstase crede că România ar putea să obţină încă din luna noiembrie a anului viitor, la summit-ul de la Praga, invitaţia de aderare la NATO. Popularitatea NATO este extinsă: 85% din populaţie sprijină aderarea. La Helsinki, Năstase a purtat discuţii despre legea maghiarilor din ţările vecine Ungariei. El a criticat atât în interviu, cât şi la conferinţa de presă această lege, care dă ungurilor din străinătate nişte drepturi speciale în Ungaria. Aceştia, printre care şi cei din România, ar urma să primească un act propriu de identitate, prevăzând drepturi privind asistenţa medicală, precum şi dreptul de muncă pe timp de trei luni. Potrivit lui Năstase, această lege îi dezavantajează pe români şi este împotriva normelor comunitare.

Năstase s-a întâlnit luni la Helsinki cu prim-ministrul Paavo Lipponen şi cu preşedintele Tarja Halonen. Marţi, el va face o vizită la universitatea din Oulu şi în Tehnopolis – oraşul tehnologic, cât şi la Nokia. Din delegaţie fac parte oameni de afaceri şi miniştri, care urmăresc atragerea de investiţii finlandeze în România. Se conturează posibilităţi în acest sens în domeniul energiei, în sectorul forestier şi în tehnologia informaţiei.

(Tellervo Yrjämä-Rantinoja)

32

„Priorităţile noastre rămân în continuare legate de economie“

Interviu acordat cotidianului cipriot „Phileleftheros“ 16 noiembrie 2001

Reporter: România şi Cipru au stabilit relaţii foarte bune. În ce direcţii (politic, economic, cultural etc.) consideraţi că aceste relaţii se pot dezvolta? Cum poate fi atinsă o astfel de cooperare?

Adrian Năstase: România a stabilit relaţii diplomatice cu Republica Cipru imediat după obţinerea independenţei de stat a acesteia şi, timp de mai bine de patru decenii, cooperarea a cunoscut o permanentă dezvoltare, atât în plan politicodiplomatic, dar şi în plan economic, ştiinţific, cultural şi artistic, al turismului, protecţiei sociale şi a mediului.

Amploarea relaţiilor româno-cipriote este relevată şi de numărul mare de acorduri semnate de cele două guverne, precum şi de domeniile acoperite de aceste acorduri. Astfel, sunt în vigoare acorduri privind cooperarea industrială şi tehnică, cooperarea economică pe termen lung, transporturile aeriene, maritime şi cele rutiere, promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor, evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale, cooperarea în domeniul turismului, în domeniul sănătăţii şi ştiinţelor medicale, al asistenţei sociale, al culturii şi ştiinţei.

Un aport important la dezvoltarea relaţiilor bilaterale l-a avut desfiinţarea reciprocă a vizelor, situaţie care a impulsionat într-o mare măsură schimburile comerciale, culturale şi ştiinţifice şi a permis dezvoltarea unei diplomaţii a cetăţeanului, calea cea mai directă de apropiere dintre două popoare.

Există premise ca relaţiile româno-cipriote să cunoască o evoluţie ascendentă, mai ales dacă luăm în calcul aspiraţiile celor două ţări de a se integra în Uniunea Europeană. De aici provine şi necesitatea de a dezvolta toate domeniile de cooperare, inclusiv în privinţa cooperării pe linia pregătirii pentru aderare, a procesului de negociere, a dezvoltării instituţionale şi a armonizării legislaţiei. În ideea extinderii relaţiilor bilaterale, în acest an am ridicat nivelul românesc de reprezentare diplomatică, prin numirea unui ambasador extraordinar şi plenipotenţiar la Nicosia.

Reporter: Cipru şi România sunt candidate la integrarea în Uniunea Europeană. La Bruxelles se crede că România se află la începutul acestui efort. Când consideraţi că România va fi pregătită din punct de vedere politic şi economic să intre în UE? Există o colaborare cu guvernul cipriot în acest sens?

Adrian Năstase: În baza deciziilor Consiliului European de la Helsinki, din decembrie 1999, la 15 februarie 2000 au fost lansate oficial negocierile de aderare a României la UE, în cadrul primei conferinţe de aderare România–UE la nivel ministerial.

Un moment de referinţă în viitoarea construcţie europeană l-a reprezentat Consiliul European de la Göteborg din iunie 2001, care a statuat ireversibilitatea procesului de extindere a UE, a convenit o perspectivă relativ certă de finalizare a negocierilor cu statele candidate cele mai avansate (sfârşitul anului 2002) şi a asumat obiectivul participării acestora la alegerile pentru Parlamentul European din 2004, în

33

calitate de membre ale UE. A fost, totodată, exprimată solidaritatea cu România şi Bulgaria, în eforturile de aderare la UE. Ca urmare a circumstanţelor favorabile create de Consiliul European de la Göteborg, obiectivul principal pe care România şi-l asumă în prezent constă în deschiderea tuturor capitolelor de negociere în cursul anului 2002 şi încheierea negocierilor de aderare în cursul anului 2004. România speră să semneze tratatul de aderare în cursul anului 2004, astfel încât să poată organiza alegeri naţionale pentru desemnarea propriilor reprezentanţi în viitoarea legislatură a Parlamentului European.

România şi-a propus deschiderea unui număr cât mai mare de capitole de negociere până la sfârşitul preşedinţiei belgiene a UE. Totodată, intenţionează să definitiveze şi să transmită Comisiei Europene, până la sfârşitul acestui an, toate documentele de poziţie.

Guvernul român şi cel cipriot cooperează intens pe linia pregătirii pentru aderare. Recent, la 22 octombrie, o delegaţie de experţi români, condusă de domnul Vasile Puşcaş, ministru delegat, negociator şef, s-a deplasat la Nicosia pentru convorbiri cu domnul George Vassiliou, negociatorul şef cipriot, şi experţii ciprioţi.

Contactele pe această linie au un pronunţat caracter practic, contribuind la optimizarea procesului de negociere cu UE. Reporter: Este România gata să devină membru NATO? România este unul dintre puţinele state din regiune care nu au probleme naţionale şi nu sunt angrenate în conflicte militare. Poate juca ţara dumneavoastră un rol eficient în direcţia realizării condiţiilor pentru o pace permanentă în regiune?

Adrian Năstase: Guvernul României este ferm angajat pe calea integrării în NATO şi decis să acţioneze, la un nivel de implicare maximă, pentru a determina o decizie favorabilă de invitare a ţării noastre să adere la Alianţă cu ocazia summit-ului de la Praga din noiembrie 2002, motiv pentru care am decis să coordonez personal demersurile pentru promovarea candidaturii României la NATO. Demersul românesc de pregătire pentru integrare se bazează, pe de o parte, pe o strategie politică având o structură coerentă iar, pe de altă parte, pe implementarea obiectivelor asumate prin Planul Naţional Anual (PNA) de pregătire a aderării la NATO. 85% din populaţia României se pronunţă pentru integrarea ţării noastre în NATO. Semnificativ este, totodată, şi faptul că 84% dintre militari sprijină fără rezerve aderarea la NATO. Autorităţile române acordă o importanţă deosebită Planului Naţional de Aderare, program menit să contribuie, de o manieră decisivă, la reformarea şi modernizarea societăţii româneşti în ansamblul său. PNA ciclul III (2001–2002) a fost aprobat în şedinţă de guvern. Am dorit, în felul acesta, să transmitem Alianţei semnalul că România este determinată în a se pregăti temeinic pentru aderare. Aprobarea guvernamentală – care nu este obligatorie, din punctul de vedere al Alianţei – indică tocmai importanţa pe care Executivul o acordă pregătirii pentru ca România să devină membru NATO. Guvernul român este hotărât să promoveze măsurile necesare de reformă în domeniul militar: constituirea unei armate mai flexibile şi mai profesionale, interoperabile cu structurile militare ale Alianţei; reorganizarea structurilor de personal şi logistice; un management mai eficient al resurselor; armonizarea cadrului legislativ pe probleme de apărare.

34

În acest sens, acţionăm pentru a asigura resursele financiare necesare realizării reformei în armată. Bugetul MApN a sporit cu 18% faţă de anul precedent, atingând 1 mld. USD. Eforturile autorităţilor române se concentrează, în această perioadă, pe accelerarea procesului de reformă internă, într-o manieră care să garanteze succesul restructurării forţelor armate şi al realizării interoperabilităţii. Suntem conştienţi de faptul că integrarea în NATO depinde, într-o proporţie semnificativă, de relansarea economiei şi aducerea acesteia la un stadiu de dezvoltare care să asigure resursele necesare pentru susţinerea efortului de asimilare şi implementare a normelor şi principiilor promovate de Alianţă.

Deşi mai sunt încă multe etape de parcurs, România a făcut paşi importanţi pe calea pregătirii pentru aderare, fapt evidenţiat prin intensificarea dialogului dintre România şi NATO, îndeosebi cu ocazia derulării procesului de evaluare, de către Alianţă, a modului de implementare a obiectivelor asumate prin PNA ciclul II (2000–2001).

Dintre progresele care au fost evidenţiate, inclusiv de către oficialii NATO, se numără: îmbunătăţirea semnificativă a situaţiei minorităţii rrome şi a copiilor instituţionalizaţi; raporturile României cu statele vecine, care reflectă deplin conduita echilibrată şi matură a autorităţilor de la Bucureşti în context regional; exercitarea cu succes a preşedinţiei în exerciţiu a OSCE; contribuţia de substanţă la dezvoltarea cooperării regionale şi subregionale, îndeosebi prin prisma dinamicii avansate a proiectelor iniţiate de ţara noastră (SEECAP – document comun de evaluare a riscurilor la adresa securităţii în Sud-Estul Europei – a fost menţionat drept unul dintre proiectele de maximă vizibilitate gestionate de România în cadrul NATO, fiind, totodată, menţionat ca o contribuţie importantă la dezvoltarea încrederii şi securităţii regionale în cadrul Comunicatului final al reuniunii Consiliului Nord-Atlantic de la Budapesta, din 30 mai a.c.).

România poate juca şi joacă deja un rol important în realizarea condiţiilor pentru o pace permanentă în regiune. Recent, Parlamentul român a aprobat suplimentarea participării ţării noastre la Forţa de Stabilizare din Bosnia-Herţegovina (SFOR) şi la Forţa de Menţinere a Păcii din Kosovo, Republica Federală Iugoslavia (KFOR), iar contribuţia română, atât în cazul deţinerii preşedinţiei în exerciţiu a OSCE, cât şi în cazul cooperării regionale, este foarte bine cunoscută.

Reporter: Se schimbă priorităţile comunităţii internaţionale după atacurile teroriste împotriva SUA? Adrian Năstase: Evenimentele din 11 septembrie 2001 au avut efecte perceptibile în plan internaţional. Consolidarea unei largi coaliţii internaţionale de luptă împotriva terorismului constituie un proces salutar, care evoluează în mod satisfăcător. Ne pare bine că putem remarca o apropiere importantă între NATO şi Rusia, între SUA şi Rusia, catalizată de obiectivul comun al combaterii terorismului.

Credem că aceste evoluţii vor avea un efect pozitiv asupra întregului sistem de relaţii internaţionale.

Ca viitori membri ai Alianţei, urmărim cu atenţie evoluţia NATO şi considerăm că evenimentele tragice din SUA ar putea accelera procesul de extindere.

Este posibil ca NATO să evolueze către o alianţă cu misiune globală şi nu restrânsă la spaţiul euroatlantic, pentru că ameninţările la adresa acestui spaţiu pot avea surse în 35

afara sa. De asemenea, s-ar putea pune un accent mai mare asupra apărării teritoriale, conform articolului V al Tratatului de la Washington. În ceea ce priveşte apărarea teritorială, credem că România poate avea şi în acest domeniu o contribuţie importantă.

Apreciem că decizia NATO de a invoca articolul V al Tratatului de la Washington, pentru prima dată în istoria Alianţei, ca răspuns la un atac terorist, constituie semnalul unei reaşezări în ordinea de priorităţi a Alianţei. Se va realiza, cu siguranţă, la nivelul NATO o reevaluare a problemei terorismului, care va avea ca rezultat o nouă linie de conduită a organizaţiei.

Reuniunea NAC3 de la Bruxelles din decembrie 2001 va avea în centrul atenţiei adaptarea Alianţei la noile ameninţări la adresa securităţii cu impact atât asupra Conceptului Strategic al NATO, cât şi asupra mecanismelor concrete de răspuns la aceste ameninţări.

Va fi cu siguranţă un război îndelungat, dus însă cu alte mijloace decât cele clasice, în care cooperarea în domeniul schimbului de informaţii va căpăta noi dimensiuni, împotriva unui adversar invizibil, pentru care nu există niciun fel valori morale, gata oricând să recurgă la acte criminale, sacrificând vieţi omeneşti nevinovate şi provocând distrugeri materiale uriaşe.

Reporter: Care este contribuţia României la lupta împotriva terorismului internaţional?

Adrian Năstase: România s-a aflat din prima clipă alături de SUA şi de statele membre NATO în condamnarea actelor teroriste din SUA. Răspunsul României la apelul SUA şi al NATO de sprijin în combaterea terorismului a fost ferm şi clar; răspunsul României a fost firesc, de solidaritate cu SUA şi cu Alianţa; mai mult, această solidaritate a fost demonstrată în mod concret, prin rapiditatea reacţiilor autorităţilor de la Bucureşti şi prin măsuri concrete. România şi-a adaptat rapid agenda politico-militară la evoluţiile din plan internaţional.

Măsurile concrete adoptate de România au inclus: - Deciziile CSAT din 13 septembrie 2001 de a pune la dispoziţia SUA şi a NATO o echipă de căutare şi salvare şi de a se alătura NATO în acţiunile de combatere a terorismului internaţional; - Hotărârea Parlamentului privind participarea României, împreună cu statele membre ale Alianţei, la acţiunile de combatere a terorismului internaţional, 19 septembrie 2001; - Formarea Comitetului interministerial pentru situaţii de criză; - Includerea, în Planul Naţional Anual de pregătire a aderării României la NATO, a unor măsuri şi obiective referitoare la cooperarea internaţională în combaterea terorismului; - Punerea în aplicare, cu maximă rapiditate, a mecanismelor legislative şi procedurale de răspuns la solicitările Aliaţilor.

Aceste măsuri au fost receptate într-un mod deosebit de favorabil de comunitatea internaţională. Deşi toate statele candidate au oferit sprijinul lor pentru operaţiunile de retaliere pe care le va întreprinde SUA, numai România şi Bulgaria au 3

Consiliul Nord Atlantic (NAC) – forul decizional al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Fiecare stat membru este reprezentat în NAC printr-un ambasador permanent.

36

prezentat oferte concrete, fiind amintit că aceste două ţări au contribuit în acelaşi mod într-o măsură importantă la efortul aliat în criza din Kosovo.

Reporter: În prezent există iniţiative pentru soluţionarea problemei cipriote.

România are relaţii internaţionale importante. Consideraţi că România poate folosi aceste relaţii pentru a contribui la soluţionarea problemei cipriote?

Adrian Năstase: România a fost şi rămâne consecventă în susţinerea ideii conform căreia soluţionarea problemei cipriote trebuie realizată în concordanţă cu legislaţia internaţională, cu tratatele şi acordurile în vigoare, cu rezoluţiile pertinente ale ONU şi, mai ales, în interesul celor două comunităţi din insulă. În acest sens, considerăm că există premisele unei soluţionări a problemei cipriote în cadrul favorabil creat de ONU, cu condiţia unei participări active şi a prezentării unor propuneri de substanţă, participare pe care suntem dispuşi s-o salutăm şi s-o încurajăm.

Reporter: Care sunt priorităţile guvernului la 12 ani de la Revoluţie?

Adrian Năstase: Priorităţile noastre rămân în continuare legate de economie – consolidarea economiei de piaţă, menţinerea unui ritm ascendent de creştere economică, accelerarea procesului de privatizare, impulsionarea procesului investiţional şi perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional. În acelaşi timp, avem în vedere şi dimensiunea socială a guvernării, încercând să găsim soluţiile cele mai bune pentru a rezolva problemele sociale ale categoriilor defavorizate. La sfârşitul mandatului actualei guvernări, România trebuie să aibă o economie de piaţă viabilă, care să posede capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din interiorul UE. De aceea, încă de la început politica noastră a fost foarte clară, în direcţia consolidării unei situaţii stabile a proprietăţii, dinamizării procesului de privatizare şi modernizării economice.

Politica internă şi cea externă a unei ţări constituie un continuum; nu se poate crea o ruptură între ceea ce realizăm pe plan intern – politic, economic şi instituţional – şi politica externă pe care o promovăm. O diplomaţie lipsită de suportul unor reforme interne substanţiale nu este credibilă, aduce mult cu demagogia şi, în consecinţă, nu este nici eficace. Aprecierile din exteriorul ţării cu privire la eforturile care se fac sunt pozitive. Avem, fără îndoială, aşteptări care sunt remarcate în exteriorul ţării cu aceeaşi acurateţe ca şi în interiorul ei. Dar eforturile noastre sunt înţelese, aşa cum sunt înţelese şi dificultăţile pe care le întâmpinăm. Guvernul se bucură de sprijin intern şi pot spune că, în contactele externe pe care le-am avut, am constatat simpatie şi înţelegere pentru ceea ce încercăm să facem şi pentru ceea ce am realizat în perioada care a trecut de la preluarea guvernării.

Reporter: Este planificată o vizită oficială în Cipru?

Adrian Năstase: Pentru perioada imediat următoare nu este planificată o vizită oficială în Cipru, dar suntem dispuşi să sporim numărul contactelor oficiale, în avantajul reciproc al ambelor ţări.

37

„Lărgirea Uniunii Europene va fi un semnal de unificare a Europei“ Interviu acordat unui grup de ziarişti străini4 Trieste, 22 noiembrie 2001

Reporter: Prima întrebare este legată de modul în care s-a desfăşurat întâlnirea dv. cu domnul premier Berlusconi5.

Adrian Năstase: Întâlnirea a fost foarte caldă, a fost, practic, o întâlnire de familie. Am avut plăcerea să-l întâlnesc pe domnul Berlusconi înainte de alegerile de acum un an şi am vorbit de multe ori la telefon. Suntem într-o situaţie foarte bună, în sensul că relaţia politică s-a desfăşurat foarte bine în ultimul an, iar relaţia economică, de asemenea, a evoluat excelent. Italia este pe locul întâi în ceea ce priveşte schimburile comerciale ale României. Anul acesta, schimburile comerciale bilaterale vor fi de peste 5 miliarde de dolari. Sunt mai mult de zece mii de societăţi mixte italiene în România, sunt investiţii de aproape o jumătate de miliard de dolari. Foarte mulţi oameni de afaceri din zona de nord a Italiei sunt prezenţi în România, în special în Banat şi în zona de vest.

Aceste lucruri, ca şi comunitatea noastră latină, interesul comun pentru Balcani şi pentru flancul de sud al NATO fac ca relaţia noastră să fie destul de caldă şi foarte importantă.

Reporter: Puteţi să ne spuneţi temele despre care aţi discutat astăzi?

Adrian Năstase: Am discutat despre dorinţa noastră de a avea susţinerea Italiei în legătură cu eliminarea vizelor pentru călătoriile în ţările spaţiului Schengen, începând cu 1 ianuarie 2002 şi am confirmarea, în continuare, din partea domnului prim-ministru Berlusconi că Italia va sprijini România în această direcţie. Am discutat despre lărgirea NATO şi summit-ul de la Praga din 2002 şi despre dorinţa României de a fi acceptată ca membru al Alianţei Nord-Atlantice şi am confirmarea domnului primministru Berlusconi că Italia va sprijini acest demers. Am discutat despre viitorul Europei şi despre lărgirea Uniunii Europene şi suntem de acord că procesul de lărgire, care va însemna, în mare măsură, un semnal de unificare a Europei, trebuie să presupună stabilirea unui calendar foarte clar nu numai pentru zece ţări, ci pentru toţi, incluzând România şi Bulgaria. Din acest punct de vedere, sperăm să avem susţinerea Italiei la Consiliul European.

De asemenea, am discutat despre relaţiile bilaterale dintre România şi Italia.

Domnul prim-ministru a acceptat să facă o vizită în România în primul trimestru al anului viitor şi, din acest punct de vedere, consider că prin această vizită şi prin oamenii de afaceri care îl vor însoţi în România, vom putea da un semnal pentru lansarea şi mai puternică a parteneriatului strategic între România şi Italia, lansat în urmă cu patru ani. De asemenea, am discutat despre diverse proiecte economice, dar mai ales despre domenii în care am vrea să avem sprijinul firmelor italiene, urmând 4 Cu ocazia participării la summit-ul şefilor de guverne ai ICE (Iniţiativa Central-Europeană).

Iniţiativa Central Europeană (ICE) este o formă de cooperare regională care reuneşte 18 state: Albania, Austria, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Cehia, Croaţia, Italia, Macedonia, Republica Moldova, Muntenegru, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Serbia, Ucraina, Ungaria.

5 Silvio Berlusconi – prim-ministru al Italiei (10 mai 1994–17 ianuarie 1995; 11 iunie 2001–17 mai 2006; 8 mai 2008-prezent); ministru de Externe (6 ianuarie–14 noiembrie 2002).

38

să-i trimit domnului prim-ministru, în următoarele două săptămâni, un aide-memoire vizând toate aceste domenii.

Reporter: România are interes de a dezvolta raporturile economice cu Italia, care este un partener al dv. Vă gândiţi la intervenţia unui sector particular special italian în România?

Adrian Năstase: În acest moment, în mare măsură, colaborarea economică şi schimburile comerciale vizează industria uşoară. În România sunt, însă, numeroase proiecte în domeniul IT. Sunt, de asemenea, proiecte importante în domeniul construcţiilor şi în ceea ce priveşte mobilierul. Aş spune că acestea sunt până în prezent cele mai importante domenii în care sunt schimburi importante între România şi Italia. Există, însă, şi alte domenii speciale, cum ar fi colaborarea cu firma ANSALDO pentru centrala nucleară de la Cernavodă, dar şi industria de apărare, agricultura şi multe, multe altele.

Reporter: Pot să ajute aceste schimburi la integrarea în Uniunea Europeană a României?

Adrian Năstase: Aici este un cadru destul de interesant pentru a pune în legătură ţările membre ale Uniunii Europene cu ţările candidate, cu ţările care nu sunt încă membre, deci este un mecanism de adaptare, care ajută din punctul de vedere al măsurilor concrete, care se referă la uniformizarea spaţiului economic, politic şi comercial. De aceea, iniţiativa şi leadership-ul italian contează foarte mult şi planul de acţiune pentru anul următor este foarte ambiţios. Am să vă dau ca exemplu sprijinul pentru un proiect de infrastructură feroviară din România. Sunt multe alte proiecte, unele care ţin de criteriile politice, altele sunt legate de acţiuni în domeniul economic şi comercial.

Reporter: Aţi vorbit un pic de problema vizelor pentru cetăţenii români în spaţiul Schengen. În urmă cu nişte ani, a fost un important flux de persoane care veneau în Italia. Care este situaţia actuală şi care sunt garanţiile pe care România poate să le ofere împotriva imigraţiei ilegale?

Adrian Năstase: Situaţia imigraţiei ilegale s-a reglementat chiar în condiţiile în care există cerinţa vizelor. Important pentru viitor este să încurajăm pe cei care sunt de bună credinţă şi care vor să călătorească, fie ca turişti, fie să-şi organizeze întâlniri cu oameni de afaceri occidentali, iar, pe de altă parte, trebuie pedepsiţi cei care nu respectă regulile. Noi am stabilit nişte reguli foarte dure pentru cei care încalcă legea: suspendarea paşaportului pentru o perioadă lungă de timp; am stabilit pedeapsa cu închisoarea pentru cei care trec ilegal nu numai frontiera română, dar orice frontieră; am adoptat cu cele mai multe dintre ţări tratate de readmisie, astfel încât cei care se găsesc fără un statut legal pe teritoriul unei alte ţări să fie predaţi în mod automat de către autorităţile statului respectiv autorităţilor române.

Am discutat cu domnul prim-ministru Berlusconi şi această chestiune şi l-am asigurat că, dacă mai sunt şi alte chestiuni tehnice, care mai trebuie puse la punct, suntem gata să le rezolvăm.

Reporter: România este cea mai mare ţară din Sud-Estul Europei.

Cooperarea Italiei cu România este în creştere. Cum credeţi că această cooperare dintre Italia şi România poate să favorizeze pacea în Balcani?

Adrian Năstase: În ultimii zece ani, zona balcanică a fost foarte agitată. România a fost ţara cea mai stabilă în această perioadă. Într-adevăr, după dezmembrarea Iugoslaviei, România a rămas ţara cea mai mare din zonă. În momentul de faţă, nu sunt probleme 39

explozive în Balcani, dar există încă un potenţial latent. De aceea, România şi Italia, ca ţări importante pentru flancul sudic al NATO, sunt egal interesate în asigurarea păcii şi rezolvarea zonei Balcanilor, ceea ce, în mare măsură, poate să reprezinte un astfel de instrument. M-am întâlnit chiar în această dimineaţă – l-am văzut aici în hotel şi am vorbit – cu prim-ministrul Iugoslaviei. Cred că şi Iugoslavia democrată poate să fie implicată cu un rol deosebit de pozitiv în procesului de pace. De aceea, cred foarte mult în rolul pe care ţările noastre pot şi trebuie să-l aibă în ceea ce priveşte evoluţiile din Balcani.

Reporter: Multe state occidentale se gândesc şi sunt favorabile aderării Rusiei. Cum gândiţi dv. noua situaţie a Rusiei?

Adrian Năstase: Am urmărit cu mare atenţie evoluţiile în relaţia dintre Rusia şi NATO sau dintre Rusia şi Statele Unite sau alte ţări membre ale Alianţei.

Deocamdată, chiar dacă este vorba de o evoluţie, trecerea de la sistemul 19+1 la sistemul 20, aşa cum este sugerat, nu se pune încă problema, din câte am înţeles eu, a integrării Rusiei în NATO. Este vorba de o relaţie de parteneriat, care poate să presupună inclusiv participarea la acţiuni militare împreună. Noi sperăm ca România să devină membru al NATO cu ocazia summit-ului de la Praga de anul viitor şi apreciem faptul că relaţia dintre Rusia şi NATO nu va presupune un blocaj în ceea ce priveşte lărgirea NATO. Reporter: Cum vedeţi problema terorismului internaţional, există riscuri în România în această problemă?

Adrian Năstase: Lupta împotriva terorismului internaţional este o luptă comună, o luptă a tuturor ţărilor care împărtăşesc aceleaşi valori. România a acceptat, la nivelul Parlamentului, la nivelul guvernului, nevoia de a sprijini logistic şi cu infrastructura necesară această luptă. România a deschis spaţiul aerian, maritim şi terestru pentru operaţiunile necesare împotriva terorismului internaţional. De asemenea, România s-a aliniat politicii internaţionale de blocare a operaţiunilor economice, financiare care ar putea sprijini grupări teroriste şi guvernul a adoptat de curând o ordonanţă de urgenţă care să permită blocarea conturilor în eventualitatea unor situaţii limită. Totodată, există colaborare şi între serviciile de informaţii din România şi Italia sau între România şi alte ţări NATO. Schimbul de informaţii este, probabil, unul dintre elementele cele mai importante în ceea ce priveşte lupta împotriva terorismului internaţional. Desigur, dacă vor fi şi alte solicitări, România este gata să colaboreze cu prietenii şi aliaţii săi.

40

„Sărăcia reprezintă inamicul absolut al libertăţii“ Interviu acordat postului de televiziune „Public“6 Paris, 29 noiembrie 2001

Reporter.: Domnule Adrian Năstase, ce se poate spune că a mai rămas din Revoluţia din decembrie?

Adrian Năstase: Revoluţia română, revoluţia în general din Europa de Est a reprezentat un punct de plecare. Într-un anumit sens ea nu s-a terminat.

Ceea ce noi numim tranziţie reprezintă de fapt revoluţia care continuă.

Revoluţia a reprezentat începutul unui proces de schimbare, de transformare a structurii sociale, economice, a mentalităţii, deschiderea unui proces de reunificare a Europei.

Revoluţia din Europa de Est a reprezentat un punct final al divizării Europei, a unei divizări ideologice, a unei divizări din punctul de vedere al pieţii. Pentru România, revoluţia a reprezentat, de asemenea, o schimbare a culturii şi a clasei politice, a regimului politic, a politicilor de corporaţie. A reprezentat o şansă pentru o anumită generaţie, din care fac parte şi eu. Revoluţia a reprezentat de asemenea un moment în care o serie de persoane s-au uitat spre trecut şi au încercat să-l impună pe acesta prezentului. Pentru alţii, revoluţia a reprezentat o manieră de a privi spre viitor.

Reporter: Libertatea pe care aţi câştigat-o, pe care România a câştigat-o, reprezintă oare achiziţia cel mai greu de păstrat?

Adrian Năstase: În momentul revoluţiei nu ştiam dacă democraţia este cea mai importantă sau dacă reforma economică. S-a considerat că reforma economică este cea mai importantă.

Reporter: A reprezentat acest lucru o eroare?

Adrian Năstase: Eu aşa cred. Din punctul meu de vedere reforma economică, mai ales într-un stat sau într-o regiune săracă, trebuie însoţită neapărat de o largă susţinere populară.

Fără să înţelegem nivelul suportabilităţii sociale, riscăm să creăm un fel de avangardă care se pierde, care pierde contactul cu populaţia. Libertatea reprezintă libertatea opţiunii, a exprimării, dar, destul de des, oamenii şi-au dat seama că libertatea este importantă în momentul în care dispui de resurse necesare pentru a trăi.

Deci, într-un anumit sens, sărăcia reprezintă inamicul absolut al libertăţii.

Reporter: Dar acest lucru reprezintă şi libertatea României de a candida pentru includerea în Uniunea Europeană. Uniunea nu este cumva prea exigentă cu România şi cu celelalte state candidate? Pentru că acest lucru presupune o serie de sacrificii suplimentare.

Adrian Năstase: Acest lucru reprezintă un examen pe care trebuie să-l trecem. Dacă acest lucru reprezintă o chestiune tehnică, există bineînţeles, dificultăţi.

Dacă este o problemă de opţiune politică, atunci România, ca şi celelalte zece candidate, are vocaţia de membru al acestei familii europene.

6

Canalul de televiziune al Parlamentului francez.

41

Reporter: Acest lucru reprezintă o misiune dificilă sau imposibilă, cea pe care v-aţi asumat-o şi pe care o îndepliniţi de aproape un an?

Adrian Năstase: Este o misiune dificilă, adevărat, dar nu una imposibilă. Este important să beneficiem de susţinerea populară, există mult mai multă încredere în noi în interiorul ţării şi mult mai multă credibilitate în exterior.

Avem prieteni, în primul rând Franţa. Cred că este un pariu pe care îl vom câştiga.

42

„De ce România şi Bulgaria să aibă sentimentul că rămân în afară?“ Interviu acordat postului „Radio France International“ Paris, 30 noiembrie 2001

Reporter: Ministrul de Externe francez, Hubert Védrine7, a afirmat că nu e o mare diferenţă între a integra 10 state şi a integra 12. Cum priviţi raportarea sa la problema lărgirii UE? Adrian Năstase: Domnul ministru Védrine a avut meritul de a arăta că, în definitiv, discuţia ca atare păstrează încă anumite ambiguităţi şi apelul său pentru coerenţă în ceea ce priveşte abordarea viitoare a fost extrem de util şi solicită o reflecţie responsabilă din partea liderilor europeni. În esenţă, domnul Védrine a spus că, dacă este vorba de o abordare tehnică, atunci fiecare ţară va trebui să dea dovadă de performanţe proprii, să arate în negocieri individuale felul în care reuşeşte să îndeplinească criteriile respective. Atunci de ce zece ţări? Este de presupus că acestea sunt toate identice, aleargă cu aceeaşi viteză. Este greu de crezut. Este evident că există o diferenţă şi atunci de ce zece şi nu douăsprezece? Şi de aici întrebarea pe care a pus-o domnul Védrine şi care mi se pare extrem de bine venită.

Dacă trecem la o abordare politică, atunci de ce zece ţări şi nu douăsprezece, pentru că semnalul politic este acela al reunificării Europei după căderea comunismului. De ce România şi Bulgaria să aibă sentimentul că rămân în afară?

Este vorba, în definitiv, de o problemă geopolitică, este vorba de o chestiune cantitativă, de clienţii politici ai unei puteri sau alteia în Europa şi este vorba, în definitiv, chiar de o problemă morală, pentru că România a plătit destul de greu aranjamentele postbelice. România a plătit, în primul rând, cu o paranteză istorică de 50 de ani de comunism şi nu a fost întrebată nici după al Doilea Război Mondial care ar trebui să fie destinul său, locul său, unde să se afle, pe stânga sau pe dreapta pe palierul ideologic.

De aceea, ar fi stupid ca România să plătească încă o dată un preţ pentru ceea ce nu ea a hotărât. Practic, punctul de vedere francez, exprimat de altfel nu numai de domnul Védrine, dar şi la întâlnirile pe care le-am avut cu preşedintele Republicii, cu prim-ministrul, cu preşedintele Senatului, cu preşedintele Adunării Naţionale, cu responsabili importanţi din partidele de opoziţie din Franţa, toţi mi-au spus acelaşi lucru, toţi au sprijinit un punct de vedere clarificator legat de un eveniment istoric, european. În definitiv, de ce să facem doar o discuţie academică despre viitorul Europei când putem să avem o discuţie responsabilă, în contextul lărgirii europene?

Sunt mulţumit de întâlnirile pe care le-am avut, de mesajele pe care le-am primit, de felul în care Franţa, în acest moment de răscruce pentru continent, în acest început de mileniu, a contribuit la dezbaterea privind politica europeană.

7

Hubert Védrine – ministru de Externe al Franţei (2 iunie 1997−6 mai 2002).

43

Reporter: Spuneaţi şi ieri, de altfel – această idee o susţineaţi foarte bine în conferinţa de la Senat – că este probabil momentul să schimbăm puţin optica chiar despre Uniunea Europeană. Iată, dacă o decizie politică a hotărât, la un moment dat, ca România să fie în lagărul comunist, fără ca românii să fie întrebaţi, de ce nu ar fi o asemenea decizie politică de dorit actualmente pentru ca să se decidă integrarea realmente a României în UE, aşa cum, de altfel, românii o doresc. Însă, pe de altă parte, nu trebuie să uităm că dincolo de faptul că se va pune accentul pe o decizie politică, există şi nişte factori economici care sunt mai grei decât orice şi, de altfel, nu este un secret pentru nimeni că Germania a avut foarte multe reticenţe în această privinţă, pentru că ea şi-a pus mai degrabă decât alţii întrebarea – cine plăteşte pentru cine?

Adrian Năstase: Putem să discutăm cine plăteşte fiecare convorbire telefonică, dar putem să punem întrebarea cine plăteşte pentru centrala telefonică.

Preţul, costurile pot fi evaluate extrem de diferit, depinde la ce ne raportăm. Fie că se plăteşte pentru pregătirea pentru aderare, fie că se plăteşte după aderare… Poate costurile ar fi mult mai mici în aceste condiţii. Dacă vom lua situaţia Greciei, a Spaniei, a Portugaliei …

Reporter: La momentul respectiv…

Adrian Năstase: …la momentul respectiv, putem să înţelegem foarte multe lucruri. Dar germanii, din câte am văzut din poziţia exprimată astăzi de cancelarul Schröder în ziarele franceze, aşa cum este reluată cel puţin în ziarele din Franţa, nu ar fi împotrivă. Eu cred că dezbaterea ca atare nu a avut loc într-un mod foarte serios.

Până la urmă, niciuna din marile ţări europene nu are ceva împotrivă. Am impresia că mai degrabă asistăm la un moment la care discuţia care avusese loc la nivelul funcţionarilor este preluată de nivelul oamenilor politici, ceea ce mi se pare extrem de pozitiv.

Reporter: Într-adevăr, s-ar putea ca România să fi declanşat o largă conştientizare a necesităţii de a se trece la o nouă etapă politică. Pe de altă parte, însă, domnule prim-ministru, nu putem să nu observăm faptul că în toate rapoartele, dincolo de dorinţa noastră de a le ignora puţin şi de a le atenua gravitatea, în toate rapoartele România este, la multe capitole, sever criticată şi, în acelaşi timp, dv., care aţi avut o tribună liberă în ziarul „Le Monde“ cu câteva săptămâni în urmă… vă semnalez faptul că ziarul „Le Monde“ pune problema justiţiei, pune problema raportului între politică şi justiţie în România şi atâtea alte probleme, problema securităţii graniţelor… Sunt probleme foarte concrete pe care şi le pune Uniunea Europeană.

Adrian Năstase: Sigur. Depinde cum ne raportăm la o anumită realitate. Eu pot să vă spun, pe de altă parte, că România a avut cea mai mare dinamică, cea mai bună dinamică între ţările candidate. România a avut anul acesta o creştere economică de 5%. România a reuşit să pornească un proces foarte ambiţios de dezinflaţie.

România a reuşit să menţină un deficit bugetar de 3,5% anul acesta, a adoptat un buget pentru anul viitor cu un deficit de 3%. România a reuşit, după negocieri 44

foarte dure cu Fondul Monetar Internaţional, să confirme acest acord la Washington.

România are note mult mai bune din partea agenţiilor de rating. Dacă privim dinamic aceste lucruri, sunt motive de încurajare. Sigur că sunt foarte multe lucruri de rezolvat.

Justiţia şi politica? Daţi-mi voie să vă spun, cu uşoară uimire: am dat ordin de curând să facem o evaluare, să vedem câte dintre procesele pe care le are guvernul au fost câştigate de guvern sau de către cei cu care noi ne-am judecat, şi vreau să spun că, cel puţin într-o primă evaluare în şedinţa de guvern, noi nu reuşim să câştigăm niciun proces. Asta înseamnă că justiţia nu este independentă? Poate că da, sub un anumit aspect, dar în niciun caz că nu este independentă datorită faptului că este dependentă faţă de guvern, din moment ce noi nu reuşim să câştigăm niciun proces la Curtea Supremă de Justiţie.

Vreau să avem aceste date, le vom pune la dispoziţia publicului. Dar am impresia că există foarte multe temeri pe care ar trebui să le contracarăm.

Reporter: Subliniaţi, tot ieri, în conferinţa de la Senat, ideea că românii ar încasa foarte greu frustrarea de a fi în afara Uniunii Europene; atâta vreme cât majoritatea românilor este pentru integrarea în Uniunea Europeană, se consideră europeni. De fapt, se pune pentru prima dată problema a rămâne dincolo, în deşertul petardelor, sau a intra în Uniune. În această privinţă, trebuie să semnalăm totuşi că imaginea României este, în continuare, extrem de negativă. Nu amintesc de faptul că despre România vorbesc numai reportaje negative, dar şi aceşti cerşetori, aceste prostituate care există în continuare în România… Desigur, nu este politica guvernului – dar, în acelaşi timp, guvernul nu propune altă imagine. Scriitorul nu poate să meargă la conferinţe, sculptorul nu-şi poate transporta sculpturile, nu are bani, echipa de teatru nu are bani să meargă în Occident, să propună o altă imagine despre România.

Recent, preşedintele Iliescu a lansat promisiunea unui program ambiţios, inclusiv reconstituirea Institutului Român pe modelul lui British Council. Ce se poate face concret în aceste zile pentru îmbunătăţirea imaginii României?

Adrian Năstase: Este o discuţie foarte lungă, nu cred că o să am timpul necesar, din cauza constrângerilor de timp de la postul dv. de radio, să vă dau toate explicaţiile, dar vreau să vă spun, între altele, că am hotărât împreună cu domnul preşedinte Poncelet8 să organizăm un Semestru al Culturii Române în Franţa, într-o perioadă foarte scurtă, şi cred că lucrul acesta va fi important. În ceea ce priveşte felul în care poate fi sprijinită dimensiunea culturală, de curând a avut loc la Bucureşti relansarea Salonului oficial de pictură, de artă. Tot de curând, în România a avut loc Festivalul Enescu, un eveniment excepţional. Zilele acestea, s-a desfăşurat Festivalul Caragiale. Sunt enorm de multe lucruri care se petrec. Sigur că sunt multe lucruri care ar trebui să se întâmple mai bine, sunt absolut de acord, dar aici cred că este interesul nostru comun de a găsi soluţiile adecvate.

8

Christian Poncelet – politician francez de orientare conservatoare; preşedinte al Senatului Franţei timp de zece ani (1998–2008).

45

Reporter: Ultima întrebare. Ascultătorii noştri ne-au solicitat să vă punem o întrebare. România a semnat, cel puţin cu Franţa, un acord în privinţa securităţii sociale pe care nu îl aplică. În mod concret, cetăţeni francezi de origine română care au lucrat în România nu pot beneficia de pensia la care ar avea dreptul, probabil pentru că România nu are fondurile necesare.

Adrian Năstase: Este o problemă pe care ar trebui să o vedem mai îndeaproape. Eu nu am să risc să vă răspund fără să fiu bine documentat. Mi se pare firesc ca cei care au contribuit pentru pensiile sociale – este o chestiune de principiu – să beneficieze de acestea oriunde s-ar afla, este dreptul lor. Ştiu că aceeaşi problemă există în Grecia, există în Israel. Să-mi daţi voie să văd această chestiune când voi ajunge acasă.

Reporter: Vă mulţumesc foarte mult!

46

„E timpul să veniţi în România, unde există stabilitate politică şi legislativă“ Interviu acordat postului de radio „Europe 1“ Paris, 30 noiembrie 2001

Reporter: Bună ziua!

Adrian Năstase: Bună ziua!

Reporter: Bine aţi venit, în direct la „Europe 1“ şi în Franţa. Aici, în această ţară, vă simţiţi ca la dumneavoastră acasă.

Adrian Năstase: Este adevărat, mă simt foarte bine aici şi datorită originilor noastre comune, graţie limbii franceze care ne leagă, precum şi datorită valorilor comune pe care le împărtăşim.

Reporter: Domnule Adrian Năstase, de unde vine ataşamentul dumneavoastră personal pentru Franţa, aţi trăit aici?

Adrian Năstase: Nu, am avut unele legături excepţionale cu lumea juridică franceză: în calitate de profesor de drept internaţional am organizat mai multe colocvii în ultimele decenii.

Reporter: Şi aţi venit la Paris?

Adrian Năstase: Da, am venit de mai multe ori la Paris, la Sorbona, unde m-am întâlnit cu dl decan Colliard, care era profesor, precum şi cu alte cadre universitare. Îmi place mult Franţa, ca tuturor românilor, de altfel.

Reporter: Şi la Paris aţi venit, deci, înainte de a deveni persoana oficială care sunteţi acum.

Adrian Năstase: Ne-a plăcut dintotdeauna Parisul; de altfel, se spunea că Bucureştii erau Micul Paris. Avem tradiţii comune formidabile de arhitectură, de pictură, de artă, în general.

Reporter: Aş dori să vă pun o întrebare personală, pe care mulţi şi-au pus-o: există oare o legătură între Adrian Năstase şi Ilie Năstase, care a venit şi aici să vă salute, care vă însoţeşte?

Adrian Năstase: În primul rând există o legătură de prietenie: suntem prieteni buni, ne cunoaştem de mult timp, am avut chiar experienţe comune în politică…

Reporter: În tenis…

Adrian Năstase: Şi în tenis; Ilie Năstase este un om deosebit, o persoană care reprezintă foarte bine România.

Reporter: De la cel de-al Doilea Război Mondial, domnule Năstase, popoarele Europei de Est şi Centrale au suferit mult. România a cunoscut comunismul, dictatura naţionalistă a lui Ceauşescu. Spuneţi, în privinţa ţării dumneavoastră, pentru că rănile nu s-au vindecat complet: „nu putem uita“, dar aţi iertat?

Adrian Năstase: Într-adevăr, cred că este singurul mod în care putem concepe viitorul Europei, viitorul ţării noastre, pentru că am suferit o anumită istorie după al Doilea Război Mondial, chiar şi înainte. Am suportat consecinţele acestor evenimente istorice, care se cunosc, şi sperăm că nu vom fi din nou pedepsiţi. Au fost evenimente istorice care nu au depins de noi, ne-au fost impuse.

Reporter: Da, dv., românii, vă simţiţi cam singuri.

47

Adrian Năstase: Aşa este. Am avut acest sentiment de mai multe ori în cursul istoriei şi sperăm că, de această dată, nu va mai fi cazul.

Reporter: Este pe cale să reînceapă o mare dezbatere în legătură cu extinderea Uniunii Europene. Comisia de la Bruxelles nu a reţinut România şi Bulgaria printre ţările care ar putea adera peste trei ani. Unii spun că pentru România acest eveniment va avea loc peste şapte ani sau şase ani. Domnul Hubert Védrine a explicat că Franţa nu vede o mare diferenţă între aderarea a 10 ţări şi aderarea a 12 ţări. Pentru dumneavoastră este important, aveţi sentimentul, venind aici, că Franţa vă susţine?

Adrian Năstase: Franţa ne susţine. Am avut ocazia să-i întâlnesc pe domnul preşedinte al Republicii, pe domnul prim-ministru, precum şi alte persoane oficiale.

Pot să spun că Franţa, cu toată elita sa politică, susţine România. Aş spune chiar mai mult, Franţa susţine o poziţie de principiu care este foarte importantă. În fapt, când vorbim despre extindere, vorbim despre reconstrucţia Europei şi dacă încercăm să folosim dimensiunea politică în aceste dezbateri, este dificil să înţelegem de ce 10 ţări şi nu 12.

Reporter: Se spune că există întârzieri economice, există nişte criterii economice.

Adrian Năstase: Într-adevăr, apelul domnului Védrine era un apel la coerenţă: fie se foloseşte criteriul tehnic şi, în acest caz, fiecare ţară trebuie să răspundă pentru performanţele sale, să-şi negocieze problemele, fie se foloseşte criteriul politic şi, în acest caz, mesajul ar trebui să fie foarte clar: România ar trebui să fie inclusă.

Reporter: Şi peste cât timp? Ştiu că aveţi o creştere de 5%, o apreciere bună făcută recent de FMI, o politică mai degrabă liberală, evitând excesele liberale. Dar în cât timp aţi putea recupera aceste întârzieri?

Adrian Năstase: Cred că România a avut în acest an cele mai bune rezultate dintre ţările candidate: o creştere de 5%, acordul cu FMI, rata şomajului 8%, un deficit bugetar de 3,5%. O politică foarte înţeleaptă şi sunt convins că vom avea rezultate durabile.

Reporter: Domnule prim-ministru, în trei zile, la Paris, aţi întâlnit antreprenori, oameni de afaceri. Ce le spuneţi ca ei să aibă încredere în ţara dumneavoastră?

Adrian Năstase: Este simplu, le spun: e timpul să veniţi în România, unde există stabilitate politică, stabilitate legislativă şi un climat prietenesc pentru investitori. România este o ţară unde puteţi, chiar dacă nu vorbiţi limba ţării, să înţelegeţi titlurile articolelor din ziare, este o ţară în care vă simţiţi ca la dumneavoastră acasă.

Reporter: Şi dacă ei ar putea remarca, după cum se spune, că Bucureştii fac parte, împreună cu Berlinul, dintre oraşele-capitale care se transformă foarte repede şi care sunt ca nişte şantiere?

Adrian Năstase: Într-adevăr, există o dezvoltare excepţională. România reprezintă, totuşi, ţara cea mai mare din Balcani şi, în orice caz, dintre ţările candidate,

48

a doua ca mărime, după Polonia. Este o ţară cu resurse excepţionale, cu un potenţial intelectual deosebit.

Reporter: Un portret excepţional al ţării dumneavoastră. Aveţi un guvern care este tânăr, căutaţi să modernizaţi ţara, dar, întrucât veniţi de foarte departe, pe ce reforme insistaţi?

Adrian Năstase: Înainte de toate, reforma economică, necesitatea privatizării, clarificarea conceptului de proprietate, dar în acelaşi timp şi o protecţie socială, care să poată suporta reformele, o politică bipartizană în ceea ce priveşte obiectivele de politică internaţională.

Reporter: Şi ascultaţi opoziţia?

Adrian Năstase: Îi ascultăm, recent au depus mai multe moţiuni în Parlament, unde ne întâlnim pentru a discuta moţiunile simple pe anumite obiective ale politicii guvernului.

Reporter: În România vă simţiţi mai aproape de Germania, de Franţa, de Europa?

Adrian Năstase: În România se poate vorbi despre aceste subiecte în limba franceză, pentru că este normal, datorită unei culturi generale venită din istorie, a culturii legislative… Şi Germania reprezintă un partener important din punct de vedere economic.

Reporter: Spuneţi că limba franceză e încă majoritară ca limbă străină?

Adrian Năstase: Într-adevăr, este mesajul pe care l-am adus cu mine de data aceasta.

Reporter: Şi aţi fost primit la preşedintele Republicii, ceea ce a impresionat pe toată lumea, la primul-ministru, v-aţi întâlnit cu domnii Fabius9, Moscovici10, Poncelet, plecând de aici veţi discuta cu domnul Forni11. Este adevărat că aţi solicitat un consilier francez domnului Lionel Jospin care să vă ajute la aderare?

Adrian Năstase: Într-adevăr, pentru că, dacă vorbim de România în cadrul extinderii şi al acestei reunificări, cred că este foarte normal să avem consecvenţă în idei. Domnul Jospin a acceptat şi eu sunt foarte mulţumit.

Reporter: Există, în toate acestea, o zonă de umbră, dureroasa problemă a adopţiilor. Le-aţi suspendat pentru că au fost nişte abuzuri ale traficanţilor de copii?

Ce răspundeţi familiilor franceze care doresc să adopte copii români?

Adrian Năstase: Permiteţi-mi mai întâi un comentariu general. Sunt aici pentru a încerca să elimin anumite stereotipuri privind România. Există o percepţie care datează mai degrabă din anii ’90. Cred că trebuie să încercăm împreună să eliminăm cauzele acestei percepţii deformate. În privinţa copiilor, există, în primul rând, problema protecţiei acestora în România, pentru care noi ne simţim responsabili.

9

Laurent Fabius – membru al Partidului Socialist francez, fost prim-ministru al Franţei (17 iulie 1984–20 martie 1986).

10 Pierre Moscovici – membru al Partidului Socialist francez, fost ministru al Afacerilor Europene (1997–2002) în cabinetul condus de Lionel Jospin, raportor al Parlamentului European.

11 Raymond Forni – politician francez, fost preşedinte al Adunării Naţionale (2000–2008).

49

Reporter: Mult timp, acest sentiment de responsabilitate nu a existat: erau orfelinate şi copii abandonaţi …

Adrian Năstase: Într-adevăr, dar am făcut eforturi excepţionale, sunt schimbări extraordinare, mai ales în colaborarea cu Uniunea Europeană şi chiar cu Franţa. În privinţa adopţiilor internaţionale, a trebuit să le întrerupem la un moment dat, ca să schimbăm un sistem care era corupt, care funcţiona prost. Vom avea noi legi peste câteva luni, dar vreau să spun celor care au parcurs deja procedura de adopţie până la o hotărâre a justiţiei că problema lor va fi rezolvată peste două săptămâni, pentru că suntem pe cale de a examina foarte atent aceste situaţii.

Reporter: Vă mulţumesc, domnule Năstase. Să nu îi uităm pe sportivi. Se pare că au cerut un antrenor pentru echipa de rugby. Şi vă mulţumim foarte mult pentru magnifica Angela Gheorghiu, pentru că ea cântă Traviata, Mimi în Boema, Tosca, în filmul cu soţul său francez, şi este adevărat că cel mai bun exemplu de apropiere franco-română este acest cuplu.

Vă mulţumesc că aţi venit în direct Adrian Năstase: Vă mulţumesc foarte mult pentru invitaţia dumneavoastră.

Reporter: Aţi descoperit la Paris că nu sunteţi singurul care să constataţi că România reînnoieşte legăturile cu istoria şi cu Europa. Mulţumesc foarte mult!

(Jean-Pierre Elkabbach)

50

„Hubert Védrine spune cu voce tare ceea ce Comisia Europeană gândeşte în tăcere“ Interviu acordat cotidianului „Le Figaro“ 30 noiembrie 2001 Un prim pas pentru Bucureşti

Este o vizită făcută la momentul potrivit. Aflându-se într-o vizită oficială de trei zile la Paris, în această săptămână, prim-ministrul român, Adrian Năstase, nu a ratat ocazia de a discuta cu Lionel Jospin despre teza lărgirii cu 12 ţări. Încântat de cuvintele lui Hubert Védrine, Adrian Năstase vede în acestea „o încurajare şi o recunoaştere a eforturilor realizate de România de la deschiderea negocierilor de aderare, în februarie 2000“. Cu această ocazie, prim-ministrul român a solicitat lui Lionel Jospin desemnarea unui „consilier“ francez care să sprijine Bucureştii în negocierile de aderare.

Ce semnificaţie dă el „micii fraze“ a şefului diplomaţiei franceze? „Fie se negociază pe baza unor criterii tehnice şi economice, şi predomină principiul diferenţierii, fie se negociază pe baza criteriilor politice şi, în acest caz, de ce să fie izolate două ţări situate, în plus, într-o parte a Europei totdeauna foarte vulnerabilă?“ În realitate, continuă prim-ministrul, „Hubert Védrine nu face decât să spună cu voce tare ceea ce Comisia Europeană gândeşte în tăcere: grupul celor 10 candidaţi nu este omogen şi nicio ţară nu îndeplineşte în întregime criteriile de aderare. Acest fapt confirmă că lărgirea, adică reunificarea Europei, este un proces eminamente politic“. În iunie 2001, aminteşte Adrian Năstase, Consiliul European de la Göteborg îşi exprimase solidaritatea politică faţă de România şi Bulgaria. „Din nefericire“ – constată prim-ministrul român – „această declaraţie nu a fost urmată de efecte.

Cuvintele domnului Védrine constituie, poate, un prim pas. Sper, în orice caz, că ele vor suscita discuţii aprofundate la apropiatul Consiliu European de la Laeken“, prevăzut peste două săptămâni.

Dar dacă „un big bang“ cu 12 ţări corespunde „preocupărilor formulate de mult timp“ de către Bucureşti, România este oare gata pentru acest eveniment? „Aceasta depinde de criteriile de care se ţine seama“, răspunde Adrian Năstase. „În orice caz, noi nu dorim să întârziem aderarea celorlalte state candidate şi, cu sprijinul Comisiei Europene, vom face tot posibilul pentru a recupera întârzierea noastră. În raportul său anual, Bruxelles-ul a evidenţiat, de altfel, o tendinţă pozitivă a economiei româneşti“.

Prim-ministru al României din decembrie 2000, Adrian Năstase poate, într-adevăr, să fie mândru de un bilanţ onorabil, mai ales de o reluare a creşterii economice (5% în acest an) şi o relansare a reformelor structurale (privatizări şi restructurarea sectorului energetic). La începutul lunii noiembrie, FMI a dat o notă bună Bucureştilor, acordându-i un credit stand-by de 383 milioane de dolari. Este un lucru îndrăzneţ, ştiindu-se că cele cinci acorduri stand-by semnate începând din 1990 fuseseră toate suspendate, pentru că guvernele precedente nu şi-au onorat promisiunile privind reformele.

Comisia Europeană a recunoscut, de asemenea, „progrese importante“ în domeniul drepturilor omului, prin dezincriminarea homosexualităţii şi introducerea 51

suspendării în dreptul penal. Format în perioada comunismului, Adrian Năstase, în vârstă de 51 de ani, se declară un partizan hotărât al unei economii liberale şi ferm decis să integreze România în structurile euroatlantice. Măsurile luate până în prezent de guvernul său merg în această direcţie. Demarcându-se de politica promovată de către partidul său între anii 1992–1996 (Partidul Democraţiei Sociale din România, devenit Partidul Social Democrat), prim-ministrul a dobândit o credibilitate care lipsea majorităţii predecesorilor săi.

Dar, rămân încă multe de făcut pentru redresarea unei ţări sfâşiată de o jumătate de secol de obscurantism. De exemplu: să fie convinşi occidentalii, foarte prudenţi, să investească în România, (unde volumul investiţiilor străine este cel mai slab din Europa de est); să se combată o economie subterană care reprezintă 50% din PIB, sau să se pună capăt unei corupţii generalizate. Respectând consemnele de austeritate a economiei din partea FMI, guvernul trebuie, în acelaşi timp, să ţină în frâu o situaţie socială alarmantă: 44% din populaţia României trăieşte sub pragul de sărăcie.

Adrian Năstase afirmă că este „conştient“ că drumul care duce către Uniunea Europeană va fi lung. „Este posibil ca România şi Bulgaria să nu fie pregătite pentru aderare în 2004, recunoaşte prim-ministrul. Până acum, de altfel, noi ne fixasem ca termen 1 ianuarie 2007. În orice caz, oricare ar fi scenariul adoptat, este esenţial ca România şi Bulgaria să fie menţinute în centrul procesului de lărgire. Aceasta ar fi cea mai bună garanţie împotriva riscului unei marginalizări, chiar a unei destabilizări a acestor două ţări. În plus, ar fi un semnal pentru a se încuraja accelerarea reformelor.“ (Arielle Thedrel)

52

„Bucureştii sunt pe cale de a obţine victoria împotriva inflaţiei“

Interviu acordat cotidianului francez „Les Echos“ Paris, 3 decembrie 2001 Prim-ministrul român, Adrian Năstase, a efectuat săptămâna trecută prima sa vizită oficială la Paris, unde s-a întâlnit cu Jacques Chirac, cu Lionel Jospin, precum şi cu conducători de întreprinderi. El consideră că prioritatea dată creşterii economice nu a împiedicat guvernul social-democrat să relanseze reformele.

Reporter: Victoria partidului dumneavoastră la alegerile legislative a fost interpretată ca un sentiment de „dezinteres al românilor pentru reforme“. După un an de guvernare, ce răspundeţi la această critică?

Adrian Năstase: Să nu ne facem iluzii, noi am beneficiat de un vot de respingere faţă de guvernarea care reuşise să reducă PNB-ul cu 12% în patru ani. Dar, după zece ani de experienţă şi de tranziţie, era esenţial să relansăm economia. Este tocmai ceea ce am făcut noi, deoarece creşterea a atins 5% în acest an şi va fi, fără îndoială, tot atât anul viitor. De asemenea, noi am adoptat la începutul acestui an o lege care elimină taxele vamale asupra importurilor de echipamente pentru micile întreprinderi.

Reporter: Fără îndoială, dar, în domeniul stabilităţii macroeconomice, România pare a fi cu mult în urma celorlalţi. Inflaţia variază în jurul a 40%, iar deficitul balanţei curente este echivalent cu 6% din PNB. Adrian Năstase: Suntem pe cale să obţinem victoria împotriva inflaţiei: creşterea preţurilor a trecut de la 100% în 1999, la 41% în acest an. Ea nu va depăşi 22% anul viitor şi va fi sub 10% în 2004. Deficitul bugetar a fost, şi el, scăzut la 3,5% din PIB în acest an şi va atinge 3% anul viitor, conform proiectului de Buget care a fost aprobat de Parlament – trebuie să subliniem acest lucru – pentru prima dată în termenul cerut. Am influenţat sindicatele şi patronatul să semneze un acord privind moderaţia salarială, în luna februarie anul curent. Ratificarea, acum o lună, la Washington, a acordului cu FMI, ilustrează foarte bine seriozitatea angajamentului nostru. Iar agenţiile de rating au reevaluat recent datoria noastră.

Reporter: Ce preconizaţi să faceţi pentru a atrage investitori străini, care se plâng, în general, de opacitatea procesului de privatizare, de corupţie, de birocraţie?

Adrian Năstase: Întreprinderile occidentale, mai ales cele franceze, nu se plâng prea mult. Franţa este principalul investitor străin şi al treilea partener comercial al nostru. Şi sunt foarte încurajat de întâlnirea cu reprezentanţii întreprinderilor franceze, zilele acestea. Renault va lansa un nou automobil în România, tocmai s-a înfiinţat o uzină de elicoptere, Lafarge este foarte activ la noi, Dialog, în domeniul telefoniei mobile, reuşeşte foarte bine. Totuşi, este adevărat că privatizările nu au fost o reuşită totală, timp de zece ani. Noi le-am relansat, prin vânzarea recentă a SIDEX, care reprezenta 80% din pierderile întreprinderilor publice. În domeniul luptei împotriva corupţiei, avem un plan care prevede o implicare mai profundă a justiţiei şi a inspectorilor generali din ministere.

53

Reporter: Hubert Védrine tocmai a propus, spre surprinderea ţărilor mai bine plasate, ca cele douăsprezece candidate să adere la Uniune toate împreună, întrun fel de big-bang, în timp ce, până acum, Bulgaria şi România păreau condamnate să intre la trei-patru ani după celelalte.

Adrian Năstase: Aceasta este o poziţie de bun simţ. Ori privilegiem criterii tehnice, şi atunci ţările vor trebui să intre una după alta, după ce au terminat negocierile, sau considerăm că este o chestiune pur politică, de vocaţie europeană, şi atunci nu este niciun motiv să facem o distincţie între, pe de o parte, un grup de zece candidaţi care, de altfel, nu au o situaţie prea omogenă şi, pe de altă parte, Bulgaria sau România.

(Yves Bourdillon)

54

„Viitoarea uniune politică va trebui să se dezvolte de jos în sus, de la cetăţeni la stateşi de la state la Comunitate“ Interviu acordat publicaţiei on-line www.euractiv.com 13 decembrie 2001

Reporter: În contextul apropiatului summit de la Laeken, care este viziunea României asupra viitorului Europei?

Adrian Năstase: România şi-a stabilit drept obiectiv fundamental de politică naţională aderarea la Uniunea Europeană. La sfârşitul anului 2004, se preconizează încheierea viitoarei Conferinţe Interguvernamentale, cu semnarea unui nou Tratat sau fundament juridic al Uniunii Europene (în situaţia în care va avea loc o restructurare radicală a Tratatelor existente), care ar putea intra în vigoare în cursul anului 2006.

Aceasta înseamnă, în acelaşi timp, că aderarea României se poate produce aproape concomitent cu transformarea Uniunii Europene, de unde şi interesul natural al societăţii româneşti de a se implica în această dezbatere şi de a contribui cu idei şi soluţii pentru o viitoare structură din care va face şi ea parte.

Opţiunea României în acest domeniu porneşte de la premisa că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor europeni au încă sentimente puternice faţă de identitatea lor naţională şi manifestă un ataşament profund pentru statul ai cărui cetăţeni sunt. De aceea, viitoarea uniune politică va trebui să se dezvolte de jos în sus, de la cetăţeni la state şi de la state la Comunitate. Metoda coordonării şi a cooperării consolidate între state membre (care s-a dovedit deja eficientă) este cea care trebuie aplicată. România aspiră la o Uniune Europeană constituită ca o federaţie de state-naţiuni, construită pe doi piloni: primul, comunitar, consolidat, iar al doilea, interguvernamental, restructurat. Viitoarea Uniune va fi astfel una duală: una Economică şi Monetară şi una Politică.

Detaliat, în ceea ce priveşte pilonul PESC, mai ales în lumina acţiunilor în cadrul luptei antiteroriste, apare ca oportună problema regândirii viitorului pilierilor „interguvernamentali“, nu în sensul punerii în discuţie a naturii sau existenţei acestora, cât mai ales a formei în care aceştia se concretizează, pentru o mai mare coerenţă.

Locul Europei în lume ar trebui definit prin următorii parametri: cel mai fidel aliat al SUA, ancora Rusiei în comunitatea de state democratice şi libere şi influenţă comercială şi financiară (prin euro) în toate zonele lumii. Europa ar trebui să rămână însă fidelă metodelor sale de promovare externă a valorilor sale, prin bine cunoscutele acţiuni preventive, o concentrare mai mare asupra dezvoltării şi comerţului – acorduri de tip ACP12 cu statele în curs de dezvoltare – şi o atenţie sporită acordată multilateralismului, organizaţiilor şi metodelor sale. În ceea ce priveşte Uniunea Economică şi Monetară, aceasta trebuie să fie deschisă şi să rămână accesibilă noilor membri ai Uniunii Europene, cu precădere în ceea ce priveşte aderarea la moneda unică. Ideea principală a întregii construcţii europene trebuie să fie aceea de reunificare a continentului. Principiul şanselor egale – de vocaţie universală în sfera de preocupări a UE – trebuie să se aplice în toate evoluţiile viitoare ale UEM. Mai mult decât a rămâne deschisă pentru noi membri, este 12

Ţările ACP (Africa, Caraibe, Pacific) – statele care au semnat „Convenţia de la Lome“ (acord comercial între UE şi 71 de state din Africa, Caraibe şi Pacific).

55

vital ca UEM să menţină principiul şanselor egale pentru aceştia, prin păstrarea aceloraşi criterii de aderare la euro ca şi în cazul unor noi aderări. Singurul scenariu viabil, cel puţin pe termen mediu şi în absenţa evoluţiei spre uniformizare fiscală, este cel al disciplinei monetare şi fiscale. În acest context, în paralel cu armonizarea unor politici, precum cea fiscală, o atenţie deosebită trebuie acordată, în perspectivă, problemelor referitoare la mobilitatea forţei de muncă şi flexibilitatea pieţei forţei de muncă în statele membre şi la nivelul UE. Un grad ridicat de ocupare a forţei de muncă şi reducerea efectelor negative ale unor şocuri asimetrice vor contribui, pe de altă parte, la creşterea sprijinului din partea opiniei publice faţă de construcţia europeană. În privinţa fondurilor structurale, România susţine păstrarea actualului grad de naţionalizare. Intervenţia structurală este absolut necesară pentru păstrarea coeziunii economice şi sociale într-o Europă unită, în care statele membre aderă la aceiaşi parametri şi la aceleaşi politici economice. Aspectul referitor la redistribuire este vital în contextul unei Uniuni Economice şi Monetare, la fel şi menţinerea principiului solidarităţii europene, care este la baza acestor politici. Politica comercială trebuie să rămână compatibilă cu celelalte politici comunitare (în abordare temporală şi geografică). În ceea ce priveşte justiţia şi afacerile interne, România susţine necesitatea dezvoltării spaţiului comun de libertate, securitate şi justiţie, însă cu păstrarea unui echilibru între cele trei componente, în special în ceea ce priveşte raporturile dintre libertate şi securitate. Din punctul de vedere al punerii în practică a componentelor de securitate şi justiţie, se cere întărirea rolului Europol şi integrarea sa în ordinea comunitară, precum şi crearea unui parchet european. România priveşte ca deosebit de importantă crearea unei poliţii de frontieră unice la nivel european, în mod necesar însoţită de crearea unui instrument comun de finanţare a acesteia.

Reporter: Cum ar trebui să funcţioneze instituţiile europene, după părerea dumneavoastră?

Adrian Năstase: Consiliul va reprezenta în continuare instituţia care va reflecta interesele statelor membre în cadrul Comunităţii, însă activitatea acestuia trebuie raţionalizată, iar funcţiile sale trebuie mai clar delimitate. Problema deficitului democratic (a cincea mare temă luată în discuţie) pare a fi rezolvată prin extinderea competenţelor Parlamentului European. În condiţiile dezvoltării şi consolidării componentelor economic-financiar şi politic-securitate, devine din ce în ce mai dificilă coordonarea activităţii Consiliului de către CAG13 şi, în schimb, devine mai oportună creşterea rolului ECOFIN14. Cele două formaţiuni ale Consiliului vor coordona activităţile Consiliului potrivit competenţelor pe care le au. Consiliul European este cel care a avut cel mai mult de câştigat de pe urma transformărilor instituţionale din ultimul deceniu, iar în ultimii ani s-a afirmat drept centrul de greutate al triunghiului instituţional. Consiliul European ar trebui să primească unele drepturi de decizie în domeniile de interes strategic pentru Uniune, în situaţiile care reclamă urgenţă maximă 13

Consiliul de Afaceri Generale al UE; în denumire completă Consiliul de Afaceri Generale şi Relaţii Externe al UE – este format din miniştrii de Externe ai statelor membre, la lucrări luând parte în anumite situaţii şi miniştrii Afacerilor Europene sau din alte domenii.

14 ECOFIN – Consiliul Economic şi Financiar al UE – este format din miniştrii de Finanţe şi ai Economiei din statele membre.

56

şi dreptul de conciliere atunci când apar divergenţe între CAG şi ECOFIN. Preşedintele Comisiei Europene va trebui să fie ales în comun de Parlamentul European şi de Consiliul European, asigurându-i legitimitate totală în faţa Comunităţii. În privinţa numărului de comisari, România susţine o dimensiune a acesteia conformă cu numărul de state membre după principiul „un stat – un comisar“. O limitare a acestui număr ar putea eventual fi acceptată, cu condiţia ca pentru ţările care nu vor avea pe durata unui mandat un comisar cu cetăţenia respectivă, să se creeze task-force-uri cu un mandat ce are durata celui al Comisiei, pe problemele ardente ale Comunităţii. Preşedintele Comisiei ar putea de asemenea primi un rol de „facilitator“ pentru deblocarea situaţiilor procedurale între Consiliu şi Parlament, atunci când procedura de conciliere nu se soldează cu niciun rezultat. România susţine generalizarea procedurii de co-decizie şi oferirea de competenţe preşedintelui Comisiei pentru a evita blocaje instituţionale, aşa cum a fost expus mai sus.

Parlamentul ar putea alege preşedintele Comisiei prin majoritate de voturi, la propunerea Consiliului European. România consideră că este în spiritul deschiderii faţă de cetăţenii europeni crearea unui „Comitet al Parlamentelor Naţionale“, în spiritul transparenţei faţă de cetăţenii Europei. În ceea ce priveşte Constituţia Europeană, România priveşte într-o lumină favorabilă chestiunea restructurării tratatelor şi susţine necesitatea unei Constituţii Europene sau a unui Tratat Constituţional al UE. Acesta va fi un exerciţiu delicat din punct de vedere politic şi tehnic. România sprijină ideea separării legislaţiei primare a UE într-una fundamentală, de genul unei Constituţii, care să prevadă şi o procedură clară pentru amendamente viitoare. Astfel, Constituţia/Tratatul Constituţional ar trebui revizuită numai după consultări generale şi directe ale cetăţenilor Europei, potrivit practicilor naţionale însă. Rezultatele referendumului irlandez dovedesc validitatea acestui proces. Tratatul suplimentar care ar rezulta în urma acestui exerciţiu şi care ar sistematiza cea mai mare parte a acquis-ului ar putea urma o procedură diferită pentru revizuire, mai simplă şi mai flexibilă. Este însă extrem de important ca, printr-un asemenea pas, acquis-ul să nu îşi piardă din substanţă şi mai ales politicile comune să nu fie afectate.

Această Constituţie ar trebui să includă, in corpore, actuala Cartă a Drepturilor Fundamentale, ceea ce ar consolida Uniunea Politică şi identitatea europeană a cetăţenilor. Deja, în unele state membre, prevederi ale acestui act încep să fie implementate, uşurând astfel generalizarea forţei obligatorii la nivel de Uniune, în mod gradual. Cu toate acestea, procesul trebuie să se desfăşoare în cadrul general oferit de viitoarea Constituţie a Uniunii Europene. În ceea ce priveşte pregătirea următoarei Conferinţe Interguvernamentale, ar trebui, de asemenea, să ne concentrăm atenţia şi asupra acţiunilor externe şi limitelor geografice ale UE. Chiar dacă aceasta nu ar face parte din activitatea propriu-zisă a viitoarei Convenţii, totuşi ar trebui profitat de activitatea acesteia pentru a aborda problema respectivă în subsidiar. În acest context, România consideră că o asemenea dezbatere ar putea contribui la definirea unei abordări strategice a Uniunii faţă de viitorii săi vecini de la Est, Republica Moldova, Ucraina şi Belarus. Includerea primelor două ţări printre participanţii la Conferinţa Europeană reprezintă un pas important către implicarea lor mult mai substanţială în construcţia europeană de ansamblu.

57

Considerăm că summit-ul de la Laeken poate oferi statelor candidate posibilitatea de a se implica mult mai activ în viitoarea construcţie europeană şi ar fi o bună ocazie de a se lua o decizie de sprijinire a României.

Reporter: Ce măsuri va lua în continuare România pentru impulsionarea aderării la Uniunea Europeană, ţinând cont şi de Raportul Comisiei UE pe 2001?

Adrian Năstase: Eliminarea vizelor pentru români, decisă de către Consiliul Miniştrilor de Justiţie şi Afaceri Interne, este un semn concret că România se bucură de credibilitate pe plan extern, că a luat măsurile necesare pentru securizarea frontierelor. Vom acţiona în continuare cu hotărâre în acest domeniu, pentru a dovedi că încrederea acordată se justifică. Sunt prioritare întărirea capacităţii administrative, crearea unui mediu legislativ stabil, continuarea procesului de scădere a inflaţiei şi a ratelor dobânzilor, pe fondul continuării procesului de restructurare a economiei reale.

Vom continua restructurarea în industrie şi vom extinde procesul de privatizare; de asemenea, guvernul este preocupat de consolidarea sistemului financiar-bancar, îmbunătăţirea disciplinei fiscale, mai ales în rândul întreprinderilor de stat.

Guvernul va aplica o serie de strategii sectoriale: de exemplu, în domeniul agriculturii, urmărim întărirea capacităţii administrative, dezvoltarea rurală, creşterea competitivităţii, îmbunătăţirea calităţii produselor. În domeniul mediului, sunt prioritare crearea şi dezvoltarea infrastructurii, implementarea unor tehnologii nepoluante.

Guvernul va analiza punctual conţinutul Raportului şi va întocmi un program de accelerare a pregătirii României în vederea aderării la Uniunea Europeană, în conformitate cu constatările şi sugestiile Comisiei. Dorim ca România să fie un actor important în procesul de extindere a UE, iar pentru aceasta suntem pregătiţi să ne asumăm angajamente pe care suntem conştienţi că le putem respecta.

58

„Corupţia exista înaintea căderii Zidului Berlinului“ Interviu acordat publicaţiei „L’Expansion“ 20 decembrie 2001

În România, reforma împotriva haosului – Lupta anticorupţie, privatizările, revoluţia agrară…

Prim-ministrul Adrian Năstase îşi prezintă planul pentru redresarea uneia din ţările cele mai sărace din Europa Adrian Năstase, în vârsta de 52 de ani, a fost numit prim-ministru la sfârşitul anului 2000 de către preşedintele Ion Iliescu, după victoria în alegeri a partidului lor, Partidul Democraţiei Sociale din România (PDSR). Acest fost profesor de drept internaţional povesteşte cum intenţionează să procedeze pentru revigorarea uneia din ţările cele mai sărace din Europa, a cărei producţie pe cap de locuitor, de cincisprezece ori mai mică decât a Franţei, nu depăşeşte pe cea a Egiptului.

Reporter: Atunci când cineva este numit prim-ministru al unei ţări care se adânceşte în sărăcie, ce măsuri se iau cu prioritate?

Adrian Năstase: Cel mai urgent era să adoptăm un plan de stabilizare a economiei. Între 1997 şi 1999, producţia a scăzut cu 15%. Nicio altă ţară din Europa Centrală şi Orientală nu a cunoscut o astfel de recesiune. În plus, inflaţia, în jur de 40%, era cea mai ridicată din această regiune. Noi am făcut eforturi deosebite, mai ales pentru a reduce acest deficit public. Iar rezultatele sunt pozitive. Creşterea va ajunge aproape de 5% în 2001, cel mai bun rezultat dintre toate ţările candidate la aderarea în Uniunea Europeană. Noi suntem într-o etapă de tranziţie.

Reporter: De asemenea, tocmai aţi semnat un acord cu FMI? Adrian Năstase: Nu este niciun secret: o ţară nu poate trăi durabil peste nivelul posibilităţilor sale. Din acest motiv, planul FMI-ului nu este nici extravagant, nici genial, ci numai realist. Fondul s-a schimbat în ultimii ani, a devenit mai pragmatic, iar noi nu am suferit de vreun dogmatism. Acordul pe care l-am semnat cu el nu a fost elaborat în birourile de la Washington, înainte de a ne fi impus în bloc.

L-am discutat mult în ultimele şapte luni.

Reporter: Privatizările sunt o etapă indispensabilă pe calea dezvoltării?

Adrian Năstase: Crearea unui puternic sector privat, cu o structură clară a proprietăţii şi a controlului, reprezintă o prioritate. Societăţile private nu deţin decât 30% din capitalul ţării, ceea ce este foarte puţin. În plus, eu sunt pragmatic: în toate ţările care au privatizat serviciile esenţiale, ca, de exemplu, apa, energia sau telecomunicaţiile, calitatea serviciilor s-a îmbunătăţit. Or, sectorul nostru petrolier, de exemplu, nu funcţionează decât la jumătatea capacităţilor sale.

Reporter: Corupţia nu este oare un obstacol în calea privatizării?

Adrian Năstase: Corupţia exista înaintea căderii Zidului Berlinului.

Adaptarea societăţii la economia de piaţă nu a făcut decât să mărească numărul factorilor de risc. Noi tocmai am construit, cu ajutorul Băncii Mondiale, un program naţional de prevenire, care urmăreşte, între altele, elaborarea unui cod deontologic pentru funcţionari. De asemenea, vom modifica legea finanţării partidelor politice şi vom simplifica formalităţile administrative.

59

Reporter: O dezvoltare durabilă presupune o agricultură modernă. Cum poate ea fi reformată fără a provoca o criză socială?

Adrian Năstase: Noi trebuie să trecem agricultura românească din secolul XIX în secolul XXI. Gândiţi-vă că sunt 6 milioane de agricultori pentru 9 milioane de hectare, deci cam 1,5 hectare pe agricultor. Cu gospodării de asemenea mărime nu se poate face decât agricultura de subzistenţă. De aceea, noi am început să înfiinţam ferme de talie mai adecvată. Contăm pe ajutorul Uniunii Europene în acest sens. De asemenea, mizăm mult pe dezvoltarea filierei agroalimentare şi a agroturismului.

Reporter: Şi industria tradiţională este sufocată. Cum intenţionaţi să o revitalizaţi?

Adrian Năstase: Trebuie să întărim sectoarele industriei tradiţionale, mai ales textilele şi mobila, care au deja o experienţă şi o bună competitivitate în materie de costuri. Am creat importante facilităţi pentru întreprinderile mici şi mijlocii, cum ar fi scutirea de taxe pe profiturile investite, o reducere a impozitului asupra beneficiilor şi un regim de impozitare atractiv pentru microîntreprinderi. Mizăm, de asemenea, pe dezvoltarea turismului. Sectorul noilor tehnologii cunoaşte, şi el, o dezvoltare rapidă.

Datorită facilităţilor fiscale, societăţile străine au început să dezvolte parcuri tehnologice industriale de vârf. Noi credem mult în eficienţa acestui sistem, prin care sunt plasate în acelaşi loc întreprinderi şi cercetători din universităţi. În acest fel a luat naştere Silicon Valley!

60

„Bune sau rele, legile trebuie respectate de toată lumea“

Interviu acordat postului de televiziune maghiar „Duna TV“ Budapesta, 22 decembrie 2001

Reporter: Domnule prim-ministru, ne puteţi spune care au fost nemulţumirile părţii române legate de legea statutului maghiarilor care trăiesc în afara graniţelor Ungariei?

Adrian Năstase: Dacă veţi lua primele variante ale legii, veţi vedea anumite raţiuni pentru care s-au creat, la un moment dat, o anumită suspiciune şi o anumită nemulţumire. O referire la Tratatul de la Trianon, ideile legate de reîntregirea naţiunii maghiare, formule care, cel puţin în România, creează o anumită nemulţumire. De aceea, în măsura în care legea rămâne ceea ce în mod firesc trebuie să fie – o lege de sprijinire a identităţii celor care aparţin minorităţii maghiare în România – ea va avea întregul sprijin din partea Guvernului României.

Repet, mecanismul european în această materie prevede responsabilitatea primară a statului pe teritoriul căruia se află minoritatea respectivă, care este răspunzător pentru toţi cetăţenii săi, inclusiv pentru minoritari, şi pentru asigurarea drepturilor lor. Pe de altă parte, toate ţările europene trebuie să se supună unor standarde europene fixate, în principal, prin Convenţia-cadru de protejare a drepturilor minorităţilor, adoptată în 1995 de către Consiliul Europei. În fine, există acorduri bilaterale, care fixează anumite elemente de protecţie suplimentară prin înţelegerea dintre cele două ţări.

De aceea, legea privind statutul maghiarilor din străinătate a creat, la început, sentimentul că este mai curând un instrument politic decât un element juridic şi instituţional de sprijin pentru minoritarii maghiari din alte ţări. În plus, în momentul în care Austria a fost eliminată dintre ţările care erau vizate în această lege, s-a văzut foarte clar că legea avea, în mod evident, fie un standard mai ridicat, fie neconformităţi cu standardele europene, ceea ce a creat o nemulţumire şi mai mare.

Reporter: Faptul că acordul semnat astăzi menţionează că legea trebuie revizuită înseamnă că legea nu corespunde acestor idei europene în momentul de faţă? Şi ce înseamnă formula de revizuire?

Adrian Năstase: Lucrurile acestea nu le-am spus numai noi. Aceste aspecte privesc revizuirea legii în următoarele puncte: unu: introducerea drepturilor economice şi sociale în spectrul general al protecţiei minorităţilor, ceea ce nu figurează nicăieri în documente internaţionale privind protejarea minorităţilor; doi: acordarea documentelor prevăzute de lege pentru non-maghiari – rudele, care nu sunt maghiari, ale maghiarilor care trăiesc în străinătate, ceea ce ne duce foarte departe chiar de spiritul legii, legea vizând ungurii care trăiesc în afară şi identitatea lor spirituală, fără niciun fel de legătură, în mod evident, cu ceea ce menţiona ea. Nici nu cred că poate fi acceptată ideea unei integrări spirituale, culturale a celor care sunt non-maghiari, pe elementele de spiritualitate maghiară; trei: procedurile de acordare a documentelor cu elemente de 61

extrateritorialitate. Aceste elemente au fost criticate şi de către Comisia de la Veneţia, au fost evidenţiate şi de comisarul european pentru minorităţi naţionale şi de către Uniunea Europeană. Pe această bază, în mod evident, va trebui să se facă o modificare a legii.

Noi, însă, suntem conştienţi, în relaţia cu România cel puţin, că legea nu poate fi modificată în substanţa sa decât dacă Parlamentul este în sesiune. Or, Parlamentul ungar nu este în sesiune, el se va întruni probabil înainte de alegeri, sau mai curând. după alegeri – nu vreau să mă amestec în această chestiune – de aceea, modificarea legii nu se va putea face decât ulterior. Ne interesa, însă, să găsim o soluţie pentru a detensiona relaţiile în perioada interimară, de la 1 ianuarie până la momentul modificării legii. Cele două guverne nu pot să modifice această lege şi nicio altă lege în Ungaria, dar ele pot să limiteze aplicarea unora dintre efectele legii şi, practic, memorandumul pe care l-am semnat vizează efectele, modificarea unora dintre efectele legii în ceea ce priveşte cetăţenii români de etnie maghiară.

Reporter: Interpretaţi această declaraţie de astăzi că partea ungară a promis că va revizui, că va fi modificată legea în aceste puncte?

Adrian Năstase: Textul este foarte clar, îl aveţi la dispoziţie.

Reporter: A fost o declaraţie ambiguă a părţii maghiare?

Adrian Năstase: Nu, nu a fost o declaraţie ambiguă. Domnul prim-ministru a semnat în calitate de şef al guvernului, nu în calitate de preşedinte al FIDESZ. O obligaţie luată de guvernul ungar va trebui onorată de oricare dintre guvernele Ungariei, indiferent cine câştigă alegerile.

Reporter: UDMR sprijină Guvernul României. Care este poziţia politică în problema imnului Ungariei care a fost intonat la Târgu Mureş?

Adrian Năstase: Noi avem anumite legi în România, cum aveţi şi dv. în Ungaria, bune sau rele, ele trebuie respectate de toată lumea, indiferent de etnie şi în calitate de cetăţeni ai României. Dacă legile nu sunt bune, va trebui să le modificăm. Însă, atâta vreme cât ele există, ele trebuie respectate. Pe de altă parte, mi se pare normal ca Imnul Ungariei să se cânte în anumite situaţii, împreună cu Imnul României. Dacă se cântă un singur imn la anumite reuniuni, e greu de acceptat în România că imnul acela trebuie să fie imnul ungar. Sunt anumite probleme de sensibilitate naţională în România, aşa cum bănuiesc că există şi în Ungaria şi acestea trebuie respectate.

Reporter: O ultimă întrebare. Aţi menţionat sensibilitatea care există şi din partea maghiară, mai ales dacă este vorba despre ceangăii din Moldova.

Acolo, în anumite declaraţii se afirmă că este ridicolă această abordare maghiară, cum că ceangăii ar aparţine naţiunii maghiare şi că trebuie să înveţe limba maghiară. Care este punctul de vedere al guvernului în această prolemă?

Adrian Năstase: Preferam să nu-mi puneţi această întrebare, pentru că aş fi dorit să rămânem pe o notă care să mă facă ceva mai simpatic pentru telespectatorii dv… Mi-e teamă că nu am să reuşesc. Punctul meu de vedere este că această problemă a fost construită artificial, se încearcă utilizarea acestei chestiuni. Este una dintre ideile 62

accentuate într-un mod incorect. Ea a fost utilizată întâi la Consiliul Europei. Acum, se continuă această chestiune într-un mod care mie nu mi se pare normal. De aceea, vreau să vedem modalitatea în care se vor finaliza discuţiile la Consiliul Europei, iar, între timp, aş vrea să-i rog pe cei care se duc cu foarte mare entuziasm în alte părţi, pentru a se inspira cum să înceapă să răspândească învăţătura maghiară în Moldova, în rândul ceangăilor, să mai aştepte o vreme până clarificăm aceste lucruri. Personal, nu încurajez această linie, după cum nici guvernul.

Reporter: Vă mulţumesc.

Adrian Năstase: Vă mulţumesc şi eu.

63

„Simbolurile de stat din România trebuie respectate de toţi cetăţenii ţării“ Interviu acordat Televiziunii Maghiare de Stat Budapesta, 22 decembrie 2001

Reporter: Domnule prim-ministru, sunteţi mulţumit de rezultatul vizitei dv. la Budapesta?

Adrian Năstase: Sunt mulţumit, în primul rând, deoarece această formulă a fost sugerată de mine. În al doilea rând, ea reprezintă o variantă prin care am putut să ieşim dintr-o situaţie care era foarte delicată. Legea există şi era greu de modificat în Parlament în săptămânile care urmează. De la 1 ianuarie, ea trebuia aplicată şi există o problemă la care nu aveam soluţii. Din punctul meu de vedere, protecţia minorităţilor naţionale se realizează, în principal, de către ţările, guvernele pe teritoriul cărora trăiesc aceste minorităţi. Există standarde europene care reglementează nivelul general, care trebuie urmărit de toate ţările, în fiecare constituţie, iar, pe de altă parte, există acorduri bilaterale care, în anumite situaţii, ajută la realizarea unora dintre aceste drepturi. În situaţia noastră, noi am luat ca pe un fapt împlinit legea adoptată de Parlamentul ungar, dar am observat că această lege trece dincolo de ceea ce este tradiţional, şi anume protejarea drepturilor culturale, mergând, cum spuneam, spre zona drepturilor economice şi sociale, ceea ce nu poate fi regăsit şi nu se regăseşte, de fapt, în standardele europene în materie. De aceea, existau două soluţii, fie să încercăm să eliminăm din lege această prevedere, ceea ce era greu de realizat, fie să găsim o soluţie prin care această problemă să nu mai fie relevantă. Şi am ajuns la a doua soluţie folosind un mecanism destul de complex, şi anume, am utilizat Acordul pentru munca sezonieră încheiat între România şi Ungaria de curând şi care stabilea o cotă de 8.000 de persoane care aveau dreptul să lucreze pe perioade limitate în cealaltă ţară şi atunci, eliminând această cotă, prin acordul bilateral, realizăm sau oferim aceste drepturi întregii populaţii sau celor care doresc din ţările respective să lucreze sezonier, fără însă să mai utilizăm o discriminare etnică.

Dacă Ungaria este atât de generoasă, ea îi poate sprijini pe toţi cetăţenii din România, dacă doreşte, într-o formulă pe care o doreşte convenabilă, dar eu înţelesesem că legea este pentru sprijinirea maghiarilor care trăiesc în România. De aceea, era destul de ciudat că o lege care avea ca sens să menţină identitatea culturală a maghiarilor din România, pentru ca, eventual, ei să nu fie asimilaţi de către români, acum să încerce… nu aş spune neapărat asimilarea românilor din familiile mixte, dar, oricum, introducerea lor într-un sistem cultural care nu era al lor. Această prevedere, care a fost criticată de Comisia de la Veneţia, nu avea niciun fel de legătură cu scopul legii. De aceea, mi se pare absolut normal că aceasta prevedere a fost eliminată, cel puţin în relaţia cu cetăţenii României.

Reporter: Cum puteţi comenta chestiunea legată de intonarea imnului Ungariei la o şedinţă a UDMR? Adrian Năstase: Poziţia mea este că justiţia, organele de justiţie trebuie să-şi facă datoria, fără niciun fel de ingerinţă din partea guvernului. Dar, dacă mă întrebaţi care este punctul meu de vedere personal, am să vă spun că mi se pare mult mai 64

normal ca cetăţenii români, pe teritoriul României, să intoneze Imnul de stat al României. Nu ştiu dacă este firesc ca cetăţeni ai României să intoneze, în anumite situaţii şi la acţiuni politice, cum era cea pe care aţi menţionat-o, Imnul de stat al Ungariei. Cred că aici avem o problemă şi va trebui să o rezolvăm în perioada următoare. Există o anumită ambiguitate, se spune că aceeaşi melodie reprezintă şi imnul de stat al Ungariei, şi un psalm religios, şi un cântec tradiţional, şi imnul naţiunii maghiare. Eu am sugerat ca, eventual înainte de intonarea melodiei respective, să se urce cineva pe scenă şi să spună: acum cântăm imnul de stat al Ungariei, sau acum cântăm un psalm religios, ca să nu mai cădem în greşeală, pentru că nu ştim niciodată ce anume se intonează şi atunci, ca să se evite această ambiguitate, cred că aceasta ar fi una dintre soluţii!

Totuşi, aş vrea să fie foarte clar: noi ţinem la exerciţiul suveranităţii pe teritoriul României, în toate zonele statului şi credem că simbolurile de stat din România trebuie respectate de toţi cetăţenii ţării în cadrul obligaţiei de loialitate faţă de stat, pe care toţi cetăţenii ţării o au. Pe de altă parte, statul încurajează, cum este şi firesc, identitatea culturală, menţinerea spiritualităţii celor care aparţin unor minorităţi naţionale. Aceste două acţiuni complementare trebuie sprijinite şi trebuie avute în vedere cu foarte mare seriozitate.

Reporter: Care este punctul dv. de vedere în legătură cu manualele în limba maghiară folosite în şcoli unde învaţă copii români de etnie maghiară?

Adrian Năstase: Eu sunt optimist în ceea ce priveşte viitorul acestei cooperări. Această cooperare nu se poate baza decât pe seriozitate şi pe o foarte mare claritate în ceea ce priveşte lucrurile pe care le avem de făcut. Să fie foarte clar, în România nu se vor putea folosi în şcoli decât manuale aprobate de Ministerul Educaţiei din Guvernul României. Restul pot să fie cărţi de poveşti, cărţi de lectură, de literatură care să se pună în biblioteci… Asta este altceva, dar manualele trebuie, toate, aprobate de minister. Sistemul de învăţământ în România – nu ştiu cum este în Ungaria – este sistemul aprobat de Parlament şi de Constituţie.

De aceea, ceea ce cerem este doar respectarea legii, nu altceva, şi eu cred că toată lumea trebuie să se subordoneze acestei cerinţe. În rest, sigur că şi noi avem numeroase observaţii. Unii dintre colegii mei spun ca în UDMR există două tabere, că există un grup extremist, un grup radical care are atitudini care nu pot fi înţelese sau depăşite. Cred că trebuie să ţinem seama, în primul rând, de conducerea UDMR, pe care eu o apreciez foarte mult, ca şi colegii mei. În ceea ce priveşte partidul nostru, partidul meu, Partidul Social Democrat, avem peste 600 mii de oameni şi s-ar putea ca unii dintre ei să aibă poziţii care să fie uşor diferite. Acest lucru, în măsura în care nu contravine Constituţiei, trebuie să fie acceptat într-un sistem democratic.

Reporter: Ne puteţi spune ceva în legătură cu integrarea României în NATO şi în Uniunea Europeană?

Adrian Năstase: În ceea ce priveşte integrarea euroatlantică, lucrurile sunt clare, pentru că, iată, astăzi, în memorandumul despre care am vorbit, ne sprijină şi Ungaria, aşa că suntem pe drumul cel bun. Sunt optimist în legătură cu decizia de la Praga, dar în ceea ce priveşte Uniunea Europeană, lucrurile sunt clare sub două aspecte: decizia de principiu de integrare a României în Uniunea Europeană a fost 65

luată şi este o decizie ireversibilă, deci problema care contează acum este când se va produce acest lucru şi aici depinde în primul rând de felul în care lucrăm noi acasă.

Este important că în perioada următoare, pe baza deciziei de la Laeken, tocmai datorită faptului că nu figurăm între primii zece, avem dreptul la o susţinere suplimentară – financiară, tehnică – şi aici, din nou va depinde de noi să folosim cât mai inteligent aceste resurse interne şi resurse externe, pentru a face ca procesul acesta să se desfăşoare cât mai rapid.

Nu suntem neliniştiţi în legătură cu această chestiune, cu atât mai mult cu cât am primit un frumos cadou de Sfântul Nicolae – eliminarea vizelor pentru cetăţenii români în ceea ce priveşte călătoriile lor în spaţiul Schengen, iar relaţia noastră cu Uniunea Europeană este deosebit de constructivă. Repet, viteza de croazieră va depinde de ce vom face noi în următoarele luni.

66

- 2002 „Nemţii lucrează foarte bine cu românii“

Interviu acordat postului de radio „Deutsche Welle“ Bucureşti, 14 martie 2002

Reporter: Domnule prim-ministru, anul 2002 marchează împlinirea a 35 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între România şi Republica Federală Germania. Pe de altă parte, preşedintele federal va vizita săptămâna viitoare România. V-aş ruga, pentru început, să faceţi o scurtă prezentare a relaţiilor bilaterale româno-germane sau germano-române.

Adrian Năstase: Este un moment important în care putem să ne gândim la trecut, putem să privim prezentul relaţiilor noastre şi felul în care se desfăşoară acestea, putem să ne gândim, mai ales, la viitor.

Vreau să subliniez faptul că relaţiile României cu Germania în ultimul an – dar aprecierea priveşte o perioadă mult mai lungă – au fost şi sunt excepţionale.

Această legătură a fost extrem de importantă pentru poporul român, datorită sprijinului din partea Germaniei pentru accelerarea pregătirii ţării noastre în vederea aderării la UE, care a fost esenţial în anumite domenii, din care aş vrea să menţionez un singur exemplu: eliminarea obligativităţii vizelor pentru cetăţenii români care călătoresc în spaţiul Schengen. Acest obiectiv nu s-ar fi putut realiza fără votul hotărâtor al Germaniei. Un rol esenţial, cu adevărat, l-au avut colegii din Cabinetul german şi consider că vizita pe care am realizat-o anul trecut în Germania, întâlnirile cu cancelarul Gerhard Schröder au dat un impuls deosebit, au dat acea notă de încredere reciprocă, stabilind elementele care puteau să însemne credibilitate.

Aş vrea, totuşi, să mai menţionez un moment la care am fost martor: este vorba de Tratatul între România şi Republica Federală Germania, intitulat: „Colaborare prietenească şi parteneriat în Europa“, pe care l-am iniţiat împreună cu fostul ministru german de Externe, domnul Genscher, şi de la a cărui semnare, la Bucureşti, vom aniversa luna viitoare 10 ani, întrucât evenimentul a avut loc în aprilie 1992. Este un document de pionierat, pentru că, dincolo de rolul său pentru relaţia bilaterală, am inserat în acel text şi prevederi referitoare la etnicii germani din România, cu mult înaintea adoptării Convenţiei Cadru a Consiliului Europei în materie de protecţia minorităţilor şi acest lucru mi se pare extrem de important.

Dacă vorbim, totuşi, de perioada de când eu conduc guvernul în România, vreau să subliniez faptul că anul precedent a fost cel mai rodnic, după 1989, în dezvoltarea raporturilor româno-germane. Guvernul român a acordat în această perioadă – şi va acorda şi în anii care vin – o importanţă centrală relaţiilor cu Germania.

Reporter. Domnule prim-ministru, ce poate aduce România în relaţia aceasta de parteneriat, relaţia aceasta bilaterală pentru că e nevoie întotdeauna de două drumuri, de un „dus şi întors“ în aceste relaţii?

Adrian Năstase: Nu mai suntem la început, astfel încât răspunsul meu aici este ceva mai uşor de dat, pentru că bănuiesc că miile de întreprinderi mixte care s-au creat au descoperit deja interesul firesc pentru piaţa românească şi pentru relaţia bilaterală. Este vorba aici de o tradiţie deosebită.

67

În anii ’70, industrializarea în România, sau procesul de modernizare industrială, s-a făcut în mod deosebit cu echipamente germane şi într-un program foarte ambiţios cu firmele din Germania, cu Republica Federală a Germaniei, la momentul acela.

Acea perioadă a putut să fie revitalizată după 1989 într-un mod destul de inteligent, iar firmele germane au descoperit în România o piaţă de desfacere destul de largă, cea mai mare din zona aceasta a Balcanilor, mai ales după dezmembrarea Iugoslaviei, iar din punct de vedere geostrategic, România a jucat şi va continua să joace un rol important în această zonă. Astfel, în măsura în care Germania a fost interesată întotdeauna de zona Balcanilor, relaţia cu România este în mod obiectiv, sau ar trebui să fie, importantă.

Dar eu cred că am trecut dincolo de aceste elemente strict obiective şi cred că relaţia aceasta se bazează de acum şi pe o relaţie subiectivă: nemţii lucrează foarte bine cu românii. În acest sens, putem afirmă că avem deja foarte multe proiecte realizate în comun şi, în ultima vreme, am discutat despre firmele germane şi proiectele lor în România, atât în ce priveşte privatizarea, cât şi sub aspectul investiţiilor greenfield. Ieri, în cadrul şedinţei de guvern, am aprobat funcţionarea la Bucureşti a Camerei de Comerţ România–Germania, care va crea, în mod categoric, condiţii şi mai bune de dezvoltare a cooperării în acest domeniu.

S-au luat tot felul măsuri pe linia investiţiilor străine şi a creării unui mediu de afaceri mai bun. Sigur că mai sunt încă multe de făcut, dar, în orice caz, sunt de menţionat: exerciţiul la nivel guvernamental din anul trecut; felul în care s-a colaborat la nivelul ministerelor de Interne, pentru înlăturarea obstacolelor în ceea ce priveşte eliminarea vizelor; felul în care am colaborat în plan internaţional; relaţia la nivel parlamentar; sprijinul reciproc în diferite locuri; consultările la nivelul partidelor politice – există o relaţie deosebită între PSD şi SPD. În privinţa acestui ultim aspect, vreau să menţionez că SPD avut un rol extrem de important în ceea ce priveşte primirea partidului pe care îl conduc în Internaţionala Socialistă.

Reporter: Domnule prim-ministru, v-aş ruga, în final, să adresaţi câteva cuvinte Forumului de dialog care are loc astăzi şi mâine la Institutul Goethe.

Adrian Năstase: Acest exerciţiu de dialog, această deschidere către cetăţenii celor două ţări, această legătură care coboară cumva de la ultimul etaj al unei construcţii care, fără îndoială, este funcţională şi foarte ambiţioasă, spre zona contactului direct între cetăţeni, este o iniţiativă extraordinar de importantă. Contăm, atât din punctul de vedere al proiectelor bilaterale, cât şi din punctul de vedere al proiectelor internaţionale, cum ar fi integrarea României în UE sau integrarea României în NATO, pe o decizie pe care o sperăm pozitivă, la Praga, în noiembrie.

Societatea civilă va avea un rol deosebit de important în privinţa acestor proiecte, a atingerii acestor obiective.

De aceea, acest forum de dialog reprezintă o ocazie de a crea acel ţesut de legături vitale care să sprijine, pe termen mediu şi pe termen lung, ceea ce la nivel politic a început foarte bine.

Reporter: Domnule prim-ministru, vă mulţumesc!

Adrian Năstase: Vă mulţumesc şi eu!

68

„Dorim să impulsionăm investiţiile spaniole în ţara noastră“

Interviu acordat cotidianului „Cinco Días“15 Barcelona, 20 martie 2002 Ţările care aspiră la integrarea în Uniunea Europeană au asistat, săptămâna trecută, pentru prima dată, la sesiunile de lucru ale Consiliului European. Pe lângă familiarizarea cu funcţionarea Uniunii, prim-ministrul României, Adrian Năstase, a venit cu o misiune concretă: trezirea interesului oamenilor de afaceri spanioli faţă de oportunităţile pe care le oferă ţara sa, implicată în procesul de privatizare şi reforme structurale, care trebuie să deschidă poarta unei Europe faţă de care, acum, se simte departe.

Reporter: Este prevăzut ca România să intre în Uniunea Europeana cu al doilea grup de ţări candidate, în 2007. Ce trebuie făcut pentru a fi pregătită când va sosi acest moment?

Adrian Năstase: Pentru noi este foarte important să avansăm în domenii precum coeziunea socială, liberalizarea serviciilor, piaţa forţei de muncă, educaţie.

Câteva dintre aceste lucruri pot părea foarte îndepărtate, însă în ultimii ani am învăţat de la Spania că un efort susţinut de dezvoltare economică este motorul care face societatea însăşi mai coerentă.

Reporter: Care este principala provocare economică cu care se confruntă ţara dumneavoastră?

Adrian Năstase: Principala provocare o constituie creşterea economică. Însă suntem destul de optimişti în acest sens. Anul trecut am înregistrat o creştere economică de 5,3%, una dintre cele mai dinamice din regiune şi sperăm ca această tendinţă să se menţină. Stabilitatea socială este, de asemenea, foarte importantă, crearea de noi locuri de muncă, menţinerea sprijinului social pentru reformele economice, impulsionarea privatizărilor şi consolidarea dreptului de proprietate.

Reporter: Cum veţi proceda?

Adrian Năstase: Procesul de privatizare este foarte important. În 10 zile vom prezenta în Parlament o lege pentru impulsionarea privatizărilor care va permite să transmitem un mesaj clar, în acest sens, atât în ţară, cât şi în exterior. Dorim să impulsionăm investiţiile străine şi, în mod concret, pe cele spaniole. Relaţiile noastre comerciale cu Spania suferă, din nefericire, de o lipsă de vizibilitate, în parte cauzată de unele eşecuri din trecut în proiecte importante. Însă avem un mare potenţial şi trebuie să ne concentrăm pe dezvoltarea şi mai puternică a acestor relaţii.

Reporter: Cum vă gândiţi să impulsionaţi relaţiile bilaterale în domeniul investiţiilor şi comerţului?

Adrian Năstase: Primul lucru pe care îl vom face este acela de a da un mesaj politic, clar, de interes reciproc. Evident, oamenii de afaceri iau propriile decizii, însă un mesaj al ambelor guverne, în acest sens, poate fi de folos. Este posibil să vizitez Spania, oficial, la invitaţia premierului Aznar16, în a doua jumătate a acestui an. Prin

15 16

Cu ocazia participării la Consiliul European de primăvară de la Barcelona.

José Maria Aznar – prim-ministru al Spaniei (4 mai 1996–17 aprilie 2004).

69

această vizită doresc impulsionarea unui forum care să se concentreze asupra ariilor în care se pot face afaceri.

Reporter: Puteţi exemplifica?

Adrian Năstase: Există multe domenii în care putem lucra împreuna. Oferim mari oportunităţi în industria lemnului şi mobilei, textilă, în servicii, construcţii, transporturi…

Reporter: Privatizările pot reprezenta, de asemenea, o ocazie interesantă pentru companiile spaniole.

Adrian Năstase: Da, deja şi-au manifestat interesul de a participa. Până în prezent am liberalizat 25% din sectorul electric. Şi vom continua cu cel al gazului natural, cu telecomunicaţiile. În acest domeniu, al industriei telefonice, piaţa va fi liberalizată 100% de la 1 ianuarie 2003. Din păcate, în 1999 nu a reuşit un proiect cu Telefónica. Însă avem multe companii interesate. România este, de asemenea, o importantă zonă de tranzit a gazului natural din Caucaz. Multe companii catalane şi spaniole sunt interesate de ţara noastră, Fadesa, spre exemplu. Dacă vom aplica un program eficient putem atinge curând 1.000 de milioane de dolari în schimburile comerciale.

Reporter: Veţi realiza acţiuni specifice pentru promovarea investiţiilor străine şi a celor spaniole în concret?

Adrian Năstase: Spania deţine acum conducerea UE, această semnifică faptul ca în România se ştiu mai multe despre această ţară şi, de asemenea, că în Spania a sporit interesul pentru ţările candidate la integrare. Anul trecut am aprobat o lege privind investiţiile străine directe în sensul sprijinirii acestora. Însă suntem conştienţi de ceea ce avem de oferit: stabilitate legislativă şi o piaţă destul de importantă.

România este cea mai mare piaţă din Estul european. În două săptămâni, vom avea o agenţie specifică pentru investiţii.

Reporter: Inflaţia este foarte ridicată, chiar dacă s-a redus în mod drastic.

Adrian Năstase: Am trecut de la 220% de acum câţiva ani, la 40% în anul 2000, 30% în 2001 şi speram ca în 2002 să fie 22%. În doi ani, sperăm să scadă sub 10%. În privinţa şomajului, avem încrederea că la sfârşitul acestui an va fi 9%, faţă de 12% anul trecut. Ne bazăm pe crearea a 100.000 de noi locuri de muncă, în principal în firmele mici şi mijlocii.

Reporter: Care Europa o preferaţi, cea pe care o apără Aznar şi Blair sau cea a axului Jospin–Schröder?

Adrian Năstase: Avem multe de făcut în viitor şi nu este necesar să ne pronunţăm pentru una din cele două, chiar dacă cred că ambele sunt compatibile. „85% din populaţie sprijină integrarea în UE“

România se gândeşte să facă tot posibilul pentru a deschide toate capitolele de negocieri pe drumul integrării în UE pe durata preşedinţiei spaniole şi are încredere în ratificarea acordurilor în 2005 sau 2006.

Năstase recunoaşte faptul că negocierea capitolului agricol „va fi cea mai complicată, datorită potenţialului agriculturii noastre şi fondurilor necesare pentru subvenţii“.

Prim-ministrul nu consideră că perioada de tranziţie constituie o problemă prea dificilă: „Mai degrabă este vorba de îndeplinirea criteriilor de convergenţă“.

70

Referitor la opinia publică, aceasta sprijină, majoritar, procesul de apropiere de puterile din Vestul continentului. „85% din populaţie sprijină apropierea noastră de UE şi NATO şi se pronunţă în favoarea revenirii la familia noastră naturală, veritabilă“, a adăugat demnitarul.

Năstase se arata decis să „despartă trecutul nostru recent, care ne-a legat de blocul comunist, împotriva voinţei noastre“. Şi este convins că are sprijinul compatrioţilor săi în această strategie: „Oamenii privesc extinderea UE şi NATO ca pe o formă de reîntoarcere la originile noastre“. Şi Rusia? „Nu ştiu, cred că Rusia şi NATO sunt mai aproape ca niciodată.

Rusia are interes în stabilirea de alianţe cu ţările din Europa Occidentală cu care împărtăşeşte obiective similare.“ (Pilar Abril)

71

„România şi Bulgaria fac parte dintr-o centură de securitate pentru NATO“ Articol apărut în ziarul bulgar „Standart“ 23 martie 2002

de Adrian Năstase

În 25–26 martie, la Bucureşti, se va desfăşura prima întâlnire la nivel de primminiştri ai ţărilor din procesul Vilnius, care candidează la NATO. Prim-ministrul al României, domnul Adrian Năstase, a avut amabilitatea să acorde un interviu ziarului „Standart“. Textul complet al interviului îl vom publica luni (25 martie). Astăzi, prezentăm opinia domnului prim-ministru Adrian Năstase în legătură cu şansele Bulgariei şi României de a fi invitate să adere la NATO, în luna noiembrie, la Praga.

„Integrarea în NATO reprezintă unul dintre obiectivele prioritare ale politicii externe a ţărilor noastre. Nu vedem apartenenţa la această organizaţie ca pe un scop în sine, ci ca pe un instrument pentru garantarea intereselor naţionale.

Atacurile teroriste din SUA de la 11 septembrie 2001 au provocat schimbări semnificative la nivel mondial. Cea mai mare parte a comunităţii internaţionale a înţeles că aceste atacuri nu au fost îndreptate numai împotriva SUA, ci împotriva valorilor comune pe care le împărtăşesc ţările civilizate din întreaga lume, indiferent de religie sau sistem politic. Aceste ţări au condamnat cu fermitate atacurile teroriste şi fiecare, în funcţie de poziţia şi capacitatea sa, s-a oferit să contribuie în mod concret la lupta antiteroristă.

România şi Bulgaria nu au făcut excepţie şi s-au aflat şi de această dată, aşa cum era firesc, de aceeaşi parte a baricadei. Ţările noastre au reacţionat cu promptitudine la tragicele evenimente din SUA şi au oferit sprijin necondiţionat autorităţilor americane.

Statele din Sud-Estul Europei, atât cele membre NATO, cât şi cele partenere, au demonstrat că înţeleg să-şi asume responsabilitatea în primul rând pentru a împiedica această regiune să devină o zonă de tranzit sau de sprijin pentru acţiuni teroriste.

România şi Bulgaria s-au implicat în mod activ în iniţiativele regionale privind combaterea terorismului.

Este evident faptul că primirea unor noi membri în NATO este o decizie preponderent politică. România şi Bulgaria, ca state candidate pentru integrarea în NATO, trebuie să acţioneze în direcţia îndeplinirii obiectivelor asumate prin MAP (Membership Action Plan). În ceea ce ne priveşte, trebuie să fim convinşi că a fost întreprins tot ceea ce a depins de noi, în privinţa aderării la Alianţă. Alături de îndeplinirea obiectivelor MAP, contribuţia României şi Bulgariei la securitatea regională, acţiunile ca furnizori de securitate şi participarea la acţiuni comune cu NATO (amintesc, în acest sens, contribuţia la KFOR, SFOR) şi la lupta împotriva terorismului (prin participarea la ISAF) sunt atuuri ale celor două ţări în cursa pentru aderarea la Alianţă. La acestea putem adăuga considerente de ordin geopolitic, România şi Bulgaria reprezentând, în privinţa suprafeţei teritoriului, cele mai importante dintre statele candidate la aderare. Prin situarea lor geografică, România şi Bulgaria constituie un pod între Europa Centrală, Peninsula Balcanică şi Turcia.

72

Aderarea României şi Bulgariei la NATO ar contribui la crearea unui spaţiu terestru şi aerian integrat în cadrul Alianţei, o punte între statele din Europa Centrală membre ale Alianţei şi cele din flancul sudic. În acest mod s-ar crea o centură de securitate, incluzând Slovenia, Ungaria, România, Bulgaria, Grecia şi Turcia, în jurul ariei de instabilitate din Balcanii de vest. Extinderea spaţiului de stabilitate şi securitate sud-est european, integrat NATO, ar fi benefic şi în termenii transferului de stabilitate şi securitate spre Asia Centrală şi regiunea Caucazului.

Toate acestea ne îndreptăţesc să considerăm că România şi Bulgaria sunt două candidate credibile pentru viitoarea lărgire a Alianţei, cu ocazia summit-ului de la Praga. România şi Bulgaria se află aproape de NATO, aproape de obiectivul integrării rapide în Alianţă. Obţinerea invitaţiei de aderare depinde de noi, de ceea ce vom întreprinde în perioada următoare, de seriozitatea şi eficienţa abordării măsurilor stabilite prin planurile de acţiune.“

73

„Noi nu suntem concurentul dumneavoastră în domeniul energetic“ Interviu acordat ziarului bulgar „Standart“ 25 martie 2002

Adrian Năstase este născut la 22 iunie 1950, la Bucureşti. A urmat cursurile Universităţii din Bucureşti, în specializările Drept, Sociologie şi Drept Internaţional. Este profesor asociat la Universitatea Sorbona. A lucrat ca profesor universitar. A publicat peste 150 de lucrări ştiinţifice, în România şi în străinătate şi colaborează activ cu diferiţi autori în domeniu, români şi străini. Din 28 decembrie 2000 este prim-ministru al României. A acordat primul interviu ziarului „Standart“ în februarie 2001.

Reporter: Prim-ministrul Bulgariei, Simeon Saxa-Coburg Gotha, şi-a început, recent, la Bucureşti, programul său de vizite în ţările balcanice. A avut, oare, o semnificaţie aparte, această vizită a primului-ministru al Bulgariei în România?

Adrian Năstase: Aş începe prin a reaminti ca, în august 2001, am avut plăcerea de a fi primul oaspete străin cu care s-a întâlnit premierul Simeon SaxaCoburg Gotha, la scurt timp după numirea sa în funcţia de şef al Executivului de la Sofia.

Relaţiile de bună vecinătate, prietenie şi cooperare dintre România şi Republica Bulgaria se reflectă şi în aceste întâlniri la nivel înalt, cu valoare de simbol, ce impulsionează adâncirea colaborării dintre statele noastre. În acest context aş situa şi vizita la Bucureşti a domnului Simeon SaxaCoburg Gotha, la începutul turneului său sud-est european.

Dintre statele vecine şi chiar din regiune, suntem singura ţară cu care Bulgaria împarte aceleaşi obiective strategice de politică externă, aflându-ne în aceleaşi stadiu în cadrul proceselor de integrare europeană şi euroatlantică. În acest context, mi se pare natural şi logic ca omologul bulgar să îşi înceapă un turneu în regiune cu România.

Reporter: Sofia şi Bucureştii au afirmat că doresc să angreneze, în mod activ, Spania şi Italia, alături de Grecia şi Turcia, în sprijinirea candidaturile lor pentru NATO. Care sunt paşii pe care România şi Bulgaria îi vor face, în continuare, pe linia dinamizării lobby-ului în favoarea flancului sudic al Alianţei?

Adrian Năstase: Pentru România şi Bulgaria sprijinul Greciei şi al Turciei este deosebit de important. În acelaşi timp însă, ambele ţări au nevoie de sprijin cât mai puternic şi mai larg. Deja, câteva ţări membre NATO, importante în cadrul alianţei, au semnalat sprijinul pentru cooperarea cvadrilaterală şi interesul de a i se alătura.

România a elaborat un set de propuneri care vor fi discutate pe timpul reuniunii de la Atena a miniştrilor de Externe şi care vor constitui puncte de referinţă pentru un plan de acţiune comun, menit să susţină candidatura României şi Bulgariei la NATO. Propunerile vizează acţiuni şi măsuri concrete, unele dintre ele făcând referire chiar la acest principiu al „cercurilor concentrice“ pe care l-am enunţat mai sus. În plus, faţă de cele deja menţionate, intenţionăm să extindem dimensiunea acestei iniţiative cvadrilaterale prin asocierea unei dimensiuni tehnice, militare, care ar 74

urma să-i sporească eficienţa, conferindu-i, pe lângă caracterul politic, un pronunţat sens pragmatic, uşor de asimilat de ţările care ar urma să se alăture, chiar şi de cele din flancul nordic al Alianţei.

Prin acest demers dorim să facem cunoscut faptul că invitarea Bulgariei şi a României ar completa în mod fericit intervalul de spaţiu geografic existent în flancul sudic şi ar favoriza o redistribuire a sarcinilor de securitate pentru ţările din aceasta zonă, practic o „descărcare“ în mod evident benefică.

Reporter: Pentru prima oară Grupul Vilnius17 se reuneşte la nivel de primminiştri. Ce rezultat aşteaptă România de la acest forum?

Adrian Năstase: România doreşte ca summit-ul prim-miniştrilor statelor Grupului Vilnius să fie un eveniment important şi util pentru fiecare dintre ţările participante şi pentru aspiraţiile noastre comune. Evenimentul nu aparţine în exclusivitate României, ci tuturor candidaţilor, iar noi suntem profund interesaţi ca această reuniune să pună în valoare potenţialul participanţilor şi dorinţa fiecăruia de a-l pune la dispoziţia Alianţei.

Ca organizatori suntem interesaţi ca evenimentul de la Bucureşti să fie o afirmare clară a spiritului de solidaritate, a culturii cooperării, a justeţii continuării procesului de integrare.

Vom pleda pentru o extindere robustă a NATO, echilibrată geografic, dar vom accentua, în acelaşi timp, importanţa dimensiunii sudice în cadrul procesului de extindere şi contribuţia candidaţilor din Europa de Sud-Est la lupta împotriva terorismului şi a ameninţărilor neconvenţionale la adresa securităţii.

Intenţionăm, de asemenea, să asigurăm o mai mare vizibilitate a ţărilor candidate, într-un moment în care ţările membre ale Alianţei privesc cu atenţie sporită către acestea, pentru a le evalua performanţele.

Reuniunea este extrem de importantă pentru consolidarea ideii lărgirii Alianţei în zone geografice cu potenţial de furnizare a securităţii, în contextul general al ameninţărilor asimetrice, care pot fi contracarate numai prin eforturi conjugate.

Reporter: Există probleme nerezolvate în relaţiile bulgaro-române?

Adrian Năstase: Relaţiile interstatale vor fi întotdeauna caracterizate printr-o gamă largă de domenii de interes reciproc, care sunt supuse dezbaterilor şi negocierilor la nivel guvernamental. Nu trăim într-o lume utopică, iar unele aspecte ale relaţiilor bilaterale, mai ales dintre state vecine, sunt subiectul unor discuţii în vederea găsirii de soluţii reciproc acceptabile. Din această perspectivă trebuie privite şi raporturile dintre România şi Bulgaria, unde există mai multe domenii care sunt supuse unui proces de amplificare şi dezvoltare, căutându-se în permanenţă soluţii, începând de la nivelul experţilor. Ambele state sunt ataşate valorilor europene şi euroatlantice, fiind conştiente că dezvoltarea dialogului politic la toate nivelele reprezintă singura modalitate de subliniere a calităţii relaţiilor bilaterale.

Reporter: Comisia Europeană doreşte ca Bulgaria să scoată din funcţiune reactoarele vechi de la CEN Kozlodui. În acelaşi timp, România îşi dezvoltă propria 17 Grupul statelor de la Vilnius (V10) – formulă sub care erau cuprinse cele 10 state candidate la NATO în acel moment: Albania, Bulgaria, Croaţia, Estonia, Letonia, Lituania, Macedonia, România, Slovacia şi Slovenia.

75

strategie nuclearo-energetică, prin CEN Cernavodă. Este, oare, România un concurent al Bulgariei pe piaţa balcanică a energiei? Ar putea apărea tensiuni în acest domeniu?

Adrian Năstase: De ce trebuie să privim totul prin prisma aspectului concurenţial? România şi Bulgaria au fiecare propriile lor strategii energetice, existând eforturi de armonizare a acestora, un exemplu concludent reprezentându-l participarea în comun la proiectul de interconectare a reţelelor de energie electrică din Sud-Estul Europei, finanţat de guvernul canadian.

Prin această prismă, nu văd de ce obligaţiile pe care Bulgaria şi le-a asumat faţă de Uniunea Europeană s-ar reflecta în relaţiile româno-bulgare. Acestea sunt condiţii pe care fiecare stat angrenat în procesul complex de aderare la UE trebuie să le respecte.

Reporter: Care sunt domeniile ce urmează a fi activizate în cooperarea bilaterala? Ce întâlniri urmează să aibă loc în planul relaţiilor româno-bulgare, în viitorul apropiat?

Adrian Năstase: În urma vizitei domnului Simeon Saxa-Coburg Gotha, printre altele, am pus accentul pe intensificarea cooperării economice. Un element esenţial al relaţiilor româno-bulgare îl reprezintă creşterea volumului schimburilor comerciale. În acest sens, am decis cu omologul bulgar găsirea unor noi oportunităţi pentru amplificarea conexiunilor şi conlucrării în domeniul comerţului, transporturilor, infrastructurii. În ceea ce priveşte viitoarele contacte româno-bulgare, în perioada imediat următoare, aş menţiona vizita în România a domnului Ognian Gherdjikov, preşedintele Adunării Naţionale a Republicii Bulgaria, în perioada 28–30 martie, precum şi participarea preşedintelui Bulgariei, domnul Ghiorghi Părvanov, la reuniunea la nivel înalt a trilateralei România–Bulgaria–Grecia, pe care o va organiza partea română în perioada 18–19 aprilie a.c. Totodată, avem în vedere realizarea în acest an a vizitelor oficiale ale preşedintelui României, a mea şi a preşedintelui Senatului României în Republica Bulgaria.

Aş încheia apreciind că intensificarea colaborării bilaterale într-un mod eficient şi deschis, promovând într-un mod solidar candidaturile ţărilor noastre la NATO, constituie o plus-valoare pentru invitarea României şi Bulgariei de a deveni membre ale Alianţei Nord-Atlantice la summit-ul de la Praga.

76

„Prin extindere Europa va fi mai puternică şi eficientă“ Interviu acordat revistei spaniole „Ejecutivos“18 Barcelona, aprilie 2002

Prim-ministrul României, Adrian Năstase, afirmă că „Europa trebuie să facă faţă descentralizării structurilor sale“. România se află în plină fază de adaptare la criteriile cerute pentru viitoarea sa aderare la UE, prevăzută a avea loc în 2005 sau 2006.

Privatizarea, consolidarea proprietăţii, restituirea terenurilor şi explorarea sectoarelor de activitate mai dinamice, constituie unele exemple ale europenizării economiei româneşti.

Reporter: Când este prevăzută aderarea României la Uniunea Europeană?

Adrian Năstase: Pentru noi integrarea este foarte importantă şi ne pregătim pentru a deveni membru al UE, concentrându-ne, între timp, asupra realizării unei serii de transformări interne: procesul de privatizare, consolidarea proprietăţii şi restituirea terenurilor. Căutăm noi domenii în care putem înregistra succes, ca de exemplu în industria de software. Aşa că, pe de o parte, ne facem munca acasă, iar pe de altă parte ne aflăm în proces de negociere pentru integrarea în UE. Pentru noi este foarte importantă realizarea acestor două procese într-o formă complementară. Ne va lua o perioadă de timp însemnată. În acest an putem deschide toate capitolele de negocieri. Sperăm ca Spania să ne sprijine în acest sens. În orice caz, ne gândim că trebuie să finalizăm această fază până la sfârşitul acestui an. După aceea, ne vom concentra pe finalizarea negocierilor înainte de începutul anului 2004. În final, totul va depinde de procesul de ratificare, astfel încât momentul în care putem deveni membri ai UE poate oscila între 2005 şi 2006.

Reporter: Care sunt principalele avantaje pe care le oferă piaţa românească investitorilor spanioli?

Adrian Năstase: Oamenii de afaceri spanioli, care vor veni în România, vor descoperi că pot citi meniurile din restaurante, că pot citi titlurile din ziare deoarece provenim din aceeaşi familie lingvistică cu cea spaniolă, şi se vor simţi ca acasă.

Italienii au descoperit, deja, acest lucru şi avem o balanţă comercială în jurul a 6 miliarde de dolari cu ei. Cu Spania, în prezent, relaţia comercială este de doar 200 de milioane de dolari. Astfel, este foarte important să facem tot posibilul pentru a explica guvernelor că România este o piaţă mare de desfacere, de 22 de milioane de persoane. „Utilizarea deplină a forţei de muncă este o ţintă dificil de atins“

Vom explica faptul că este vorba de cea mai mare ţară din Sud-Estul Europei, după Iugoslavia. Trebuie să educăm populaţia, să adoptăm programe în acest sens. De asemenea, dorim să demonstrăm că suntem o ţară cu stabilitate socială şi politică,

18

Cu ocazia participării la Consiliul European de primăvară de la Barcelona.

77

aspect care este foarte important pentru investitori. Astfel, sperăm ca managerii spanioli să poată călători şi cunoaşte această nouă piaţă.

Reporter: Care sunt sectoarele cele mai active ale economiei româneşti?

Adrian Năstase: Tehnologia informaţiei şi telecomunicaţiile, industria lemnului, mobilei, industria textilă şi echipamentele electrice.

Reporter: Care sunt impresiile dumneavoastră privind relaţiile diplomatice dintre guvernul român şi guvernul spaniol?

Adrian Năstase: Sunt excelente. Premierul Aznar a fost, cu câteva luni în urmă, în România. Eu intenţionez să revin în Spania în al doilea semestru al acestui an. Sunt prevăzute o serie de vizite, la nivel de miniştri. Există o relaţie bună şi cred că ceea ce trebuie să facem este să lucrăm pentru intensificarea cooperării economice şi comerciale.

Reporter: Sub ce formă credeţi că ţările din zona centrală şi de est a Europei pot contribui la expansiunea Uniunii Europene?

Adrian Năstase: Uniunea Europeană – numele este foarte clar şi semnificativ – include tot continentul. Astfel, nu există discuţii dacă ţările din zona centrală şi de est a Europei trebuie să facă parte din această Uniune. Toate ţările din Europa trebuie să ne integrăm în acest bloc. Este bine pentru competiţie şi în domeniul economic. Noi vom contribui economic şi politic la ideea unei Europe întregi şi libere. La aceasta trebuie să adăugăm că Europa va fi mai puternică şi eficientă. Acesta este un lucru care deja este acceptat de componentele din întreg continentul. „Europa este, în prezent, o casă mai mare pentru români“

Reporter: Poate Europa depăşi, ca bloc economic, Statele Unite?

Adrian Năstase: Până în prezent, UE a fost percepută ca un loc cu propriile sale probleme. Membrii Uniunii Europene sunt consideraţi ca puteri locale. Europa va fi o putere acceptând noi membri, care, în plus, vor arbitra economia continentală.

Reporter: Credeţi că Europa poate ajunge la utilizarea deplină a forţei de muncă, aşa cum susţine preşedinţia spaniolă?

Adrian Năstase: Spania a înregistrat un mare succes generând noi locuri de muncă în ţară. Este uimitor. Însă, nu sunt sigur că şomajul poate fi eliminat 100% în Uniunea Europeană. Trebuie să avem în vedere că este necesară crearea a mii de locuri de muncă, însă în timp ce construim noi locuri de muncă, altele dispar. Pe de altă parte, există problema proaspeţilor absolvenţi. Să ne gândim că avem un procentaj al şomajului structural care există, iar şomajul nu poate scădea sub acest procentaj. Este dificil. Este însăşi evoluţia economiei cea care determină rezultatele.

Reporter: Sunteţi adeptul unei Europe a Naţiunilor sau al unei Europe a Regiunilor?

Adrian Năstase: Naţiunile au fost foarte importante de-a lungul secolelor în Europa. Naţiunile sunt esenţiale pentru cultură, mentalitatea oamenilor etc. În timp ce regiunile reprezintă, poate, un drum pentru a face lucrurile mai eficiente. Dar, un lucru 78

nu îl poate exclude pe celălalt. Regiunile sunt importante, însă Europa trebuie să menţină identitatea naţiunilor care formează continentul.

Reporter: Cum este Europa pe care o visaţi dumneavoastră?

Adrian Năstase: Pentru noi, românii, Europa a început să fie o realitate, din decembrie anul trecut. Acum, românii pot călători prin Europa. Nu se simt străini, diferiţi, ci aparţinând aceleaşi familii. Europa este, în prezent, o casă mai mare pentru români.

Există, în mod evident, diferenţe. Cum vede fiecare organizarea. Consider că Europa va trebui să-şi descentralizeze structurile: acum am descoperit că porţile, ferestrele românilor sunt egale cu cele ale spaniolilor, ale germanilor… este un proces de convergenţă. Un proces pentru creşterea competitivităţii, îmbunătăţirea infrastructurii de transport, etc. Avem aceleaşi aspiraţii, în România, ca şi în Spania: un proces care să ne permită a face lucrurile împreună şi care să ne ofere un sentiment al apartenenţei.

(Raquel Baos şi Antonio Gigirey)

79

„Din punct de vedere psihologic, pentru români este important ca România să devină membru al NATO“ Interviu acordat cotidianului elveţian „Le Temps“ Geneva, 14 aprilie 2002

Reporter: Domnule prim-ministru, mă bucur să vă văd, mai ales în timpul unei perioade în care, în mod vizibil, cota României este foarte sus, mai ales în ceea ce priveşte aprecierea Bruxelles-ului, la NATO. Mai sunt şase luni până la summit-ul de la Praga, din noiembrie. Conform ultimelor declaraţii ale dlui Armitage19, dar nu numai ale lui, avem impresia că această dată va fi cea bună pentru Bucureşti.

Dumneavoastră ce părere aveţi?

Adrian Năstase: În primul rând, aceasta este o speranţă bazată pe o aspiraţie, pe o evoluţie, pe un anumit trecut, pentru că, între cele două războaie, românii se considerau ca membri ai familiei europene şi aceasta, pentru că Titulescu, de exemplu, venea la Geneva ca la el acasă. Eu cred că este important să înţelegem, în acelaşi timp, că mai avem multe transformări esenţiale de realizat, de continuat, în România, deci ceea ce este important este un proces de schimbări interne.

Pe de altă parte, trebuie ţinut cont de unele evoluţii internaţionale, de după 11 septembrie 2001, dar mai ales de evoluţiile interne din ţările membre NATO, ca şi de evoluţiile politice din ţările candidate.

Deci, ecuaţia este destul de complexă şi ar fi dificil să spunem înaintea summit-ului care va fi rezultatul. Pentru moment, putem constata o anumită evoluţie pozitivă a percepţiei privind angajarea României pe drumul transformărilor pozitive economice, politice şi militare.

Marţi mă voi deplasa la Bruxelles, la o reuniune a ambasadorilor Consiliului NATO şi Comitetului Miniştrilor, unde voi încerca să transmit un mesaj şi să prezint şi o sinteză a ceea ce am făcut în domeniul militar şi în domeniul politic.

Au fost la noi echipe de evaluare din partea NATO şi, în principiu, lucrurile merg mai degrabă bine, dar mai avem multe de făcut.

Reporter: Este pentru ultima dată când aveţi posibilitatea, la acest nivel, să puteţi apăra România înaintea summit-ului de la Praga?

Adrian Năstase: Da, într-adevăr.

Reporter: Nu mai aveţi vreo altă întâlnire dumneavoastră sau preşedintele Iliescu cu conducerea Alianţei?

Adrian Năstase: În principiu, nu. Acesta este ultimul dialog în acest caz, este un format realizat cu toate ţările candidate, dar, recent, am avut la Bucureşti o întâlnire cu ţările candidate, la care au participat zece prim-miniştri, o reuniune numită „Primăvara Noilor Aliaţi“. A fost o formulă care a încercat să dea speranţă, să creeze un fel de presiune psihologică, pentru că avem convingerea că în ţările membre există şi o dezbatere privind ideea extinderii.

Deci, eu sper că la Bruxelles vom fi în măsură să prezentăm noile evoluţii şi să transmitem acest mesaj de angajare foarte responsabilă în direcţia schimbărilor militare, economice şi politice.

19

Richard L. Armitage – adjunct al secretarului de Stat al SUA (26 martie 2001–22 februarie 2005).

80

Reporter: De ce este atât de important pentru România să facă parte din NATO? Se înţelege explicaţia politică, geopolitică, dar ce schimbări aduce această aderare din punct de vedere psihologic pentru cetăţeanul de rând? Înseamnă oare aceasta pentru el: „De acum suntem occidentali, odată ce România a intrat în NATO“?

Adrian Năstase: Din punct de vedere psihologic, pentru români este important ca România să devină membru al NATO, pentru că timp de 50 de ani au simţit o frustrare: România, o ţară latină, o ţară cu o istorie foarte veche în Europa, care se considera o parte dintr-un sistem de valori care este cel al Europei Occidentale, a fost lăsată la o parte după cel de-al Doilea Război Mondial, şi ultimii 50 de ani înainte de Revoluţie au reprezentat o paranteză în istoria românilor, care în majoritate, adică 85%, sunt în favoarea integrării ţării în NATO. Acesta este un procentaj enorm, din cauza faptului că românii se consideră o parte a familiei euroatlantice, deci, psihologic, este adevărat că acest lucru este foarte important.

Dar şi din punct de vedere economic această integrare este importantă pentru noi, fiind clar că, pentru investiţii pe termen lung, occidentalii ar dori să ştie că România este sub umbrelă NATO. Deci, vă puteţi închipui că, din punctul de vedere al investiţiilor, o decizie favorabilă la Praga ar conta mult pentru România.

Reporter: Cum are loc reforma forţelor armate? Se aud lucruri pozitive, dar şi îndoieli, privind, de exemplu, schimbările psihologice, mai ales în cadrul fostei Securităţi, pentru care este ceva mai dificil să devină compatibilă cu NATO faţă de alţii, mai tineri. Dacă există această preocupare, cum consideraţi că o veţi rezolva?

Adrian Năstase: Securitatea şi Armata nu s-au avut bine niciodată. Am avut, chiar înainte de 1989, o dispută aproape permanentă între Armată şi Securitate.

Reforma în Armată este dificilă, este adevărat, dar pentru alte motive. Este vorba de o chestiune de finanţare; anul trecut s-a decis ca nivelul bugetului pentru apărare să fie peste 2,3% din PIB. Încercăm, deci, să alocăm bani pentru reforma Armatei.

Am vizitat acum două zile un centru de formare al subofiţerilor români care sunt pregătiţi, antrenaţi de ofiţeri americani şi din NATO. Este un centru în oraşul Piteşti, la aproximativ 100 km de Bucureşti. Este important de ştiut că avem acum sute de ofiţeri şi de subofiţeri care sunt pregătiţi în strânsă colaborare cu NATO. Există un proiect, o strategie foarte clară în domeniul militar începută de ceva mai mult de zece ani, şi, după părerea mea, nu vom avea multe probleme din acest punct de vedere.

Reporter: Aceşti ofiţeri vorbesc engleza? Care este procentajul de ofiţeri români ce pot vorbi acum vorbi curent engleza cu alţi ofiţeri?

Adrian Năstase: După părerea mea, sunt foarte mulţi ofiţeri şi subofiţeri români care pot vorbi engleza şi nu este vorba de cei care participă la misiuni de menţinere a păcii în Afganistan, în Kosovo, în Bosnia, ci de un program special. Am vizitat la Piteşti, în acelaşi timp, un centru de pregătire lingvistică, o pregătire specifică pentru Armată, cu manuale, cu metode foarte moderne pentru învăţarea rapidă a limbii engleze. În orice caz, în România, există o tradiţie a educaţiei.

81

„Suntem pe cale de a pune capăt perioadei de tranziţie“ Interviu acordat revistei „L’Express Magazine“ Bucureşti, 8 mai 2002

Reporter 1: Domnule prim-ministru, sunteţi prima personalitate pe care o întâlnim în ţară. Vă mulţumim pentru că ne-aţi primit. Am fost sprijiniţi şi de ambasadorul dumneavoastră la Bruxelles, care a confirmat importanţa acestui proiect la care lucrăm şi pe care vi-l voi prezenta rapid. Suntem aici, în România, pentru un raport în legătură cu situaţia economică şi a preţurilor, raport care va fi publicat în luna noiembrie, în acelaşi timp cu desfăşurarea lucrărilor summit-ului NATO de la Praga.

De fapt, obiectivul nostru este de a prezenta România ca o ţară care iese din izolare, o ţară pe calea modernităţii, a creşterii economice, precum şi de a prezenta noul rol internaţional pe care ea îl joacă. Vom face cunoscute reformele care sunt în curs: cea a administraţiei publice, a apărării naţionale, modernizarea structurilor, privatizarea. Ne vom concentra pe noul rol pe care îl va juca România în viaţa internaţională.

Pentru „L’Express Magazine“ avem nevoie de o prezentare mai amplă.

Aceasta este o revistă cu o calitate editorială, prezentând portrete importante din punct de vedere economic şi politic. Este foarte apreciată de mulţi francezi. Avem o ediţie pentru Paris şi regiunea pariziană, pentru 10 milioane de francezi, fiind publicată o ediţie şi pentru Departamentele de peste Mări şi la nivel internaţional: Europa, Asia, America şi Africa, pentru ţările francofone, şi pentru zona francofoniei, în care intră şi România. Ne bucurăm că avem un interlocutor care vorbeşte franceza.

Reporter 2: De la venirea noastră la Bucureşti am remarcat primirea noastră foarte favorabilă…

Adrian Năstase: Sunt uşor de descifrat pentru dumneavoastră şi numele magazinelor, titlurile articolelor din ziare, datorită originilor noastre comune…

Reporter 2: Chiar şi în privinţa spiritului, ne putem da seama că există un spirit latin comun al popoarelor noastre.

Adrian Năstase: Într-adevăr, mie mi se reproşează destul de des că nu ajung să prezint direct concluzia unui raţionament. Noi simţim mereu nevoia de a expune mai înainte premisele, pentru a putea apoi să ajungem la o concluzie. Este o nevoie firească de a explica, de a ne convinge mai întâi pe noi înşine. Acesta este, bineînţeles, spiritul francez, spiritul cartezian.

Reporter 1: Sejurul nostru în România este, în principiu, de două luni. Sigur că totul depinde de mulţi factori, dar vom încerca, chiar de mâine, să învăţăm puţin limba română.

Adrian Năstase: Nu va fi prea uşor: gramatica este complicată.

Reporter 1: Cunosc puţin gramatica poloneză, mi-am spus că cea română va fi la fel de dificilă şi probabil că voi reuşi cel puţin să pronunţ câteva cuvinte esenţiale.

Reporter 2: După 1989, a urmat în România o perioadă de instabilitate politică şi de încercări de revenire la normal. De doi ani, de la venirea dumneavoastră, România începe să-şi revină, în domeniile economic, politic şi social.

82

Aţi putea să ne schiţaţi un bilanţ al acestor doi ani de eforturi în plan economic ale României?

Adrian Năstase: România, ca toate ţările din Europa de Est, Europa comunistă, a avut probleme de adaptare la noua situaţie, la principiile şi regulile economiei de piaţă, dar şi din punct de vedere politic. Bineînţeles, după 1989, am adoptat acest sistem. Aveam, înainte de '89, un singur partid politic, dintr-o dată am avut, după ’89, 200 de partide. În privinţa ziarelor, aveam înainte 3–4 ziare, trecând brusc la mult mai multe ziare. Cei zece ani care au trecut au fost ca un fel de cutie neagră cu evoluţii pe cât de dificile, pe atât de costisitoare: dificil de înţeles, mai degrabă experimente, mai multe alternanţe la putere, şi stânga şi dreapta, personalităţi diferite.

Suntem pe cale de a pune capăt acestei perioade de tranziţie, pentru a reveni la normal, din toate punctele de vedere. În privinţa partidelor politice, există un prag de 5% de intrare în Parlament, unde acum sunt cinci partide politice. Există, deci alianţe politice, formule politice, am ajuns la un sistem în care familia partidelor politice româneşti seamănă cu familiile partidelor europene: familiile social democrată, liberală, creştină, un partid rezervor pentru frustrările sociale şi naţionaliste – Partidul România Mare, precum şi un partid al maghiarilor care trăiesc în România. Noi, PSD, am încheiat cu acest partid, UDMR, un protocol, care a reprezentat o schimbare de mentalitate la nivelul coabitării etnice şi care, în acelaşi timp, de la alegerile din 2000, a constituit un element foarte important pentru noi toţi.

Cred că este important să considerăm această perioadă, începând din 1990, în ansamblul său, perioadă care a cunoscut o inflaţie de 200%, dar care, de doi ani, a început să scadă: acum doi ani era 40%, apoi puţin peste 30%, acest an va fi 20% şi sperăm că peste doi ani ea să scadă sub 10%.

Această revenire la normal se constată şi în privinţa statutului proprietăţii.

Proprietatea, înainte de ’89, era pur şi simplu proprietatea statului. În prezent, redistribuim această proprietate prin privatizare: s-a făcut mult în această privinţă, dar mai continuăm, ca şi în privinţa restituirii bunurilor, terenurilor, averilor bisericilor.

Trebuie să consolidăm statutul proprietăţii, pentru a da mai multă încredere investitorilor străini care vin la noi.

Deci, de la alegerile din anul 2000, noi am reuşit să inversăm evoluţia economică pe care a avut-o ţara în perioada 1996–2000, evoluţie care a dus la o scădere cu 12% a PIB-ului. Anul trecut am avut o creştere de 5,3%. Am dezvoltat o relaţie foarte constructivă cu FMI. Sper că la sfârşitul acestei luni vom avea un rezultat pozitiv al Acordului. Va fi pentru prima dată când România îşi va fi respectat angajamentele cu FMI. Cu conducerea Băncii Mondiale vom avea mâine o analiză şi sper că vom avea un rezultat pozitiv în privinţa unor proiecte care reprezintă 300 de milioane de dolari.

Am reuşit şi un test de credibilitate prin eliminarea vizelor pentru românii care vor să călătorească în Europa de Vest. A fost destul de dificil să pregătim infrastructura, legislaţia şi mecanismele necesare, inclusiv noile paşapoarte, ofiţerii de legătură cu unele ţări occidentale. Am avut anumite probleme nu puţin importante cu unele ţări ca, de exemplu, Germania, dar şi Franţa, Spania, Austria. Am încheiat cu aceste ţări acorduri de readmisie, am armonizat anumite prevederi legislative pentru a incrimina încălcarea de către cetăţenii români a legislaţiei acestor ţări. Am reuşit 83

astfel, nu cu puţin efort, să impunem responsabilizarea cetăţenilor români, să creăm credibilitate externă, ceea ce cred că este foarte important.

Am ajuns la stabilitate macroeconomică – vă vom da câteva date statistice – am reuşit să eliminăm vizele de călătorie pentru români, ceea ce a fost o dovadă de credibilitate, dar şi de acţiune responsabilă a guvernului.

Am rezolvat anul trecut problema copiilor handicapaţi, a celor cu dificultăţi.

Raportul Uniunii Europene în acest domeniu a fost foarte pozitiv la sfârşitul anului trecut, consecinţă a numeroaselor măsuri pe care le-am luat. Am descentralizat sistemul şi, cu ajutorul colegilor noştri din judeţe, am obţinut rezultate foarte bune.

Bineînţeles, vom continua. Vă vom da toate documentele necesare. Mâine vom finaliza această strategie privind protecţia copilului, în general, a copiilor care vor fi adoptaţi până la sfârşitul acestui an, vom moderniza cadrul instituţional, care va intra în vigoare în prima jumătate a anului viitor, precum şi mecanismul adopţiilor internaţionale, care să nu permită actele de corupţie care existau mai înainte.

De altfel, ceea ce noi am realizat în acest domeniu constituie un prim rezultat în privinţa luptei împotriva corupţiei. În acest an suntem interesaţi să finalizăm demersurile privind extinderea NATO, iar pe plan intern suntem interesaţi să finalizăm reforma politică, constituţională şi administrativă. Avem dezbateri privind modificarea Constituţiei.

După zece ani de la adoptarea ei trebuie să revedem anumite dispoziţii, soluţii, formule de alegere a parlamentarilor. Vom folosi un sistem diferit, competenţe diferite ale celor două Camere ale Parlamentului, care, pentru moment, au competenţe identice, ceea ce nu este o situaţie prea fericită şi pe care o vom schimba. Vom modifica şi sistemul alegerii parlamentarilor, numărul parlamentarilor, finanţarea partidelor politice şi alte câteva elemente ce vor trebui incluse în textul noii Constituţii.

Din punct de vedere administrativ, este important să modernizăm structurile administraţiei, după modelul francez, lucrăm în comun cu Uniunea Europeană la acest proiect, care este una din priorităţile acestui an.

Pentru anul viitor avem două priorităţi absolute. Prima o constituie finalizarea negocierilor cu UE; până la sfârşitul acestui an vom deschide toate capitolele şi sperăm să finalizăm toate negocierile până la sfârşitul anului 2003, după care vom pregăti tratatul de aderare, în 2004. La fel de important pentru noi este şi să acordăm mai multă atenţie problemelor sociale, ţinând cont de faptul că reforma economică va produce o anumită creştere economică, iar oamenii vor trebui să simtă în standardul lor de viaţă o anumită evoluţie.

Iată, pe scurt, unele din obiectivele şi rezultatele pe care le-am atins după alegerile din 2000.

Reporter 2: În ceea ce priveşte privatizarea, una din priorităţile dumneavoastră, ştim că au fost privatizate 7.000 de întreprinderi începând din 1990.

Cele mai mari întreprinderi publice vor cunoaşte această schimbare. Care este, pentru dumneavoastră, raportul procentual între întreprinderile publice şi întreprinderile private în prezent? De asemenea, care sunt, de fapt, modalităţile de a implementa acest sistem de privatizare în aceste principale întreprinderi?

Adrian Năstase: Privatizarea, la început, a fost, mai degrabă, o opţiune axiologică, în primul rând o operaţie economică. Eram sub presiunea unei privatizări 84

rapide, condiţie necesară de trecere la capitalism. Deci, în anumite cazuri, privatizarea a fost considerată ca un obiectiv normal. Acum încercăm să vedem acest subiect întrun mod mai complex. După părerea mea, privatizarea este importantă pentru o mai bună gestiune a afacerilor, eventual pentru o capitalizare în vederea dezvoltării producţiei şi, poate, pentru a găsi mai uşor piaţă de desfacere. Am descoperit că este mai important să vindem decât să producem, ceea ce este, de altfel, mai dificil. Cea mai mare parte a companiilor româneşti au înţeles că este mai bine să faci parte dintr-un lanţ, care are posibilitatea de a vinde la nivel internaţional, decât să fii un producător izolat, care nu reuşeşte să-şi vândă produsele, pe o piaţă internă sau pe o piaţă externă.

Privatizarea este, de asemenea, importantă şi pentru consolidarea statutului proprietăţii. Pentru investitori este important ca ei să ştie cine este proprietarul unei uzine, al unui teren, al unei hale de producţie. Noi, guvernul, am cerut Parlamentului un vot de încredere privind adoptarea Legii asupra accelerării privatizării, acum 2–3 luni. Puteţi vedea textul acestei legi, prin care încercăm să accelerăm mecanismele, procedurile de privatizare. Întreprinderile private contribuie la PIB cu o valoare mai mare decât a întreprinderilor de stat, deci mai mult de 50%.

Ceea ce este important este să finalizăm privatizarea Băncii Comerciale Române, banca cea mai importantă din România. Procesul a început, este în faza de consultanţă, iar cel mult peste un an banca va fi privatizată. În sistemul bancar, de altfel, băncile private reprezintă cam două treimi, deci sectorul este privatizat.

Mai există un proiect important, privatizarea companiei petroliere Petrom. În prezent, se discută procedurile de privatizare. Procesul va dura mai multe luni şi va fi probabil terminat la începutul anului viitor.

Noi avem o listă de companii care vor fi privatizate prin colaborare cu Banca Mondială. În acest scop există programul PSAL 1 şi programul PSAL 2, reprezentând baza acestor privatizări. Puteţi avea lista întreprinderilor care acum sunt în procedură de privatizare, cele mai mari întreprinderi româneşti.

Suntem pe cale de a privatiza şi întreprinderile de stat din domeniul agricol, pe baza unei legi speciale în acest domeniu.

Ceea ce rămâne încă de privatizat, domeniu în care mai sunt discuţii, este cel serviciilor, al utilităţilor, precum şi sistemul energetic. Chiar şi în aceste domenii am început să avem rezultate: am început procedurile de privatizare pentru un număr de 22 hidrocentrale, a căror construcţie a fost demarată înainte de 1989, dar care nu au fost finalizate. Suntem interesaţi să avem capital extern pentru finalizarea lucrărilor, după care investitorul va utiliza hidrocentrala un anumit număr de ani, urmând ca apoi ea să intre în sistemul naţional. Am lansat documentele pentru licitaţie internaţională în acest scop acum câteva săptămâni.

Din nefericire, pe plan internaţional există un surplus de oferte, pentru că toate ţările Europei de Est fac privatizările în acelaşi timp. Economiile lor se resimt, din această cauză, într-o anumită măsură. În anumite cazuri, totuşi, am reuşit să avem preţuri foarte interesante. În al doilea rând, după părerea mea, privatizarea ar fi trebuit să se desfăşoare ca un element al unei strategii economice sectoriale, pentru că ea a continuat o structură economică existentă înainte de 1989. Privatizarea combinatului SIDEX, cel mai mare combinat siderurgic din această regiune, nu a transformat aceste 85

uzine într-un centru de tehnologia informaţiei, acolo se produce tot oţel, este vorba tot de siderurgie. Bineînţeles, s-a schimbat proprietatea, modul de gestiune. Dar, din punct de vedere economic, a rămas tot un centru siderurgic important.

Pentru noi, acum este important să dezvoltăm domeniile tehnologice de vârf, prin care putem obţine un profit mai important.

Reporter 2: Vorbeaţi de concurenţa importantă a ţărilor din Est în domeniul privatizării. România are totuşi câteva avantaje în domeniul resurselor naturale, al poziţiei sale strategice – acces la Marea Neagră, o mână de lucru mai degrabă calificată, care nu este scumpă. Care sunt, după părerea dumneavoastră, sectoarele industriale de viitor pentru România?

Adrian Năstase: Este tocmai ce voiam să spun. Prin privatizare se reface structura economică anterioară. Ea este importantă, dar trebuie completată cu investiţii în domenii profitabile, domenii mai importante, ca, de exemplu, domeniul IT, de înaltă tehnologie. În acest domeniu este interesant ceea ce noi am reuşit să facem. Prin măsuri legislative şi financiare am reuşit să dezvoltăm producţia de software, în mici centre din mai multe oraşe – Timişoara, Braşov, Bucureşti. Aceste domeniu este foarte important pentru noi, avem o mână de lucru foarte calificată în acest domeniu şi mulţi ingineri români, specialişti în IT, lucrează acum în SUA, Germania, Franţa, Olanda.

De aceea, este esenţial pentru noi să dezvoltăm acest sector, în care avem un export foarte important şi pe care îl consider ca unul din cele mai importante pe care le avem.

De altfel, el începe să fie util în anumite domenii, cum ar fi achiziţiile de anumite bunuri, pe care le fac instituţiile publice. Aceste achiziţii se fac acum pe baza unui program de licitaţii prin Internet. În acest mod s-a reuşit reducerea cu 30% a preţului acestor produse cumpărate. În două luni au fost mai mult de 2.500 de operaţiuni de vânzare-cumpărare prin Internet. Este un mecanism care împiedică manifestarea corupţiei, fiind foarte transparent şi ajutându-ne să eliminăm intermediarii.

Din punct de vedere administrativ acest sistem oferă multe posibilităţi de punere în contact a cetăţeanului cu autorităţile publice. Ieri, de exemplu, am stat două ore să parcurg mesajele primite prin poşta electronică. Primesc multe mesaje cu diferite remarci sau observaţii, pe care eu le trimit apoi specialiştilor spre a se lua măsuri, dacă este cazul. Am primit astfel un mesaj de la o companie care se ocupă de calculatoare, care îmi semnalează că au fost controlaţi de cei de la „protecţia consumatorului“, persoane care nu prea cunosc specificul activităţii companiei, sens în care, compania fiind nemulţumită de acest control, îmi sugerează unele măsuri.

Intenţionăm să introducem acest sistem de poştă electronică pentru fiecare ministru.

Avem, după cum vedeţi, un site al guvernului, care prezintă toate detaliile activităţii noastre, inclusiv în engleză şi franceză, putând fi accesat de oricine.

Reporter: Care este strategia dumneavoastră în domeniul turismului şi, eventual, ce legătură veţi face între turism şi IT, pentru a avea un succes?

Adrian Năstase: În primul rând, să privatizăm cât mai rapid infrastructura din turism, ceea ce se va finaliza în acest an. Peste câteva zile vom avea o vânzare a unor obiective turistice prin licitaţie publică, transmisă şi de către televiziune. Vor fi privatizate câteva hoteluri şi vile de pe litoralul Mării Negre.

86

În prezent, suntem pe cale să modernizăm litoralul Mării Negre, anul acesta s-a făcut mult în acest sens, am reluat contactele cu marii operatori de turism francezi şi germani, ceea ce cred că este foarte important. Iată, deci, că reînnoim activitatea turistică pe litoralul Mării Negre. În al doilea rând, este importantă modernizarea staţiunilor de sporturi de iarnă prin lărgirea pârtiilor, fapt pentru care Predeal şi Azuga sunt incluse într-un proiect foarte ambiţios.

Programul „Europa“ este legat de ceea ce am spus până acum privind modernizarea litoralului Mării Negre. Dezvoltarea sa va lua ceva timp. În legătură cu „Dracula Parc“, lucrurile sunt puţin mai complicate, din cauza faptului că există o anumită reticenţă privind locul construirii acestui parc. Din punctul meu de vedere, trebuie să dezvoltăm un turism mai agresiv. Până acum am avut doar un turism paternalist, pentru capitaliştii de mijloc, ce veneau să se odihnească pe timpul concediului, să se trateze cu Gerovital şi să se plimbe puţin prin peisajul pitoresc al ţării, cu puţină echitaţie şi ţuică. Era deci o perioadă de refacere a capacităţii de muncă într-un cadru patriarhal pentru cei care veneau din Vestul Europei. Or, acest gen de turism nu aduce mulţi bani. De aceea, trebuie să ne gândim la un alt fel de turism, mai agresiv.

Nu putem nega legenda conform căreia Dracula este originar din România.

Deci cred că nu s-ar putea pune problema că americanii sau englezii ar putea câştiga bani din fructificarea acestei legende, aşa cum dorim noi să o facem, nu vor fi, deci, probleme de rivalitate, sau de conştiinţă. Ceea ce trebuie să ne preocupe este crearea de noi locuri de muncă şi încurajarea turismului, inclusiv turismul acesta popular, bazat pe unele teme binecunoscute.

Singura problemă care mai trebuie rezolvată este stabilirea locului unde va fi plasat acest parc. Discuţiile pe marginea acestui subiect nu s-au terminat şi cred că avem interesul să găsim cea mai bună soluţie în săptămânile următoare, dar forţând prea mult (soluţia „Sighişoara“), riscăm să blocăm proiectul. După părerea mea, trebuie să continuăm a reflecta asupra alegerii celui mai bun loc. În principiu, proiectul ar putea fi finalizat către sfârşitul anului viitor, poate 2004. Viteza realizării lui depinde de partenerul care va fi găsit şi de concepţia construcţiei.

Reporter 2: Ce mesaj principal doriţi să adresaţi cititorilor noştri? Ce avantaje are România, faţă de vecinii săi?

Adrian Năstase: România este singura ţară latină din această regiune. Există o legătură tradiţională formidabilă între România şi Franţa: tradiţii şi origini comune, o comunitate culturală valoroasă, multe interese economice reciproce, sprijinul permanent primit de România de la Franţa în cursul istoriei. Putem, deci, continua aceste tradiţii excepţionale, căutând să atragem capitalul francez. Trebuie să continuăm procesul de extindere a învăţării limbii franceze în şcoli şi de promovare a schimburilor universitare, care se desfăşoară într-un mod exemplar.

România, faţă de ţările vecine, are anumite elemente specifice. După d e z m e m b r a r e a Iugoslaviei, România reprezintă ţara cea mai mare în această zonă a Europei de Sud-Est. Ea oferă şi un model de armonie interetnică, este o ţară cu o piaţă economică importantă, cu o bună poziţie geostrategică, cu o cale fluvială, Dunărea şi canalul Dunăre–Marea Neagră. Important este de menţionat şi faptul că pe 87

aici va trece şi conducta care va transporta petrolul din Caucaz, de la Marea Caspică spre Occident.

România şi Bulgaria pot reprezenta podul, teritoriul securizat între ţările Europei Centrale, membre ale NATO, şi ţările din linia frontului, în lupta împotriva terorismului. România este importantă şi prin capacitatea sa de a colabora în mod tradiţional cu ţările mediteraneene, precum şi cu alte ţări. Cred că România a demonstrat că este o ţară ce poate reprezenta un partener credibil şi un prieten al Franţei în această regiune.

Reporter 1: Aş dori să aflu părerea dumneavoastră asupra societăţilor din această listă, pe care am dori să le vizităm foarte rapid…

Adrian Năstase: Romtelecom este o societate mixtă, TAROM la fel. Romsys – da, o idee foarte bună: am vizitat de curând această companie privată specializată în domeniul calculatoarelor; are 200 de salariaţi şi are o cifră de afaceri de 20 de milioane de dolari pe an, plătind 5 milioane de dolari impozit… În legătură cu data apariţiei articolului dumneavoastră, mă întreb dacă el n-ar putea apărea ceva mai devreme decât aţi spus dumneavoastră.

Reporter 1: Credeţi că ar fi mai convenabil septembrie-octombrie?

Adrian Năstase: Da, ar fi mult mai bine, pentru ca să apară înainte de summit-ul de la Praga un material important despre România în limba franceză, fiind necesar un timp şi pentru difuzarea lui, iar dacă, până atunci, veţi mai avea nevoie de o documentare suplimentară colaboratorii mei vă vor sta la dispoziţie.

Reporter 1: Domule prim-ministru, vă mulţumim!

88

„Pentru noi NATO şi UE nu se exclud, ci sunt două obiective complementare“

Interviu acordat publicaţiei „Paris Match“ (International Promotional Supplements) Bucureşti, Palatul Victoria, 19 septembrie 2002

Reporter: Domule prim-ministru, mulţumindu-vă pentru amabilitatea de a ne primi, v-am solicitat acest interviu pentru că dorim să facem un reportaj despre România, pentru a arăta şi alte faţete ale României decât cele mult prea vehiculate în ultimul timp. Dorim să aflăm măsurile oficiale pentru punerea în valoare a diferitelor sectoare, cele mai importante ale economiei, aspecte politice. Vrem să arătăm o altă imagine a României, care, până acum, nu este prea favorabilă. Am dori să comentaţi câteva subiecte de politică internaţională, ce reprezintă NATO şi Uniunea Europeană pentru România. Progresele macroeconomie ale României, rata creşterii de 5%, sunt lucruri care dovedesc faptul că în România lucrurile progresează. În ultimul timp, atât dumneavoastră, cât şi preşedintele Iliescu, afirmaţi că este nevoie de mai multă transparenţă, fie că este vorba de privatizarea Petrom, fie despre alte subiecte. În câteva cuvinte, ne-aţi putea spune care este strategia guvernului în domeniul economic, ce se face pentru a impune mai multă transparenţă şi mai puţină corupţie în România?

Adrian Năstase: Noi am trăit în ultimul deceniu ceea ce s-a numit perioada de tranziţie. Tranziţia a fost o cutie neagră din punct de vedere economic, politic, o perioadă de experimentare. Strategia noastră urmăreşte revenirea la normalitate. Am experimentat un sistem cu un singur partid, înainte de 1989, apoi am avut două sute de partide politice. Acum, cu un prag de 5% pentru intrarea în Legislativ, avem cinci partide politice în Parlament. Deci, în prezent, şi cu atât mai mult peste câteva cicluri electorale, cetăţenii pot într-adevăr să judece diferitele oferte şi diferitele opţiuni politice.

Pentru mine, unul dintre obiectivele esenţiale ale guvernului este clarificarea statutului proprietăţii. Corupţia a crescut din cauza unor proceduri diferite prin care proprietatea de stat a putut fi transformată în proprietate privată – fie prin procesul de privatizare, fie prin procesul de restituire a unor proprietăţi sau prin alte mijloace. Cred că trebuie să facem un efort pentru finalizarea procesului major de privatizare.

Este ceea ce facem în prezent, când continuăm restituirea proprietăţilor foştilor proprietari: casele, terenurile, pădurile. Vor mai fi, desigur, şi persoane nemulţumite.

Pentru că după o jumătate de secol este dificil să repunem lucrurile exact în starea în care se aflau după război. Dar, în orice caz, cred că este important să încercăm. Pentru a vă da un exemplu, până la sfârşitul acestui an 90% din titlurile de proprietate asupra terenurilor agricole vor fi remise proprietarilor. Aproape la fel va fi şi cu titlurile de proprietate pentru păduri, care au fost înapoiate foştilor proprietari. Aceasta ar fi, deci, o direcţie pe care eu o consider esenţială pentru eliminarea unei părţi a corupţiei care s-a dezvoltat în jurul acestor tranzacţii.

Privatizarea este un alt mijloc de realizare a acestui obiectiv, aşa cum este şi transparenţa. Noi am început în acest an să facem achiziţiile guvernamentale pe baza licitaţiilor electronice, pe Internet: am avut deja mai mult de 15.000 de oferte de cumpărare pe Internet. Interesant este că astfel preţurile de cumpărare au scăzut cu 89

30–40% datorită acestei transparenţe, prin care ofertele pot rămâne pe Internet, fără a exista un contact personal cu cei care pot decide, la nivelul instituţiilor publice.

Un al treilea mijloc important ar fi consolidarea instituţiilor care trebuie să lupte împotriva corupţiei. Începând cu 1 septembrie funcţionează instituţia Parchetului anticorupţie, care are sarcina de a lupta împotriva corupţiei.

Există, de asemenea, o preocupare pentru crearea unui cadru juridic şi legislativ mai adecvat. Sunt, deci, optimist atât în privinţa acestui cadru general, cât şi în legătură cu măsurile speciale luate pentru domeniul economic, prin care vom ajunge la diminuarea corupţiei.

Am menţionat domeniul economic, avem în atenţie mediul de afaceri. Împreună cu Consiliul investitorilor străini din România, am decis să punem în aplicare 75 măsuri specifice destinate îmbunătăţirii mediului de afaceri din România.

2/3 din aceste măsuri se aplică deja, printre ele fiind existenţa unei singure instituţii pentru demersurile de înregistrare a societăţilor comerciale în România şi alte numeroase măsuri care, sperăm să fie bine percepute şi să ofere o imagine pozitivă.

Reporter: Şi care să fie însoţite de o schimbare de mentalitate.

Adrian Năstase: Într-adevăr.

Reporter: Să trecem acum la probleme internaţionale. Aţi fost ieri la Oslo. În prezent sunt, ca probleme mari, Praga, Copenhaga, Uniunea Europeană. Prin situarea sa geografică, România este foarte importantă pentru Uniunea Europeană.

Ea este un partener istoric, o punte de legătură cu ţări ca Turcia, Ucraina, Rusia, aţi reînnoit alianţele cu ele. Sunteţi… nu neapărat între mai multe focuri, dar, oricum, trebuie să dovediţi multă diplomaţie. Deci, nu găsiţi că este cam dificil, astăzi, să mulţumeşti pe toată lumea: pe americani, care nu se înţeleg totdeauna cu UE, cu unele ţări din UE? Nu sunteţi puşi uneori să alegeţi între aceste părţi?

Adrian Năstase: Nu, nu cred, noi avem o idee foarte clară: să revenim în familia de care aparţinem, Europa. După cel de-al Doilea Război Mondial, România a fost despărţită de această familie prin acordurile de la Yalta, comunismul i-a fost impus României. Aceasta nu a fost o opţiune a românilor. Deci, pentru noi, adevăratul sfârşit al Războiului Rece este acum, prin decizia de la Praga, de integrare în NATO. Am avut, de asemenea, ca obiectiv esenţial, la nivelul guvernului, suprimarea vizelor pentru români în spaţiul Schengen, obiectiv realizat în decembrie trecut. În acest an sperăm într-o decizie pozitivă la Praga, iar în anii următori urmează integrarea europeană: sperăm să deschidem toate capitolele de negociere până la sfârşitul acestui an, să finalizăm negocierile până la începutul anului 2004 şi să devenim membri ai Uniunii la începutul anului 2007.

Aceste obiective sunt susţinute de cel puţin 80% din români, după cum arată foarte clar toate sondajele de opinie. În ceea ce priveşte relaţiile cu vecinii, există evoluţii extrem de pozitive cum sunt, de exemplu, cele cu Ungaria, cu Bulgaria; nu voi intra în detalii – nu avem timp – dar este clar că relaţiile cu aceste două ţări s-au dezvoltat din punct de vedere politic şi economic într-o manieră foarte evidentă în ultimele luni. Apoi, relaţiile cu Serbia, de asemenea s-au dezvoltat. Dl Djindjić20 a vizitat România în acest an, eu am fost în Iugoslavia acum mai puţin de o săptămână, deci sunt evoluţii foarte interesante de 20

Zoran Djindjić – prim-ministru al Serbiei (25 ianuarie 2001–12 martie 2003)

90

menţionat. În ceea ce priveşte Ucraina, dl preşedinte al României se află în prezent acolo, în vizită oficială, şi sunt sigur că ambele ţări sunt interesate să dezvolte relaţii constructive.

Reporter: Când îl veţi întâlni cu preşedintele Franţei, de exemplu, cum aţi vedea diferenţele de vederi în domeniile politic şi economic între Franţa şi Statele Unite? Cum se plasează România faţă de aceste chestiuni, aş spune filosofice şi politice, care durează de mai mulţi ani şi care pare că au ajuns acum la un paroxism?

Adrian Năstase: Pentru noi, NATO şi UE nu se exclud, ci sunt două obiective complementare. De altfel, când se vorbeşte la noi despre familia europeană spunem foarte des familia euroatlantică, pentru a îngloba Statele Unite într-un sistem de valori.

Mi se pare că este timpul în care ţările europene au dorit să se asocieze cu Statele Unite. În privinţa Irakului, abordarea generală aş spune că este aceeaşi. Doar metodele de soluţionare a problemelor sunt poate diferite. Şi dacă am înţeles bine, ideea de consultare în cadrul Consiliului de Securitate va prevala, ceea ce cred că este foarte bine. Pe de altă parte, este vorba despre un regim care nu a acceptat până acum niciuna din rezoluţiile Consiliului de Securitate. Cred că cel mai negativ mesaj care ar putea fi dat ar fi o divizare de abordare între ţările europene şi Statele Unite în privinţa Irakului. Având două abordări diferite, cu siguranţă va câştiga Irakul din punct de vedere internaţional şi, de asemenea, din punct de vedere al eficienţei. Noi nu suntem într-o poziţie de a conduce acest proces de găsire a compromisului, dar aşteptăm cu interes şi încredere sfârşitul său. Aceeaşi părere o avem şi despre CPI. La un moment dat, am avut impresia că exista o diferenţă de abordare între UE şi România. În realitate, era o diferenţă între Statele Unite şi Europa. Aşteptăm în această lună o formulă de compromis, iar, în acel moment, acordul între România şi SUA va putea fi absorbit de acest pachet de noi formule acceptabile pentru europeni şi pentru americani.

Reporter: Încrederea se va îmbunătăţi atunci.

Adrian Năstase: Într-adevăr. În ce mă priveşte, am posibilitatea să discut cu mulţi prieteni francezi despre aceste subiecte. Aceştia cred că timpul este foarte important pentru noi. Am discutat de curând cu unii conducători ai UE şi cred că această problemă se va rezolva. Sunt încredinţat că această situaţie este şi o lecţie privind necesitatea unei consultări între ţările noastre, în viitor.

Reporter: Domule prim-ministru, aş mai fi rămas cu plăcere cu dumneavoastră, îmi pregătisem vreo patruzeci de întrebări, bineînţeles pe mai multe teme. Vă mulţumim foarte mult că ne-aţi primit şi vă promitem că vom face tot posibilul ca reportajul să apară pe 1 decembrie… Dorim să prezentăm în revista noastră magazin şi o altă faţă a României.

Adrian Năstase: Va fi o zi mare atunci. Pentru că România nu este numai ţara cerşetorilor. Ei există nu de azi sau de ieri. Cerşetorii sau ţiganii sunt de mult timp în Europa. Este normal ca acest reportaj, prin imagini, prin cuvintele domnului preşedinte şi ale mele, să inducă un mesaj de prietenie, să exprime o realitate schimbată în România. Chiar şi Franţa are nevoie să aibă în cadrul Uniunii Europene prieteni, parteneri apropiaţi.

(Casilda Uriarte)

91

„O dată-limită ne poate influenţa în dinamica eforturilor pentru aderare“ Interviu acordat cotidianului „Le Figaro“ Bucureşti, Palatul Victoria, 25 septembrie 2002

Reporter: În noiembrie, summit-ul de la Praga trebuie să oficializeze intrarea României în NATO. Ce reprezintă acest lucru pentru dumneavoastră?

Adrian Năstase: Este important pentru că poate reprezenta sfârşitul Războiului Rece pentru România, sau închiderea parantezei deschise la Yalta pentru istoria României.

Aşteptăm un răspuns care nu este numai strategic, militar, politic, ci şi axiologic. Este o formulă prin care vom recâştiga sentimentul de a reveni în propria noastră familie. De altfel, din această cauză 80% dintre români susţin integrarea României în Alianţa atlantică. Acesta este motivul pentru care decizia de la Praga are o foarte mare miză pentru politica română, precum şi pentru români. Noi aşteptăm de la această decizie un mesaj pozitiv al familiei euroatlantice.

Reporter: Plecaţi astăzi la Bruxelles pentru a vă întâlni cu dl Prodi21?

Adrian Năstase: Da, sunt mai multe subiecte care ne interesează. În primul rând este vorba de procesul de negociere cu Uniunea Europeană; dorim deschiderea tuturor capitolelor până la sfârşitul acestui an. Aceasta este o operaţie tehnică complicată, implicând o serioasă muncă profesională, de aceea mă bucur că am o consilieră franceză aici, pe dna Coman, care are un rol foarte important în înţelegerea aspectelor celor mai delicate ale negocierii cu UE. În plus, există un minister care se ocupă în mod special de negocierile cu UE, Ministerul Integrării Europene, precum şi secretari de stat pentru integrarea europeană la aproape toate ministerele. În acest fel, avem o structură guvernamentală destul de importantă în acest domeniu. În al doilea rând, sunt interesat în a transmite anumite mesaje, de a cunoaşte poziţia Comisiei pentru reuniunea de la Copenhaga din decembrie, privind o dată limită pentru integrarea României, anul 2007. De asemenea, sperăm să avem şi o decizie privind momentul finalizării negocierilor, în 2004, precum şi în ceea ce priveşte semnarea Tratatului de aderare, înaintea sau în al doilea semestru al anului 2004, pentru ca să putem participa, cu un anumit statut, la alegerile europene, ca observatori, sau printr-un alt aranjament pe care l-am putea discuta.

Noi suntem interesaţi să obţinem o foaie de parcurs actualizată şi, bineînţeles, în obţinerea unui sprijin suplimentar pentru România, ţinându-se cont de finalizarea discuţiilor cu primii invitaţi.

Un alt subiect, al treilea, este acordul pe care noi l-am semnat cu americanii privind CPI22, încheiat într-un moment în care nu se cunoştea prea bine miza sa, nici necesitatea consensului european, care începea atunci să se formeze. Eu cred, totuşi, că negocierile, compromisurile care vor exista între UE şi americani vor putea absorbi şi acest acord în pachetul de aranjamente care vor fi convenite.

21

Romano Prodi – preşedinte al Comisiei Europene (septembrie 1999–noiembrie 2004).

Curtea Penală Internaţională sau Tribunalul Penal Internaţional – curte de justiţie internaţională a cărei sarcină este aceea de a judeca persoane care au comis genociduri, crime contra umanităţii şi crime de război.

22

92

De altfel, Acordul nu a fost încă ratificat de Parlamentul nostru.

Reporter: Comisia Europeană se pare că nu a fost prea mulţumită de

semnarea acordului?

Adrian Năstase: Problema nu este între UE şi România, ci între UE şi SUA. În plus, printr-un mecanism de consultări bilaterale mai profund şi permanent vom evita pe viitor acest gen de neînţelegeri.

Reporter: Aţi menţionat negocierile pentru aderare la UE. Aţi încheiat multe capitole?

Adrian Năstase: Capitolele sunt închise provizoriu. Am închis 17 până acum.

Ne-am concentrat mai mult pe deschiderea tuturor capitolelor. Sperăm ca în lunile viitoare să deschidem toate capitolele, după care, bine înţeles, vom începe să ne ocupăm mult mai serios de închiderea lor.

Reporter: Datele pe care le propuneţi, începutul anului 2004, pentru finalizarea negocierilor şi data limită, 2007, sunt susţinute şi de Bulgaria, sau sunt numai propuneri româneşti?

Adrian Năstase: Grupul celor zece ţări vizează o anumită dată de integrare.

România şi Bulgaria care trebuie să aibă altă dată. Bulgaria, pentru moment, este mai bine situată în ceea ce priveşte capitolele care sunt negociate, dar ei ştiu foarte bine că 2007 este, totuşi, momentul, mai mult sau mai puţin acceptat, pentru intrarea României şi Bulgariei în UE. Şi, în orice caz, 2007 este începutul unui program financiar la nivel bugetar. Deci, este important să privim candidaturile şi din această perspectivă.

Reporter: Am citit că dl Verheugen a afirmat că 2007, pentru aderarea României, este o dată rezonabilă.

Adrian Năstase: Aşa este.

Reporter: V-aţi schimbat cumva atitudinea faţă de europeni, pentru că, la început, erau foarte reticenţi în privinţa acestei date, nu spuneau nimic, atunci când dumneavoastră vorbeaţi de 2007?

Adrian Năstase: Eu i-am explicat dlui Rasmussen23, prim-ministrul danez, precum şi dlui Verheugen, că o dată limită va fi pentru noi, ca şi pentru Comisie, un mijloc foarte puternic de a continua negocierile într-un mod foarte dinamic, şi la toate capitolele. Fără un termen rezonabil şi fără o perspectivă foarte clară, nu ne putem concentra apoi asupra altor priorităţi. Deci, atât din punct de vedere psihologic, cât şi politic, o dată limită ne poate influenţa în dinamizarea eforturilor. Cred că acest argument a fost înţeles. Mai există un argument simplu: fără o dată limită, acceptată de Comisie şi de membrii Uniunii, procesele de ratificare pentru noua configuraţie a Uniunii ar putea amâna, pentru motive foarte diferite, intrarea României şi Bulgariei.

Tentaţia de a adăuga acestui grup – România şi Bulgaria – alte ţări ca, de exemplu, Turcia sau Croaţia, care, foarte firesc, vor să devină membri, dar aceasta, bineînţeles, ar putea complica negocierile pentru noi.

Deci, o dată limită, după părerea mea, ar fi o dată rezonabilă pentru ambele ţări.

Singura problemă, pe care sper, totuşi, să o rezolvăm, este data intermediară 2004, pentru finalizarea negocierilor. Această dată depinde, într-un fel, de procesul de 23

Anders Fogh Rasmussen – prim-ministru al Danemarcei (27 noiembrie 2001–5 aprilie 2009).

93

negociere. Deocamdată, nu se ştie încă, totul se va desfăşura conform celor prevăzute.

Trebuie să se ţină cont de aceste lucruri şi cred că există o anumită bunăvoinţă din partea UE. Dl Verheugen, la Salzburg, a afirmat acest lucru foarte clar, în public, că 2007 este acceptabil. Cât despre 2004, trebuie să se ţină cont de anumite circumstanţe de la sfârşitul acestui an.

Reporter: După OECD, România ar trebui să înregistreze în acest an o creştere de 3,5–4%. Ne puteţi confirma dacă este aşa? Se pare că este cea mai mare creştere dintre ţările Europei Centrale şi de Sud. OECD mai afirmă că această cifră pozitivă nu trebuie să influenţeze, în continuare, nevoia accelerării reformelor, mai ales investiţiile statului român în economie şi în lupta împotriva corupţiei.

Adrian Năstase: Destul de des trebuie să corectăm unele cifre care sunt date în exterior. Pentru acest an avem deja o creştere de 4,4%, vom avea deci o creştere de 4,5% de creştere pentru acest an. Pentru anul trecut am avut 5,3%, iar anumite organisme dăduseră o previziune de 3,5–3,8%.

Reporter: Şi aceasta a fost rata cea mai ridicată din grupul PECO? Adrian Năstase: Da, într-adevăr. Desigur, OECD cunoaşte multe aspecte şi dă sugestii… De exemplu, se pare că ei au pus în acest raport şi afirmaţia că şedinţele guvernului român durează prea mult timp. Ar trebui, deci, să ni se spună, eventual, printr-un consilier, cât timp ar trebui să dureze şedinţa de guvern ca să fie mai eficientă.

Dar, în afara acestui gen de patronaj intelectual şi profesional, pe care îl primim gratis din partea unor organizaţii, cred că este important pentru noi să lucrăm cu aceste organizaţii. Am avut o excelentă colaborare cu FMI, cu Banca Mondială.

Reporter: În privinţa reproşului care vi se aduce, că reformele nu progresează încă destul de repede?

Adrian Năstase: Reformele nu avansează cum se doreşte nici în SUA, nici în Marea Britanie, nici în Germania. Sunteţi de acord, sau nu?

Reporter: Mi se pare că nu are nicio legătură…

Adrian Năstase: La fel România, Bulgaria, Ungaria nu avansează prea repede. În orice caz, dacă această creştere economică este cea mai ridicată din ţările candidate, dacă rata de creştere este a doua în Europa, eu văd, totuşi, că se fac lucruri pozitive. Bineînţeles că reforma trebuie continuată, dar ni se va da oare un motor suplimentar, un carburant mai bun pentru ca reforma să meargă mai repede?

Există totdeauna stereotipuri în acest domeniu. Avem nevoie de lucruri mai concrete, dacă sunt sugestii, eventual. Pot să vă dau un exemplu: pentru mediul de afaceri sunt probleme. Noi am identificat 77 măsuri care trebuie luate în acest domeniu. Vi le pot enumera. Pot să vă spun că 2/3 din ele au fost deja puse în aplicare.

Pot să vă mai spun că mai există 1/3 din măsuri care trebuie puse în aplicare.

Deci, dacă ne concentrăm nu pe stereotipuri, ci pe măsuri concrete, putem avansa. Altfel, facem filosofie politică mai generală, discontinuă.

Reporter: Aceste probleme au făcut ca investiţiile străine în ţara dumneavoastră să fie foarte scăzute, faţă de celelalte ţări din regiune.

Adrian Năstase: Pot să vă spun că investiţiile străine în România au avut anul trecut nivelul cel mai ridicat din ultimii zece ani: 1,4 miliarde de dolari.

Reporter: Şi anul anterior, spre exemplu?

94

Adrian Năstase: În jur de 1 miliard. Deci, oricum, există o creştere, care este spectaculoasă în acest domeniu. Fireşte, am vrea să avem mai mult. Dar este un proces legat de împrejurări, de cadrul legislativ, de istorie economică în România. Cred că cel mai important lucru este să ne concentrăm pe dinamică. Or, dinamica este foarte pozitivă. Am avut plăcerea să văd un raport prezentat acum câteva zile privind investiţiile străine în lume. Era un raport privind aceste investiţii între 1998 şi 2000, care plasa România pe locul 57. Este interesantă situaţia, dar pentru România trebuie să adăugăm că la sfârşitul anului 2000 am avut alegeri şi un nou guvern. Deci, dacă am vrea să avem o situaţie actuală, ar trebui să vedem ce s-a petrecut începând de atunci. Pentru restul lumii este desigur interesantă acea statistică, dar, pentru România, această prezentare acum, la doi ani de la instalarea noului guvern, a datelor privind investiţiile care s-au realizat înaintea alegerilor nu este deloc relevant.

Acum avem un cadru nou pentru investiţiile străine, cu măsuri specifice pentru investitori, interesate pentru mediul de afaceri, o nouă agenţie, ARIS (Agenţia Română pentru Investitorii Străini), deci o nouă filosofie de abordare, iar rezultatele sunt destul de interesante.

Reporter: Pe 4 octombrie veţi face o vizită în Franţa. Despre ce veţi discuta cu dl Raffarin?

Adrian Năstase: Cred că mai întâi trebuie să ne cunoaştem, să stabilim contacte. La Paris, este o echipă nouă guvernamentală. Trebuie să stabilim legături directe chiar şi la nivelul miniştrilor. Bineînţeles, trebuie dat şi un mesaj foarte clar privind funcţionarea relaţiilor politice, pentru ca să avem consecinţe la nivelul oamenilor de afaceri şi în domeniul comerţului.

Mă bucură foarte mult această vizită. Cred că relaţiile cu Franţa vor continua să fie formidabile. De altfel, au fost multe proiecte în care Franţa ne-a susţinut pentru aderarea la UE, dar şi în procesul de aderare la NATO sprijinul său este foarte important.

Vom discuta, de asemenea, despre rezultatele vizitei dlui Sarkozy24 la Bucureşti, urmările aranjamentelor convenite, cred că va fi semnat şi un document în acest domeniu pentru facilitarea schimbului de informaţii şi adoptarea unor soluţii practice; mai sunt probleme de legislaţie în Franţa şi în România care trebuie încă puse la punct. Există, de altfel, un ofiţer de legătură al Poliţiei române la Paris, au fost create echipe care, după părerea mea, au fost foarte eficiente, pentru că, de câteva zile se vede că mulţi români de etnie rromă, cerşetori au plecat din Franţa în Elveţia, ceea ce demonstrează eficienţa măsurilor convenite împreună. Rămâne acum să colaborăm cu Elveţia în acelaşi spirit.

Reporter: În afara măsurilor pe care le veţi lua împreună cu Franţa, ce preconizaţi în acest domeniu, în România?

Adrian Năstase: Aceasta este o problemă care nu datează de curând. Suntem preocupaţi de ani de zile de aceste aspecte. Pe scurt, aş spune că după anul 2000, după alegeri, noi am descentralizat preocupările în acest domeniu; comunităţile locale sunt mult mai implicate, iar rezultatele sunt mai bune. Lucrăm împreună cu reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti, precum şi cu alte organizaţii, ca UNICEF; am avut 24

Nicolas Sarkozy – ministru de Interne al Franţei (7 mai 2002–31 martie 2004; 31 mai 2005– 26 martie 2007).

95

până de curând un consilier britanic în domeniul protecţiei copilului, iar rezultatele sunt destul de încurajatoare, în sensul că multe din fostele case de copii, care fuseseră într-o situaţie foarte dificilă, au fost desfiinţate, iar copiii au fost luaţi în familii.

Astfel, şi-au încetat activitatea aproape 72 de astfel de case de copii.

Eu cred că în acest domeniu sunt rezultate interesante. De altfel, în Raportul UE de anul trecut aţi văzut – şi cred că şi anul acesta va fi aceeaşi situaţie – comentarii destul de pozitive.

Bineînţeles, acestea nu sunt probleme pe care să le rezolvăm în doi ani, noi vom continua, iar peste câteva zile vom publica o carte privind copiii în dificultate din România, prin care explicăm complexitatea problemei înainte de 1989, prezentând, mai ales, preocupările noastre actuale pentru o nouă legislaţie. Avem mai mult de zece proiecte de lege, care sunt deja pregătite; le voi lua cu mine la Bruxelles, pentru că vrem să avem consultări foarte exacte, foarte pragmatice cu reprezentanţii Comisie privind noua legislaţie. Iată, deci, că aceste legi vor fi mâine în faţa dlui Prodi.

Reporter: Una din aceste legi se referă, mi se pare, la adopţia internaţională?

Adrian Năstase: Da. Reporter: Dar sunt anumite ONG-uri care au multe critici privitoare la privilegierea adopţiilor naţionale; acuză că nu s-au luat măsuri pentru încurajarea adopţiilor internaţionale, că există măsuri ca acestea devin ultimul recurs, ultima soluţie…

Adrian Năstase: Este adevărat, aceasta este filosofia noastră.

Reporter: Problema este că ne putem întreba dacă România poate reuşi să rezolve ea sigură această problemă: 45% din populaţie trăieşte sub pragul de sărăcie…

Adrian Năstase: Este o exagerare.

Reporter: Este o cifră oficială.

Adrian Năstase: Sunt o mulţime de cifre în acest domeniu, multe comisii care se ocupă de aceste aspecte; oare se ia în calcul şi economia subterană? Nu este uşor de explicat. În România nu am avut până acum, dacă nu mă înşel, nicio persoană care să fi murit de foame. Fireşte, este o sărăcie evidentă în rândul populaţiei, dar, din când în când, sunt şi anumite exagerări.

Reporter: Contestaţi cifra că 45% din populaţie trăieşte sub pragul de sărăcie?

Adrian Năstase: Nu ştiu ce înseamnă acest prag de sărăcie, pentru că, dacă luăm numai salariul… dar, în România, 47% din populaţie trăieşte în localităţi rurale, cu o agricultură de subzistenţă. Cum o vom calcula? Cred că este o problemă ce trebuie privită mai atent, iar ceea ce este mai important este că, în ultimii doi ani, societatea română, prin creşterea de aproape 10% a obţinut un spor de 4 miliarde de dolari. Acesta este un element indiscutabil pozitiv, care se va reflecta în nivelul salariilor şi, implicit, în nivelul consumului. Problema cea mai gravă, din ceea ce aţi menţionat, este, poate, situaţia pensionarilor. Există mai mult de 6 milioane de pensionari la o populaţie activă de 5 milioane de salariaţi. De aceea este dificil, mai ales pentru pensionari, să se găsească soluţii.

Revenind la adopţii, pentru România, ca şi pentru alte ţări, problema copiilor români este o problemă care ţine de responsabilitatea societăţii române. Noi trebuie să 96

găsim soluţii, am început acest lucru, există mai multe programe care sunt foarte ambiţioase.

Adopţia internaţională a fost o formulă care a dat naştere unei corupţii extrem de complicate şi care a creat o imagine catastrofală pentru România. De aceea, am oprit adopţiile internaţionale, pentru că, la un moment dat, copilul român devenise un fel de marfă folosită de anumite organizaţii neguvernamentale, acestea făcând anunţuri pe Internet gen: „copii români de vânzare, pentru adoptat; 20–30–50 de mii de dolari“, mai ales pe piaţa SUA. Deci au fost oprite adopţiile până în momentul în care vom avea o legislaţie cu răspunderi foarte clare şi structuri adaptate de aplicare a acestor dispoziţii. Repet, este o problemă a autorităţilor române, dar şi până acum am răspuns, totuşi, unor situaţii de urgenţă, implicând cifre mult mai mici. Mai există şi acum trafic de copii, organizaţii neguvernamentale care tratează copiii ca pe nişte mărfuri. Or, noi nu putem accepta acest lucru şi nu-l vom accepta. Eu am spus-o foarte clar: chiar în momentul în care adopţiile internaţionale vor fi reluate, într-un cadru legislativ, aprobările şi funcţionarea vor fi sub controlul statului, al instituţiilor guvernamentale.

Reporter: Dar de ce nu rămâneţi numai la adopţiile naţionale, din moment ce este vorba de salvarea copiilor?

Adrian Năstase: Motivele acestei filosofii există şi în Franţa.

Reporter: Franţa nu este România, unde situaţia socială este mult mai gravă.

Adrian Năstase: Se vor aproba adopţiile internaţionale numai în cazurile în care nu vom putea găsi o soluţie în ţară. Vom încuraja adopţiile naţionale – sunt, totuşi, copii români…

Reporter: Dar nu aţi luat măsuri pentru a le încuraja.

Adrian Năstase: Ba da, au fost luate măsuri şi vom continua în această direcţie. Este vorba de ajutoare financiare alocate familiilor care iau copii în îngrijire.

(Arielle Thedrel)

97

„Este nevoie să luăm măsuri de sprijinire a comunităţii noastre din Ungaria“ Interviu acordat postului de televiziune maghiar „Duna TV“ Budapesta, 1 decembrie 2002

Reporter: Domnule prim-ministru, aţi discutat cu domnul Medgyessy25

posibilitatea creării unei burse Gojdu. Care au fost, printre altele, problemele ridicate de dv. care ar favoriza comunitatea românească?

Adrian Năstase: Am discutat mult cu domnul Medgyessy, nu numai acum, problemele comunităţii româneşti din Ungaria. Din păcate, această comunitatea scăzut numeric foarte mult de-a lungul anilor, mulţi români au fost asimilaţi sau, în orice caz, numărul lor s-a redus considerabil. Este nevoie să luăm măsuri de sprijinire din România pentru comunitatea noastră de aici din Ungaria, dar, bineînţeles, este şi datoria guvernului ungar să adopte măsurile necesare pentru a proteja această minoritate. Una dintre probleme este aceea a învăţământului în limba maternă.

Deocamdată, limba română se învaţă ca o limbă străină, cu un număr foarte mic de ore, două ore pe săptămână. Este evident că aceste lucruri sunt insuficiente.

Am discutat, de asemenea, despre autoguvernări şi faptul că a apărut un fel de ethno business; sunt foarte mulţi cei care de fapt nu sunt români sau nu pot să îi reprezinte pe românii din Ungaria în conducerea acestor autoguvernări.

Reporter: Din păcate, timp de patru ani, partea maghiară nu a făcut nimic în acest sens.

Adrian Năstase: Din păcate. Şi am ridicat această problemă în discuţia cu preşedinta Parlamentului ungar, precum şi în discuţiile cu domnul Medgyessy. Sper ca în viitor să apară modificările necesare în legea electorală şi în celelalte reglementări, care să permită aceste schimbări. În plus, am dori ca şi în Ungaria minorităţile să poată fi reprezentate în Parlament. Ar fi o modalitate prin care interesele lor să poată fi mai bine apărate.

Am discutat despre Fundaţia Gojdu şi despre modul în care această fundaţie ar putea să însemne şi un loc care să simbolizeze relaţiile româno-maghiare în trecut, despre nevoia de a exista un Muzeu al Românilor aici, la Budapesta, de a avea o prezenţă semnificativă în plan artistic, în plan arhivistic, în plan istoric într-un astfel de muzeu, care ar putea să fie găzduit în clădirile Fundaţiei Gojdu.

Bursa este, fără îndoială, una dintre idei, o bursă comună care să poată fi dată pentru românii din Ungaria pentru a învăţa aici sau, din contra, pentru unguri care să meargă să înveţe în România. Cred că aceste eforturi sunt necesare pentru a asigura o relaţie mai puternică, inclusiv la nivelul schimburilor de tineri şi care să determine noi atitudini, noi mentalităţi. Oricum, pentru noi este important şi vom privi cu mult mai multă atenţie în viitor identitatea culturală a minorităţii de români care trăieşte în Ungaria.

25

Péter Medgyessy – prim-ministru al Ungariei (27 mai 2002–29 septembrie 2004).

98

„Există standarde europene care trebuie respectate de către toate guvernele“ Interviu acordat ziarului „Le Monde“ Budapesta, 1 decembrie 2002

Reporter: Domnule prim-ministru, se pare că, în perspectiva noilor frontiere ale UE, problema minorităţii maghiare din afara graniţelor Ungariei şi deci a Legii statutului nu mai constituie o problemă pentru relaţiile dumneavoastră cu Budapesta.

Adrian Năstase: Trebuie să încep cu începutul. Am considerat, şi mai consider şi acum, că această lege nu era necesară. Există o răspundere a guvernelor europene faţă de minorităţi şi există standarde europene care trebuie respectate de către toate guvernele. Există, printre altele, Convenţia Consiliului Europei din 1995, privind apărarea minorităţilor naţionale, şi cred că este foarte important să se urmărească felul în care guvernele reuşesc să se conformeze răspunderii care le revine din aceste documente. În al doilea rând, sunt tratatele bilaterale, care au capitole foarte importante privind minorităţile naţionale. Un exemplu este Tratatul din 1996 între România şi Ungaria, cu un capitol foarte important privind cooperarea bilaterală în domeniul minorităţilor şi care prevede un întreg sistem instituţional, care trebuie să monitorizeze chestiunea minorităţilor în cele două ţări ale noastre.

Deci, în principiu, astfel de legi nu sunt necesare, pentru că, prin adoptarea lor, am putea avea foarte bine impresia că guvernele nu mai sunt obligate să răspundă de ceea ce ele fac în privinţa minorităţilor lor, pentru că există un alt guvern care se ocupă ele. Legea avea, în plus, prevederi în domeniul drepturilor economice şi sociale care nu au fost niciodată menţionate în conţinutul documentelor internaţionale privind protecţia minorităţilor naţionale, pentru că aceste documente se refereau numai la drepturile culturale.

Deci, în situaţia care exista la începutul anului trecut, am solicitat avizul Comisiei de la Veneţia, care depinde de Consiliul Europei, în această privinţă. Vă amintesc faptul că răspunsul acestei Comisii a fost mai degrabă negativ în privinţa Legii statutului. Dar Legea era deja adoptată şi ea s-ar fi putut aplica începând cu 1 ianuarie a acestui an. Urmau alegeri parlamentare în Ungaria şi, deci, această lege era, în plus, un argument al campaniei electorale. Noi am ţinut cont de toate acestea, eu am venit aici în decembrie anul trecut, am semnat un Memorandum cu domnul Orbán26, cu precizarea că noi nu suntem de acord cu anumite prevederi ale legii, care erau extrateritoriale. Domnul Orbán a recunoscut că trebuia schimbată legea în următoarele şase luni.

Noul guvern a înţeles mesajul care venea din România şi din Slovacia – la început şi Austria era vizată – dar autorităţile ungare au precizat că legea se va aplica numai maghiarilor din România şi din Slovacia. În prezent, continuă presiunea venită de la Bruxelles, pentru că legea nu este considerată ca fiind conformă cu spiritul acquis-ului comunitar şi cu ansamblul standardelor europene. În plus, Consiliul Europei a desemnat deja un raportor din cadrul Comisiei juridice a drepturilor omului 26

Viktor Orbán – politician maghiar, membru fondator al partidului FIDESZ; prim-ministru al Ungariei (6 iulie 1998–27 mai 2002).

99

a Adunării Parlamentare, pe dl Jurgens, care trebuie să viziteze ţările noastre în luna decembrie27, dar mai sunt şi alte autorităţi implicate în această problemă.

Acum, după părerea mea, nu mai există o problemă între România şi Ungaria, ci între Ungaria şi Comunitatea europeană, într-un sens mai larg, pentru că majoritatea instituţiilor europene consideră că legea nu este compatibilă, în mai multe din părţile sale, cu standardele europene. Pentru noul guvern situaţia este dificil de gestionat pentru că, pe de o parte, îşi dă seama că legea nu aduce mare lucru, iar, pe de altă parte, există presiunea opoziţiei de dreapta.

Eu consider, deci, că acum, după invitaţia de la Praga, avem interesul să ne menţinem poziţia responsabilă, să nu creăm tensiuni sau probleme şi cred că există acelaşi interes şi din partea domnului Medgyessy, pe care îl respect.

Reporter: Partidul său a votat, totuşi…

Adrian Năstase: Era, însă, înainte de alegeri, când exista ca miză votul electoratului maghiar şi al comunităţilor maghiare, o miză a campaniei electorale.

Reporter: Şi nu vă temeţi că aceasta este o temă mai profundă de care este preocupată Ungaria, care…

Adrian Năstase: Ba da, bineînţeles, este o temă care datează de 80 de ani. Au existat de mult timp tezele revizioniste, apoi problema drepturilor colective. Dar am reuşit, împreună cu dl Medgyessy, să semnăm o Declaraţie asupra unui parteneriat pentru Europa secolului XXI, între România şi Ungaria. Noi nu mai dorim să continuăm cu problemele din trecut. Fără îndoială, există radicali: în România cei care se întrebau ce caut eu în Ungaria chiar de Ziua Naţională a României, precum sunt şi în Ungaria cei care se întreabă pentru ce am venit. Dar există şi o nouă generaţie de relaţii politice, conform cărora trebuie să oferim un mesaj de prietenie, focalizat pe viitor.

27

La 6 decembrie 2002, Adrian Năstase a primit, la Palatul Victoria, pe Erik Jurgens, raportorul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Legea maghiarilor din statele vecine Ungariei.

100

„Economia românească cunoaşte acum o perioadă de stabilitate“ Declaraţii acordate presei internaţionale28 Berlin, 2 decembrie 2002

Reporter: Ce înseamnă pentru România acest parteneriat cu NATO şi cum vor evolua relaţiile ţării dumneavoastră cu Rusia în perspectiva aderării?

Adrian Năstase: Cred că este important pentru români să îşi înfrângă sentimentul de frustrare pe care l-au simţit după cel de-al Doilea Război Mondial.

Românii au considerat că sunt o parte integrantă a civilizaţiei Europei de Vest şi după cel de-al Doilea Război Mondial, din cauza unei anumite conjuncturi politice, au fost lăsaţi în afara spaţiului cultural căruia credeau că îi aparţin. Mulţi români şi-au făcut studiile în Germania după cel de-al Doilea Război Mondial, alţii au studiat în Franţa şi Anglia.

Românilor le-a fost foarte greu să accepte această separare ideologică. Din această cauză, ei au considerat că în 1989 au marea şansă să se întoarcă în familia căreia i-au aparţinut. Nu le-a fost uşor. Au descoperit că le trebuie vize să călătorească în Vest şi asta până anul trecut – şi vreau să subliniez aici rolul important pe care ministrul Schily l-a avut în susţinerea eliminării vizelor pentru români. Săptămâna trecută, la Praga, românii au realizat că Războiul Rece s-a terminat. Integrarea în NATO nu este atât o problemă de securitate, de a intra într-o structură de apărare. 80% dintre români au susţinut în acelaşi timp integrarea României în structurile Alianţei Nord-Atlantice, cât şi în Uniunea Europeană. Dorinţa de integrare se datorează mai ales sentimentului de frustrare care venea din trecut. Sunt sigur că şi în Rusia oamenii doresc să se ia o decizie în această privinţă, mai ales din cauza trecutului, a frustrărilor în domeniul ideologic. Îmi amintesc că am discutat cu domnul Kasianov29 despre lărgirea NATO cu prilejul vizitei pe care am efectuat-o la Moscova. A fost un moment de apropiere între NATO şi Rusia şi i-am spus domnului prim-ministru că suntem nerăbdători să intrăm în NATO, pentru că avem impresia că Rusia ar putea intra înaintea noastră şi ar impune veto aderării noastre... din această cauză ne grăbeam să aderăm! Cred că este important să înţelegem ce mare sentiment de frustrare a generat ideologia comunistă în Europa de Est. Oamenii doreau o anumită schimbare, să fie consideraţi cetăţeni ai Europei, ai unei Europe unite. Acest lucru nu a fost prea bine înţeles până acum şi este important pentru percepţia viitorului.

M-aţi întrebat dacă procesul este ireversibil. Vă voi răspunde din perspectiva experienţei acumulate în cei treisprezece ani de regim democratic în ţara mea. De la 28

Vizita la Berlin din 2 decembrie 2002 a fost prilejuită de aniversarea a 50 de ani de la crearea Comitetului de Est al Economiei Germane. În cadrul acesteia, premierul român a avut discuţii cu Gerhard Schröder, cancelarul Germaniei, Otto Schily, ministrul de Interne al Germaniei, Susanne Kastner, vicepreşedinta Bundestag-ului, precum şi cu reprezentanţi ai cercurilor oamenilor de afaceri (Daimler-Chrysler, Siemens, Commerzbank, Ruhrgas, Metro, Ferrostaal).

29 Mihai Kasianov – om politic rus, prim-ministru al Federaţiei Ruse (7 mai 2000–24 februarie 2004).

101

început am considerat că democraţia şi reformele merg mână în mână. Acest lucru este foarte clar. Trebuie să rezolvăm în acelaşi timp problema reformelor, a indicatorilor macroeconomici, să îndeplinim condiţiile de aderare la NATO şi UE, să facem tot posibilul pentru a concretiza aspiraţiile poporului. Nu este un lucru uşor, de aceea avem nevoie de acest parteneriat Suntem într-o situaţie foarte dificilă, suntem într-o zonă de interferenţă a intereselor organismelor financiare internaţionale cu cele ale Rusiei. Comerţul nostru cu Rusia înregistrează un mare deficit; exporturile în valoare de 200 milioane dolari iar importurile în valoare de 1 miliard şi 200 de milioane. Din această cauză trebuie să împrumutăm bani de la Banca Mondială şi să-i vărsăm în contul datoriilor către Rusia.

Este o situaţie foarte stranie.

Sunt foarte multe paradoxuri în economia şi în societatea noastră, de aceea trebuie să colaborăm cu dumneavoastră, să învăţăm din experienţa dumneavoastră.

Apreciem foarte mult ceea ce aţi făcut pentru România, şi aici menţionăm sprijinul acordat ţării noastre de Comitetul de Est. Este mult mai important să se exporte decât să se producă. Spre exemplu, noi am reuşit să producem avioane, dar nu am reuşit să vindem nici măcar unul. Este la fel de important să fii o verigă într-un lanţ de producţie multinaţional şi acesta este şi scopul colaborării noastre cu Mercedes Benz şi cu alte companii.

Reporter: Dezvoltarea economică, dacă nu dă rezultate, poate pune în pericol democraţia?

Adrian Năstase: Suntem interesaţi în procesul democratic, în relaţia dintre performanţa economică şi aspiraţiile sociale.

Aş dori să subliniez un element care a avut un rol foarte important în societatea noastră: accentul pus pe drepturile omului şi pe respectarea drepturilor minorităţilor. În ţările noastre, în trecut, era o anumită prejudecată care nu permitea ca la baza solidarităţii să fie toleranţa şi cred că ceea ce s-a întâmplat în România a fost o schimbare de atitudine în rândul societăţii civile: concentrarea pe drepturile omului şi ale minorităţilor. Ţara noastră a înregistrat mari progrese în această direcţie.

Precum ştiţi, între România şi Ungaria a existat o anumită stare de tensiune legată întotdeauna de trecut, de ceea ce s-a întâmplat în secolul al XIX-lea, sau la sfârşitul Primului Război Mondial. Am fost recent la Budapesta; am sărbătorit pentru prima oară Ziua Naţională acolo împreună cu prim-ministrul Ungariei. A fost un lucru uimitor pentru cei ce cunosc istoria regiunii noastre, el aparţine însă noii mentalităţi.

Am înţeles că solidaritatea este mai importantă decât competiţia. Am descoperit că vom putea obţine rezultate mult mai bune dacă vom colabora cu Bulgaria în vederea integrării în NATO şi s-a dovedit a fi o alegere înţeleaptă.

Reporter: Cum percepeţi evoluţia economică a României în perspectiva integrării în structurile europene şi atlantice şi în perspectiva colaborării cu Germania?

Adrian Năstase Dacă vom continua să avem o creştere economică de 5,3 procente, precum am avut anul trecut – anul acesta ea s-a situat în jurul a cinci procente – sunt sigur că în următorii zece ani economia noastră se poate integra celei europene. Am certitudinea că, în acest caz, mai mult de 60% din comerţul nostru se va 102

desfăşura cu Uniunea Europeană. Cred că dacă vom reuşi să ducem la bun sfârşit reformele economice, cifra de afaceri cu Germania se va ridica la mai mult de 5 miliarde dolari. Sper că vor creşte investiţiile germane în România, care acum se situează în jurul cifrei de 1 miliard de dolari. Sunt sigur că economia românească cunoaşte acum o perioadă de stabilitate, vom continua să urmărim obiectivele sociale şi economice.

Pentru noi, a fost important să primim invitaţia de a adera la NATO, deoarece mult timp România a fost considerată un pământ al nimănui, acest lucru a avut un impact negativ asupra investiţiilor în România. Acum am siguranţa că vor fi mai multe investiţii în România, iar în zece ani ţara noastră va deveni o membră importantă a Uniunii Europene.

Dacă am reuşit să ne consolidăm în zece ani relaţiile comerciale, dublându-ne cifra de afaceri la 5 miliarde, acest lucru se datorează sprijinului acordat de Germania. În ultimii ani investiţiile germane în România s-au ridicat la mai mult de un miliard de dolari. Am considerat că relaţiile dintre ţările noastre sunt foarte importante din perspectiva găsirii unor parteneri pentru implementarea unor măsuri economice în România.

Declaraţii acordate presei după întrevederea cu Gerhard Schröeder, cancelarul Republicii Federale Germania

Adrian Năstase: Am avut o discuţie excelentă cu domnul Schröeder, a fost o discuţie pe probleme bilaterale, în cadrul căreia i-am înmânat domnului cancelar şi un material de sinteză cu diverse comentarii şi propuneri de proiecte.

Există o comunicare excelentă între guvernele noastre, am avut în permanenţă un sprijin deosebit din partea Guvernului german. Vreau să reamintesc sprijinul din partea domnului ministru Schily în ceea ce priveşte eliminarea vizelor pentru români, anul trecut, sprijinul deosebit din partea Germaniei pentru reuniunea de la Praga, sprijinul pe care îl avem în cadrul pregătirilor pentru Uniunea Europeană.

Toate aceste lucruri se adaugă eforturilor pe care le-am văzut şi astăzi, aici, de a prezenta România ca un partener deosebit, alături de Rusia, care în momentul de faţă este extrem de importantă din punctul de vedere al spaţiului şi al pieţei pe care le poate oferi. Este foarte interesant – pentru a face o comparaţie – că relaţiile comerciale între România şi Germania, în momentul de faţă, sunt de aproape 5 miliarde de dolari, în timp ce relaţiile Germaniei cu Rusia sunt de aproximativ 25 de miliarde de dolari, deci de 5 ori mai mult. Totuşi, cred că este destul de clar faptul că, ţinând cont de aceste date, relaţiile bilaterale economice româno-germane sunt foarte intense. De aceea, cu ocazia acestei reuniuni de aniversare a 50 de ani de la crearea Comitetului de Est al Economiei Germane30, mi s-a părut interesant faptul că a fost pus accentul în mod special pe relaţia foarte strânsă cu Rusia şi cu România.

30

Comitetul de Est al Economiei Germane – Ost-Ausschuss der Deutschen Wirtschaft – coordonează interesele economiei germane în definirea relaţiilor economice cu statele din estul Europei şi CSI.

103

De asemenea, discuţiile pe care le-am avut cu domnul cancelar, atât pe probleme bilaterale, cât şi pe probleme europene, ne-au permis să evaluăm ceea ce am făcut până acum şi, mai ales, ce ne rămâne de făcut de acum înainte. Vă mulţumesc.

Declaraţii acordate după întrevederea cu Mihail Kasianov, prim-ministru al Federaţiei Ruse31

Adrian Năstase: Am avut o discuţie foarte bună cu premierul Kasianov, discuţie care a urmat unei conversaţii mai lungi pe care am purtat-o astăzi, la Berlin, în legătură cu diverse aspecte care ţin de colaborarea noastră economică şi politică. Există, trebuie să recunoaştem, o viteză destul de mică în desfăşurarea schimburilor economice pe care le avem; n-aş spune că există un blocaj, dar există o anumită indiferenţă în relaţia noastră bilaterală. De aceea, încercăm să creăm mai multă vizibilitate politică pentru a relansa aceste legături atât în plan politic, cât şi în plan economic.

Am discutat cu prim-ministrul rus despre relaţiile politice, despre tratatul bilateral, despre proiectele în curs, despre ceea ce ar trebui realizat, despre vizitele care ar trebui finalizate, inclusiv la nivel de miniştri, pentru a vedea mai bine, pe diverse segmente, ce anume ar trebui făcut în continuare.

Am discutat despre nevoia de a încuraja oamenii de afaceri din România să meargă în Rusia, dar nu numai la Moscova, ci şi în zonele în care există pieţe de desfacere interesante şi în care, sigur, colegii noştri din Rusia, la nivelul conducerii politice, ar putea să ne ajute, ar putea să îi ajute pe aceşti oameni de afaceri să găsească cu mai multă uşurinţă pieţele de desfacere. Pornind de la ideea că există un deficit de balanţă comercială foarte mare – aproape un miliard de dolari, anual, între exporturile şi importurile noastre cu Rusia –, este extrem de important pentru noi fie să găsim o cale de a mări exporturile către Rusia, fie, dacă nu, să găsim modalităţi de a reduce importurile din Rusia. Dar importul din Rusia înseamnă, în principal, gaz metan şi acest lucru înseamnă căldură pe timp de iarna. Nu vreau să intru în amănunte în legătură cu formule alternative posibile dar, în măsura în care considerăm că este important să echilibrăm oarecum schimburile noastre comerciale, va trebui să găsim soluţii, repet, de mărire a exporturilor spre Rusia. În plus, am avea nevoie să încurajăm crearea de iniţiative locale, am dori să realizăm societăţi mixte cu parteneri ruşi, care să asigure şi siguranţa operaţiunilor comerciale pe teritoriul Federaţiei Ruse.

Am discutat şi despre vizita premierului rus în România, probabil în prima parte a anului viitor, în luna martie, împreună cu un grup important de oameni de afaceri. Repet, vrem să dăm mai multă vizibilitate pentru aceste relaţii bilaterale.

Relaţia la nivelul celor două guverne poate fi mult îmbunătăţită. Am discutat şi despre aceste lucruri şi consider că este o prioritate pentru noi, la nivelul guvernului, să acordăm mai multă atenţie acestor legături. Vă mulţumesc.

31

În cadrul aceleiaşi vizite la Berlin, premierul român a fost invitat şi la masa rotundă cu tema „Procesele de transformări în Europa de Est – cum evoluează acestea?“, alături de Mihail Kasianov, prim-ministrul Federaţiei Ruse; Zoran Djindjić, prim-ministrul Serbiei; Jean Lemierre, preşedintele BERD; Wolfgang Clement, ministrul german pentru Economie şi Muncă; Klaus Mangold, preşedintele Comitetului de Est al Economiei Germane.

104

„Vrem să învăţăm de la Polonia“

Interviu acordat cotidianului „Der Tagesspiegel“ Berlin, 2–3 decembrie 2002

Reporter: Domnule prim-ministru, guvernul dumneavoastră şi-a atins unul din cele două ţeluri. NATO a invitat România să adere la Alianţa Nord-Atlantică. Ce cred românii despre acest lucru?

Adrian Năstase: Decizia care a fost luată la Praga a fost foarte importantă, din punct de vedere psihologic, pentru ţara mea. Românii au fost foarte frustraţi după al Doilea Război Mondial. Ei au considerat România ca fiind situată în zona tampon dintre Europa de Vest şi Europa de Est. De aceea summit-ul NATO de la Praga a fost un adevărat semnal. Şi, în mod natural, cetăţenii au anumite aşteptări de la calitatea de membru. Există speranţa că, pe măsură ce ne vom apropria de Europa de Vest şi SUA., nivelul de trai va creşte.

Reporter: Al doilea ţel mare al dumneavoastră este aderarea României la Uniunea Europeană în 2007. Mulţi sunt de părere că România nu este încă suficient pregătită…

Adrian Năstase: Noi nu ascundem faptul că mai sunt lucruri de făcut. Dar am demonstrat că suntem destul de dinamici. Rata creşterii economice în România a atins anul trecut nivelul de 5,3%, cea mai mare din Europa de Sud-Est, iar anul acesta ne aşteptăm la o rată a creşterii de 4,7–5%. Comerţul cu ţările din Uniunea Europeană a crescut la cel mai înalt nivel de până acum; la fel şi volumul investiţiilor. De asemenea, agenţiile de rating internaţional certifică că, în România, climatul economic s-a îmbunătăţit. Numai cu firme germane au fost create până acum 10.000 de jointventures.

Reporter: În acelaşi timp, însă, nu trăieşte aproape jumătate din populaţia României, ca şi înainte, din practicarea agriculturii prin metode învechite?

Adrian Năstase: Aceasta este o problemă. În acest domeniu dorim să învăţăm din modul în care s-au desfăşurat negocierile Poloniei cu Uniunea Europeană. De asemenea, există un întreg pachet de investiţii destinate unui program pentru modernizarea regiunilor agricole.

Reporter: Investitorii străini atrag atenţia asupra schimbărilor frecvente ale cadrului juridic…

Adrian Năstase: E adevărat. Trebuie să modificăm în continuare legislaţia românească în funcţie de standardele Uniunii Europene. Anumite schimbări sunt absolut necesare. Dar, şi în acest domeniu, facem progrese mari, care sunt confirmate de Comisia Europeană.

Reporter: Investitorii străini critică, de asemenea, corupţia din ţara dumneavoastră. Ce se întreprinde împotriva acestui fenomen?

Adrian Năstase: Cel mai important este faptul că procedurile au devenit mai transparente. În acest sens, toate deciziile guvernului pot fi consultate pe Internet.

Procesul de trecere la economia de piaţă stimulează fenomenul corupţiei, de aceea trebuie să finalizăm cât mai curând acest proces. Am creat un Parchet Naţional Anticorupţie şi suntem în curs de a realiza un program anticorupţie. Dar pe termen scurt nu se înregistrează rezultate spectaculare.

105

Reporter: În cadrul dezbaterii SUA–Uniunea Europeană privind Curtea Penală Internaţională, România a fost prima ţară care a încheiat un acord privind acordarea de imunităţi soldaţilor americani. Bruxelles-ul nu a fost deosebit de încântat de un astfel de gest din partea unei ţări candidate…

Adrian Năstase: Am explicat colegilor din cadrul Uniunii Europene că, pentru noi, mai ales după dezamăgirea înregistrată la summit-ul NATO din 1997, primirea invitaţiei de a adera la NATO la summit-ul de la Praga este deosebit de importantă. În momentul în care am încheiat acordul cu SUA, nu ne-a fost clar cât de importantă este problema identităţii europene şi cât de sensibilă este tema Curţii Penale Internaţionale. Mai târziu, am decis împreună cu colegii americani ca acest acord să nu fie ratificat de Parlamentul României până nu este găsit un modus vivendi între Uniunea Europeană şi SUA. Cred că acum problema a fost rezolvată. Avem o relaţie excelentă cu statele membre ale Uniunii Europene şi cu Comisia Europeană.

Reporter: Există o controversă privind intrarea Turciei în Uniunea Europeană. Care este poziţia dumneavoastră?

Adrian Năstase: Mă număr printre cei care sprijină această decizie. Turcia se află acum într-o fază de schimbări politice. Această ţară încearcă să-şi regăsească propria identitate şi să intensifice legăturile cu Europa Occidentală – mai ales acum după alegeri. După părerea mea nu trebuie să lăsăm Turcia să se descurce singură. Fie această ţară va deveni o parte a societăţii de valori vest-europene, fie va deveni mai strâns legată de puterile conservator-islamiste.

(Sven Lemkemeyer)

106

- 2003 „Integrarea europeană este, în primul rând, un subiect de politică internă“ Interviu acordat postului de televiziune italian „RAI International“ Roma, 21 ianuarie 2003

Reporter: Bine aţi venit, domnule prim-ministru. Aţi afirmat că în perioada următoare, guvernul va elabora un program special privind integrarea României.

Aveţi în vedere un lobby politic, diplomatic pentru campania de aderare la Uniunea Europeană şi ratificarea pentru parlamentele ţărilor NATO? Adrian Năstase: Trebuie să dau mai multe răspunsuri sau ar trebui să dau un răspuns mai complex. În primul rând, cred, sunt convins, că efortul nostru pentru integrare europeană înseamnă să înţelegem că subiectul integrării europene nu este un subiect de politică externă, un subiect exterior, ci este, în primul rând, un subiect de politică internă, un subiect care ţine de eforturile noastre în interior pentru a modifica, în mod real, instituţii, norme, structuri economice, mentalităţi, pentru a aduce spre România, pe de o parte, valorile şi, pe de altă parte, standardele de bunăstare din Uniunea Europeană. Aceste lucruri sunt esenţiale şi, aici, vorbim despre o realitate care trebuie îmbunătăţită.

De aceea, lobby-ul reprezintă doar o componentă suplimentară, un element care poate să însemne un efort esenţial de a schimba realitatea; din acest punct de vedere, eforturile noastre sunt cuprinse în programul pe care l-am realizat, precum şi în cel pe care l-am pregătit pentru următorii ani a fi aplicat la nivelul ministerelor, dar şi la nivel local. Sigur, lobby-ul este important, în ideea de a transfera informaţii despre ce facem în România către exterior şi pentru a explica şi în ţările membre ale Uniunii Europene ce poate să aducă România ca membru al Uniunii Europene, căci, în mod firesc, nimeni din populaţia ţărilor membre nu va fi entuziasmat de venirea României dacă nu există, totuşi, un avantaj şi pentru aceste ţări. Nu este vorba doar de generozitate din partea Uniunii Europene şi a ţărilor membre, ci este vorba şi de un interes comun pe care trebuie să-l descoperim şi să-l prezentăm.

De aceea, în cadrul eforturilor instituţionale, în cadrul Ministerului Integrării Europene pe care l-am creat special pentru aceste lucruri, la nivelul secretarilor de stat care se ocupă de integrarea europeană în cadrul ministerelor, la nivel Comitetului interministerial şi al Comitetului executiv pe care le-am creat în interiorul guvernului pentru a coordona aceste proiecte, cu ocazia discuţiilor la nivel politic care vor sublinia consensualismul necesar pentru proiectul pe care îl punem în aplicare, vom încerca să subliniem importanţa acestei dimensiuni de integrare europeană pentru viitorul societăţii româneşti. Şi, în final, aş spune că încercăm, prin relaţiile la nivel parlamentar, să adăugăm şi această dimensiune, care este extrem de importantă pentru a convinge partenerii noştri că ne facem temele şi că integrarea României în Uniunea Europeană este în interesul ţării noastre, dar şi în interesul comun al ţărilor membre ale Uniunii.

Reporter: Vă mulţumim, domnule prim-ministru, şi vă urăm succes.

Adrian Năstase: Mulţumesc şi eu.

107

„Niciodată războiul nu este o soluţie inevitabilă“ Interviu acordat canalului de televiziune francez „LCI“ Paris, 28 ianuarie 2003

Reporter: Domnule prim-ministru, veniţi, se pare, deseori în Franţa…

Adrian Năstase: Sunt convins de importanţa menţinerii unor contacte apropiate, mai ales cu ţara dumneavoastră. Am fost încântat să pot veni acum patru luni în Franţa, dar nu voi putea veni mai des decât numai pentru ocazii excepţionale, pentru marcarea unor drumuri istorice comune, spre a reflecta şi a acţiona pentru un viitor al Europei.

Sprijinul Franţei a fost mereu important pentru noi, iar recent, Franţa ne-a ajutat mult pentru obţinerea unei decizii foarte pozitive la Copenhaga, unde s-a stabilit o foaie de parcurs şi o dată precisă pentru invitarea României de a adera la Uniunea Europeană în 2007. Este un lucru important, aşa cum a fost important votul francez şi pentru invitarea României să devină membru al NATO, ceea ce a însemnat pentru ţara noastră că ea nu va mai rămâne un fel de cordon sanitar, o zonă periferică a Europei.

România nu mai este numai o ţară din regiunea Balcanilor, ci aparţine acum comunităţii ţărilor euroatlantice. Iată, deci, un motiv al vizitei mele acum, aici.

Reporter: În legătură cu problema irakiană, ce părere aveţi despre cuvintele lui Donald Rumsfeld32, privind „vechea Europă, Franţa–Germania“, „noua Europă, noile ţări…“? Sunteţi de acord cu poziţia americană, se poate face această distincţie?

Adrian Năstase: Dacă România este considerată una dintre din ţările „noii Europe“, ea face parte, categoric şi din Vechea Europă; noi avem o istorie foarte lungă, unul dintre strămoşii noştri a fost chiar împăratul Traian, nu am sosit recent în Europa. Cred, însă, că este important acum să se înţeleagă bine această situaţie – criza irakiană. România înţelege foarte bine o astfel de criză: pe timpul războiului din Golf, în 1991, eu eram ministru de Externe, România era membru nepermanent al Consiliului de Securitate. Criza a avut consecinţe economice foarte importante: ţara noastră a pierdut aproape 2 miliarde de dolari, din cauza embargoului. Din această cauză, bineînţeles, situaţia poate fi considerată acum printre priorităţile mecanismelor instituţiilor internaţionale, priorităţi care se pot schimba, aşa cum s-ar putea întâmpla pe timpul preşedinţiei Greciei, în cazul unui război cu Irakul.

Noi suntem, deci, foarte conştienţi de miza acestei crize. Pentru România, nu se pune problema de a alege între Uniunea Europeană şi NATO. Pentru noi aceste organizaţii sunt complementare. Pentru noi, dacă va fi o breşă în privinţa poziţiilor de abordare a crizei între europeni şi Statele Unite, vom înţelege că Saddam Hussein a câştigat deja războiul.

Cred, deci, că trebuie să încercăm, toate ţările, să revedem această situaţie, să creăm un front comun, cu un sprijin internaţional global, care să poată sublinia puterea valorilor care sunt la baza acestei acţiuni internaţionale. Noi suntem în favoarea unei formule de acţiune colectivă în Irak, capabilă să facă faţă unei contraofensive de imagine şi să poată gestiona cu bine această situaţie.

32

Donald Rumsfeld – Secretar de Stat al Apărării al Statelor Unite ale Americii (20 ianuarie 2001–18 decembrie 2005).

108

Am fost la Davos acum câteva zile, unde l-am întâlnit pe Colin Powell33. El a pronunţat un excelent discurs, a avut o atitudine calmă în ceea ce priveşte relaţiile cu europenii, dar, în acelaşi timp, a explicat pentru ce trebuie să existe o poziţie foarte clară, foarte precisă, faţă de Saddam Hussein. El a explicat că Saddam Hussein a folosit armele chimice în conflictele pe care le-a avut, a invadat teritoriul unei alte ţări… Acela trebuie deci, izolat, trebuie găsită o formulă comună de abordare din partea comunităţii internaţionale.

Reporter: Sunteţi, deci, mai apropiat de poziţia americană decât de poziţia franco-germană asupra Irakului?

Adrian Năstase: Nu am spus acest lucru! În ceea ce ne priveşte, noi ne simţim foarte apropiaţi de poziţia românească.

Reporter: Care este poziţia românească?

Adrian Năstase: Poziţia românească este că niciodată războiul nu este o soluţie inevitabilă. Eu nu am făcut decât să-l citez pe un mare diplomat român, care venea foarte des în Franţa şi care a fost de două ori preşedinte al Adunării Societăţii Naţiunilor, Nicolae Titulescu. Deci, de ce nu şi acum, o soluţie de acest gen?

Bineînţeles, aici este vorba de o situaţie specială, în care se poate, totuşi, utiliza, ca în anumite cazuri, forţa politică. Putem da aici şi exemplul României: comunismul lui Nicolae Ceauşescu. Nici în România, nici în Europa, acest sistem nu a fost doborât cu rachete Pershing, Cruise… A fost vorba de o implozie creată de o evoluţie la înalt nivel a unui sistem de dezvoltare, de concepte, de drepturi ale omului, care s-a sfârşit, ca, de altfel, şi în Iugoslavia. Nu bombardamentele au dus la înlocuirea lui Milošević, ci o evoluţie internă, o implozie a sistemului.

Desigur, în Irak este mai dificil, pentru că Saddam Hussein i-a eliminat pe contestatarii săi apropiaţi din ţară. Cred, totuşi, că trebuie imaginată o mişcare internă, creat un mecanism de blocare în jurul dictatorului, care să fie eliminat prin forţa comună a opoziţiei interne.

Reporter: În cazul unui război contra Irakului, veţi pune la dispoziţie teritoriul României?

Adrian Năstase: Noi avem interesul să nu reprezentăm nici în viitor un fel de zonă tampon între Europa Occidentală şi zona fostei Uniuni Sovietice. Pentru noi NATO contează mult, pentru a se spune foarte clar că România face parte din zona securizată de NATO. Şi, bineînţeles, dacă avem anumite drepturi în acest sistem, avem şi anumite responsabilităţi. În acest cadru am lucrat cu americanii şi cu ceilalţi membri ai Alianţei şi vom continua în acest sens.

Reporter: Sunteţi de acord cu ceea ce se spune, că România încearcă să seducă Statele Unite, să se apropie de NATO prin intermediul Statelor Unite? Aţi semnat un acord bilateral privind extrădarea soldaţilor americani acţionând în misiuni internaţionale. Există impresia că încercaţi o acţiune de bunăvoinţă faţă de Statele Unite, apropiindu-vă mai mult de Statele Unite decât de Europa. Sunteţi de acord cu aceste păreri?

Adrian Năstase: Repet, este o falsă percepţie. Trebuie, totuşi, să amintim că la summit-ul de la Madrid, în 1997, România, care era un candidat pentru a adera la 33

Colin Powell – Secretar de Stat al Statelor Unite ale Americii (20 ianuarie 2001–26 ianuarie 2005).

109

NATO, nu a reuşit, din cauza americanilor, care se temeau că o extindere atât de mare ar fi putut să le pună o problemă naţională. Trebuie spus, de asemenea, că nicio putere europeană membru NATO nu a invocat un drept de veto pentru a susţine, atunci, România. Deci, pentru noi era foarte important, în momentul când avea să se discute la Praga dacă aveau să fie invitate trei ţări, cinci sau şapte, ca România să obţină o decizie pozitivă. Fiecare ţară îşi cunoaşte propriile sale probleme. Pentru noi, acel moment era foarte important. Am învăţat lecţia şi din ceea ce s-a petrecut la Madrid.

Relaţia cu Statele Unite este foarte importantă, dar România va continua să fie o ţară europeană, nu ne vom deplasa teritorial, pe celălalt continent.

Am dori să se înţeleagă faptul că România vrea să facă o politică internă şi internaţională conformă propriilor sale interese. Cred că România a fost multe secole obiectul unor jocuri de culise privind teritoriul său, economia sa. Noi putem să fim prieteni, aliaţi ai unei ţări sau ai alteia, dar este foarte firesc să ne urmăm propriile noastre interese. Noi avem propriile noastre obiective, avem prieteni şi aliaţi. Printre prietenii şi aliaţii noştri se află Statele Unite. Până recent, a existat impresia unei comunităţi euroatlantice, adevărat motor al evoluţiei internaţionale. Iar eu sunt convins că, pe baza prieteniilor şi a cooperării, el se va reface.

Deci, nu trebuie să ne punem într-o situaţie penibilă, cu atât mai mult cu cât noi ne considerăm o ţară similară celor din Uniune, cu o istorie foarte specială, importantă, cu rădăcini latine, o ţară care datorează mult prietenilor săi francezi şi europeni, în general, precum şi americanilor, chiar în formarea statului naţional român unificat, după Primul Război Mondial. Datorăm, deci, mult prietenilor şi, de aceea, nu putem încuraja o breşă, o dezbinare între prieteni.

Reporter: Polonia a fost sancţionată pentru că a cumpărat material american. România va trebui să înlocuiască peste câţiva ani aparatele Mig 21 şi Mig 29. Veţi achiziţiona mai degrabă material american decât material european?

Adrian Năstase: În această privinţă, părerea mea este puţin diferită. Eu consider că România a câştigat mult devenind membru NATO, făcând parte dintr-un mecanism de alianţe, care îi dă posibilitatea, conform art. 5 al Tratatului, de a fi apărată contra pericolelor potenţiale. Mai înainte, România, în situaţia sa concretă, ar fi trebuit să se pregătească, eventual, pentru un război spre vest, contra NATO şi un altul spre est, contra Rusiei, ceea ce, evident, era foarte greu de realizat.

Bineînţeles, militarii vor să aibă toate dotările posibile: arme, avioane, vase de război, rachete de tot felul. Am dorit să aderăm la Alianţă pentru a participa, în cadrul Alianţei, la o diviziune a muncii, să folosim avantajele comparative pe care le are fiecare ţară. De exemplu, România are un anumit rol prin Dunăre, prin ieşirea la Marea Neagră, venind cu un fel de valoare adăugată pentru Alianţă. De aceea, eu le-am cerut militarilor să se consulte cu partenerii cum putem folosi mai bine banii pe care ne putem permite să-i cheltuim în acest domeniu.

Deci, nu vom trece la cumpărarea unor avioane, vase, submarine, sisteme de apărare antiaeriană, radare etc., ci vom discuta cu prietenii noştri cum să cheltuim banii pe care i-am stabilit prin buget pentru toate acestea. Este, prin urmare, o falsă problemă aceea a achiziţionării a zeci de avioane americane sau europene. Poate că România nu va avea nevoie de acest gen de echipamente şi, datorită situaţiei sale teritoriale, va fi mai bine să achiziţionăm şi să folosim radare şi echipamente antiaeriene.

110

Reporter: Dar va trebui totuşi să înlocuiţi avioanele actuale Mig 21 şi 29…

Adrian Năstase: Nu trebuie neapărat să le înlocuim. Pentru ce să le înlocuim?

Poate e nevoie să dezvoltăm o forţă aeriană specifică României. Poate că noi vom putea cumpăra numai radare sau echipamente de apărare antiaeriană.

Reporter: Le veţi cumpăra, totuşi, din producţia europeană, ca o modalitate de a vă apropia de Uniunea Europeană în care doriţi să intraţi?

Adrian Năstase: Dacă am înţeles bine, secretarul general al NATO are un rol important în aceste decizii, dar eu cred că operaţiunile de acest gen nu trebuie să implice interesele europenilor şi, mai ales, interesele Alianţei. Eu cred mult într-o diviziune a muncii. Dacă suntem un membru al Alianţei, înseamnă că am dorit să facem parte dintr-o echipă. Iar în această situaţie ne aşteptăm să ni se spună: „este important ca voi să faceţi acest lucru, puteţi să aduceţi acest avantaj Alianţei“. Pentru că, dacă fiecare începe să cumpere de pe piaţă ceea ce se găseşte mai bun, din motive politice, Alianţa nu mai are sens.

Reporter: Nu aţi fost puţin şocaţi aflând că Polonia a cumpărat material american şi nu european?

Adrian Năstase: Am învăţat din aceşti ani de când fac politică să nu încerc să explic gesturile altora. Pot, totuşi, să vă explic poziţia României, care a fost foarte clară.

Pentru noi, este important, de exemplu, să dezvoltăm flota aeriană comercială de transport. În acest domeniu poziţia noastră a fost foarte clară: în trecut am cumpărat aparate Boeing, vom mai cumpăra, dar am cumpărat şi aparate Airbus şi vom continua să mai cumpărăm. Eu cred că, pentru anumite categorii de avioane, trebuie să reflectăm foarte pragmatic, dar şi cu prietenie. Am vorbit cu prietenii mei aici, despre Airbus, dar am vorbit şi cu prietenii noştri americani despre viitoarele aparate Boeing.

Trebuie găsite, deci, formule care se justifică şi din punct de vedere economic.

Pentru operaţiuni ale Alianţei este clar că nu vor fi implicate avioane româneşti, chiar dacă vor fi avioane performante. De aceea, este, poate, mai bine să fie construite aparate care sunt, eventual, utile Alianţei. Altfel, pentru un teritoriu ca cel al României, fără un sistem rapid de alarmă, avioanele nu vor avea timp să decoleze.

Nu este, deci, o chestiune de jucărie pentru militari, o chestiune care să justifice un anumit număr de generali din domeniul aviaţiei, ci este o chestiune de decizie politică: am devenit membri ai Alianţei pentru a gestiona împreună resursele financiare de care dispunem şi a ajunge la o formulă adaptată care să aibă sens.

Reporter: Dacă mi-aţi permite, aş dori să trecem acum la un alt subiect, frontierele Europei. Nu sunteţi cumva puţin şocat de faptul că Europa lasă uşa deschisă Turciei, în timp ce dumneavoastră faceţi eforturi mari să…

Adrian Năstase: Nu, eu cred că este o formulă inteligentă. Cred că este important să fie lăsată uşa deschisă Turciei. Trebuie să se înţeleagă faptul că acolo clasa politică trece printr-un moment important, iar dacă nu se va încuraja apropierea Turciei de Europa, ea se va întoarce către un fundamentalism care se va afla la porţile Europei, reprezentând un pericol foarte important în anii viitori.

De aceea, cred că este important ca în Turcia să fie modernizate structurile, oamenilor să le fie acordată încredere, deci ca Turcia să fie încurajată să devină membră, să-şi modernizeze economia şi societatea civilă.

Reporter: Credeţi că Europa va cuprinde şi Turcia şi Rusia?

111

Adrian Năstase: Cred că, din punct de vedere politic, există o geometrie variabilă privind fiecare proiect. În 1975, deşi era o formulă europeană, participarea la CSCE, Conferinţa pentru Securitate în Europa, era cam bizară: erau şi americanii şi canadienii. Europa, la urma urmei, continentul european, poate fi un pretext pentru o formulă politică servind familia euroatlantică.

Eu cred, deci, că este important să se ţină cont şi de Rusia şi de Turcia, Rusia fiind prezentă atunci la reuniunea CSCE. Reporter: Vă puteţi, deci, imagina o Europă atât de mare?

Adrian Năstase: Într-adevăr. Ar fi dificil să se separe inima Europei de restul… În prima etapă, primele proiecte ale Uniunii Europene erau o formulă ce cuprindea un număr restrâns de state, chiar din Europa Occidentală.

Reporter: Aş dori să ne spuneţi câteva cuvinte despre reformele pe care le-aţi iniţiat pentru a vă conforma normelor europene în vederea aderării. Vi se va da, mi se pare, un miliard de euro, până în 2010, pentru realizarea reformelor. Şi apoi, se vorbeşte mult de corupţie în România. Aveţi, cumva impresia că eforturile pe care le faceţi sunt eficiente?

Adrian Năstase: Ultimii ani au fost foarte importanţi pentru noi, au avut loc schimbări enorme, în urma unor procese de transformări desfăşurate împreună cu FMI. Am reuşit o stabilizare macroeconomică a indicatorilor. Am avut, pentru al doilea an, o creştere economică de mai mult de 5%, există o scădere accentuată a inflaţiei şi toate cifrele statisticilor privind macroeconomia sunt foarte bune. Suntem, însă, conştienţi de necesitatea continuării reformelor în întreprinderi, de instituirea unei politici industriale, de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii, de creare a noilor întreprinderi, de sprijin acordat tinerilor. Toate acestea au nevoie, însă, de mai mult timp.

Avem relaţii foarte bune cu UE şi suntem pe cale să finalizăm negocierea capitolelor de aderare până la sfârşitul lui 2004–începutul lui 2005; în aceste eforturi avem tot sprijinul Uniunii Europene, al Comisiei de la Bruxelles.

Aţi amintit de suma aceea de bani care ne va fi alocată, este un proiect important pentru noi. Suntem conştienţi că trebuie să ne continuăm eforturile.

Aţi menţionat şi fenomenul corupţiei, care, pentru unii, este un nume care acoperă toate nemulţumirile, frustrările, disfuncţiile din sistem. Soluţia pe care am iniţiat-o este în desfăşurare. Există un întreg program în acest sens, am înfiinţat un Parchet Naţional Anticorupţie, dar punem accent şi pe procedurile de transparenţă.

Există mai mult o susceptibilitate de corupţie.

Am decis să finalizăm toate procedurile de privatizare în turism; unele au avut loc prin Internet, prin proceduri electronice. Toate achiziţiile se fac prin Internet. De exemplu, medicamentele pot fi cumpărate de pe piaţă numai prin proceduri transparente on-line, electronice. Toate produsele petroliere, alte produse petrochimice, când este vorba de comenzi de stat, de societăţi în care statul este acţionar majoritar, pot fi vândute şi cumpărate numai prin acest fel de proceduri. Deci transparenţa este o procedură de a ne convinge partenerii că suntem foarte serioşi în ceea ce priveşte evoluţia situaţiilor despre care se vorbeşte.

Vama reprezintă încă o problemă a corupţiei în prezent. Am primit recent un grup englez de specialişti în acest domeniu, stabilind că ei vor trimite experţi, deci

112

vom fi ajutaţi de experţi englezi, sperăm şi francezi, care vor lucra împreună cu oamenii noştri de la vamă pentru eliminarea acestor suspiciuni de viciu al corupţiei.

Mai avem un important proiect de transformare a administraţiei publice, în cooperare cu Uniunea Europeană şi cu Banca Mondială. Există şi un sociolog venit din partea societăţii civile, care lucrează în guvern şi răspunde de acest proiect, avansând soluţii importante în acest domeniu.

După cum vedeţi, facem eforturi, dar este foarte dificil, întrucât într-o societate în care nivelul de viaţă este foarte scăzut, unde salariile sunt, de asemenea, foarte mici, există o anumită tentaţie nu doar la nivelul funcţionarilor publici, ci şi la nivelul conducătorilor.

Am învăţat un lucru important şi legat de restituirea proprietăţilor. Am avut în această perioadă de tranziţie o schimbare completă de proprietăţi. Or, în acest proces erau mereu intermediari, chestiune care nu prea era clară. Dacă vom reuşi privatizarea, restituirea proprietăţilor, proprietarii privaţi vor fi interesaţi în primul rând ei înşişi să aibă o situaţie economică clară. Anul trecut, de exemplu, 90% din terenurile agricole au fost redate foştilor proprietari. Este un proces foarte complicat, în care sunt multe frustrări. Dar eu nu pot discuta pe această bază, iar soluţia este eliminarea treptată a tuturor motivelor de suspiciune.

Reporter: Nu credeţi cumva că ultimele legi pe care le-aţi adoptat sunt făcute pentru a restrânge puţin libertatea presei?

Adrian Năstase: Dacă îmi veţi da exemple concrete, voi putea să vă răspund.

Altfel, vă pot spune că există doar o anumită suspiciune că se doreşte crearea unei presiuni asupra presei, urmărindu-se ca ea să fie mai puţin critică la adresa guvernului.

S-a demonstrat în mai multe rânduri, că, chiar dacă mai sunt greşeli în acest sens, noi suntem gata să le corectăm. S-a discutat la un moment dat dacă este normal să existe un drept de răspuns la afirmaţiile făcute în unele articole. A fost o dezbatere interesantă, care a avut un final pozitiv. Nu s-a insistat la nivel legislativ în acest sens şi eu cred că, inclusiv în acest domeniu, trebuie folosite standarde europene, nu trebuie să se inventeze. Deci, eu nu cred că există aici o problemă, ci doar, din când în când, sunt discuţii în privinţa libertăţii presei…

Reporter: Dar sunt discuţii furtunoase…

Adrian Năstase: Recent, după moartea unui ziarist, au început discuţii asupra vieţii sale private, ceea ce a făcut să se revină asupra acestui subiect: până la ce nivel se poate accepta ca presa să facă publice unele informaţii.

113

„Există riscul dezbinării lumii occidentale“

Interviu acordat cotidianelor franceze „Le Figaro“, „La Tribune“, „Liberation“ Paris, sediul Academiei Diplomatice Internaţionale, 28 ianuarie 2003

Reporter: Donald Rumsfeld a vorbit recent despre „noua Europă“ şi „vechea Europă“. Cum priviţi această distincţie, din perspectiva ţării dvs.?

Adrian Năstase: Suntem o ţară revenită recent la democraţie, o ţară pur şi simplu europeană. Nu cred deloc în această distincţie, care se încearcă să se facă. Cred că Europa este pe cale să creeze o solidaritate care este absolut necesară. De altfel, este ceea ce se discută şi în cadrul Convenţiei pentru viitorul Europei, ceea ce se încearcă să se creeze la nivel instituţional, deoarece la un anumit nivel de putere economică, Europa are nevoie să-şi creeze şi o identitate politică. Procesul de lărgire a UE reprezintă o modalitate de a merge în acest sens.

Reporter: Ceea ce secretarul de Stat însărcinat cu apărarea părea că vrea să spună, este că ţări ca România sunt mai aproape de SUA decât Franţa sau Germania.

Adrian Năstase: Tocmai de aceea am spus că poate nu ar trebui făcută această distincţie între „vechea“ şi „noua“ Europă. După părerea mea, acest mecanism maniheist, cu buni şi răi, nu poate ajuta pentru că Europa Occidentală, lumea occidentală, a încercat, după al Doilea Război Mondial, să creeze mai ales o unitate axiologică.

Sunt oare, acum, aceste valori diferite între Europa şi SUA? Nu cred acest lucru. Este mai degrabă o problemă de conjunctură şi trebuie să subliniem încă o dată ceea ce am mai spus astăzi şi anume că nu ne putem permite să-l lăsăm pe Saddam Hussein să câştige un război chiar înainte ca această confruntare să înceapă, pentru că, dacă reuşeşte să dezbine familia euroatlantică şi să creeze sentimentul unei schisme, acest lucru va fi foarte periculos.

Trebuie să facem tot ceea ce este necesar pentru crearea acestei unităţi de acţiune.

Reporter: Care este poziţia României faţă de o acţiune unilaterală, un război declanşat împotriva Irakului?

Adrian Năstase: Cunosc destul de bine toate situaţiile care se pot imagina.

Comentariile mele în cunoştinţă de cauză sunt aceleaşi. Există şi au existat divergenţe pe probleme concrete, dar, în cele din urmă, există un fundament care este esenţial să fie apărat. Deci există riscul de a se crea acum un sentiment de dezbinare a lumii occidentale, a spaţiului euroatlantic. Împărtăşesc convingerea Consiliului de Securitate că există posibilitatea relansării dialogului dintre statele europene şi SUA, pentru a se găsi o formulă de compromis. Pentru că eficacitatea acţiunii împotriva regimului lui Saddam Hussein va fi dată de capacitatea de a se ajunge la o unitate de acţiune. Consider că este nevoie de această unitate pentru că, altfel, dacă ne ridicăm unii împotriva celorlalţi, cădem într-o capcană.

Reporter: În calitate de viitor membru UE, nu vă simţiţi în armonie cu poziţia franco-germană….?

Adrian Năstase: Ne simţim în armonie cu poziţia României, anume că, niciodată, războiul nu reprezintă soluţia unei probleme. Şi nu guvernul actual a definit 114

această poziţie, ci Nicolae Titulescu, un fost diplomat, care, între cele două războaie, avea aceeaşi poziţie. Consider că Titulescu avea dreptate, şi aceasta este o poziţie care a fost întotdeauna susţinută de România.

Cunoaştem foarte bine ceea ce s-a petrecut în timpul conflictului din Golf.

România a pierdut atunci 2 miliarde de dolari datorită embargoului. Pentru noi, războiul nu este de dorit, dar, în acelaşi timp, nu vrem să cădem în capcana de a fi mai degrabă proamericani sau, mai degrabă, proeuropeni. Am încercat să demonstrăm că suntem împotriva comuniştilor, pentru că până acum am avut această problemă. Acum trebuie să demonstrăm că suntem europeni şi că nu suntem antiamericani, după cum se spunea la un moment dat. Acum ni se spune că suntem prea proamericani!

Pentru noi este important să ne definim o poziţie proprie şi, în acelaşi timp, să dezvoltăm relaţiile cu statele membre, în cadrul UE, tradiţiile de prietenie cu Franţa, cu Germania, cu Marea Britanie şi, în acelaşi timp, să dezvoltăm relaţiile şi cu SUA. Sperăm că va exista înţelepciunea necesară pentru a se înţelege că o acţiune unitară va fi mai eficace decât o acţiune individuală, divizată.

Reporter: Franţa şi Germania au propus crearea unui pact european de securitate colectivă. Care este părerea dumneavoastră?

Adrian Năstase: Suntem de acord cu toate aceste proiecte. Este normal.

Uniunea Europeană a reprezentat până acum numai o putere economică. În momentul în care puterea economică a ajuns la un anumit nivel, trebuie să se doteze cu o formulă politică mai sofisticată, cu formule instituţionale mai eficiente şi cu o capacitate politică şi militară proprii. Este absolut firesc… Suntem cu totul de acord cu acest tip de proiecte.

Reporter: Procesul de aderare a României la UE se derulează fără probleme?

Adrian Năstase: Am fost foarte satisfăcuţi de decizia luată la Copenhaga.

Sprijinul Franţei a fost foarte preţios; este păcat că poziţia franceză nu a fost adoptată la momentul în care s-a decis asupra procesului de lărgire, prin acceptarea numai a 10 state candidate. Franţa ne-a susţinut şi ajutat mult şi cred că acum trebuie să vedem împreună cum vom dinamiza procesul de finanţare. În ultimele săptămâni, am spus de mai multe ori colegilor mei că, după Copenhaga, procesul de integrare europeană nu mai este doar o componentă a politicii externe româneşti. Integrarea europeană devine din ce în ce mai mult un element al politicii interne, deoarece toate ministerele şi autorităţile locale sunt implicate pe cele 30 capitole de negociere privind aproape toate domeniile economiei româneşti.

Am fost de curând la Atena. Preşedinţia elenă ne sprijină mult; urmează preşedinţia italiană şi cea irlandeză, pe care contăm.

Cred că putem avansa semnificativ în aceste negocieri.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre reforma internă?

Adrian Năstase: Trebuie să continuăm consolidarea macroeconomiei, trebuie să trecem la nivelul întreprinderilor, să încurajăm întreprinderile mici şi mijlocii, să ne concentrăm asupra reformei administraţiei publice, să luăm mai multe măsuri în domeniul transparenţei în vederea eliminării cauzelor corupţiei. Am introdus deja procedurile electronice, folosind Internetul, pentru achiziţiile guvernamentale, licitaţiile electronice. Acum avem proceduri foarte transparente care reprezintă, după

115

părerea mea, modalităţi foarte importante pentru eliminarea anumitor cauze profunde, inclusiv cele referitoare la statutul proprietăţii. În perioada de tranziţie, procesul restituirii nu a fost întotdeauna foarte clar, favorizând corupţia, anumite încercări sau anumite operaţii legate fie de privatizare, fie de restituirea proprietăţii.

Anul trecut am reuşit, în proporţie de circa 90%, să restituim titlurile de proprietate, iar privatizarea în domeniul industriei este aproape terminată, cu excepţia unor domenii: energetic, al utilităţilor publice, în care va trebui să decidem asupra a ceea ce vom privatiza, iar în domeniul petrolului privatizarea urmează a fi finalizată.

Acum, în acest cadru privat în domeniul industriei vor fi eliminate în mod natural anumite cauze ale corupţiei.

Reporter: În Consiliul de Securitate nu există un acord asupra situaţiei din Irak. Ne puteţi spune care va fi poziţia României în cazul unei acţiuni unilaterale?

Adrian Năstase: Am învăţat să răspund la întrebări care sunt legate de o realitate clară. Consider că este important să se explice, în continuare, că unitatea de acţiune este absolut necesară. Dezbinarea lumii euroatlantice va constitui o greşeală, care ne poate costa foarte scump pe toţi, vechi şi noi, buni şi răi, euroatlantici… Este un aspect care trebuie înţeles. Eu cred într-adevăr în această poziţie.

Reporter: Cum vedeţi rolul Rusiei în prezent?

Adrian Năstase: Înainte de a veni la Bucureşti, preşedintele George W. Bush a fost la Sankt Petersburg. Referindu-se la relaţia NATO–Rusia, preşedintele SUA a afirmat rolul pe care România îl poate juca, acela de punte către Rusia.

Consider că relaţiile dintre americani şi ruşi sunt excelente. De asemenea, pentru noi este important să avem relaţii bune şi cu europenii, cu Franţa, dar şi cu americanii şi, bineînţeles, cu ruşii. Aceasta este o realitate geopolitică foarte importantă pentru România, una din numeroasele lecţii ale istoriei pe care le-am învăţat.

Rusia este o ţară enormă, cu multe probleme, multe resurse şi multe dificultăţi.

Este dificil să ne pronunţăm asupra viitorului său, însă, pentru moment, se observă evoluţii foarte pozitive care sperăm că vor continua.

116

„Am venit în Slovacia pentru a relansa colaborarea economică“ Interviu acordat postului local de televiziune din Zvolen, Slovacia Zvolen, 6 martie 2003

Reporter: Domnule prim-ministru, care este scopul vizitei dumneavoastră în Slovacia, dar mai ales în oraşul Zvolen?

Adrian Năstase: Am venit în Slovacia pentru a relansa relaţiile noastre de colaborare economică. Încercăm să transferăm în zona economică relaţiile politice excepţionale, ceea ce poate să însemne pentru noi un potenţial ridicat pentru schimburi bilaterale viitoare în domeniile comercial şi de investiţii.

Am avut întâlniri deosebit de importante la Bratislava cu domnul primministru Dzurinda34, cu membri ai Cabinetului şi, de asemenea, în această dimineaţă am participat la un foarte reuşit Forum de afaceri româno-slovac.

La Zvolen am venit pentru a cunoaşte acest frumos oraş, dar şi pentru a ne aminti de sacrificiul soldaţilor români care au fost înmormântaţi aici, în această zonă, rămânând ca o amintire şi o garanţie a valorii prieteniei dintre popoarele noastre. În cimitirul de la Zvolen sunt aproape 11.000 soldaţi români decedaţi în urma luptelor din al Doilea Război Mondial, reprezentând dovada cea mai bună a tradiţiilor şi a sacrificiilor pe care popoarele noastre le-au făcut unele pentru altele.

Reporter: Vă mulţumesc.

34

Mikuláš Dzurinda – prim-ministru al Slovaciei (30 octombrie 1998–4 iulie 2006).

117

„Putem să fim cu adevărat parteneri atunci când obiective comune cer acest lucru“ Interviu acordat Televiziunii Române Londra, 11 martie 200335

Un punct extrem de important al vizitei premierului Năstase la Londra au fost discuţiile privind eliminarea vizelor pentru cetăţenii români care călătoresc în Marea Britanie. La New Scotland Yard, Adrian Năstase s-a întâlnit cu şeful Poliţiei metropolitane, serg. Stevans, un bun cunoscător al realităţilor din România, iar chestiunea vizelor a fost abordată şi în timpul întrevederii cu ministrul de Interne, domnul David Blunkett. Autorităţile britanice promit că se vor ocupa de această problemă. Dar în mod treptat. De la Londra, pentru Jurnal, Magdalena Anghel.

Reporter: Doamnelor şi domnilor, vom vorbi despre rezultatele vizitei la Londra chiar cu premierul Adrian Năstase, care este în legătură directă cu noi. Bună seara, domnule prim-ministru. Ce aţi discutat concret cu premierul britanic despre criza irakiană?

Adrian Năstase: Criza irakiană domină agenda întâlnirilor bilaterale peste tot în lume şi, bineînţeles, şi întâlnirea noastră de astăzi, care a reflectat o nouă etapă în relaţia noastră strategică cu Marea Britanie. În mod firesc, dialogul nostru a avut ca una dintre temele importante criză irakiană.

Punctul nostru de vedere este foarte clar: dorim să susţinem o formulă de compromis, care să implice Consiliul de Securitate şi Naţiunile Unite, dar, în acelaşi timp, să evite o fragmentare a Europei, crearea unei false rivalităţi între Europa şi Statele Unite şi o situaţie în care România sau alte state invitate sau candidate la NATO sau la Uniunea Europeană să fie puse să aleagă între Uniunea Europeană sau NATO. Eu cred că este important să subliniem că busola trebuie să continue să arate nordul şi, în felul acesta, să putem să ştim care este direcţia corectă.

Aş adăuga un lucru foarte important în discuţiile pe care le-am avut. Noi am venit la Londra pentru a sprijini poziţia premierului Tony Blair de a căuta un compromis într-un moment în care dificultăţile par tot mai mari între Marile Puteri, între liderii comunităţii euroatlantice şi cred că noi putem să avem un rol important, sprijinind aceste formule de compromis pe care Marea Britanie încearcă să le realizeze pentru a evita soluţiile cele mai rele, pentru a obţine o dezarmare pe cale paşnică, în final, a Irakului.

Reporter: Am înţeles că poziţia României faţă de criza din Irak nu va afecta procesul de aderare a ţării noastre la Uniunea Europeană. Ce asigurări aţi primit în acest sens?

Adrian Năstase: A fost o declaraţie extrem de puternică a premierului Tony Blair. El s-a angajat ca Marea Britanie să vegheze ca România să nu fie oprită sau încetinită în procesul de integrare europeană, în perspectiva obiectivului său de a deveni un membru al Uniunii Europene în anul 2007. A fost o declaraţie publică extrem de tranşantă şi eu cred că lucrul acesta a fost foarte important. De astfel, am avut acelaşi tip de asigurări, săptămâna trecută, din partea Suediei, din partea altor ţări

35

Cu ocazia vizitei în Anglia (martie 2003).

118

membre ale Uniunii Europene. Nu cred că sunt pericole în această direcţie, chiar dacă unii au speculat pe această temă.

Reporter: Premierul Tony Blair declara că România este un partener strategic al Marii Britanii în regiune. Cum a dobândit ţara noastră acest statut şi de când?

Adrian Năstase: Premierul Tony Blair a precizat, în 1999, cu ocazia unei vizite la Bucureşti, felul în care consideră că România poate să fie un partener pentru Marea Britanie în zona de Sud-Est a Europei. De atunci, relaţiile noastre de parteneriat strategic s-au dezvoltat în mod deosebit şi acest lucru s-a văzut în special în domeniul politic, dar şi în domeniul militar şi strategic. România poate să joace un rol important, şi a dovedit acest lucru în Kosovo, în Bosnia-Herţegovina, precum şi în Afganistan, unde s-a văzut acest lucru. Nu este vorba doar de a participa la seminarii despre securitatea internaţională, putem să fim cu adevărat parteneri atunci când obiective comune cer acest lucru.

Cred, din acest punct de vedere, că declaraţia lui Tony Blair a fost deosebit de importantă, pentru că el a marcat aici, încă o dată, faptul că există în acest moment pilonii unei construcţii de viitor care să însemne nu numai relaţia politică, ci şi relaţia economică despre care am discutat pe larg, proiecte importante de privatizare, proiecte importante de infrastructură. Nu vom avea vreme să le prezentăm astăzi, dar, în ansamblu, mi s-a părut că discuţia de astăzi a fost extrem de dedicată unor proiecte bilaterale, care dau mult mai multă substanţă şi continuitate, bineînţeles, acestei relaţii de parteneriat strategic.

Reporter: Domnule prim-ministru, ştiu că aţi discutat cu premierul Blair şi problema eliminării vizelor pentru români. La ce să ne aşteptăm în acest sens?

Adrian Năstase: Într-adevăr, am ridicat această problemă, pentru că mi se pare firesc, în condiţiile în care cetăţenii români pot călători fără vize în spaţiul Schengen, în condiţiile în care cetăţenii unor ţări cum sunt Ungaria, Polonia, Cehia pot călători fără vize în Marea Britanie, să discutăm această problemă, să vedem care sunt încă obstacolele pentru rezolvarea acestor chestiuni. Am reuşit până acum să semnăm un prim acord de acest gen, un Acord de readmisie între România şi Marea Britanie.

Peste două săptămâni, vom trimite un ofiţer de legătură, aici, la Ambasada de la Londra şi, în perioada următoare, sunt absolut convins că vom reuşi să rezolvăm această problemă. Am discutat cu premierul Tony Blair, care m-a asigurat de foarte multă deschidere în această chestiune, chiar dacă există o anumită tensiune la nivelul opiniei publice din Marea Britanie, în legătură cu cei care până de curând au cerut azil politic venind din România, cei mai mulţi pentru raţiuni economice. De asemenea, am avut asigurări de la nivelul ministrului de Interne, domnul Blunkett, sau de la nivelul şefului Scotland Yard-ului, cu care am dezvoltat în ultima vreme şi continuăm o relaţie la nivel de Poliţie, mai ales pentru prevenirea traficului de fiinţe umane, contrabandă şi cu care vom avea cooperări deosebit de importante în ceea ce priveşte reorganizarea vămilor, pregătirea luptei antidrog şi, în general, lupta anticorupţie.

Reporter: Vă mulţumesc pentru timpul acordat, domnule prim-ministru.

Adrian Năstase: Vă mulţumesc şi eu.

119

„România se teme de o nouă fisură transatlantică“ Articol apărut în „Financial Times“ Londra, 13 martie 2003

Adrian Năstase, prim-ministru al României, a atras atenţia că dezacordul între „vechea“ şi „noua“ Europă cu privire la criza Irakului nu trebuie să submineze unitatea generală a comunităţii euroatlantice, la care aderă România şi alte state foste comuniste.

„Consider că cel mai mare risc este ca Saddam Hussein să reuşească să divizeze Europa şi să divizeze comunitatea transatlantică“, a spus Domnia Sa. „Vrem ca această criză să fie rezolvată cât de curând posibil, altfel va exista primejdia să fie afectată viitoarea dezvoltare a Uniunii Europene şi a comunităţii euroatlantice.“ România, precum majoritatea celorlalte state est-europene, care aderă la NATO şi se pregătesc să intre în Uniunea Europeană, a iritat Franţa susţinând linia SUA cu privire la Irak. Dar dl Năstase a insistat că Bucureştii nu aleg între Europa şi America, ci decid asupra cazului potrivit meritelor. Cu amintirea încă vie a defunctului dictator comunist Nicolae Ceauşescu, românii trebuie să se opună dictatorului Saddam Hussein, a spus Domnia Sa. „Pentru noi era important nu să decidem dacă suntem cu Europa sau cu America, ci ce fel de valori sprijinim. Este o decizie clară pentru noi datorită condiţiilor noastre, pentru că ne împotrivim dictaturii.“ Prim-ministrul a spus că dezacordurile cu privire la Irak pot fi încă rezolvate prin compromis. „Nu trebuie să avem dezacorduri şi nu trebuie să avem false dezbateri. NATO şi UE sunt organizaţii complementare pentru noi. Nu dorim să vedem Europa şi America drept rivale. Ele trebuie să continue ca partenere. Să vedem ce fel de compromis este posibil.“ Dl Năstase a minimalizat semnificaţia recentului atac făcut de Jacques Chirac36, preşedintele francez, împotriva statelor europene pentru politicile lor pro-SUA şi a respins sugestiile că încercarea României de a adera la Uniunea Europeană ar putea fi amânată. România şi Bulgaria speră să adere la Uniune în 2007.

Vorbind în timpul unei vizite la Londra săptămâna aceasta, dl Năstase a spus: „Ştim că trebuie să sprijinim membrii UE în negocierile noastre. Este desigur o agendă dificilă, dar avem un mare număr de prieteni. Nu cred că va avea loc vreo reacţie emoţională a membrilor UE datorită modului în care a evoluat criza irakiană.“ Dl Năstase a spus că nu se aşteaptă la niciun fel de blocare tactică din partea Franţei. „Nu mă aştept la nicio tergiversare din partea Franţei. România şi Franţa au avut relaţii fantastice timp de secole. La nivelul cel mai înalt au fost anumite declaraţii ale dlui Chirac, desigur, dar relaţia şi prietenia noastră nu au de suferit.“ (Stefan Wagstyl, East Europe editor)

36

Jacques Chirac – preşedintele Franţei (17 mai 1995–16 mai 2007).

120

„Puterea economică tot mai mare a ţărilor UE va duce la o integrare politică tot mai accentuată“ Interviu acordat cotidianului german „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ Berlin, 8 aprilie 2003

Reporter: Domnule prim-ministru, aş fi vrut să vorbesc cu dumneavoastră despre mai multe probleme. Tema cea mai actuală, din păcate, este războiul. În România, nu numai guvernul, ci şi populaţia sunt destul de favorabile participării aliaţilor anglo-americani în Irak. Cum se explică acest proces?

Adrian Năstase: Nu întotdeauna întrebările sunt bine puse. Nu vorbesc de dumneavoastră, care puneţi foarte bine întrebările, ci despre felul cum ele sunt puse la nivel politic şi la nivel public. Pentru români, care au trăit o lungă perioadă de timp într-o zonă de no man’s land, integrarea în NATO, mai ales după eşecul din 1997, a reprezentat o temă extrem de importantă, pentru că ea însemna, cumva, intrarea sub umbrela unei alianţe şi ieşirea dintr-o zonă de nesiguranţă între Vest şi Est. De aceea, relaţia cu Alianţa Atlantică, relaţia cu Statele Unite, reacţia împotriva unei dictaturi de genul aceleia din Irak au fost trăite într-un alt mod, probabil, decât felul în care înţeleg ţările occidentale.

Astfel, poziţia românilor nu a fost şi nu este în favoarea războiului, pentru că cine poate fi, la urma urmei, de acord cu războiul?! Era, mai curând, o poziţie de afirmare a unui set de valori, a unor opţiuni care veneau, cumva, din trecut şi reprezentau expresia unei frustrări mai vechi, legată de o perioadă trecută. Sigur că acestea se constată în unele sondaje de opinie şi în poziţiile adoptate în cadrul Parlamentului României şi la nivelul Guvernului României. Dar, pe de altă parte, trebuie înţeles foarte clar că, pentru români, şi Uniunea Europeană reprezintă o prioritate.

România se află, de fapt, pe teritoriul Europei. De altfel, relaţiile noastre sunt foarte bune cu Comisia Europeană, cu Uniunea Europeană, negociem foarte intens cu actualii membri ai Uniunii Europene. Dorim să participăm intens la Convenţia pentru Viitorul Europei37 la nivel de delegaţii interguvernamentale.

Cred că aceste repere, aceste momente sunt esenţiale. Noi sperăm că acest pod, această legătură transatlantică în acest moment permite depăşirea unor dificultăţi care au existat în aceste luni.

Reporter: Aţi menţionat Convenţia Europeană şi conferinţe interguvernamentale. În cadrul discuţiilor în legătură cu politica de securitate, există propunerea franco-germană pentru stabilirea unei politici mai intensive de apărare şi de siguranţă, care este oarecum diferită în Marea Britanie şi Franţa, care sunt mai sceptice. Care este poziţia României în privinţa suveranităţii?

Adrian Năstase: Putem să privim către trecut sau putem să privim spre viitor.

Dacă privim spre viitor, este foarte clar că puterea economică tot mai mare a ţărilor membre va duce la o integrare politică tot mai accentuată şi va favoriza şi va necesita o politică externă comună, o politică de apărare comună, iar formula integrării politice, care va exista în final, va fi o formulă de tip federativ. Putem să nu fim de acord cu 37

Convenţia pentru Viitorul Europei şi-a început lucrările în anul 2002, având misiunea de a elabora proiectul Constituţiei Europene, activitatea sa fiind încheiată în anul 2003.

121

lucrul acesta, dar tendinţa este inevitabilă, iar dacă Europa va dori să se ocupe nu doar de menţinerea păcii în interiorul frontierelor sale, ci va voi să aibă şi un rol global, această evoluţie este inevitabilă.

La un anumit nivel de putere economică, un anumit grad de integrare politică este absolut necesar şi cu cât va creşte puterea economică a ţărilor membre ale Uniunii Europene, cu atât se va trece mai departe în zona constituţională şi instituţională, în favoarea unei formule puternic integrate, care se va manifesta, bineînţeles, şi într-un mecanism de apărare comună, un mecanism de securitate.

Problema, în definitiv, nu va fi aceea a acceptării a ceea ce pare acum o axiomă, ci mai curând dorinţa de a pune împreună resursele financiare necesare pentru aceste lucruri, pentru că, deocamdată, industriile de apărare din fiecare ţară sunt legate de anumite elemente economice, sunt stabilite anumite norme naţionale pe aceste zone şi problema este în ce măsură va exista voinţa politică, la nivelul ţărilor membre, pentru a se trece la o astfel de politică, o politică coerentă în materie şi de armamente, dar şi de apărare.

Reporter: Atunci, în această dezbatere despre viitorul Europei, sunteţi de partea formulei federative?

Adrian Năstase: Da, în mod categoric. Este adevărat, pe de altă parte, însă, că nu aş fi de acord cu unele dintre concluziile celor care au considerat că de aici se poate deduce ideea unei Europe cu mai multe viteze, o Europă cu geometrii variabile pe fiecare etaj. Atunci, ceea ce ar reprezenta elementul pozitiv dobândit în fiecare etapă nu ar face decât să însemne revenirea la punctul iniţial pentru un nou efort integrator.

Nu cred într-o astfel de formulă, cred, însă, într-o gradualitate înţeleaptă, care va construi o Europă federală, dotată cu mecanisme coerente şi unitare.

Spuneam tocmai că Europa trebuie acceptată ca o realitate geografică şi, în acelaşi timp, politică. Conturul său nu poate să fie desenat în mai multe variante. Este nevoie de un efort, însă, ca pe acest teritoriu, care este bine determinat, teritoriul Europei, să se construiască structuri politice coerente şi care să meargă în direcţia federativă de care vorbeam înainte.

De aceea, nu ne putem întoarce la Sfânta Alianţă, un grup de ţări care să controleze, apoi, toată suprafaţa europeană. Este nevoie ca toate ţările europene, împreună, să construiască, să accepte şi să pună în aplicare o formulă adecvată prin care Europa va deveni, de fapt, un actor global. Paradoxul este că, în momentul de faţă, Europa, din punct de vedere economic, are semnificaţii şi acţiune globale, dar din punct de vedere politic este o putere regională. Este firesc să se treacă la nivelul global şi în planul politicii externe. Europa nu are un cuvânt de spus în ceea ce priveşte politica pe alte continente, rezolvarea situaţiilor pe alte continente. De ce? Pentru că această identitate comună nu a putut fi încă construită, iar în momentul în care discutăm nu numai despre politică externă, ci şi despre cea de apărare şi securitate, o politică comună, trebuie deja să discutăm despre o infrastructură financiară şi industrială care să permită o astfel de acţiune unitară.

Reporter: În momentul în care România, cu foarte mult entuziasm, intră în Alianţa NATO, se pare că se ridică o problemă…

Adrian Năstase: Nu din cauza noastră.

Reporter: Nu din cauza voastră. Presupun că problemele ar fi fost destule, chiar dacă nu aţi fi venit. Cum reacţionează România? A aşteptat ani de zile 122

aderarea, iar acum, când intră, Alianţa pare că se sparge în tabere opuse. Trebuie să schimbăm structura Alianţei?

Adrian Năstase: Este o întrebare foarte bună. Problema este că după căderea comunismului şi după dezmembrarea Uniunii Sovietice, concepţia NATO privind adversarul s-a schimbat. În mod evident, această teorie a pericolelor, a ameninţărilor neconvenţionale nu mai creează acelaşi tip de percepţie în cadrul NATO, pentru că, deja, este vorba de interese multiple la nivelul ţărilor membre.

Din acest punct de vedere, trebuie ţinut seama şi de faptul că balanţa de forţe, mai bine spus relaţia de forţe, în plan internaţional s-a modificat. De fapt, există o tentaţie de reconfigurare a organizaţiilor, a instituţiilor internaţionale şi nu este vorba doar de NATO. Este vorba şi de ONU, este vorba de Uniunea Europeană, iată, este vorba de Consiliul Europei, structuri care se schimbă în permanenţă şi care sunt semnificative atunci când sunt limitate, dar devin mai puţin semnificative atunci când se lărgesc foarte mult.

Am să explic. ONU era mult mai interesantă atunci când avea 56 de ţări decât acum când are aproximativ 200. Consiliul Europei era mai interesant şi era mai eficient, atunci când se putea raporta, având doar 10–15 membri, la alte ţări care nu respectau standardele. GATT38 era semnificativ atunci când avea un număr mic de ţări membre în clubul respectiv, dar în momentul în care s-a transformat în Organizaţia Mondială pentru Comerţ, deja este mai puţin semnificativ. Uniunea Europeană, la fel, NATO, la fel.

Deci, la un moment dat, organizaţiile internaţionale s-au creat pentru a proteja nişte interese faţă de exterior. În momentul în care exteriorul este mai puţin agresiv, forţele de coeziune internă încep să dispară.

Nu vreau să vă fac acum prea multă teorie, dar este evident că nu NATO se schimbă, ci mediul internaţional s-a schimbat şi mediul acesta internaţional poate să fie mai cinic sau mai puţin cinic decât era înainte.

Din anumite puncte de vedere, pericolele nu mai sunt de tip geografic, frontierele nu mai sunt neapărat elemente de protecţie faţă de pericolele care veneau din exterior. Această delocalizare a pericolului, transformarea sa într-o agresivitate de alt model, reclamă alt tip de parteneriat, alt tip de alianţă. NATO încearcă, ea însăşi, să-şi schimbe modul de acţiune şi de reacţie.

Sigur, cel mai bine se vede această formă de contestare a structurilor internaţionale din partea Statelor Unite, care au fost cele mai afectate de acţiunea teroristă din septembrie 2001. S-a creat în plan intern o mare emoţie, o reacţie naţională foarte puternică, guvernul american a devenit prizonier al acestei stări de nervozitate, opinia publică americană a solicitat o acţiune împotriva Irakului, văzut ca un focar de infecţie de unde se răspândea terorismul care genera acest tip de pericol în şi pentru Statele Unite.

Europa nu a avut această situaţie, nu a trecut prin această experienţă. De aceea şi tipul de reacţie este altul. Statele Unite, la un moment dat, au arătat că, la limită, pot să se întoarcă la politica izolaţionistă de dinainte de război, contestând, până la urmă, 38

GATT – General Agreement on Tariffs and Trade (Acordul General asupra Tarifelor şi Comerţului) – cuprindea o serie de acorduri comerciale, cu scopul de a facilita comerţul. Locul GATT a fost luat începând cu 1995 de Organizaţia Mondială a Comerţului.

123

structurile internaţionale. Un senator american a propus, de curând, retragerea Statelor Unite din ONU. Este foarte clar că, în momentul de faţă, interesele americane, în această stare emotivă foarte puternică şi pe fondul unei sensibilităţi deosebite, vin în contradicţie cu organizarea lumii, care, după al Doilea Război Mondial, a însemnat un anumit tip de echilibru de forţe.

Este foarte clar că trăim o perioadă de sfidări importante la nivelul dreptului internaţional, la nivelul structurilor internaţionale, chiar la nivelul structural al relaţiilor internaţionale, relaţiile între ţări s-au modificat. Uniunea Sovietică era o putere globală. După dezagregarea sa, Rusia a devenit o putere regională, încercând acum să redevină o putere globală. Care momente marchează aceste etape? Sunt foarte multe întrebări care nu au încă un răspuns foarte clar şi, de aceea, este important dialogul politic, efortul politic pentru contribuţiile pe care le putem anticipa.

Reporter: Vorbind de Rusia, spuneaţi că Uniunea Sovietică a fost o putere globală, că Rusia încearcă acum să devină o forţă mondială. Văzând şi relaţiile speciale care încep să se dezvolte între Franţa, Germania şi Moscova, pe de altă parte, se pune întrebarea dacă nu se va ajunge la nişte modele istorice negative?

Adrian Năstase: Uniunea Sovietică folosea argumentul ideologic. Rusia de astăzi este o ţară mult mai pragmatică, foloseşte resurse economice, resurse energetice şi aşa mai departe, plus stările psihologice care există pe anumite zone. Este clar că mecanismele sunt complet diferite. Sigur că Rusia doreşte să fie prezentă în dialogul internaţional, doreşte să aibă o influenţă pe anumite zone şi, mai ales, în zonele din vecinătate. În ceea ce priveşte România, noi avem o frustrare sau o nervozitate specială.

Timp de mai mulţi ani, este adevărat, România a ignorat complet Rusia, schimburile noastre au fost extrem de scăzute. Am încercat să încheiem un tratat bilateral şi, timp de zece ani, nu am reuşit să-l încheiem. Probabil că el se va semna în vara acestui an.

Iată o perioadă… o paranteză aş spune, pentru relaţiile bilaterale. Lucrurile sunt complicate, ele ţin de istoria bolşevismului, de istoria comunismului, de cei 50 de ani pe care românii i-au petrecut în comunism, pentru care ei au considerat că de vină a fost Uniunea Sovietică. Aceste lucruri au însemnat, din păcate, o presiune foarte mare.

Acum, însă, lucrurile sunt schimbate. Noi nu credem că există o „Sfântă Alianţă“ formată din Franţa, Germania şi Rusia în acest moment, care să fie nocivă pentru Europa. Este o formulă geometrică, ea nu este perfect închisă, aici interesele sunt întotdeauna sinergice. Este foarte clar că, în anumite momente, Rusia lasă mai curând Franţa să se exprime. Este clar că Germania a fost low profile din multe puncte de vedere. Nu cred că este vorba de formule stabile din punctul de vedere al unui politician. A fost vorba de chestiuni, mai curând, de conjunctură şi eu cred că, până la urmă, termenii vor fi cei cunoscuţi în relaţia între Rusia şi NATO sau Rusia şi Uniunea Europeană.

Mulţumesc foarte mult. Vă aştept cu multă bucurie la Bucureşti să stăm de vorbă.

124

„O structură federativă a Europei este inevitabilă ca tendinţă“ Articol publicat în cotidianul „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ Berlin, 9 aprilie 2003

Berlin, 8 aprilie. În ciuda distanţării apărute în relaţiile americano-europene, prim-ministrul României Adrian Năstase şi-a exprimat speranţa că NATO şi UE se vor dezvolta ca elemente complementare ale unei viitoare structuri federale. În cadrul discuţiei avute cu reprezentantul acestui cotidian în cursul zilei de marţi, Adrian Năstase şi-a exprimat sprijinul pentru o viitoare viziune referitor la politica europeană de apărare, care se apropie foarte mult de propunerea franco-germană privind o integrare mai adâncă. România speră ca în 2007 să devină membru al Uniunii Europene, în urma unei a doua runde a extinderii.

Prim-ministrul României a apreciat ca fiind inevitabil momentul în care, într-o zi Uniunea va garanta ea însăşi pentru „apărarea şi securitatea comună“. Această formulă va depăşi actualele sarcini ale politicii europene de securitate şi apărare. „O structură federativă a Europei“ este „inevitabilă, ca tendinţă“, a apreciat Adrian Năstase. În acest caz s-a declarat „absolut şi categoric“ de partea Franţei şi Germaniei, ai căror miniştri de Externe De Villepin39 şi Fischer40 au propus în cadrul Convenţiei Europene crearea unei apărări comune.

Totuşi Adrian Năstase este destul de sceptic referitor la crearea unei grupe de avangardă, în strânsă legătură cu propunerea franco-germană, într-o Uniune Europeană cu „geometrie variabilă“. „Continentul nu se poate dezvolta un timp îndelungat după concepte diferite“, a afirmat el. Toate ţările Europei trebuie să contribuie „împreună“ la dezvoltarea unei apărări comune; nu trebuie ca un grup închis să preia conducerea. În acelaşi timp cu această luare de poziţie în favoarea unei Europe strâns unite a apărării, Adrian Năstase afirmă energic sprijinul, în deplin acord cu majoritatea covârşitoare a populaţiei României, pentru NATO şi puterea ei conducătore, America.

Atitudinea transatlantică mai rezervată este necunoscută României; guvernul sprijină prin cuvinte clare (şi câteva unităţi sanitare) campania americano-britanică din Irak.

Adrian Năstase explică această luare clară de poziţie pe de o parte prin amintirile pe care le au românii despre conducerea dictatorului Nicolae Ceauşescu.

Totuşi, în aprecierile sale privind dezvoltările din cadrul Alianţei se simte şi un alt motiv. Puterile structurilor internaţionale, cum ar fi NATO, au fost reduse, mai ales pentru că s-au redus şi percepţiile privind ameninţările după dezmembrarea Uniunii Sovietice. Însă, pentru România, care de mult timp s-a găsit în „zona tampon“ dintre Est şi Vest şi care se teme că va deveni „un cordon sanitar“, NATO joacă în continuare un rol „extrem de important“.

Adrian Năstase afirmă atent că, în cadrul acestei fugi din „zona tampon“, un rol ar putea juca şi grija generată de Rusia. Uniunea Sovietică a fost o putere globală, a apreciat prim-ministrul României. Succesorul ei, Federaţia Rusă este un factor 39

Dominique de Villepin – ministru de Externe al Franţei (7 mai 2002–31 martie 2004).

Joseph Martin (Joschka) Fischer – vicecancelar al Germaniei şi ministru federal al Afacerilor Externe (27 octombrie 1998–22 noiembrie 2005).

40

125

„regional“, care totuşi încearcă, în prezent, să recâştige rolul „global“. Pentru că, din punct de vedere istoric, aceste tendinţe ale Moscovei au fost adesea legate de pierderi teritoriale ale României, atunci când acestea, ca şi în timpurile lui Napoleon sau Hitler, au fost tolerate de Occident, România urmăreşte cu multă atenţie cooperarea din prezent a Rusiei cu Franţa şi Germania. Adrian Năstase încearcă să scoată totuşi în evidenţă, în locul ameninţărilor, dezvoltările pozitive.

Moscova încearcă să câştige influenţă în „zona de vecinătate“, totuşi Rusia este astăzi o ţară „pragmatică“, care şi-a luat rămas bun de la vechile visuri de putere.

Actuala legătură cu Franţa şi Germania nu va deveni de aceea „o structură stabilă“. „Noi nu credem că ne aşteaptă o nouă Sfântă Alianţă între Germania, Franţa şi Rusia.“

126

„Vrem să orientăm relaţia cu China către investiţii şi parcuri tehnologice“ Interviu acordat Televiziunii Centrale Chineze Beijing, 14 mai 2003

Reporter: Domnule prim-ministru, cum priviţi relaţiile dintre China şi România?

Adrian Năstase: Am urmărit cu admiraţie relaţiile noastre cu China. Am venit aici de şase–şapte ori înainte de ’89, după ’89, am venit în calitate de ministru de Externe, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor şi ca prim-ministru. Aceasta este a doua oară când mă aflu în ţara dumneavoastră, în calitate de prim-ministru, şi sunt uimit să constat schimbările rapide ce au loc nu doar în comerţ, dar şi în filosofia politică, în mentalităţi. Creşterea economică s-a intensificat, rezultatele sunt excelente.

Reforma economică din China a fost cea mai izbitoare şi a generat o creştere rapidă, o mulţime de rezultate pozitive şi vreau să spun că îmi amintesc că prima oară când am venit aici, oamenii aveau probleme cu îmbrăcămintea, obţinerea hranei necesare. China a reuşit în mod fantastic să ofere locuinţe, hrană şi locuri de muncă unei populaţii care devine cu fiecare an mai numeroasă. O astfel de rată de creştere impune o foarte bună planificare, nu numai resurse financiare. Noi, în Europa, decidem foarte adesea pe bazele bugetului, dar în cazul Chinei este limpede că aceasta nu ar funcţiona.

Reporter: Vreţi să comentaţi şi cooperarea în economie între România şi China?

Adrian Năstase: Nivelul schimburilor economice s-a diminuat mult după 1989. Comerţul coborâse sub 100 de milioane de dolari anual. Acum, am avut şansa de a trece de acest nivel. Anul trecut am înregistrat o valoare de peste 700 milioane de dolari în domeniul comerţului bilateral, iar anul acesta vom trece de un miliard de dolari. Există în continuare multe oportunităţi pentru investiţii. Relaţiile noastre economice nu sunt concentrate doar asupra comerţului; e limpede, suntem, de asemenea, cu adevărat interesaţi să dezvoltăm sectorul privat de investiţii.

Reporter: Ce aveţi în vedere?

Adrian Năstase: Vrem să folosim mult mai mult parcurile industriale, parcurile tehnologice. Şi vrem să ne concentrăm asupra domeniului IT, asupra infrastructurii, sectoarelor de telecomunicaţii şi energie, dar şi asupra textilelor sau agriculturii. Sunt noi dezvoltări prin intermediul miniştrilor; fiecare dintre ei are discuţii foarte interesante cu omologii săi.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre relaţiile româno-chineze în momentul de faţă?

Adrian Năstase: În momentul de faţă, relaţiile româno-chineze sunt deosebite, iar ele se bazează pe tradiţii, pe legături deosebit de apropiate. Aceste relaţii funcţionează într-un mod exemplar la nivel politic şi datoria noastră acum este să transferăm în zona economică acest capital, pe care noi l-am obţinut prin numeroase schimburi de vizite, întâlniri, prin sprijin reciproc, să le transferăm din zona politică spre zona economică.

De asemenea, avem datoria să ne reîntoarcem spre domeniul educaţiei şi culturii, pentru ca noile generaţii de tineri să facă transferul de cunoştinţe culturale 127

dintr-o ţară în alta. Se întâmplă foarte multe schimbări în ţările noastre şi experienţele, chiar şi cele nereuşite… ar trebui să le învăţăm unii de la alţii, pentru a vedea ce este bine şi cum este bine să procedăm în viitor. România şi China au dimensiuni diferite, au probleme diferite, trăiesc în arealuri diferite, dar amândouă ţările noastre sunt preocupate în mod deosebit de reforme interne şi de evoluţii în plan economic şi în plan social. Pe acest fundament foarte solid, noi am construit şi avem datoria să construim mai departe.

Considerăm că şi această vizită reprezintă încă o expresie a solidarităţii noastre permanente, o expresie a sprijinului pe care ni-l putem acorda în momente mai dificile, dar care trec şi lasă în urmă sentimentul acesta autentic al unei relaţii bogate, o relaţie care este construită cu seriozitate şi mai ales cu multă prietenie.

Reporter: Dv. ce părere aveţi despre perspectiva mult discutată a relaţiilor bilaterale?

Adrian Năstase: Relaţiile bilaterale, pe mai departe, vor deveni extrem de pragmatice în domeniul economic şi au nevoie de un semnal politic pe care să-l dăm pentru a trece din zona comerţului tradiţional în zona investiţiilor, al utilizării parcurilor industriale, a realizării producţiei la faţa locului, ca să spun aşa, pentru a ne scuti să transportăm pe mare la distanţă lungă produse, când le putem realiza în parcuri industriale din ţările noastre, pentru a le transfera apoi în pieţe adiacente. China, spre exemplu, va putea beneficia de piaţa europeană. România va deveni în anii următori membră a Uniunii Europene şi atunci societăţile constituite în România, investiţiile din România vor putea să ofere produse pe piaţa europeană.

Pe de altă parte, România va putea să producă în parcuri industriale şi tehnologice din China pentru piaţa chinezească, în colaborare cu partenerii din China, diferite tipuri de produse. Sunt foarte multe lucruri de făcut. Vorbeam de domeniul cultural-educaţional. Toate aceste lucruri se pot realiza, fără îndoială, în perioada următoare pe acest fundal al reluării legăturilor politice cu China la nivelul preşedinţilor, guvernelor şi la nivelul parlamentelor.

Reporter: Care este mesajul dv., în cele din urmă, dat fiind că lumea se luptă acum cu virusul gripei aviare41?

Adrian Năstase: Consider că trebuie să ne exprimăm solidaritatea, iar sprijinul nostru este concret. Putem da un mesaj şi altor ţări spunându-le că a sta deoparte nu este o politică bună. Trebuie să colaborăm pentru a găsi soluţii, trebuie să continuăm să dezvoltăm dialogul, să găsim modalitatea prin care să acordăm sprijin.

Am adus cu mine o mulţime de medicamente şi echipamente medicale care să fie oferite ca sprijin umanitar. Dar trebuie să ne concentrăm împreună şi pentru a găsi un remediu relevant, iar pentru aceasta trebuie să aducem în sânul societăţilor noastre sentimentul de solidaritate, fundamentul acţiunilor viitoare în astfel de condiţii.

41

În acel an, Guvernul României a oferit Chinei peste 6 tone de medicamente şi consumabile medicale.

128

„Aşteptăm ca Italia să ne sprijine în mod deosebit pentru a finaliza negocierile de aderare“ Interviu acordat postului italian de televiziune „Rai Uno“ Roma, 16 mai 2003

Reporter: Ce aşteptaţi, domnule prim-ministru, de la Italia prin întâlnirea cu premierul Berlusconi şi în contextul negocierilor României cu Uniunea Europeană?

Adrian Năstase: Relaţiile româno-italiene sunt excepţionale şi dorim ca, lunile următoare, aceste relaţii să creeze condiţii cât mai bune pentru finalizarea negocierilor noastre cu UE. Italia va avea preşedinţia Uniunii Europene în a doua parte a acestui an şi de această preşedinţie va depinde dacă România va putea sau nu să încheie negocierile cu Uniunea Europeană în cursul anului 2004. Întâlnirea de astăzi cu domnul prim-ministru Berlusconi va avea o deosebită importanţă pentru noi. Aşteptăm ca Italia să ne sprijine în mod deosebit în lunile care urmează pentru a finaliza negocierile cu Uniunea Europeană, aşa încât România să devină membru al Uniunii Europene în 2007. De asemenea, sperăm ca nivelul relaţiilor economice să continue să crească. În ultimii cinci ani, practic s-au dublat schimburile comerciale între ţările noastre, ajungând la aproape 8 miliarde de USD, ceea ce, sigur, nu înseamnă foarte mult, dar dorim să încurajăm mai mult investiţiile, în special din partea firmelor mari din Italia. Iată, deci, atât în planul bilateral al relaţiilor politice şi economice, cât şi în planul proiectelor regionale sau proiectelor globale, discuţiile de astăzi ne vor da posibilitatea să ducem mai departe aceste relaţii cu totul deosebite, pe care le-am avut şi pe care le-am reîntărit în ultima vreme cu prietenii noştri italieni.

Reporter: V-aţi gândit la vreo anumită intenţie de cooperare între România şi Italia în ceea ce priveşte reconstrucţia Irakului?

Adrian Năstase: În primul rând, trebuie să spun că vom colabora în plan militar, pentru că trupele româneşti care vor merge în Irak în contingent cu trupele italiene şi în coordonare cu forţele britanice. Dorim să participăm cu forţe militare, de poliţie şi de geniu la forţele de stabilizare, urmând, de asemenea, să colaborăm şi în plan economic. Ne interesează foarte mult reconstrucţia economică a Irakului, dorim să colaborăm cu firme din Italia în acest sens. În brigada italiană noi vom avea încă un batalion de infanterie, o unitate de poliţie militară şi, de asemenea, o unitate de geniu.

Reporter: Câţi militari în total, împreună cu forţele italiene?

Adrian Năstase: În brigada italiană noi vom avea un batalion de infanterie şi o unitate de poliţie militară. Va mai fi o unitate de geniu, în total, aproximativ 700 de militari.

Reporter: Există şi alte domenii în care Italia şi România vor colabora?

Adrian Năstase: Există de pe acum o colaborare foarte strânsă, atât în ceea ce priveşte problemele de telecomunicaţii, în domeniul radarelor, al echipamentelor care vor fi utilizate, cât şi în domeniul energetic. Sunt proiecte foarte importante aflate acum în derulare şi contăm foarte mult pe colaborarea noastră în vederea participării la reconstrucţia Irakului.

Reporter: Cum vedeţi viitorul Europei care traversează un moment delicat şi dificil în acelaşi timp?

129

Adrian Năstase: Este evident că puterea economică şi dezvoltarea economică ale Europei pun în discuţie crearea unor noi identităţi, evaluate sub aspectul politicii externe, politicii de securitate şi politicii de apărare comună. Există numeroase puncte de vedere, este firesc, este un moment de dezbatere. Europa s-a reunificat după căderea Zidului Berlinului şi după căderea comunismului. Este un moment de evaluare din punct de vedere al forţei economice şi, în acelaşi timp, cred că este vorba de o raportare nouă la forţa pe care o reprezintă Statele Unite sau alte centre strategice globale: Rusia sau China. Din acest punct de vedere, dezbaterea va conduce în cadrul Convenţiei Europene şi, mai târziu, începând din toamna acestui an, în cadrul Conferinţei Interguvernamentale, la formule care să permită o mai mare coeziune a punctelor de vedere exprimate. Este important de asemenea să reconfirmăm şi să consolidăm relaţia transatlantică drept un fundament al politicii de securitate comune între Europa şi America.

Reporter: Cum consideraţi dumneavoastră extinderea spre Rusia a Uniunii Europene?

Adrian Năstase: Este o propunere interesantă, care va trebui examinată.

Problema este, până la urmă, de a gestiona la modul cel mai înţelept relaţia dintre Uniunea Europeană şi Rusia. Formula concretă urmează să fie discutată şi mi se pare important ca aceste legături să fie cât mai strânse din punct de vedere economic, politic. Cred că formula instituţională urmează să fie discutată pentru a se găsi cea mai bună cale.

Reporter: Se pare că aveţi o relaţie personală specială cu domnul Berlusconi.

Adrian Năstase: Îmi face plăcere să spun că am o relaţie amicală foarte bună cu premierul Berlusconi. Mulţi vor pune că nu este vorba de raporturi ideologice, ceea ce este adevărat; în ce mă priveşte, voi spune că este vorba, în schimb, de raporturi foarte strânse care se bazează pe latinitatea ţărilor noastre şi pe modul asemănător în care privim viitorul Europei şi apreciem importanţa relaţiilor între ţările noastre.

Am venit de multe ori aici şi aproape că nu mai avem nevoie să vorbim, ca să ştim care sunt interesele noastre. Şi acest lucru s-a întâmplat de fiecare dată, iar domnul Berlusconi ştie care sunt sensibilităţile noastre.

130

„Din punct de vedere strategic, România poate juca un rol important, mai ales în Balcani“ Interviu acordat cotidianului italian „Il Sole 24 Ore“ Roma, 16 mai 2003

Reporter: În privinţa participării dumneavoastră la războiul din Irak, nu credeţi că aceasta va impieta asupra aderării dumneavoastră la Uniunea Europeană?

Adrian Năstase: Există un joc intelectual: europenii au descoperit Lumea Nouă, iar acum americanii sunt pe cale să descopere „Noua Europă“. Cred că această comparaţie este puţin forţată, dar, de fapt, este vorba de o cunoaştere a realităţilor geografice: Europa este o realitate geografică şi istorică, urmând evoluţii determinate de acordurile de la Yalta, după cel de-al Doilea Război Mondial. Din acest punct de vedere este interesant de aflat ce s-a petrecut după 1989, după căderea Zidului Berlinului. Bineînţeles, Europa s-a reunificat. Aceste două părţi ale Europei, despărţite artificial, au devenit coerente. Deci, eu nu cred în acest concept al divizării Europei în cea veche şi cea nouă. Din contră, eu cred că se depune un efort în vederea reunificării, iar efortul depus, de exemplu, de Italia, în ultimii 13 ani a dat rezultate formidabile.

Fireşte, sunt abordări diferite în ceea ce priveşte terorismul. Europa, aceea pe care americanii au denumit-o „vechea Europă“, a fost mai puţin sensibilizată de abordarea privind problema terorismului, pentru că ceea ce s-a petrecut în luna septembrie 2001 în SUA nu a marcat în aceeaşi măsură opinia publică şi pe conducătorii Europei. Dar, am descoperit împreună pericolele, iar ţările din Europa de Est şi Europa Centrală au fost, poate, mai sensibile la situaţia irakiană. Criza irakiană a dat, de asemenea, posibilitatea ţării mele de a merge foarte clar sub umbrela membrilor NATO din punctul de vedere al securităţii lor naţionale. Ţările care au făcut acest pas se aflau într-o zonă gri, un cordon sanitar între Est şi Vest, deci era important pentru noi să dăm un mesaj foarte clar privind dorinţa noastră de a ne alătura Europei Occidentale.

Reporter: Dar acum situaţia geostrategică este pe cale de a se schimba, pentru că sfidările, pentru Occident, sunt acum mai degrabă la frontierele din sudul şi estul Europei. De aceea România a putut juca un rol mai important…

Adrian Năstase: Este adevărat şi, de altfel, eu cred că extinderea NATO, prin primirea unor ţări ca România şi Bulgaria, a dat o excelentă posibilitate de a lega Europa Centrală de zona Turciei şi a Greciei, deci de flancul sudic al NATO şi a putut avea o continuitate între, să spunem, ţările Europei Centrale şi cele ale Europei de Sud. Aveţi dreptate, din punct de vedere strategic, România poate juca un rol nou, un rol important, mai ales în Balcani.

Reporter: Ce părere aveţi despre rolul de leadership pe care observatorii străini îl atribuie Poloniei în această nouă situaţie a Europei Centrale şi Orientale?

Adrian Năstase: A fost şi o situaţie de conjunctură, legată şi de personalitatea preşedintelui Kwasniewski42 şi relaţiile sale importante cu conducătorii americani. A fost, de asemenea, şi contribuţia foarte importantei comunităţi a polonezilor din SUA, precum şi o chestiune de dimensiune a ţării. Polonia este ţara cea mai mare din Europa 42

Aleksanderi Kwaśniewski – preşedinte al Poloniei (23 decembrie 1995–23 decembrie 2005).

131

Centrală şi Orientală, din punct de vedere al populaţiei şi al suprafeţei, chiar şi din punct de vedere militar. Dar eu aş spune că România reprezintă în cadrul celui de al doilea val al extinderii NATO ceea ce Polonia a reprezentat pentru primul val. Este a doua ţară, după Polonia, din punct de vedere al dimensiunii şi chiar militar. România a putut juca un rol important în Afganistan, dar şi în Bosnia-Herţegovina, în Kosovo şi acum în Irak. Deci, din punct militar, România reprezintă, după Polonia, ţara cea mai importantă din ţările care au fost acceptate ca noi aliaţi de către NATO. Reporter: Polonia a cumpărat avioane de la Lockheed şi radare tot de acolo; credeţi că aceste radare americane vă pot ajuta şi în dezvoltarea dumneavoastră?

Adrian Năstase: Eu cred că este important să vedem ce poate oferi Alianţei fiecare nou aliat, valoarea adăugată adusă de noii aliaţi, contribuţia fiecăruia la apărarea comună.

Reporter: Şi asta înseamnă acorduri economice şi investiţii…?

Adrian Năstase: Desigur, şi chiar comunicaţiile…

Reporter: Şi credeţi că se va consemna o dezvoltare a investiţiilor americane în România?

Adrian Năstase: Bineînţeles. Există şi chestiunea bazelor militare americane.

Discutăm în prezent cu americanii aceste subiecte. Pentru noi este important, şi nu numai pentru noi, ci pentru toată lumea, să se înţeleagă faptul că noile baze militare nu mai sunt identice cu cele instalate de americani în Germania după cel de-al Doilea Război Mondial. Forţele militare trebuie în prezent să se bazeze pe o mobilitate, pe o flexibilitate extraordinare, să dispună de o mare capacitate de deplasare rapidă. Nu se mai foloseşte aceeaşi concepţie a bazelor militare construite în Japonia şi în Germania după război.

Reporter: Trebuie să se facă faţă unor sfidări globale…

Adrian Năstase: Într-adevăr. România poate oferi baze sau zone pentru noile baze americane dacă există interes în acest sens, dar, bineînţeles va fi o altă filosofie, într-o formulă de apărare şi euroatlantică, pentru că, la limită, ceea ce construim noi acum este o formulă de apărare comună – Europa promovează o politică de apărare comună şi de securitate comună. Cu americanii s-a elaborat o politică de securitate bazată pe o alianţă strategică care va continua să fie foarte importantă. În acest sens, România şi Italia au acelaşi punct de vedere asupra necesităţii de a dezvolta politica comună de apărare şi de securitate europene şi, în acelaşi timp, de a dezvolta şi de a consolida relaţia euroatlantică.

Reporter: Europa rămâne, pentru dumneavoastră, un obiectiv de viitor. Ce şanse are România de a se respecta data de 2007 pentru intrarea în UE? Adrian Năstase: După părerea mea, este tot o problemă mai degrabă politică, pentru că eu cred că trebuie dată certitudinea Comisiei Europene, a ţărilor membre, că România este pe cale de a pune în aplicare o politică de modernizare economică.

Aceasta trebuie să asigure ţările membre că noi suntem pe drumul bun.

Pentru că, dacă ne gândim la ţările candidate care au fost acceptate, putem spune oare că ele au deja o economie de piaţă cu adevărat funcţională? Problema este discutabilă. De aceea eu cred că noi trebuie să convingem partenerii noştri că am realizat masa critică necesară care poate asigura, cu timpul, o economie de piaţă funcţională şi condiţii de competiţie loială, corectă pentru companiile care vor fi pe piaţa românească.

132

Reporter: Aceasta înseamnă combaterea corupţiei şi reforma administrativă…

Adrian Năstase: Bineînţeles, şi mai este reforma Justiţiei. Climatul necesar mediului de afaceri…

Reporter: Dar reformele pe care le faceţi pentru a respecta acquis-ul comunitar, nu credeţi că pot destabiliza mai mult sau mai puţin situaţia socială şi politică?

Adrian Năstase: Este într-adevăr un fapt, este sfidarea cea mai importantă pentru toate guvernele care s-au succedat atât în România, cât şi în celelalte ţări în tranziţie. Eu cred că noi am reuşit să creăm o stabilitate macroeconomică, am realizat cu ajutorul Fondului Monetar condiţiile pentru a asigura aplicarea completă a acordului stand-by, lucru care va fi anunţat, sper, în a doua jumătate a acestui an şi, în acelaşi timp, cred că negocierile pe care le avem cu UE vor da certitudinea unei voinţe politice excepţionale a României de a-şi respecta cuvântul şi angajamentele luate. S-a văzut, de exemplu, în acordarea scutirii de vize pentru cetăţenii români care circulă în spaţiul Schengen.

Mai avem probleme, în anumite situaţii, dar să amintim acordurile de readmisie, formulele stabilite cu prietenii noştri, inclusiv Italia, privind migraţia clandestină, de ofiţerii de poliţie români care sunt în ţările occidentale pentru reglarea problemelor care mai există, de exemplu, în problema copiilor. În cea mai mare parte, noi am rezolvat fiecare caz unde mai existau unele dificultăţi, De exemplu, compania DUCATI avea o problemă în finalizarea negocierilor cu compania LANDINI, iar mâine cred că vom fi în măsură de a adopta o lege privind participarea companiei LANDINI la privatizarea uzinei române de tractoare creată cu ajutorul firmei FIAT acum 50 de ani.

Sunt foarte multe companii italiene care funcţionează în România, am exemple în dosarele mele, colaboratorii mei vi le vor pune la dispoziţie. Cred, deci, că avem o dezvoltare economică deosebită, inclusiv în ceea ce priveşte valoarea schimburilor comerciale cu Italia. Suntem pe cale să realizăm în acest an aproape 8 miliarde de euro în schimburile comerciale, ceea ce reprezintă dublul faţă de ceea ce aveam în 1997.

Reporter: 8 miliarde?

Adrian Năstase: Da, 8 miliarde în schimburi comerciale, iar faţă de anul trecut avem mai mult cu un miliard. Sunt companii ca ANSALDO, în domeniul nuclear, ITALSTRADE pentru modernizarea străzilor din Bucureşti şi a autostrăzilor, AGIP PETROLI, pentru distribuirea produselor petroliere, INCAM, pentru confecţii şi tricotaje, LUGOPATTI, în domeniul lemnului, FEDERICCI, TODINI… Reporter: Sunt multe…

Adrian Năstase: Da, sunt multe, nu voi continua să le mai enumăr.

MATUZZI, recent, a investit enorm în România, DELTRAME, în domeniul siderurgiei, iar DUCATI, în domeniul energiei.

Reporter: Dar ce probleme a creat cooperarea cu Italia? Vorbiţi de multe beneficii, dar sunt şi multe probleme?

Adrian Năstase: Enorm de multe beneficii. Încercăm acum să transferăm exemplul pozitiv de la Timişoara în alte regiuni, precum Galaţi, unde dorim să creăm un parc tehnologic cu companii IT italiene. Avem deja contacte cu companii italiene

133

de înaltă tehnologie, care sunt pe cale să folosească facilităţile oferite de oraşul Galaţi pentru înfiinţarea unui parc tehnologic.

Reporter: Mai există şi Institutul de la Cluj-Napoca?

Adrian Năstase: Bineînţeles.

Reporter: Care sunt alte arii de cooperare?

Adrian Năstase: Moldova, pentru confecţii şi încălţăminte. În nordul Moldovei am fost impresionat să descopăr mici unităţi familiale în domeniul încălţămintei, formule foarte moderne şi produse de o foarte bună calitate, care sunt exportate în Italia şi în alte ţări.

Reporter: Înseamnă că România vrea să joace şi un rol însemnat din punct de vedere economic pentru poziţia sa centrală faţă de noua Europă, adică faţă de ţările care sunt la frontierele sale?

Adrian Năstase: Într-adevăr. Nu ştiu dacă îl pot cita exact pe preşedintele Prodi: la un moment dat, trebuind să explice pentru ce companiile italiene vin în România, el a spus: „pentru limba vorbită şi pentru femei“. Cred că e puţin exagerat, bineînţeles că atractive sunt reglementările, evoluţiile macroeconomice, tradiţiile. Dar este adevărat că limba română este uşoară pentru italieni, şi sunt mulţi italieni care s-au căsătorit cu românce. Limba, în orice caz, are un rol important, pentru că este uşor pentru italieni să înţeleagă ziarele, televiziunea, numele magazinelor… Nu se simt rupţi de ţara lor. În România, italienii se simt ca la ei acasă.

Reporter: Ce se poate face pentru a se imprima o calitate majoră a cooperării cu Italia?

Adrian Năstase: Acum este nevoie de încurajarea marilor companii să vină în România. Este interesant de remarcat că cea mai mare parte a companiilor care au venit în România sunt companii mici şi mijlocii. Marile companii italiene încă nu au venit. Deci eu cred, şi voi discuta în acest sens cu premierul Berlusconi, că trebuie dezvoltate 3–4 mari proiecte foarte importante cu companii mari. Vorbeam de LANDINI, de exemplu, pentru tractoare, sau ITALSTRADE pentru drumuri, dar trebuie să dezvoltăm cooperarea şi cu CONFINDUSTRIALI, precum şi cu ENEL, pentru că în domeniul energiei trebuie să facem mai mult. Suntem pe cale să discutăm participarea companiei ENEL la distribuirea energiei electrice la Timişoara şi la Constanţa. Aceste proiecte au nevoie de un sprijin mai mare din partea guvernului.

Reporter: ENEL nu se interesează cumva şi de colaborare în domeniul nuclear?

Adrian Năstase: Nu, este vorba de ANSALDO, care, de altfel, este foarte implicată în finalizarea celui de al doilea grup al centralei nucleare.

Domnul ambasador cunoaşte foarte bine activitatea societăţii ANSALDO şi proiectele nucleare, deci eu sper că ne va ajuta, de altfel, peste o săptămână, când va avea loc un mare Forum economic aici. Este foarte important acum să dăm imaginea unei calităţi deosebite a economiei. Pentru că nu numai relaţia politică este excelentă, ci şi această miză pentru implicarea companiilor italiene şi în alte regiuni ale României, inclusiv, şi mai ales, în domeniul energetic. În acest sens, avem nevoie de experienţa italiană nu numai în sectorul nuclear, ci şi în cel al hidroenergiei, cel al modernizării, restructurării sistemului tradiţional de distribuţie a energiei.

Reporter: Deci, ca domenii prioritare apar energia, infrastructura, agricultura, agro-industria?

134

Adrian Năstase: Da, dar şi sistemul bancar. Trebuie continuată politica de investiţii…

Reporter: Aţi menţionat deja activitatea băncilor italiene…

Adrian Năstase: În România, acestea sunt încă prea discrete. Există Banca di Roma, Banca di Lavassio care va veni la Bucureşti, cred, dar, după părerea mea, la acest nivel de schimburi, ar fi nevoie de o dezvoltare mult mai accentuată în domeniul bancar, pentru că marile întreprinderi au întotdeauna nevoie de o prezenţă bancară importantă. Iar dacă priviţi la cei mai mari investitori în România, nu avem investiţii importante italiene: numai în jur de 500 milioane de euro, Italia fiind abia al şaselea mare investitor.

Reporter: Dar este primul partener comercial?

Adrian Năstase: Da, dar este al şaselea mare investitor. Deci, trebuie să găsim mijloace de creştere a investiţilor italiene în România. Şi cred că secretul este de a avea la noi bănci care să le dea garanţia că sistemul este sigur, că se poate investi pe termen lung.

Reporter: Deci italienii investesc mai puţin. Dar cu alţii, cu francezii care este situaţia?

Adrian Năstase: Pentru moment, pe primul loc sunt olandezii, apoi sunt britanicii, germanii şi francezii, precum şi americanii. Italia este deci pe locul şase.

Suntem preocupaţi să vedem cum putem determina un nou val de investiţii în domenii ca, de exemplu, cel energetic, dar şi agricultura, aşa cum aţi spus, domeniul agroindustrial. Există proiecte europene care sunt foarte importante şi eu cred că această întâlnire cu premierul Berlusconi va da undă verde pentru mai multe proiecte. Peste puţin timp urmează să mă întâlnesc cu preşedintele companiei LANDINI, pentru că mâine vom adopta un proiect de lege…

Reporter: Mâine, sâmbătă?!

Adrian Năstase: Da, pentru că, venind astăzi aici, vom organiza şedinţa de guvern mâine. Mâine vom vedea în primă lectură un proiect de lege privind cooperarea în domeniul construcţiei de tractoare cu firma LANDINI. Trebuie să insistăm, să mergem înainte mereu.

Reporter: Cu ce vă poate ajuta Italia în cel de al doilea semestru din acest an?

Adrian Năstase: Italia este cea care va decide dacă România va finaliza negocierile cu UE, anul viitor. În cea de a doua parte a acestui an Italia va deţine preşedinţia UE, care este foarte importantă pentru noi. Pe de o parte, este problema capitolelor de negociere care trebuie finalizate, iar pe de alta, capitolele cu implicaţie financiară, care trebuie finalizate anul viitor, dar pe baza unui aranjament care va fi făcut ţinându-se seama de necesităţile de rezolvare a acestei probleme şi fără a exista încă aranjamentele bugetare la nivelul UE pentru 2007–2013.

Reporter: Ne puteţi oferi mai multe precizări?

Adrian Năstase: Vă voi explica. România va deveni membru al UE în 2007, dar cu condiţia de închidere a capitolelor de negociere cu implicaţie financiară anul viitor, în 2004, pe baza unui aranjament special, un anumit procentaj din bugetul comunitar, înainte să fie adoptată structura acestui buget pentru 2007. S-a făcut acest lucru cu celelalte ţări, de exemplu cu Polonia. Trebuie, deci, să existe voinţa politică,

135

pentru a se crea cu Italia ambianţa necesară şi aranjamentele la nivelul UE care să poată permite finalizarea negocierilor anul viitor, pentru 2007.

Reporter: Polonia a avut sprijinul Germaniei…

Adrian Năstase: Noi avem o relaţie foarte corectă, aş spune chiar amicală, cu Germania, bineînţeles şi cu Franţa, Italia poate…

Reporter: Chiar şi în prezent, după „Irak“?

Adrian Năstase: Da. După reuniunea pe care am avut-o la Atena, domnul preşedinte Iliescu şi cu mine am avut cu domnul preşedinte Chirac o întrevedere excelentă, iar paranteza între noi cred că s-a închis. Mai avem de îndeplinit diferite condiţii, dar cred că motorul înaintării noastre este Italia. Deci, rolul Italiei în timpul cât va deţine preşedinţia va fi esenţial. Dacă Italia va considera că vreunul din obiectivele preşedinţiei sale va fi finalizarea negocierilor cu România şi cu Bulgaria, atunci acest lucru va fi posibil. Eu nu doresc să arunc mingea în terenul domnului Berlusconi, dar cam aceasta este situaţia, el va trebui să decidă.

Până în 2007, bineînţeles, avem destul timp, se poate spune, dar problema este că, anul viitor, Comisia Europeană actuală îşi va sfârşi mandatul, ceea ce va crea o mulţime de probleme conexe: o nouă compoziţie, noi explicaţii, noi interese. Dacă dorim să devenim membri în 2007, trebuie să finalizăm negocierile cu actuala Comisie. Altfel, pentru noi va fi mult mai complicat: noua Comisie îşi va primi mandatul, va fi o nouă configuraţie, una lărgită, cu încă 10 noi membri. Este, deci, important să terminăm negocierile anul viitor.

Reporter: Care este atitudinea românilor fată de investitorii străini?

Adrian Năstase: Românii sunt foarte favorabili, ambianţa este foarte bună…

Reporter: Nu sunt reacţii naţionaliste? S-a văzut acest lucru în alte ţări..

Adrian Năstase: Nu, deloc. Italienii sunt primii care explică faptul că mediul este favorabil pentru investiţii în România şi pentru relaţiile cu exteriorul. Şi românilor le place să vină în Italia, să înveţe şi să muncească. Oricum, este un proces de învăţare, nu este numai o chestiune de bani, este chiar o şcoală: chiar dacă lucrează aici, conaţionalii noştri revin în ţară cu o nouă concepţie despre muncă, o altă filosofie de viaţă, ceva bani pentru a începe o afacere. Cred că este un lucru foarte bun.

Suprimarea obligaţiei de viză a fost, cu adevărat, elementul care a declanşat procesul de modernizare la scară mare, permiţând intrarea românilor în ambianţa europeană.

Reporter: Românii sunt mai degrabă favorabili Europei decât Statelor Unite?

De fapt, România face parte din Europa…

Adrian Năstase: Da, într-adevăr. Am văzut asta şi la fiul meu; are aproape 18 ani, dar el nu este deloc interesat de America, deşi a stat acolo câteva săptămâni.

Pentru el Europa contează, este o chestiune de compatibilitate de valori, mentalitate, ambianţă…

Reporter: Europa va putea fi competitivă în lume…

Adrian Năstase: Desigur, dar trebuie să depunem efort în acest sens.

Reporter: Vă mulţumesc.

Adrian Năstase: Vă mulţumesc şi eu foarte mult.

136

„Este timpul ca în România să vină să investească şi marile grupuri de firme italiene“ Interviu acordat cotidianului italian „Il Sole 24 Ore“ Roma, 17 mai 2003

„Cândva, în trecut, europenii au descoperit Lumea Nouă, iar acum americanii descoperă „Noua Europă“, dar Europa nu este nouă sau veche. Ea este astăzi o realitate integrată.“

Premierul român, în vârstă de 52 de ani, ieri în vizită la Roma, nu vrea să audă vorbindu-se de separări „şi pentru că viitorul României este în Europa“, confirmă interlocutorul. În mare măsură şi cu sprijinul pentru accelerarea intrării României în UE, în 2007, promis ieri de şeful guvernului italian Silvio Berlusconi, în ajunul semestrului italian de preşedinţie. Un angajament ce confirmă solidele relaţii politice dintre cele două ţări, care, în scurt timp, vor vedea alăturaţi militarii lor în sudul Irakului. Totul în cadrul unei cooperări economice intense, cel puţin în planul schimburilor comerciale, care are totuşi nevoie de realizarea unui salt calitativ. „Este timpul ca în România, nu numai la Timişoara ori la Cluj-Napoca, să vină să investească şi marile grupuri de firme italiene“, sublinia, în acest interviu, premierul român, care are un obiectiv foarte precis: să introducă ţara sa în UE pentru a deveni competitivă la nivel global. Un prim-ministru care vorbeşte, cu dezinvoltură, limbile engleză şi franceză.

Reporter: România, intrată recent în NATO, a acordat, în mod deschis sprijinul său în războiul din Irak. În lumina tensiunilor transatlantice, nu gândiţi că acesta va putea prejudicia intrarea în UE? Adrian Năstase: Nu. În criza irakiană ţările Europei Central-Răsăritene au demonstrat o sensibilitate diferită faţă de alte state, definite de SUA ca Vechea Europă. Dar, aceasta a fost ocazia care ne-a oferit posibilitatea de a ajunge, într-o manieră clară, sub umbrela NATO şi de a demonstra, astfel, că ne legăm, în materie de securitate, la Europa şi la Occident, după ce am fost lăsaţi, pentru decenii, în zona gri dintre Est şi Vest.

Reporter: Şi Bucureştii, ca şi Varşovia, au preferat să achiziţioneze armament american în schimbul celui european. Radar de la Lockheed, în cazul dumneavoastră. Poate şi ţintind, ca o contrapartidă, la importante investiţii americane…

Adrian Năstase: Cred că este important să evaluăm valoarea adăugată pe care noii aliaţi pot să o ofere alianţei atlantice. România poate să ofere apropierea la Marea Neagră şi SUA au utilizat aeroportul de la Constanţa pentru războiul din Irak.

Considerăm prioritară apărarea spaţiului aerian şi securitatea apelor teritoriale. De aici importanţa radarelor americane, dar colaborăm şi cu compania italiană Alenia. Din Marea Britanie am achiziţionat două nave de război, iar din Italia cumpărăm nave de patrulare în apele teritoriale. Din Franţa am cumpărat avioane de transport Airbus. În ceea ce priveşte investiţiile americane gândim că acestea vor creşte ca şi cele din alte ţări, inclusiv din Italia.

Reporter: Aţi oferit şi teritoriul dumneavoastră pentru transferul bazelor SUA către zona geostrategică, astăzi mai caldă…

137

Adrian Năstase: Discutam despre aceasta cu Washingtonul, dar cu o logică şi o strategie diferite faţă de cele pentru care au fost create bazele SUA în Germania, după cel de-al Doilea Război Mondial. Astăzi forţele militare trebuie să se bazeze pe o mobilitate şi flexibilitate extraordinară. În orice caz România şi Italia sunt de acord asupra necesităţii dezvoltării apărării europene comune, pe de o parte şi, în acelaşi timp, asupra cooperării euroatlantice.

Reporter: Va reuşi România să respecte data de 2007 pentru intrarea în UE? Nu aveţi încă statutul de „economie de piaţă“.

Adrian Năstase: Aceasta este mai mult o problemă politică. Trebuie să dăm Comisiei Europene certitudinea că realizăm o adevărată politică de modernizare. Se poate discuta asupra faptului dacă toate ţările care au fost acceptate au deja o economie de piaţă. În orice caz, trebuie să demonstrăm că am realizat masa critică necesară pentru a crea condiţii de concurenţă loială pentru întreprinderi, plecând de la reforma justiţiei, lupta împotriva corupţiei şi până la încetineala administraţiei.

Suntem pe calea cea bună: am creat condiţiile necesare pentru concesionarea unui credit stand-by de la FMI, care sper că va fi anunţată în a doua jumătate a anului.

Desfiinţarea vizelor, în urmă cu doi ani, a permis o mai mare libertate de circulaţie a românilor în Europa.

Reporter: Italienii sunt foarte prezenţi în România. Care sunt problemele de rezolvat pentru o mai bună cooperare?

Adrian Năstase: În ceea ce priveşte schimburile comerciale, cooperarea nu ar putea să fie mai bună ca spirit; în anul 2003 ne propunem să ajungem la un schimburi comerciale de 8 miliarde de euro, dublu faţă de 1997. Rămâne însă problema investiţiilor: Italia este doar pe poziţia a şasea, precedată de Olanda, Marea Britanie, Germania, Franţa şi SUA. În România au ajuns, în special, societăţi italiene mici şi mijlocii. Acum este nevoie să încurajăm venirea marilor grupuri şi nu numai în vederea privatizării.

Reporter: Cum veţi proceda?

Adrian Năstase: Propun guvernului italian să dea undă verde la 3-4 proiecte, foarte importante pentru dezvoltarea ţării noastre, pentru a implica, spre exemplu, ITALSTRADE, în sectorul infrastructurilor, ENI, în domeniul energiei, în timp ce cu ENEL am vrea să finalizăm un proiect de distribuţie a energiei electrice la Timişoara şi Constanţa, ca să nu mai vorbim de sectorul bancar. În prezent acţiunea băncilor italiene în România este foarte discretă, doar prezenţa acestora putând să asigure, marilor grupuri, garanţia că se poate investi.

Reporter: Şi preşedinţiei semestriale italiene a UE ce-i solicitaţi?

Adrian Năstase: De a face astfel încât să existe voinţă politică pentru ca negocierile noastre cu Bruxelles-ul să poată fi încheiate în 2004, chiar dacă realizările noastre nu vor fi tocmai în ordine. Pentru a respecta data de intrare, în 2007, este vital ca negocierile să se încheie înainte de sfârşitul mandatului actualei Comisii Europene.

După această dată totul ar fi mult mai complicat. Italia este motorul pentru înfruntarea, cu succes, a celei mai mari provocări a ţării noastre, pentru că, în ce ne priveşte, suntem hotărâţi să învingem.

(Sara Cristaldi)

138

„Doar o Europă consolidată militar poate fi respectată de SUA ca partener puternic“ Interviu acordat cotidianului german „Handelsblatt“ Bucureşti, 5 iunie 2003

România accentuează rolul NATO ca şi contrapondere faţă de Rusia. Primministrul Adrian Năstase îşi doreşte staţionarea trupelor americane în propria ţară.

România va participa cu unităţi militare proprii la reconstrucţia Irakului. Primministrul Adrian Năstase a declarat ziarului „Handelsblatt“: „Vom trimite 600 de soldaţi în regiunea de sud, care este controlată de trupe britanice“. În prezent, aceste trupe fac pregătirea specifică pentru această misiune, în apropierea Bucureştilor.

Parlamentul României îşi dăduse deja acordul pentru o intervenţie militară împotriva regimului lui Saddam Hussein la 12 februarie. Înainte şi în timpul războiului din Irak, baza „Mihail Kogălniceanu“ din apropiere de Constanţa (port la Marea Neagră) a fost folosită şi ca bază de aprovizionare pentru armata americană.

Acolo au loc acum exerciţii militare comune ale armatei americane şi ale celei române. România ar fi de acord cu staţionarea de militari americani pe teritoriul său şi în viitor. Conform unor surse diplomatice vest-europene şi unor funcţionari ai guvernului român, SUA intenţionează să retragă până la 15.000 de soldaţi din Germania şi să-i transfere în România şi Bulgaria. În prezent sunt examinate zece posibile locaţii. „O bază militară de acest fel la Marea Neagră serveşte nu doar apărării suveranităţii României, ci este şi în interesul NATO ca şi al alianţei de apărare comună“, crede Adrian Năstase.

Parteneriatul transatlantic este un element central al politicii externe şi de securitate a României. Peste 80% dintre români sprijină aderarea ţării lor la NATO. La summit-ul din noiembrie 2002, România a fost invitată să adere la Alianţă.

După părerea lui Adrian Năstase, SUA şi Europa formează doar împreună acea „masă critică“ necesară pentru asigurarea securităţii internaţionale, mai ales în relaţia cu alte mari puteri: „Singură, Uniunea Europeană nu se poate confrunta în mod suveran mai ales cu Rusia“, spune şeful guvernului român. Moscova încearcă, şi după sfârşitul Uniunii Sovietice, să exercite o anumită influenţă în regiunile învecinate.

Rusia nu mai este o superputere, dar încearcă să-şi recâştige rolul său global, opinează Adrian Năstase. În viziunea lui Adrian Năstase, Uniunea Europeană ar trebui să-şi consolideze capacităţile militare comune. În această chestiune, el este pe aceeaşi poziţie cu guvernele de la Berlin şi Paris. „Dacă o alianţă are o anumită putere economică, atunci ea are nevoie şi de o politică externă, de apărare şi de securitate proprie, pentru că altminteri nu poate deveni un actor global“, subliniază prim-ministrul. Doar o Europă consolidată, solidă din punct de vedere militar, poate fi respectată de SUA ca partener puternic.

Pe termen lung, Adrian Năstase îşi doreşte o structură federală a UE. „Ştiu că această idee este respinsă în special de ţările mici şi că aş putea să produc un şoc în 139

anumite cercuri din propria ţară cu o astfel de opinie. Dar, pentru viitor, doar aceasta poate fi soluţia“.

Prim-ministrul Adrian Năstase este de acord cu alegerea unui preşedinte al Consiliului European pe o perioadă de aproximativ trei ani şi cu renunţarea la preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene. „Pe viitor, nu toate statele membre UE vor putea avea propriul comisar“, adăuga el. Cine îşi doreşte o alianţă eficientă, trebuie să accepte ca hotărârile să fie luate de majoritate. România îşi doreşte să devină membru UE în 2007/2008 şi a încheiat în cadrul procesului de aderare 19 din 31 de capitole. La sfârşitul anului 2004, ar urma să fie încheiate toate capitolele. Adrian Năstase nu este de acord cu ideea unui grup de avangardă în interiorul UE. Europa nu se poate dezvolta pe termen lung după metode diferite: „Acesta a fost doar o tactică din partea Germaniei şi Franţei pentru a iniţia o anumită dezbatere“.

(Reinhold Vetter)

140

„Şi noi am trăit în dictatură“

Interviu acordat cotidianului austriac „Die Presse“ 8 iunie 2003 Bucureştii consideră încheiată disputa cu Parisul în problema irakiană.

Premierul României, Adrian Năstase, despre poziţia proamericană a României în conflictul irakian, despre UE şi prejudecăţi în Europa de Vest.

Reporter: În problema războiului din Irak, România s-a situat pe o poziţie hotărât proamericană. Pe de altă parte, ţara dv. doreşte să devină membră a UE. Nu se situează, astfel, între două fronturi?

Adrian Năstase: Pentru noi, nu s-a pus problema unei poziţii pro sau antiamericane. Au contat valorile, experienţele şi emoţiile. Poate noi, în România, am înţeles mai bine cât de importantă a fost o schimbare de regim în Irak. Oricum, noi înşine am trăit, până în 1989, într-o dictatură. Noi nu avem o poziţie proamericană şi antieuropeană. Pentru noi, UE şi NATO sunt proiecte complementare.

Disputa irakiană constituie o problemă între SUA şi Franţa

Adrian Năstase: Ne-am angajat în trupele de menţinere a păcii din Bosnia şi Kosovo. Acţionăm pentru a încheia tratativele cu UE până în 2004. Viitorul nostru constă în Europa.

Reporter: Dar unele state ale UE au criticat aspru politica României în problema irakiană. Astfel, preşedintele Franţei, Jacques Chirac, a sfătuit România şi alte state din Est, datorită declaraţiei lor de solidaritate cu SUA, că ar fi fost mai bine să-şi ţină gura.

Adrian Năstase: Este adevărat. Dar cred că totul a trecut. Am avut, de atunci, multe întâlniri la vârf cu politicieni francezi, de exemplu cu preşedintele Chirac la summit-ul UE de la Salonic. Toată disputa irakiană nu constituie o problemă între Franţa şi România, este o problemă între Franţa şi SUA. Avem relaţii bune cu Franţa, iar Parisul susţine integrarea noastră în UE. Poziţiile unor ţări europene în conflictul din Irak au oglindit noua dezbatere din cadrul UE despre Europa şi rolul său potenţial de global player.

Reporter: Ce a realizat România pe drumul spre UE până acum, ce probleme mai sunt de rezolvat?

Adrian Năstase: În anii trecuţi, am înregistrat o creştere economică constantă de 5%. Am restituit 90% din terenurile expropriate de comunişti şi am făcut progrese mari în privatizare.

Reporter: Care sunt problemele?

Adrian Năstase: Am avut şi avem probleme să creăm un corp de funcţionari publici profesionişti. De aceea, trebuie să ne concentrăm asupra reformei administraţiei publice. Continuăm reformarea justiţiei, iar în acest sens colaborăm strâns cu experţii UE. Reporter: Mulţi oameni din Vest asociază noţiunea de România cu crima organizată, corupţia şi imigraţia ilegală.

Adrian Năstase: Cine gândeşte aşa trebuie să înveţe mai multe despre România – o ţară foarte complexă, cu multe probleme care rezultă din trecutul nostru, dar şi cu un mare potenţial.

141

Am colaborat intens cu Austria pentru a se ridica vizele obligatorii pentru români. Avem un ofiţer de legătură la ambasada noastră din Viena care se ocupă de problemele imigraţiei ilegale şi de cele privind traficul cu oameni. Iar crima organizată a devenit, între timp, mai degrabă o problemă a Balcanilor de Vest.

Am emis o lege anticorupţie. Am obţinut, astfel, o mare transparenţă la învestirea unor sarcini publice. Am creat o instituţie separată pentru combaterea corupţiei. Dar, desigur, corupţia este o problemă legată de perioada de tranziţie a ţării şi de procesul de privatizare.

Reporter: Ţara vecină dv. din est, Moldova, este foarte instabilă. Enclava Transnistria s-a desprins cu forţa de ţara-mamă. Olanda cere trimiterea unei forţe UE de menţinere a păcii.

Adrian Năstase: Din păcate, Transnistria a devenit o cutie neagră, în care acţionează forţe venite din întreagă fostă Uniune Sovietică. Sunt pentru trupe de menţinere a păcii, dar să fie staţionate numai în Transnistria.

Reporter: Înainte, părţi ale actualei Moldove aparţineau României. Astăzi, încă există politicieni români care cer reîncorporarea Moldovei, ca, de exemplu, conducătorul Partidului România Mare, Vadim Tudor.

Adrian Năstase: În România există, în privinţa Moldovei, multe idei, sentimente şi frustrări.

Totuşi, România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa de stat a Moldovei. Trebuie, însă, meditat asupra unui viitor european comun al României şi Moldovei.

ASCENSIUNE PERSEVERENTĂ

Timp de 11 ani, Adrian Năstase a avansat constant şi a suportat multe reculuri nefavorabile. Dar, la sfârşitul anului 2000 a sosit momentul: Politicianul de vârf al formaţiunii succesoare partidului comunist, „Partidul Democraţiei Sociale“, a devenit şeful Guvernului României. De fapt, Năstase este considerat extrem de moderat şi prooccidental, dar părţi ale opoziţiei îi reproşează şi astăzi fostului membru al partidului comunist faptul că „este un vlăstar al nomenclaturii comuniste“. Între anii 1974 şi 1990, juristul s-a ocupat de cercetarea ştiinţifică la Institutul juridic din Bucureşti. În 1990 a intrat, pentru prima dată, într-un guvern român, ca ministru de Externe. Năstase are 53 de ani, este căsătorit şi tatăl a doi copii.

(Wieland Schneider)

142

„Nu vedem relaţiile noastre cu Europa sau cu Statele Unite excluzându-se unele pe altele“ Interviu acordat publicaţiei „International Herald Tribune“ 18 iunie 2003

România încearcă să atragă Statele Unite oferind baze la Marea Neagră.

Dacă îl veţi întreba pe domnul Adrian Năstase, prim-ministrul României despre baza militară română de la Marea Neagră, vă va răspunde cu tactul unui comis voiajor.

Baza este „o excelentă platformă pentru diferite regiuni“, a spus Năstase marţi într-un interviu telefonic. „Marea Neagră are o importanţă strategică“, a adăugat el. „Baza oferă acces la regiunea caucaziană, dar şi la Orientul Mijlociu“.

La trei luni după ce oficialii militari americani au anunţat public că doresc să creeze noi baze în Europa de Est, România se număra printre fostele state ale Pactului de la Varşovia care au încercat să-i atragă pe oficialii americani.

Năstase l-a întâlnit marţi pe domnul Richard Myers43, preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore al SUA. Myers a întreprins o vizită într-o ţară care urmează să adere la NATO anul viitor. Potrivit unui oficial prezent la întâlnire, Năstase l-a întrebat pe oficialul american dacă Pentagonul a luat în considerare crearea unei baze în România. Myers a răspuns că Statele Unite a luat în considerare „o regrupare a structurii militare din Europa“. Pentru România găzduirea trupelor americane înseamnă atât securitate, cât şi avantaje financiare. În timpul războiului din Irak, Pentagonul a folosit baza situată lângă staţiunea Constanţa, pentru a transporta provizii şi trupe în zona de conflict, o decizie luată în ultimul moment din cauza refuzului Turciei de a permite folosirea teritoriului ei.

Năstase a afirmat că staţionarea temporară, vreme de trei luni, a ajutat la redresarea economiei locale. „Au cheltuit mai mult de 30 de milioane aici“, a afirmat prim-ministrul, adăugând că acest lucru „a fost foarte important pentru comunitatea locală“.

Năstase a afirmat disponibilitatea României de a găzdui trupe americane pe termen lung la Constanţa, care în timpul comunismului a servit drept bază pentru avioanele MIG. „Dacă i se va cere României acordul, va răspunde pozitiv“, a afirmat primministrul despre o viitoare bază americană.

Totuşi, problema bazelor americane este spinoasă pentru România şi celelalte ţări est-europene. În calitate de candidată la aderare la Uniunea Europeană, România trebuie să-şi demonstreze valenţele europene.

Problema găzduirii bazelor militare demonstrează cât de mult doreşte România cât şi celelalte state est-europene să mulţumească America.

43

Richard Bowman Myers – preşedinte al Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore al SUA (1 octombrie 2001–30 septembrie 2005).

143

Oficiali din Franţa şi Germania, aliaţi necesari României pentru integrarea în Uniune, nu şi-au ascuns nemulţumirea când ţările estice au sprijinit Statele Unite în războiul contra Irakului. În februarie, când România, alături de Bulgaria şi de celelalte ţări est-europene, a semnat o scrisoare de susţinere a poziţiei Washington-ului, preşedintele francez Jacques Chirac a avut un moment de furie, declarând că ele au pierdut ocazia de a tăcea.

Heather Grabbe, director de cercetare la Centrul de Reformă Europeană din Londra, a afirmat că acţiunile diplomatice recente ale România au redus şansele ei de aderare la Uniune. „Nu sunt sigur dacă România a luat chiar o decizie bună“ a spus Grabbe. „Presiunea şi favoritismul Statelor Unite faţă de ele sunt contraproductive“ a afirmat Grabbe. Întrebat în ce parte vede viitorul României, Năstase a afirmat că „Nu vedem relaţiile noastre cu Europa sau cu Statele Unite excluzându-se unele pe altele. Este clar că există diferenţe de interese, de abordare, dar acest lucru este natural“. „Trebuie să încurajăm dialogul direct şi sincer între ţările europene şi Statele Unite.“ Dar, în termeni practici, a menţine echilibrul între Washington şi capitalele europene a dat multă bătaie de cap. O chestiune spinoasă a fost şi Tribunalul Penal Internaţional.

România s-a numărat printre puţinele ţări de pe continent care au semnat un acord prin care soldaţii americani să beneficieze de imunitate în faţa Curţii Penale Internaţionale.

Washington-ul, care iniţial a sprijinit înfiinţarea Curţii Penale Internaţionale acum se opune, ameninţând cu retragerea ajutorului militar pentru orice ţară care nu semnează acordul. Ţările europene sunt singurele care susţin Curtea Penală Internaţională şi niciun membru al Uniunii Europene nu a semnat acordul cu Washington privitor la imunitatea soldaţilor americani.

(Thomas Fuller)

144

„Uniunea Europeană va deveni mai puternică prin acceptarea noilor membri din Balcani“ Interviu acordat publicaţiei on-line www.euractiv.com 19 iunie 2003

Prim-ministrul Adrian Năstase speră ca aderarea României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană să servească drept exemplu şi să dea un impuls Balcanilor de Vest pentru a depune eforturi sistematice în vederea aderării la Uniunea Europeană.

Reporter: Sunteţi dezamăgit că România nu este inclusă în grupul celor zece ţări candidate care vor adera la UE la 1 mai 2004?

Adrian Năstase: De la începutul procesului de negocieri în vederea aderării, România a stabilit 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare la UE. Bazată pe evaluări interne, anul 2007 a fost întotdeauna o dată de referinţă pentru aderarea la Uniune. La sfârşitul lui 2000, această dată asumată unilateral a fost considerată un proiect foarte ambiţios. Datorită progreselor înregistrate pe plan intern, această percepţie s-a schimbat pe parcurs, Consiliul European de la Copenhaga, din decembrie 2002, fiind un exemplu în acest sens. Summit-ul a reprezentat un important pas înainte pentru România, recunoscând progresele şi ritmul accelerat al reformelor în ultimii trei ani şi încurajându-ne să continuăm în aceeaşi direcţie.

Din acest punct de vedere, nu putem vorbi despre dezamăgire. Totuşi, am simţit un sentiment de frustrare în rândul cetăţenilor pentru timpul pierdut în anii 1990. Este o impresie generală că România ar fi putut realiza mai mult în domeniul reformelor economice.

Reporter: Care credeţi că au fost principalele motive care au determinat ca România să adere în 2007 în loc de 2004?

Adrian Năstase: Aderarea la UE este strâns legată de îndeplinirea criteriilor politice, economice şi administrative. Îndeplinirea criteriilor de aderare şi desfăşurarea procesului de modernizare pe plan intern implică reforme reale pentru România, mai ales după declinul economic din 1996–2000, ale cărui efecte se simt şi acum. Am început pregătirile de aderare foarte târziu comparativ cu alte ţări candidate. Evoluţia economică ne-a împiedicat să obţinem statutul de economie de piaţă funcţională mai devreme. Acum, suntem în cel de al treilea an de eforturi susţinute pentru îndeplinirea acestui obiectiv şi credem că vom realiza principalele condiţii pentru a obţine statutul de economie de piaţă funcţională.

Interesul României este ca întâi să fie bine pregătită pentru acest proces şi apoi să adere. A fi pregătit pentru aderare înseamnă o profundă reformă în domeniile social, economic şi politic, obiectivul acestei reforme fiind îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pentru români chiar înainte de aderarea la UE. Sunt reforme care pot fi aplicate rapid, dar sunt şi reforme care necesită schimbări profunde, precum şi perioade îndelungate de timp. Demersurile vizând întărirea controlului la frontieră în 2001, de exemplu, precum şi eliminarea vizelor pentru cetăţenii români au durat un an.

145

Anul 2007 este o dată necesară pentru accelerarea procesului de reforme şi, în acelaşi timp, pentru plasarea lui pe o bază solidă. Trebuie să consolidăm reformele până la data fixată pentru aderare, pentru ca să ne putem desfăşura activitatea ca orice alt membru UE chiar din prima zi după aderare.

Reporter: Ar putea avea efecte negative asupra României această decalare între primul şi al doilea val, de exemplu pentru că va trebui să întâlniţi încă zece ţări membre la masa negocierilor anul viitor?

Adrian Năstase: Sperăm că euroscepticismul nu va deveni un curent important pe scena europeană după aderarea celor zece noi membri la UE. Şi aceasta deoarece credem într-o Europă lărgită, caracterizată prin unitate în diversitate. Aceasta a fost una din perspectivele care ne-au încurajat să accelerăm procesul de reforme.

Desigur, o Europă cu 27 de membri este nu numai o şansă pentru România să se integreze într-un spaţiu al solidarităţii, libertăţii, toleranţei şi bunăstării, dar şi o ocazie pentru Europa să-şi reconsidere poziţia în lume, atât economic, cât şi politic. În această privinţă, declaraţia O singură Europă, adoptată la Consiliul European de la Copenhaga, în decembrie 2002, a acordat un suport pentru continuarea negocierilor, stipulând că „negocierile de aderare cu Bulgaria şi România vor continua pe baza aceloraşi principii care au ghidat negocierile până acum“. Rezultatele obţinute în cursul acestor negocieri nu vor fi puse în discuţie. Mai mult, reprezentanţii a 10 ţări candidate, care sunt aşteptate să adere la Uniunea Europeană în 2004, au afirmat în numeroase ocazii că sprijină aderarea României. De aceea, nu cred că acest lucru ar putea avea un impact asupra etapei de aderare a României. Când există o voinţă politică puternică, chiar şi cele mai spinoase probleme pot fi soluţionate.

Mai mult, Comisia Europeană sprijină puternic România, aşa cum a declarat comisarul Diamantopoulos în decursul recentei sale vizite în ţara noastră. Sperăm ca Uniunea Europeană să prezinte cât mai curând posibil cadrul financiar pentru aderarea la Uniunea Europeană, ca să ne permită să negociem şi pachetul financiar. Dorim să finalizăm negocierile în decursul actualului mandat al Comisiei Europene.

Reporter: Croaţia a început procesul de aderare la începutul lui 2003 şi Serbia-Muntenegru doreşte să înceapă acest proces mai târziu în cursul acestui an.

Ambele state doresc să adere în acelaşi timp cu România şi Bulgaria. Credeţi că acest lucru ar încetini procesul de aderare a României?

Adrian Năstase: Considerăm că Uniunea Europeană va deveni mai puternică prin acceptarea noilor membri din Balcani. În definitiv, împărtăşirea valorilor comune oferă un teren propice armonizării viziunilor tuturor celor implicaţi. Trebuie să fim conştienţi de faptul că aderarea la UE se bazează pe unele principii clare, pe evaluări politice şi economice. În procesul de pregătire în vederea aderării, fiecare ţară candidată este judecată potrivit propriilor merite, aplicându-se principiul diferenţierii.

De aceea, România a intensificat ritmul pregătirilor interne, înregistrându-se un progres constant ca urmare a eforturilor sale şi a parteneriatului cu Uniunea Europeană. Din acest motiv, speranţele legate de aderarea noastră la UE în 2007 sunt realiste.

146

Avem convingerea că o aderare imediată a României şi Bulgariei la UE nu va reprezenta numai „o poveste de succes“ pentru aceste ţări şi pentru Uniune, dar şi un exemplu şi un impuls pentru ţările Balcanilor de Vest să se pregătească sistematic şi consistent în vederea propriei lor aderări.

Reporter: România a solicitat Parlamentului European în 2003 să permită parlamentarilor săi să participe la sesiunile parlamentare la Strasbourg şi la Bruxelles ca observatori. Care este rezultatul acestei iniţiative?

Adrian Năstase: Judecând după precedentul creat de cele zece ţări candidate, România va putea să trimită observatori în Parlamentul European după semnarea Tratatului de aderare. Dorim finalizarea negocierilor de aderare în 2004 şi semnarea Tratatului de aderare la începutul lui 2005. În consecinţă, sperăm să trimitem observatori în Parlamentul european din 2005.

Reporter: În România vor fi alegeri locale şi generale în 2004. Ce impact vor avea ele asupra negocierilor de aderare?

Adrian Năstase: Precum ştiţi, am realizat o restructurare a guvernului pentru a accelera procesul de pregătire internă pentru aderarea la Uniunea Europeană, pentru a întări capacitatea administrativă. Dorim să obţinem cele mai bune rezultate posibile în perioada 2003–2004, în adoptarea şi implementarea acquis-ului comunitar.

România este pe cale de a-şi asigura aderarea la UE şi acest lucru nu se va schimba în timpul anului electoral. Punem în aplicare aceste reforme nu pentru a ne consolida puterea, ci pentru a moderniza această ţară, pentru a îndeplini obiectivul tuturor românilor: aderarea la Uniunea Europeană în 2007. Pentru atingerea acestui obiectiv, nu ne putem permite ca lupta electorală să pericliteze reformele deja începute.

Reporter: Veţi participa la summit-ul Uniunii Europene de la Salonic, în 20 iunie 2003. Dezbaterea privind viitorul Europei şi relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Balcani sunt două din temele majore pe agenda discuţiilor din cadrul acestei întâlniri. Ce aşteptaţi de la acest summit în privinţa celor două teme şi, de asemenea, în privinţa României?

Adrian Năstase: În privinţa Convenţiei asupra Viitorului Europei, România consideră că rezultatele ei sunt paşi semnificativi în vederea consolidării procesului de integrare. Ultima formă a proiectului Constituţiei Europene prevede numeroase elemente care sunt similare poziţiei României. De asemenea, Constituţia Europeană va include o Declaraţie specială în privinţa României şi Bulgariei cu privire la distribuţia locurilor în Parlamentul European şi a voturilor în cadrul Consiliului, din momentul aderării până în 2009, anul când noile prevederi cu privire la instituţiile europene vor intra în vigoare. Includerea acestei Declaraţii în legislaţia fundamentală a Uniunii Europene reprezintă o dovadă a determinării ca România să adere la Uniune. În privinţa relaţiilor între Uniunea Europeană şi Balcani, este evident că evoluţiile regionale vor avea un mare impact asupra Uniunii. Interdependenţa dintre Balcani, Sud-Estul Europei şi Uniunea Europeană este evidentă. De aceea, Uniunea Europeană îşi îndreaptă atenţia şi spre dezvoltarea unei strategii vizând relaţiile sale cu această regiune. Uniunea Europeană încearcă să creeze o zonă de securitate şi de 147

prosperitate economică în imediata sa vecinătate. Apreciem parteneriatul promovat de Uniunea Europeană în vederea dezvoltării unei relaţii de vecinătate, deoarece credem că aceasta este un instrument important, pentru a lega oferta Uniunii Europene de avantajele reale şi de relaţiile preferenţiale, într-un cadru diferenţiat, pe baza progresului fiecărui partener în reforma economică şi politică.

România speră ca summit-ul de la Salonic să ofere o viziune mai clară privind finalizarea negocierilor în 2004, pentru ca noi să putem adera la Uniunea Europeană în anul 2007. Mai mult, aşteptăm o propunere a perspectivei bugetare pentru România, având în vedere necesitatea negocierii capitolelor financiare în cursul anului viitor.

Aceasta va înlesni procesul de finalizare a negocierilor în 2004, semnarea Tratatului de Aderare la începutul lui 2005 şi aderarea propriu-zisă la Uniunea Europeană în 2007.

148

„Am angajat un dialog extraordinar de amical şi de util, în principal în marile capitale europene“ Interviu acordat postului de radio „Radio România Actualităţi“ Porto Caras, Grecia, 21 iunie 200344

Reporter: La Salonic, în Grecia, se desfăşoară reuniunea Consiliului European, de la care se aşteaptă precizări clare în legătură cu traseul pe care îl va urma ţara noastră până la integrarea în UE. Îl avem acum în direct, prin telefon, din Grecia, pe prim-ministrul României, Adrian Năstase. Bună dimineaţa, domnule primministru.

Adrian Năstase: Bună dimineaţa.

Reporter: Domnule prim-ministru, ce se prevede în Documentul final în legătură cu România?

Adrian Năstase: Aş începe prin a-l cita pe preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, care spunea aseară că România şi Bulgaria sunt marii câştigători ai reuniunii de la Salonic. Într-adevăr, textul adoptat, concluziile Consiliului European, merg mai departe decât aşteptările noastre. În primul rând, se spune foarte clar că Bulgaria şi România reprezintă o parte a unui proces de lărgire ireversibil şi este confirmat obiectivul integrării celor două ţări ca membri ai UE în 2007.

Ceea ce este însă mult mai interesant este faptul că se spune foarte clar, în concluziile preşedinţiei şi în concluziile reuniunii, că ritmul negocierilor va fi continuat şi va fi menţinut. Se spune clar că acestea vor avea loc pe aceeaşi bază şi cu aceleaşi principii aplicate celor 10 ţări care au fost deja acceptate. Se spune clar că UE sprijină ţara noastră, ca şi Bulgaria, în eforturile de a încheia negocierile în 2004, ceea ce este o chestiune absolut nouă şi care, din punctul nostru de vedere, este esenţială.

De asemenea, se spune – şi acest lucru ne interesează foarte mult – că vor fi decuplate negocierile financiare cu România şi Bulgaria de discuţia generală privind bugetul UE pe perioada 2007−2013. Aceasta ne permite să încheiem negocierile în 2004. Şi, în final, ca să închei cu această prezentare, se adaugă în text faptul că, în decembrie 2003, pe baza evoluţiilor şi pe baza finalizării unor noi capitole de negociere în timpul preşedinţiei italiene şi pe baza unor evaluări din partea Comisiei ca atare, la reuniunea din finalul preşedinţiei italiene se va stabili foarte clar cadrul pentru încheierea negocierilor de aderare în 2004.

Deci, este un text excepţional, un text care confirmă aşteptările noastre şi care se bazează pe un efort formidabil pe care l-am făcut în ultimele luni, şi care ne permite în mod categoric să privim cu foarte multă speranţă finalizarea în următoarele 500 de zile a acţiunilor pe care le-am programat. Din acest punct de vedere, restructurarea guvernului îşi găseşte o confirmare chiar în faptul că pornim la o nouă fază în perioada aceasta de preaderare, cu foarte mult optimism, iar faptul că la Salonic – ca să adaug o pată de culoare – se desfăşoară şi un forum al diasporelor, la care sunt invitaţi 44

Cu ocazia participării la Consiliului European de vară (iunie 2003).

149

numeroşi români, personalităţi, cum ar fi maestrul Holender sau Nadia Comăneci, sau prinţul Sturdza, şi alţii, pe care i-am întâlnit aseară aici, ne dovedeşte că noi facem parte de acum dintr-o Europă multiculturală, dintr-o Europă care se schimbă, dar care ne include şi pe noi în acest proces de modernizare.

Reporter: Domnule prim-ministru, cum sunt privite evoluţiile din România, în special pe plan economic, dar şi politic, social?

Adrian Năstase: Am discutat aseară cu foarte multe personalităţi prezente aici. Am discutat cu preşedintele Chirac, am discutat cu cancelarul Schröder, am discutat cu cei care reprezintă Comisia, cu preşedintele Romano Prodi, am discutat cu secretarul general NATO, lordul Robertson45, care se află şi el aici, cu multe alte persoane, în cursul întâlnirilor pe care le-am avut, dar şi în cursul dineului, care a durat târziu azi-noapte.

Toţi au confirmat aprecierile pozitive în legătură cu evoluţiile din România şi, pe această bază a fost posibilă adoptarea acestor concluzii, care ne dau o foarte mare speranţă în perioada care urmează.

Reporter: Ce condiţii ar mai trebui să fie îndeplinite pentru ca în raportul de ţară, ce va fi întocmit la toamnă, România să figureze cu o economie de piaţă funcţională?

Adrian Năstase: Aceasta este partea cea mai dificilă – nu sună deloc plăcut, dar este ceea ce ne revine nouă acum să facem; nu putem să stăm să aşteptăm să vină finalul anului 2004. Avem foarte multe lucruri de făcut. Unele sunt într-un progres evident, altele creează încă dificultăţi. Este vorba de reglementări privind ajutorul de stat, soluţii privind modalitatea de acordare a subvenţiilor, probleme legate de concurenţa loială, aspecte privind mecanismele de piaţă şi multe, multe altele.

Avem, în orice caz, un program săptămânal, pe care-l urmărim şi în cadrul Comitetului Executiv de Integrare Europeană, pe care îl conduc în fiecare marţi dimineaţă, dar este şi vorba de evaluările pe care le facem la nivelul guvernului, fiecare dintre miniştri ştiind clar ce sarcini îi revin. Avem un plan pe care, repet, îl urmărim în fiecare săptămână, încercând, într-o colaborare foarte strânsă cu Comisia Europeană, să vedem ce este de făcut pentru a convinge că s-a creat această masă critică a măsurilor luate în favoarea unei percepţii că măsurile pe care le luăm sunt suficient de semnificative pentru o astfel de evaluare (în fond sunt puţine ţări care pot fi considerate că au o economie de piaţă funcţională sută la sută).

E o problemă complicată şi se leagă aceste chestiuni şi de reforma în justiţie, şi de reforma în administraţie… Nu întâmplător, am luat unele măsuri acum, când am discutat despre restructurarea guvernului, inclusiv o măsură cerută de către UE sau salutată, în orice caz, de UE: unificarea structurilor din Ministerul de Interne cu cele din Administraţia Publică. Deci, iată, multe lucruri de făcut. Depinde de noi dacă în acest cadru favorabil vom şti să acţionăm pentru a obţine un rezultat pozitiv până la sfârşitul anului viitor.

45

Lord Robertson of Pont Elen – secretar general al NATO (octombrie 1999−ianuarie 2004).

150

Reporter: Sunt recomandări speciale de care va trebui să ţineţi cont în deciziile viitoare?

Adrian Năstase: Nu acum. Sigur, peste tot în concluziile de la Salonic se vorbeşte sau se adaugă o paranteză: în măsura în care România şi Bulgaria îşi vor îndeplini angajamentele, care ţin de conduita internă şi de întregul ansamblu de angajamente pe care noi ni le-am luat deja. Trebuie să fim serioşi, trebuie să ne menţinem şi să ne întărim credibilitatea în raport cu ţările membre ale Uniunii.

Dar, prin felul prin care în ultima vreme am angajat un dialog extraordinar de amical şi de util, în principal în marile capitale europene, prin acţiunile diferitelor instituţii ale guvernului, prin acţiunile miniştrilor, prin deplasările frecvente şi întâlnirile diferiţilor miniştri, sunt sigur că vom reuşi. Şi aş vrea să subliniez că un rol important l-a avut şi o colaborare foarte bună între guvern şi parlament. Preşedintele Iliescu a avut şi el un rol deosebit în toate aceste acţiuni. De altfel, prezenţa sa aici, la Salonic, a adăugat foarte mult şi a dat simbolul necesar al voinţei României de a face eforturi mai departe pentru a-şi îndeplini angajamentele.

Reporter: Domnule prim-ministru, deciziile pe plan internaţional sunt foarte importante. Care vor fi rezultatele pentru viaţa de zi cu zi cu a cetăţenilor obişnuiţi?

Adrian Năstase: Rezultatele, din păcate, nu apar îndată; ele apar după foarte mulţi ani, uneori este nevoie de o perioadă foarte îndelungată. Cel mai bun exemplu este chiar Grecia. În anii ’60, Grecia era o ţară cu probleme deosebite; în anii ’70 era încă o ţară săracă. Situaţia de acum a Greciei este bună, efectele intrării sale în UE sunt evidente. Sunt, cred, evidente pentru foarte mulţi dintre românii care şi-au făcut concediile aici. Pot să vă spun că într-un fel Grecia a devenit o ţară de atracţie pentru statele din jur. În Grecia, în momentul de faţă, sunt între 500.000 şi 1.000.000 de albanezi care lucrează; mulţi dintre ei sunt imigranţi ilegali. Deci, iată ce înseamnă integrarea în UE. În momentul în care România va deveni membru al UE, ţara noastră va intra pe pilot automat, va intra într-un mecanism care o va ajuta şi-i va ajuta pe cetăţenii României să aibă un anumit nivel de trai, mult mai ridicat şi mai apropiat de standardul general european. Dar, până atunci, trebuie să facem eforturi deosebite. Şi de aceea spuneam şi la Parlament, în urmă cu două zile, că aceste 500 de zile reprezintă o ocazie, o şansă extraordinară pentru noi, pe care însă trebuie să încercăm să nu o pierdem.

Reporter: Domnule prim-ministru, o ultimă întrebare. Dacă aţi fi fost reporter, ce aţi fi remarcat la Salonic?

Adrian Năstase: Măsurile de securitate. Am venit de la Salonic aici, la Porto Caras, cu un elicopter militar, cu care de obicei merg trupele de desant. Aici totul este absolut izolat. Este o atmosferă extrem de apăsătoare din punctul de vedere al măsurilor de securitate. Pe de altă parte, aş sublinia atmosfera de interes şi bucurie, în acelaşi timp, cu ocazia adoptării proiectului de Convenţie Europeană. Ne găsim într-un moment pe care încă nu-l evaluăm suficient de bine. Este posibil, pe baza acestui text 151

constituţional, ca Europa să intre cu adevărat într-o nouă fază. Nu avem vreme acum să discutăm despre prevederile acestei Constituţii. Poate ar trebui mai multe dezbateri şi în România pentru a înţelege miza acestui text, care va fi din nou examinat de Conferinţa Interguvernamentală a UE din octombrie, şi unde România va avea un statut de observator activ, până la mijlocul anului viitor. Dar spuneam că România va intra într-o Uniune Europeană care până la urmă va fi complet diferită de cea care există acum şi cu care negociem. Deci, iată, acestea ar fi cele două elemente – unul de conţinut şi altul de context – pe care le-aş fi semnalat dacă aş fi fost ziarist.

Reporter: Vă mulţumim. A fost în direct, la Radiojurnal, prim-ministrul României, domnul Adrian Năstase.

152

„Fiecare ţară trebuie să contribuie la reducerea riscurilor de securitate“ Interviu acordat revistei „La Revue du Liban“ Beirut, 23 iunie 2003

„Libanul este unul din principalii noştri parteneri din această parte a globului“

Alegerea prim-ministrului Adrian Năstase ca preşedinte al Partidului Social Democrat constituie o premieră pe eşichierul politicii româneşti. Pentru prima dată, liderul de partid este şi prim-ministru. În discursul său la tribuna Parlamentului cu ocazia învestiturii guvernului, la 28 decembrie 2000, domnul Năstase şi-a prezentat mandatul ca fiind cel al „speranţei“. El a promis un program de reformă a administraţiei publice centrale şi locale. „Cu consecvenţă, seriozitate şi dinamism, guvernul român va acţiona pentru restabilirea credibilităţii şi respectabilităţii internaţionale a României şi a cetăţenilor săi“, a afirmat el. Totuşi, obiectivul fundamental al politicii externe va fi accelerarea integrării României în structurile politice, economice şi în strategia europeană şi euroatlantică, integrarea europeană reprezentând pentru ţară un destin naţional şi un mare proiect de dezvoltare. Foarte bucuros de vizita în ţara noastră, definind-o ca un promotor al păcii şi al progresului, prim-ministrul a fost de acord să acorde „Revistei Libanului“ acest interviu în exclusivitate.

Libanul, o răscruce…

Reporter: Domnule prim-ministru, aţi onorat de mai multe ori Libanul, în ultimii ani, cu prezenţa dumneavoastră. Care este, de această dată, scopul vizitei dumneavoastră în Liban?

Adrian Năstase: Aş dori să încep prin a exprima bucuria pe care o resimt de a vizita ţara dumneavoastră atât de primitoare. Această vizită va constitui un punct de plecare în întărirea legăturilor noastre de cooperare pe un plan bilateral şi pe plan multilateral, Libanul fiind o ţară cu care noi am întreţinut, de mult timp, relaţii strânse, marcate de schimburi fructuoase în toate domeniile.

Trebuie să spunem că dezvoltarea relaţiilor cu ţările din Orientul Apropiat reprezintă unul din proiectele importante ale României în planul politicii sale externe şi eu consider că Libanul este unul din principalii noştri parteneri în această regiune a globului.

Nu putem rămâne fiecare în colţişorul lui. Trebuie să ne unim eforturile pentru crearea unei dezvoltări durabile şi, după părerea mea, Libanul, care este o răscruce de drumuri între Occident şi Orient, între lumea arabo-musulmană şi lumea creştină, poate constitui un promotor al păcii şi progresului. Putem să reflectăm asupra experienţei poporului libanez prieten, care a fost victima multor conflicte, dar care a reuşit totdeauna să se redreseze.

Valorile comune şi oportunităţile economice

Reporter: Relaţiile dintre România şi Liban au cunoscut, în ultimul timp, o tendinţă mereu ascendentă, atât la nivel politic, cât şi la nivel economic şi cultural.

153

Francofonia a oferit, şi ea, un teren favorabil pentru dezvoltarea acestor relaţii. Care sunt, după părerea dumneavoastră, resorturile acestei evoluţii?

Adrian Năstase: În primul rând, aceste resorturi sunt determinate de conştiinţa că aparţinem unui spaţiu de valori comune.

După cum ştiţi, preşedintele nostru, domnul Ion Iliescu, a participat anul trecut la summit-ul francofoniei care a avut loc la Beirut. Această reuniune ne-a oferit ocazia să afirmăm apartenenţa României la spaţiul francofon, respectând, în acelaşi timp, diversitatea culturală care îşi face drum pretutindeni în lume, aşa cum se stipulează în Declaraţia Universală privind Diversitatea Culturală, adoptată în anul 2001, de către UNESCO. După părerea mea, România şi Libanul, ca ţări francofone, trebuie să-şi întărească acţiunea comună în serviciul păcii şi să formuleze împreună o strategie de răspuns la procesul globalizării, ţinând cont de diferenţele între diferitele culturi. În al doilea rând, noi am încercat întotdeauna să valorificăm oportunităţile politice şi economice în beneficiul reciproc. Orientul Apropiat a fost totdeauna o prioritate pentru România. Putem vorbi de o cooperare fructuoasă cu ţările arabe şi ţin să menţionez că întreprinderile româneşti au o lungă experienţă de colaborare cu partenerii libanezi. În ceea ce priveşte aspectul economic al relaţiilor noastre, trebuie să ne gândim serios la viitor, care depinde, din ce în ce mai mult, de capacitatea noastră de a ne adapta la schimbul global de informaţii, una din cele mai importante consecinţe ale globalizării.

Este evident că globalizarea este o realitate pe care o putem observa cotidian şi direct. Cred că trebuie să luăm în considerare riscul uniformizării, formulând răspunsuri adaptate acestei noi configuraţii politice, economice, sociale şi culturale.

Creşterea schimburilor comerciale este însoţită de o egală intensificare a schimburilor de idei. Acest proces implică adaptarea la noile tehnologii, dar şi capacitatea de a identifica oportunităţile de cooperare în diferite locuri şi domenii.

Cred că avem capacitatea de a o face pentru că ţările noastre au găsit întotdeauna resursele pentru a trece de obstacolele istoriei.

Din acest punct de vedere, noi ne asemănăm. Libanezii, ca şi românii, au cunoscut multe evenimente, peste care au reuşit să treacă, păstrându-şi fiinţa naţională, iar aceste încercări nu fac decât să ne apropie. Această experienţă comună este resortul esenţial al evoluţiei ascendente a relaţiilor noastre, cărora noi dorim să le imprimăm, cu ocazia acestei vizite, un nou elan.

Fără pace, dezvoltarea nu este posibilă

Reporter: Evenimentele din 11 septembrie 2001 au marcat o cotitură în evoluţia relaţiilor internaţionale. Au influenţat ele, cumva, politica externă a României?

Adrian Năstase: După evenimentele din 11 septembrie 2001, fiecare dintre noi a simţit că lumea s-a schimbat. Atacurile teroriste asupra oraşelor New York şi Washington au modificat considerabil percepţia lumii şi au dus, mai ales, la conştientizarea complexităţii noului mediu de securitate. În faţa tulburărilor timpurilor noastre, fiecare ţară trebuie să contribuie la reducerea riscurilor de securitate, pentru că fără pace dezvoltarea nu este posibilă.

154

Noi afirmăm, mai mult ca niciodată, că libertatea de gândire şi de exprimare, refuzul oricărei discriminări şi oricărei distincţii bazate pe apartenenţă etnică, rasă sau religie trebuie să fie principiile coexistenţei între oameni.

Misiunea noastră esenţială este apărarea valorilor democraţiei, lupta împotriva oricărei forme de fundamentalism, etnic sau religios.

Ca viitor membru al NATO şi membru asociat al UE, România consideră că una din priorităţile sale este de a întări cooperarea cu vecinii şi ţările din Europa Centrală, din Balcani, din perimetrul Mării Negre şi din bazinul mediteranean, pentru consolidarea unui climat de stabilitate şi de securitate. În acelaşi timp, noi am elaborat o strategie naţională de luptă împotriva terorismului şi am adoptat, în acest sens, numeroase iniţiative guvernamentale, prin respectarea hotărârilor ONU.

Proces de pace dificil, dar nu imposibil, în Orientul Apropiat

Reporter: Care este poziţia României în ceea ce priveşte procesul de pace în Orientul Apropiat?

Adrian Năstase: Aşa cum am afirmat deja, Orientul Apropiat este una din regiunile esenţiale, prin importanţă şi apropiere, pentru politica noastră externă şi ne afirmăm hotărârea de a ne alătura demersurilor concrete pentru consolidarea păcii.

Recentele întâlniri de la Sharm el-Sheikh şi de la Aqaba au demonstrat o voinţă comună de a relansa procesul de pace în Orientul Apropiat.

Noi considerăm că toate ţările din regiune pot reconstrui o unitate în jurul valorilor împărtăşite de toate democraţiile şi la care popoarele din Orientul Apropiat trebuie să adere.

Ne exprimăm sprijinul pentru punerea în aplicare a „foii de drum“, dorind ca palestinienii şi israelienii să trăiască în pace. Acest proces va fi, cu siguranţă, dificil, dar nu imposibil. Trebuie spus că este, de asemenea, important să fie găsită o soluţie problemei libaneze, pentru că pacea trebuie să fie abordată într-un mod global.

Din această cauză, noi considerăm că o cooperare între ţările arabe reprezintă un mijloc eficient pentru a face faţă sfidărilor regionale şi internaţionale.

Considerăm, de asemenea, că ţările din bazinul mediteranean şi Orientul Apropiat trebuie să fie ajutate de comunitatea internaţională, pentru a învinge problemele pe care le au de rezolvat şi spre a dobândi pacea şi prosperitatea. Dar acest obiectiv nu poate fi atins fără ca aceste ţări să-şi continue eforturile de democratizare, de dezvoltare economică, progres social şi cultural.

România este dispusă să contribuie la reconstrucţia Irakului

Reporter: Care este poziţia României în privinţa situaţiei din Irak? Are România intenţia de a se implica în reconstrucţia acestei ţări şi în ce domenii anume?

155

Adrian Năstase: România a tratat chestiunea irakiană într-un mod responsabil şi pragmatic. Noi suntem pregătiţi să depunem eforturi în scopul asigurării unui viitor paşnic poporului irakian.

Noi dorim să ne implicăm în reconstrucţia Irakului, mai ales în domeniile în care avem o experienţă tradiţională, adică reconstrucţia instituţională şi economică.

Din punct de vedere economic, trebuie să subliniem că, înaintea primului război din Golf, companiile româneşti au executat proiecte foarte importante în Irak.

Deci, noi avem cunoştinţe foarte solide în ceea ce priveşte oportunităţile locale. Specialiştii români, mai ales în domeniul reconstrucţiei şi al petrolului, au fost foarte apreciaţi de către partenerii arabi care pot beneficia de această experienţă.

Reporter: Care este situaţia actuală în România din punct de vedere politic, economic şi social? Sunteţi pregătiţi pentru aderarea la Uniunea Europeană în anul 2007?

Adrian Năstase: România are legături tradiţionale cu Uniunea Europeană, fiind prima şi singura ţară din Europa de Est care, în anii ’70, a avut un cadru juridic bine definit în relaţiile cu CEE. În 1980, România a procedat la recunoaşterea de facto a acestui grup economic, prin semnarea acordului privind crearea Comisiei mixte România–CEE. Acordul de asociere a României cu Uniunea Europeană (Acord european) stabileşte cadrul juridic şi instituţional al raporturilor româno-comunitare, al cărui obiectiv fundamental este pregătirea în vederea integrării României ca membru la începutul anului 2007.

Moştenire comună cu UE

România împărtăşeşte o moştenire comună cu Europa. Mai întâi, trebuie să vorbim de valorile de toleranţă, de respect al celorlalţi, de aderare la principiile democratice care caracterizează spaţiul european şi pe care ţara noastră le împărtăşeşte, în ciuda furtunilor istoriei. În acest scop, noi suntem hotărâţi să întreprindem toate demersurile concrete pentru a ne alinia solicitărilor europene în toate domeniile.

După patru ani de recesiune, România cunoaşte un avânt considerabil.

Economia sa dă semne evidente de redresare, rezultat al angajamentului nostru de a întreprinde reforme economice şi administrative. În acest fel, ţara noastră a putut obţine ameliorarea indicatorilor săi macroeconomici ale căror efecte se repercutează în toate domeniile vieţii.

Reporter: Ce sfaturi daţi oamenilor de afaceri libanezi care ar avea intenţia de a investi în România?

Adrian Năstase: În ultimii ani, cadrul legislativ care reglementează investiţiile în România a făcut obiectul mai multor reforme succesive, pentru a institui un climat propice investiţiilor străine directe. Relansarea economică şi perspectivele sunt încurajatoare pentru investitori.

156

România este membru fondator al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Iar acest lucru constituie garanţia unei politici comerciale stabile, transparente şi nediscriminatorii. Ea este implicată în procesul de cooperare regională şi subregională, având acorduri de liber schimb cu membrii EFTA (European Free Trade Agreement) şi CEFTA (Central-European Free Trade Agreement).

Numeroase acorduri au fost semnate între ţările noastre, garantând protejarea reciprocă a investiţiilor şi au fost luate măsuri concrete pentru încurajarea investitorilor, scutirea de taxe şi acordarea de drepturi la vamă pentru echipamentele importate şi destinate începerii producţiei, pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Poziţia geografică a României, la răspântie de drumuri comerciale tradiţionale, precum şi dimensiunea pieţei, adică 23 milioane de locuitori, constituie un avantaj important. Desigur, ar trebui ţinut cont de faptul că România deţine un avantaj cheie: mâna sa de lucru ieftină şi calificată, mai ales în domeniul noilor tehnologii.

(Jeanne Massaad)

157

„Putem să împărtăşim din experienţa noastră în perioadele de tranziţie“ Interviu acordat publicaţiei „Kuwait Times“ 24 iunie 2003

România ia în considerare alternativa trimiterii a 780 de militari pentru a lua parte la efortul de menţinere a păcii în Irak, a afirmat Adrian Năstase într-un interviu acordat publicaţiei „Kuwait Times“.

Năstase soseşte în Kuwait astăzi într-o vizită oficială, în a doua parte a turneului în Orientul Mijlociu care a început în Liban. Va fi însoţit de şase miniştri, oficiali de rang înalt şi un grup de 24 oameni de afaceri pentru consolidarea relaţiilor bilaterale.

Reporter: Aţi sprijinit intervenţia militară a Statelor Unite în Irak. Acum, că vizitaţi ţările Orientului Mijlociu, ce veţi discuta cu liderii pe care îi veţi întâlni?

Adrian Năstase: Vizita pe care o întreprind în ţările Orientului Mijlociu reprezintă mai întâi de toate un mesaj despre interesul nostru de a continua dezvoltarea relaţiilor pe care le avem cu popoarele din regiune. Aş dori să subliniez importanţa acestei vizite pentru semnalele pe care dorim să le dăm acestor ţări, cu privire la disponibilitatea noastră de a întări relaţiile bilaterale şi de a coopera pentru reconstrucţia regiunii.

Sprijinul nostru pentru acţiunea militară americană a fost consecinţa refuzului Irakului de a se supune hotărârilor Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. A demonstrat de asemenea angajamentul nostru ferm pentru combaterea intoleranţei şi a terorismului şi sprijinirea democraţiei. Din acest punct de vedere, noi vedem aderarea noastră la NATO nu doar ca îndeplinirea unui obiectiv, ci şi ca pe un pas înainte în angajamentul nostru de a ne împărţi responsabilităţile în vederea asigurării unei mai mari securităţi în lume. Ca dovadă a angajamentului nostru în construcţia păcii, doresc să reamintesc că în, 1991, România a acordat sprijinul ei eliberării Kuwaitului de sub ocupaţia irakiană. Luând în considerare aceste lucruri, aş putea spune că securitatea este una din principalele chestiuni, alături de problemele economice şi politice, pe care dorim să le discutăm cu liderii pe care îi vom întâlni. Dar nu putem asigura o bază pentru dezvoltarea economică durabilă fără a vorbi despre securitate.

Sperăm ca aceste consultări cu liderii din Orientul Mijlociu în timpul vizitelor oficiale vor asigura cadrul necesar nu numai pentru o cooperare viitoare în domeniul economic, în privinţa pieţelor locale, dar şi în reconstrucţia Irakului după război.

Reporter: Ce rol speraţi să obţineţi pentru ţara dumneavoastră în reconstrucţia Irakului?

Adrian Năstase: Suntem pregătiţi să cooperăm cu autorităţile regionale şi locale şi cu operatori, pentru dezvoltarea ideilor şi proiectelor desemnate a stabili noi forme de luptă împotriva sărăciei şi de îmbunătăţire a standardelor de viaţă pentru poporul irakian. Am răspuns apelului adresat de secretarul general al Naţiunilor Unite privitor la acordarea de asistenţă umanitară pentru poporul irakian prin trimiterea unei cantităţi substanţiale de bunuri de primă necesitate. În trecutul nu prea îndepărtat, unele dintre obiectivele importante în domeniul industriei, al infrastructurii şi al agriculturii au fost realizate de companiile româneşti în Irak. Cred că deţinem experienţa necesară pentru implicarea în proiecte viitoare

158

privitoare la reconstrucţia Irakului, mai ales în domeniul construcţiilor şi al exploatării petroliere.

Unul dintre principalele noastre avantaje este forţa de muncă calificată. Mai mult, putem să împărtăşim din experienţa noastră în perioadele de tranziţie, care, după părerea mea, este foarte folositoare. Suntem interesaţi să participăm la reconstrucţia Irakului, mai ales în domeniul economic, confirmând astfel angajamentul companiilor româneşti în acest proces, pe baza competitivităţii din domeniul tehnic şi comercial, mai ales prin dobândirea de contracte în domeniul infrastructurii.

Reporter: România şi Kuwaitul au bune relaţii bilaterale. Ce s-ar putea face pentru a consolida aceste relaţii în actualele circumstanţe?

Adrian Năstase: Relaţiile dintre România şi Kuwait sunt foarte apropiate.

Sărbătorim în această lună 40 de ani de când au fost stabilite relaţii diplomatice între ţările noastre. Scopul principal al vizitei mele în Kuwait este consolidarea relaţiilor politice şi, în acelaşi timp, relansarea relaţiilor economice bilaterale. Sperăm că vom identifica, alături de Kuwait, modalităţi adecvate de intensificare şi diversificare ale comerţului bilateral şi ale cooperării. Una dintre aceste modalităţi pe care le luăm în considerare este participarea alături de companiile kuwaitiene la reconstrucţia Irakului. În acest context, aş dori să spun că astăzi aproximativ 600 de specialişti români lucrează în Kuwait.

Sunt convins că întâlnirile la care voi participa cu ocazia vizitei mele în Kuwait vor contribui substanţial la dezvoltarea relaţiilor bilaterale între ţările noastre, mai ales în domeniul economic, luând în considerare că nu s-a dezvoltat pe deplin întreg potenţialul comercial existent între România şi Kuwait.

Introducerea produselor industriei kuwaitiene pe piaţa românească sau colaborarea la dezvoltarea sectoarelor kuwaitiene, precum construcţiile, textilele şi produsele din piele, sunt câteva dintre proiectele pe care dorim să le discutăm cu partenerii arabi. În acelaşi timp, suntem pregătiţi să încurajăm cooperarea între camerele de comerţ şi să desemnăm a treia Comisie unită pentru comerţ şi cooperare economică.

Reporter: Veţi acorda asistenţă tehnică forţelor coaliţiei conduse de Statele Unite în eforturile lor de pace?

Adrian Năstase: România a fost un partener de încredere al forţelor coaliţiei conduse de Statele Unite de la începutul operaţiilor împotriva regimului irakian. O unitate militară românească pentru decontaminare chimică, nucleară sau bacteriologică a acţionat în regiune de la începutul războiului. Parlamentul român dezbate acum un proiect pentru trimiterea unei unităţi militare compuse din 780 de militari, pentru a lua parte la efortul de menţinere a păcii în Irak.

Reporter: Care sunt pregătirile pe care le face ţara dumneavoastră pentru a deveni membră cu drepturi depline a Uniunii Europene în 2007?

Adrian Năstase: Am demonstrat că putem face faţă responsabilităţilor cerute de procesul de integrare în Uniunea Europeană în 2007. Identificarea obiectivelor României presupune o abordare realistă a criteriilor de aderare, luându-se în considerare concluziile Comisiei Europene, exprimate în rapoartele anuale de ţară şi subliniate în cadrul parteneriatului de aderare.

Am făcut progrese importante în alinierea legislaţiei noastre la cerinţele europene. Am făcut paşi în direcţia construcţiei unui climat economic şi politic stabil 159

şi facem eforturi pentru promovarea unei dezvoltări susţinute, prin iniţierea unui proces de modificare a Constituţiei potrivit cerinţelor europene, în privinţa luptei împotriva corupţiei, a îmbunătăţirii eficienţei administraţiei şi a serviciilor publice, a structurii şi funcţionării sistemului juridic. În acelaşi timp, opţiuni strategice în domeniul economic vizează accelerarea privatizării şi consolidarea reformelor în sectorul financiar şi bancar. Cred că toate acestea vor încuraja transformările economice care au loc în ţara noastră.

Reporter: Ce ar putea întreprinde România pentru a-şi consolida poziţia ei de echilibru între Federaţia Rusă şi Europa?

Adrian Năstase: Aş dori să reafirm faptul că România îşi exprimă disponibilitatea pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor ei atât cu Federaţia Rusă, cât şi cu Europa. Cred că în perioada care a urmat Războiului Rece o provocare majoră pentru noi a fost reconstrucţia sau recrearea coeziunii şi solidarităţii societăţii noastre în jurul valorilor democraţiei. Toate guvernele lumii au responsabilitatea de a reduce discrepanţele dintre sistemele economice şi cele politice. De aceea, nu cred că ar fi de folos o divizare a continentului nostru după criterii politice. O hartă a Europei, polarizată politic, nu este cea mai bună modalitate de construcţie a unui consens în vederea realizării obiectivelor democraţiei şi păcii. Noi pledăm pentru un parteneriat între Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă şi semne ale acestui parteneriat au apărut cu ocazia întâlnirilor bilaterale din acest an. România doreşte să acţioneze ca o punte între Est şi Vest. Suntem pregătiţi să creăm noi perspective în privinţa cooperării cu Rusia şi cu alte state ale fostei Uniuni Sovietice.

Cred că aceasta este motivaţia recentei întâlniri bilaterale de la Bucureşti la care a participat şi ministrul de Externe al Rusiei, Igor Ivanov46. Consolidarea relaţiilor între Federaţia Rusă şi România va fi confirmată cu ocazia vizitei pe care preşedintele nostru, Ion Iliescu, o va face la începutul lunii iulie 2003 la Moscova şi, de asemenea, cu ocazia semnării Tratatului politic de bază între România şi Federaţia Rusă.

Reporter: De ce beneficii va dispune România ca urmare a sprijinului acordat Statelor Unite în războiul din Irak?

Adrian Năstase: România consideră că este esenţial pentru Naţiunile Unite şi pentru Consiliul de Securitate să-şi reconfirme eficienţa şi credibilitatea, care au fost afectate înainte de începerea operaţiunilor militare din Irak. Este esenţial pentru Naţiunile Unite să se implice în reconstrucţia economică şi instituţională a Irakului după război.

România salută adoptarea rezoluţiei care ridică sancţiunile împotriva Irakului şi apreciază că votul în favoarea acestei rezoluţii reflectă dorinţa comunităţii internaţionale de a acorda un rol important Naţiunilor Unite în procesul de asistenţă umanitară, de reconstrucţie a Irakului şi de creare a instituţiilor reprezentative ale administraţiei centrale şi locale în această ţară.

Documentul reprezintă o bază pentru focalizarea eforturilor întregii comunităţi internaţionale în vederea adoptării de măsuri concrete care să contribuie la îmbunătăţirea situaţiei umanitare în Irak. Prevederile Rezoluţiei 1483 vor fi premise favorabile pentru a da un nou impuls economiei irakiene şi pentru a stabili o administraţie democratică în serviciul poporului irakian.

46

Igor Ivanov – ministru de Externe al Federaţiei Ruse (11 septembrie 1998–9 martie 2004).

160

Suntem pregătiţi să participăm la restabilirea încrederii şi securităţii în regiune şi la dezvoltarea economiei irakiene, în beneficiul irakienilor şi al comunităţii internaţionale. Cred că principalul beneficiu pe care îl avem ca urmare a sprijinului acordat Statelor Unite în timpul războiului este că am reuşit să ne aducem contribuţia la construcţia unui climat mai stabil şi mai sigur în zonă şi la consolidarea procesului de pace.

Reporter: România s-a confruntat cu anumite probleme ca urmare a trecerii de la economia socialistă la o economie de piaţă. Aţi putea menţiona unele dintre aceste probleme, cât şi strategia dv. vizând soluţionarea lor?

Adrian Năstase: În ultimii trei ani, România a repurtat câteva succese importante, printre care aş menţiona creşterea economică cu 5% pe an. Dar la fel ca şi alte ţări care au trecut prin perioade de tranziţie, trebuie să facem faţă unor probleme inerente, precum rata şomajului, accelerarea procesului de privatizare, deficitul bugetar, inflaţia, implementarea de noi tehnologii. Ne dăm silinţa să găsim modalităţi de a le rezolva cu resursele limitate pe care le avem. Problemele noastre apar din faptul că încheierea negocierilor cu Uniunea Europeană până la sfârşitul lunii octombrie 2004 este o prioritate majoră a României şi de asemenea, din necesitatea încheierii acordului stand-by cu Fondul Monetar Internaţional.

Creăm acum cadrul legal necesar soluţionării acestor dificultăţi. Am configurat un plan strategic, care reprezintă bazele aderării noastre la Uniunea Europeană. Aceasta cred că este dovada cea mai bună a angajamentului nostru privitor la o dezvoltare stabilă.

Reporter: Având o economie de piaţă liberă, aşteptaţi investiţii de la ţările arabe, inclusiv din partea Kuwaitului. Ce eforturi se întreprind în această direcţie?

Adrian Năstase: Ultima vizită a ministrului Industriei şi Resurselor în România în martie 2003 a fost un real succes pentru ambele părţi şi sper că o altă vizită a Domniei Sale în ţara noastră va aduce, de asemenea, beneficii ambelor state. Încurajăm dezvoltarea dialogului politic ca un pas înainte spre cooperarea economică şi comercială. Schimburile bilaterale cu ţările arabe au cunoscut în ultimii doi ani un important avânt. Multe din firmele româneşti operează în Kuwait, cum ar fi Petrotub, Republica, Petrodesign, Dacia Group Renault, înregistrând aici mari succese. România aşteaptă investitori din Kuwait, potenţialul pieţei noastre şi resursele umane răspunzând vastei dv. experienţe în domeniul afacerilor internaţionale.

Reporter: Cum vedeţi performanţa economică a României faţă de cea a altor ţări est-europene?

Adrian Năstase: Economia României a avut mult de suferit datorită regimului comunist, unul din cele mai opresive din Europa, care, într-adevăr, a provocat o întârziere în dezvoltarea normală a ţării noastre. În ultima decadă, guvernele României au încercat să scurteze cât mai mult posibil perioada de tranziţie, cu costuri sociale scăzute şi cu cât mai puţine consecinţe asupra standardelor de viaţă.

Dezideratul major al relansării economice, care să ne permită reducerea decalajelor faţă de celelalte ţări candidate, ne-a determinat să acordăm o atenţie sporită planului de restructurare propus de Uniunea Europeană – „Strategia naţională de dezvoltare economică a României pe termen mediu“ – în cadrul pregătirii Programului de guvernare pe perioada 2001–2004. Aceste măsuri vor permite economiei noastre să ajungă la acelaşi nivel cu cel al celorlalte ţări candidate. Am făcut importante progrese 161

în domeniul atragerii de investiţii străine, în asigurarea unui mediu de afaceri stabil şi a unui cadru legal şi chiar dacă mulţi oameni încă mai consideră că reforma în România stagnează, realitatea va dovedi că suntem pe drumul cel bun.

Reporter: România are relaţii diplomatice cu Israelul şi are relaţii bune cu palestinienii. Ce rol va juca România în promovarea păcii în Orientul Mijlociu şi în relansarea foii de parcurs pentru această regiune?

Adrian Năstase: În toate întâlnirile internaţionale, am reafirmat angajamentul nostru ferm de sprijinire a dezvoltării democratice şi a procesului de pace în zonă.

Luând în considerare ultimele evoluţii din Orientul Mijlociu, a devenit mai mult decât evident că pacea şi dezvoltarea nu pot fi realizate decât prin mijloace paşnice şi prin respectarea dreptului internaţional, vizând satisfacerea într-o manieră echilibrată a intereselor comune ale tuturor popoarelor din regiune. În această privinţă, salutăm rezultatele recentelor întâlniri de la Sharm el-Sheik şi Aqaba.

Ne exprimăm întregul sprijin pentru crearea unui stat palestinian, care să convieţuiască în pace alături de statul israelian, de care suntem legaţi prin legături tradiţionale. În acelaşi timp, pledăm pentru dreptul cetăţenilor israelieni de a se bucura de pace şi securitate în propria lor ţară. România este gata să susţină toate acele măsuri care vor contribui în mod semnificativ la reducerea discrepanţelor în domeniul economic şi social şi este pregătită să participe la reformarea şi construcţia instituţiilor palestiniene, inclusiv în domenii precum economia de piaţă şi societatea civilă, un demers menit să asigure pacea în Orientul Mijlociu.

Am putea prelua, în concordanţă cu recomandările Uniunii Europene, proiecte privitoare la construcţiile civile, forţa de muncă românească în acest domeniu bucurându-se de mare apreciere în regiune. De asemenea, organizaţiile neguvernamentale româneşti ar putea furniza părţii palestiniene experţi care să formeze personalul care se va ocupa de construcţia cadrului instituţional şi a societăţii civile. În acelaşi timp, suntem pregătiţi să iniţiem o colaborare în privinţa proiectelor academice şi să venim cu noi idei în timpul dezbaterilor privitoare la întărirea cadrului legal în noul stat palestinian. Menţinerea unui dialog constructiv, atât cu israelienii, cât şi cu palestinienii, este un obiectiv politic esenţial pentru România în regiunea Orientului Mijlociu.

(Javaid Ahmad)

162

„Poţi să începi o vânătoare de vrăjitoare sau poţi să abordezi rădăcinile adânci ale corupţiei“ Interviu acordat în cadrul emisiunii televizate „Breakfast with Frost“, BBC News Londra, 13 iulie 2003

Reporter: Dintre toate ţările blocului estic care au înlăturat regimurile comuniste în 1989, România a depus cele mai mari eforturi pentru a se integra în clubul ţărilor vestice capitaliste. Acum lucrurile par să se fi îndreptat în ceea ce o priveşte. România speră să adere la Uniunea Europeană în 2007 şi are o relaţie foarte bună cu Statele Unite, face parte din „Noua Europă“, cum spun americanii. Dl prim-ministru Adrian Năstase se află la Londra în acest weekend, dânsul participă la reuniunea liderilor partidelor de centru-stânga, iar în acest moment se află cu noi în studio. Domnule prim-ministru, vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţa dumneavoastră aici. Sunteţi de acord cu termenul „Noua Europă“?

Adrian Năstase: Cred că acest concept a fost important numai în timpul războiului din Irak. De fapt, noi acum discutăm despre reunificarea Europei şi trebuie să accentuăm mai mult efectul şi importanţa procesului de lărgire la care România doreşte să fie parte: faptul că zece noi membri, foste ţări comuniste, vor adera în curând la Uniunea Europeană, că România şi Bulgaria vor adera în 2007, vor conduce la crearea unei Europe unite pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial.

Aş dori să vorbesc mai degrabă despre Europa unită. Acest concept de noua Europă a dorit să ridice o problemă morală în timpul conflictului din Irak.

Reporter: Dar a creat un conflict cu Franţa şi Germania, iar preşedintele Chirac a transmis o ameninţare, cu greu voalată, că orice aţi întreprinde veţi plăti pentru susţinerea Statelor Unite în problema irakiană şi că „nu puteaţi alege o cale mai bună pentru a vă diminua şansele de aderare la Uniunea Europeană“.

Adrian Năstase: Nu cred că se va întâmpla acest lucru. Nu a fost decât un moment când Franţa, din diverse motive, a avut o altă abordare asupra crizei irakiene.

Aşa cum am subliniat la acel moment, Franţa a avut o problemă nu cu România sau cu alte ţări din estul Europei, ci a avut o problemă cu Statele Unite. Dar, acum, se pare că situaţia s-a îmbunătăţit şi sunt sigur că se vor stabili relaţiile care vor da forţă familiei transatlantice. Această legătură euroatlantică este esenţială pentru crearea unei politici de apărare şi de securitate comună. Este importantă de asemenea existenţa unui pilon european puternic. Acum, să discutăm despre identitatea Uniunii Europene. Este o dezbatere esenţială, dar ceea ce va conta în final este realizarea unei punţi între Europa şi America, pentru construcţia unei politici de securitate comună.

Reporter: De ce aţi susţinut cu atâta hotărâre Statele Unite în criza irakiană? Să fie oare pentru că Ceauşescu şi Saddam Hussein au fost prieteni, aliaţi, chiar „suflete pereche“?

Adrian Năstase: Poate că regimul însuşi al lui Saddam Hussein a fost pentru români cel mai important factor care a contribuit la emiterea unei judecăţi de valoare privitoare la sprijinirea intervenţiei acolo. Poate că am înţeles mai bine ceea ce a spus

163

dr. Rice47 aici la Londra, anume că folosirea forţei în sprijinul dobândirii libertăţii poate fi binevenită.

Sigur, nu doresc să susţin ideea că trebuie să se facă uz de forţă pentru înlăturarea unui regim, dar doresc să explic de ce românii, datorită propriei lor experienţe, datorită drumului anevoios către democraţie, au înţeles mai bine decât alţii că trebuie să ne aducem contribuţia la îmbunătăţirea situaţiei irakienilor, Parlamentul român aprobând trimiterea a cinci sute de militari în Irak. De asemenea, noi contribuim, prin intermediul experienţei noastre, acumulate în perioada de tranziţie, la procesul care are loc în Irak. De altfel, reprezentantul României se află acum în Irak, în calitate de trimis special şi este însărcinat cu coordonarea Ministerului Afacerilor Externe irakian. Încercăm să contribuim cu experienţa noastră într-o măsură cât mai mare. Aveţi dreptate, poate că românii au înţeles mai bine ce se întâmpla în Irak.

Reporter: Doar o singură întrebare. Uniunea Europeană a avertizat România în privinţa reformelor, a schimbărilor fundamentale necesare în sistemul economic, juridic şi administrativ. S-a vorbit despre corupţia existentă în ţara dumneavoastră, care a înflorit de fapt sub regimul comunist, aţi fost chiar dumneavoastră numit „Năstase şase case“, v-au adus acuzaţii că aţi avea un venit mai mare decât salariul oficial. Cum veţi elimina corupţia din viaţa publică. Presupun că nu sunteţi adeptul executării celor vinovaţi. A fost o glumă afirmaţia cu execuţiile, nu-i aşa?

Adrian Năstase: Desigur că a fost o glumă. Dar corupţia a făcut parte din perioada de tranziţie, din procesul de tranziţie şi în opinia mea fie începi o vânătoare de vrăjitoare şi atunci foloseşti această glumă cu execuţiile pe stadioane, ori abordezi rădăcinile adânci ale corupţiei.

După părerea mea aceasta este exact ceea ce s-a făcut în România, a fost necesară o consolidare a statutului proprietăţii şi noi am restituit la 95% din populaţie pământurile, casele, proprietăţile în general. Trebuia abordată problema privatizărilor, 93% din marile întreprinderi au fost privatizate, trebuia de asemenea abordată problema birocraţiei, a relaţiei dintre stat şi cetăţeni prin proceduri transparente. Şi toate achiziţiile publice au loc acum într-un mod transparent. Cei care au susţinut că am şase case au vrut probabil să afirme că până la cincizeci şi trei de ani am deţinut diverse apartamente şi m-am mutat dintr-unul în altul. Acest lucru a fost clarificat, dar desigur în dezbaterile politice se mai fac şi astfel de glume.

Discutând serios aceste lucruri, este foarte important să clarificăm aceste probleme. Când am cerut votul de încredere al Parlamentului asupra Legii Anticorupţie am trimis un mesaj clar că dorim să combatem corupţia.

Reporter: Vă mulţumim foarte mult că aţi acceptat invitaţia noastră. Vă dorim toate cele bune. Domnule Adrian Năstase, vă mulţumim.

47

Condoleezza Rice – consilier prezidenţial pe probleme de securitate naţională a SUA (2001– 2005).

164

„Am creat în ultimii ani un guvern cu o structură modernă“

Interviu acordat cotidianului austriac „Die Presse“ Salzburg, 31 iulie 2003

Reporter: Pe de-o parte, în timpul crizei irakiene, România a dus o politică proamericană clară, iar pe de altă parte, România doreşte să devină membră a Uniunii Europene?

Adrian Năstase: Nu aş spune că o ţară care abordează problema conflictului irakian poate fi considerată ca ducând o politică proamericană sau antiamericană. A fost mai mult o evaluare a valorilor, a experienţelor, a viziunii, o abordare naţionalistă în unele cazuri. Poate că în România am avut mai puţine probleme decât în alte ţări în acceptarea unui anumit tip de abordare a conflictului irakian, deoarece am trăit noi înşine în dictatură până în 1989 şi ne-a fost clar că era în discuţie, până la urmă, regimul lui Saddam Hussein. Înţelegem cu toţii că sistemul irakian a fost un fel de cutie neagră unde s-au petrecut multe lucruri, inclusiv diferite tipuri de potenţiale activităţi teroriste. De aceea, nu aş spune că a fost o atitudine antieuropeană sau proamericană.

Reporter: Dacă priviţi aderarea României la Uniunea Europeană, ce a realizat această ţară şi ce trebuie să mai realizeze pentru a deveni membră a Uniunii?

Adrian Năstase: În România a trebuit să înfăptuim mai multe reforme în acelaşi timp. A trebuit să luăm în considerare indicatorii macroeconomici, care acum sunt stabili. Am avut legături excelente cu FMI şi am înregistrat o creştere economică de aproape 5% în ultimii ani. Rata inflaţiei a scăzut. În acelaşi timp, a trebuit să abordăm procesul de modernizare a structurilor statului, a instituţiilor, a legilor. Toate acestea s-au realizat într-un mod dinamic.

Am creat în ultimii ani un guvern cu o structură modernă, am descentralizat administraţia, instituind un cadru excelent pentru mediul de afaceri. Am introdus o nouă procedură în administraţie – înţelegerea tacită – care este un semnal clar pentru investitorii străini, dar şi pentru cetăţenii români că, dacă nu s-a acordat aprobarea potrivit legii într-o anumită perioadă de timp, la sfârşitul acestei perioade de timp, răspunsul este unul afirmativ. Se consideră că aprobarea a fost întărită. Această procedură va reprezenta o formă de constrângere a funcţionarilor publici pentru a-şi face datoria şi a-şi asuma responsabilitatea atunci când răspund afirmativ sau negativ unor cereri.

Am abordat într-un mod foarte serios problema statutului proprietăţii, mai mult de 93% din suprafaţa agricolă fiind restituită foştilor proprietari. În aceeaşi situaţie sunt şi proprietarii de suprafeţe forestiere şi am făcut progrese în restituirea caselor. În privinţa procesului de privatizare, s-au realizat privatizări în proporţie de 93%, de către agenţia noastră specială de privatizare, iar privatizările rămase depind acum de Ministerul Industriilor, privatizările din sectorul energetic, din domeniul utilităţilor vor continua. În aceeaşi situaţie se află şi turismul, unde majoritatea societăţilor au fost privatizate. În jur de 65% din PIB este asigurat de sectorul privat.

România este deja membră a Uniunii Europene, dacă se ia în considerare potenţialul său. Comerţul bilateral cu Austria este un bun indicator în această privinţă.

Anul trecut s-a atins prima dată cifra de un miliard de euro, ceea ce înseamnă cu 20% 165

mai mult faţă de anul precedent. În ceea ce priveşte numărul de turişti care vin din Austria în România, cifrele vorbesc de la sine. Pot continua cu o mulţime de elemente care sunt dovezi clare că România se află pe drumul cel bun.

Avem probleme cu formarea de funcţionari publici profesionişti. În consecinţă, reforma administraţiei trebuie să continue şi aceasta este ceea ce facem acum, ne concentrăm mult pe rezolvarea acestei probleme. Alt segment al reformei este reforma sectorului juridic, unde am colaborat cu Comisia Europeană. Avem un expert din Franţa care va colabora cu noi în domeniul reformei din judiciar. Trebuie, de asemenea, să facem rost de echipamente în domeniul structurilor şi mecanismelor economiei de piaţă, a competiţiei, a cauzelor falimentului. Sunt multe lucruri de realizat sau de îmbunătăţit.

Reporter: Mulţi, în Europa şi în Austria, când se gândesc la România au în minte stigmatele legate de crimă organizată, corupţie, imigraţia ilegală. Ce le-aţi spune acestor oameni?

Adrian Năstase: Ar trebui să încerce să înveţe mai mult despre România.

Este o ţară foarte complexă, cu o mulţime de probleme care vin din trecut, dar cu un potenţial uriaş. Sunt încă multe lucruri de realizat. Să abordăm pe rând problemele. Cu privire la relaţiile dintre România şi Austria, am colaborat intens pentru a elimina vizele şi, din 2001, românii pot călători în spaţiul Schengen, ca şi ceilalţi cetăţeni din ţările central-europene. Avem un ofiţer de legătură aici, în Viena, care se ocupă cu problemele legate de imigraţia ilegală şi traficul cu fiinţe umane. În consecinţă, dacă există vreo plângere sperăm să vă adresaţi întotdeauna acestui ofiţer de legătură.

Sunt bucuros că am avut întrevederi de mai multe ori cu domnul Wolfgang Schüssel48, cancelarul Austriei. Nu au fost plângeri la nivel oficial. Sunt probleme?

Vor fi rezolvate de instituţiile noastre, activităţile ilegale şi infracţionalitatea sunt legate de Balcanii de Vest. În România, are sediul Iniţiativa de Cooperare Sud-Est Europeană, referitoare la lupta împotriva infracţionalităţii, instituţie care a desfăşurat activităţi de succes. De aceea, colaborarea cu ministerele, cu poliţia din Austria şi Germania, sprijinul acordat instituţiilor noastre va conduce la rezolvarea graduală a problemelor. În privinţa corupţiei, guvernul român a cerut Parlamentului un vot de încredere referitor la Legea anticorupţie, care este de succes, dat fiind că introduce o mai mare transparenţă în achiziţiile publice, expunerea publică a situaţiei marilor datornici şi alte măsuri care au fost în mod clar adoptate. Bineînţeles, această problemă este legată de spiritul tranziţiei, de procesul de privatizare. Sperăm ca prin abordarea cauzelor structurale ale corupţiei şi prin finalizarea procesului de tranziţie se vor elimina cauzele majore ale corupţiei. Am creat, de asemenea, un Parchet Naţional Anticorupţie, care a rezolvat cu succes multe cazuri.

Reporter: Privind la una dintre ţările dumneavoastră vecine, anume Moldova, cum s-ar putea rezolva problema provinciei Transnistria? Trebuie să trimită Uniunea Europeană o forţă de menţinere a păcii acolo, care este opinia dumneavoastră?

Adrian Năstase: Problema aceasta face parte din moştenirea trecutului. În calitate de ministru al Afacerilor Externe am fost implicat într-un proces multilateral 48

Wolfgang Schüssel – cancelar federal al Austriei (4 februarie 2000–11 ianuarie 2007).

166

de negocieri la începutul anilor ’90. De atunci, din păcate, Transnistria şi-a consolidat poziţia de insulă, de cutie neagră pentru toate forţele conservatoare care au venit de pe tot cuprinsul Uniunii Sovietice.

Din nefericire, Republica Moldova nu s-a putut apăra împotriva forţelor de origine neclară, venind din diverse regiuni. Acum, cred că şansele de rezolvare a situaţiei sunt mai mari, s-au trimis înapoi o parte din muniţii şi din echipamentele militare şi s-au purtat discuţii dacă această forţă de menţinere a păcii trebuie adusă înainte sau după o înţelegere politică. Dacă ea va fi trimisă, se va stabili ce procente vor avea efectivele europene şi cele ruseşti, cât de mari vor fi aceste efective, mai mult de o mie de oameni, mai puţin de o mie, alături de cei cinci sute de ruşi prezenţi acolo, vor fi aceste efective staţionate pe ambele maluri ale Nistrului, eu cred că numai în Transnistria, deoarece nu văd de ce ar fi staţionate şi pe celălalt mal al Nistrului. Mai sunt multe alte discuţii de purtat, care încă se derulează, sunt convins că există bunăvoinţă din partea Uniunii Europene şi rezultatul va fi pozitiv.

Reporter: Ce credeţi despre faptul că românii au încă sentimente speciale vizavi de Moldova?

Adrian Nastase: În România sunt multe resentimente, frustrări legate de Republica Moldova, trebuie înţeleasă această problemă deoarece ea vine din trecut.

România a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Republicii Moldova. Nu dorim să luăm în calcul altă atitudine decât respectarea deciziei populaţiei din Republica Moldova. Dar sunt convins că trebuie să privim spre viitor, deoarece suntem interesaţi ca Republica Moldova să aibă un viitor european. În consecinţă, suntem pentru sprijinirea iniţiativelor care ar putea aduce Republica Moldova mai aproape de valorile şi cultura europeană.

Vă mulţumesc.

167

„Este important să avem susţinere din partea populaţiei“

Interviu acordat Canalului public de televiziune al Senatului francez Paris, 8 septembrie 2003

Reporter: Cu noi, în această săptămână, la „Europeanul săptămânii“, este domnul Adrian Năstase, prim-ministru al României, şef al guvernului din anul 2000, şi care, bineînţeles acţionează pentru intrarea acestei Românii în Uniunea Europeană în 2007. Anul 2007 este o dată promisă de cei „15“, dar nu întru totul sigură.

Adrian Năstase: Acest lucru depinde de noi, deşi, la nivel european, concluzia este clară deja de la reuniunea de la Copenhaga, dar şi de la decizia luată de Consiliul European de la Salonic, o decizie foarte clară privind anul 2007 pentru intrarea României în UE. Există, însă, şi momente intermediare care sunt la fel de importante: de exemplu, finalizarea capitolelor de negociere. Este important, de asemenea, să continuăm realizarea reformelor interne, să asigurăm macrostabilitatea economică. Este la fel de important să avem susţinere din partea populaţiei, aşa cum este important să avem şi sprijinul unor prieteni ca Franţa.

Reporter: Vorbeaţi de dezvoltarea economică, necesară pentru aderare.

Dar economia subterană reprezintă încă 40% din PIB-ul dumneavoastră, investiţiile străine sunt încă prea reduse, cele mai mici din Europa – 8 miliarde de euro, din care 1,5 miliarde din Franţa –, salariile sunt încă prea mici. Cum speraţi să câştigaţi această bătălie economică?

Adrian Năstase: Nu am intenţia să insist asupra cifrelor, pe care le-aţi dat.

Eu am o mică diferenţă de abordare în acest sens. Economia subterană este, evident, o realitate în cadrul economiilor în tranziţie, dar există şi evoluţii foarte importante şi, dacă tot aţi menţionat exemplul Franţei pentru investiţiile străine, de fapt, totalul investiţiilor străine, dacă ţinem cont şi de reinvestirea profiturilor şi de contribuţiile interne ale societăţilor, ajungem la aproape 15 miliarde. Dar nu acest lucru este important.

Este clar că trebuie să mai facem mult pentru a încuraja investiţiile. Aş dori să vă dau şi un alt exemplu: pentru prima dată, anul trecut, schimburile comerciale între Franţa şi România au depăşit 2 miliarde de euro. În acest an, ele vor atinge 2,5 miliarde de euro. Deci, există o dinamică economică extraordinară. România, pentru a treia oară succesiv, va avea în acest an o creştere economică de aproximativ 5%. Este, deci, vorba şi de o dinamică internă: sunt evoluţii importante în ceea ce priveşte procesul de reducere a inflaţiei – deficitul bugetar este de mai puţin de 3%, cam 2,6%.

Iată, prin urmare, elemente importante în ceea ce priveşte aspectele economice, iar acum considerăm că după finalizarea tuturor privatizărilor ne putem concentra mai bine pe investiţiile străine directe.

Reporter: Dumneavoastră, ca tânăr prim-ministru, aţi ştiut să daţi o imagine foarte dinamică, diferită, în privinţa României. Doriţi să creaţi un Forum franco-român al personalităţilor prezidat de către Ilie Năstase, campionul român de tenis, care nu vă este rudă, nu-i aşa?

168

Adrian Năstase: Nu, este interesant, chiar spuneam mai devreme la o scurtă conferinţă de presă organizată de domnul prim-ministru Raffarin49 cu domnul senator Revol50, că cei doi preşedinţi ai acestui Forum fiind Ilie Năsatase şi senatorul Revol, presa română de mâine va publica titluri clare: „Dublul Năstase la Paris“. De fapt, nu am reuşit să găsim vreo legătură de rudenie între noi, dar, în orice caz, suntem foarte buni prieteni şi cred că acest lucru este important. Ilie participă în acest proiect, el are o imagine foarte bună de prieten al Franţei, o persoană foarte respectată pentru ceea ce a făcut în viaţa sa profesională. El este şi puţin extravagant, ceea ce poate contribui la o imagine a acestui Forum, care trebuie să fie mai dinamică şi este ceea ce încercăm să facem în lunile viitoare.

Reporter: Imaginea României este prea mult legată de probleme de delicvenţă în Franţa, unde mass-media insistă excesiv asupra aspectelor negative ale României, nu-i aşa?

Adrian Năstase: Sunt aproximativ 4 milioane de români care părăsesc România în fiecare an, iar cea mai mare parte revin în ţară. Franţa este o destinaţie simbolică datorită şi unei culturi comune. Deci, românii se simt foarte bine aici, în Franţa. Pe de altă parte, noi încercăm să explicăm de fiecare dată că există şi puncte de frontieră, ne-am asumat o răspundere, am luat măsuri pentru a-i sancţiona pe cei care nu respectă legile şi aranjamentele bilaterale. Cu Franţa am semnat deja un acord pentru minorii în dificultate care se află în Franţa, avem deja un ofiţer de poliţie român aici, la ambasada noastră şi, de la 1 septembrie, şi un ofiţer de poliţie francez la Ambasada Franţei în România.

Suntem, deci, într-un proces de eliminare a acestui gen de imagine deformată a unei Românii care a reuşit să se schimbe mult în ultimii ani.

Reporter: Comisia Europeană a precizat că sunt urgent necesare, pentru intrarea în Uniunea Europeană, progrese în domeniul combaterii corupţiei şi al independenţei Justiţiei. Aceasta este o temă care vi se pune des în vedere. Se pare că şi ambasadorii Uniunii Europene şi al SUA în România fac în acest sens presiuni intense.

Adrian Năstase: Corupţia este o realitate a tuturor ţărilor în tranziţie. Este inevitabil, pentru că, de fapt, s-a desfiinţat proprietatea statului, care a fost luată de unii particulari, în cadrul unei proceduri care, poate, este criticabilă. Acum, suntem la 13 ani de la acest gen de experienţă. Ceea ce se poate face în România, ca şi în celelalte ţări, este eliminarea în primul rând a cauzelor profunde ale acestei corupţii, finalizând cât mai rapid procesul de privatizare – iar noi am făcut acest lucru, în ceea ce priveşte industria, într-o proporţie de 93% – şi restituind bunurile, terenurile agricole, redate foştilor proprietari într-o proporţie de 90–95%. În aceste condiţii, la care adăugăm şi faptul că toate achiziţiile sunt făcute acum de instituţiile statului, prin licitaţii pe internet, evident corupţia scade. Suntem pe cale de a schimba mult sistemul administrativ; reforma administraţiei este importantă şi preocupantă.

49

Jean-Pierre Raffarin – prim-ministru al Franţei (6 mai 2002–31 mai 2005).

Henri Revol – om politic francez, senator între anii 1989 şi 2008, ultima dată membru al grupului UMP.

50

169

Am introdus ceea ce se numeşte procedura tacită pentru cererea de aprobare: dacă răspunsul nu este dat într-o perioadă de, să spunem 30 de zile, răspunsul este considerat pozitiv.

Toate aceste aspecte, diminuează în realitate cauzele corupţiei şi eu cred că este ceva normal pentru economiile în tranziţie.

Reporter: Alt subiect. Bineînţeles, tensiunile internaţionale. În 2002 aţi aderat la NATO şi sunteţi prezenţi în Irak cu un număr de 700 de militari în cadrul coaliţiei. În prezent, cum vedeţi complicarea situaţiei din această ţară? Aţi fost afectaţi de cuvintele puţin cam dure ale preşedintelui Chirac în privinţa dumneavoastră?

Problema aceasta este reglată acum?

Adrian Năstase: Acesta n-a fost decât un accident de parcurs. După părerea mea s-a încercat să se prezinte exagerat acel moment. În ce mă priveşte, consider declaraţiile respective – şi cred că şi preşedintele Republicii le consideră la fel – ca neavând importanţă pentru tot ce reprezintă legăturile de prietenie, tradiţiile francoromâne. De altfel, compatrioţii mei sunt foarte recunoscători Franţei pentru sprijinul primit din partea acestei ţări pentru formarea statului român modern, ca şi pentru sprijinul în procesul nostru de integrare europeană.

Aş spune, deci, că suntem într-o fază în care lucrăm pe bază de proiecte concrete, nu pe baza unor cuvinte, şi este important să trecem la punerea în aplicare a unor proiecte foarte concrete. Astăzi am lansat, împreună cu domnul ministru Raffarin, Forumul personalităţilor pe care l-aţi menţionat, dar mai există un proiect foarte important, Forumul cooperării descentralizate care are loc acum, unde sute de aleşi locali şi reprezentanţi ai administraţiei locale din Franţa şi din România se întâlnesc pentru a realiza o cooperare nu numai la nivelul guvernului, ci şi pentru a se crea un sistem de legături la nivelul lor.

Reporter: Şi în privinţa situaţiei complicate din Irak, doar în câteva cuvinte, George Bush caută o ieşire, unde este această ieşire?

Adrian Năstase: Într-o înţelegere, într-un compromis între Europa şi SUA, precum şi într-un text care va fi adoptat de Consiliul de Securitate. Este clar că au fost două faze, precum şi două obiective diferite: răsturnarea lui Saddam Hussein, a regimului său, ceea ce a fost făcut, iar perioada de după Saddam necesită o altă strategie, formule mai complexe. Cred că americanii şi europenii au înţeles foarte bine că este o nouă fază, care necesită o responsabilitate comună, un efort comun.

Reporter: Domnule Adrian Năstase vă mulţumesc, vreau să sper că toţi românii vorbesc limba franceză la fel de bine ca dumneavoastră. Aţi învăţat-o la Sorbona, nu-i aşa?

Adrian Năstase: Nu, la Sorbona am predat cursuri, franceza am învăţat-o în România, ca marea majoritate a compatrioţilor mei.

Reporter: Vă mulţumesc încă o dată pentru că aţi acceptat să fiţi invitatul nostru.

170

„Noul model Dacia-Renault va fi o maşină de mare succes“

Interviu acordat postului „Radio France International“ Paris, 8 septembrie 2003

Reporter: Domnule prim-ministru, relaţiile politice dintre România şi Franţa au cunoscut momente de tensiune, mai ales în contextul crizei irakiene. Credeţi că întâlnirea actuală, consacrată descentralizării, va reuşi să redinamizeze aceste relaţii sau există riscul ca neîncrederea să afecteze şi nivelul acestor legături directe asociative între cele două ţări?

Adrian Năstase: Eu credeam că nu o să-mi mai puneţi această întrebare.

Aveam impresia că răspunsul a fost deja dat cu ocazia unor întâlniri anterioare între mine şi premierul Raffarin. Aveam impresia că, după întâlnirea de la Salonic, pe care domnul preşedinte Iliescu şi cu mine am avut-o cu preşedintele Chirac, răspunsul era deja foarte clar. A fost un incident de parcurs pe care, în mod evident, l-am depăşit.

Sunt astăzi la Paris pentru lucruri importante, sunt astăzi la Paris pentru o nouă discuţie cu premierul Raffarin, pentru a consolida parteneriatul special dintre România şi Franţa, pentru a lansa un proiect, de fapt două proiecte majore: un Forum de personalităţi din România şi din Franţa care vor crea această sudură mai puternică între elitele intelectuale din România şi din Franţa, cu impact asupra opiniei publice, sperăm. Şi, de asemenea, un Forum al cooperării descentralizate, care se va desfăşura astăzi şi mâine şi care pune în legătură structurile aleşilor locali din România şi din Franţa. O legătură care să se situeze nu la nivel central, ci la nivel local, între aleşii locali din ţările noastre. Deci, am trecut deja de acea fază cu mici dificultăţi şi lucrăm deja pe proiecte foarte concrete.

Reporter: Cooperarea descentralizată are nevoie de un suport legal şi financiar. Reforma administraţiei locale în România a oferit în parte acest suport, dar multe structuri locale continuă să denunţe influenţa prea mare a statului în finanţele publice locale. Cum aveţi intenţia să continuaţi această reformă? Consideraţi prioritatea numărul unu redefinirea organizării administraţiei teritoriale a tării?

Adrian Năstase: Mi-aţi pus mai multe întrebări. O să încerc să tratez pe rând aceste probleme pe care mi le-aţi pus. Noi am început un proces de descentralizare în urmă cu trei ani şi el trebuie să continue. Am transferat deja la nivel local numeroase proiecte.

Spre exemplu, protecţia copiilor în dificultate. De asemenea, am transferat probleme legate de învăţământ. Am transferat probleme legate de sănătate, problema spitalelor. Păstrăm doar câteva spitale de interes naţional şi restul sunt spitale în administrare locală; în acest fel, numărul de paturi va fi decis la nivelul comunităţii locale, la nivelul judeţului, la nivelul oraşelor şi ei vor decide în definitiv cât trebuie să aibă salariul un medic, de câţi medici este nevoie, câţi bolnavi sunt de aşteptat să fie într-o zonă sau alta. Deci, procesul de descentralizare este absolut necesar şi îl desfăşurăm. Şi în Franţa sunt dezbateri privind descentralizarea, sunt discuţii în legătură cu ceea ce este de făcut. Evident, la nivel european este un proces absolut normal de transfer 171

de competenţe către nivelul local. Suntem foarte hotărâţi să facem aceste lucruri. Nu ştiu dacă suntem întotdeauna pregătiţi, inclusiv la nivel local, pentru desfăşurarea mai rapidă a acestui proces. Noi am făcut un lucru care este spectaculos pentru România. După ce s-a realizat demilitarizarea Poliţiei, deci a Ministerului de Interne, am unit Ministerul de Interne cu Ministerul Administraţiei Publice într-un fel, pe model francez; avem acum posibilitatea de a urmări mai atent unele dintre tradiţiile şi, mai bine spus, reperele din Franţa în planul administraţiei centrale şi locale.

Vrem, de aceea, să mărim formele de înfrăţire care există. Sunt peste 2.000– 2.200 de forme de înfrăţire instituţională între România şi Franţa, sunt peste 400 de localităţi din Franţa şi România care sunt înfrăţite. Deci, există nu numai voinţa noastră la nivel central de a realiza – de a continua – acest proces, dar, în virtutea acestor noi realităţi din România, se realizează deja contacte transfrontaliere la nivel local; ele aduc mai rapid în ţară un anumit mod, o anumită filosofie a tratării problemelor locale.

Aţi vorbit despre reorganizarea administrativă. În acest moment, problema nu se poate pune, dat fiind faptul că avem un mecanism deja agreat cu UE, cu cele opt regiuni de dezvoltare. Cred însă că în viitor, aşa cum de altfel am şi lansat ideea în cadrul unora dintre discuţiile noastre politice, în următorii ani va trebui să ne gândim la cea mai eficientă modalitate de a aborda şi acest subiect. Inclusiv la nivel european, întrucât există diverse experimente, încercări, diferite formule. Eu cred că, în primul rând, colegii noştri de la nivel local trebuie să înveţe, să afle aceste lucruri, trebuie creată şi o bază de susţinere politică, pentru că există o anumită tentaţie conservatoare, de a păstra anumite realităţi, în măsura în care oamenii noştri din administraţia locală nu vor vedea ei înşişi cum funcţionează unele dintre realităţile administrative în alte ţări, inclusiv în Franţa.

Reporter: Cotidianul „Le Monde“ a publicat acum câteva zile, precedând vizita dumneavoastră, un articol despre fondurile europene acordate firmelor familiei ministrului Integrării, Hildegard Puwak. Credibilitatea României va fi afectată, credeţi?

Adrian Năstase: Din câte ştiu eu, nu ziarul „Le Monde“, ci domnul Mirel Bran, care este singurul ziarist de la „Le Monde“ capabil să scrie despre România. Să vedem ce se va întâmpla când Mirel Bran o să iasă la pensie, probabil că ziarul „Le Monde“ nu va mai putea să scrie niciun articol despre România!

Acest articol nu face decât să preia unele dintre elementele care ţin de începerea campaniei electorale în România. Sunt acuzaţii care vor trebui să fie cumva încheiate printr-un raport al Comisiei de audit de la UE, care a fost în România şi care va publica în curând acest raport, tocmai pentru că am dorit să încheiem acest lucru printr-un verdict independent. Sunt absolut convins că ei vor arăta că nu este vorba de un conflict de interese.

Reporter: Vă veţi întâlni cu reprezentanţi ai marilor firme franceze.

Dificultăţile cu care se confruntă firma Renault în România determină guvernul român să-şi modifice strategia faţă de investitorii francezi?

172

Adrian Năstase: Am să vă spun un secret. La prima oră, de dimineaţă, am fost la centrul modern, Tehnocentre, al lui Renault, unde am văzut macheta noii maşini care va fi lansată anul viitor în România. Este Dacia 90, un model care sperăm să fie un model de mare succes şi care va fi produs în România, în final în aproape 200.000 de exemplare pe an, la un preţ, repet, convenabil şi care va putea să fie şi exportat în Europa Centrală datorită preţului. Cred acest lucru.

Sigur că Renault şi industria de automobile au probleme peste tot. Noi însă am fost un partener important pentru Renault în România, sprijinindu-i cu unele lucruri. Au fost, de altfel, şi unele aspecte care au adus critici împotriva României la Comisia Europeană, dar este vorba de multe locuri de muncă, este vorba de un proiect în care firma Renault a investit destul de mulţi bani şi considerăm că este şi o co-responsabilitate a noastră de a sprijini mai departe acest proiect, inclusiv cel pe care l-am menţionat şi care înseamnă lansarea unui nou automobil anul viitor la Bucureşti.

Modelul, aşa cum l-am văzut de dimineaţă, prototipul pe care l-am văzut deja în testări, este remarcabil şi sunt convins că va avea foarte mult succes.

173

„O credibilitate şi mai mare prin mobilizarea eforturilor interne în vederea îmbunătăţirii mediului de afaceri“ Interviu acordat postului de radio „Radio România Actualităţi “ Paris, 8 septembrie 200351

Reporter: Vă rugăm să ne spuneţi care este latura economică a vizitei, dar şi cea politică.

Adrian Năstase: Astăzi am început cu o vizită foarte spectaculoasă la Centrul de Tehnologie al Renault, un orăşel al tehnologiei, un orăşel de automobile. Aproape 10 mii de oameni lucrează într-un spaţiu care ţine de science-fiction şi unde am văzut, într-o discreţie deplină, modernul prototip al maşinii care urmează să fie lansată anul viitor în România. Este, după 1990, o maşină cu totul deosebită, se produce în serie mică acum, este testată înainte de a începe activitatea propriu-zisă de asamblare, fixare şi de asimilare a unor componente la Piteşti.

A fost o plăcere, de altfel, să mă întâlnesc cu un număr destul de mare de ingineri şi muncitori români de le Piteşti, care sunt aici tocmai pentru a pregăti lansarea acestei noi serii de maşini Dacia−Renault. Este important că această maşină va fi produsă în aproximativ 200 de mii de exemplare, chiar sunt contracte de vânzare importante ale acestei maşini şi, în principal, ar trebui să fie destinată pieţei Europei Centrale.

Spuneam că am început cu această etapă. De asemenea, am avut întâlniri politice deosebite. Am avut o discuţie foarte bună, în cadru restrâns, tête-à-tête cu premierul Raffarin, apoi cu echipele care l-au însoţit şi am lansat împreună câteva proiecte majore, unele dintre ele fiind Forumul de politici, care pune împreună câteva sute de aleşi locali şi reprezentanţi ai administraţiilor din România şi Franţa. Există un mod de a stabili contacte nu doar la nivelul guvernelor, ci şi la nivel local. Sunt peste 400 de înfrăţiri între localităţile româneşti şi franceze, sunt vreo 200 şi ceva de mii de proiecte care funcţionează pe sistem descentralizat, pe diferite tipuri de sprijin bilateral româno-francez.

Am avut, deci, o discuţie deosebit de interesantă cu domnul Raffarin şi în ceea ce priveşte relaţiile economice bilaterale şi relaţiile politice bilaterale şi în ceea ce priveşte proiectele culturale. Se are în vedere ideea unui an special cultural în Franţa, care să încerce să repare unele din percepţiile negative care există aici privind România.

Am discutat despre şi am lansat împreună Forumul de personalităţi din Franţa şi din România, care să aibă, practic, acelaşi obiectiv, de a explica mai bine realităţile din România şi Franţa, de a le promova inclusiv pe plan cultural şi pe plan economic.

Am discutat mult despre situaţia europeană, despre evoluţiile europene, despre căutarea unei identităţi proprii la nivelul Uniunii Europene şi despre situaţia din Irak, despre discuţiile care au avut loc la Consiliul de Securitate, despre complicaţiile care există în momentul de faţă în Orientul Mijlociu. Am avut discuţii ca între parteneri, discuţii extrem de amicale.

51

Cu ocazia vizitei în Franţa (8−9 septembrie 2003), în timpul căreia a avut loc Forumul franco-român, precum şi Întâlnirile franco-române ale comunităţilor locale.

174

Mă întreba cineva dacă am discutat despre nemulţumirile exprimate la un moment dat de preşedintele Chirac. Am răspuns că neînţelegerile de parcurs au fost demult depăşite şi suntem într-o fază operaţională. Am dat ca exemplu cele două forumuri care se desfăşoară azi aici, dar sunt multe alte proiecte care se desfăşoară cu sprijin francez. De exemplu, reforma justiţiei în România, care se desfăşoară cu ajutorul domnului Pierre Truche, unul dintre cei mai respectaţi magistraţi din Franţa, care este consilierul meu în acest domeniu, ajutându-ne să dinamizăm cu adevărat elaborarea şi finalizarea unor legi importante în aceste momente.

De asemenea, în zona Uniunii Europene şi a integrării europene, un rol important îl are Corina Coman, un alt consilier al meu, dar care are şi cetăţenie franceză, care a lucrat foarte multă vreme în Franţa pe teme de integrare europeană şi care este, în momentul de faţă, una dintre persoanele cele mai active şi cele mai competente în pregătirea dosarelor noastre pentru Uniunea Europeană. Sunt numeroase fire cu Uniunea Europeană, care se consolidează la nivel politic. Vizita domnului preşedinte Ion Iliescu în luna noiembrie la Paris nu va face decât să confirme şi la nivel prezidenţial ceea ce se derulează în momentul de faţă la nivelul guvernelor. De altfel, declaraţiile domnului premier Raffarin de astăzi au arătat foarte clar natura deosebită a relaţiilor bilaterale. Nu o să mai insist asupra acestor aspecte, am să trec la o temă care mi se pare interesantă, şi anume cea a relaţiilor economice.

Este clar că am reuşit schimburi comerciale tot mai intense, depăşind anul trecut valoarea de 2 miliarde de euro. Investiţiile au crescut, accizele au crescut foarte mult. Sunt proiecte majore pe care vreau să le salut. Am menţionat proiectul Renault, care a însemnat o investiţie de 250 de milioane de euro şi care va însemna continuarea proiectului pentru realizarea unei maşini, a unui autoturism break în perioada următoare şi, de asemenea, a unei utilitare.

Din acest punct de vedere, mi se pare esenţial să vedem în ce măsură vor dânşii să realizăm o credibilitate şi mai mare prin mobilizarea eforturilor interne în vederea îmbunătăţirii mediului de afaceri.

Am avut o întâlnire la Asociaţia patronală franceză cu un număr destul de mare de oameni de afaceri din Franţa, care au venit pentru a afla ce se întâmplă în momentul de faţă în România, unii dintre cei prezenţi deja în România, pentru a saluta unele dintre soluţiile individuale pentru anumite proiecte pe care le susţinem. Am dat astăzi numeroase interviuri pentru posturile de televiziune din Franţa, pentru posturi de radio sau ziare, în ideea de a echilibra informaţiile care apar pe aici şi în care sunt prezentate tot felul de date, în general doar elementele negative, ceea ce evident că nu ajută deloc. Francezii de rând nu au timp să citească toate informaţiile despre România, se uită pe internet pentru a echilibra sursele de informaţii şi de aceea unele dintre informaţiile care apar aici prezintă doar aspecte negative, ceea ce aduce deficit de imagine, în condiţiile în care Parlamentul francez, sub presiunea opiniei publice din Franţa, va trebui, la un moment dat, să se pronunţe în legătură cu integrarea României în Uniunea Europeană.

Consider că trebuie să fim foarte atenţi în perspectiva anului 2007, să vedem care vor fi elementele de bază ale unei raportări pozitive în relaţia cu opinia publică din Franţa. De aceea, acţiunile pe care le vom iniţia la nivelul forumurilor pe care le-am amintit, la nivel politic, economic, trebuie să aibă în vedere şi relansarea acestei

175

realităţi dinamice din România în componentele sale pozitive şi negative, dar care să ofere o imagine mai echilibrată în Franţa.

Am avut contacte politice în zona opoziţiei din Franţa, cu reprezentanţii Partidului Socialist Francez, personalităţi importante în mişcarea socialistă franceză, oameni deosebiţi pe care îi preţuiesc şi sunt convins că vor veni în curând şi în România pentru a participa şi la dezbateri organizate de partidul nostru pe teme europene şi pe teme care ţin de economie.

M-am întâlnit cu primul secretar al Partidului Socialist Francez, domnul François Hollande şi cu secretarul cu relaţii internaţionale domnul Pierre Moscovici. A fost o întâlnire importantă şi în perspectiva contactelor pe care le vom avea în perioada următoare în vederea Congresului Internaţionalei Socialiste din Brazilia, dar vom mai organiza şi diverse seminarii, dezbateri în perioada care urmează.

O ultimă precizare: urmează ca peste o jumătate de oră sau cincisprezece minute să participăm la un dineu oferit de preşedintele Senatului, iar mâine va începe campania electorală în Franţa.

Ne vom deplasa în mai multe zone importante din Sudul Franţei pentru a vedea diferite evoluţii interesante în domeniile agriculturii, al sistemului de sănătate, precum şi unele aspecte care ţin de administraţia publică.

Reporter: Vă mulţumesc.

176

„Europa trebuie să decidă dacă doreşte să joace un rol-cheie pe scena internaţională“ Interviu acordat cotidianului „Le Figaro“ Paris, 9 septembrie 2003

Franţa.

O întrevedere cu prim-ministrul român în încheierea vizitei sale de două zile în Adrian Năstase: „Constituţia propusă de Giscard d'Estaing este un proiect bun“

Reporter: La 4 octombrie, Conferinţa Interguvernamentală îşi va începe dezbaterile pe marginea proiectului Constituţiei Europene, elaborat sub bagheta lui Valéry Giscard d’Estaing. Mai multe ţări din Europa Centrală, la îndemnul Spaniei şi Poloniei, au formulat o serie de critici. Care este poziţia ţării dv., având în vedere că este candidată la UE? Adrian Năstase: Acest proiect de Constituţie este un proiect bun. Nouă nu ne ridică probleme. Este un proiect politic care, pentru prima dată, trece dincolo de preocupările economice şi instituţionale. Fiecare ţară este îndreptăţită să propună modificări, dar, în opinia mea, acest lucru ar fi contraproductiv. Prelungirea dezbaterilor poate aduce prejudicii. În loc să încurajeze unitatea şi identitatea europeană, ar provoca noi răni, greu de cicatrizat. Trebuie aşadar să se găsească un consens, să fie eliminate anumite ambiguităţi, fără a aduce modificări spectaculoase, care ar putea bloca lucrările Conferinţei.

Europa trebuie să decidă dacă doreşte să joace un rol-cheie pe scena internaţională. Plecând de aici, este evident că mecanismele de decizie ar putea funcţiona prost cu 25 sau 27 de state membre. Sugestiile făcute de spanioli şi de polonezi sunt demne de tot respectul, dar nu prea sunt pragmatice. O formulă eficientă depinde de inventivitatea şi capacitatea ţărilor membre de a accepta aceste noi norme.

Reporter: Avem motive să ne temem de o nouă criză în sânul UE? Adrian Năstase: Nu cred. Noii membri au motive să fie impacientaţi. Ei sunt supuşi într-un timp scurt unor transformări importante, ca şi presiunilor exercitate de opinia publică din interior, care se arată îngrijorată, pe bună dreptate, de concurenţa din ţările occidentale, net mai competitive. Este normal să supraliciteze pentru a câştiga beneficii pe plan intern.

Reporter: România participă cu 700 de militari la forţa multinaţională din Irak. Ce credeţi despre criticile aduse de Franţa şi Germania, care susţin că proiectul de rezoluţie american dezbătut în prezent la ONU nu merge destul de departe?

Adrian Năstase: Acest proiect de rezoluţie constituie un mare pas înainte.

America şi Europa au interesul să ajungă la un compromis. Este esenţial ca irakienii să considere coaliţia nu ca pe o forţă de ocupaţie, ci ca pe o forţă de stabilizare care asigură democratizarea Irakului.

Reporter: Ambasadorul SUA la Bucureşti, Michael Guest, a criticat, cu câteva zile în urmă, „flagelul corupţiei“ din România. Guest a criticat şi modul „deloc judicios“ în care este utilizat bugetul de stat. Deşi Comisia Europeană avertizează permanent guvernul dumneavoastră în legătură cu fenomenul corupţiei, ministrul Integrării Europene, dna Hildegard Puwak, este acuzat că ar fi aprobat un 177

virament de 150.000 de euro din fondurile europene în conturile unei societăţi conduse de soţul şi de fiul său.

Adrian Năstase: În câteva zile, o echipă a Comisiei Europene îşi va publica raportul referitor la acest caz. Programul european intitulat „Leonardo da Vinci“, destinat formării profesionale, a fost lansat înainte ca doamna Puwak să fie numită ministru. Am impresia că această poveste este legată de alegerile legislative şi prezidenţiale, programate pentru sfârşitul anului viitor. Desigur, opoziţia încearcă să găsească puncte vulnerabile. Este o chestiune de procedură, dar nu un conflict de interese. Rămâne de văzut dacă proiectul a fost bine gestionat. Dar, evident, trebuie clarificat acest caz. În ceea ce priveşte comentariile făcute de ambasadorul SUA la Bucureşti, recunosc că în România, la fel ca în toate celelalte ţări aflate în tranziţie, există corupţie. Traversăm o perioadă care scapă normelor valabile în societăţile demult normalizate. În opinia mea, cea mai bună modalitate de a combate corupţia este finalizarea procesului de privatizare şi restituirea terenurilor agricole.

Este un proces întârziat, în raport cu alte ţări foste comuniste, dar acum se apropie de final. De acum şi până la sfârşitul anului, 97% dintre întreprinderile româneşti vor fi privatizate. Guvernul meu a luat o serie de măsuri pentru încurajarea investiţiilor străine: un sistem transparent de licitaţii, o lege împotriva hăţişului birocratic.

Rezultatele economice sunt la înălţimea acestei politici. Pentru al treilea an consecutiv am înregistrat o creştere de 5%, iar investiţiile străine sunt cu 30% mai numeroase în primele şase luni ale acestui an.

178

„Cu noile instituţii, Uniunea Europeană va putea să funcţioneze mult mai bine ca o putere globală“ Interviu acordat telefonic postului „Radio France International“ Roma, 4 octombrie 2003

Reporter: Domnule prim-ministru, aţi asistat la deschiderea lucrărilor Conferinţei Interguvernamentale la Roma, conferinţa care urmează să adopte Constituţia Europeană. Aş dori să explicaţi, pentru moment, poziţia României, care este, în linii mari, pentru păstrarea textului adoptat de Convenţia asupra viitorului Europei.

Adrian Năstase: Poziţia României este foarte aproape de poziţia majoritară, dominantă aici, anume aceea că actualul text reflectă un compromis – compromisul între poziţiile ţărilor membre şi acelea ale ţărilor candidate la acest moment. Evident că se poate discuta despre viitor, evident că se pot încerca formule multiple pentru anii care vor urma dar, la acest moment, negocierile destul de lungi din cadrul Convenţiei au fixat anumite variante care, după părerea mea, sunt constructive. De aceea, nu aş vrea să realizăm la acest moment o deschidere a Cutiei Pandorei, să relansăm încă o dezbatere care practic să întârzie, până la urmă, chiar procesul politic.

Sigur că trecerea de la o uniune preponderent politică, la o uniune politică cu toate elementele semnificative instituţionale, normative, presupune şi o schimbare de mentalitate la nivelul opiniilor publice dar, într-un fel, ea trebuie să ţină seama şi de o anumită nervozitate, care există mai ales în ţările candidate, care nu au exersat, încă, mecanismele de luare a deciziei în Uniunea Europeana.

Eu cred, însă că, în final, va predomina poziţia înţeleaptă, care va însemna doar corectarea unor elemente mai curând tehnice, fără a aborda probleme politice majore.

Reporter: Cât de optimist sunteţi? Unde credeţi că ar putea fi găsit compromisul? Există totuşi un front ostil, un front în care se află câteva ţări importante care se opun formulei adoptate de Convenţie?

Adrian Năstase: E foarte greu să spun acum. Va începe un proces preponderent politic. La nivel tehnic, se pot imagina diverse soluţii; eu cred, însă, că soluţia va fi mult mai apropiată de text decât de poziţiile contrare textului.

Reporter: Credeţi că o eventuala prelungire a negocierilor, în cadrul Conferinţei Interguvernamentale, ar putea influenţa în vreun fel procesul de aderare al României la Uniunea Europeană?

Adrian Năstase: Nu neapărat, pentru că negocierile noastre se poartă cu Comisia, deci procesul acesta de negocieri nu este legat de procesul propriu-zis de negociere a textului. De aceea, nu există niciun fel de legătură. Dar eu sunt – încă o dată vă spun – optimist că negocierile se vor putea încheia până la sfârşitul acestui an.

Reporter: Dat fiind că sunteţi optimist, vă voi întreba cum credeţi că va arăta Uniunea Europeană cu această constituţie adoptată?

179

Adrian Năstase: Uniunea Europeană va începe să se doteze cu mecanisme de acţiune transcontinentale. Până acum, Uniunea Europeană reprezenta mai puţin o forţă agregată economic şi care să aibă importanţă la nivel global. Cu noile instituţii, Uniunea Europeană va putea să funcţioneze mult mai bine ca o putere globală. Acesta mi se pare elementul cel mai important.

Reporter: Va mulţumesc, domnule prim-ministru Adrian Năstase!

Adrian Năstase: Va mulţumesc şi eu.

180

„Sperăm că Raportul anual al Comisiei Europene va reflecta progresele României în cursul ultimului an“ Interviu acordat ziarului „Luxemburger Wort“ Luxemburg, 8 octombrie 2003

„România a parcurs un lung şi dificil drum până să ajungă la rezultatul meritoriu din prezent“

La invitaţia omologului său, Jean-Claude Juncker52, prim-ministrul României, domnul Adrian Năstase, a sosit ieri la Luxemburg pentru o vizită oficială pe care o efectuează astăzi, miercuri, pe baza unui program minuţios stabilit, de dimineaţa până seara.

Cu ocazia acestei vizite, noi i-am luat un interviu şefului guvernului român, punându-i câteva întrebări, care se referă atât la evoluţia internă din ţara sa, la procesul de integrare europeană, cât şi la relaţiile bilaterale.

Adrian Năstase, născut la 22 iunie 1950, la Bucureşti, căsătorit şi tatăl a doi copii, este doctor în drept, cu specializare în drept internaţional. În acest domeniu a dobândit o solidă experienţă, mai ales ca director de studii şi profesor asociat la Strasbourg, Oslo, New York şi Paris (Sorbona).

Pe planul activităţilor politice, cariera sa naţională a debutat în 1990, după căderea dictatorului Nicolae Ceauşescu, prin alegerea sa ca deputat pe lista Frontului Salvării Naţionale (FSN). Preşedintele Ion Iliescu l-a numit apoi ministru al Afacerilor Externe. Preşedinte al Camerei Deputaţilor, din 1992–1996, el devine în acelaşi timp preşedinte executiv al Partidului Democraţiei Sociale din România (PDSR). La 28 decembrie 2000, a fost investit în funcţia de prim-ministru al României. La 19 ianuarie 2001, a fost ales preşedinte al PDSR, devenit Partidul Social Democrat la 16 iunie 2001.

Reporter: Domnule prim-ministru, după ce a fost admisă în NATO, România se îndreaptă vertiginos în direcţia Uniunii Europene. În ce stadiu se află în prezent negocierile de admitere, iar data 2007 pentru a deveni membru deplin al Uniunii este într-adevăr realistă?

Adrian Năstase: Obiectivele de aderare a României sunt închiderea negocierilor de aderare în 2004 – respectiv închiderea negocierii la capitolele tehnice cel mai târziu la 1 mai 2004 şi semnarea Tratatului de aderare în 2005 – şi aderarea propriu zisă la Uniune la 1 ianuarie 2007.

Până în prezent, România a închis provizoriu negocierile la 19 capitole. Noi dorim să închidem în cursul acestui semestru cel puţin 5 capitole (libera circulaţie a persoanelor, libera circulaţie a serviciilor, transporturile, controlul financiar, energia şi, eventual, partea instituţională a capitolului privind politicile regionale), în aşa fel încât etapa finală a negocierilor să fie consacrată exclusiv capitolelor cu implicaţii financiare.

Sperăm că Raportul anual al Comisiei Europene va reflecta progresele României în cursul ultimului an, în aşa fel încât obiectivul de închidere a negocierilor de aderare în 2004 să poată fi aprobat de Consiliul European din decembrie 2003.

52

Jean-Claude Juncker – prim-ministru al Luxemburgului (20 ianuarie 1995–în present).

181

Accelerarea substanţială a pregătirilor interne

Reporter: Care sunt marile dificultăţi ale României în vederea integrării sale europene şi cum consideraţi şansele pentru depăşirea acestor obstacole?

Adrian Năstase: România este o ţară relativ mare, care a eliminat în mare măsură decalajul de eficacitate, de organizare din punct de vedere administrativ şi instituţional, faţă de necesităţile de funcţionare a UE. În ultimii ani, noi am accelerat substanţial pregătirile interne, punând accent pe domenii prioritare cu impact orizontal la nivelul întregii societăţi: reforma justiţiei (modificarea Constituţiei şi a legilor privind funcţionarea justiţiei), reforma administraţiei (transparenţa şi fluidizarea procedurilor administrative, definirea incompatibilităţilor cu funcţia de demnitar sau cea de funcţionar public, introducerea unor metode moderne de lucru cu cetăţenii), reforma economică şi combaterea corupţiei (crearea instituţiei Parchetului Naţional Anticorupţie, precum şi a cadrului legislativ pentru pachetul de măsuri anticorupţie, etc.).

Dispusă să-şi împărtăşească experienţa

Reporter: Din cauza apropierii Balcanilor şi a vecinătăţii directe a Ucrainei, România ocupă fără nicio îndoială o poziţie geopolitică importantă în noua Europă.

Cum vedeţi, sub acest unghi, viitorul rol al ţării dumneavoastră?

Adrian Năstase: Una din preocupările noastre majore este ca România să fie capabilă să-şi valorifice la maximum potenţialul său în viitoarea Europă. Poziţia noastră ne va permite să aducem o contribuţie semnificativă la politica UE faţă de vecinii săi din Est şi faţă de Balcanii Occidentali.

Noi ne-am făcut deja cunoscută poziţia de sprijinire a deciziilor summit-ului de la Salonic de consolidare a procesului de stabilizare şi de asociere cu elementele actualului proces de integrare. România a subliniat disponibilitatea sa de a-şi împărtăşi experienţa ţărilor din Balcani, precum şi Ucrainei.

Se încurajează apropierea acestor ţări de UE şi credem într-un rol privilegiat al Uniunii în regiune.

Ca viitor membru al Uniunii, noi vom depune toate eforturile pentru ca porţile Uniunii să fie deschise tuturor celor care îndeplinesc criteriile de aderare.

Moldova: „Fără probleme particulare“

Reporter: În ce măsură Moldova constituie, eventual, o problemă deosebită pentru aderarea la UE a României şi ce soluţie se preconizează în acest dosar?

Adrian Năstase: Moldova nu constituie deloc „o problemă deosebită“ pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Din contra, România susţine pe deplin perspectiva europeană pentru această ţară de care suntem profund ataşaţi prin istorie, cultură şi limbă.

România salută iniţiativa UE de a se implica în rezolvarea crizei transnistrene – dosar dificil care grevează asupra stabilităţii locale şi regionale şi afectează consolidarea democratică, instituţională şi socio-economică a statului moldovenesc.

Noi urmărim îndeaproape procesul decizional la nivelul celor „15“, în perspectiva unei potenţiale operaţiuni a UE de menţinere a păcii şi de stabilizare în Moldova.

182

În acest sens, România îşi exprimă întreaga disponibilitate de a-şi oferi expertiza privind situaţia din Transnistria în cadrul consultărilor la nivelul Consiliului sau al statelor membre, pentru identificarea unei formule care să respecte susceptibilitatea părţilor şi a celorlalţi actori interesaţi.

Sistemul nostru a atins maturitatea necesară

Reporter: Tranziţia României spre democraţie este incontestabil un proces dur şi dificil. A depăşit ţara dumneavoastră această perioadă a istoriei sale sau cicatricele trecutului mai fac dificilă consolidarea unui sistem democratic şi politic stabil?

Adrian Năstase: România este o ţară democratică, în care regulile jocului, inclusiv cele ale alternanţei la putere, sunt respectate. Şi sunt politic stabile, datorită continuităţii prezentei politici guvernamentale – care dovedeşte, în acelaşi timp, legătura strânsă între autorităţi şi electorat.

Noi am parcurs un drum lung şi dificil, traversând etapele creării şi consolidării sistemelor legislative şi instituţionale necesare pentru buna funcţionare a statului de drept, dar am ajuns la un rezultat meritoriu, recunoscut ca atare la nivel internaţional. Am depăşit fazele critice de la început, fără ca, totuşi, să considerăm că instaurarea democraţiei este o acţiune terminată. Considerăm că stabilitatea democratică şi politică a sistemului nostru de guvernare este rezultatul unui proces continuu, evolutiv şi perfectibil, care reclamă o atenţie permanentă. În domeniul politicii externe, ne aflăm într-o etapă de integrare europeană şi euroatlantică, ceea ce corespunde unor noi mize şi provocări, inclusiv pe planul democraţiei. Sunt convins că sistemul nostru a atins maturitatea necesară pentru a aborda aceste provocări într-un spirit de continuitate, de încredere şi de previzibilitate.

Mulţumiri pentru sprijinul fervent

Reporter: Ce aşteptaţi de la această vizită oficială la Luxemburg şi cu ce rezultate speraţi să plecaţi?

Adrian Năstase: Revin în Luxemburg cu un profund sentiment de încredere în potenţialul relaţiilor româno-luxemburgheze, un sentiment pe care îl am privind „evantaiul“ cooperării noastre bilaterale atât de ample. „Rezervorul“ în care acesta îşi găseşte energia îl constituie tradiţiile multiseculare de ordin istoric şi cultural care leagă ţările noastre. Sunt încrezător că împreună vom fi capabili să valorificăm cât mai bine oportunităţile pe care cele două ţări le oferă una alteia.

Luxemburgul a fost şi continuă să fie unul din sprijinitorii cei mai fervenţi ai integrării noastre în Uniunea Europeană şi în NATO. Folosesc această ocazie pentru a mulţumi celor mai înalte autorităţi luxemburgheze, Marelui Duce Henri, preşedintelui Camerei Deputaţilor, Excelenţa Sa domnul Jean Spautz, primului-ministru, domnul Jean-Claude Juncker, pentru contribuţia lor eminentă la ratificarea protocoalelor de aderare la NATO. Noi contăm mult pe acest sprijin atât de generos pentru a desăvârşi aderarea noastră la UE în 2007. În acest scop, avem nevoie să închidem negocierile în anul 2004, înaintea sfârşitului mandatului actualei Comisii Europene.

183

Vreau să reafirm interesul României pentru redefinirea ansamblului relaţiilor noastre bilaterale, în cadrul şi sub forma unui parteneriat european.

Un accent deosebit va fi pus pe dimensiunea economică a cooperării noastre bilaterale, dat fiind că performanţele în acest sector acuză o întârziere semnificativă pe care noi o regretăm mult, faţă de nivelul şi calitatea relaţiilor politice.

Sper să plec de aici cu convingerea netă că vom găsi în Luxemburg, aşa cum am găsit în trecut, un aliat de nădejde, pe care vom putea să contăm fără rezerve şi pe care, la rândul nostru, îl vom sprijini din tot sufletul.

184

„Avem nevoie de mai multă vizibilitate“

Interviu acordat cotidianului saudit „The Saudi Gazette“ Bucureşti, 28 octombrie 2003 Numărându-se printre cei mai tineri prim-miniştri din lume, prim-ministrul României, domnul Adrian Năstase, este un sociolog şi un expert în drept internaţional, a cărui guvernare vizează tranziţia ţării sale de la un sistem politic şi socio-economic aparţinând unui regim totalitar, la o ţară care face eforturi să se alăture comunităţii internaţionale. Înainte de a deveni prim-ministru, domnul Năstase a fost parlamentar şi a ocupat funcţia de ministru de Externe al României. În vârstă de 53 de ani, a scris mult despre drepturile omului în Europa şi depune eforturi deosebite pentru a construi un parteneriat politic şi economic mai puternic cu Uniunea Europeană, cu Orientul Mijlociu, cu accent deosebit pe relaţiile cu Arabia Saudită. Domnul Năstase este aşteptat într-o vizită oficială în regat, la începutul anului viitor. Vara trecută, a vizitat Kuwaitul şi Libanul.

Prim-ministrul român, dl Adrian Năstase a discutat cu reprezentanţii cotidianului „The Saudi Gazette“ în biroul său din capitala României, despre viitorul Europei şi relaţiile Bucureştilor cu Orientul Mijlociu.

Adrian Năstase: Cred că este momentul potrivit pentru noi să ne implicăm mai mult în Orientul Mijlociu pe plan economic şi ca partener politic. Avem priorităţile noastre, în primul rând NATO. Uniunea Europeană este o altă prioritate şi totul este acum pe drumul cel bun. De aceea, cred că trebuie să ne extindem, în acelaşi timp, acţiunile şi relaţiile noastre, să ne consolidăm relaţiile cu alte ţări, precum Arabia Saudită.

Este important să ne dezvoltăm şi mai mult legăturile. Ieri m-am întâlnit cu un reprezentant al unuia dintre ambasadorii arabi şi am simţit nevoia să discutăm despre viitoarele noastre relaţii. Cred că este important.

Reporter: În 2007, speraţi să intraţi în Uniunea Europeană?

Adrian Năstase: Insha'allah!53 Fiecare ţară din Uniunea Europeană acceptă termenul limită de 2007.

Reporter: Va însemna aceasta şi integrarea monedei dumneavoastră naţionale în sistemul euro?

Adrian Năstase: În privinţa monedei, vom trece la folosirea euro până la sfârşitul acestui deceniu. Nu s-a decis încă, dar vom avea o discuţie în cadrul Cabinetului şi cu guvernatorul Băncii Naţionale, dar credem că încă mai avem nevoie de timp. În consecinţă, presupun că decizia va fi luată după 2007, 2008 sau 2009. Este dificil de spus. Oricum, aceasta nu este o decizie de luat până mâine.

Reporter: Ce poate România oferi Uniunii Europene?

Adrian Năstase: România nu este o ţară mare. Dar nu este nicio ţară mică.

România are o populaţie de peste 20 de milioane, fiind pe locul şapte între cele 27 de state ale Uniunii Europene. Suprafaţa ei este destul de mare pentru Europa, aproximativ 220.000 de kilometri pătraţi. În consecinţă, România este importantă din punct de vedere geopolitic. Este importantă din punct de vedere strategic, deoarece poate constitui o interfaţă, având ieşire la Marea Neagră. Putem reprezenta o bună 53

Aşa să fie! (arabă)

185

interfaţă cu ţările din fosta Uniune Sovietică şi, de asemenea, cu ţările din Orientul Mijlociu. Putem realiza acest lucru.

Avem o oarecare importanţă în noul mediu existent în Balcani. După dezmembrarea Iugoslaviei, România rămâne cea mai mare ţară din regiune şi cea mai stabilă, aş putea spune. Din punct de vedere al resurselor, al agriculturii, al resurselor umane, al forţei de muncă, România reprezintă un potenţial uriaş pentru Uniunea Europeană.

Este, de asemenea, o piaţă cu o populaţie de peste 20 de milioane şi cu posibilitatea de a deschide pieţe cu Ucraina şi Rusia. Este şi o foarte puternică interfaţă cu Turcia. Pot continua, dar este clar că România poate aduce valoare adăugată Uniunii Europene. De aceea, după părerea mea, fiecare membru al Uniunii acceptă ideea lărgirii cu România.

Reporter: Care este cel mai dificil subiect care vă preocupă cel mai mult în calitatea dumneavoastră de prim-ministru?

Adrian Năstase: Cum să echilibrăm constrângerile economice şi reformele cu aşteptările referitoare la programele sociale destinate oamenilor. Una dintre problemele majore din ţara noastră este că am început de la un nivel redus al încrederii publice în preocuparea noastră de a institui reforme. Este o problemă de politică. Este modalitatea de a convinge oamenii să aibă încredere în tine şi este important să fii un partener credibil în străinătate. Încercăm să facem aceste lucruri, dar este o muncă foarte dificilă.

Reporter: Inflaţia este în scădere în fiecare an, iar venitul este în creştere. Ştim că 70% din companiile aflate în proprietatea statului au fost privatizate.

Adrian Năstase: Majoritatea întreprinderilor au fost privatizate şi mai multe vor fi privatizate până la sfârşitul acestui an.

Avem încă probleme cu privatizarea sectorului energetic şi de electricitate. Încă ne gândim la demersul potrivit, dacă trebuie privatizat sau nu, dat fiind că acest lucru va implica Uniunea Europeană. Nu este uşor să vorbim despre privatizarea acestui sector, dar mai avem încă două proiecte majore de privatizare, unul se referă la privatizarea Petrom care este o companie petrolieră de stat, iar celălalt se referă la privatizarea unei bănci importante, Banca Comercială Română.

Reporter: Permiteţi-ne să abordăm problema turismului. România are potenţialul care îi permite să fie o importantă zonă turistică?

Adrian Năstase: Ne concentrăm acum asupra acestei probleme. Avem importante proiecte, idei importante şi anul acesta ne vom concentra asupra privatizării întreprinderilor de stat. Majoritatea sunt deja privatizate. Observăm o creştere a numărului turiştilor de 20–25% în fiecare an. Am investit în turism, mai ales pe Litoralul Mării Negre, în zona montană, în zona Moldovei, în turismul cultural şi cel rural, toate aceste oportunităţi fiind acum mai bine valorificate.

Reporter: Dar, uneori, există o competiţie acerbă în turism cu alte ţări.

Poate că preţul şi facilităţile acordate turiştilor sunt un factor important.

Adrian Năstase: Cred că facilităţile acordate turiştilor s-au îmbunătăţit mult în ultimii ani. Şi ministrul Turismului a făcut o campanie de promovare şi publicitate a diverselor zone turistice. De asemenea, a insistat ca proprietarii de hoteluri să le repare şi să le renoveze. Dar sunt pretutindeni şi hoteluri nou construite. Acesta este, de asemenea, un lucru foarte important.

186

Reporter: Privitor la relaţiile româno-arabe, aţi vizitat Libanul şi Kuwaitul; în viitorul apropiat veţi vizita şi Arabia Saudită. Ce mai cuprinde agenda dumneavoastră?

Adrian Năstase: Am fost ministru de Externe între 1990 şi 1992 şi am stabilit relaţii diplomatice în cursul acestor ani. Consider că Arabia Saudită este o ţară cu o poziţie foarte importantă în Orientul Mijlociu. Este o ţară importantă atât din vedere politic, cât şi din punct de vedere economic. Din nefericire, nivelul schimburilor comerciale între cele două ţări ale noastre nu este semnificativ.

Potenţialul este uriaş, mai ales în domeniul oportunităţilor de investiţii în România.

Dorinţa mea actuală este realizarea unor relaţii mai strânse la nivel politic pentru a transmite mesaje clare, pentru că, aşa cum aţi afirmat, în unele ţări, inclusiv în Arabia Saudită, nu se cunosc schimbările care au avut loc în România. Nu se cunosc oportunităţile şi posibilităţile existente. De aceea, vizita mea ar putea fi foarte folositoare, în vederea creşterii vizibilităţii în relaţiile bilaterale şi a oportunităţilor vizând derularea de afaceri în România.

De aceea, ambasada, legăturile care pot fi stabilite, persoanele implicate, inclusiv mass-media pot juca un rol foarte important.

Reporter: La întâlnirea cu însărcinatul cu afaceri al Arabiei Saudite la Bucureşti acesta ne-a vorbit pozitiv despre posibilităţile de investiţii şi de turism existente în România.

Adrian Năstase: Cred că dacă veţi putea transmite aceste sentimente compatrioţilor dumneavoastră, ne-ar fi de mare ajutor. Ar fi un lucru foarte important pentru noi, deoarece există un potenţial uriaş de capital de investiţii din Arabia Saudită, dar România nu este încă o destinaţie pentru oamenii dumneavoastră de afaceri. De aceea, trebuie să insistăm mai mult. Am putea atrage investiţii în România acţionând, ca şi până acum, în multe ţări, cu ajutorul ONG-urilor. Astfel, aproape 660 de investitori din Italia au fost invitaţi la o recentă conferinţă de la Roma.

Poate că am avea nevoie de un asemenea eveniment şi în Arabia Saudită. Se organizează lucruri similare şi la Moscova… Avem nevoie de mai multă vizibilitate.

(Abdulaziz Alsebail)

187

„România are nevoie de nişe de export“ Declaraţii de presă Brasilia, 30 octombrie 2003

Reporter: Ne puteţi spune câteva detalii despre discuţia pe care aţi avut-o cu domnul José Alencar Gomes da Silva?

Adrian Năstase: Întâlnirea pe care am avut-o cu vicepreşedintele Braziliei s-a centrat foarte mult pe problemele economice. În primul rând, am încercat să conving – şi sper că am reuşit – ca în primăvara viitoare, un grup foarte mare de oameni de afaceri brazilieni, care va merge în Rusia, să facă o escală la Bucureşti.

Vrem să încercăm să asigurăm în România o platformă pentru o zonă mai largă de interese economice pentru firme braziliene.

De asemenea, am discutat despre un proiect care ar putea fi extrem de util pentru dezvoltarea infrastructurii din România. Brazilia finanţează în momentul de faţă proiecte importante de infrastructură în ţările din America Latină, în ideea de a dezvolta integrarea regională. Am considerat că România, ca ţară latină, ar putea fi într-un fel asimilată cu ţările din America Latină şi, în felul acesta, prin Banca de Dezvoltare Economică şi Socială s-ar putea finanţa proiecte de infrastructură în România.

Al treilea punct: în Brazilia se construieşte un avion extrem de interesant, de capacitate mică, el putând fi extrem de util pentru curse interne şi regionale. În măsura în care vom putea lua într-un sistem de leasing un număr de avioane de acest gen, s-ar putea relansa transportul aerian intern, ceea ce ar putea asigura, în special pentru oamenii de afaceri, o facilitate minimă de transport rapid.

Am discutat, de asemenea, despre posibilitatea ca acei câţiva oameni de afaceri care sunt prezenţi în grupul nostru să se întâlnească, în orele care au mai rămas, cu câţiva dintre specialiştii brazilieni, în special din domeniul textilelor – vicepreşedintele Braziliei fiind unul dintre cei mai mari oameni de afaceri din Brazilia, cel mai mare proprietar de fabrici textile din America Latină. Are mai mult de 350 de mii de salariaţi, care lucrează în acest domeniu şi vrem să vedem, în special în domeniul textilelor, ce s-ar putea realiza, de la importurile de bumbac, de fire, în aşa fel încât să ajutăm industria românească nu atât să vândă – aici, evident, piaţa fiind saturată cu produsele braziliene – ci, mai ales, pentru a prelua materie primă, care să fie apoi utilizată în special în Europa.

Au fost şi alte aspecte politice pe care le-am discutat, dar m-am referit, în esenţă, la aspectele economice pe care am dorit să le discut, acestea putând da mai multă substanţă economică unei disponibilităţi politice şi culturale deosebite.

Reporter: Care sunt concluziile dumneavoastră la finalul unei vizite politice în Brazilia?

Adrian Năstase: Brazilia este o ţară foarte mare şi, din acest punct de vedere, ea prezintă avantaje şi dezavantaje pentru o ţară cum este România.

Fiind foarte mare, în mod evident, ea priveşte spre ţări care să fie comparabile din punct de vedere al dimensiunilor, al potenţialului politic şi economic.

Brazilia doreşte să devină un membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, pentru a reprezenta continentul latino-american. În acelaşi timp, doreşte să construiască o relaţie trilaterală a Sudului, împreună cu Africa de Sud şi cu India. În 188

mod evident, o ţară cu potenţialul acesta imens, care atrage miliarde de dolari în investiţii străine în fiecare an, dar care are în acelaşi timp datorii imense, adică peste 70% datorie externă la nivelul PIB sau 26% din datoria publică internă, este o ţară cu foarte mari probleme de funcţionare pe termen scurt şi mediu, dar cu un potenţial enorm pe termen lung, iar multe din bogăţiile şi resursele sale naturale le exportă, unele chiar în România. În ultimii trei ani, exporturile Braziliei în România au crescut de trei ori, în mare măsură bazate pe exporturile de materii prime.

România ar avea nevoie şi ea de nişe de export, pentru că o piaţă atât de mare nu poate fi interesantă pentru România în condiţii de concurenţă foarte dură; România poate însă folosi această disponibilitate la nivelul personal, la nivelul opiniei publice, tocmai pentru a găsi aceste nişe. Aşa cum s-a întâmplat şi cu oamenii de afaceri din delegaţia noastră, care au reuşit în câteva zile să realizeze contracte de mai multe milioane de dolari doar în câteva ore de discuţii.

Sigur, Brazilia este departe geografic, iar obstacolul principal îl reprezintă această distanţă. Trebuie să ştim să trecem de la faza de comerţ, la faza de colaborare economică, prin proiecte care să însemne utilizarea zonelor libere, societăţi mixte, transferul mai curând de tehnologie şi eventuale colaborări în zone adiacente (în zone terţe cum se spune), dar toate acestea vor depinde în mare măsură de capacitatea oamenilor de afaceri din România de a înţelege că, la nivelul unor foarte mici întreprinderi, pe care ei le ţin în braţe pentru că nu vor să facă fuziuni, nu se vor putea deplasa dincolo de prima graniţă a ţării. Este nevoie de conglomerate economice, de blocuri economice puternice şi acestea trebuie să fie realizate prin fuziuni, aşa cum, în domeniul agricol, după ce s-au dat pământurile şi fiecare avea câte 1–1,5 hectare sau chiar 2–3 hectare de pământ, s-a înţeles că o exploatare agricolă modernă înseamnă punerea împreună a pământului.

Va fi nevoie să accelerăm aceste procese de fuziune şi în domeniul industrial, astfel încât întreprinderile foarte mici să se transforme în întreprinderi mijlocii şi întreprinderile mijlocii în întreprinderi mari, fiindcă nu poţi să lucrezi la o distanţă atât de mare cu întreprinderi foarte mici. Este nevoie de cheltuieli de transport, cheltuieli de reprezentare şi Camera de Comerţ şi Industrie ar trebui să aibă o reprezentare foarte puternică, un oficiu la Sao Paolo. Pentru asta, este nevoie de cotizaţii importante, de cheltuieli pe care statul nu le mai poate face. Industria privată va trebui să le facă, dar depinde şi de anvergura pe care noi ne-o propunem în funcţie de ceea ce se întâmplă în interiorul economiei româneşti.

Reporter: Problemele mai punctuale, dacă puteţi să ni le spuneţi?

Investiţiile în infrastructură, dacă sunt ceva proiecte concrete?

Adrian Năstase: Brazilienii ar putea să ia în concesiune centura Bucureştilor sau podul de la Galaţi, fiindcă asta fac acum pentru ţările din jurul lor, vor să mărească proiecte de infrastructură pe zonele din jur, astfel încât să realizeze o integrare fizică a Americii Latine şi, practic, ei dau banii unor constructori brazilieni care efectuează lucrările, dau obiectivele construite în concesiune şi îşi iau banii în rate. Ei se implică în astfel de proiecte. Dacă putem să adăugăm România la proiectele acestea din America Latină ar fi extraordinar.

Reporter: Iar avioanele?

Adrian Năstase: Dacă am putea să luăm avioane în leasing ar fi extraordinar. Nu ştiu dacă reuşim, încercăm.

189

Reporter: Nu ar costa prea mult?

Adrian Năstase: Nu, pentru că nu le plăteşti la livrare. În leasing, nu plăteşti decât anual o anumită sumă şi poţi să le operezi. Trebuie văzut, însă.

Reporter: Noi nu mai avem avioane?

Adrian Năstase: Avioanele noastre sunt prea mari şi ele nu sunt rentabile.

Ar trebui nişte avioane de o generaţie mai nouă şi care să nu fie cu elice, ci cu reacţie.

Reporter: Vă referiţi, cumva, la Compania TAROM? Adrian Năstase: Poate ar putea să fie un grup economic. A existat proiectul acela cu DAC AIR, care a căzut din cauză că a fost prost gândit, dar intenţia, ca atare, cred că era bună.

Reporter: Şi avioanele acestea sunt cu licenţă internaţională?

Adrian Năstase: Sunt unele dintre cele mai bune. Avioanele pe care le avem noi au toate în jur de 100 de locuri. Noi avem nevoie de avioane de 40 de locuri, pentru cursele interne.

190

„România este un partener de încredere al Statelor Unite în noua Europă“ Articol publicat în „Chicago Sun-Times“ 27 decembrie 2003

de Adrian Năstase

Anul viitor, pe timpul acesta, va fi inaugurat în Washington un memorial al celor 100 de milioane de victime ale comunismului. Mai mult decât un tribut adus victimelor, viitorul monument ce va fi plasat lângă Capitoliu va simboliza legăturile dintre cea mai mare democraţie din lume şi prieteni ai săi precum România, care sărbătoreşte 14 ani de libertate după tirania comunistă.

Păşind în noul an, românii vor ridica paharul pentru a închina în onoarea prieteniei noastre reînnoite. Naţiunile noastre luptă cu mândrie pentru libertate şi democraţie în Irak şi se pronunţă într-un glas împotriva terorismului global şi a proliferării nucleare.

De asemenea, noul an aduce pentru România un nou rol în lume. Foarte curând vom adera la NATO, pregătiţi şi doritori de a deveni ţară „de frontieră“, alături de SUA şi alţi aliaţi europeni care, ca şi noi, s-au descătuşat de comunism. România, împreună cu alţi noi membri din Estul Europei, va spori forţele NATO la 200.000 de persoane şi va crea o forţă crucială proamericană în noua Europă. Ştim, în primul rând, că pentru a avea siguranţă internă trebuie să privim mai întâi în exterior. Oficiali ai Administraţiei Bush au informat guvernul nostru luna trecută asupra căutării locurilor de amplasare a unor noi baze militare în Europa şi asupra posibilităţii amplasării a zeci de mii de militari staţionaţi în Germania.

Regiunea românească a Mării Negre ar fi o locaţie ideală pentru o bază americană.

Portul nostru, cel mai mare din regiune, este plasat strategic între Balcani, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu.

Noi suntem una dintre cele trei ţări cel mai frecvent menţionate ca posibile gazde pentru aceste trupe, împreună cu Polonia, care a aderat la NATO în 1999, şi Bulgaria, care va deveni membru al Alianţei la începutul anului următor.

Noi, democraţiile în ascensiune, suntem dornice să formăm un front unit pentru a ne confrunta cu provocările care ne aşteaptă. Potenţialul României ca putere regională este de o importanţă vitală pentru Statele Unite. Noi putem deveni un policymaker în Europa Centrală şi de Est şi putem deveni un pod către Balcani. Aderarea noastră la UE, care sperăm să se producă în 2007, ne va consolida pe mai departe poziţia în relaţiile internaţionale.

Noul an ne aduce, de asemenea, un loc în puternicul Consiliu de Securitate al ONU. În lunile următoare, acest Consiliu cu 15 membri va adopta decizii-cheie privind Irakul. Noi şi alţi nouă membri nepermanenţi putem ajuta la crearea unui pod în cazul unor dezacorduri între ţări precum SUA şi Franţa. Suntem gata pentru alegeri dure, ca şi în 1991, când am votat pentru alungarea lui Saddam Hussein din Kuwait.

Pe măsură ce acest an se apropie de sfârşit, România a demonstrat maturitate şi responsabilitate, prin trimiterea de trupe în Afganistan, unde doi bravi soldaţi ai noştri au murit, şi în Irak. Serbăm capturarea lui Saddam. Nu este vorba doar de înlăturarea unui tiran. Nu este doar o mare victorie pentru coaliţia forţelor noastre.

191

Este un semnal clar că poporul irakian se află pe drumul către libertate, democraţie şi independenţă, către un viitor construit prin forţe proprii.

Cu încurajarea şi sprijinul românilor americani, ţara noastră înaintează cu efort sporit către democraţie, reorganizare economică şi îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi a oamenilor. Alegerile generale de anul viitor din România vor reprezenta un moment important, care va arăta restului lumii că nu există cale de întoarcere pentru noi. Înţelegem îngrijorările internaţionale asupra fenomenului corupţiei în ţările postdictatoriale. Discutăm deschis aceste probleme, adoptăm o legislaţie strictă, cu pedepse dure, construind un cadru de smulgere din rădăcină a corupţiei.

Vrem să mulţumim Statelor Unite pentru rolul lor în reconstruirea economiei româneşti. Eforturile noastre sunt susţinute de organizaţii precum Romanian-American Enterprise Fund. Înfiinţat de Congres în 1995, acesta a ajutat la generarea unui nivel al schimburilor de 200 de milioane de dolari şi consiliază guvernul nostru asupra privatizării sistemului energetic. În octombrie, US Trade and Development Agency a declarat România „Ţara anului 2003“, şi, pentru al doilea an consecutiv, suntem principalii beneficiari europeni ai ajutoarelor economice pentru dezvoltare acordate de USTDA. Românii din America, prin intermediul unor grupuri precum Congresul Românilor din America, au oferit milioane de dolari pentru a sprijini ţara străbună. De asemenea, românii din SUA sprijină finanţarea memorialului de la Washington. La 14 ani după căderea dictatorului Nicolae Ceauşescu, în sfârşit putem îndeplini versurile imnului nostru naţional: „Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte În care te-adânciră barbarii de tirani.

Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă, La care să se închine şi cruzii tăi duşmani.“

192

- 2004 „România este o ţară europeană şi este legată de viitorul Europei“

Interviu acordat cotidianului „Financial Times Deutschland“ Berlin, 9 ianuarie 2004

Reporter: În acest moment, în Uniunea Europeană, au loc dezbateri pentru adoptarea unei Constituţii, precum şi în multe alte domenii. Această Europă exercită o asemenea mare atracţie pentru România?

Adrian Năstase: Nu există altă opţiune. România este o ţară europeană şi este legată de viitorul Europei. De aceea, am fost foarte frustraţi după cel de-al Doilea Război Mondial şi am avut sentimentul unei separări de Europa, ne-am aflat vreme de o jumătate de veac la periferie, departe de evoluţiile majore care au avut loc în Europa.

Acum, poate că ne dorim mai mult decât alte ţări să fim parte din structura europeană.

De aceea, în România, marea majoritate a populaţiei, aproape 80–90%, este în favoarea aderării ţării noastre la Uniunea Europeană. Este urmarea acelei frustrări în domeniul instituţional, al valorilor, al procesului de modernizare. Dar, acum, trebuie să examinăm împreună cu prietenii noştri din Europa viitorul acestei structuri.

Când le-am explicat studenţilor mei că Uniunea Europeană nu are personalitate juridică, ei nu au înţeles de ce, în ciuda unei dezvoltări economice şi a unei structuri precum Uniunea Monetară, a unei serii de evoluţii în termeni economici, comerciali, Uniunea Europeană nu a reuşit să fie şi o uniune politică, o organizaţie politică foarte bine structurată şi integrată. Aceasta poate se datorează şi faptului că două procese au loc în acelaşi timp, aprofundarea şi extinderea.

Am participat la Bruxelles la Conferinţa Interguvernamentală şi am înţeles că nu este un eşec. De fapt, este un moment când ţările europene şi liderii lor consideră că Europa se află la răscruce şi trebuie acţionat în consecinţă. Acum, din cauza extinderii sunt mai multe interese în joc şi este mai dificil. Dar cred că aceasta este numai o perioadă de stand-by, de reflecţie, de aceea sunt optimist şi consider că în prima parte a acestui an s-ar putea să se întâmple o schimbare.

Europa are posibilitatea ca, pornind de la un nivel economic ridicat, să devină un actor global, să fie puternic integrată politic şi eficientă în termenii politicii externe, de apărare şi securitate.

Reporter: În Germania se manifestă o teamă faţă de un posibil eşec al Constituţiei, căci lipsa unei Constituţii ar putea periclita procesul de extindere.

Sesizaţi şi dumneavoastră acest pericol?

Adrian Năstase: Nu cred în acest lucru. La Bruxelles, cele 25 de state membre ale UE au adoptat o agendă de integrare pentru România şi Bulgaria şi nu am niciun motiv să pun la îndoială seriozitatea deciziei liderilor Comunităţii Europene.

Sigur că există o anumită nervozitate. Sunt semne de întrebare la nivelul opiniei publice, dar procesul de extindere cu România şi Bulgaria aş spune că este, în momentul de faţă, mai mult la un nivel tehnic. Procesul de extindere cu România şi Bulgaria nu va afecta în niciun fel răspunsurile finale la întrebările majore legate de Constituţie. Se pune problema emoţiilor, a sentimentelor în unele ţări, dar cred că opinia publică din Germania este la curent cu poziţia pe care a adoptat-o preşedinţia 193

irlandeză cu privire la agendă, la finalizarea Convenţiei, aşa cum a fost concepută iniţial.

Deci, nu văd ce probleme ar putea apărea în relaţia dintre majoritatea ţărilor Uniunii Europene şi România şi Bulgaria. Am fost foarte cooperanţi şi cred că am demonstrat de multe ori că am putea reprezenta o valoare sporită pentru Uniunea Europeană. De aceea, cred că nu va fi nicio amânare în continuarea agendei integrării şi pentru asta, desigur, trebuie să ne facem datoria.

Sunt încă multe lucruri de făcut, încă opt capitole de negociat, dar aceasta ţine de datoria noastră şi ne-o vom face.

Reporter: I-am luat un interviu domnului Iliescu, în septembrie, era foarte optimist în privinţa obţinerii de către România a statutului de economie de piaţă funcţională şi a menţionării acestui lucru în raportul Comisiei Europene, anul trecut.

Până acum nu aţi reuşit acest lucru. Ce puteţi întreprinde mai mult pentru a îndeplini acest obiectiv?

Adrian Năstase: Nu a fost foarte clar. Textul, aşa cum vă amintiţi, a fost foarte încurajator la nivel politic. Comisia a precizat că România poate fi considerată o economie de piaţă funcţională, dacă va continua să facă paşii necesari în reformele economice. Comisia care se ocupă de problema acordării acestui statut de economie de piaţă funcţională a încercat să transmită un mesaj statelor membre ale Uniunii Europene că ţara a atins masa critică în abordarea problemelor economiei de piaţă. Nu există în niciun stat membru al Uniunii Europene o economie de piaţă funcţională în proporţie de sută la sută, dar este important că ţările candidate, prin eforturile pe care le fac, oferă dovezile necesare pentru a arăta că merg în direcţia economiei de piaţă funcţionale. Şi cred că raportul a fost foarte promiţător. Şi a constituit o încurajare în vederea continuării măsurilor pe care va trebui să le luăm, în acest an şi în anii care vor veni.

Reporter: Nu aţi fost puţin dezamăgit…?

Adrian Năstase: Nu. Cred că raportul Comisiei este cel mai bun raport pe care România l-a avut în ultimii ani. De fapt, aici este vorba de concluziile majore ale raportului. Raportul a abordat multe aspecte şi în conţinutul raportului este menţionat că acesta este cel mai bun raport pe care România l-a avut, deoarece a făcut progrese majore în abordarea criteriilor economice şi politice. Sunt foarte mulţumit de activitatea Comisiei şi de aceea vreau să finalizăm negocierile cu această Comisie, care va rămâne în istoria extinderii. Extinderea a fost concepută să aibă loc în 12 ţări, 10 sunt aproape integrate, iar două, România şi Bulgaria, vor deveni membre în 2007, dacă vor reuşi să finalizeze anul acesta negocierile cu actuala Comisie, lucru pe care-l sperăm.

Reporter: În Germania, ca şi în alte ţări vestice, corupţia este un subiect dezbătut în legătură cu România. Ce puteţi face pentru a schimba această percepţie şi, poate, pentru a schimba situaţia?

Adrian Năstase: Ar trebui să întrebaţi mai întâi companiile germane care se află în România. Dacă ele au reuşit să atingă, în ultimul an, o cifră de aproape 6 miliarde de euro în schimburile comerciale, reprezentând dublu faţă de nivelul schimburilor comerciale de acum trei ani, înseamnă că în România s-a înregistrat o îmbunătăţire clară a climatului de afaceri. Mâine şi poimâine, dr. Mangold şi alţi reprezentanţi de seamă ai industriei germane vor participa la un retreat organizat la 194

Sinaia, în România, pentru a continua un brainstorming menit a găsi cele mai bune modalităţi în vederea depăşirii obstacolelor încă existente în calea investitorilor străini.

Am numeroşi consilieri străini, există un comitet de conducere la nivelul Agenţiei pentru Investiţii Străine, şi cifrele din ultimul an, legate de investiţiile străine, sunt foarte încurajatoare, deoarece în majoritatea ţărilor vecine cifrele sunt uneori negative. Anul trecut, în România, investiţiile străine au atins 30%. Ştiu că există probleme legate de corupţie şi birocraţie, dar se face un efort constant pentru eliminarea unor percepţii şi anumitor realităţi prin implementarea unui foarte important pachet legislativ anticorupţie, pentru care am cerut anul trecut un vot de încredere în Parlament, prin transformarea Parchetului Naţional Anticorupţie întrun organism eficient şi prin accentuarea necesităţii unei mai mari transparenţe. În România, toate achiziţiile publice se fac prin mijloace electronice. Am finalizat procesul restituirii proprietăţilor funciare şi forestiere. Continuăm cu proprietatea imobiliară – prin crearea unui statut foarte clar al proprietăţii, prin eliminarea în rândul funcţionarilor publici a tentaţiei de a lua mită, în procesul de restituire a proprietăţilor, în anii tranziţiei. Cred că toţi aceşti paşi au fost esenţiali sau au contribuit la eliminarea percepţiei la care vă referiţi.

Dacă-i întrebaţi pe investitorii germani, ei vă vor spune că în România climatul investiţional s-a îmbunătăţit mult. Am primit din partea lor un raport excelent asupra climatului de afaceri din România. Nu ştiu dacă aveţi o copie a lui.

Reporter: Am auzit despre el.

Adrian Năstase: Este foarte interesant şi încurajator. De aceea trebuie să continuăm cu importante îmbunătăţiri.

Reporter: Aţi auzit discuţii despre îngheţarea bugetului Uniunii Europene după summit-ul de la Bruxelles. Credeţi că nu vor fi atât de multe beneficii pentru România aşa cum aţi sperat cu ceva vreme în urmă?

Adrian Năstase: Este clar că dezbaterea instituţională va merge mână în mână, ca întotdeauna, cu unele dintre discuţiile şi proiectele legate de buget, ba chiar şi cu cele legate de infrastructura Uniunii Europene şi de propriile sale proiecte. De aceea, privim cu mare interes dezbaterea asupra bugetului şi propunerea făcută recent de cei şase membri.

La Bruxelles s-a discutat, de asemenea, ca aspectul financiar legat de integrarea României şi Bulgariei să fie abordat pe baza aceloraşi proceduri ca cele utilizate în cazul integrării celor zece membri. Sigur, mai târziu, pe baza deciziilor care vor fi luate, România, ca membră a Uniunii Europene în 2007, trebuie să ia în consideraţie noua configuraţie a bugetului Uniunii Europene. În acelaşi timp, suntem foarte interesaţi de finalizarea raportului financiar, pentru a încheia şi noi, în următoarele luni, în discuţiile cu Comisia Europeană, capitolele dedicate.

Problema pe care aţi ridicat-o este parte a unui pachet decizional şi, de asemenea, ţine de aspectele referitoare la contribuţia financiară a fiecărei ţări. Aceasta este o parte a frustrării cauzată de întâlnirea de la Bruxelles.

Reporter: Un alt subiect îl constituie România şi Irak. România este o ţară care se implică activ în Irak în acest moment. Mă întreb, nu este prea mult pentru o ţară care se confruntă cu probleme administrative şi economice să se angajeze într-o situaţie de război?

195

Adrian Năstase: Poate că cifrele nu sunt bine cunoscute, dar nu avem sute de mii de soldaţi acolo. Poate că se supraestimează contribuţia noastră. Avem în jur de 500 de militari. Pentru o ţară ca România, aceasta nu este o problemă majoră în termeni financiari. Nu este o problemă pentru noi, dar a fost important să preluăm din responsabilităţile ce derivă din calitatea de membru NATO. Am dorit să demonstrăm că nu participăm numai la seminarii pe probleme de securitate internaţională şi ameninţări nonconvenţionale şi că putem fi parteneri în abordarea directă a acestor probleme. Acum, ne implicăm pentru că avem experienţa propriei perioade de tranziţie după revoluţia care a avut loc acum 14 ani şi putem contribui la reconstrucţia instituţiilor democratice din Irak. Poate că suntem mai bine pregătiţi pentru a înţelege problemele poporului irakian şi putem să-i abordăm frustrările cauzate de dictatura lui Saddam Hussein. De aceea, în abordarea acestor probleme nu se pune problema chestiunii financiare. Oricum, vom fi membri pentru doi ani, începând cu 1 ianuarie, ai Consiliului de Securitate al ONU. Avem, de asemenea, anumite responsabilităţi încredinţate de Consiliul de Securitate, în cadrul a două–trei comitete care au fost stabilite pentru Irak, şi care ne-ar putea ajuta să înţelegem problemele cetăţenilor irakieni.

Reporter: Dacă doriţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre implicarea companiilor româneşti în Irak…

Adrian Năstase: Nu încă. Sperăm că vor participa la reconstrucţia economică a Irakului. Dar până acum nu se văd rezultatele eforturilor în această direcţie. Sigur că problemele militare, politice şi instituţionale sunt încă o prioritate în Irak, dar sperăm că, după capturarea lui Saddam Hussein, va începe restructurarea economiei irakiene şi vom participa la acest proces.

196

„România doreşte să ia parte la realizarea unei Europe puternice şi unitare politic“

Interviu acordat Agenţiei germane de presă „DPA“ 9-10 ianuarie 2004

Reporter: Credeţi că după eşecul summit-ului Uniunii Europene de la Bruxelles luna trecută, România are încă şanse să adere la Uniunea Europeană aşa cum a fost planificat în 2007 sau unele state membre vor folosi acest lucru ca o scuză pentru a amâna aderarea? Ce părere aveţi despre rapoartele care stipulează că integrarea României şi Bulgariei ar trebui să fie amânată cu până la trei ani pentru a permite Croaţiei să adere la Uniunea Europeană cu acest grup?

Adrian Năstase: Mai întâi de toate, nu aş numi acest summit un eşec.

Suntem aproape de momentul adoptării acestei noi Constituţii, care poate ghida cu succes Uniunea în secolul XXI. Proiectul Tratatului Constituţional este probabil rezultatul celui mai democratic demers de acest fel din istoria europeană, deoarece reflectă aspiraţiile popoarelor europene.

România, în calitatea sa de ţară candidată, a avut ocazia să participe la lucrările Convenţiei, iar în calitatea de observator, la toate întâlnirile Conferinţei Interguvernamentale. Ca viitor membru al Uniunii, ţara noastră s-a implicat activ pe durata întregului proces dovedind încă o dată că este un partener de încredere.

Suntem conştienţi de complexitatea anului european 2004, şi nu am niciun fel de îndoieli că obiectivele pe care ni le asumăm împreună cu partenerii şi prietenii din Uniunea Europeană sunt parte a programului convenit. Consiliul European din decembrie de la Bruxelles a reiterat clar hotărârea politică a liderilor Uniunii Europene de a sprijini eforturile României şi Bulgariei pentru aderarea la Uniune în ianuarie 2007. Este un efort comun şi intenţionăm să transpunem angajamentele noastre puternice în măsuri şi acţiuni prioritare, care vor aprofunda reformele şi vor consolida economia de piaţă funcţională în România.

Sunt pe deplin încrezător că procesul de aderare ireversibil şi în plină desfăşurare, în care România şi Bulgaria sunt părţi integrante, va fi încheiat cu succes în 2007, încoronând astfel eforturile de lungă durată menite a pune capăt separării politice şi ideologice a continentului timp de mai mult de patru decenii. Noi percepem acest proces ca expresia voinţei unanime a liderilor şi popoarelor Europei de a acţiona pentru asigurarea unui viitor comun pentru toţi europenii.

Dat fiind că reunificarea Europei este încă un proiect neterminat, am fost de la bun început susţinătorii entuziaşti ai perspectivei europene oferită de Uniune ţărilor Balcanilor de Vest. Nu îi percepem folosind o logică a competiţiei şi intenţionăm să dezvoltăm împreună cu aceste ţări cooperarea în domeniul afacerilor europene, să împărtăşim cu acestea experienţele din timpul procesului de negociere şi să le furnizăm „lecţii învăţate“. Este o opţiune strategică pentru România, care consideră integrarea europeană drept cea mai bună modalitate de a asigura stabilitatea, securitatea şi dezvoltarea susţinută în vecinătatea noastră, în zona Balcanilor de Vest.

Aceste ţări au propriul lor drum spre Uniunea Europeană, care va fi monitorizat de instituţiile Uniunii Europene şi de statele membre, pe baza aceloraşi principii care au guvernat procesul actual de extindere: diferenţierea şi propriile merite. Ritmul procesului de aderare va depinde de eforturile interne ale acestor state 197

în vederea consolidării instituţiilor democratice, în vederea reformării şi restructurării structurilor socio-economice. Dorim să-i sprijinim în continuare în aceste eforturi.

Reporter: Credeţi că Uniunea Europeană va dori să încheie un acord de aderare cu România în 2005, dacă liderul Partidului România Mare, domnul Vadim Tudor, va fi ales preşedinte la sfârşitul acestui an? Care este părerea dumneavoastră despre domnul Tudor şi despre şansele sale?

Adrian Năstase: Aderarea României la Uniunea Europeană este un proiect politic major, expresia angajamentelor comune între România şi partenerii şi prietenii din Uniunea Europeană.

România doreşte să aparţină unui sistem bazat pe principiile europene şi pe modelul social european. Mai mult, România doreşte să ia parte alături de celelalte naţiuni la realizarea unei Europe puternice şi unitare politic, capabilă să asigure securitatea internă şi să exporte stabilitate şi bunăstare, capabilă să fie un model de dezvoltare susţinută în beneficiul cetăţenilor săi şi al întregii lumi.

Această credinţă ne conferă angajamentul politic şi energia pentru încheierea reformelor şi restructurarea profundă a societăţii noastre. Această încredere a dat ţării mele impulsul de a depăşi una dintre cele mai dificile perioade de tranziţie din Europa Centrală şi de Est. Proiectul european reuneşte aspiraţiile poporului român şi conduce la un consens al elitelor naţionale politice. Orice schimbare de conducere politică ar surveni la viitoarele alegeri, opţiunile noastre sunt ireversibile – un destin european şi un viitor comun. Maturitatea clasei politice va conduce la conştientizarea faptului că singura opţiune posibilă este să continue reformele şi restructurarea, să implementeze normele şi standardele comunitare.

Scena politică românească experimentează noi alianţe şi trece prin transformări pe măsură ce se apropie procesul electoral. Luând în considerare aceste lucruri, trebuie să luăm notă de noua imagine pe care domnul Tudor încearcă s-o impună. Este prematur să spunem dacă această schimbare este una substanţială sau este o simplă manevră politică pentru atragerea mai multor voturi în alegerile următoare.

Prezenţa domnului Tudor pe scena politică dovedeşte încă o dată că democraţia este la ea acasă în România. Libertatea cuvântului este una dintre valorile centrale ale tinerei, dar puternicei democraţii româneşti.

Sunt pe deplin convins că partidele politice şi personalităţile care vor câştiga alegerile în România vor întreprinde toate eforturile necesare pentru ca România să devină o membră de încredere a Uniunii Europene.

Reporter: Ce schimbări întrezăreşte România în cazul oricărei constituţii revăzute a Uniunii Europene? Sprijiniţi alianţa Franţa–Germania sau Spania– Polonia în privinţa chestiunii spinoase a puterii de vot?

Adrian Năstase: Aş dori să accentuez încă o dată că nu trebuie să percepem ca pe un eşec al Conferinţei Interguvernamentale faptul că nu s-a ajuns la un consens asupra proiectului Tratatului Constituţional în decembrie 2003. Marile decizii au nevoie de timp şi de atentă considerare.

Am salutat încă de la începutul Conferinţei Interguvernamentale o serie de prevederi din proiectul Constituţiei referitoare: la personalitatea juridică a Uniunii, la eliminarea structurii pilonilor, la simplificarea şi diminuarea numărului actelor legale, la extinderea procedurii de codecizie, la o delimitare mai clară a competenţelor între 198

Uniune şi statele sale membre, la o definiţie mai precisă a principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii, la o consolidare a rolului parlamentelor naţionale în afacerile Uniunii Europene. Aceste roluri constituţionale necesită eforturi viitoare vizând crearea unei Uniuni mai puternice şi mai democratice.

Sub preşedinţia italiană a Consiliului Uniunii Europene s-a ajuns la un acord asupra a mai mult de 82 de subiecte în dezbatere, atât aspecte instituţionale, cât şi noninstituţionale, de la apărare la preşedinţiile colective ale Consiliului, de la referirea la protecţia minorităţilor la schimbarea procedurilor bugetare. Ele reprezintă vasta majoritate a chestiunilor de pe agendă. Nu trebuie să uităm că acele chestiuni ridicate reprezentau mai puţin de 10% din textul proiectului Tratatului. Toate aceste cifre evocate nu pot aduce decât optimism şi dovedesc că a fost un compromis remarcabil – cel la care a ajuns Convenţia – şi că eforturile preşedinţiei italiene au fost notabile.

Totuşi, nu căutăm schimbări spectaculoase în viitor, deoarece nu credem că vor fi necesare. Europa are acum nevoie să se concentreze asupra chestiunilor nerezolvate şi să caute noi posibilităţi de a progresa către formule de acomodare pentru toate părţile implicate. În ceea ce priveşte dreptul de vot, România sprijină Europa. Dorim o Constituţie eficientă fără niciun fel de lacune. Dorim o Constituţie care să prefigureze viitorul. Nu cred că Europa a epuizat soluţiile în ceea ce priveşte chestiunea crucială a puterii de vot. Liderii europeni ar trebui să folosească perioada următoare pentru o reflecţie serioasă de vreme ce decizia referitoare la puterea de vot reflectă bunăvoinţa noastră de a face ca procesul de integrare să avanseze între cele 25 de state membre.

Deşi chestiunea puterii de vot a fost subiectul multor polemici, nu cred că ar fi înţelept să se caute ţări care să sprijine sau să critice un proiect sau altul. Nu se pune problema unei părtiniri, ci mai degrabă problema de a se ajunge la o alegere comună în beneficiul comunităţii şi a membrilor săi. Atâta timp cât împărtăşim aceleaşi valori şi obiective, cred cu tărie că este nevoie doar de timp, voinţă şi hotărâre pentru a reuşi.

Reporter: Ce părere are guvernul dumneavoastră despre posibilitatea ca alianţa franco-germană să conducă Uniunea Europeană?

Adrian Năstase: Nu trebuie să uităm că reconcilierea franco-germană a stat la baza construcţiei europene. Aceste două ţări au fost de la bun început adevăratul motor al integrării europene. Ele oferă constant tuturor statelor membre, fie ele state noi sau vechi, exemplul angajamentului şi cooperării europene. Multe politici au fost iniţiate ca urmare a demersurilor franco-germane, atrăgând mai târziu alţi parteneri pentru a aprofunda eforturile lor privitoare la integrare. Înţelegerea dezbaterii curente ţine de această perspectivă. Nu putem s-o înţelegem trasând noi linii de demarcaţie în cadrul Uniunii Europene. Sunt convins că acest rol se referă la Europa în întregul ei.

Europa a fost întotdeauna caracterizată prin diversitate. Statele membre au ocazia de a-şi aduce contribuţia în multe domenii de a se afirma ca pionieri în domeniul lor de excelenţă. Unele dintre ele au standarde de mediu şi sociale ridicate, în timp ce altele intenţionează să consolideze vocea europeană în lume.

Totuşi, noţiunea de conducere specială pentru Europa nu pare să fie pe agenda de astăzi. În timpul a aproape 50 de ani de integrare europeană, s-a creat un sistem complex şi echilibrat de instituţii europene şi de luare a deciziilor, fără precedent în arena internaţională. De vreme ce instituţiile sunt în centrul dezbaterilor

199

constituţionale curente, cred că trebuie să ne concentrăm în a le face mai transparente şi eficiente pentru întreaga Europă.

Reporter: Comisia Europeană a afirmat în noiembrie că România nu are o economie de piaţă funcţională – o condiţie esenţială pentru aderarea la Uniunea Europeană. Ce măsuri întreprindeţi pentru a rezolva această problemă?

Adrian Năstase: Comisia Europeană a afirmat că România poate fi considerată o economie de piaţă funcţională odată ce progresul făcut până acum va continua decisiv. Aceasta reflectă rezultatele semnificative obţinute în reformarea economiei, întărind hotărârea noastră de a o continua. Urmărirea temeinică a programului de reformă structurală va asigura respectarea de către România, într-un termen scurt, a celui de al doilea criteriu economic: să aibă capacitatea de a face faţă presiunii competitive şi a forţelor de piaţă în cadrul Uniunii. Reforma economică a fost accelerată constant după anul 2000, fapt dovedit de stabilitatea macroeconomică susţinută şi de performanţele macroeconomice. Comisia şi statele membre ne cer să ne continuăm eforturile în această privinţă şi aceasta este exact ceea ce facem.

Privatizarea este aproape încheiată în sectorul bancar (pachetul de acţiuni pentru cea mai mare bancă de stat a fost vândut către BERD şi IFC54), în turism şi în agricultură. Am privatizat, de asemenea, 17 mari companii de stat, inclusiv unele cu probleme semnificative, fiecare având mai mult de 1000 de angajaţi.

Vom continua şi vom încheia procesul de privatizare în domeniul energetic şi în cel al căilor ferate, mai ales prin privatizarea companiei naţionale petroliere, a două companii de distribuţie a gazelor naturale şi a patru companii de distribuţie a electricităţii.

Desigur, încercăm să minimizăm impactul social al tuturor acestor măsuri, dar permiteţi-mi să subliniez încă o dată că reforma economică şi îndeplinirea criteriilor economice de aderare sunt prioritare pentru noi chiar şi în acest an electoral.

Reporter: Corupţia este de asemenea percepută de Uniunea Europeană ca o problemă majoră a României, dat fiind că organizaţia Transparency International a acordat ţării un rating scăzut. Ce măsuri veţi adopta în această privinţă?

Adrian Năstase: Combaterea corupţiei este una din principalele priorităţi pe agenda Guvernului României. Avem un cadru legal foarte dezvoltat pentru combaterea corupţiei, după cum este reflectat el în Raportul anual al Comisiei.

Guvernul a elaborat un nou plan de măsuri prioritare pentru integrarea europeană, incluzând măsuri concrete axate pe: implementarea fermă a Programului Naţional de acţiune împotriva corupţiei, pregătirea magistraţilor şi consolidarea cadrului instituţional pentru combaterea corupţiei şi pentru eficientizarea activităţii Parchetului Naţional Anticorupţie, sporirea eficienţei investigaţiilor, obţinerea de rezultate concrete cu privire la urmărirea legală în cazuri de corupţie, formarea şi informarea opiniei publice cu privire la măsurile anticorupţie.

Eforturile noastre se concentrează asupra unor ţinte precise pentru a se obţine rezultate rapide şi concrete. De exemplu, am depus eforturi pentru eliminarea corupţiei în domeniul achiziţiilor publice: am introdus reguli clare în acest domeniu şi am asigurat o transparenţă sporită. Aproape toate achiziţiile publice sunt făcute prin 54

International Finance Group (IFC) – promovează investiţiile private în ţările în curs de dezvoltare. IFC este membru al Băncii Mondiale.

200

intermediul sistemului electronic. De asemenea, un Comitet pentru Transparenţă a fost stabilit la Forumul pentru Integrare Europeană, misiunea sa fiind să monitorizeze permanent stadiul programelor de preaderare. Combaterea corupţiei este, împreună cu reforma în justiţie, în administraţie şi economie, unul dintre domeniile cele mai sensibile şi una dintre priorităţile de acţiune pentru 2004.

Reporter: Uniunea Europeană şi-a exprimat „serioase temeri“ în legătură cu independenţa justiţiei. Ce măsuri întreprinde guvernul dumneavoastră în această direcţie?

Adrian Năstase: România s-a decis să facă paşi hotărâţi în vederea unei bune funcţionări a sistemului juridic. Am înţeles că un bun sistem juridic reprezintă cheia pentru o aderare de succes la Uniunea Europeană.

România a adoptat mai multe măsuri importante în acest domeniu, precum Planul de acţiune pentru implementarea strategiei de reformă în sectorul juridic şi a elaborat proiecte de lege consacrate organizării juridice şi statutului magistraţilor. Am început, de asemenea, să sporim numărul locurilor în tribunale ca o consecinţă a schimbărilor care au loc la nivelul procedurilor penale şi civile. În 2004, ne vom concentra asupra stabilirii unor tribunale specializate în domenii variate precum: comerţ, dreptul muncii, asigurări sociale.

Suntem pe deplin conştienţi că reforma sistemului juridic se află în centrul modernizării ţării noastre. Un bun sistem juridic este cheia succesului integrării europene, deoarece relaţionează nu numai cu sistemul democratic şi cu zona de reforme politice, dar este şi un element pentru integrarea României în piaţa internă europeană. Deciziile juridice imparţiale sunt esenţiale pentru un mediu de afaceri bun şi favorabil, dar şi pentru succesul românilor în domeniul economic în care vor acţiona din 2007.

Reporter: Nerespectarea dreptului de proprietate este percepută în continuare ca o problemă specială a României. Cum merge privatizarea, mai ales cea în domeniul agricol şi în cel forestier?

Adrian Năstase: Procesul de privatizare se află în progres. Putem vorbi în general de încheierea privatizării în turism, agricultură şi sectorul bancar.

Mai mult, retrocedarea proprietăţilor agricole şi a pădurilor este aproape complet încheiată. Până la sfârşitul anului 2003, au fost eliberate aproximativ 97% din titlurile de proprietate. Sigur, acest proces trebuie să fie monitorizat cu atenţie şi va fi încheiat.

Provocarea pentru România este să reuşească crearea unei pieţe viabile, prin concentrarea proprietăţii agricole, astfel încât să se evite fărâmiţarea excesivă a pământului.

201

„Ne-am dori să încheiem negocierile de aderare cu actuala Comisie“

Articol publicat în secţiunea de politică externă a cotidianului „Financial Times Deutschland“ Berlin, 13 ianuarie 2004 Premierul României insistă asupra aderării până în anul 2007; Adrian Năstase doreşte să încheie negocierile cu Bruxelles-ul în 2004.

Prim-ministrul României, Adrian Năstase, respinge solicitările ca Uniunea Europeană să nu primească noi state după prima rundă de extindere din 1 mai 2004. „Nu există niciun motiv să am dubii privind asigurările primite din partea ţărilor membre UE“, a declarat Adrian Năstase ziarului „Financial Times Deutschland“ în timpul unei vizite la Berlin. România doreşte, la fel ca şi Bulgaria, să adere la Uniunea Europeană în anul 2007 şi să încheie negocierile de aderare în timpul anului în curs. Ţara are, însă, încă opt capitole de aderare în faţă, între care teme dificile precum agricultura, politica structurală şi mediul. În urma eşecului negocierilor din luna decembrie privind Constituţia Europeană, în Germania au fost exprimate dubii privind aderarea celor două state sudest-europene. Parlamentarul european din partea Uniunii Creştin-Sociale (CSU), Ingo Friedrich, a susţinut, la începutul lunii ianuarie, că Uniunea Europeană nu va putea primi noi membri fără existenţa unei Constituţii Europene. De asemenea, preşedintele Comisiei pentru afaceri europene din Parlamentul german (Bundestag), Matthias Wissmann, şi parlamentarul european din partea Partidului Social Democrat German (SPD), Martin Schulz, au exprimat, înainte, opinii sceptice pe această temă.

Prim-ministrul României consideră astfel de declaraţii „reacţii emoţionale“, care nu vor influenţa procesul de aderare. În privinţa dezbaterii privind Constituţia Europeană, în societatea românească s-ar simţi „o anumită nervozitate“, a arătat şeful guvernului român. „Europa se găseşte la o răscruce de drumuri“, a subliniat Adrian Năstase. „Şi, în urma extinderii, trebuie avut în vedere un număr mare de interese“ . În acelaşi timp, prim-ministrul s-a arătat dezamăgit de eşecul negocierilor privind Constituţia Europeană. „Ne este greu să înţelegem faptul că integrarea economică a UE avansează, dar că nu se reuşeşte realizarea unei unităţi politice“, a declarat Adrian Năstase. Prim-ministrul român speră ca negocierile de aderare ale României să fie încheiate curând: „Ne-am dori să încheiem negocierile de aderare cu actuala Comisie“. Noii comisari europeni îşi vor prelua posturile în toamna acestui an.

Solicitarea a şase state UE ca bugetul UE să fie îngheţat la un procent din venitul naţional brut (al ţărilor membre) este urmărită de prim-ministrul Adrian Năstase cu mare interes. „Trebuie să ne aşteptăm ca Uniunea Europeană să se transforme din punct de vedere structural“, a declarat prim-ministrul român. Acest lucru nu are însă vreo relevanţă în privinţa negocierilor.

Adrian Năstase a subliniat dorinţa României privind o implicare de durată în Irak. „Dorim să arătăm că suntem un partener de încredere al NATO şi că nu participăm doar la congrese privind securitatea internaţională“, a reliefat primministrul român. El şi-a exprimat speranţa că firmele româneşti vor participa la reconstrucţia Irakului. Aproximativ 500 de militari români sunt staţionaţi în Irak.

(Nils Kreimeier) 202

„Parte a NATO şi a Uniunii Europene: iată noua Românie“

Interviu acordat cotidianului italian „Avvenire“ 31 ianuarie 2004

Reporter: Domnule prim-ministru, România a parcurs până în prezent un drum lung şi dificil către Uniunea Europeană. Cu toate dificultăţile tranziţiei, ţara a reuşit să înregistreze rezultate bune în perspectiva anului 2007, prevăzut ca dată de aderare la UE. În ce stadiu se află, de fapt, negocierile de aderare cu Uniunea Europeană?

Adrian Năstase: În cursul anului 2003, ritmul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană a fost accelerat. Finalizarea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în anul 2004, semnarea Tratatului de aderare cât mai curând posibil (în anul 2005) şi integrarea efectivă a ţării noastre în anul 2007 au devenit obiective comune ale României şi ale Uniunii. Acest ritm accelerat a condus la închiderea provizorie a 22 de capitole din totalul de 30. A fost creat astfel cadrul necesar pentru finalizarea negocierilor în 2004, pe durata mandatului actualei Comisii (Europene).

Reporter: Care sunt dificultăţile cele mai mari şi rezultatele principale ale României în realizarea reformelor cerute de Uniunea Europeană?

Adrian Năstase: Se vorbeşte mult de carenţe în reforma justiţiei şi în combaterea fenomenului corupţiei. Accentul principal este pus pe reformele economice şi administrative. Avem încă probleme structurale consistente în sectorul energetic şi în cel al marilor întreprinderi de stat, în agricultură şi în sistemul pensiilor.

Dezvoltarea sistemului financiar rămâne un aspect important, poate cel mai important aspect al politicii noastre şi al programului nostru de dezvoltare economică strategică.

Acest an va aduce progrese importante în toate aceste sectoare.

Reporter: Sistemul judiciar este unul dintre sectoarele cele mai delicate…

Adrian Năstase: Armonizăm cadrul intern cu cel al statelor membre ale UE. Au fost adoptate legi importante pentru combaterea criminalităţii transnaţionale organizate, pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, a finanţării terorismului şi a spălării de bani. Lupta împotriva corupţiei este o temă de o importanţă specială.

Acţiunile noastre au început încă din 2001, când guvernul a elaborat un Program naţional de combatere a corupţiei, permanent actualizat şi îmbunătăţit. Măsuri esenţiale de combatere a corupţiei au fost luate, practic, în toate domeniile şi în prezent putem spune că fenomenul este sub control şi într-o continuă diminuare.

Reporter: Revenim în plan economic: România înregistrează o creştere economică susţinută. Inflaţia este în scădere. Ce ne puteţi spune, însă, despre nivelul de trai al populaţiei?

Adrian Năstase: Veniturile familiilor au crescut sensibil în anii de guvernare 2001–2003, după cum şi accesul la bunuri de utilitate publică şi la servicii de interes general a înregistrat o ameliorare semnificativă. Ca urmare, în România, conform celei mai recente evaluări realizate de Banca Mondială, nivelul de sărăcie în rândul populaţiei a scăzut de la 35 la sută în 2000, la 29 la sută în 2002. Sperăm să avem în curând rezultate care să ne arate aceeaşi tendinţă manifestată în ultima perioadă.

203

Reporter: România are o nouă Constituţie. A doua Constituţie după Revoluţia din 1989. Este o Constituţie în spiritul valorilor Uniunii Europene. Care sunt, deci, principalele modificări adoptate?

Adrian Năstase: Revizuirea Constituţiei a urmărit modernizarea şi dinamizarea sistemului politic românesc, pentru consolidarea şi extinderea sistemului de garanţii constituţionale în domeniul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, întărirea democraţiei, accentuarea descentralizării administrative şi reflectarea viitorului statut al României de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene şi al NATO. Reporter: În luna mai România va deveni membră a Alianţei Nord Atlantice. Din această perspectivă, ne puteţi spune care este poziţia şi rolul României, obiectivele sale în interiorul Alianţei?

Adrian Năstase: Aderarea României la NATO simbolizează revenirea definitivă a ţării în familia occidentală, ca aliat respectat şi de încredere. Devenind membru deplin al NATO, România îşi consacră transformarea rolului de „primitor“ în cel de „furnizor“ de asistenţă şi experienţă faţă de vecinii săi balcanici care aspiră, ca şi noi, la UE şi NATO. Ne propunem să fim în continuare prezenţi în misiunile NATO şi UE din Balcani şi să contribuim la consolidarea colaborării dintre NATO şi UE în sprijinul stabilizării durabile a regiunii. Totodată, România are un interes strategic şi o obligaţie europeană de a susţine propagarea valorilor democraţiei europene şi euroatlantice şi la Est de ţara noastră, spre Republica Moldova şi Ucraina, regiunea Caucaz şi Asia Centrală.

Reporter: Recent România a fost aleasă în Consiliul de Securitate al ONU ca membru nepermanent pentru o perioadă de doi ani. Cu ce obiective porneşte România pe acest drum?

Adrian Năstase: Trebuie menţionat că România a preluat preşedinţia Comitetului de sancţiuni privind Irakul şi vice-preşedinţia Comitetului de sancţiuni privind Al-Qaeda/talibanii. Suntem gata să ne implicăm în abordarea dosarelor care au efecte asupra intereselor şi obiectivelor naţionale de politică externă, cum ar fi procesele de reconstrucţie politică şi economică în curs din fostele zone de conflict (Irak, Afganistan, Kosovo, Georgia) şi în procesul de pace din Orientul Mijlociu.

De asemenea, în luna iulie, România va deţine preşedinţia lunară a Consiliului de Securitate. Va fi o perioadă extrem de intensă din punctul de vedere al unuia din dosarele majore pe agenda Consiliului, situaţia din Irak, deoarece va fi prima lună după finalizarea procesului de predare a puterii către autorităţile interimare irakiene.

Reporter: Italia este principalul partener comercial al României. Cum vedeţi dezvoltarea şi pe viitor a acestor relaţii şi care ar fi domeniile noi ce ar putea prezenta interes pentru oamenii de afaceri italieni?

Adrian Năstase: Vrem să subliniem că, începând cu anul 1997, Italia se menţine constant pe primul loc între partenerii comerciali ai României. În acelaşi timp, doresc să menţionez şi în acest context sprijinul constant acordat cu prietenie de Italia ţării mele pe drumul integrării europene, efortului de modernizare şi aliniere a României la standardele cerute de calitatea de viitor membru al Uniunii Europene.

Pentru viitor, mă gândesc, spre exemplu, la extinderea pieţei italiene pentru produsele 204

româneşti, ca şi la atragerea de noi investiţii italiene în România. „Fenomenul Timişoara“ (un oraş devenit aproape „italian“–n.red.) constituie cea mai bună dovadă a eficienţei cooperării româno-italiene; apreciem drept interesantă şi profitabilă pentru ambele părţi reluarea acestui model şi în alte zone ale României, cum ar fi cele din sud şi est.

Pe de altă parte, în condiţiile schimbărilor în curs în România, oamenii de afaceri italieni s-ar putea implica în crearea de parcuri industrial-tehnologice în ţara noastră, în privatizări sau în investiţii în infrastructura (autostrăzi, căi ferate, energie, alimentări cu apă). În acest cadru suntem, de asemenea, interesaţi de o prezenţă mai substanţială a marilor grupuri industriale şi bancare italiene în ţara noastră.

205

„Comisia Europeană a considerat eforturile depuse de guvernul român impresionante“ Interviu acordat cotidianului spaniol „ABC“ Madrid, 6 februarie 2004

Reporter: Domnule prim-ministru, este anul 2007 o dată realistă pentru intrarea României în Uniunea Europeană?

Adrian Năstase: Da, pentru că este un angajament, este o decizie care a fost luată de Consiliul European din decembrie anul trecut. Deci, se speră că România va reuşi să finalizeze negocierile în acest an, în aşa fel încât Tratatul să poată fi semnat în 2005, pentru ca să devenim membri în 2007.

Reunificarea Europei şi hotărârea UE de a se extinde incluzând şi România a fost luată acum câţiva ani, iar acum se pun la punct detaliile tehnice ale unei decizii la nivel politic. Deci, eu sunt optimist, ţinând cont şi de exemplul celorlalte ţări intrate în UE, care au continuat reformele şi după aderare, făcând în continuare eforturi pentru armonizare cu acquis-ul comunitar: Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda. Ele au continuat în acelaşi ritm reformele şi modificările chiar şi după ce au devenit membri ai UE. Şi România va cunoaşte o continuare a reformelor conform standardelor UE după primirea în anul 2007 în Uniune.

Reporter: Se pare că în proiectul de raport privind România sunt nişte aspecte mai puţin favorabile, care ar tempera acest optimism?

Adrian Năstase: Nu. Aprecierile făcute în proiectul de raport sunt foarte pozitive. Au fost dezbateri, comentarii, s-a propus un amendament de către un parlamentar olandez recomandând întreruperea negocierilor cu România, precum şi comentarii privind adopţiile în România. Aceste amendamente vor fi dezbătute în Comisia pentru politică internaţională şi în şedinţa plenară a Parlamentului. Dar eu sunt convins că, aşa cum a decis ieri Congresul Partidului Popular European privind continuarea agendei de negocieri cu România, la nivelul Parlamentului European iniţiativa acelui parlamentar olandez va rămâne izolată.

Reporter: Dar Raportul nu vorbeşte oare de ritmul adoptării acquis-ului, precum şi de aplicarea prea lentă a acestor prevederi?

Adrian Năstase: Raportul recomandă continuarea punerii în aplicare a acquis-ului comunitar şi a legilor care au fost deja adoptate. Este un efort care se face în toate ţările candidate, efort foarte necesar într-o ţară care numai de câţiva ani a început să introducă acquis-ul comunitar în sistemul său juridic. Deci, procesul este în curs, nu putem afirma că am rezolvat toate problemele. În schimb, noi ştim că în Raportul său pentru 2003, Comisia Europeană a considerat că eforturile depuse de guvernul român au fost deosebit de impresionante din momentul începerii negocierilor. Evident însă, mai sunt multe lucruri de făcut.

Astăzi m-am întâlnit, încă o dată, cu preşedintele Consiliului, domnul José Maria Aznar, care mi-a reconfirmat sprijinul Spaniei pentru finalizarea negocierilor cu UE până la sfârşitul acestui an, precum şi pentru eforturile noastre de modernizare şi de continuare a reformelor.

De altfel, cu Spania noi avem cel mai mare număr de înfrăţiri între instituţii, iar Spania ne-a ajutat foarte mult, nu numai în perioada în care a deţinut preşedinţia.

206

Aproape tot timpul au fost contribuţii excepţionale prin intermediul secretarului de stat pentru Afaceri Europene, care s-a dovedit cu adevărat un prieten, un partener de nădejde în privinţa pregătirilor pentru integrarea noastră europeană.

Reporter: Se pare că mai aveţi, totuşi, paşi importanţi de făcut în domeniul negocierilor politice de aderare?

Adrian Năstase: Avem enorm de multe lucruri de făcut. Este vorba de un efort de modernizare, un efort care, oricum, trebuie făcut, din punct de vedere instituţional, din punct de vedere constituţional, din punct de vedere economic, din punct de vedere social. Desigur, capitolele care mai rămân de finalizat reprezintă domenii în care trebuie depus un efort deosebit. Este vorba de agricultură, de competiţie, de aspectele financiare. Mai avem dificultăţi şi în alte domenii, din cauza faptului că restituirea bunurilor confiscate de regimul comunist a creat o ambianţă nouă, dar şi anumite oportunităţi pentru manifestarea corupţiei.

Cred că este foarte important pentru noi să realizăm faptul că lupta împotriva corupţiei, de exemplu, trebuie să continue. Anul trecut, guvernul a prezentat în cadrul Parlamentului un pachet de legi pentru combaterea corupţiei, cerând un vot de încredere în privinţa adoptării lui. A fost pentru prima dată când un guvern a întreprins un astfel de demers, iar noi am decis să începem cu adoptarea unui pachet legislativ foarte ambiţios. Evident, punerea sa în aplicare rămâne o problemă foarte importantă. În acest sens, am creat un Parchet Naţional Anticorupţie, subordonat unui procuror general care răspunde de acest domeniu, am iniţiat acţiuni în domeniul instituirii transparenţei în privinţa achiziţiilor publice, conform cărora majoritatea achiziţiilor publice de bunuri se fac acum prin licitaţii electronice. Am continuat restituirea proprietăţilor în domeniul agricol, în domeniul forestier, am făcut modificări constituţionale şi legislative privind domeniul proprietăţii – clarificarea statutului proprietăţii, al bunurilor imobile, dar în aceste condiţii, evident, există tentaţii de corupţie.

Am adoptat, de exemplu, o lege privind aprobarea tacită, în scopul reducerii birocraţiei: dacă răspunsul la solicitări adresate de către cetăţeni administraţiei nu este dat în 15 sau 30 de zile, se consideră că răspunsul este pozitiv.

Iată, deci, au fost întreprinse foarte multe schimbări, dar trebuie să fim corecţi şi să recunoaştem că România a plecat cu un mare handicap în domeniul economic.

Chiar dacă în ultimii trei ani am avut o creştere economică de peste 5% anual, trebuie ţinut cont că noi am plecat de la un nivel foarte scăzut. Inflaţia, de exemplu, era în anul 2000 de 44%. Acum, inflaţia a scăzut la aproximativ 14%, iar în acest an sperăm să ajungem la mai puţin de 10%.

De asemenea, tot în această perioadă, România a finalizat pentru prima dată un acord cu FMI. O altă realizare importantă a fost finalizarea negocierilor cu NATO, în vederea aderării la această Alianţă. Ieri, Senatul francez a ratificat Protocolul prin care România a devenit membru al NATO, Franţa fiind ultima ţară care mai trebuia să ratifice acest document.

Un alt aspect semnificativ ar fi faptul că românii se pot acum deplasa liber în Europa: în 2001, noi am reuşit să obţinem eliminarea vizelor pentru turişti, pentru 207

studenţi, ceea ce are o importanţă enormă pentru schimbarea mentalităţilor, precum şi pentru considerarea românilor drept cetăţeni cu adevărat europeni.

Reporter: Problema adopţiilor a fost una intens discutată. Ce aţi întreprins în acest sens?

Adrian Năstase: Înainte de anul 2000, în problema adopţiilor, în România au fost formulate numeroase critici de unele guverne, de mass-media, cât şi de unele formaţiuni politice. Începând cu 2001, noi am adoptat un moratoriu privind adopţiile, dar, în acelaşi timp, am iniţiat pregătirea unui pachet de legi privind protecţia copiilor în dificultate.

Ne-am concentrat să realizăm în România condiţiile pentru ca aceşti copii, aflaţi în dificultate, să se poată bucura de condiţii decente de viaţă. În acest sens, am făcut eforturi excepţionale, iar rezultatele sunt pe măsură. În acelaşi timp, am acceptat anumite excepţii la moratoriul amintit: în ultimii trei ani am recomandat un număr de aproximativ 1.000 de adopţii internaţionale, printre care aproximativ 230 pentru familii spaniole. Înainte de 2000, timp de patru ani, se aprobaseră aproximativ 10.000– 12.000 de adopţii internaţionale.

Pachetul legislativ în acest domeniu, pe care noi l-am trimis în 2001 la Bruxelles, în vederea punerii sale de acord cu prevederile comunitare, nu a fost finalizat din cauza unor poziţii divergente ale unor organizaţii internaţionale, ale unor ţări, ale Comisiei, ale raportorului pentru România, doamna Emma Nicholson. Deci, de doi ani şi jumătate aceste legi nu le-am putut finaliza.

De aceea, noi am hotărât ca la nivelul guvernului să fie întotdeauna exclusă posibilitatea de a se face excepţii la Moratoriu. În acelaşi timp, am hotărât să trimitem la Parlament proiectul de Lege în stadiul în care se află el acum, cu prevederea expresă că, de acum înainte, solicitările de adopţii vor fi examinate de către o comisie, Comisia pentru familie, din cadrul Camerei Deputaţilor, şi abia după aceea ele vor fi trimise tribunalelor. Se va folosi efectiv, după cum vedeţi, o formulă foarte restrictivă, pentru a se elimina tentaţia de a considera că în România adopţiile internaţionale ar putea constitui o formulă de exploatare a copiilor, aspect pentru care a fost deseori criticată.

Deci, timp de trei ani, Guvernul a recomandat tribunalelor un număr de numai 200– 300 de adopţii internaţionale şi cred că trebuie să ne concentrăm mai mult pe soluţii interne de găsire a unor condiţii corecte pentru viaţa şi viitorul copiilor români aflaţi în dificultate.

208

„România – pe drumul aderării la Uniunea Europeană în 2007“

Interviu acordat Agenţiei de presă „Reuters“ Bucureşti, 12 februarie 2004 Prim-ministrul român, Adrian Năstase, a afirmat joi că depune eforturi pentru accelerarea măsurilor în vederea aderării la Uniunea Europeană şi nu vede vreun motiv pentru ca ţara sa să nu adere la Uniunea Europeană în 2007, aşa cum a fost planificat.

Săptămâna trecută, raportorul pentru România al Parlamentului European, doamna Emma Nicholson, a cerut Comisiei Europene să suspende negocierile de aderare până când reformele vor reveni la situaţia normală. Negocierile trebuie să fie încheiate anul acesta pentru a atinge obiectivul din 2007.

Adrian Năstase a declarat în interviul acordat Agenţiei „Reuters“ că se iau măsuri pentru intensificarea negocierilor şi data ţintă a fost clar stabilită. „Este un angajament clar la nivelul Uniunii Europene şi nu văd niciun motiv pentru amânarea sau schimbarea acestei decizii“, a mai afirmat el.

O nouă structură guvernamentală, anunţată la începutul acestei săptămâni, care ar conduce la numirea a doi vicepremieri şi a unui şef executiv al cancelariei la mijlocul lui martie ar fi de ajutor, a spus el. „Obiectivul este adaptarea structurii guvernamentale la negocierile în curs de desfăşurare cu Uniunea Europeană şi concentrarea mai mult pe procesul de implementare“.

Adrian Năstase a afirmat că directorul IMAS, domnul Alin Teodorescu, va fi numit şef al cancelariei. Cei doi vicepremieri nu au fost nominalizaţi, dar se aşteaptă să fie aleşi dintre Miron Mitrea, ministrul Transporturilor, Marian Sârbu, ministru fără portofoliu, Dan Ioan Popescu, ministrul Economiei.

Năstase a afirmat că va reînfiinţa Ministerul Mediului, transformat în agenţie ca urmare a restructurării de anul trecut – o acţiune necesară în vederea închiderii capitolului referitor la mediu al Uniunii Europene – un alt domeniu de negocieri.

România a încheiat 22 din cele 30 de capitole.

Perspectiva alegerilor

Adrian Năstase, care se va confrunta cu alegeri naţionale în noiembrie, a afirmat că una dintre cele mai dificile misiuni a fost să îmbine „reforma economică şi protecţia socială într-un an electoral“.

Guvernul de stânga al României a condus ţara excomunistă de 22 milioane de cetăţeni pe un drum prooccidental; România aderă la NATO anul acesta şi a realizat stabilitate macroeconomică şi de asemenea o creştere economică. Dar i-a fost dificil să realizeze un echilibru între reformele drastice şi sprijinul pentru populaţia sărăcită.

S-au emis critici referitoare la continuarea de către România a adopţiilor internaţionale în ciuda interzicerii acestor adopţii pentru a stopa cazurile de corupţie.

Năstase a afirmat că aceşti copii trimişi în străinătate spre adopţie în timpul moratoriului au fost excepţii umanitare, iar oficialii nu au primit niciun ban.

Premierul român a lăudat iniţiativa legată de acordarea pachetului financiar în valoare de 9 miliarde de euro pentru România şi vecinul său balcanic Bulgaria, 209

numindu-l un Plan Marshall, după ajutorul acordat Europei de către Statele Unite după cel de-al Doilea Război Mondial. „Este o veste excelentă şi o reconfirmare a faptului că această Comisie respectă agenda care a fost stabilită“, a declarat el. „Acest fantastic Plan Marshall pentru România al Uniunii Europene este cel mai bun sprijin pentru măsurile destinate modernizării economiei româneşti.“ Majoritatea cetăţenilor din România, unde salariile ajung în medie la 150 de $, consideră corupţia cauza multora dintre problemele ţării lor, iar oficialii Uniunii Europene au cerut în mod repetat măsuri dure de eradicare a corupţiei.

Adrian Năstase a respins criticile referitoare la indiferenţa faţă de problemele corupţiei, spunând că aceasta a fost o temă favorită a adversarilor săi politici. Întrebat dacă va candida la alegerile prezidenţiale şi parlamentare care vor avea loc pe 28 noiembrie, a declarat că îşi va face cunoscută decizia după alegerile locale din iunie. „Mă voi gândi serios la această chestiune“, a mai declarat el.

210

„Am fi bucuroşi să sporim de zece ori numărul de turişti chinezi în România“

Interviu acordat Televiziunii Centrale Chineze „Canal 2“ Beijing, 16 februarie 2004

Reporter: Care sunt obiectivele vizitei dvs. în China?

Adrian Năstase: Scopul vizitei mele în China este să particip, ca membru al Internaţionalei Socialiste, într-o echipă condusă de preşedintele Internaţionalei Socialiste, domnul António Guterres, având ca scop crearea unui grup de contact care să deschidă un dialog cu partea chineză în vederea unor acţiuni şi activităţi viitoare.

Cred că a fost important pentru noi să înţelegem de la cei mai înalţi oficiali opţiunile, strategiile, principalele idei necesare pentru construcţia unei noi societăţi în China.

Al doilea obiectiv îl reprezintă discuţia cu colegii mei, cu prim-ministrul, cu alţi oficiali din China asupra relaţiilor bilaterale, a proiectelor concrete care urmează să fie implementate în acest an. Unele dintre ele sunt foarte importante, acum, când Republica Populară Chineză va sărbători 55 de ani de relaţii internaţionale. Voi fi onorat dacă vom putea dovedi prin fapte concrete că ne respectăm angajamentele noastre destinate dezvoltării relaţiilor bilaterale. În al treilea rând, am venit aici cu o echipă economică importantă, de aproape 100 de oameni de afaceri din România şi vom organiza un important forum economic şi, de asemenea, vom lansa proiecte.

Cred că este important pentru noi să profităm de faptul că anul trecut am înregistrat mai mult de un miliard de dolari în schimburile comerciale dintre cele două ţări. Ar fi foarte bine să ne gândim la o modalitate de a atinge un al doilea miliard de dolari cât mai rapid posibil. Vizita oamenilor noştri de afaceri este foarte importantă.

Este un eveniment semnificativ pentru români, pentru că au ocazia de a colabora cu prietenii chinezi în vederea consolidării relaţiilor bilaterale într-un cadru internaţional favorabil, în interiorul Internaţionalei Socialiste.

Reporter: Este promovarea turismului românesc un punct pe agenda dvs.?

Adrian Năstase: Pentru abordarea aspectului turistic, tocmai am inaugurat Biroul Naţional de Turism în Beijing şi sper că România va fi pe mai departe destinaţie turistică pentru poporul chinez, ca parte a legăturilor noastre culturale cu China.

Reporter: Aţi menţionat că se derulează anumite afaceri ale unor chinezi în România. Ce ne puteţi spune despre obiectivele turistice din România, interesante pentru turiştii chinezi?

Adrian Năstase: Sigur că nu putem invita toate delegaţiile din China să viziteze România în acest moment, dar suntem cu toţii bucuroşi să sporim de zece ori numărul chinezilor care vor vizita ţara noastră în acest an. Ştiu că este dificil să promovăm turismul, dar Delta Dunării, mănăstirile, turismul agrorural, satele din 211

România, munţii, sunt tot atât de multe locuri care merită să fie vizitate şi, desigur, există o tradiţie în excursiile pe care chinezii le fac în România. Acest lucru va conta foarte mult. Vom încerca să facem progrese.

Reporter: Doriţi să spuneţi câteva cuvinte cetăţenilor chinezi care vor vizita România? Cum vor percepe ei această vizită?

Adrian Năstase: Cei care vor veni în România vor găsi un loc frumos.

Vă mulţumesc.

212

„2003 a fost unul dintre cei mai buni ani parcurşi de ţara noastră după 1989“ Interviu acordat publicaţiilor „Perspective“ şi „Lumea Contemporană“ Beijing, 19 februarie 2004

Reporter: Domnule prim-ministru, ce progrese au fost înregistrate în ultimii ani în relaţiile dintre China şi România?

Adrian Năstase: Relaţiile româno-chineze au o tradiţie îndelungată, după cum ştiţi, dar, în ultimii ani, au dobândit un caracter excepţional, conferit, în principal, de contactele bilaterale la cel mai înalt nivel, de experienţa unei cooperări fructuoase, profunde şi diversificate, pentru consacrarea formulei de „parteneriat tradiţional“.

Rezultatele pragmatice ale contactelor de nivel înalt din perioada 2002–2003 au consolidat dialogul politic şi economic bilateral, conectându-l la priorităţile agendelor naţionale şi la programele de dezvoltare a schimburilor şi cooperării româno-chineze. În acest sens, putem menţiona lansarea unui mecanism comun de lucru pentru analizarea periodică a stadiului iniţiativelor şi posibilităţilor de realizare a proiectelor de interes comun identificate în diferite domenii, cum ar fi energie, extracţia şi prelucrarea petrolului, metalurgie, construcţii hidrotehnice şi infrastructură sau telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei. În plan economic, volumul schimburilor comerciale a depăşit pragul de 1 miliard de dolari, atingând cifra de 1.069 miliarde de dolari la finele anului 2003, iar structura schimburilor comerciale bilaterale este destul de diversificată: echipamente şi componente electronice, de telecomunicaţii şi IT, autoturisme, cherestea, metale, produse chimice organice, articole textile, de îmbrăcăminte şi încălţăminte, maşini şi aparate de aer condiţionat.

Este, de asemenea, de menţionat că, din punct de vedere al investiţiilor, China ocupă locul 24 printre investitorii străini din România, cu un volum total de 52 de milioane de dolari. Capitalul chinez poate fi regăsit în prezent în aproape 8.000 de firme cu capital străin din România, ceea ce reprezintă aproape 10% din totalul acestei categorii.

Trebuie menţionat tot aici că totalul schimburilor comerciale a crescut în 2000 cu 32,4% faţă de anul precedent, ajungând la 258,7 milioane dolari, iar saltul cel mai important s-a înregistrat în 2002, când schimburile bilaterale au fost de 2,5 ori mai mari decât anul 2001 (839,9 milioane dolari). Subliniem, ca succese deosebite, investiţiile în domeniul confecţiilor la Giurgiu, fabrica de biciclete din Petroşani, precum şi cea în domeniul prelucrării lemnului din judeţul Buzău. La sfârşitul anului 2003, investiţiile totale ale firmelor chineze s-au ridicat la 102 milioane dolari, fiind apreciate de autorităţile chineze ca fiind cele mai mari realizate în Estul Europei.

Această dezvoltare constantă a relaţiilor economice a impus începerea negocierilor pentru convenirea unor aranjamente de susţinere financiara a schimburilor de mărfuri şi a proiectelor economice, astfel încât, cu prilejul acestei vizite în China, s-au putut semna acorduri de cooperare între Eximbank România şi Eximbank China şi respectiv, între Eximbank România şi Sinosure. În final, nu mai puţin important de relevat este faptul că au fost demarate negocierile pentru realizarea celei mai importante investiţii chineze în România, în 213

domeniul comunicaţiilor, prin realizarea noului operator de telefonie fixă. Proiectul are o valoare de 110 milioane dolari şi va intra în funcţiune în acest an.

Reporter: Construcţia economică în România a înregistrat în ultimii ani rezultate bune. De exemplu, Produsul Intern Brut al României a fost de 50 de miliarde de dolari SUA în anul 2003, în creştere cu 4,8% fata de 2002, înregistrând, deci, un progres însemnat. Puteţi să comentaţi, pe scurt, situaţia economică internă actuală din România?

Adrian Năstase: Pentru România, anul 2003 a fost un an al consolidării creşterii economice şi al continuării în ritm susţinut a reformelor în domeniu, care au configurat o economie de piaţă funcţională. Anul 2003 a fost, de fapt, unul dintre cei mai buni ani parcurşi de ţara noastră după 1989. În acest sens, sunt de luat în considerare câţiva parametri esenţiali. În primul rând, stabilitatea macroeconomică a fost menţinută, în paralel cu consolidarea finanţelor publice şi reducerea inflaţiei. În ciuda contextului economic internaţional nefavorabil şi a unei situaţii climaterice dificile pentru agricultură, ritmul susţinut de creştere economică înregistrat, începând cu 2001, a fost continuat, înregistrându-se un nivel de aproape 5% pentru întregul an. Îmbunătăţirea constantă a mediului investiţional intern s-a reflectat în obţinerea de calificative superioare din partea agenţiilor internaţionale de rating, iar acordul stand-by convenit în anul 2001 cu FMI a fost finalizat şi, pentru prima dată după 60 de ani, sectorul privat a devenit preponderent în structura capitalului social.

Adevărata valoare a realizărilor economice este dată, însă, de modul de reflectare a acestora în creşterea bunăstării populaţiei. Veniturile familiilor au crescut, iar accesul la bunuri de utilitate publică şi la servicii de interes general a înregistrat o ameliorare semnificativă. O preocupare principală a continuat să fie asigurarea suportabilităţii sociale a reformelor şi reducerea sărăciei din societatea românească.

Au fost luate noi măsuri în ce priveşte protecţia socială a categoriilor defavorizate, asigurarea serviciilor publice, construirea de locuinţe, accesul la sistemul de învăţământ şi ameliorarea stării de sănătate a populaţiei.

Tot ceea ce se întâmplă în economia românească, dar nu numai, este adânc ancorat în procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană. Deja am închis 22 de capitole de negociere şi avem şanse reale să încheiem aceste negocieri până la finele anului curent. Pentru interesul cititorilor chinezi, ca şi capitole încheiate şi care au apropiat substanţial mediul de afaceri din România de cel din Uniunea Europeană, menţionăm cele privind libera circulaţie a mărfurilor, a capitalului şi persoanelor, dreptul societăţilor comerciale, IMM-uri, impozitare şi fiscalitate, politici industriale, transporturi, relaţii economice externe, uniunea vamală. În ceea ce priveşte anul 2004, dorim ca el să reprezinte o continuare şi o consolidare a tendinţelor şi proceselor pozitive din anul 2003, pentru o accelerare a pregătirii noastre pentru aderarea la Uniunea Europeană şi dorim ca aceste progrese să se reflecte în planul îmbunătăţirii calităţii vieţii. Vor continua să fie prioritare

214

asigurarea păcii sociale, ca motor important al dezvoltării economice şi al progresului social, şi întărirea capacităţii administrative.

Reporter: Intre Partidul Comunist Chinez şi Partidul Social Democrat există contacte foarte bune. Vă rugăm sa spuneţi câteva cuvinte pe marginea influenţei pe care o au contactele dintre partide din China şi România asupra relaţiilor dintre cele două ţări. Totodată, ce măsuri veţi adopta în viitor pentru a întări cooperarea prietenească dintre cele două partide?

Adrian Năstase: Această relaţie, consolidată în timp între partidele noastre, a produs efecte benefice asupra raporturilor bilaterale dintre state. Guvernările noastre (între 1992–1996 şi din 2001 până acum) au coincis cu un „vârf de formă“ a relaţiilor dintre România şi China.

De asemenea, vom instituţionaliza cooperarea dintre cele două partide prin formarea unui grup de contact PCC–PSD, care să se întâlnească periodic pentru o informare reciprocă asupra agendei celor două formaţiuni politice şi asupra situaţiei internaţionale.

Nu în ultimul rând, credem că este momentul să încurajăm schimburile de experienţă la nivel local, la nivelul organizaţiilor noastre din judeţe şi provincii. Am vorbit despre necesitatea unui sistem de „delegaţii de concediu“, care să permită militanţilor PCC să cunoască realităţile din România şi militanţilor PSD să se informeze asupra realităţilor din China.

Un domeniu distinct îl reprezintă modul în care vom contribui la structurarea relaţiilor Partidului Comunist Chinez cu Internaţionala Socialistă. Vizita grupului de contact al IS, din care a făcut parte şi PSD, a reprezentat un prim pas în această direcţie. PSD va fi, în continuare, un partener de încredere al PCC în familia partidelor socialiste şi social democrate.

Reporter: România va deveni membru al Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Ce ne puteţi spune despre relaţiile dintre România şi Uniunea Europeană?

Adrian Năstase: Istoric şi geografic România aparţine Europei, fiind o comunitate de origine latină, iar cultura şi tradiţiile îşi regăsesc identităţi puternice în cultura europeană. Este evident că viitorul României este legat de Europa şi, atunci când se vorbeşte despre „Uniunea Europeană“, România nu poate fi separată de această comunitate.

Deci, printre opţiunile prioritare ale României în plan politic şi economic figurează şi integrarea României, cu drepturi depline, în Uniunea Europeană. În ceea ce priveşte relaţiile sale cu UE, România are legături tradiţionale cu această comunitate, fiind prima şi singura ţară din Europa de Est care, încă din anii ’70, a avut un cadru juridic bine definit în relaţiile cu CEE, iar în 1980 a procedat la recunoaşterea de facto a acestei grupări economice (la acea dată), prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei Mixte România–CEE. Aderarea României la Uniunea Europeană reprezintă pentru întreaga societate românească un obiectiv strategic de maximă importanţă, fiind susţinut, în mod 215

constant, de către toate instituţiile statului, de forţele politice parlamentare, de societatea civilă, dar şi de membrii Uniunii Europene. În acest sens, Consiliul European de la sfârşitul anului trecut a afirmat cu claritate determinarea Uniunii Europene de a primi România şi Bulgaria printre membrii săi în ianuarie 2007. Deci, Uniunea ne garantează că ne va susţine, iar noi trebuie să ne respectăm obligaţiile. Am primit o poliţă de asigurare în domeniul politic şi mingea este acum în terenul nostru, ţine de noi să valorificăm optim această situaţie.

Nu putem, în niciun caz, trece cu vederea pachetul financiar acordat celor două ţări la 10 februarie, care este un mesaj implicit referitor la data aderării României la UE şi o dovadă certă a voinţei Comisiei Europene de a respecta agenda convenită.

Ne propunem să fim beneficiarul net al unor sume destinate proiectelor de modernizare. Depinde de noi ca acest moment să transforme parcursul european al României într-o sumă de avantaje nete pentru cetăţeni.

Desigur că ritmul negocierilor noastre de integrare nu poate să nu fie influenţat de evoluţiile dinamice şi deosebit de complexe ale problematicii internaţionale cu care se confruntă comunitatea mondială. Acestea au arătat, în ultima perioadă, că există chiar în cadrul Uniunii Europene abordări diferenţiate, evident, în funcţie de interesele fiecărei ţări membre comunitare.

Noi avem, totuşi, speranţa că într-un viitor apropiat România, ca membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană, îşi va putea aduce o contribuţie mai substanţială la problematica transeuropeană şi euroatlantică.

Chiar dacă anul 2004 este un an electoral în România, obiectivele noastre în domeniul politicii – mai ales în dimensiunea ei economică şi socială – rămân strict ancorate de Programul Economic de preaderare negociat şi însuşit împreună de guvernul român şi de Comisia Europeană.

Reporter: Care este opinia dumneavoastră, domnule prim-ministru, privind situaţia internaţională actuală?

Adrian Năstase: Agenda globală de securitate este, în continuare, puternic marcată de lupta împotriva terorismului. Acţiunea comună în acest domeniu este puternic influenţată de evoluţiile politice din interiorul organizaţiilor internaţionale şi, în plus, această luptă împotriva terorismului nu mai poate fi abordată separat de o altă temă prioritară, cea a prevenirii proliferării armelor de distrugere în masă. Cele două puncte critice pe harta de securitate vor rămâne Irakul – în care este de aşteptat o întărire a autorităţii irakiene de tranziţie – şi Afganistanul, confruntat cu recrudescenţa reţelelor talibane, cu situaţia economică şi socială deosebit de precară, cu dificultăţi în structurarea forţei internaţionale de stabilizare. În acest context, după cum se cunoaşte, România are, începând din acest an, calitatea de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU. Din aceasta perspectivă, dorim să contribuim la obţinerea de progrese substanţiale în agenda complexă a organizaţiei, în special în temele de preocupare majoră, cum ar fi combaterea terorismului, soluţionarea paşnică a conflictelor şi prevenirea acestora, combaterea sărăciei şi dezvoltarea durabilă.

216

O altă direcţie de acţiune a politicii regionale, în care România se implică din ce în ce mai activ, este întărirea securităţii şi stabilităţii în zona Balcanilor şi SudEstului Europei, întărirea perspectivei europene a vecinătăţii noastre estice şi în regiunea Mării Negre. Dorim ca aceasta să devină o zonă de stabilitate şi de conectare între partenerii noştri de pe alte continente şi Europa. Suntem, de asemenea, interesaţi să contribuim la identificarea unei soluţii durabile în Orientul Mijlociu, bazată pe punerea în aplicare a prevederilor Foii de Parcurs propusă în procesul normalizării situaţiei din zonă. În ceea ce priveşte agenda globală a dezvoltării, ea este marcată de teme cu un puternic impact în orientarea politicii internaţionale a statelor în ansamblu, după cum putem constata dintr-o simplă enumerare a câtorva dintre ele: încadrarea în termenele negocierilor în cadrul OMC – runda Doha; consolidarea cadrului internaţional de prevenire şi soluţionare a crizelor financiare; implementarea Noului Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii şi a Planului de Acţiune al G8 pentru Africa; sprijinirea iniţiativelor vizând sănătatea globală, în special combaterea HIV şi SARS; reducerea sărăciei globale; asistarea statelor sărace puternic îndatorate; promovarea modelului e-government în statele în curs de dezvoltare pentru creşterea eficienţei şi transparenţei actului de guvernare.

Acestea, şi nu numai, sunt teme la a căror dezbatere şi România s-a angajat în mod concret.

217

„Am încercat să-i conving pe colegii chinezi că această perioadă este cea mai bună pentru a investi în România“

Interviu acordat pentru emisiunea în limba română a postului „China Radio International“ Beijing, 19 februarie 2004

Reporter: Stimate domnule prim-ministru, permiteţi-mi, mai întâi, să vă mulţumesc în numele redacţiei de limba română a postului Radio China Internaţional, pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu. Puteţi să faceţi o evaluare asupra dezvoltării relaţiilor bilaterale din anul 2003?

Adrian Năstase: Vă mulţumesc, în primul rând, pentru posibilitatea de a mă adresa ascultătorilor dv.

Relaţiile dintre România şi China cunosc o evoluţie extrem de dinamică. Este vorba de legături pe care se bazează pe tradiţii puternice. Anul acesta vom sărbători împreună 55 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice, dar este vorba de contacte pe multiple planuri, care au dovedit profunzime şi trăinicie, deci s-au realizat în contextul unor schimbări succesive în configuraţia geopolitică globală şi regională. Dar este vorba de un interes puternic, profund, amical la nivelul celor două ţări pentru menţinerea unui dialog activ, care să fie conectat la priorităţile agendelor naţionale care, de asemenea, să trateze într-un mod echilibrat şi viu situaţia internaţională.

Anul 2003 a fost un an de excepţie pentru relaţiile noastre politice. Aş menţiona, în primul rând, vizita de stat a domnului Ion Iliescu, preşedintele României, în China în luna august, vizita pe care am efectuat-o şi eu în China în luna mai, cred că ambele momente pe care le-am menţionat, aceste vizite, au contribuit la consolidarea unui parteneriat tradiţional între România şi China şi, alături de aceste vizite, aş spune că un rol important l-au avut şi întâlnirile la nivel parlamentar sau la nivel guvernamental, vizite ale unor miniştri în China şi ale unor demnitari români, în general, diversele misiuni economice.

Ca urmare a acestor eforturi, anul trecut, volumul schimburilor comerciale bilaterale a atins aproape pragul de 1 miliard de dolari, ceea ce reprezintă o creştere de 27% faţă de anul precedent. Este cea mai ridicată valoare a schimburilor noastre economice din ultimii 15 ani. S-au dezvoltat acţiuni importante în materie de schimburi culturale, schimburi la nivelul învăţământului, sportului, la nivelul presei şi, de asemenea, o colaborare foarte strânsă între România şi China în cadrul Naţiunilor Unite, în cadrul unor organizaţii internaţionale. De altfel, începând de la 1 ianuarie 2003, România este, din nou, membru nepermanent al Consiliului de Securitate şi au loc la New York consultări în permanenţă între delegaţiile noastre.

Iată, aş spune că în acest moment, când privim în urmă, putem spune că există realizări deosebite în plan politic, există realizări deosebite în plan economic, numeroase proiecte pe care le construim pentru investiţii ambiţioase din partea unor firme din China în România, în aşa fel încât putem să privim viitorul cu speranţă.

Reporter: Domnule prim-ministru, anul acesta se vor împlini 55 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice între China şi România. V-am ruga să ne prezentaţi perspectiva dezvoltării relaţiilor dintre China şi România în anul în curs.

218

Adrian Năstase: În acest an, fără îndoială, avem şi responsabilitatea de a marca în mod concret această sărbătoare şi de aceea, chiar dacă ne bucurăm că anul 2003 a fost un an de excepţie, trebuie să construim acţiunile noastre în 2004 în aşa fel încât ele să sublinieze, şi în mod concret, prin fapte, dorinţa noastră de a celebra această sărbătoare.

De aceea, noi sperăm că manifestările ce vor fi organizate la Bucureşti şi la Beijing vor reuşi să dea acest caracter de sărbătoare. În acelaşi timp, sperăm ca în acest an să ne bucurăm şi de o vizită la nivel înalt din China în România, care să simbolizeze această dorinţă a noastră de a construi mai departe în plan politic parteneriatul tradiţional şi, din acest punct de vedere, poate că ar fi cazul ca noi să ne stabilim pentru anul 2004, şi în plan economic, o ţintă mai ambiţioasă. Şi am propus, cu ocazia întâlnirii pe care am avut-o cu premierul Wen Jiabao, ca anul acesta să vizăm ca schimburile noastre să atingă 1,5 miliarde de dolari, o creştere cam de 50% faţă de anul 2003. Eu sunt convins că avem resurse să realizăm acest lucru.

Avem, fără îndoială, posibilitatea să lucrăm mai mult în domeniul energetic, în domeniul infrastructurii rutiere, în domeniul comunicaţiilor, al tehnologiei informaţiilor. Sunt în România în momentul de faţă numeroase firme din China, care investighează aceste posibilităţi. De altfel, în aceste zile se află la Bucureşti o importantă delegaţie politică şi economică din China, care a semnat deja numeroase documente acolo şi s-ar putea spune că acum cântăm la pian la patru mâini, deci nu mai este vorba doar de o acţiune simplă. Iată, pentru prima dată, observăm că sunt în acelaşi timp, la Bucureşti şi la Beijing, delegaţii importante, care încheie contracte şi semnează memorandumuri de intenţie.

Dorim să participăm în mai mare măsură la activităţile parcurilor industriale şi tehnologice din China, dar, în acelaşi timp, am dori să invităm firme din China să participe la crearea unor parcuri tehnologice în ţara noastră.

Pentru marcarea momentului aniversar din acest an, în ambele ţări vor avea loc expoziţii, concerte de muzică clasică, muzică populară, schimburi de delegaţii pe linie de tineret, vor fi editate şi lansate lucrări de prezentare generală a României în limba chineză şi un compendiu al documentelor politice încheiate între ţara noastră şi China, de la momentul stabilirii relaţiilor diplomatice şi până în prezent.

O nouă dimensiune a raporturilor bilaterale o constituie şi deschiderea în aceste zile a Consulatului General al României la Hong Kong, care va spori capacitatea ambelor părţi la identificarea unor noi oportunităţi de afaceri. De asemenea, sperăm să crească numărul de turişti chinezi în România. Am deschis în aceste zile Biroul de Turism din Beijing şi sperăm să promovăm imaginea ţării noastre, inclusiv prin emisiunile pe care dv. le transmiteţi, şi care, sigur, vor conta foarte mult în rândul populaţiei, aici în China, pentru a consolida relaţiile de prietenie cu poporul român.

Reporter: Stimate domnule prim-ministru, guvernul pe care îl conduceţi acordă o mare atenţie colaborării economice şi comerciale dintre cele două ţări. Am înţeles că de data aceasta sunteţi însoţit de multe personalităţi din cercurile economice din România. Cum evaluaţi rezultatele obţinute în acest domeniu?

Adrian Năstase: La întâlnirea cu domnul Wen Jiabao, premierul Consiliului de Stat al Republicii Populare Chineze, am exprimat voinţa noastră comună de a acţiona pentru dezvoltarea relaţiilor economice în consonanţă cu nivelul foarte înalt al 219

relaţiilor politice dintre ţările noastre. I-am prezentat proiectele avute în vedere în acest moment cu partea chineză: crearea unui parc industrial, pe care deja l-am menţionat, însă şi construirea unui pod peste Dunăre, în zona Brăila–Măcin, o investiţie de aproape 250 de milioane de dolari, şoseaua de centură a Bucureştilor, intrarea Companiei ZTE pe piaţa telefoniei fixe din România. Vreau să mai menţionez faptul că am oferit spre testare 100 de doze de vaccin cu efecte antigripale produse de Institutul „Cantacuzino“ din Bucureşti, în semn de solidaritate în lupta pentru prevenirea gripei aviare. Considerăm că şi o colaborare mai strânsă între institutele noastre de cercetare, inclusiv pe astfel de teme, poate să fie avută în vedere.

Este important să menţionez şi faptul că am încercat să-i conving pe colegii chinezi că această perioadă este cea mai bună pentru a investi în România, fiind o perioadă de preaderare a României la Uniunea Europeană, o perioadă în care firmele care îşi creează o bază de acţiune şi de producţie în România se vor găsi în anul 2007 în interiorul Uniunii Europene şi vor putea să exporte fără bariere tarifare.

Pe de altă parte, premierul Wen Jiabao mi-a prezentat eforturile şi măsurile întreprinse de guvernul chinez pentru continuarea procesului de reforme şi de deschidere către exterior şi este, fără îndoială, impresionant să urmăreşti aceste eforturi extraordinare, o creştere economică de 9% pe an, cu proiecte atât de ambiţioase pentru anul 2020. A fost un dialog foarte deschis, ca între prieteni, şi sperăm să putem continua acest dialog, inclusiv la Bucureşti, cu ocazia unei vizite oficiale la nivel înalt. Domnul Wen Jiabao a acceptat această invitaţie. Urmează să vedem dacă agenda de activităţi de anul acesta îi va permite să vină la Bucureşti.

Reporter: Şi cum apreciaţi Forumul economic-comercial chino-român şi Seminarul economic chino-român care au avut loc în aceste zile?

Adrian Năstase: Au fost rezultate foarte bune, din câte am înţeles s-au semnat foarte multe documente. A fost o bună ocazie de a prezenta evoluţiile economice din România – am prezentat şi eu la deschiderea forumului unele aspecte pe care le-am considerat importante –, dar esenţial este faptul că au avut loc zeci de întâlniri la nivelul oamenilor de afaceri care m-au însoţit şi este clar că sămânţa a fost plantată pentru numeroase proiecte. Nu ştiu dacă toate se vor încheia acum – probabil că nu –, dar s-au stabilit legături, s-au schimbat cărţi de vizită, s-au făcut prezentările necesare şi s-au clarificat intenţiile. Eu cred că vom urmări în perioada următoare şi vom putea nota rezultate deosebite pornind de la aceste contacte realizate aici. În plus, aş sublinia faptul că s-au semnat două acorduri de colaborare între Eximbank China şi Eximbank România, şi, de asemenea, s-au clarificat relaţiile cu Sinosure, în aşa fel încât firmele care doresc să fac investiţii pe termen lung să aibă garanţiile necesare la nivel bancar pentru operaţiunile respective.

Au mai fost înţelegeri, acorduri între diferite institute de cercetări, de asemenea, între firme de medicamente şi altele, deci o activitate foarte bogată şi aş spune că sunt foarte mulţumit de rezultatele acestei misiuni economice.

Reporter: Stimate domnule prim-ministru, a trecut un an de când noua conducere a Chinei a fost instalată la putere şi această nouă echipă de conducere s-a confruntat cu numeroase evenimente deosebite pe plan intern şi internaţional.

Majoritatea acestor evenimente au fost urmărite îndeaproape pe plan internaţional de către noua conducere a Chinei. Dv., în calitate de om de stat şi de vechi prieten al poporului chinez, ce fel de aprecieri aveţi în această privinţă?

220

Adrian Năstase: Sunt în China pentru a noua oară. Am făcut nouă vizite până acum şi am cunoscut realităţile din China, sigur, cât poate să cunoască cineva care de fiecare dată stă doar câteva zile aici. Totuşi, am putut să urmăresc evoluţiile mari, evoluţiile politice, schimbările de lideri politici şi am fost impresionat de hotărârea noii echipe de lideri din China de a moderniza viaţa economică, în condiţiile unei reforme politice înţelepte. Probabil că pentru o ţară atât de mare, cu o populaţie atât de însemnată cum este China, aceasta este cea mai grea încercare, aceea de a moderniza fără să creezi haos. Sensul reformei politice într-o ţară cum este China este altul decât în ţări europene mai mici, unde anumite experimente pot să fie după aceea, eventual, corectate.

Ceea ce s-a întâmplat anul trecut, chiar şi epidemia SARS55, toate aceste lucruri au pus la grea încercare noua conducere chineză şi eu am venit aici ca prieten în luna mai, tocmai pentru a sprijini această echipă într-un moment care era foarte dificil, pentru a arăta că nu izolarea Chinei este o soluţie, ci din contra, colaborarea şi parteneriatul.

Mă bucur că anul trecut s-a încheiat cu rezultate economice deosebite. Mă bucur că, în acest moment, China participă activ la proiecte regionale şi se afirmă tot mai mult şi pe plan global. Vizita mea aici, împreună cu colegii din Internaţionala Socialistă, pe care de fiecare dată am încercat să-i conving de utilitatea unui dialog constructiv cu China, reprezintă şi o intenţie a celei mai mari familii politice din lume – peste 168 de partide politice – de a dezvolta un dialog constructiv, de a crea canale de comunicare foarte solide cu Partidul Comunist Chinez, cu liderii săi, inclusiv în ceea ce priveşte analiza problemelor mondiale. În aceste zile am avut posibilitatea de a ne întâlni cu aproape toţi liderii chinezi, inclusiv cu preşedintele Hu Jintao. Am discutat despre ceea ce se află pe agenda de politică internă, am discutat despre reforma politică în continuare şi am fost impresionat de efortul de a modifica inclusiv Constituţia, aducându-i precizări necesare la nivelul evoluţiilor politice şi economice actuale şi am exprimat disponibilitatea Internaţionalei Socialiste de a ne asocia la aceste eforturi de modernizare şi de schimbare la nivel normativ, la nivel constituţional, la nivel politic.

De aceea, vreau să subliniez încă o dată calitatea şi viziunea deosebite pe care liderii din China le au, inclusiv prin stabilirea unor strategii pe termen lung, până în anul 2020, o creştere economică susţinută. Am convingerea că profesionalismul, că viziunea politică, că energia membrilor clasei politice actuale, a actualei conduceri se vor reflecta în rezultate pozitive privind aplicarea reformelor, ridicarea competitivităţii economice, creşterea nivelului de trai pentru poporul chinez.

Reporter: Stimate domnule prim-ministru, încă o mică întrebare. Se poate?

Adrian Năstase: Da. Reporter: Poate cunoaşteţi că emisiunea în limba română difuzată de „China International“ a împlinit recent 35 de ani, moment marcat de festivităţi atât la Bucureşti, cât şi la Beijing. Aş dori ca în încheiere să transmiteţi ceva ascultătorilor noştri români?

55

SARS (Sindromul Respirator Acut Sever) – o pneumonie atipică cauzată de o mutaţie a unui virus de origine animală; epidemia a izbucnit la sfârşitul anului 2002 în provincia Guandong din sudul Chinei şi a fost anihilată la jumătatea lui 2003 cu sprijinul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

221

Adrian Năstase: În primul rând, îmi face o deosebită plăcere să adresez redacţiei în limba română a postului dv. de radio, care a împlinit 35 de ani de activitate, felicitări pentru contribuţia sa, prin profesionalism şi prin pasiune, la dezvoltarea schimburilor culturale dintre România şi Republica Populară Chineză, la o mai bună cunoaştere în rândurile ascultătorilor din ţara noastră a valorilor culturale, spirituale, a istoriei, obiceiurilor, tradiţiilor poporului chinez.

Doresc să transmit redacţiei, postului dv. de radio, dar şi ascultătorilor dv., cele mai bune gânduri, iar redactorilor sincere urări de succes în elaborarea de emisiuni cât mai interesante şi mai atractive care să capteze în continuare atenţia ascultătorilor din România şi de pretutindeni şi, totodată, să adresez, prin intermediul postului „Radio China International“, un mesaj de prietenie, pentru poporul chinez din partea poporului român.

Reporter: Vă mulţumim foarte mult.

Adrian Năstase: Mulţumesc şi eu foarte mult.

222

„Terorismul a lovit crunt Europa, Spania este în doliu şi, în momentele acestea foarte grele, suntem alături de aliaţii noştri spanioli“ Interviu acordat postului de radio „Radio România Actualităţi“ Bucureşti, 12 martie 200456

Reporter: Sunt acum în legătură telefonică directă cu prim-ministrul României, domnul Adrian Năstase. Îmi pare rău, nu am să pot să vă spun bună dimineaţa, pentru că niciun cetăţean european nu consideră că aceasta este o dimineaţă bună. Vă salut, domnule prim-ministru!

Adrian Năstase: Vă salut şi eu şi sper că vom şti împreună să dăm mesajele adecvate şi să alinăm durerea celor care sunt în suferinţă astăzi.

Reporter: Domnule prim-ministru, cum evaluaţi acest atentat terorist şi care sunt primele măsuri pe care le-a luat Guvernul României pentru a alina, aşa cum spunea ministrul Marian Sârbu, suferinţele celor care erau la Madrid ieri?

Adrian Năstase: Este vorba despre un element tragic în Spania. Se ştie deja, au murit aproape 200 de persoane şi peste 1.400 au fost rănite în atentatul care a avut loc ieri. Sigur, terorismul a lovit crunt Europa, Spania este în doliu şi, în momentele acestea foarte grele, suntem alături de aliaţii noştri spanioli. Am transmis ieri un mesaj de condoleanţe omologului meu spaniol. Dar, din păcate, şi compatrioţi de-ai noştri se află printre răniţi. Spunea şi domnul ambasador Oancea57 că, la această oră, avem 60 de români internaţi în spitalele din Madrid. Cifra iniţială era mai mare, dar cel puţin 15 au fost externaţi, iar o persoană care se afla în stare gravă şi despre care presa a relatat aseară, o doamnă care a intrat în comă, situaţia ei a evoluat pozitiv, în sensul că starea aceea a fost depăşită.

A fost o zi grea şi tristă pentru Spania, pe care, iată, o resimţim din plin, nu numai la nivelul solidarităţii fireşti dintre aliaţi, dar, mai ales, la nivelul preocupării noastre pentru siguranţa cetăţenilor români aflaţi la muncă în străinătate. Ieri am fost toată ziua în legătură cu colegii din Spania, iar astă-noapte am luat legătura cu ministere şi instituţii responsabile, pentru a organiza deplasarea unei misiuni speciale, cu o cursă specială, în această dimineaţă. Aţi aflat deja, l-am rugat pe domnul ministru Marian Sârbu să organizeze această operaţiune şi la ora 6:38 cursa specială a plecat deja la Madrid. Este vorba de o echipă interministerială, structurată pe mai multe niveluri şi, în afară de reprezentanţii de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, mai participă şi specialişti în domeniul consular de la Ministerul Afacerilor Externe şi medici, în aşa fel încât această echipă să poată să aducă un sprijin suplimentar diplomaţilor şi consulilor de la Madrid, dar şi consulilor români de la Barcelona, care, în cursul nopţii, s-au alăturat acestei echipe.

56

Cu ocazia atentatului terorist de la Madrid (11 martie 2004), în urma căruia au decedat şi 16 cetăţeni români, aproape 80 fiind răniţi.

57 Stelian Oancea – ambasador al României la Madrid (9 iunie 1997−17 februarie 2000; 27 aprilie 2001−26 ianuarie 2006).

223

Situaţia este foarte complicată, pentru că doar în regiunea Madrid există 28.000 de cetăţeni români înregistraţi legal de autorităţile spaniole şi, din păcate, direcţiile din care veneau trenurile sunt binecunoscute reprezentanţilot României în Madrid ca fiind locuite de români, iar mulţi compatrioţi foloseau trenurile la acea oră pentru a veni fie din Guadalajara sau din Arganda del Rey, din Alcala, din Coslada spre Madrid, la lucru sau la şcoală. De aceea, ştiu că emoţia este foarte mare în ţară şi este firesc să fie aşa. Suntem deosebit de preocupaţi de siguranţa cetăţenilor români.

Vom încerca să vedem cum putem ajuta familiile din România să ia legătura cu cei care sunt în spitale. Numerele de telefon anunţate ieri de Ministerul de Externe rămân valabile, atât cele din Madrid, cât şi cel din Bucureşti. De altfel, aşa cum aţi anunţat, un reprezentat al postului de Radio România Actualităţi se va deplasa cu echipa noastră la Madrid, încercând să stabilească legături foarte rapide, în aşa fel încât cei de acasă să poată să afle veşti despre cei care, poate, sunt într-o situaţie mai gravă.

Reporter: Domnule prim-ministru, şi postul nostru de radio a rezervat câteva linii telefonice directe, tocmai pentru a facilita această comunicare între autorităţile noastre şi familiile care sunt îngrijorate, probabil chiar speriate.

Adrian Năstase: Daţi-mi voie să spun că, din păcate, trebuie să fim pregătiţi în cursul zilei de astăzi şi pentru eventualităţi tragice, pentru că numărul morţilor este de aproape 200, iar numele lor vor fi anunţate astăzi, în cursul zilei, probabil pe la prânz. Atunci, va trebui să vedem exact care este situaţia, dacă avem doar răniţi sau este vorba şi de morţi. În orice caz, echipa noastră va ajunge până atunci la Madrid. Ambasada este alertată. S-a creat o celulă de criză care lucrează efectiv numai pentru aceste chestiuni.

Eu sunt sigur că măsurile pe care guvernul spaniol le va întreprinde vor fi importante pe linia identificării şi pedepsirii celor care au plănuit acest atentat barbar, sângeros.

Dar, în acelaşi timp, am luat legătura cu colegii spanioli şi măsurile din punct de vedere medical sunt de cel mai înalt nivel. Să sperăm că ziua de astăzi nu ne va aduce foarte multe veşti rele de la Madrid.

Reporter: Domnule prim-ministru, să dea Dumnezeu să fie aşa! Spuneţi-mi însă, vă rog, care sunt măsurile concrete pe care dl ministru Marian Sârbu le poate lua din partea guvernului dumneavoastră la Madrid?

Adrian Năstase: Misiunea domnului ministru Marian Sârbu este de a decide la faţă locului oricare dintre măsurile de ajutorare concretă, ceea ce înseamnă repatriere pentru cei care ar dori acest lucru, facilitarea relaţiilor cu autorităţile locale, în aşa fel încât, dacă sunt unele probleme în care este nevoie de o asistenţă, aceasta să fie acordată cât mai operativ. De asemenea, să urgenteze legăturile cu cei de acasă, dacă va fi nevoie de aducerea unor membri de familie din ţară la Madrid, pentru cei care, eventual, sunt într-o situaţie mai gravă. Deci, voi ţine astăzi legătura cu domnul ministru Sârbu şi, ceea ce nu poate să decidă dânsul, voi decide eu.

Reporter: Domnule prim-ministru, după cum ştiţi şi dumneavoastră, probabil mult mai bine decât noi, există controverse în legătură cu autorul atentatului: este 224

ETA, este altă organizaţie teroristă? Spuneţi-mi, vă rog, autorităţile noastre iau măsuri pentru a preveni posibile atentate pe teritoriul ţării?

Adrian Năstase: Este clar că terorismul loveşte din nou şi teritoriile europene. Indiferent cine sunt autorii, noi avem datoria să luăm măsurile necesare prevenirii unor atentate. De altfel, astăzi, la ora 10:30, voi avea o întâlnire cu reprezentanţii Serviciilor de Informaţii, cu reprezentanţii Armatei şi ai Ministerului de Interne, tocmai pentru a vedea dacă este nevoie de măsuri speciale şi, în orice caz, pentru a marca foarte clar că, în lumea în care trăim, este nevoie de foarte multă vigilenţă şi îi rog pe cei care ne ascultă acum să participe la acest efort de a identifica eventualele pericole, atunci când ele ar exista şi să le transmită operativ instituţiilor specializate.

Reporter: Domnule prim-ministru, în urmă cu câteva minute colegii mei au fost în Bucureşti şi au înregistrat opiniile unor cetăţeni. Am să vă rog să ascultaţi împreună cu mine şi să comentăm apoi opiniile cetăţenilor din Bucureşti, dacă sunteţi de acord. „Întrebare: Ceea ce se întâmplă la ora actuală în lume, cu aceste atentate teroriste, este grav?

Răspuns: Normal că este grav. Cum să nu fie? Atâta lume a murit, tineret, poate chiar români de la noi. Foarte grav. Am şi rude acolo, în Spania.

Suntem oameni şi simţim durerea care este şi suntem tot mai îngrijoraţi că din zi în zi se întâmplă astfel de nenorociri. Pot să ajungă şi în România. Întrebare: Vă văd în uniformă militară. Credeţi că se poate ajunge şi în România la asemenea evenimente?

Răspuns: Nu, nu cred. Întrebare: Ce consideraţi dvs. că ar trebui să facă statul român pentru limitarea terorismului?

Răspuns: Ar trebui să preîntâmpine, să aibă grijă de oamenii care intră în ţară, să-i verifice mai bine.

Suntem oriunde ameninţaţi. Cred că trebuie să luptăm cu toţii împotriva terorismului. E o ameninţare generală.“ Adrian Năstase: Ele reflectă îngrijorare şi, de asemenea, preocupare în legătură cu măsurile care vor fi luate. Am simţit aceste lucruri, le-am perceput ca atare şi întâlnirea pe care am anunţat-o are în vedere tocmai aceste aspecte. Pe de altă parte, sigur că nu trebuie să creăm un sentiment de panică. Măsuri au fost luate în permanenţă, organele statului, instituţiile statului îşi fac datoria. Este însă clar că, din când în când, primim cu toţii în lumea aceasta semnale în legătură cu faptul că niciodată prudenţa nu este suficientă şi vigilenţa noastră trebuie să fie întărită.

225

Reporter: Domnule prim-ministru, daţi-mi voie să vă adresez o ultimă întrebare. De obicei, autorităţile române nu sunt pregătite pentru evenimente de acest tip, pentru că nu s-au mai întâmplat asemenea lucruri. De această dată credeţi că va exista o bună colaborare interministerială şi va exista o transparenţă, în aşa fel încât familiile cetăţenilor români care trăiesc în Spania să afle la timp ceea ce se întâmplă cu rudele lor?

Adrian Năstase: Eu cred că am dovedit, şi de această dată, că suntem în stare să acţionăm în timp real. Faptul că numai în câteva ore am reuşit să trimitem o misiune cu atribuţii foarte clare, ofiţerii de poliţie ataşaţi la Ambasada română din Madrid care au fost în legătură directă în permanenţă cu colegii din Spania, ne arată că deja avem capacitatea de a gestiona în timp real astfel de probleme. De altfel, noi am adoptat ieri un text legislativ, o Ordonanţă de Urgenţă în legătură cu situaţiile de urgenţă, cu măsurile care trebuie luate în situaţii de urgenţă. Era vorba de o reglementare pe care am pregătit-o de mai mult timp şi care are în vedere situaţii neprevăzute, situaţii mai dificile, mai speciale, în care este nevoie tocmai de această colaborare interdepartamentală de care aţi vorbit.

Reporter: Vă mulţumesc, domnule prim-ministru, şi vom fi în legătură telefonică şi cu domnul ministru Sârbu, şi cu dumneavoastră în timpul acestei zile.

Adrian Năstase: Vă mulţumesc şi eu.

226

„Soldaţii noştri nu sunt în Irak pentru a lupta, ci pentru a aduce acea ţară la normalitate“

Interviu acordat publicaţiei „The Wall Street Journal Europe“ Bratislava, 18 martie 2004

Reporter: Ştiu că s-ar putea, probabil, să aveţi o mulţime de lucruri diferite de făcut. În primul rând, sunt cu adevărat încântat că am ocazia să obţin un interviu de la dumneavoastră şi, dacă mai veniţi vreodată la New York, vă adresez o invitaţie din partea editorilor noştri din conducere, care invită adesea şefi de guvern, şefi de stat şi putem discuta orice fel de subiecte cu ei.

Doresc să vorbim despre o Europă lărgită, despre situaţia dumneavoastră în UE, despre unele declaraţii făcute de Nicholson săptămâna trecută, dar nu am nimic împotrivă să vorbim mai întâi despre Madrid, dacă aţi putea.

Fiind în România, cred că vă aflaţi într-o situaţie ciudată. Aţi avut, după Spania, cei mai mulţi oameni care au pierit în atac, şi aveţi trupe acolo (în Irak). Îmi imaginez că aveţi o opinie unică despre Madrid. Mă întreb dacă îmi puteţi spune cum priviţi Madridul. Duce oare Europa un război împotriva terorismului? Cum apreciaţi acest lucru?

Adrian Năstase: Tragedia de la Madrid a confirmat, din păcate, părerea acelora care considerau terorismul drept o ameninţare neconvenţională la adresa lumii în acest stadiu. Dar este limpede că prin încercarea de a schimba lucrurile în Irak, care era un fel de cutie neagră pentru terorism, n-am făcut decât să răspândim aceşti viruşi în lume. Şi este clar acum că lupta împotriva terorismului are loc aproape peste tot.

Din păcate, atacul terorist de la Madrid, care a produs o mulţime de victime umane, din nefericire sunt şi o mulţime de români printre ele, a stârnit un sentiment de frică şi grijă unora dintre europeni. Nu a fost cazul în România.

Reporter: Nu a fost cazul nici cu victimele române…

Adrian Năstase: Nu, sau nu atât de mult, sunt desigur familiile, prietenii, unii cetăţeni… dar toate partidele politice din România consideră că această luptă trebuie să continue, aceasta fiind o altă confirmare a potenţialului primejdios pe care îl pot folosi teroriştii împotriva omenirii.

Reporter: Nu urmăresc scena politică românească îndeajuns de aproape, nu aţi avut opozanţi politici care să spună: „Pentru numele lui Dumnezeu, îi sprijiniţi pe americani şi în Irak, ne puneţi în primejdie?“ Adrian Năstase: Până acum niciun partid politic nu s-a exprimat astfel, pentru că românii au înţeles mai bine decât alţii ce înseamnă dictatura şi a merge în Irak pentru a-l înlocui pe Saddam era mai uşor de înţeles. Noi am avut o situaţie similară cu Ceaşescu şi cred că înţelegem mai bine perioada de tranziţie din Irak, dar în România nu a fost tot atât de sângeroasă ca în Irak. Acum simţim că lucrurile se îndreaptă în direcţia potrivită. S-a adoptat noua Constituţie şi transferul de putere către poporul irakian va avea loc în lunile următoare..

M-am dus în Irak cu aproximativ o lună în urmă să vizitez trupele noastre.

Am fost la Basra, la Nasiriyah, la Babylon, în apropiere de Baghdad, m-am deplasat cu elicopterul timp de şase sau şapte ore şi am avut experienţa de a zbura cu un elicopter cu o mulţime de mitraliere pentru a evita insurgenţii irakieni. Am simţit astfel atmosfera şi am discutat cu oamenii de acolo, inclusiv cu cei din Coaliţie. Am 227

discutat şi. cu soldaţii noştri. Este foarte important să înţelegem faptul că ambele părţi nu se îngrijorează doar de chestiunea securităţii personale, de securitatea comunităţii din diverse zone pentru poporul irakian, ci şi de probleme sociale şi de crearea unei noi infrastructuri. Nu vreau să explic lucruri care pot fi explicate mai bine de către alţii.

Părerea mea în legătură cu Irakul este că această acţiune a fost necesară nu doar pentru a porni schimbarea, dar mult mai mult pentru a pune în aplicare schimbările. Este mult de făcut, dar mă încurajează faptul că acum sunt puse în discuţie aproximativ 2000 de proiecte economice.

Reporter: Am fost acolo în noiembrie şi în decembrie şi m-am aflat într-un avion în care s-a tras. A fost cel mai dramatic eveniment la care am participat vreodată, un pilot mi-a salvat viaţa.

Adrian Năstase: Am trecut printr-o experienţă asemănătoare, foloseau de obicei tot felul de strategii pentru a induce rachetele în eroare…

Reporter: Spuneţi-mi un lucru. Vedeţi, în Spania, oamenii, în majoritatea lor, spun că teroriştii au făcut ce au vrut, şi câteva zile mai târziu Villepin a atacat din nou Statele Unite, spunând că invadarea Irakului este o greşeală monumentală. Cât de grea a fost situaţia atunci când aţi înfruntat un dezastru şi aţi fost nevoit să faceţi o mobilizare? În opinia mea, cred că ne uităm la o Europă care înfruntă un dezastru şi apoi o divizare. Mă întreb dacă aţi fost îngrijorat în privinţa replicii europene la acest lucru.

Adrian Năstase: Europa a avut probleme şi tensiuni şi înainte de atacul de la Madrid – problema semnării Constituţiei Europene, a lărgirii, a faptului că sunt zece noi membri care vor să intre foarte curând în Uniunea Europeană şi creează o mulţime de schimbări şi frustrări la nivelul opiniei publice, probleme de migraţie, de locuri de muncă, subvenţii… În acelaşi timp, Uniunea Europeană doreşte să treacă de la statutul de putere economică globală la statutul de putere în termeni de politică externă şi de securitate.

Este clar că Europa se află într-un moment în care statele membre trebuie să decidă în legătură cu viitorul organizaţiei. Nu există consens în această privinţă şi este de asemenea limpede că anumite opinii susţin o Europă cu ceea ce se numeşte „viteze diferite“. Ei bine, nu vreau să vorbesc pentru alţii, explic ce intenţionez eu să fac. Este clar că sunt mai multe opţiuni: eu pot vorbi despre cele ale României.

Pentru noi este important că luăm în calcul modernizarea ţării, atât a dimensiunii europene, cât şi a celei euroatlantice.

Dar este important pentru noi ca această legătură dintre Europa şi Statele Unite să fie consolidată. Ceea ce s-a întâmplat la Madrid poate crea tentaţia izolării Europei, pentru că unele ţări au fost mai ambiţioase, creând acest mecanism global, această dimensiune globală. Dar acum unii europeni ar putea încerca întoarcerea la o Europă similară celei originare. România a fost foarte interesată să devină membră NATO. De ce? În primul rând, pentru că am trecut printr-o perioadă foarte grea după cel de-al Doilea Război Mondial şi am fost lăsaţi în lagărul răsăritean, în lagărul comunist, am trăit o jumătate de veac în afara unui mediu pe care îl consideram al nostru. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, România făcea parte din comunitatea europeană. După 1989, am descoperit din nou că trebuia tratat doar cu 228

grupul de la Visegrad şi am rămas iarăşi la periferia sistemului, într-un soi de zonă tampon, între procesul de integrare şi instituţiile vest-europene şi integrarea şi mecanismele Europei de Est. Pentru noi era foarte important, şi din motive economice, să devenim un membru al Alianţei. Mulţi investitori nu erau interesaţi în România, întrucât nu ştiau cărei zone îi aparţinea România. De aceea, relaţia noastră cu Statele Unite era foarte importantă, dorinţa noastră de a deveni membru al NATO era esenţială. Acum, înţelegem că nu putem avea doar avantaje şi că avem şi responsabilităţi.

Am reformat Armata. Acum, Armata Română nu-şi mai petrece timpul – aşa cum se considera înainte – doar pentru a se pregăti pentru al treilea război mondial.

Este angajată într-un război alert, aşa că este mai profesionistă. Pregătirea soldaţilor nu mai are loc doar în tabăra lor. Acum, obiectivele noastre sunt pe deplin apărate de alianţă. O parte din responsabilitatea noastră este aceea de a fi acolo unde se află NATO şi aliaţii noştri, apărând acest tip de interese.

Reporter: Vreţi să spuneţi că ceea ce s-a petrecut la Madrid poate crea tentaţia unei izolări a Europei. Simţiţi pericolul ca Europa să se despartă din nou, în termeni de Vechea Europă şi Noua Europă din cauza Madridului?

Adrian Năstase: După ce am văzut în Irak şi după ce am aflat în ultimele săptămâni – avem şi unii experţi acolo – este clar că tranziţia se desfăşoară cu rapiditate foarte mare. Este o cursă între acest proces de normalizare, pe de-o parte, şi teroriştii care vor să distrugă încrederea oamenilor că viaţa va reveni la normalitate, pe de altă parte. Şi cred că trebuie să alergăm mai rapid decât teroriştii şi să facem lucrurile cu mai mult dinamism.

Reporter: Sunt de acord cu dumneavoastră. Dar credeţi că Europa este unită în această acţiune?

Adrian Năstase: Nu cred că europenii au aceeaşi viziune asupra acestui lucru.

Reporter: Cât va dura să ajungă la această concluzie, dacă nu s-a întâmplat după atacul terorist de la Madrid? O mulţime de oameni au argumentat că europenii vor fi de partea Americii de îndată ce Europa are parte de un atac terorist.

Revin la Madrid. Fiecare astfel de criză are un moment definit. Acesta a fost 11 septembrie în Statele Unite. Într-un fel sau altul, este acum momentul definitoriu pentru Europa?

Adrian Năstase: Oamenii consideră că terorismul este extra-european. Dar într-o lume globalizată nu te poţi izola, în sensul de a nu fi o ţintă sau o victimă a unui atac terorist. Nu te poţi considera apărat împotriva terorismului doar pentru că nu participi la lupta împotriva terorismului.

Reporter: Motivul pentru care 15 români au fost la Madrid are de a face cu acest schimb de locuri de muncă?

Adrian Năstase: Da, din păcate într-unul din vagoanele unde se aflau mulţi români, a fost lăsată o bombă. Am fost la Bucureşti cu două zile în urmă când au fost aduse sicriele… A fost o atmosferă foarte tristă, ca şi cum s-ar fi primiţi soldaţi morţi într-o misiune. Erau unii români care s-au dus acolo pentru că puteau câştiga bani, săşi ajute familiile… Erau oameni simpli.

Reporter: Muncitori agricoli?

229

Adrian Năstase: Nu doar. Erau şi ingineri, unii – profesori. Erau tot felul de oameni şi mulţi dintre ei au fost răniţi, au fost vreo 80 de români răniţi şi în spitale.

Din cei 1.500 de oameni răniţi, o mulţime erau români. Reacţia din România a fost foarte… naturală. Mulţi români au continuat să se ducă în Spania de pildă, chiar după atac, înainte de a şti rezultatul alegerilor. A fost cu siguranţă un sentiment foarte trist în România, dar nimeni nu s-a întrebat de ce România îşi menţine trupele în Irak, pentru că ştiu că soldaţii noştri nu sunt acolo pentru a lupta, pentru a omorî oameni, ci pentru a aduce acea ţară la normalitate.

Reporter: Ideea unei Europe lărgite: aşa se spune. Până vă hotărâţi să fiţi în fruntea celor ce doresc să ţină Europa deschisă pentru Turcia sau Ucraina, sau pentru alte state, explicaţi-mi care este opinia dumneavoastră. Nu sunteţi nici măcar dumneavoastră în Europa, sunt mulţi în Europa care spun „O, Doamne, devine prea mare, va fi de necondus“. Cum aveţi de gând să vă luptaţi să ţineţi deschise uşile Uniunii Europene şi care este opinia dumneavoastră în această privinţă?

Adrian Năstase: Mai întâi, nu poţi numi Uniune Europeană ceva care, din punct de vedere geografic, acoperă doar două treimi din Europa, poate Uniunea Europeană de Vest sau Uniunea Europeană de Vest şi Centrală. Dacă vrei într-adevăr să construieşti o instituţie pe baza geografiei şi să creezi o legătură coerentă între toate componentele sale, trebuie să accepţi că trebuie să mergi cu lărgirea până la acoperirea întregului continent. Este greu să discuţi despre Turcia, pentru că, în trecut, ai avut întotdeauna Turcia în Europa, în toate hărţile era o Turcie în Europa şi o Turcie în Asia.

A fost şi o problemă în a decide dacă Turcia în întregime să facă parte din Uniunea Europeană. Aceasta este probabil una dintre cele mai grele probleme ce trebuie rezolvate. După părerea mea, este mai bine să avem Turcia înăuntru decât să o ţinem în afară. Dacă Turcia este înăuntru, o mulţime de procese se vor dezvolta potrivit standardelor europene. Altfel, poţi avea, chiar la porţile Europei, o dezvoltare foarte primejdioasă; cu potenţialul de a răspândi în mod radical tot felul de dezvoltări în Europa, va fi dificil să fie stăpânite aceste genuri de evoluţii.

Reporter: Adică aducerea ei în cadrul UE poate funcţiona ca un Cal Troian, generând răspândirea valorilor proaste şi mai rapid.

Adrian Năstase: Nu se poate muta Turcia din locul în care se află. Ştiţi povestea Micului Prinţ cu vulpea… Antoine de Saint Exupery – era pilot francez, a murit în cel de-al Doilea Război Mondial – a scris un roman splendid pentru copii, dar şi pentru adulţi, Micul Prinţ. În carte, acesta are o conversaţie cu o vulpe. Morala este că întotdeauna eşti înconjurat de vulpi. Problema este cum te înţelegi cu ele. Probleme sunt peste tot, ori le ignori, ori încerci să găseşti o soluţie.

Reporter: Cum a mers în carte?

Adrian Năstase: A mers bine.

Reporter: Nu cunosc cartea…

Adrian Năstase: A educat vulpea!

Reporter: Cum comentaţi ceea ce spun unii, că dumneavoastră înşivă aveţi propriile dumneavoastră probleme de rezolvat înainte de a ajunge în 2007, cu alte cuvinte cine sunteţi dumneavoastră să spuneţi că trebuie să aducem Turcia în Uniunea Europeană?

230

Adrian Năstase: Suntem întrebaţi şi ne spunem punctul de vedere. Suntem mai aproape de această regiune, îi cunoaştem mai bine pe turci decât alţii, avem o lungă istorie comună, nu întotdeauna foarte plăcută. Unul din marii domnitori români din secolul al XV-lea, Ştefan cel Mare, care a dus vreo patruzeci de războaie cu turcii, i-a spus fiului său înainte de a muri: „Dacă ai nevoie de un aliat, mai bine alege turcii“.

Reporter: De ce?

Adrian Năstase: Pentru că se ţin de cuvânt. Ştefan cel Mare era din Moldova…

Reporter: Oricum, îi puteţi struni mai bine când sunt înăuntru decât dacă sunt afară… Ucraina?

Adrian Năstase: Ucraina trece acum prin propria ei tranziţie de la Uniunea Sovietică la un important stat independent. Nu este foarte uşor. Au fost nevoiţi să recreeze întregul sistem politic şi au trebuit să taie mai întâi unele legături cu Rusia, apoi să reînnoiască legăturile cu Rusia. În acelaşi timp, trebuie proiectat exerciţiul puterii: ia timp. Dar Ucraina, după părerea mea, doreşte foarte mult să facă parte din instituţiile europene.

Reporter: Deci, Uniunea Europeană va trebui, cândva în viitor, atunci când Ucraina va fi pregătită, să ia în considerare Ucraina?

Adrian Năstase: Da. Reporter: Cunoaşteţi părerea că Europa este deja prea mare, că devine deja ceva de necondus. Care este răspunsul pentru cei care cred acest lucru?

Adrian Năstase: Au dreptate. Ne simţim frustraţi că nu facem parte din valul celor zece ţări. Nu ar fi contat dacă erau zece sau douăsprezece. Decizia a fost luată la Copenhaga pentru toţi cei doisprezece candidaţi, dar este o problemă mai importantă de finalizare a negocierilor, este o agendă clară pentru România şi Bulgaria. Înţeleg că există o anumită nervozitate. Nu doar din cauza noului grup de ţări ce devin membre, dar şi din cauza faptului că actorii importanţi din Europa nu s-au pus de acord asupra viitoarei configuraţii a Uniunii Europene.

Este doar o chestiune de cantitate sau este o chestiune de substanţă? Statele membre şi opinia publică ţin foarte mult la valorile naţionale, la suveranitatea naţională, sau sunt gata să ia în considerare posibilitatea unei federaţii? Pentru această problemă nu există încă un răspuns clar.

Reporter: După ce s-a muncit atât de mult pentru a intra în Uniunea Europeană …

Adrian Năstase: Avem propriile noastre probleme acasă şi trebuie să accelerăm unele lucruri ce sunt în curs de desfăşurare. Există o mare tensiune şi nervozitate anul acesta în Europa şi suntem conştienţi că aceasta ar putea afecta procesul negocierilor cu România şi Bulgaria. Sperăm că nu se va întâmpla.

Reporter: Sau le-ar putea încetini. Să trecem la această problemă. Cum vă simţiţi când auziţi astfel de opinii, că nu sunteţi pregătiţi? Baroneasa Emma Nicholson, care trebuie să fie unul din favoriţii dumneavoastră, a spus că primatul legii asupra corupţiei ar putea avea probleme să se impună în România, că evoluţia României ar fi cosmetizată, ştiţi ceea ce a spus.

Adrian Năstase: O evaluare din 1995…

Reporter: Şi, apoi, Geoffrey Van Orden a vorbit despre analizarea în pereche a progreselor României şi Bulgariei.

231

Adrian Năstase: Baroneasa Emma Nicholson a fost la Bucureşti acum două zile. Era foarte supărată în legătură cu problemele noastre legate de adopţia internaţională a copiilor. De fapt, ceea ce a reieşit a fost rezultatul – din nou – al diferenţei de păreri între principalele ţări din Europa, inclusiv Comisia Europeană. Pe de-o parte, sunt ţări care sprijină foarte mult adopţiile internaţionale şi, pe de altă parte, altele care socotesc că nu ar trebui făcute. Baroneasa aparţine celui de-al doilea grup şi noi am fost la mijloc în ultimii ani. Am oprit procesul adopţiilor internaţionale şi a trebuit să facem unele excepţii. Am încercat să schimbăm legislaţia, am cerut comentarii din partea diverselor state şi a Comisiei. Au fost nevoie de aceşti doi ani şi jumătate să primim toate aceste răspunsuri şi, în cele din urmă, am decis că nu putem aştepta mai mult. Exact acum câteva zile, am trimis un pachet de legi la Parlamentul României.

Astfel, este clar că avem o mulţime de probleme de rezolvat. De aceea, procesul negocierilor se referă la diverse probleme legate de sistemul judiciar, capacitatea administrativă… Acestea sunt lucruri care trebuie făcute. Ne-am concentrat mult asupra economiei, era un dezastru; a trebuit să facem multe pe zona de macroeconomie. În ultimii trei ani am avut o creştere economică de 5%. Am reuşit pentru întâia oară să finalizăm un acord stand-by cu FMI, toate agenţiile de rating au promovat România de câteva ori. Deci ştim că sunt multe de rezolvat, dar şi aici intervine o problemă. Rezolvi deficienţele mai bine în anumite parteneriate. De aceea, trebuie să accelerăm, pe de o parte, reformele în România, dar şi să fim, pe de altă parte, în strânsă legătură cu Comisia şi cu ţările membre. Suntem cea de-a şaptea ţară ca mărime din Europa, avem o mulţime de resurse şi o mare cantitate de valoare adăugată pe care o putem aduce Europei.

Reporter: Ce puteţi face în mod concret pentru a rezolva una din principalele alegaţii, referitoare la corupţie? Ce poate fi făcut în cazul unei chestiuni atât de concrete?

Adrian Năstase: Am discutat din nou această problemă la întâlnirea Cabinetului. Pregătim pentru săptămâna viitoare noi măsuri stricte în acest domeniu, când acest nou pachet de decizii va fi anunţat. Dar, permiteţi-mi să subliniez că am făcut deja câteva lucruri. În primul rând, am clarificat statutul proprietăţii private în România şi am reuşit în ultimii ani să ajungem la nivelul de 95–96 % în privinţa restituirii a proprietăţii agricole. Am făcut acelaşi lucru pentru păduri şi acum facem acelaşi lucru pentru case. Am ridicat această problemă pentru că, în opinia mea, corupţia este foarte strâns legată de procesul transferului de proprietate de la stat în regim privat.

Acelaşi lucru se aplică la procesul de privatizare. Tocmai am anunţat închiderea Agenţiei pentru Privatizare, pentru că 95% sau 98% din toate bunurile industriale care trebuiau privatizate au fost deja privatizate. Astfel, ideea este că funcţionarii de stat, demnitarii, politicienii care se ocupă de procesul de privatizare ar putea fi tentaţi să facă parte din el. Dar, îndată ce se reglementează bine proprietatea privată, acest risc se va diminua. În al doilea rând, ne-am concentrat mult asupra legislaţiei Şi, anul trecut, ne-am dus la Parlament pentru a cere un vot de încredere asupra unui pachet de legi având mai multe capitole, inclusiv dezvăluirea publică a proprietăţilor demnitarilor. Aşa că, acum, puteţi vedea că bunurile mele se află pe internet ca şi cele ale altor miniştri.

232

Am adoptat în acest pachet un număr de reglementări asupra conflictului de interese. Au fost câteva capitole foarte importante. Problema este că legea are nevoie de timp pentru a fi implementată. Este clar că oamenii încearcă încă să ocolească această legislaţie. Am creat un al treilea element: noi instituţii care să se ocupe de corupţie. Am creat PNA, un birou anticorupţie, care să se ocupe de astfel de speţe şi să devină din ce în ce mai eficient. Lucrăm mai mult cu aceste instituţii, pentru a rezolva una dintre problemele care au fost ridicate de criticii noştri. Şi au dreptate. Avansăm acum, şi am trimis la Parlament, un număr important de legi referitoare la statutul magistraţilor, la Consiliul Suprem al Magistraturii, la relaţia cu Ministerul de Justiţie şi aşa mai departe. Legislaţia este o treia dimensiune. Prima este transparenţa. Am introdus o lege despre transparenţă, astfel încât toate instituţiile noastre publice trebuie să dea informaţii particularilor, ONG-urilor care le solicită. Toate achiziţiile noastre publice se fac prin licitaţii electronice. Am făcut destule. Poate că este adevărat că implementarea nu a fost făcută cu aceeaşi rapiditate. Suntem foarte hotărâţi acum să sporim această preocupare; în noul Cabinet este un ministru însărcinat să urmărească implementarea acestor măsuri. Sunt multe lucruri de făcut.

Reporter: Sunteţi de acord să anunţaţi aici că vă aflaţi în urma Bulgariei, că reformele Sofiei în cadrul negocierilor preaccesare sunt mult mai avansate?

Adrian Năstase: Nu îndrăznesc să judec altă ţară. Cred că avem propria noastră pistă pe care să alergăm. Nu putem concura în numele lor, iar ei nu pot concura în al nostru. Am făcut o treabă excelentă lucrând împreună pentru NATO şi ne sprijinim una pe cealaltă pentru a deveni membri ai Uniunii Europene.

Reporter: Vreau să închei printr-o întrebare. Este o întrebare cu două părţi, dar mă interesează mai mult cea de-a doua. Prima este dacă aţi fost trataţi corect şi dacă credeţi că acesta este un proces benefic. Dar întrebarea mai importantă este ce înseamnă tot acest lucru pentru România. Cum este Europa – un vis sau un coşmar?

Uneori oamenii cred că este mai mult decât un proces, decât birocraţie, mă întreb ce înseamnă pentru dumneavoastră.

Adrian Năstase: România face pare din familia europeană. Uneori s-ar putea să nu-ţi placă unele rude, s-ar putea să fii supărat pe ele, dar nu poţi schimba acest lucru. România este europeană şi face parte şi trebuie să facă parte din structura europeană, aşa că şi unele dintre rudele noastre ar putea fi supărate pe noi. Continuăm să fim legaţi prin istorie şi geografie.

Reporter: Vă mulţumesc pentru timpul acordat.

233

„Încrederea investitorilor germani este în creştere“ Interviu acordat revistei economice germane „VWD – Vereinigte Wirtschaftsdienste“ Bucureşti, 23 martie 2004

Ministrul federal al Economiei, Wolfgang Clement, a apelat, în cadrul vizitei recente făcute la Bucureşti, la factorii de decizie din domeniile politic şi economic din România, să accelereze mult ritmul reformelor, în vederea aderării la Uniunea Europeană, programată pentru anul 2007. Acest lucru s-ar referi, conform lui Clement, în primul rând la privatizarea întreprinderilor de stat, precum şi la îmbunătăţirea cadrului juridic pentru investitorii străini. În acest context, am realizat un interviu în exclusivitate cu domnul Adrian Năstase, prim-ministru al României, cu privire la stadiul şi perspectivele relaţiilor economice dintre cele două state.

Reporter: Cum apreciaţi relaţiile economice germano-române?

Adrian Nastase: Ca urmare a amplului proces de modernizare a României, în concordanţă cu exigenţele integrării europene, se creează premisele pentru o iniţiativă economică româno-germană. Anul trecut volumul total al schimburilor comerciale româno-germane a atins valoarea record de 5,6 miliarde euro, ceea ce reprezintă o creştere de 9,9% în comparaţie cu anul precedent. Una din realizările cele mai importante o constituie creşterea încrederii investitorilor germani în mediul de afaceri şi oportunităţile oferite de România.

Reporter: În anii trecuţi, legea privind privatizarea întreprinderilor de stat a fost modificată de mai multe ori. Ce strategie urmăriţi pentru a urgenta procesul de privatizare?

Adrian Nastase: Conceptul noului „proiect de privatizare“ înglobează nu numai vânzarea unei anumite societăţi, ci şi obţinerea unei dezvoltări macroeconomice. Este privatizat întregul context în care îşi desfăşoară activitatea o societate comercială, scopul fiind ca aceasta să contribuie la dezvoltarea zonei geografice respective. Prin modificările aduse cadrului legislativ s-a dorit simplificarea procedurilor stabilite în legislaţia anterioară.

Reporter: Ce întreprinde Guvernul României pentru a facilita societăţilor germane achiziţionarea unei întreprinderi româneşti?

Adrian Nastase: Guvernul României a modificat întreaga abordare a privatizării, punând accentul pe tranzacţie, şi nu doar pe valoarea pachetului de acţiuni. Pentru prima dată, legislaţia românească în acest domeniu a abordat problema anulării datoriilor către bugetele de stat sau a conversiei unor datorii în acţiuni.

Investitorii străini au astfel posibilitatea de a prelua compania românească fără cea mai mare parte din povara trecutului, din perioada de tranziţie a României, concentrându-se pe ceea ce au de construit în viitor, astfel încât societatea achiziţionată să fie competitivă.

Reporter: Care sunt speranţele dumneavoastră pentru anul 2004?

Adrian Nastase: Estimăm că, la sfârşitul anului 2004, volumul investiţiilor străine atrase de România se va dubla faţă de volumul atras până în anul 2000.

Dezvoltarea infrastructurii prin construirea de autostrăzi reprezintă o prioritate în scopul stimulării investiţiilor străine, pentru a oferi investitorilor condiţii optime de transport. În acest sens, la sfârşitul anului trecut a fost semnat contractul cu compania americană Bechtel, pentru construcţia unei autostrăzi în lungime de 420 km.

234

Reporter: Investitorii străini acuză deseori obstacole birocratice şi corupţia în procesul de iniţiere sau de dezvoltare a unei afaceri. Ce măsuri ia guvernul în acest sens?

Adrian Nastase: Guvernul a iniţiat şi a pus în aplicare în mare măsură, împreună cu comunitatea de afaceri, o serie de măsuri, precum: simplificarea procesului de înregistrare şi autorizare a noilor companii, facilitarea accesului pe piaţă şi simplificarea procedurilor vamale. Combaterea corupţiei este una din principalele priorităţi pe agenda guvernului. A fost creat un cadru legal nou. Între măsurile concrete se numără, între altele, pregătirea magistraţilor şi consolidarea cadrului instituţional pentru combaterea corupţiei. A fost iniţiată, de asemenea, o campanie de combatere a aşa-numitei „mici corupţii“.

(Frank Roesch)

235

„Suntem fermi în aplicarea reformelor în România“ Interviu acordat Agenţiei de presă „Bloomberg“ Bruxelles, 25 martie 2004

Reporter: Cu siguranţă, sunteţi la Bruxelles pentru a profita de acest summit al Consiliului Uniunii Europene. Vă întâlniţi cu un număr de oficiali, cu premierul Ungariei, domnul Péter Medgyessy în această după amiază, îmi este clar că vă pare rău că România nu a reuşit să adere mai devreme, doriţi ca România să adere la Uniunea Europeană în 2007. A fost o dezbatere în urmă cu câteva săptămâni în Parlamentul European cu unele voci spunând: „România trebuie să facă mai mult în ceea ce priveşte corupţia, privatizarea, drepturile copilului etc., dacă doreşte să adere în 2007“. Ce anume vă determină să credeţi că România va putea încheia celelalte opt capitole de negocieri, termenul este sfârşitul acestui an, ca să poată să adere la Uniunea Europeană în 2007 şi să obţină statutul de economie de piaţă funcţională?

Ce anume vă determină să credeţi că aveţi şanse să atingeţi aceste obiective?

Adrian Năstase: Sunt două chestiuni separate, prima fiind reprezentată de data ţintă, anul 2007, fixată pentru aderarea României la Uniunea Europeană.

Convingerea mea este că nu sunt dispute majore în cadrul Uniunii Europene, la nivelul guvernelor, dar nici chiar la nivelul Uniunii Europene asupra acestui aspect. Este o perioadă dificilă, acum, în Europa pentru a discuta despre problema unei viitoare extinderi fără o anumită nervozitate, tensiune, care se datorează faptului că Tratatul Constituţional nu a fost încă finalizat. După părerea mea, el va fi finalizat la sfârşitul lunii iunie, dar cred că aceasta se datorează faptului că un important grup de zece ţări vor deveni noi membri şi opinia publică şi campania electorală pentru Parlamentul European au generat o dezbatere despre extindere ca un proces orizontal. Dacă veţi lega acest lucru cu problemele financiare din Europa, cu alegerile din diferite ţări, cu alegerile pentru Parlamentul European, este clar că problema negocierilor cu România în acest an poate dobândi o influenţă negativă datorită discuţiilor în curs de desfăşurare acum în Europa.

Am afirmat în mod repetat, şi voi continua să spun: am convingerea că 2007 reprezintă data aderării României. În acelaşi timp negociem cu Comisia Europeană pe o bază foarte solidă, avem aproape în fiecare zi consultări la nivel tehnic, am alcătuit o listă de măsuri prioritare care să fie implementate în următoarele luni. A fost bine că ni s-a solicitat să facem această listă de măsuri prioritare: în acest fel se poate observa dacă vom reuşi sau nu, dacă ne ţinem promisiuni sau nu, dacă realizăm lucruri sau este vorba numai de promisiuni. Sunt sigur că am reuşit să ne convingem partenerii şi colegii din întreaga Europă că abordăm cu seriozitate procesul de extindere al Uniunii Europene şi suntem fermi în aplicarea reformelor în România.

Reporter: Vă dorim să reuşiţi, totuşi, avem unii investitori care cunosc destul de bine România, mari bănci de investiţii, care cred că aveţi o şansă de a încheia toate capitolele de negociere, dar nu neapărat în 2004, ci, o parte din ele, în prima parte a anului 2005. Vedeţi aceasta ca pe o posibilitate?

236

Adrian Năstase: Este foarte dificil să prevedem viitorul. Ceea ce putem să afirmăm este hotărârea noastră politică să finalizăm negocierile în acest an. Dacă reuşim să îndeplinim criteriile necesare şi dacă reuşim să ne îndeplinim obiectivele, negocierile, după părerea mea, pot fi finalizate în acest an. Este un motiv pentru a accelera acest lucru.

Este clar că anul viitor, negocierea cu o Comisie care va avea 25 de membri, noi priorităţi, noi interese, reprezentând Uniunea Europeană cu 25 de state membre, va fi mai dificilă. Cred că ar fi un lucru firesc dacă această Comisie s-ar angaja să finalizeze negocierile cu încă două state: România şi Bulgaria, alături de primele zece state, deoarece aceste negocieri trebuie finalizate în acest an, cu această Comisie. În acelaşi timp, cred că este înţelept din punct de vedere politic să le finalizăm, deoarece România şi Bulgaria, care au fost considerate ca fiind parte a aceluiaşi grup, au avut numai problemele tehnice de a finaliza diferitele capitole cu Uniunea Europeană în acest an, şi până în 2007, ca de altfel în cazul tuturor celorlalte ţări, vor avea timp suficient să implementeze angajamentele care vor fi convenite cu Uniunea Europeană.

Nu văd niciun motiv ca negocierile să nu fie finalizate în acest an.

Reporter: Care ar fi semnele venite din partea Comisiei Europene care ar indica posibilitatea de lăsa unul–două capitole pentru anul viitor?

Adrian Năstase: Până acum, toţi cei pe care i-am întâlnit, comisarul Verheugen, seara trecută alţi patru–cinci comisari în timpul unui dineu în cursul căruia am discutat despre Europa – pe domnul Vittorino58 îl voi întâlni astăzi – alţi prieteni, toţi ne-au spus acelaşi lucru: „Finalizarea negocierilor în 2004 depinde de dumneavoastră. Dacă aveţi succes, dacă sunteţi serioşi, dacă realizaţi ceea ce spuneţi că veţi realiza în următoarele luni, suntem gata să respectăm calendarul aşa cum a fost convenit“.

Mesajul a fost foarte clar, chiar cel din partea Parlamentului European. Dacă suntem foarte angajaţi în ceea ce trebuie realizat, în cadrul negocierilor şi ca răspuns la unele dintre observaţiile care au încercat să ne ajute să depăşim parte dintre punctele slabe, sunt sigur că vom finaliza cu succes negocierile la sfârşitul acestui an.

Va fi, de asemenea, un aspect pozitiv chiar şi pentru Comisie, deoarece această Comisie doreşte să rămână în istoria Uniunii Europene pentru un motiv solid: ca o Comisie a extinderii, a finalizării unui proces care a început cu succes cu ceva vreme în urmă. Sunt probleme de rezolvat, în anii următori, dar sunt sigur că Republica Cehă, Ungaria, Polonia mai au încă lucruri de realizat chiar şi după 1 mai când vor deveni membri ai Uniunii Europene. Este, în mod evident, un proces de parteneriat, de cooperare şi nimeni nu va considera că, peste noapte, România va deveni o ţară fără probleme doar pentru că vom finaliza un număr de capitole; acesta poate fi şi un mesaj psihologic în sensul că finalizarea negocierilor acordă României un mesaj foarte clar: „Trebuie să vă concentraţi în următorii ani să îndepliniţi

58

Antonio Vittorino – fost comisar european pentru Justiţie şi Afaceri Interne.

237

angajamentele luate faţă de Uniunea Europeană şi acest lucru va fi foarte important pentru întreaga societate românească“ Reporter: Aţi menţionat sfârşitul acestui an, or, sfârşitul acestui an coincide de asemenea cu alegerile din România. Unii investitori consideră că sunteţi prins la mijloc. Veţi schimba mesajul pentru a nu pierde popularitatea şi pentru a-i mulţumi pe cei care vă votează?

Adrian Năstase: Se poate specula pe această tema. Dar eu prefer să mă concentrez asupra primelor două luni din acest an. În aceste prime două luni, investiţiile străine au crescut cu 30%, cifrele referitoare la rata inflaţiei sunt excelente, toţi macroindicatorii economici arată foarte bine. Faptul că acum continuăm să lucrăm cu FMI în ceea ce priveşte stabilitatea macroeconomică şi că, pentru prima oară, am reuşit să finalizam acordul stand-by, iar acum lucrăm la un acord de precauţie cu Fondul reprezintă o dovadă clară că suntem hotărâţi să mergem în direcţia bună.

Reporter: Aveţi dreptate. Este un semn bun. Dacă tot aţi menţionat FMI, sunteţi încrezător că veţi semna noul acord cu FMI anul acesta? Cred ca dl ministru de Finanţe, Tănăsescu, prezent de asemenea aici, a menţionat luna iunie.

Adrian Nastase: Am recomandat cu ceva timp în urmă la sediul FMI ca, dacă este necesar, după semnarea Acordului de stand-by, să încheiem un alt acord. Sunt bucuros că FMI îşi coordonează politicile cu UE, deoarece este foarte important pentru noi să păstram sănătatea macroeconomiei societăţii noastre. Colaborarea cu FMI are un rol major. Uneori avem opinii diferite, discutăm, negociem, facem compromisuri în anumite zone, FMI are o altă viziune, dar am făcut o declaraţie care cred că este justă.

FMI a susţinut foarte mult România în ultimii 4 ani să devină o ţara cu credibilitate, să aibă acces la credite externe, şi există indicii clare că toate agenţiile importante de rating au evaluat România de mai multe ori. FMI este un martor sigur, independent, al faptului ca noi continuăm reforma în zona macroeconomică, şi acesta este un lucru foarte important pentru noi. Sunt încrezător că acordul va fi negociat şi finalizat în curând.

Reporter: Am observat o evoluţie foarte interesantă de la interviul cu domnul ministru al Finanţelor, Tănăsescu. Se pare că, pentru prima oară, când toată lumea se aşteaptă la acest lucru, privatizaţi, vindeţi şi schimbaţi, luaţi serios în considerare să vindeţi în decursul acestui an 25–26% din BCR unei alte bănci mari.

Adrian Nastase: Este o problemă care ţine de experienţă şi de lecţiile învăţate în ultimii ani. Poate că ar fi trebuit să luăm aceste decizii mai devreme. Dar odată ce am decis să continuăm procesul de privatizare în sectorul bancar, şi am observat în majoritatea cazurilor că problema gestionării, în general, este legată de tipul de proprietate, suntem hotărâţi să accelerăm procesul de privatizare, inclusiv privatizarea CEC care va începe în decursul viitoarelor luni, şi sperăm să avem un consultant foarte curând pentru a ne furniza datele pentru strategia de privatizare.

După părerea mea, privatizarea CEC trebuie să se finalizeze până la sfârşitul anului viitor. Este foarte important, din punctul meu de vedere, să transmitem un mesaj foarte clar că avem nevoie de un investitor strategic de asemenea pentru Banca 238

Comercială Română, în afară de BERD, care a fost important în accentuarea hotărârii guvernului de a continua privatizarea celei mai mari bănci româneşti. În acest moment, credibilitatea guvernului a crescut foarte mult, am fost abordaţi de numeroase bănci importante care ar dori să se implice în acest proces.

Reporter: Ce credeţi despre privatizarea Petrom? Sunteţi sigur că va avea loc anul acesta?

Adrian Năstase Este foarte important că, până în acest moment, am reuşit să privatizăm aproape totul în domeniul industrial şi acum ne concentrăm pe privatizarea sectorului energetic. Suntem aproape de finalizarea privatizării companiilor de distribuţie a gazelor şi a privatizării unei părţi din companiile de distribuţie a energiei electrice. În ceea ce priveşte Petrom, am beneficiat de consultanţa a două bănci importante: Credit Suisse Bank şi ING. Colaborăm strâns cu ambele, iar, în două săptămâni, pe 7 aprilie, vom avea răspunsul licitanţilor, oferta lor şi vom începe negocierile cu ei. Nu putem prevede viitorul. Dacă nu va interveni nimic, compania Petrom va fi privatizată în acest an. Prefer să mă întorc aici şi să vă spun: „Am realizat acest lucru“, în loc de a specula asupra unei date limită. Procesul continuă, el este în curs de desfăşurare.

Reporter: Ultima întrebare se referă la autostrăzi şi la acordarea unui contract firmei Bechtel. Au existat critici în presa română şi din partea Uniunii Europene, în legătură cu acordarea acestui contract companiei Bechtel. Ne puteţi explica ce se întâmplă acolo? Am văzut articole în presa românească că folosirea companiei Bechtel ar costa mai scump decât alte proiecte similare, care au fost făcute în ţări similare precum Spania, Portugalia?

Adrian Năstase: De ce nu îmi spuneţi că vor costa mai scump decât alte autostrăzi construite de alte companii în România? Deoarece nu există un astfel de exemplu! Aici este problema. România este singura ţară din Europa care are numai 100 de km de autostradă. Nu cred că se poate continua cu o astfel de situaţie. Tot discutând numai planuri, strategii, coridoare, am început acum 12 ani o autostradă spre Constanţa însă nu am finalizat proiectul din cauza diferitelor proceduri şi procese birocratice. Nici 50 de kilometri de autostradă nu sunt încă finalizaţi. Nu putem continua în acest mod.

Avem un proiect cu Bechtel, care a fost foarte transparent şi suntem gata să multiplicăm un astfel de proiect în toate componentele sale. Pentru cei care critică acest proiect mesajul meu este foarte clar: „Veniţi în România, avem o mulţime de alte drumuri de construit“. Nu vreau să intru în detalii referitoare la aspectele tehnice.

Există explicaţii clare asupra tuturor lucrurilor, procesul a fost transparent, banii au venit de la banca americană Eximbank. În consecinţă, trebuie să facem faţă unor constrângeri dure din cauza deficitului bugetar. Nu putem să aşteptăm până vom avea un deficit bugetar zero sau până când vom avea un PIB de 50 miliarde de euro pentru a construi o autostradă în treizeci sau patruzeci de ani. Nu accept o astfel de abordare.

Trebuie să modernizăm ţara, problema infrastructurii este esenţială. Ajutorul în acest sens este binevenit.

239

Reporter: Să înţeleg că proiectul va începe în mod cert în luna iunie? Nu va suferi niciun fel de constrângeri?

Adrian Năstase: Acest proiect nu este realizat pentru o comunitate locală sau o mafie locală, pentru clientelă sau orice altceva. Este un proiect sprijinit atât de guvernul ungar, cât şi de guvernul român, este singura modalitate de a lega România de Europa Occidentală printr-o autostradă. Nu putem doar să discutăm despre integrare şi despre modalitatea de a construi autostrăzi. Trebuie să începem lucrările, şi cu Bechtel proiectul va începe, cum aţi menţionat, în trei luni. Dar avem o mulţime de alte proiecte, pentru cei care vor dori să finanţeze şi să colaboreze, le spunem: „Veniţi, este timpul potrivit pentru a veni în România să investiţi, am realizat multe lucruri pentru stabilitatea macroeconomică, indicatorii sunt clari, în ţară este stabilitate politică. Mediul de afaceri este solid, încă lucrăm la îmbunătăţirea lui. În consecinţă, este un cadru excelent pentru investiţii în 2004 în România“.

Reporter: Vă mulţumesc. Vă doresc succes, sper să atingeţi toate termenele pe care le-aţi menţionat, iar România să adere în 2007.

Adrian Năstase: Vă mulţumesc. Acesta este cel mai important mesaj.

240

„Toleranţă zero: România elimină corupţia“

Comentariu publicat în „The Wall Street Journal Europe“ 6 aprilie 2004 de Adrian Năstase

După eliberarea de patruzeci de ani de dictatură comunistă, România prosperă astăzi. Restaurante şi vile apar pretutindeni în Bucureşti. Inflaţia este în scădere.

Suntem un nou membru al NATO şi un partener în războiul împotriva terorismului.

Revoluţia noastră democratică a dat rezultate, dar putem face mai mult. Atunci când România a primit mesajul de trezire din partea Uniunii Europene în această lună, am răspuns corespunzător. De vreme ce depunem eforturi în vederea aderării la Uniunea Europeană în 2007, înţelegem că un guvern stabil şi puternic este vital nu numai pentru vecinii noştri, dar şi pentru atragerea investiţiilor străine şi pentru îmbunătăţirea vieţii cotidiene a poporului nostru. Aşa cum Statele Unite şi restul lumii libere înfruntă provocarea care constă în instaurarea unei adevărate democraţii în Irak, la rândul nostru suntem hotărâţi să înlăturăm vestigiile trecutului. În calitate de prim-ministru al României, fac apel atât la guvernul nostru, cât şi la poporul nostru să depună eforturi comune pentru ca democraţia noastră să devină la fel de justă, eficientă şi competitivă ca oricare altă democraţie în Europa de Est. Democraţia nu poate înflori într-un mediu sărac şi corupt. Aceasta este o realitate.

Guvernul nostru a depus eforturi neobosite în ultimii trei ani, dar acesta este numai începutul.

Trebuie să acţionăm rapid în continuare şi, de aceea, propun impozitarea cu 90% a veniturilor nejustificabile ale înalţilor oficiali şi de asemenea accelerarea reformelor juridice. Este necesar să colaborăm cu sectorul privat, să creăm mai multe parteneriate între sectorul public şi cel privat şi să facem publice cheltuielile guvernului. Doresc ca toţi românii să ni se alăture în lupta împotriva corupţiei. Când e vorba de mită, este nevoie de o persoană care dă şi de una care să primească. Dorim cu toţii o viaţă mai bună pentru noi şi familiile noastre, dar trebuie să ne amintim că a da mită unui doctor înseamnă a avea mai puţini bani pentru medicamente, hrană şi cărţi.

După cum i-am spus preşedintelui Comisiei Europene, domnului Romano Prodi, când am fost la Bruxelles la începutul acestei luni, obiectivul nostru este să aplicăm o listă de patru pagini de noi reforme până la sfârşitul lui iunie. Tocmai am înlocuit ministrul Justiţiei şi am numit trei noi miniştri să conducă domenii critice.

Dorim să îmbunătăţim Codurile Penal şi Civil, să oferim procurorilor mai multe instrumente pentru combaterea corupţiei, consolidarea legilor de protecţie a copilului şi să garantăm libertatea presei. Dorim, de asemenea, ca sistemul juridic să devină mai independent, afacerile mai deschise şi condiţii mai bune pentru investitori. Am lansat o linie directă anticorupţie pentru ca românii să raporteze cazurile de corupţie. Am specificat că atacurile criminale asupra ziariştilor nu vor mai fi tolerate. Am eliminat scandalurile de mită care au ajuns şi în orfelinatele noastre. Acţionăm decisiv. Această “to do list” este un test al credibilităţii noastre. Este un fapt cunoscut de orice naţiune, corupţia este răspândită în toate colţurile lumii şi reformele necesită răbdare. Dar conştientizăm că timpul este vital, dacă dorim să încheiem negocierile de aderare la Uniunea Europeană la sfârşitul anului. Ca semn al bunei noastre credinţe am semnat în decembrie Convenţia ONU aspra corupţiei. Progresul pe care l-am făcut până acum 241

este de netăgăduit. Inflaţia a scăzut de la 44% în 2000 la 18% doi ani mai târziu şi la 14% în acest an. Creşterea PIB cu 5%, marcând patru ani de creştere susţinută, a fost una dintre cele mai mari din regiune. Politicile noastre economice şi sistemele bancare au aprobarea FMI. Am privatizat societăţi industriale, precum combinatul SIDEX. Rapoartele FMI arată că rata angajării în întreprinderile de stat a scăzut cu 25% din 2001. Aşteptăm instalarea unei noi baze militare a Statelor Unite în strategica şi vitala zonă a Mării Neagre. Intenţionăm să jucăm un rol major în reconstrucţia Irakului după război.

Anul trecut Parlamentul României a adoptat un pachet de reforme menite să îmbunătăţească climatul de afaceri şi să restabilească încrederea populaţiei prin atacarea corupţiei la vârf, în toate domeniile. Politica noastră constă în toleranţă zero faţă de corupţie prin creşterea responsabilităţii civice. Am consolidat legile privitoare la finanţarea alegerilor şi la desfăşurarea campaniei electorale şi am adoptat legi etice dure pentru oficiali. Oficialilor li se cere să îşi facă publice averile anual pe internet şi există legi dure împotriva conflictului de interese. Licitaţiile de stat se desfăşoară acum on-line. Ministerul Justiţiei are sarcina de a identifica zonele de corupţie şi măsurile de combatere a ei, inclusiv a traficului de droguri şi traficului cu fiinţe umane. Noul Parchet Naţional Anticorupţie, punând accent pe eliminarea corupţiei în rândul oficialilor publici, a investigat anul trecut 1.514 cazuri. Aceasta a condus la 146 de rechizitorii împotriva a 548 suspecţi. Rapoarte asupra progresului înregistrat sunt afişate săptămânal pe internet. Comitetul Naţional pentru prevenirea infracţionalităţii include oficiali de prim rang care se întâlnesc în mod frecvent pentru a monitoriza progresul înregistrat în lupta anticorupţie. În Parlament, este în curs de adoptare un nod Cod Penal, precum şi legi care facilitează procesul de luare a deciziilor de către guvern şi stopează crima organizată şi frauda financiară. O restructurare a sistemului juridic este în curs de desfăşurare, incluzând propuneri de consolidare a independenţei justiţiei şi de responsabilizare a judecătorilor şi a procurorilor pentru acţiunile lor.

Anul trecut şapte judecători, patru procurori şi 23 de aprozi au fost investigaţi, iar sute de ofiţeri de poliţie au fost sancţionaţi pentru corupţie. Tot anul trecut, mai mult de 1200 de oficiali şi de reprezentanţi de seamă din lumea afacerilor şi ai administraţiei locale au fost investigaţi de poliţie, fiind suspectaţi de săvârşirea unor acte de corupţie. Numărul angajaţilor de bănci investigaţi s-a triplat anul trecut în comparaţie cu 2002. Nu tolerăm nici şpaga, mita dată zi de zi. Aproape 1.100 de profesori, doctori şi alţii au fost investigaţi anul trecut pentru luare de mită în schimbul unor favoruri, precum asigurarea unor rezultate false la examene sau distribuţia medicamentelor. Conducătorul delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, dl Jonathan Scheele, a lăudat recent „extraordinarul nostru progres“. Nu sunt mulţumit cu acest lucru. Nu ne vom lăsa până când România nu va deveni din nou „Măiastra“, superba pasăre de aur din folclorul României, care l-a inspirat pe faimosul sculptor Constantin Brâncuşi.

242

„În anul 2007 vom fi membri UE“

Interviu acordat cotidianului elveţian „Neue Zurcher Zeitung“ 22 aprilie 2004 Sub conducerea social-democraţilor ieşiţi din rândurile comuniştilor, România sa poziţionat drept un partener de încredere al SUA şi al Europei. În discuţia cu corespondentul nostru pentru Sud-Estul Europei, Martin Woker, prim-ministrul român Adrian Năstase subliniază îndatoririle care revin României ca membru NATO şi se exprimă încrezător faţă de aderarea ţării sale la UE în 2007.

Reporter: În atacurile teroriste de la Madrid şi-au pierdut viaţa 16 cetăţeni români. Riscaţi ca populaţia să vă critice pentru atitudinea dvs. proamericană.

Adrian Năstase: În calitate de nou membru NATO, am primit nu numai importante garanţii de securitate, ci trebuie să şi preluăm responsabilităţi care incumbă calităţii de membru. Avem şi un parteneriat strategic cu SUA şi ne aducem contribuţia la lupta împotriva ameninţărilor neconvenţionale. Nu poţi avea numai avantaje, trebuie să suportăm şi consecinţele politicii noastre. Până acum, România a trebuit să-şi apere graniţele externe prin propriile puteri. Acum, NATO ne garantează securitatea. Potrivit sondajelor de opinie populaţia susţine apartenenţa noastră la NATO şi responsabilităţile ce ne revin din aceasta. Eventualele sensibilităţi au fost testate la începutul crizei din Irak, când am pus la dispoziţia trupelor americane Aeroportul din Constanţa ca bază logistică. Reacţia opiniei publice a fost atunci preponderent pozitivă.

Reformă costisitoare a armatei

Reporter: Va pune guvernul dumneavoastră la dispoziţia Statelor Unite baze permanente?

Adrian Năstase: Această chestiune va trebui să o decidă mai întâi administraţia americană. Din câte ştiu, această decizie nu a fost încă luată. În urma ameninţărilor de după 11 septembrie 2001, americanii sunt interesaţi să-şi constituie noi baze în Europa. România şi Bulgaria oferă locaţii noi, care înlesnesc o mobilitate mai mare pentru NATO. Vom vedea probabil în a doua parte a acestui an, după ce vor fi luate deciziile de rigoare la Washington, ce locaţii putem oferi în funcţie de necesităţile NATO sau ale SUA. Reporter: Atacurile teroriste de la Madrid au rezultat într-o schimbare de guvern în Spania. Socialiştii sunt din nou la putere. Vă bucură succesul unui partid înfrăţit?

Adrian Năstase: Partidul meu este membru al Internaţionalei Socialiste şi, bineînţeles, susţinem întotdeauna partide socialiste şi social-democrate în campaniile lor electorale. Pe de altă parte, la nivel guvernamental, avem relaţii excelente şi cu Italia şi cu Franţa. Aceasta este o chestiune care ţine de interesul naţional.

Reporter: Noul guvern spaniol a anunţat retragerea trupelor sale din Irak.

Adrian Năstase: Acest lucru nu are nicio influenţă asupra relaţiilor bilaterale.

Reporter: Administraţia americană îi va ruga pe aliaţii săi europeni, datorită situaţiei dificile din Irak, sa-şi mărească efectivele trupelor de acolo. A fost şi guvernul dvs. solicitat în acest sens?

243

Adrian Năstase: Nu, încă nu. Ministrul Apărării tocmai s-a întâlnit la Bruxelles cu colegii săi europeni. Mi-a spus că obiectivul politic este ca transferul de autoritate să se producă în Irak până la sfârşitul lunii iunie.

Reporter: În cazul în care v-ar solicita, dumneavoastră personal aţi susţine o mărire a efectivelor româneşti?

Adrian Năstase: Nu cred că România poate în prezent să mărească numărul soldaţilor staţionaţi în Irak. Trebuie să procedăm cu mare atenţie în privinţa potenţialului nostru militar. În prezent reformăm armata noastră, iar asta costă mulţi bani şi mult efort. În acest moment, avem 1.500 de militari în misiuni în afara ţării, în Irak, în Afganistan, în Bosnia şi în Kosovo. Dată fiind necesitatea rotaţiei, trebuie să asigurăm o rezervă de aproximativ 5.000 de militari apţi să fie trimişi în misiuni.

Un proces dificil de transformări

Reporter: Să vorbim despre Europa. La 1 mai, Ungaria aderă la Uniunea Europeană, populaţia din zona de graniţă se teme de controale mai stricte la frontieră. Nu este România puţin frustrată că ungurii au fost din nou ceva mai rapizi?

Adrian Năstase: În primul rând, aş dori să îi felicit pe prietenii şi colegii noştri unguri pentru aderarea la UE. Acest pas înseamnă, totodată, şi că o decizie în privinţa României va fi luată în curând. Acelaşi mecanism a funcţionat şi la admiterea în NATO. Acum, că suntem împreună membri ai aceleiaşi Alianţe, extremismul condiţionat istoric din ambele ţări poate fi mai bine combătut. Prin aceasta mă refer la pretenţii teritoriale revizioniste. Astăzi ne concentrăm asupra viitorului nostru comun şi asupra proiectelor concrete. Planificăm deschiderea unor noi puncte de trecere a frontierei şi creăm noi posibilităţi pentru comerţul bilateral. Prin aceasta, venim şi în întâmpinarea dorinţelor minorităţii maghiare din România. Prevederile constituţionale create pentru ei în Ungaria au fost recunoscute de către statul român.

La nivel guvernamental nu există niciun fel de invidie faţă de Ungaria. În fond, la 1 mai aderă la UE 10 state dintr-o dată. Aceste ţări au un avans economic faţă de noi. Au ştiut să folosească mai bine posibilităţile ce le-au fost oferite după 1989.

Noi am avut nevoie de mai mult timp pentru procesele de transformare. Ungaria va sprijini România în negocierile cu Bruxelles-ul, iar în anul 2007 vom fi membri UE. Premierul ungar, Medgyessy, mi-a dat personal asigurări în acest sens.

Reporter: În ultimul raport al raportorului Parlamentului European se cere României să facă mai mult în privinţa combaterii corupţiei. Ce intenţionaţi să faceţi în acest sens?

Adrian Năstase: România a parcurs un proces de transformări şi de modernizare dificil. Toate raporturile de proprietate au fost modificate, fiecare sector al economiei a trebuit să fie privatizat. Nivelul de trai a fost şi este încă foarte scăzut în comparaţia cu alte ţări.

Reporter: Acest lucru este valabil şi pentru alte ţări din Europa de Est. Adrian Năstase: Da, este adevărat. Din acest motiv există în toate aceste ţări probleme cu corupţia. Până în acest moment, 97% din proprietăţile funciare au fost returnate proprietarilor de drept. Privatizarea industriei este aproape încheiată. În prezent, ne concentrăm asupra sectorului energetic şi al serviciilor. Şi sistemul bancar este aproape în totalitate privatizat, iar încă din acest an cea mai importantă companie petrolieră va fi în totalitate privatizată. În toate aceste proceduri am pus un accent 244

deosebit pe transparenţă. Anul trecut am adoptat un întreg pachet de legi referitoare la combaterea corupţiei şi ne-am angajat şi răspunderea în faţa Parlamentului. Şi la nivel instituţional, am creat o instituţie specială pentru urmărirea penală a faptelor de corupţie. Aceste măsuri dau deja rezultate pozitive. Comisarului pentru extindere Verheugen i-am prezentat o listă de priorităţi în combaterea corupţiei, chestiuni care vor fi soluţionate până la sfârşitul lunii iunie. Voi putea respecta acest calendar. Împărţire în buni şi răi?

Reporter: Se spune că problemele României cu corupţia ar fi o consecinţă a schimbării numai aparente de regim în 1989. Se mai spune că „foştii“ din vremea lui Ceauşescu şi-ar fi împărţit între ei avantajele. Împărtăşiţi această opinie?

Adrian Năstase: Nu. Bineînţeles că nu. Ar trebui să puneţi această întrebare colegilor din PNL. Oare perioada între 1996 şi 2000 când aceştia s-au aflat la guvernare a fost lipsită de corupţie? În ultimii 15 ani toate partidele politice au parcurs un proces imens de transformări. În guvernul meu a intrat o generaţie nouă.

Reporter: Cu tot acest proces de întinerire reţine atenţia faptul că controlul asupra dosarelor fostei Securităţi este încă de resortul serviciilor speciale, nefiind încă transferat comisiei special create în acest sens.

Adrian Năstase: Să nu cădem în păcatul de a împărţi lumea în buni şi răi. O astfel de atitudine maniheistă nu ne aparţine. Dacă am gândi astfel, am acorda trecutului prea mare importanţă. Problema dosarelor Securităţii a constituit în orice caz o prioritate în primii ani de după Revoluţie. Acum, 15 ani mai târziu, chestiunea aceasta ar trebui predată specialiştilor, ea nu ar trebui politizată. Ne aflăm înainte de alegeri şi în opinia mea oamenii ar trebui aleşi în funcţie de realizările lor şi nu în funcţie de ceea ce au făcut în urmă cu 30 de ani.

Reporter: Întreaga ţară aşteaptă să candidaţi pentru preşedinţie la alegerile din 28 noiembrie. Dumneavoastră aţi ales însă tăcerea. De ce ezitaţi?

Adrian Năstase: Într-adevăr până acuma nu m-am pronunţat public în această problemă. Prioritare sunt alegerile locale de la începutul lui iunie. După acest tur de scrutin ne vom concentra asupra alegerilor parlamentare şi prezidenţiale. Eventuala mea candidatură depinde de rezultatele pe care le va obţine partidul nostru în alegerile locale. În al doilea rând, o candidatură la preşedinţie înseamnă că nu aş mai putea fi în continuare şef al partidului. Aceasta ar declanşa rivalităţi în cadrul partidului pentru conducerea acestuia, ceea ce este un lucru natural, însă acest proces nu ar trebui să influenţeze negativ campaniile noastre electorale. Cred că ar fi înţelept ca această perioadă să o facem cât mai scurtă. Pe de altă parte, majoritatea colegilor mei consideră că ar trebui să candidez pentru funcţia de preşedinte.

Reporter: Şi această dorinţă din partea colegilor nu o veţi respinge?

Adrian Năstase: Am fost întotdeauna un membru de partid fidel.

245

„Orgoliile trebuie să treacă în plan secund“ Interviu acordat revistei germane „Focus“ Berlin, 22 aprilie 2004

Şeful guvernului român, Adrian Năstase, justifică războiul şi pledează pentru intensificarea cooperării internaţionale în Irak

Reporter: Spania îşi retrage trupele din Irak. A fost războiul şi participarea la acesta o eroare?

Adrian Năstase: Decizia spaniolilor este motivată de raţiuni de politică internă, pentru că domnul Zapatero59 doreşte să-şi respecte promisiunile electorale. Eu am vizitat trupele noastre din Irakul de Sud şi am fost şocat de standardul de viaţă al populaţiei. Problema principală pentru mine este cum se poate pune din nou pe picioare această ţară. În primul rând, irakienii trebuie să facă pace între ei. Trupele pot însă să ajute la reconstrucţie şi la transferul de putere. Populaţia a suferit şi suferă încă.

Este o chestiune de responsabilitate pentru noi toţi. Sper ca ONU să-şi analizeze cu înţelepciune poziţia şi să fie parte a acestui proces în viitor.

Reporter: Nu vi se pare că Washingtonul a rămas dator în ce priveşte motivaţia pentru război şi că aceasta este din ce în ce mai puţin plauzibilă?

Adrian Năstase: Pentru noi a fost întotdeauna decisiv faptul că Saddam Hussein şi-a ţinut poporul într-o societate închisă. Noi am trăit la rândul nostru o dictatură. Probabil că de aceea nu am acordat o importanţă la fel de mare chestiunii referitoare la existenţa acolo a armelor de distrugere în masă.

Reporter: Pentru lupta împotriva terorismului, războiul din Irak pare a fi fost contraproductiv. Irakul este un punct fierbinte al teroriştilor internaţionali.

Adrian Năstase: Noi ne aflăm acum sub umbrela protectoare a NATO şi avem, din acest motiv, responsabilităţi. Iar terorismul este o ameninţare nu doar din cauza Irakului. Şi apoi, lipsa de consens nu este, cu siguranţă, cel mai bun mod de a-l combate. Este timpul ca orgoliile şi interesele personale să treacă în planul al doilea.

Avem nevoie de o nouă rezoluţie a ONU. Impresia mea este că Statele Unite sunt gata să coopereze. Nu avem voie să lăsăm pacientul la nesfârşit pe masa de operaţie, pentru că ar putea să moară.

Reporter: Prin urmare, nu intenţionaţi să rechemaţi trupele din Irak?

Adrian Năstase: Exact. Avem 800 de militari acolo. Nu sunt acolo ca forţe de ocupaţie, ci pentru a ajuta poporul irakian.

Reporter: Uneori se naşte impresia că „noii europeni“ folosesc banii Uniunii Europene, însă în rest trec cu rapiditate de partea Statelor Unite.

Adrian Năstase: Acesta este un stereotip, care nu se bazează pe fapte. Au existat frustrări de partea europenilor după ce Polonia a cumpărat avioane ale unui constructor american, însă, comerţul nostru exterior se derulează în proporţie de 70%

59

José Luis Rodriguez Zapatero – prim-ministru al Spaniei (17 aprilie 2004–în prezent).

246

cu Europa. Cu Germania avem schimburi comerciale de aproape 6 miliarde de Euro pe an.

Reporter: România doreşte să devină membru al UE în anul 2007. Ce măsuri luaţi pentru a fi mai competitivi şi pentru a atrage mai mult capital străin. Ar putea fi Slovacia, cu reforma ei fiscală radicală, un model pentru dumneavoastră?

Adrian Năstase: Vom reuşi. În anul 2003 am avut creşterea cea mai mare în ceea ce priveşte investiţiile străine din regiune. Desigur că vrem să reducem impozitele, însă doar în măsura în care ne putem permite acest lucru, pentru a nu periclita bugetul. Obstacolele în calea investiţiilor în România nu sunt impozitele, ci costurile auxiliare legate de salarizare. Este prevăzut ca cuantumul lor să scadă de la 45% la 40%. Nu putem schimba totul peste noapte, însă în ultimii ani am muncit foarte intens în acest sens.

247

„Din punctul de vedere al comerţului, România este deja o ţară membră a UE“

Interviu acordat canalului de televiziune „TV 5 Europe“ Paris, 30 aprilie 2004

Reporter: Domnule prim-ministru Adrian Năstase, dumneavoastră întreprindeţi această vizită în momentul în care Europa se extinde. Este cumva o întâmplare?

Adrian Năstase: Într-adevăr, este un moment istoric pentru Europa, eu doresc să-i felicit pe cei zece candidaţi care devin membri. Este vorba de un proces de extindere, care a fost decis de câţiva ani, este un proces care va continua, iar România are propriul său calendar, care a fost acceptat de Consiliul European de la Bruxelles anul trecut, şi anume, închiderea capitolelor de negociere în 2004, semnarea Tratatului de aderare în 2005 şi aderarea efectivă în 2007.

Deci, acest proces se desfăşoară în mod firesc, fiind important pentru Europa, care va deveni cea mai mare piaţă unică din lume, a treia putere economică mondială. În acest context, centrul de gravitaţie al raportului de forţe din Europa se va deplasa mai spre est. Procesul va continua, noi suntem foarte mândri de a fi implicaţi şi salutăm voinţa ţărilor membre şi, mai ales, decizia Franţei de a susţine extinderea în continuare a Europei.

Reporter: Domnul prim-ministru Raffarin s-a arătat optimist, aţi fost primit de Jacques Chirac, ce v-au spus, intrarea României şi Bulgariei în Europa în 2007 este ineluctabilă?

Adrian Năstase: De fapt, mai important va fi ceea ce va spune preşedintele Republicii mâine la Dublin. Noi sperăm ca Franţa, ca şi celelalte ţări, îi vor saluta pe cei noi zece membri, angajându-se, în acelaşi timp, să finalizeze negocierile cu România şi Bulgaria în perioada imediat următoare şi să considere, în general, prioritare negocierile cu ţările noastre.

Eu sunt foarte optimist în urma întrevederilor pe care le-am avut la Paris în această dimineaţă. Cred că am reuşit destul de bine să transferăm capitalul şi calitatea dialogului politic în domeniul economic: am semnat astăzi un nou contract comercial între compania română TAROM şi AIRBUS INDUSTRIES, care, de fapt, este un proiect european, privind cumpărarea a patru avioane Airbus. Această acţiune reprezintă şi un mesaj că România doreşte să fie un partener european, nu numai la nivel politic, ci şi la nivel economic.

Reporter: Acest lucru înseamnă că va continua cooperarea, că ea se va adânci, fără să se aştepte anul 2007?

Adrian Năstase: Cu siguranţă. De altfel schimburile noastre comerciale cu Uniunea Europeană s-au dublat, ele reprezintă în jur de 70% din totalul comerţului extern al României. Deci, din punctul de vedere al comerţului, România este deja o ţară membră a UE, făcând parte din spaţiul economic european. Pentru a da un alt exemplu, Renault–Dacia vor lansa la Bucureşti, peste câteva săptămâni, un nou model de automobil fabricat în România, destinat pieţei din Europa de Est, la un preţ de 7.000 de euro. Va fi un model foarte interesant, adaptat nevoilor pieţei din Europa de Est.

248

Reporter: Dacă România nu va intra în Uniunea Europeană în 2007, ce se va întâmpla?

Adrian Năstase: Eu nu cred într-un proiect politic european care să nu ţină seama de o realitate geografică şi istorică. România este o ţară europeană, românii vor intra din nou în familia europeană de care Acordurile de la Yalta ne-au cam îndepărtat.

Eu cred că evoluţiile din ultimii ani au convins noua generaţie de lideri europeni că acest proces este întru totul necesar. De altfel, eu cred că procesul de extindere va continua chiar şi după 2007, cu alte ţări.

Reporter: Atunci când s-a spus la Bruxelles că sunt necesare progrese în România, vorbindu-se de combaterea corupţiei… Este un aspect asupra căruia se poate acţiona?

Adrian Năstase: Noi am răspuns deja la acest mesaj. Recent, am trimis la Bruxelles o listă cu măsuri prioritare, pe care am prezentat-o atât domnului preşedinte Jacques Chirac, cât şi domnului prim-ministru Raffarin, lista cuprinzând 39 de măsuri, cu mai mult de 100 de acţiuni concrete. Aceasta este un test de credibilitate, prin angajamentul nostru de a le realiza până în luna iunie. Progrese sunt necesare în toate domeniile. Şi în România suntem conştienţi că, pentru a ajunge la un nivel de compatibilitate economică, socială şi instituţională, mai avem multe eforturi de făcut. În ultimii ani am reuşit o creştere economică mai mare de 5%, am redus rata şomajului la aproximativ 7%, anul acesta avem un deficit bugetar de aproximativ 2%.

După cum vedeţi, sunt evoluţii foarte interesante din punct de vedere economic, dar, desigur, va trebui să acordăm o atenţie mai mare aspectelor pe care leaţi menţionat. În domeniul combaterii corupţiei am depus eforturi deosebite în ultimele luni, aşa cum am procedat şi în domeniile reformei justiţiei şi al administraţiei publice. De asemenea, vor continua privatizările în domeniul energiei, se depun eforturile necesare, dar nu numai din cauza UE, ci este vorba de un proces absolut necesar pentru modernizarea ţării, care are mult de recuperat.

Reporter: Aţi devenit membru al NATO, sunteţi participant la coaliţia din Irak cu 730 de militari. Oare aceste relaţii cu SUA – au fost şi unele critici în acest sens adresate ţărilor din Est, printre care şi ale Franţei – nu plasează România într-o poziţie puţin îndepărtată faţă de Europa?

Adrian Năstase: Nu, şi trebuie explicată puţin importanţa NATO pentru noi, românii. După Yalta şi după ce liderii Europei Occidentale au considerat prioritar grupul de la Vişegrad, românii s-au simţit oarecum lăsaţi deoparte într-o zonă periferică şi, de aceea, noi am dorit să eliminăm această ambiguitate a statutului ţării noastre. Aveam uneori impresia că România rămăsese un fel de tampon între Est şi Vest. Deci, pentru noi, NATO era un mijloc de clarificare a apartenenţei României la familia euroatlanatică. În ceea ce priveşte problema Irak, eu cred că nu mai este nevoie să facem un exorcism privind ceea ce s-a întâmplat, încercând să explicăm cauzele şi motivaţiile…

Reporter: Nu regretaţi acum această participare?

Adrian Năstase: Nu, şi cred că este important în prezent să vedem în mod pragmatic ce probleme sunt şi să căutăm o soluţie politică, pentru că, după părerea mea, dacă un bolnav a fost adus la spital şi a fost plasat pe masa de operaţie, din moment ce operaţia a început nu-i putem spune: „Ştiţi, ar fi trebuit să vă administrăm o aspirină“, ci trebuie terminată operaţia. După părerea mea, este nevoie de o soluţie 249

politică, prin implicarea ONU, a Consiliului de Securitate; noi vom încerca să declanşăm câteva iniţiative, fiind acum membri nepermanenţi ai Consiliului de Securitate.

Reporter: Dacă ar exista o apărare comună în cadrul Europei, credeţi că ar fi dificilă pentru România?

Adrian Năstase: Deloc, noi considerăm că trebuie dezvoltate proiecte suplimentare. Cred ferm că este nevoie de un pod sprijinit pe doi piloni importanţi, european şi american pentru crearea unui centru de greutate în lume. România, şi vă pot spune foarte direct, va susţine crearea unei forţe europene de apărare. Identitatea politică europeană are nevoie de o politică externă comună, o forţă de apărare şi de securitate comună, iar România va fi un partener foarte angajat în acest domeniu. Noi nu considerăm că America este un adversar, chiar – îmi este greu să spun – duşman, aşa cum au calificat-o unii. Eu cred că este important să construim o relaţie echilibrată, să vedem atent cu ce ne confruntăm şi să acţionăm nu cu enervare, ci cu multă înţelepciune, pentru că trebuie să rezolvăm o problemă.

După ce am deschis Cutia Pandorei nu mai putem ignora această problemă, ea există, trebuie să-i găsim o soluţie înţeleaptă, politică.

Reporter: În privinţa organizării Congresului francofoniei în ţara dumneavoastră în 2006 – se vede că francofonia a contat pentru dumneavoastră care aţi fost profesor la Sorbona – este important acest lucru pentru România?

Adrian Năstase: Este foarte important, pentru că francofonia în România este o chestiune de cultură, de civilizaţie, nu este vorba doar de o ocazie de a vorbi limba franceză, ci este ceva mai profund, ca un fel de cod genetic, de aceea cred că este foarte important pentru noi să organizăm Congresul francofoniei în 2006. În acelaşi timp, sper ca Franţa să organizeze un an cultural „România“ tot în anul 2006.

Reporter: Domnule prim-ministru, vă mulţumesc.

(Patrick Simonin)

250

„Tranziţia prea lungă a menţinut decalajul între noi şi alte ţări din Europa Centrală“ Interviu acordat cotidianului „Le Monde“ Paris, 30 aprilie 2004

Reporter: I-aţi întâlnit, vineri, 30 aprilie, la Paris, pe preşedintele Chirac şi pe prim-ministrul Jean-Pierre Raffarin. Aţi venit să căutaţi garanţia că nu veţi fi uitaţi?

Adrian Năstase: Este important pentru noi să continuăm să rămânem pe scenă. Să nu fim spectatori într-un proces de extindere a Uniunii Europene, să fim siguri că 1 mai este un mesaj de succes pentru cei care au intrat, dar şi de încurajare pentru România şi Bulgaria.

Reporter: Mâine va avea loc la Dublin acest eveniment, cu ce sentiment priviţi acest moment de extindere fără România?

Adrian Năstase: Noi suntem foarte bucuroşi pentru decizia care a fost luată la Bruxelles anul trecut, când s-a fixat un calendar foarte generos: încheierea negocierilor cu UE în acest an, semnarea Tratatului la începutul anului viitor şi intrarea în UE în 2007.

Suntem conştienţi că există întârzieri, că mai sunt încă multe de făcut, dar Consiliul European a fost foarte clar. Deci noi suntem foarte mulţumiţi de decizia de integrare a celor prime 10 ţări şi aşteptăm cu speranţă…

Reporter: Nu sunteţi, totuşi, puţin trişti că nu sunteţi acolo?

Adrian Năstase: Va fi prezent, totuşi, preşedintele ţării, domnul Ion Iliescu.

Suntem conştienţi că nu se poate face totul în acelaşi timp, că trebuie să acceptăm realitatea, să acţionăm ferm pentru atingerea obiectivelor esenţiale. În acest an, noi am realizat, totuşi, deşi cu o oarecare întârziere faţă de alte ţări din Europa Centrală, aderarea la NATO. Pentru noi este, deci, vorba de un proces dinamic de a-i ajunge din urmă pe ceilalţi, trebuie să depunem eforturi serioase în acest sens, luând lucrurile aşa cum sunt, dar, în acelaşi timp, eu cred că drumul este clar…

Reporter: La începutul anului au fost totuşi un anumit număr de avertismente făcute de Parlamentul European, de către Comisie, care v-au reproşat o anumită întârziere în reforma sistemului juridic; a mai fost această constantă polemică privind corupţia în România. Sunteţi în măsură să acceleraţi puţin lucrurile în aceste domenii, pentru a armoniza aparatul juridic cu normele UE? Adrian Năstase: Noi am încercat să separăm problema României de preocupările campaniei de alegeri pentru Parlamentul European, de neînţelegerile privind adoptarea Constituţiei Europene, dosarul de reunificare şi aderare a Ciprului, negocierile cu Turcia, procesul de asimilare a celor 10 state noi, care nu este o problemă uşoară, or, toate acestea constituie subiecte de dezbatere în interiorul UE. Sunt şi în România probleme de rezolvat şi, în acest sens, noi am decis să întocmim o listă de măsuri prioritare, “to do list”, care a fost trimisă şi la Bruxelles, listă cuprinzând 39 de măsuri suplimentare, cu mai mult de o sută de acţiuni concrete, care ar constitui, de fapt, un test de credibilitate, noi angajându-ne să le adoptăm până în luna iunie, în domenii ca lupta împotriva corupţiei, reforma judiciară, reforma administraţiei. Guvernul a trimis deja Parlamentului trei proiecte de lege privind 251

organizarea judiciară, statutul magistraţilor şi Consiliul Superior al Magistraturii, toate constituind nucleul unei reforme profunde a justiţiei…

Reporter: Ce înseamnă acest lucru, de fapt, care sunt problemele? Este vorba cumva de pregătirea judecătorilor, de structura aparatului dumneavoastră juridic?

Adrian Năstase: Sunt şi acestea, precum şi alte probleme. Sunt probleme de personal, de statut, de logistică, de o formulă de organizare constituţională, de raportul între Consiliul Superior al Magistraturii şi ministrul Justiţiei, de exemplu. În acest domeniu, trebuie să spun că domnul preşedinte Truche60, care a acceptat să fie consilierul meu pentru acest fel de probleme, ne-a ajutat să îmbunătăţim mult legislaţia română, pentru a o armoniza cu aceea a Uniunii Europene. Deci, cred că evoluţia aceasta urmează o direcţie bună.

Desfăşurăm un proces al reformei administraţiei, domeniu în care suntem mult ajutaţi de colegii noştri francezi, pentru că sistemul administraţiei noastre a fost mereu influenţat de către administraţia franceză. Nu se pot face experimente în acest domeniu, după părerea mea, ci trebuie să fim atenţi la modelele de succes, atât în Franţa, cât şi în România. În ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, am îmbunătăţit structurile Parchetului şi sunt convins că efectele acestor măsuri nu se vor lăsa aşteptate.

Numărul posturilor în aceste structuri a fost mărit cu peste o sută, iar acum o săptămână am modificat Legea privind anticorupţia, care a fost adoptată acum un an.

Modificările au adus clarificări, creând un sistem mult mai strict, mai ales pentru înalţii funcţionari şi oamenii politici care au obligaţia să-şi publice bunurile patrimoniale. Vom continua să ne mai consultăm şi cu Comisia Europeană.

Aţi menţionat şi dezbaterile care au avut loc în Parlamentul European referitoare la România. Conform acestora, comisarul Verheugen ar fi trebuit să redacteze un raport acum două zile, dar Comitetul pentru Politică Internaţională a decis că nu mai era necesar, pentru că, de fapt, nu mai era prioritar. Erau alte subiecte presante, ca de exemplu, dosarul cipriot, ceea ce a făcut să existe doar un raport ce va fi prezentat de dl Verheugen săptămâna viitoare.

Este evident că parlamentarii europeni s-au convins că România a conştientizat mesajul transmis şi că ne pregătim pentru finalizarea negocierilor cu Comisia Europeană.

Reporter: Semnalul era, totuşi, destul clar din partea parlamentarilor, chiar de la dl Verheugen, în sensul că va trebui urmărit atent procesul reformelor…

Adrian Năstase: Este normal. De altfel, cred că au fost două momente importante la Parlamentul European în ceea ce ne priveşte. Un moment mai critic – a fost vorba de 34 de parlamentari din cei 150 – la nivelul Comitetului de Politică Internaţională şi apoi, la nivelul şedinţei plenare a Parlamentului European când au fost suprimate o serie de amendamente care erau considerate de o majoritate a parlamentarilor prea critice.

Noi am preluat mesajul care era constructiv şi am lucrat cu Comisia, cu dl Verheugen, cu dânsul am vorbit chiar şi acum 2–3 zile. Era clar că avem mult de lucrat în mod eficient cu Comisia pentru finalizarea negocierilor.

60

Pierre Trouche – magistrate francez, fost prim-preşedinte al Curţii de Casaţie (9 iulie 1996–2 iulie 1999).

252

Reporter: Se poate, continua, totuşi un astfel de proces în paralel cu o campanie electorală?

Adrian Năstase: Această întrebare ni s-a pus chiar de la sfârşitul anului trecut.

După părerea mea, acest lucru este posibil. De altfel, ceea ce am făcut în primele trei luni demonstrează că, din punct de vedere economic, din punct de vedere al reformei, noi am continuat, rezultatele sunt excelente, iar eu vă pot da un element foarte concret: am reuşit, chiar şi în aceste condiţii, să finalizăm un nou acord cu FMI, semnat la Washington acum patru sau cinci zile. Este vorba de un acord de parteneriat, de supraveghere a îndeplinirii unui alt acord pe care l-am finalizat acum câteva luni, pentru prima dată în ultimii 25 de ani.

Revenind la întrebarea pe care mi-aţi pus-o, cele două procese sunt compatibile, pentru că reformele economice şi negocierile fac parte dintr-un proces de modernizare a ţării şi cred că mesajele cele mai importante pentru populaţie sunt: desfiinţarea vizelor pentru călătorii în spaţiul Schengen, ceea ce am făcut; vom avea proiecte ample pentru dezvoltarea zonelor rurale – este vorba de fondurile SAPARD; vom avea un pachet financiar foarte generos, acest lucru s-a decis deja la nivelul UE. După cum vedeţi, ţara nu poate rămâne într-o subdezvoltare, aşa cum s-a întâmplat înainte de 1989. O tranziţie prea lungă a menţinut un anumit decalaj între noi şi alte ţări din Europa Centrală, dar acum avem toate condiţiile pentru a progresa mai hotărât. În ultimii ani, am avut o creştere economică mai mare de 5%, rata inflaţiei a scăzut de la 45% la 24 % anul trecut, iar în acest an ea va fi de aproximativ 9%. Peste doi ani dorim să o reducem la 5%. Şomajul a scăzut la 7%.

Populaţia poate, deci, vedea că măsurile pe care le-am adoptat au fost în beneficiul românilor. Nu a fost vorba de o simplă reformă teoretică macroeconomică, ci ea a avut impact asupra oamenilor.

Chiar ieri a apărut un sondaj de opinie cu rezultate foarte interesante pentru partidul meu, pentru guvern: avem în toate sondajele din ultimele luni un număr de intenţii de vot mai mare decât cel pe care l-am avut în anul 2000. Ceea ce este destul de interesant într-o regiune a Europei unde imaginea guvernelor, după câţiva ani de guvernare, se deteriorează mult. Este exemplul Poloniei, sau al altor ţări. Cred că noi am reuşit într-un mod inteligent să gestionăm problemele campaniei electorale, precum şi nevoile reale de modernizare a tării.

Reporter: Cred că vizita dumneavoastră chiar în preajma ceremoniei de la Dublin privind extinderea nu este cu totul întâmplătoare. Sunteţi aici pentru a vă asigura, într-un fel, că veţi fi sprijiniţi în continuare în această fază. Ce îi solicitaţi domnului Chirac şi domnului Raffarin? Vă veţi vedea cu dl preşedinte, nu?

Adrian Năstase: Da, peste o oră. Este important pentru noi să continuăm să fim pe scenă, de a nu rămâne simpli spectatori în procesul de extindere a UE, de a fi siguri că mesajul cu ocazia zilei de 1 mai va fi un mesaj salutând un succes referitor la cele 10 ţări care devin acum membre, dar şi un mesaj de încurajare pentru români.

(Henri de Bresson)

253

„Pentru România, 1 mai a fost o zi a speranţei“ Interviu acordat ziarului „L’Européenne de Bruxelles“ Bruxelles, 13 mai 2004

Prim-ministrul român, Adrian Năstase, a fost la Bruxelles săptămâna trecută.

Obiectivul său? Să facă înţelese „obiectivele unei Românii noi şi moderne, care încearcă să se apropie de Bruxelles“. Foarte concret, grija sa este de a aprofunda dialogul cu instituţiile europene, pentru ca agenda stabilită pentru Bulgaria şi România de către Consiliul European să fie respectată: închiderea negocierilor de aderare în acest an, semnarea Tratatului de aderare în 2005 şi intrarea în Uniune în 2007. Cu preşedintele Prodi, el a trecut în revistă problemele care mai rămân de rezolvat. „Eu sunt mai degrabă optimist“, a mărturisit el ziarului „L’Européenne“, cu ocazia unui interviu în exclusivitate.

1 mai a fost, în acest an, o zi de sărbătoare sau o zi dureroasă pentru România, absentă din primul – foarte mare – vagon al extinderii? Adrian Năstase dă la o parte întrebarea cu un gest al mâinii: „A fost o zi de speranţă!“ El a văzut în ea o confirmare a faptului că promisiunile de extindere vor fi respectate, cu atât mai mult cu cât a primit „mesaje de încurajare“ de la Günter Verheugen şi de la principalii responsabili europeni: „Noi suntem convinşi că proiectele româneşti şi bulgare se vor realiza în curând. Românii sunt foarte optimişti. Aderarea va diminua puţin frustrările de după război, oferindu-le ocazia să se simtă din nou membri ai familiei europene“.

Parlamentul european, totuşi, a fost foarte critic în privinţa României în cursul ultimelor săptămâni. Există oare vreun pericol ca România să nu adere la Uniune în 2007? Adrian Năstase nu crede deloc în această posibilitate: „Era un moment de enervare, de tensiune legată de subiectul foarte sensibil al adopţiilor internaţionale de copii“, o problemă deja „depăşită“ după părerea sa: „Noi îl rugasem pe comisarul Verheugen să dea nişte explicaţii pe 25 aprilie. Atunci când trebuia discutat acest subiect, i s-a spus că lucrurile sunt normale şi s-a discutat despre problema Ciprului…“ În acest timp, Bucureştii au ţinut cont de preocupările exprimate de parlamentarii europeni, stabilind o listă de măsuri prioritare care urmează a fi luate până la sfârşitul lunii iunie, este vorba de „39 de măsuri importante şi 130 de acţiuni concrete, din care noi am realizat deja două treimi“. Aceste măsuri au fost prezentate preşedintelui Prodi şi comisarului Verheugen cu ocazia vizitei domnului Năstase, iniţiindu-se şi „contacte foarte apropiate“ cu preşedintele Parlamentului European, Pat Cox61. Chestiunea este, deci, pe o direcţie bună, explică prim-ministrul român „noi ne concentrăm acum pe cele opt capitole, patru urmând să fie finalizate până la sfârşitul preşedinţiei irlandeze şi celelalte patru în cursul celui de al doilea semestru“.

La întrebarea de a şti pentru ce România a întârziat în procesul de tranziţie economică faţă de vecinii săi, Adrian Năstase răspunde: „concluziile nu sunt valabile pentru toată perioada de după 1989. De exemplu, în ultimii 4 ani, în timp ce guvernul făcea eforturi de a recupera o anumită întârziere, România a cunoscut o perioadă de creştere economică de peste 5% pe an. Este un nivel de creştere cu mult superior faţă celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est. Pe de altă parte, creşterea investiţiilor 61

Pat Cox – preşedinte al Parlamentului European (15 ianuarie 2002−20 iulie 2004).

254

străine în România a fost superioară celei din alte ţări. Deci, evoluţia României este considerabilă.“ Nu este mai puţin adevărat că România rămâne arătată cu degetul de unii, mai ales în ceea ce priveşte corupţia, care ar prevala. Adrian Năstase nu ocoleşte problema dar, încă o dată, o nuanţează. „În ţările din Est, perioada de tranziţie a creat o situaţie întrucâtva specială, în timpul căreia a crescut considerabil nivelul corupţiei din motive legate de transferul, destul de des brutal, al bunurilor statului în domeniul privat. Noi a trebuit să restituim multe proprietăţi agricole, pământuri, dar şi păduri şi imobile.

Tentaţia a fost enormă la nivelul oamenilor politici şi din administraţie. Dar acum, din moment ce restituirea proprietăţilor a fost aproape realizată, cred că nivelul corupţiei va descreşte.“ În domeniul pieţelor publice, situaţia s-a ameliorat, de asemenea, explică domnul Năstase, prin cooperarea cu instituţiile europene şi prin utilizarea fondurilor europene pe baza unor „proceduri foarte transparente“. Trebuie să menţionăm, în sfârşit, că autorităţile române îşi întăresc arsenalul legislativ : „În ultimii doi ani, noi am introdus măsuri pentru reglementarea conflictelor de interese şi pentru a face publice averile oamenilor politici. Deci, putem urmări mai bine problema tentaţiei unor oameni politici de a-şi mări câştigurile ilegal. Şi procurorul anticorupţie a început să funcţioneze bine. Am investit în această instituţie fondurile necesare, ceea ce nu a fost simplu din punct de vedere bugetar, dar eu cred că toate măsurile vor produce efecte, cum a produs presiunea Bruxelles-ului şi a capitalelor membre“.

România nu vrea să adere la Uniune numai din motive economice. De altfel, explică Adrian Năstase, „din punct de vedere economic, România este un membru de facto al Uniunii, deoarece 80% din schimburile economice se fac cu ţările membre“.

Bucureştii vor, de asemenea, „să construiască o nouă identitate europeană“ pe plan politic, participând la dezbaterea asupra viitorului instituţional şi constituţional al Europei. La ce fel de uniune politică se poate gândi o ţară care are trupe în Irak? „Rezultatul testului unui nou parteneriat între Europa şi America se va hotărî pe acest subiect. Eu cred că soluţia pentru Irak va fi luată prin implicarea Naţiunilor Unite şi a Consiliului de Securitate, al cărui membru nepermanent este acum România şi a cărui preşedinţie o va exercita în luna iulie. Este, deci, important să ne întoarcem către Consiliul de Securitate şi să găsim o soluţie politică. Este singurul mod de a evita reacţii emotive şi subiective.“ Domnul Năstase promite: dacă i se va permite, România va reprezenta la Consiliul de Securitate „şi interesele Uniunii Europene“.

255

„România – ţara oportunităţilor şi pentru companiile slovene“

Interviu acordat cotidianului sloven „Finance“ 20 mai 2004 În interviul acordat ziarului „Finance“, prim-ministrul român Adrian Năstase a vorbit despre situaţia economică din România şi despre oportunităţile pe care piaţa româneasca le oferă companiilor slovene. În următorii trei ani, după încheierea reformelor economice din România, în această ţară vor apărea noi oportunităţi de afaceri pentru partenerii sloveni. Premierul român Adrian Năstase a adresat companiilor slovene invitaţia de a urma exemplul celorlalte ţări membre UE, devenind tot mai prezente în România, şi a abordat, de asemenea, o serie de teme economice.

Reporter: Cum ar putea fi îmbunătăţită cooperarea economică dintre cele două ţări şi care sunt domeniile în care piaţa românească oferă cele mai mari oportunităţi companiilor slovene interesate?

Adrian Năstase: La ora actuală, cooperarea economică dintre România şi Slovenia este concentrată, în special, asupra domeniului industrial, în care Slovenia a obţinut realizări deosebite, mai ales în industria farmaceutică. Investitorii străini nu au explorat încă suficient posibilităţile oferite de agricultură, sectorul serviciilor, energetic, turism, de industria de prelucrare a lemnului şi a sticlei, de industria ceramicii şi textilă. Nici oportunităţile existente în domeniul mediului, unde România a stabilit deja proiectele prioritare pentru perioada 2003−2006, privind alimentarea cu apă şi tratarea corespunzătoare a reziduurilor.

Pentru a putea dezvolta cooperarea economică bilaterală, avem nevoie şi de un acord bilateral privind transportul combinat. Negocierea şi semnarea acestui acord vor oferi companiilor româno-slovene posibilitatea de a impulsiona circulaţia mărfurilor şi a serviciilor în cele două ţări. Aceasta va fi una din priorităţile noastre.

Personal, consider că deschiderea unei reprezentanţe economice slovene la Bucureşti va contribui, într-o măsură considerabilă, la extinderea şi aprofundarea, în continuare, a cooperării economice bilaterale. Acest lucru ar trebui să constituie un obiectiv prioritar şi mă bucur ca Ministerul sloven al Economiei şi oamenii de afaceri din Slovenia prezenţi deja în România sprijină foarte mult acest proiect. Totodată, salutăm prezenţa oamenilor de afaceri sloveni la ediţia din toamna acestui an a Târgului Internaţional de la Bucureşti, considerând că aceasta constituie o dovadă a creşterii interesului Sloveniei faţă de iniţierea unor relaţii de afaceri cu companiile româneşti sau pentru dezvoltarea proiectelor de cooperare existente.

Reporter: Care sunt provocările cu care se confruntă România în procesul privatizării şi al construirii infrastructurii rutiere şi ce rol credeţi că ar putea juca, în aceste domenii, companiile slovene?

Adrian Năstase: În ceea ce priveşte infrastructura, în România a fost deja iniţiat procesul de privatizare al tuturor conexiunilor feroviare secundare, fiind organizate licitaţii publice pentru o parte a reţelei feroviare din diferite regiuni ale ţării. Procesul este în curs de derulare, iar continuarea sa în viitor ne va permite să eliminăm o mare parte din pierderile înregistrate în sectorul feroviar. De asemenea, în următorii ani va continua procesul de construire a infrastructurii rutiere, în special a 256

autostrăzilor, care constituie unul din obiectivele noastre prioritare de cea mai mare importanţă. Adresăm companiilor slovene invitaţia de a participa la ambele procese, de a colabora atât la privatizarea căilor ferate române, cât şi la construirea sistemului de autostrăzi.

Reporter: Conform rezultatelor analizelor şi rapoartelor internaţionale, România se numără printre ţările care în viitor vor deveni şi mai atractive pentru investiţiile străine directe. Care sunt aşteptările guvernului român în această direcţie?

Adrian Năstase: Politica macroeconomică a României este orientată mai ales spre restructurarea şi privatizarea celor mai mari întreprinderi de stat conform unui program coerent de reforme, în scopul asigurării unei creşteri economice constante. De aceea, considerăm că politica investiţiilor străine, creşterea constantă a volumului exporturilor româneşti, dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi dezvoltarea regională durabilă şi echilibrată sunt cele mai importante instrumente ale procesului de reforme. În România, investiţiile străine au fost considerate un factor economic cheie încă din 1990, când economia internă a început să se transforme într-o economie de piaţă, întrucât acestea au determinat creşterea capitalului intern, contribuind totodată la modernizarea managementului şi a tehnologiei şi facilitând accesul la pieţele internaţionale. După 2001, datorită trendurilor pozitive din economia românească, a intrării în vigoare şi aplicării noilor reglementări din domeniul promovării investiţiilor străine în România şi creării noii structuri guvernamentale specializate, investitorii străini au început să-şi schimbe părerea despre România, pe care au început să o perceapă ca un mediu de afaceri mai favorabil, ceea ce a determinat şi creşterea încrederii în politica de investiţii a guvernului.

Pentru România, anul 2003 s-a încheiat cu succese remarcabile, atât în domeniul politicii externe, cât şi în acela al evoluţiilor economice şi politice interne.

Creşterea economică a fost susţinută şi de sporirea cu circa 38% a volumului investiţiilor străine directe.

Conform datelor statistice furnizate de Banca Naţională a României, în anul 2003, valoarea totală a investiţiilor străine directe a fost de aproape 1.574 de milioane de USD, în timp ce valoarea medie a investiţiilor străine directe din ultimii 13 ani (1991−2003) a fost de numai 803 de milioane de USD pe an. Până la sfârşitul anului trecut, în România fuseseră atrase investiţii străine directe în valoare de 10,43 miliarde USD. Proiecţiile pentru acest an sunt la fel de promiţătoare. Anul 2004 va fi marcat de privatizarea Băncii Comerciale Române, a sectorului energetic şi a companiei Petrom. Pe lângă aceasta, bunele rezultate obţinute în domeniul parcurilor industriale, în sectorul privat şi în sfera continuării dezvoltării capitalului intern, vor determina, la rândul lor, creşterea cu 30−40% a volumului investiţiilor străine din România. În aceste condiţii, considerăm că, la sfârşitul acestui an, valoarea totală a investiţiilor străine se va ridica la 12–12,5 miliarde USD. Reporter: Care va fi, în opinia dumneavoastră, evoluţia viitoare a Acordului Central-European de Comerţ Liber (CEFTA), care a pierdut deja o parte din membri ca urmare a extinderii UE?

257

Adrian Năstase: Recenta extindere a Uniunii Europene va provoca schimbări majore în activitatea CEFTA, care, la ora actuală, numără numai trei membri: România, Bulgaria şi Croaţia.

Aderarea la UE a cinci dintre foştii membri CEFTA, printre care se numără şi Slovenia, va determina schimbări esenţiale în ceea ce priveşte rolul, locul şi ponderea CEFTA. Impactul acestor schimbări asupra României va fi foarte puternic, făcându-se simţit mai ales în domeniul comercial, întrucât Polonia, Ungaria şi Cehia realizau 60% din totalul schimburilor comerciale din cadrul CEFTA. Efectul acestor schimbări nu va putea fi contracarat decât parţial de primirea de noi membri în CEFTA. Reporter: În plan macroeconomic, atât România, cât şi Slovenia şi-au fixat ca obiectiv reducerea inflaţiei. Cum abordează guvernul român această problemă?

Adrian Năstase: Controlul inflaţiei constituie unul dintre principalele noastre obiective. În ultimii ani am reuşit să ne apropiem de atingerea lui. Dacă ne luăm după datele statistice, constatăm imediat că în Slovenia rata inflaţiei este exprimată, de o bună bucată de timp, numai printr-o singură cifră, în timp ce noi de-abia acum vom atinge acest obiectiv. În 2003, Slovenia a reuşit să reducă rata inflaţiei la mai puţin de 5%, pe când în România inflaţia atinsese, în aceeaşi perioadă, o rată de 14%. Ne-am propus ca în acest an să reducem inflaţia la sub 10%.

De altfel, se ştie că e mai uşor să reduci rata inflaţiei de la 300 la 50%, decât să ajungi de la 5 la 1,5–2%.

Atât România, cât şi Slovenia, vor trebui să-şi concentreze eforturile în direcţia reducerii inflaţiei la 1,5–2%, în vederea îndeplinirii unuia dintre criteriile aderării la zona euro. Începând din anul 2000, rata inflaţiei a cunoscut o diminuare constantă. Dacă mă uit la ultimele statistici, constat cu satisfacţie că în aprilie, inflaţia atinsese 0,5% în Slovenia respectiv 0,6% în România. Asta înseamnă ca suntem pe calea cea bună şi că în acest fel ni se deschid perspective mai clare, indicând că în 2004 vom reuşi să ne atingem obiectivul de a reduce rata inflaţiei la 9%. În pregătirea bugetului pe 2005 am pornit de la premisa că rata inflaţiei va fi de 7%.

Principalii piloni pe care se sprijină procesul scăderii inflaţiei în 2004 vor fi reprezentaţi de aplicarea unei serii de măsuri. Una dintre acestea este politica precaută în sfera salariilor din sectorul de stat, a căror creştere va fi mai mică decât rata medie a inflaţiei. Vom continua procesul de restructurare a marilor întreprinderi de stat. După disponibilizarea unui număr de 60.000 de angajaţi în 2003, în acest an vom continua procesul de restructurare şi la nivel microeconomic. Astfel, vor fi restructurate căile ferate, minele de cărbuni şi alte 19 mari întreprinderi de stat, aflate acum în proprietatea AVAS. Vom depune eforturi şi în direcţia reducerii deficitului bugetar de la 2,4 la 2,1 % din PIB, pentru a diminua cererea agregată în exces şi a reduce inflaţia.

Reporter: Care sunt celelalte măsuri economice, programe şi obiective asupra cărora guvernul român îşi va concentra atenţia în acest an şi în viitorul apropiat? Ce influenţă va avea asupra realizării obiectivelor stabilite de guvern faptul că 2004 este an electoral în România?

Adrian Năstase: 2004 va fi hotărâtor pentru România, întrucât în acest an depunem eforturi pentru a obţine recunoaşterea statutului de economie de piaţă 258

funcţională în raportul pe care Comisia Europeană îl va da publicităţii în această toamnă. România intenţionează ca, până la sfârşitul acestui an, să încheie negocierile cu Uniunea Europeană şi să semneze Tratatul de aderare în 2005, pentru a deveni membru deplin al UE în 2007.

Din punct de vedere economic, guvernul se va concentra asupra sprijinirii învăţământului şi perfecţionării, a încurajării micilor întreprinzători, activităţilor comerciale, şi utilizării noilor tehnologii. În acest context şi ţinând seama de realizările din anul 2003, guvernul român estimează că anul acesta vom atinge o rată a creşterii economice de 5,5%, care va fi bazată pe creşterea semnificativă a investiţiilor.

Conform obiectivelor stabilite, producţia industrială şi agricolă vor cunoaşte o creştere de 5%. Cu ajutorul resurselor interne şi al fondurilor străine, volumul investiţiilor va creşte cu 10%. Conform prevederilor, volumul exporturilor româneşti va creşte cu 11% faţă de anul trecut, atingând valoarea de 1,7 miliarde USD, iar importurile vor cunoaşte o creştere de 10%.

Importul de echipamente îşi va menţine un ritm accelerat şi în 2004, asigurând modernizarea efectivă a economiei.

Deşi ne-am putea aştepta ca eventualele efecte negative ale anului electoral să afecteze evoluţia situaţiei economice, sunt convins că vom face tot ce ne stă în putinţă pentru ca dezvoltarea economică şi stabilitatea macroeconomică să nu aibă de suferit de pe urma alegerilor.

Aş dori să evidenţiez şi anumite aspecte referitoare la perioada 2004−2008. În această perioadă, PIB ar urma să crească, în medie, cu 5,2%, formarea capitalului fix brut cu 50%, ceea ce reprezintă o creştere anuală medie de 11%, iar rata inflaţiei se va diminua treptat, ajungând la 2% în 2008. Producţia industrială va creşte, în medie, cu 5%, iar cea agricolă va înregistra o creştere medie de 3,5%. Volumul anual al exporturilor va cunoaşte o creştere medie de 9%, iar al importurilor de 8-9%.

Suntem hotărâţi ca, în această perioadă, să menţinem procentul deficitului contului curent sub 5% din PIB. De altfel, politicile macroeconomice ale României au fost definite şi înscrise foarte clar în programele economice de preaderare.

(Albina Kenda)

259

„Trebuie să facem o analiză a mesajelor populaţiei, a agendei lor pentru viitor“ Interviu acordat Agenţiei „Reuters“ Istanbul, 28 iunie 2004

Reporter: Vă mulţumesc că aţi acceptat să îmi acordaţi acest interviu.

Domnule prim-ministru, îmi puteţi spune cum îşi asumă România rolul de membru NATO, dacă au existat unele provocări şi dificultăţi neaşteptate legate de NATO? Adrian Năstase: Suntem deja un membru cu drepturi depline, dar ne pregătim de aproape zece ani. În consecinţă, majoritatea lucrurilor au fost realizate, harta, programele de pregătire au fost îndeplinite în detaliu în timpul celor aproape zece ani de parteneriat şi cred că acum, după ce am participat la operaţiuni în diferite regiuni ale lumii împreună cu forţele NATO, mai ales în Afganistan, dar şi în Kosovo şi Bosnia Herţegovina, putem spune că suntem mai bine pregătiţi să înţelegem sarcinile Alianţei. Acest proces de apropiere de Alianţă a fost foarte important pentru reforma armatei noastre, deoarece a trebuit să trecem printr-un şir îndelungat şi uneori dificil de schimbări în sistemul militar. Acum, cred că forţele noastre armate se bazează pe un sistem modern şi, aşa cum am demonstrat în diverse operaţiuni, avem capacitatea nu numai de a fi un aliat formal, dar şi de a participa ca un adevărat partener în operaţiuni comune concrete.

Reporter: Aţi menţionat Afganistan şi Irak. România are efective în Irak.

Situaţia din ce în ce mai grea din Afganistan şi Irak afectează sprijinul de care se bucură coaliţia din partea populaţiei sau hotărârea guvernului de a sprijini aceste operaţiuni?

Adrian Năstase: Sunt situaţii diferite în Afganistan şi în Irak. În Afganistan, se poate observa hotărârea politică evidentă a Alianţei Nord Atlantice de sprijinire a operaţiunilor, a procesului de reconstrucţie şi a celui electoral care va urma. Se înregistrează o evoluţie pozitivă, să sperăm că vizita preşedintelui Hamid Karzai62 va contribui la crearea unui mediu propice unei dezvoltări susţinute din punct de vedere politic, economic, social, electoral în Afganistan. În ceea ce priveşte Irakul, preşedintele Bush a făcut un anunţ excelent în această dimineaţă, şi anume că transferul puterii către guvernul irakian s-a realizat astăzi. Este extrem de interesant acest fapt, deoarece bazându-se pe noua rezoluţie a Consiliului de Securitate, pe faptul că, chiar dacă NATO nu ar fi intervenit în Irak, era dispus să antreneze forţele de poliţie irakiană. Sunt veşti bune şi este clar, că în ciuda tensiunilor existente în interiorul ţării, aceste ultime decizii, evoluţii vor avea un impact pozitiv. Din partea noastră, suntem hotărâţi să sprijinim procesul de reconstrucţie şi stabilitate din Irak, şi sperăm că o soluţie politică va prevala. Transferul suveranităţii este parte a acesteia, după părerea mea, şi sperăm că pe baza acestor mici evoluţii, ONU şi NATO îşi vor putea aduce contribuţia într-o mai mare măsură.

Reporter: Luaţi în considerare posibilitatea trimiterii de mai multe trupe româneşti în Irak?

Adrian Năstase: Nu. 62

Hamid Karzai – preşedinte al Administraţiei de Tranziţie (22 decembrie 2001−7 decembrie 2004); preşedinte al Republicii Islamice Afganistan (7 decembrie 2004−în prezent).

260

Reporter: Să beneficieze de antrenamentul NATO. Adrian Năstase: Pentru moment avem mai puţin de 800 oameni acolo. Avem trupe de asemenea în Afganistan, în Kosovo, în Bosnia Herţegovina. Capacitatea de a trimite trupe acolo este limitată de resursele existente. Suntem gata să colaborăm cu aliaţii noştri în cadrul acestor cifre, pentru a face redistribuţia potrivit operaţiunilor care sunt necesare, adaptându-ne la priorităţile legate de operaţiunile militare.

Reporter: Referitor la NATO, s-a discutat despre crearea de baze în România, când credeţi că decizia de creare de baze NATO în România ar putea fi luată?

Adrian Năstase: Baze americane sau baze NATO? Reporter: Americanii vor lua decizia asupra bazelor americane. Când credeţi că va fi luată o asemenea decizie?

Adrian Năstase: Decizia depinde de americani, suntem un stat membru NATO, în consecinţă bazele NATO pot fi amplasate oriunde. Unii oameni nu realizează de fapt că, fiind parte a Alianţei, orice locaţie a armatei din România este deja o bază NATO, deoarece este parte a infrastructurii NATO. Dacă discutăm despre bazele americane, este un lucru puţin diferit, dar în cadrul general al alianţei noastre cu NATO, ne exprimăm disponibilitatea de a primi aceste noi şi flexibile baze mobile pe teritoriul românesc Reporter: Când credeţi că se va întâmpla un asemenea lucru?

Adrian Năstase: Acest lucru nu depinde de noi.

Reporter: Depinde de Statele Unite.

Adrian Năstase: Este o decizie care aparţine conducerii americane.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre procesul de integrare în Uniunea Europeană? Bulgaria şi-a încheiat acum capitolele în domeniul acquis-ului comunitar, România a rămas în urmă în unele domenii, se vorbeşte despre o decuplare.

Adrian Năstase: Unde se vorbeşte de o decuplare?

Reporter: Sunt speculaţii privitoare la această posibilitate.

Adrian Năstase: Au fost, dar, după decizia de la Bruxelles a Consiliului European, este foarte clar că nu va fi vorba de nicio decuplare.

Reporter: În consecinţă, România se opune unei decuplări cu Bulgaria?

Adrian Năstase: De fapt nu există vreo problemă în această privinţă, deoarece este clar că fiecare ţară trebuie să fie luată în considerare pe baza propriilor merite. Cine poate să îşi imagineze că, odată ce Uniunea Europeană a stabilit pachetul de negocieri şi pentru aderarea celor zece ţări, doar pentru două ţări vor fi două pachete separate de negocieri? Ar fi foarte ineficient şi extravagant.

De fapt, decizia adoptată la Bruxelles e foarte clară în această privinţă.

Uniunea Europeană şi Comisia Europeană vor începe elaborarea unui Tratat comun de aderare cu Bulgaria şi România împreună în iulie şi de asemenea în agenda alcătuită de Consiliul European se specifica foarte clar finalizarea capitolelor de negociere cu Bulgaria şi România în 2004. Bulgaria a realizat acest lucru mai devreme dar, ca într-un examen de absolvire, ai la dispoziţie trei ore să rezolvi problemele, şi poţi fi gata după o oră, două ore, dar totuşi ai trei ore la dispoziţie pentru a termina un test.

Bulgaria şi România au avut ca termen limită 2004. România este în această agendă şi sunt sigur că vom reuşi.

261

Reporter: Veţi reuşi până la sfârşitul acestui an?

Adrian Năstase: Două capitole vor putea fi finalizate la sfârşitul acestei luni.

Reporter: Care sunt aceste capitole?

Adrian Năstase: Aceste capitole sunt energia şi serviciile. Apoi alte două capitole pot fi gata la sfârşitul lui iulie: concurenţa şi politica regională. Cele două capitole finale vor fi gata în septembrie−octombrie, justiţia şi afacerile interne şi mediul. Cred că vom reuşi să le finalizăm. Recent, la Bucureşti, comisarul pentru extindere Günther Verheugen a făcut o declaraţie foarte clară, spunând că nu mai sunt obstacole politice în închiderea negocierilor, au rămas numai aspectele tehnice care urmează să fie soluţionate de experţii noştri.

Reporter: Dacă această decuplare ar avea loc şi ar amâna pentru o vreme aderarea, care ar fi consecinţele unei asemenea măsuri pentru România? Cred că aderarea nu ar mai avea loc în 2007.

Adrian Năstase: Poate că aţi auzit că Bulgaria a acceptat o clauză de monitorizare, clauza de precauţie, care va fi de asemenea acceptată de România şi care este o garanţie că procesul de implementare se va desfăşura în mod corespunzător; dacă nu, atunci Bulgaria sau România ar putea deveni membre ale Uniunii Europene nu în 2007, dar în 2008. Aceasta este ideea generală a acestei clauze de precauţie, dar ne angajăm să îndeplinim aceste angajamente şi nu le vom lăsa neîndeplinite.

Cred că această clauză constituie o garanţie în plus pentru România şi Bulgaria şi sunt convins că ambele ţări vom fi capabile să ne îndeplinim angajamentele.

Reporter: Atât procesul de integrare în NATO, cât şi integrarea în UE sunt realizări legate de guvernul dumneavoastră; alegerile se apropie, credeţi că alegătorii îşi vor aminti acest lucru în noiembrie? Sau timpul a trecut şi au alte preocupări?

Adrian Năstase: Este o întrebare foarte bună. De obicei, oamenii nu îşi amintesc lucrurile bune, se concentrează pe disfuncţionalităţi, probleme personale, ei consideră că aceste realizări sunt evoluţii fireşti. Anul trecut, oamenii erau foarte preocupaţi de aderarea la NATO, acum este un lucru atât de natural încât nici nu îi acordă atenţie. A fost acelaşi lucru cu eliminarea vizelor pentru românii care călătoresc în spaţiul Schengen. În 2001, am reuşit să eliminăm vizele pentru români.

Milioane de români călătoresc în Europa. Ei consideră acest lucru absolut natural, deşi înainte stăteau la coadă în faţa ambasadelor.

Am realizat mult în domeniul stabilităţii macroeconomice, în ultimii ani, din 2001 am înregistrat o creştere economică de mai mult de cinci procente. În acest an, creşterea economică a ajuns până la 6 procente. Am finalizat primul acord stand-by cu FMI din ultimii 25 ani. Suntem acum pregătiţi cu un nou acord de supraveghere cu FMI, care sperăm să fie aprobat de conducerea FMI pe 7 iulie. Mai mult, s-au înregistrat o mulţime de evoluţii în privinţa programelor sociale şi Banca Mondială a indicat foarte clar că în România în ’96 nivelul sărăciei era de 20%, iar în timpul guvernării următoare aceasta a crescut la 35%. Din 2001, nivelul sărăciei în România, potrivit Băncii Mondiale, a scăzut de la 35 de procente la 25 de procente. Vestea bună este că reformele economice conduc la rezultate pe plan social şi cred că acesta este un lucru foarte bun.

262

Dar toate acestea sunt date generale, ele ţin de sfera macroeconomică.

Oamenii însă aşteaptă miracole, aşteaptă ca multe lucruri să fie realizate foarte repede şi există întotdeauna o oarecare tendinţă spre populism, demagogie, în ţări care nu sunt foarte bogate. Alegerile locale în România au fost un test foarte interesant. Este clar că, în ciuda faptului că partidul meu a obţinut rezultate mai bune acum decât la alegerile locale din 2000, am obţinut mai puţin decât ne aşteptam şi am pierdut primăriile în unele oraşe mari. Trebuie să facem o analiză a mesajelor populaţiei, a agendei lor pentru viitor. Aceasta ar cere poate o reorientare a strategiei noastre pentru următoarele luni.

Reporter: Dacă va fi necesar, cu ce partide veţi forma o coaliţie?

Adrian Năstase: Este foarte dificil să facem evaluări în acest moment, tot spectrul politic este foarte volatil. Avem un sistem de două partide mari cu aproape 35% şi două partide mai mici, Partidul România Mare şi Partidul Umanist şi de asemenea un partid etnic, cum este UDMR. O mulţime de aranjamente ar putea fi posibile până în septembrie, octombrie şi noul guvern trebuie să se bazeze pe o majoritate clară, mai ales după finalizarea negocierilor. Anii 2005, 2006 vor fi dificili pentru noul guvern, deoarece perioada de implementare va coincide cu aceşti ani, înainte de 2007.

Reporter: Am înţeles că preşedintele Iliescu nu poate candida pentru un alt mandat. Veţi candida sau va candida un alt membru al partidului dumneavoastră la alegerile prezidenţiale?

Adrian Năstase: Vom face un anunţ destul de repede, trebuie să-l facem, cel mai probabil eu voi fi candidatul, colegii mei consideră că trebuie să candidez pentru preşedinţie, dar nu am luat încă o decizie. Totuşi suntem foarte hotărâţi să câştigăm alegerile prezidenţiale şi să avem o conducere foarte puternică pentru viitor la nivelul preşedinţiei.

Suntem, de asemenea, hotărâţi să îmbunătăţim activitatea şi mesajul nostru pentru alegerile generale ca partid şi să câştigăm pentru a continua activităţile executive la nivelul guvernului, ceea ce am început. Acesta este un lucru esenţial pentru viitorul ţării. Sper că nu vom fi în situaţia de a repeta erorile care au fost făcute de coaliţia care includea partidul liberal şi alte partide în perioada 1997−2000, când am avut cea mai mare recesiune economică şi cea mai mare parte a programelor a eşuat, am înregistrat un eşec la Madrid în 1997, am rămas în urma unor state din Uniunea Europeană, iar Bulgaria reuşise în 2000 să elimine vizele pentru bulgari, în timp ce România din păcate era în urmă, din cauza unor greşeli făcute în acea vreme.

Sper că vom opri această etapă de „stop and go“ şi vom continua cu un proces macroeconomic foarte coerent, o politică foarte hotărâtă de integrare europeană, o abordare graduală a programelor sociale.

Reporter: Un nivel al sărăciei de 25% este totuşi un procent semnificativ în oricare parte a lumii.

Adrian Năstase: Dar este mai puţin de 35%, aşa cum era în 2000, când am venit la putere.

Reporter: Aceasta este cea mai mare provocare pentru România?

Adrian Năstase: Este un lucru important. Am avut de abordat mai multe probleme în acelaşi timp, lipsa credibilităţii internaţionale în 2000, o rată uriaşă a recesiunii economice, un nivel ridicat al sărăciei, de 35 de procente, o rată crescută a 263

inflaţiei, mai mare de 45 de procente în 2000. A trebuit mai întâi să însănătoşim mecanismul economic şi acum rata inflaţiei este la 8–9 procente. A trebuit de asemenea să ne concentrăm pe creşterea economică, de la o rată negativă de 5 procente, am trecut la o creştere pozitivă de 5 procente pe an.

Acest lucru a fost important, dar am creat în acelaşi timp beneficii sociale, iar rezultatul a fost că rata şomajului a scăzut de la aproape 10 procente la 7 procente în ultimii doi ani, o mulţime de programe sociale au fost stabilite, au fost introduse salarii minime pentru persoanele foarte sărace. Am reuşit să dublăm nivelul pensiilor pentru cei care au lucrat în agricultură. Am iniţiat anumite programe speciale pentru copiii şcolari, precum „Cornul şi laptele“. Vom derula în toamnă alt proiect pe care l-am considerat foarte important şi l-am numit „Bani de liceu“. Aproape 100.000 de tineri care provin din familii sărace vor primi bani de la stat pentru a-şi continua studiile la nivel liceal. Multe lucruri au fost realizate, nu doresc să intru în detalii în ceea ce priveşte politica externă, relaţiile bilaterale, relaţiile cu NATO, Ungaria, Bulgaria.

Sunt foarte multe lucruri importante care au fost realizate.

Reporter: Pentru cei săraci?

Adrian Năstase: Da. Reporter: Care este mesajul pentru ei? Să rămână calmi?

Adrian Năstase: Mesajul nostru este că înţelegem că nu am putut realiza atât cât ne-am dorit, dar am realizat unele lucruri şi suntem gata să continuăm cu mai multă hotărâre pentru a realiza aceste obiective importante, pentru a îmbunătăţi situaţia oamenilor săraci, pentru a spori încrederea cetăţenilor în comunităţile locale, pentru a consolida credibilitatea statutului român în Europa şi la nivel global.

Reporter: Vă mulţumesc.

(Ayla Jean Yackley)

264

„Fiecare ţară în cadrul Alianţei Atlantice trebuie să vină cu ceea ce este specific situării sale geostrategice“ Interviu acordat Agenţiei de presă „RADOR“ Istanbul, 28 iunie 200463

Reporter: Domnule prim-ministru, cum apreciaţi rezultatele Consiliului Nord-Atlantic de astăzi, primul la care România a participat în calitate de membru cu drepturi depline?

Adrian Năstase: Consiliul Nord-Atlantic de la Istanbul a fost oarecum umbrit de anunţul făcut de preşedintele Bush, în timpul reuniunii, în legătură cu transferul de suveranitate către guvernul irakian. Dar poate că tocmai acest anunţ arată importanţa unei noi structurări mondiale, a unei formule în care unilateralismul iniţial este înlocuit de nevoia unui sprijin mai larg; în cazul NATO este interesant faptul că s-a acceptat ca pregătirea pentru forţele de ordine să fie realizată de către Alianţă, de forţele din Irak.

Pe de altă parte, ceea ce mi se pare, de asemenea, important, este faptul că s-a reuşit realizarea unei operaţiuni deosebit de eficiente pentru Afganistan, în care operaţiuni militare şi civile conduc societatea afgană către un proces electoral care să demareze, de fapt, mecanismele democratice în această ţară.

Revin la ceea ce cred că au fost temele principale ale discuţiilor: relaţia transatlantică, relaţia dintre Europa şi America, Afganistanul, sub aspectul pe l-am prezentat, Irakul, cu clivajele pe care încă le cunoaştem şi cu speranţa că următoarea lună, în cadrul Consiliului de Securitate în care România va avea preşedinţia, va putea să beneficieze de acest moment favorabil, transferul de suveranitate către guvernul irakian.

De asemenea, preocuparea pentru extindere, o politică a uşilor deschise pentru cele trei ţări semnatare ale Cartei Adriatice, mă refer la Albania, Macedonia şi Croaţia şi, în continuare, ţinând seama de evoluţii pozitive posibile, Serbia-Muntenegru şi Bosnia-Herţegovina. Aş menţiona şi dezvoltările legate de Marea Neagră, de spaţiul de securitate în Marea Neagră şi zona caucaziană, dar şi iniţiativele legate de Mediterană, de zona Mediteranei, Africa de Nord.

Iată, deci, o agendă extrem de largă pe probleme pe care, fără îndoială, le-am putut observa inclusiv în ceea ce priveşte tratarea unor parteneriate cu Ucraina sau cu Rusia, şi vor avea loc consilii pentru a examina aceste probleme din punctul de vedere al relaţiilor externe ale NATO. Toate aceste teme au figurat pe ordinea de zi. Astăzi a fost difuzat un comunicat al summit-ului de la Istanbul, cu o trecere sumară în revistă a acestor discuţii, care, însă, pe alocuri, au fost extrem de fierbinţi.

Reporter: Domnule prim-ministru, ce măsuri va lua Guvernul României, care vor fi primele dispoziţii pe care le veţi da, astfel încât sarcinile care ne revin nouă, din această reuniune, să poată fi îndeplinite şi să mergem cu fruntea sus înainte?

Adrian Năstase: Nu sunt probleme speciale din punct de vedere al forţelor militare. Este evident că sunt multe lucruri de rezolvat, dar ele sunt de natură mai curând tehnică, la nivelul Ministerului Apărării, ele ţin de acum de experienţa câştigată de forţele noastre. În Afganistan va trebui să lucrăm mai mult, dar trupele 63

Reuniunea de la Istanbul a Consiliului Nord-Atlantic este prima la care România a participat în calitate de membru cu drepturi depline al NATO.

265

noastre sunt foarte calificate pentru ceea ce fac acolo, iar în ceea ce priveşte Irakul forţele noastre sunt de aproximativ 700 de persoane şi ele s-au obişnuit deja cu terenul.

Sperăm însă că în perioada următoare climatul politic, climatul de securitate nu se vor înrăutăţi. Deci, nu văd probleme deosebite, eforturi speciale pe care să trebuiască să le facem în perioada care urmează.

Reporter: Domnule prim-ministru, mai am o întrebare foarte scurtă: foarte aproape aici, este o navă militară românească, fregata Mărăşeşti. Ce v-au zis colegii cu care aţi stat de vorbă ştiind că aceasta este o navă a noastră?

Adrian Năstase: Putem să observăm, încă odată, că România participă la Alianţa Atlantică nu doar în cadrul unor seminarii despre securitate, ea are şi capacitatea să-şi transporte forţele cu avioane foarte mari, există logistica necesară şi dotarea forţelor noastre armate este deosebită.

Mai este un aspect pe care l-am subliniat de fiecare dată: fiecare ţară în cadrul Alianţei Atlantice trebuie să vină cu ceea ce este specific situării sale geostrategice.

Sunt ţări care sunt anclavate, nu ştiu, le iau la întâmplare, Republica Cehă, Ungaria, Slovacia, sunt alte ţări care au acces la mare şi, din acest punct de vedere, este evident că noi trebuie să investim mai mult în forţele noastre maritime. Faptul că suntem prezenţi aici cu o fregată, că ne-am angajat să cumpărăm două noi fregate din Marea Britanie (una dintre ele va fi probabil operaţională pentru forţele române din luna septembrie), arată că această linie pe care am construit-o la nivel executiv poate produce rezultate şi ea este justificată de ceea ce înseamnă apărare comună. Fiecare dintre ţări, repet, trebuie să vină cu ceea ce-i este specific, ceea ce poate să fie util pentru apărarea spaţiului comun.

Reporter: Vă mulţumesc.

266

„Faptul că România a devenit membru al NATO a reprezentat încheierea Războiului Rece“

Interviu acordat în cadrul emisiunii „The Charlie Rose Show“, PBS New York, 19 iulie 2004

Reporter: Adrian Năstase se află aici. El este prim-ministrul României.

Totodată, dânsul este liderul Partidului Social Democrat şi fost ministru de Externe.

Mâine se va întâlni cu Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite. România deţine preşedinţia Consiliului în această lună. Prim-ministrul se va întâlni, de asemenea, cu preşedintele Bush şi cu membri ai Administraţiei, miercuri, la Washington. Mă bucur să îl am la această masă pentru prima oară astăzi. Bine aţi venit!

Adrian Năstase: Mulţumesc foarte mult.

Reporter: Mă bucur să vă avem aici.

Adrian Năstase: Mulţumesc.

Reporter: Două lucruri s-au întâmplat în România în ultima perioadă. În primul rând, aţi aderat la NATO. Ce aduce nou acest lucru, pe lângă faptul că vă oferă un fel de scut protector?

Adrian Năstase: A fost un moment foarte important pentru români. Faptul că România a devenit membru al NATO a reprezentat încheierea Războiului Rece. După acordul de la Yalta, România a rămas în afara familiei occidentale, iar România a avut un statut ambiguu până şi în ultimii ani, un fel de zonă tampon între Est şi Vest. Odată ce România…

Reporter: La fel ca Iugoslavia.

Adrian Năstase: Da, da, până la un punct. Odată ce România a devenit membru al NATO, acum acest statut s-a schimbat complet, prin urmare suntem foarte mândri să fim din nou membri ai familiei…

Reporter: Şi ulterior veţi fi membri ai Uniunii Europene?

Adrian Năstase: Foarte curând. Cred că suntem pe calea cea bună pentru a deveni membri ai UE în 2007. În acest an sperăm să închidem toate capitolele şi să semnăm acordul cu Uniunea Europeană în 2005.

Reporter: Nu aveţi niciun dubiu în ceea ce priveşte îndeplinirea tuturor cerinţelor necesare pentru a deveni membru?

Adrian Năstase: Uniunea Europeană nu este o ţară, nu este o asociaţie sau organizaţie unde intri odată ce totul este în ordine, odată ce totul este perfect. Este o asociaţie în cadrul căreia poţi grăbi anumite lucruri pe care oricum trebuie să le faci.

Acesta este motivul pentru care unele dintre negocieri se concentrează pe angajamente, dar procesul de modernizare al ţării merge mână în mână cu procesul negocierilor cu Uniunea Europeană. Şi am făcut progrese uriaşe în ultimii ani, nu numai în economie, nu numai în ceea ce priveşte indicatorii macroeconomici, dar mai important a fost faptul că am reuşit să eliminăm vizele pentru românii care călătoresc în Europa. Astfel, ei pot învăţa despre valorile lumii occidentale. Ei pot câştiga mai mulţi bani şi se pot întoarce şi investi în mici afaceri.

Majoritatea tinerilor noştri pot acum călători în Europa şi în afara ei către diverse universităţi şi se pot întoarce în ţară. Astfel, există un proces accelerat de modernizare. De aceea, Uniunea Europeană este importantă pentru noi. Şi este la fel de importantă ca şi NATO. 267

Reporter: Aveţi 700 de militari în Irak.

Adrian Năstase: 760.

Reporter: 760, mai corect. De ce aţi luat această decizie când acest război

este atât de controversat în Europa? Şi Spania a decis să trimită trupe. Franţa nu.

Germania nu a trimis. Rusia nu a trimis.

Adrian Năstase: Poate că am înţeles în România, mai bine decât în alte ţări, şi mai ales după evenimentele de la 11 septembrie, faptul că în Irak exista un fel de cutie neagră pentru terorism. Şi era extrem de important să abordezi problema aceasta. În timp ce unii oameni au hotărât că pot părăsi zona, ca într-un fel de situaţie mondială de stand-by, cred că a fost o decizie bună de abordare a problemei într-un mod direct.

Poate că am o părere preconcepută, deoarece în 1990 şi 1991, ca ministru de Externe şi pe timpul când România era membru al Consiliului de Securitate, am prezidat o importantă întâlnire a ONU, care a decis să abordeze invadarea de către Irak a Kuwaitului. De atunci, sistemul de monitorizare a fost pus la punct pentru a controla o serie de evoluţii, evoluţiile negative din Irak.

Acum cred că decizia a fost una corectă. Şi după un timp, poate că putem vedea că soluţia politică este mai importantă decât cea militară, decât strategia militară. De aceea sunt foarte bucuros că o importantă rezoluţie asupra Irakului a fost adoptată de Consiliul de Securitate. Mă bucur că transferul de suveranitate s-a realizat recent şi că guvernul interimar din Irak face ceea ce trebuie în această perioadă de tranziţie. Dorim să transferăm din înţelepciunea din România, dacă o putem numi aşa, dobândită după o perioadă de dictatură.

Reporter: Să le arătaţi cum vă descurcaţi după ce aţi ieşit din ghearele unei dictaturi?

Adrian Năstase: Exact.

Reporter: Şi ce experienţă sau ce lecţii aveţi şi care pot fi semnificative pentru ei?

Adrian Năstase: Cred că poate avea importanţă pentru ei, întrucât este clar că trebuie să creezi un model politic care să ofere posibilitatea luării unei decizii politice pentru poporul irakian. În România am creat o adunare care pentru doi ani a trasat noua Constituţie. Şi de atunci am avut patru teste electorale. În unele dintre acestea, am câştigat; în altele, am pierdut. A fost un transfer de putere, prin alegeri în România, de fiecare dată de la un partid la altul. Şi mai avem unele la sfârşitul acestui an. Dar a fost important pentru popor să ştie că el poate decide. Şi cred că aceasta este lecţia importantă care poate fi transferată în Irak. Şi am mai fost întrebat înainte, după ce Spania a decis să îşi retragă trupele, de ce România nu face la fel. Şi am spus că nu poţi după ce ai adus un bolnav la spital pentru operaţie să îi spui că ai greşit, că poate să ia o aspirină şi apoi să pleci din spital şi să laşi pacientul pe pat acolo. Nu merge aşa.

Aşa că trebuie să mergem înainte cu soluţia politică, prin cooperarea cu ONU şi Consiliul de Securitate. Nu putem spune că americanii au o problemă, să-i lăsăm să se descurce în continuare acolo. Este problema noastră comună. Irakul poate deveni o problemă foarte serioasă, dacă nu reuşim să înţelegem că o decizie politică este necesară şi că trebuie să contribuim cu toţii.

Reporter: Ce părere aveţi de posibilitatea ca în Irak totul să fie OK? Că va deveni stabil, democratic şi o societate, în forma lor proprie?

268

Adrian Năstase: Nu sunt doar dorinţe. Sunt sigur că toate acestea se pot realiza. Am fost impresionat de transferul de suveranitate. Am fost foarte bucuros să văd că la summit-ul NATO de la Istanbul a început să apară un consens în cadrul NATO privind antrenarea forţelor de poliţie din Irak. Şi sunt foarte bucuros să văd că majoritatea oamenilor înţeleg acum că a construi pace şi stabilitate înseamnă şi a reconstrui economia din Irak.

Oamenii de acolo aveau un nume pentru duşman. Era Saddam Hussein. După ce a fost prins, frustrările au rămas. Am fost acum două săptămâni în Irak. Am zburat cu un elicopter peste partea sudică a Irakului. A fost foarte trist să văd că aproape nu mai rămăsese nimic din economie. La fel ca în timpurile medievale. Îmi pot imagina că oamenii aceia, cei aflaţi în partea sudică şi care au suferit în timpul cruzimii lui Saddam, sunt acum încă frustraţi. Ei vor soluţii foarte, foarte repede. Şi dacă nu le dai puterea de a decide, îşi vor direcţiona furia către trupele americane sau către coaliţie.

Reporter: Ocupaţia nu e bună niciodată pentru nimeni.

Adrian Năstase: Nu. Dacă este ocupaţie. Dar dacă este un parteneriat pentru reconstrucţie, are sens şi asta poate aduce efecte pozitive.

Reporter: Dacă, să spunem, preşedintele sau secretarul de Stat şi secretarul Apărării, cu care vă veţi întâlni, vă vor spune că avem nevoie de mai multe trupe, şi că am vrea să vă dublaţi contribuţia?

Adrian Năstase: Aş spune că putem ajuta pe multe alte căi. Dar trebuie să discutăm despre diversele modalităţi în care putem face asta. Cred că este important acum nu atât dacă adăugăm 10 sau 100 de militari acolo.

Reporter: Ar fi ok?

Adrian Năstase: Nu cred că asta este important. Valoarea adăugată ar putea fi aducerea de experienţă din partea noastră, experţi pentru crearea noilor instituţii; avem mai mulţi experţi care lucrează la asta. Şi mai cred că este importantă implicarea companiilor cu experienţă în reconstrucţia Irakului. Deci, din nou, nu cred că de această dată soluţia militară ar fi cea mai importantă.

Reporter: Cât de mult din această părere – cum că aţi avea destule trupe acolo şi că aţi dori să continuaţi în plan economic sau altfel – cât de mult din această părere, decizie, judecată este produsul a ceea ce vedeţi ca fiind rezistenţă din partea românilor la război şi la participarea României acolo?

Adrian Năstase: Nu, nu este…

Reporter: Nu este o situaţie similară celei din Spania?

Adrian Năstase: Nu, deloc.

Reporter: Nu aveţi teamă că terorismul ar lovi…

Adrian Năstase: Sigur, trebuie ca noi toţi să fim conştienţi că teroriştii există peste tot în lume. Dar nu e numai asta. E important să înţelegem că România contribuie cu mai mult de 2.000 de militari şi în Afganistan, în Kosovo, şi în alte zone.

Până în prezent, pentru o ţară ca România, cu problemele economice pe care le avem până acum, aceasta este o contribuţie majoră. Avem în plus trupe de trei ori mai numeroase pentru a le înlocui. Deci, cel puţin 6.000 de militari sunt deja angajaţi în aceste procese.

Este mai mult o problemă de susţinere economică. Dar şi, după părerea mea, de nevoia de a căuta o alternativă, soluţii complementare şi am menţionat o parte dintre ele.

269

Reporter: Corect. Procesul lui Saddam. Sunteţi jurist. Mai predaţi ocazional cursuri la Facultatea de Drept, presupun. Va fi acesta procesul secolului?

Adrian Năstase: Ei bine, îmi pot imagina…

Reporter: E un secol scurt până în prezent.

Adrian Năstase: Este o problemă foarte dificilă. E un subiect dificil deoarece… în primul rând, trebuie definită baza legală. Trebuie decis, dacă te angajezi, începi un proces pe baza unor probleme interne sau, să spunem, pe baza dreptului internaţional, crime împotriva umanităţii sau păcii şi securităţii.

Deci va fi dificil de hotărât pe ce bază legală începi procesul. Şi apoi, îmi pot imagina că toată lumea va încerca să amâne procedura. Marii filosofi spun că cel mai dificil lucru în viaţă este să iei o decizie, pentru că nu ştii niciodată ce s-ar putea întâmpla dacă ai fi ales o altă variantă. Consider că a lua o decizie va fi foarte dificil.

Iată de ce nu vreau să mă gândesc la cei care trebuie să ia o hotărâre în acest sens.

Reporter: Problema este care?

Adrian Năstase: Problema este a bazei pe care va fi judecat. Deoarece dacă te angajezi într-o direcţie greşită, atunci vei crea un erou sau vei genera frustrare – de aceea cred că va fi într-adevăr una dintre cele mai disputate decizii, din punct de vedere legal, cel puţin, dacă nu politic, pentru tot restul secolului.

Reporter: Nu s-a ajuns niciodată în acest punct în România, nu? Ceauşescu a fost omorât de un pluton, nu?

Adrian Năstase: O revoluţie nu poate fi judecată după constituţiile existente acum. Şi, de la Revoluţia franceză, ştim că de obicei o revoluţie este realizată împotriva legilor existente. Deci oamenii luptă pentru un nou sistem legal. Iată de ce este foarte dificil să faci evaluări ale deciziilor luate în timpul revoluţiilor.

Reporter: După părerea dumneavoastră, uitându-vă înapoi, România ar fi fost mai bine acum dacă el şi familia lui ar fi fost aduşi la judecată şi supuşi unui proces public în Bucureşti?

Adrian Năstase: Din punct de vedere al sistemului legal, al percepţiei, da.

Dar altfel, aşa cum ne amintim din acele vremuri, pe perioada în care a fost ascuns au existat o mulţime de terorişti şi oameni care omorau persoane nevinovate doar pentru că aceştia credeau că Ceauşescu ar putea reveni la putere. Şi odată ce suntem aici, stând confortabil, putem face evaluări ale acelor vremuri…

Reporter: Este uşor să judecăm, dar atunci era mult mai dificil.

Adrian Năstase: Exact. Iată de ce nu am luat parte la acea decizie, dar am devenit ministru de Externe după câteva luni, după decembrie 1989. Dar oricum, trebuie să spun, deoarece am locuit în Bucureşti în acele zile şi săptămâni, a fost o perioadă foarte dură şi tensionată. Era foarte mult terorism, crime, situaţii neclare…

Doar după ce Ceauşescu şi soţia lui au fost executaţi, lucrurile au luat o altă direcţie, iar procesul reconstrucţiei a început. Desigur, uitându-ne înapoi putem discuta despre felul în care s-au desfăşurat lucrurile.

Reporter: După cum spuneaţi, şi eu mă gândeam la faptul că există şi problema fostelor afiliaţii, partide. Ştiţi că una dintre marile probleme a fost aceea legată de Partidul Baas, care a fost principalul partid al lui Saddam. Şi în acelaşi caz şi dumneavoastră aţi avut numeroşi oameni care înainte au fost în Partidul Comunist din România cărora li s-a dat o şansă de a candida la guvernare.

270

Adrian Năstase: Acesta a fost unul dintre comentariile noastre când am discutat de urmările, de implementările politice. În România, Partidul Comunist a fost mai mult ca un sindicat, cu 4 milioane de membri. Desigur, dacă i-am fi scos pe toţi în afara vieţii politice sau publice după aceea, ar fi fost foarte dificil să ai o forţă directoare a schimbării. Aşa a fost în România, avem o generaţie de tranziţie, o generaţie care încerca înainte de 1989, care încearcă şi acum să realizeze câte ceva, în mod liber şi democratic, dar sunt conştient de faptul că doar tinerii – care sunt pregătiţi acum – vor fi cei care vor face schimbările reale în România şi altundeva în Europa de Est. Îmi imaginez că este la fel şi în Irak. Poporul irakian a făcut parte din Partidul Baas doar pentru că altfel nu ar fi avut o slujbă. Deci, dacă nu înţelegem funcţionarea unei astfel de societăţi, este foarte dificil să reorientăm procesul de schimbare.

Reporter: Ce aţi făcut după revoluţie în ceea ce priveşte armata, cu oamenii care erau în armată? Aţi dat afară doar câţiva oameni din conducere şi v-aţi asigurat că menţineţi armata la locul ei?

Adrian Năstase: Este diferit. În România, armata a fost poate unul dintre cei mai importanţi vectori ai schimbării. Şi armata nu a acceptat să tragă în poporul de pe străzi.

Reporter: Şi acesta este parţial motivul succesului revoluţiei.

Adrian Năstase: Exact. Problema a ţinut mai mult de serviciile de informaţii şi de forţele de securitate. Deci, a fost puţin diferit de Irak.

Reporter: Armata a fost mai devotată statului decât persoanei.

Adrian Năstase: Exact. Şi cred că asta este important, deoarece armata a creat factorul de stabilitate, şi factorul continuităţii şi mediul în care procesul politic al schimbării a avut loc.

Reporter: Ne-a făcut plăcere să vă avem în acest program şi să auzim experienţele României. Şi aş spune că nu sunteţi înrudit cu Ilie Năstase, aşa cum v-am întrebat la început.

Adrian Năstase: Nu, nu sunt, dar sunt prieten apropiat cu el.

Reporter: Da? Adrian Năstase: Da, într-adevăr.

Reporter: Aţi jucat vreodată tenis cu el?

Adrian Năstase: Da, am jucat.

Reporter: Aţi câştigat?

Adrian Năstase: Nu, desigur. Dar el e fantastic.

Reporter: Un cetăţean mândru…

Adrian Năstase: Şi lăsaţi-mă să vă spun că la un moment dat a fost candidatul partidului meu la primăria Bucureştilor. Din păcate…

Reporter: Nu a câştigat.

Adrian Năstase: Nu a câştigat…

Reporter: Vă mulţumesc pentru participare.

Adrian Năstase: Vă mulţumesc pentru invitaţie.

Reporter: Prim-ministrul României!

271

„Am participat la o reuniune istorică care a pus capăt într-un fel Războiului Rece“ Interviu acordat postului de televiziune „Prima TV“ New York, 20 iulie 200464

Reporter: Revenim de data aceasta din studioul Naţiunilor Unite şi-l avem aşa pe premierul Adrian Năstase, preşedintele Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Bună seara domnule prim-ministru. Bun venit.

Adrian Năstase: Bună seara.

Reporter: De ce este importantă pentru România această preşedinţie a Consiliului?

Adrian Năstase: Această preşedinţie ne oferă în mod evident vizibilitate maximă în cadrul Naţiunilor Unite şi ne oferă posibilitatea de a pune în valoare o experienţă deosebită pe care am acumulat-o în aceste şase luni de când suntem membri ai Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, dar şi anumite tradiţii ale diplomaţiei româneşti.

Este o bucurie pentru mine să fiu din nou aici, la sediul Naţiunilor Unite, cu cât mai mult cu cât, în urmă cu mai bine de 10 ani, am fost aici tot într-o perioadă în care România era membră a Consiliului de Securitate. Am participat la o reuniune istorică care a pus capăt într-un fel Războiului Rece şi a revigorat Consiliul de Securitate, ca instrument de data aceasta nu de luptă între două zone ideologice, două organizaţii de securitate care erau într-un echilibru instabil ci, mai ales, într-un moment în care valori noi începuseră să treacă dintr-o zonă în alta a lumii. Faptul că, atunci, în cazul condamnării agresiunii Irakului împotriva Kuwaitului, niciunul dintre statele membre permanente nu au ridicat dreptul de veto ne dovedeşte că, în acel moment, Războiul Rece se încheiase cu adevărat.

Reporter: Cum suntem văzuţi astăzi noi ca români faţă de perioada aceea?

Mai bine, suntem mai de încredere?

Adrian Năstase: Mult mai bine. Sigur, au contat foarte mult lucrurile interne pe care le-am realizat, credibilitatea noastră externă dovedită în acţiunile la care ne-am angajat, dar şi participarea noastră în diferite zone ale lumii alături de parteneri importanţi, în calitate de aliaţi ai NATO. Suntem în zone unde soldaţii noştri şi-au riscat viaţa nu doar pentru ţara noastră, dar şi în numele unor valori importante.

Participăm la procesul de reconstrucţie, la operaţiuni de menţinere a păcii şi în Irak, şi în Afganistan şi în Kosovo. De asemenea, avem participări importante şi cu experţi în ceea ce priveşte procesele de stabilizare ale acestor zone.

Este important, de asemenea, faptul că la această reuniune, noi am reuşit să ducem cu un pas mai departe, într-o etapă pe care o consider importantă, această abordare a conflictelor. Mulţi s-au concentrat până acum pe negocieri, pe gestionarea conflictelor, mai ales în prevenirea unor operaţiuni militare. Alţii s-au ocupat de dimensiunea – să spunem militară – în sensul armistiţiilor şi oprirea operaţiunilor militare.

64

Cu ocazia reuniunii Consiliului de Securitate al ONU, a cărui preşedinţie era deţinută la acel moment de România. În acele zile a avut loc şi întâlnirea cu preşedintele Statelor Unite, George W. Bush.

272

Noi am încercat acum să integrăm toate aceste elemente într-un mecanism mai larg de gestionare a proceselor postconflict, adăugând procesul de reconstrucţie, de consolidare, de stabilizare a situaţiei la ceea ce era dimensiunea militară tradiţională, dimensiunea politică mult mai importantă.

De asemenea, am încercat să reunim toate organizaţiile care, într-un fel sau altul, după ce a început acest proces de descentralizare a gestionării conflictelor, în urma încheierii Războiului Rece, se ocupau de conflicte din zonele lor. Şi, atunci, avem, pe de-o parte, Naţiunile Unite cu rolul special al Consiliului de Securitate în baza capitolului 8 iar, pe de altă parte, toate celelalte organizaţii, în încercarea de a evita aceste suprapuneri care există, de a stabili o diviziune a muncii între diferite structuri. Este un efort extraordinar, dar eu cred că este absolut necesar.

Tot ceea ce aflăm din ceea ce se întâmplă în lume, deşi, uneori, poate că nu suntem destul de atenţi la ceea ce se întâmplă în afara spaţiului european, ne arată că sunt o mulţime de conflicte, sunt tragedii, forme de genocid pe care uneori nu le urmărim cu suficientă atenţie, preocupaţi, cum este şi firesc, de problemele noastre de acasă, dar aceste lucruri există în lumea în care trăim şi noi. Ceea ce se întâmplă în Sudan în momentul de faţă reprezintă un exemplu de astfel de situaţie.

Reporter: Oameni care nu se pot apăra…

Adrian Năstase: Sunt încă lucruri pe care noi le ştim din trecut, drame extraordinare. Recent, în Sudan, mai mulţi studenţi au fost legaţi, închişi într-o clădire şi li s-a dat foc. Sunt drame cumplite datorate, adeseori, fanatismului, conflictelor etnice. Toate aceste lucruri, repet, există în jurul nostru, unele dintre ele apar şi în zone mai apropiate de noi. Una dintre legendele, stereotipurile pe care noi le cunoşteam erau că în Europa nu pot să aibă loc conflicte locale. Ei bine, am văzut ce s-a întâmplat în Iugoslavia, am văzut ce s-a întâmplat în Kosovo. Acolo există, încă, un potenţial de conflict pe care trebuie să îl urmărim cu atenţie. De aceea, eu cred că avem şi o responsabilitate, de a interveni cu experienţa noastră, de a încerca să aducem şi pe alţii care sunt preocupaţi la fel ca şi noi de aceste teme şi să introducem, în discuţia aceasta mai largă pe tema gestionării conflictelor, şi dimensiunea de dezvoltare, de reconstrucţie, de refacere.

Când am fost în Irak, am fost şocat să văd faptul că armata poloneză − acolo unde se află şi o participare românească, la Babylon − se ocupă cu proiecte de infrastructură locală. Administrează sume importante de bani pentru a reface drumurile, infrastructura locala. De aceea, acum nu mai putem vorbi doar de aspectele militare, ci, în mai mare măsură, de operaţiuni complexe şi, de aceea, noi am dedicat această dezbatere la New York stabilizării postconflict.

Este, deci, o temă extrem de importantă, ba chiar pleacă până la urmă de la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, de la agenda de fiecare zi a Consiliului de Securitate, conflicte care apar în permanenţă de la Haiti, Sudan, Kosovo, Afganistan şi pot continua cu o mulţime de astfel de conflicte în lume. Putem să stăm deoparte? Eu cred că nu. Avem o anumită experienţă, avem oameni foarte buni în diplomaţie, relaţii foarte bune la nivelul organizaţiei internaţionale şi, practic, am pus împreună aceste experienţe, i-am adus aici pe mulţi dintre prietenii noştri, la această dezbatere care pune România într-o lumină extrem de favorabilă şi îi oferă un rol deosebit în acest domeniu.

273

Reporter: Am înţeles. Mai avem foarte puţin timp. Două cuvinte. V-aţi întâlnit aseară cu oameni de afaceri americani. Vin americanii în România? Ce părere au ei, mai nou, despre noi?

Adrian Năstase: Sunt foarte mulţi americani în România – unii mai şi pleacă, de exemplu, ambasadorul american65 – dar a venit noul ambasador66 american. Se întâmplă foarte multe lucruri pe această relaţie, comerţul nostru cu Statele Unite a crescut enorm, am avut în 2003 nivelul cel mai înalt al schimburilor comerciale, dar aşteptăm în continuare investiţii mult mai puternice. Sunt câteva proiecte importante pe care le-am discutat, n-am să intru în detalii acum, dar ieri, împreună cu un grup de oameni de afaceri din România, care m-au însoţit aici la New York, am avut o întâlnire deosebită cu mari firme americane şi am încercat să realizăm această joncţiune la nivelul oamenilor de afaceri din România şi din Statele Unite şi, încetul cu încetul, să ducem relaţia noastră de la ceea ce în mod tradiţional era doar comerţ la ceea ce noi dorim foarte mult în perioada următoare, şi anume investiţii strategice.

Reporter: Vă mulţumesc mult că aţi acceptat invitaţia noastră.

65 66

Michael E. Guest – ambasador al SUA la Bucureşti (24 septembrie 2001−8 iulie 2004).

Jack Dyer Crouch II – ambasador al SUA la Bucureşti (16 iulie 2004−28 februarie 2005).

274

„Marile companii care vin în România vin şi pentru că în jurul României este o piaţă de 200 de milioane de locuitori“ Interviu acordat postului de televiziune „Realitatea TV“ New York, 20 iulie 200467

Reporter: Dezbaterea de astăzi are ca scop identificarea metodelor prin care cooperarea dintre Naţiunile Unite şi organizaţiile regionale să poată fi consolidată.

Mai precis, este vorba despre îmbunătăţirea capacităţii organizaţiilor regionale de a preveni şi de a gestiona conflicte. Trebuie să vă spun că la dezbatere au participat reprezentanţi ai NATO, ai Uniunii Europene, ai Ligii Statelor Arabe, ai OSCE, precum şi reprezentanţi ai altor organizaţii regionale.

Tema propusă de România a fost primită cu interes şi cu apreciere atât de către membrii Consiliului de Securitate, cât şi de către membrii organizaţiilor regionale. Lângă mine în acest moment se află preşedintele Consiliului de Securitate al ONU, premierul Adrian Năstase. Bună seara domnule premier.

Adrian Năstase: Bună seara.

Reporter: Ne puteţi spune ce concluzii se pot desprinde acum după prima parte a reuniunii?

Adrian Năstase: Aş spune, în primul rând, o concluzie firească este aceea de interes în legătură cu această temă. Consiliul de Securitate, în mod obişnuit, se ocupă de conflictele care intră în jurisdicţia sa, conform Cartei ONU. Dar am observat cu toţii, în ultimii ani, faptul că anumite conflicte locale sunt gestionate tot mai mult într-un sistem descentralizat şi, în mod special, după încheierea Războiului Rece, de anumite organizaţii locale, unele dintre ele mai eficiente, altele mai puţin eficiente.

Până la urmă însă, efectele sunt globale, ele creează tensiuni, uneori dificultăţi umanitare, cum este cazul conflictului mai vechi ce a reizbucnit în Sudan.

Ceea ce a contat foarte mult a fost interesul de a pune împreună nu doar modalităţile tradiţionale de soluţionare a diferendelor – negocieri, beneficii, mediere, conciliere, arbitraj, soluţionare judiciară –, ci de a vedea şi felul în care această soluţionare a diferendelor în cadrul organizaţiilor regionale poate să fie pusă împreună în capitolul 8 din Cartă. Deci, prima concluzie: este o temă de interes deosebit.

A doua concluzie este legată de faptul că este nevoie de o mai bună coordonare, de o viziune a muncii între aceste organizaţii.

A treia concluzie este legată de faptul că nu mai putem să discutăm doar despre gestionarea conflictelor în termeni de prevenire sau în termeni de oprire a operaţiunilor militare. Ne dăm seama tot mai mult că, dacă pacea respectivă, sau mai bine spus armistiţiul obţinut în baza unei formule de soluţionare politică nu este după aceea consolidat într-un proces de reconstrucţie, focul va continua să mocnească şi el poate să izbucnească după aceea în flăcări foarte puternice. România este interesată şi din punct de vedere regional să evite astfel de evoluţii, mă refer la Kosovo sau la unele dintre zonele din apropiere, dar suntem interesaţi să fructificăm şi o experienţă

67

Cu ocazia reuniunii Consiliului de Securitate al ONU, a cărui preşedinţie era deţinută la acel moment de România. În acele zile a avut loc şi întâlnirea cu preşedintele Statelor Unite, George W. Bush.

275

deosebită pe care am avut-o inclusiv de când am obţinut preşedinţia OSCE-ului şi unde activitatea noastră a fost extrem de intensă.

Aş spune apoi că este vorba de o temă de interes pentru Naţiunile Unite pentru că, în definitiv, dacă veţi lua agenda Consiliului de Securitate veţi vedea că temele cele mai frecvente sunt cele legate de diferite conflicte, începând cu problemele din Haiti, continuând cu Sudan, Kosovo, Afganistan şi Irak.

Există un foarte mare interes şi, din acest punct de vedere, eu cred că noi am avut posibilitatea să marcăm foarte puternic rolul şi contribuţia României la acest proces de clarificare, de rezolvare într-o perspectivă de construcţie şi stabilizare a conflictelor din diferite regiuni iar, pe de altă parte, să marcăm mai puternic un anumit rol regional. România poate să aibă un astfel de rol; cred că fiecare ţară ar trebui să şi-l dorească, pentru că orice naţiune trăieşte într-un anumit mediu, într-o anumită ambianţă şi ştim din istoria noastră că nimeni nu vine să investească, spre exemplu, în România, doar pentru piaţa de 22 de milioane de locuitori, dacă au loc războaie în Iugoslavia.

Marile companii care vin în România vin şi pentru că în jurul României este o piaţă de 200 de milioane de locuitori, dar dacă nu este o ambianţă paşnică şi dacă nu reuşim să construim, să clădim o relaţie care să fie eficientă în termeni comerciali, dar şi strategici evident pierdem noi, în primul rând, dar pierd şi prietenii noştri din regiune. La fel gândesc mulţi dintre partenerii noştri la această dezbatere. Sunt absolut convins că are loc o discuţie nu doar juridică ci, în primul rând, o discuţie politică, o discuţie în care subliniem faptul că aspectele militare într-un conflict sunt foarte importante, dar până la urmă dimensiunea politică este cea care poate să dea siguranţă.

Reporter: Domnule prim-ministru, în toamnă Consiliul de Securitate al ONU ar trebui să adopte o rezoluţie privind legalitatea zidului de securitate din Cisiordania. Care ar fi opţiunea României dacă ar fi în măsură sau ar trebui să ia o decizie în acest sens?

Adrian Năstase: Deocamdată nu pot să comentez foarte mult acest aspect.

Chiar astăzi are loc o dezbatere foarte importantă la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite. Rezoluţia respectivă ne va arăta drumul pe care se poate merge. Sigur, ceea ce pot spune acum este următorul lucru: Curtea Internaţională de Justiţie poate să facă analize juridice importante, dar, după părerea mea, până la urmă conflictul dintre Israel şi palestinieni ţine de o dimensiune politică integrată, pe care va trebui să o urmărim cu foarte mare atenţie şi cred că trebuie să acordăm tot sprijinul nostru.

Reporter: Vă mulţumesc foarte mult domnule premier.

Adrian Năstase: Şi eu vă mulţumesc.

276

„România este o ţară interesantă din punctul de vedere al investiţiilor strategice“ Interviu acordat postului de televiziune „Antena 1“ New York, 20 iulie 2004

Reporter: România deţine preşedinţia Consiliului de Securitate într-o perioadă destul de delicată pe plan mondial şi mă refer aici nu doar la Irak, ci şi la Bosnia, Georgia sau Kosovo. O perioadă delicată şi pentru ţara noastră pentru că, vă reamintesc, avem trupe în multe dintre aceste zone de conflict. Tema propusă azi de România pentru dezbatere a fost colaborarea dintre Naţiunile Unite şi organizaţiile regionale din întreaga lume. Nu doar Uniunea Europeană, NATO sau OSCE, ci şi Liga Arabă sau organizaţiile africane. De ce discutăm despre această temă ne va spune preşedintele Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, premierul Adrian Năstase. Bună seara! Spuneţi-ne, de ce aţi considerat că această temă trebuie să marcheze preşedinţia României la Consiliul de Securitate?

Adrian Năstase: Dacă ne uităm cu atenţie la agenda Consiliului de Securitate, vedem că principalele probleme sunt conflictele regionale tot mai numeroase, care nu pot fi controlate în mod eficient. Se fac eforturi în diferite părţi ale lumii, diverse organizaţii încercând fiecare să „stingă focul“. Am considerat că, în acest moment, trebuie să ridicăm cumva nivelul abordării, să punem problema, în primul rând, a evitării paralelismelor – Naţiunile Unite, prin Consiliul de Securitate, având un rol extrem de important în acest domeniu – dar, în acelaşi timp, să asigurăm subsidiaritatea, cu alte cuvinte, un efort benefic al organizaţiilor locale. În plus, am dorit să trecem de la abordarea clasică a gestionării diferendelor, a soluţionării paşnice, cum se spunea pe vremuri, la ceea ce este procesul de stabilizare, procesul postconflict, care, dacă nu este abordat în mod inteligent, poate lăsa să mocnească focul în continuare şi apoi să răbufnească. Vedem bine ce s-a întâmplat de curând în Sudan, unde acest dezastru umanitar creează o emoţie extraordinară peste tot la Naţiunile Unite. De aceea, am dorit să reunim eforturile Naţiunilor Unite şi, pe de altă parte, să vedem care ar fi cele mai bune soluţii de coordonare cu 10−15 organizaţii regionale, care sunt prezente aici şi care au avut o intervenţie extrem de interesantă în dezbaterea publică din şedinţa de azi a Consiliului de Securitate.

Reporter: Aţi făcut nu numai politică, ci şi – să zicem – afaceri. Aici, la New York, v-aţi întâlni cu reprezentanţii unor importante companii americane. Puteţi să ne spuneţi cu ce rezultate plecaţi de aici?

Adrian Năstase: Am reuşit să aducem relaţiile comerciale româno-americane la cel mai înalt nivel de până acum. Este deja un pas înainte, dar efortul nostru trebuie să se concentreze mai mult pe investiţiile americane din România. Există un mare potenţial şi interes la noi în această privinţă. Am făcut unele modificări în legislaţie în ultima vreme. Unul dintre reprezentanţii Camerei de Comerţ Româno-Americane este şi consilier al primului-ministru. Încercăm să vedem ce anume nu funcţionează din punctul de vedere al americanilor care vin în România, al oamenilor de afaceri. Pe de 277

altă parte, am avut o întâlnire deosebit de utilă cu reprezentanţii uneia dintre cele mai mari firme americane. Trebuie să le oferim încrederea că România este o ţară interesantă din punctul de vedere al investiţiilor strategice. Cred că am reuşit acest lucru şi sper ca, în lunile următoare, rezultatele să se vadă.

Reporter: Domnule prim-ministru, vă mulţumesc.

278

„Nu doar încetarea focului, nu doar oprirea ostilităţilor, ci un proces de reconstrucţie, care să însemne refacerea ansamblului paşnic“ Interviu acordat „Televiziunii Române“ New York, 20 iulie 2004

Reporter: Bună seara, domnule prim-ministru Adrian Năstase. Aş dori să vă întreb: aţi adus în jurul mesei Consiliului de Securitate, pe lângă cei 15 membri ai Consiliului de Securitate, reprezentanţi ai Naţiunilor Unite, ai NATO, ai Uniunii Ţărilor Arabe.

Adrian Năstase: Bună seara, în primul rând, şi aş sublinia şi eu: este extrem de plăcut pentru mine să fiu din nou la sediul Naţiunilor Unite, în special în această calitate, ca preşedinte al Consiliului de Securitate, într-un moment în care România este membru al Consiliului. Mă bucur să fiu din nou aici şi pentru că, în urmă cu mai bine de zece ani, în calitate de ministru de Externe am fost la o reuniune a Consiliului de Securitate, care atunci revitaliza Consiliul de Securitate, la sfârşitul perioadei Războiului Rece.

Am organizat împreună cu colegi din foarte multe organizaţii internaţionale această reuniune, care încearcă să discute despre procesele de stabilizare. Am încercat să punem împreună diverse eforturi politice, în condiţiile în care, în lume, a apărut un proces de descentralizare, din punct de vedere al gestionării crizelor şi conflictelor internaţionale, existând anumite suprapuneri sau lipsă de acţiune coerentă între Organizaţia Naţiunilor Unite, pe de o parte, şi, pe de altă parte, o mulţime de organizaţii regionale, care înţeleg să se ocupe tot mai mult nu doar de problemele economice, dar şi de probleme de securitate.

Se vede foarte clar faptul că, în momentul de faţă, conflictele locale care, înainte de 1989, erau gestionate de o arhitectură bipolară, acum reprezintă o zonă de preocupare pentru multe dintre organizaţiile acestea locale şi multe dintre ele cu un rol important. Dacă nu reuşim să le punem într-o anumită relaţie de funcţionalitate, evident aceste conflicte vor continua să mocnească şi noi avem tot interesul şi în zona noastră, să spunem Kosovo, dar şi în zone apropiate, să punem oarecare ordine şi să asigurăm nu doar încetarea focului, nu doar oprirea ostilităţilor, ci un proces de reconstrucţie, care să însemne refacerea ansamblului paşnic.

Reporter: Aceasta este, în fond, o analiză realistă a ceea ce se întâmplă acum pe plan mondial. Aş vrea să forţăm un pic cheia imaginaţiei poate şi să-mi spuneţi cum ar arăta tabloul ideal, când toate aceste organizaţii, sub marea umbrelă ONU, ar colabora.

Adrian Năstase: Aceasta este într-adevăr o situaţie ideală. Problema nu este neapărat să colaboreze, problema este să evite paralelismele şi, pe de altă parte, să accepte principiul subsidiarităţii, o anumită diviziune a muncii. Nu poţi să te ocupi de toate problemele la fel de eficient, nu poţi să fii şi în Sudan, nu poţi să vezi şi în Balcani care sunt problemele, nu poţi să fii şi în Caucaz. De aceea, doar Naţiunile Unite şi, în mod special, Consiliul de Securitate pot să aibă această anvergură globală, dar, pe de altă parte, celelalte organizaţii pot să fie eficiente şi pot să asigure, pe baza acestui principiu de subsidiaritate, o acţiune concretă la faţa locului. Organizaţia Unitatea Africană, Organizaţia Statelor Africane sau Liga Arabă au un rol extraordinar 279

de important, pentru că ele pot să aplice şi un anumit model bazat pe valori comune, nu soluţii care să pară cumva impuse din afară, de un alt sistem de valori, de mentalităţi, ci un sistem de concentrare internă. Întâlnirea de astăzi este extrem de importantă, pentru că ea depăşeşte ceea ce era până acum abordarea tradiţională în cadrul medierii – bune oficii, arbitraj şi anchetă, armistiţii ş.a.m.d.

Lucrurile sunt mult mai complicate. S-a văzut în Irak acest lucru în mod foarte clar. Nu mai este vorba doar de operaţiuni militare şi, în mod evident, noile ameninţări la adresa securităţii, păcii internaţionale, în momentul de faţă nu mai pot fi considerate doar o dimensiune militară. Este vorba de o dimensiune politică majoră şi eu cred că acesta este elementul cel mai important care a apărut aici, faptul că reuşim să introducem o altă modalitate de a considera situaţiile postconflict, nu doar ca o îngheţare a operaţiunilor militare, ci mai ales ca un sprijin pentru reconstrucţia societăţii respective. Criza care se desfăşoară acum în Sudan, în Darfur, care este probabil cea mai mare criză umanitară şi o tragedie umană, prima din secolul în care am intrat, ne arată că lucrurile grave, lipsa de comunicare, genocidul la limită sunt experienţe, tragedii care, din păcate, pot fi repetate. Şi reprezentantul Uniunii Europene a vorbit despre o mulţime de proiecte pe care, fără îndoială, trebuie să le urmărim împreună.

Reporter: Daţi-mi voie să le spun telespectatorilor că această reuniune va continua şi, în această după-amiază, se va încheia cu adoptarea Declaraţiei prezidenţiale a preşedinţiei româneşti.

Trebuie să vă întreb, aţi vorbit ieri după semnarea unui Acord cu Departamentul Energiei SUA de două proiecte extrem de interesante, unele dintre ele pe termen mai lung, altele proiectate cumva într-un viitor, pe care-l sperăm cât mai apropiat. Este vorba de conducta de gaze Constanţa. Eu pentru prima dată aud despre acest lucru, de activitatea reactorului nr. 3 de la Cernavodă. Aţi mai avut de asemenea aseară o întâlnire cu oameni de afaceri, instituţii extrem de importante.

Este o altă dimensiune a vizitei dumneavoastră aici? Cum se concretizează?

Adrian Năstase: Deocamdată este o pregătire a zilei de mâine. La Washington vor avea loc întâlnirile politice importante, dar, la New York, ştim foarte bine, este un cerc economic foarte puternic. Foarte multe dintre companiile americane au sediul aici. În plus, am avut o întâlnire deosebită cu secretarul de Stat pentru Energie al Statelor Unite, Abraham Spencer. A fost o întâlnire utilă, pentru că am dorit să ducem mai departe înţelegerile care au fost deja stabilite, inclusiv prin semnarea unui memorandum între ministrul Dan Ioan Popescu şi Abraham Spencer.

Reporter: Aceasta ar suna foarte bine pentru români…

Adrian Năstase: Deocamdată discutăm despre construcţia celei de-a treia unităţi de la Cernavodă. Ştiţi că există patru incinte, construite iniţial şi lăsate în părăsire o lungă perioadă de timp. Prima unitate funcţionează deja şi a doua este pe terminate, iar, probabil, în următoarele luni va fi gata, şi ar fi păcat să lăsăm acest proiect fără o viziune, fără o perspectivă în timp, şi sunt foarte bucuros că americanii, care oferă partea convenţională a turbinei de la Cernavodă, se angajează să asigure continuitate proiectului nostru, inclusiv pentru ceea ce considerăm că este important, şi anume a treia unitate de la Cernavodă.

280

Reporter: Domnule prim-ministru, vreau să vă mulţumesc foarte mult.

Trebuie să mai spun telespectatorilor că vizita în America a premierului Adrian Năstase este undeva pe la mijloc.

Va continua mâine cu o întâlnire extrem de importantă, la Washington, cea mai importantă, fără îndoială, cea cu preşedintele George W. Bush. Vom mai reveni mâine într-o altă transmisiune în direct, unde să sperăm că premierul Adrian Năstase va fi din nou invitat. Deocamdată, atât de la New York.

281

„Dorim să contribuim la realizarea unei legături mai puternice între Europa şi Statele Unite“

Interviu acordat postului de televiziune „CNN International“ Washington, 21 iulie 2004

Reporter: Domnule Năstase, aţi afirmat că este necesară o implicare a comunităţii internaţionale în Irak în continuare. Comunitatea internaţională a fost prezentă de la început acolo. Până la urmă, rapoartele informative prezentate de ambele părţi ale Atlanticului sugerează că nu există niciun fel de arme de distrugere în masă în Irak, iar informaţiile precedente au fost false.

Adrian Năstase: Cred că este foarte important ca implicarea să se menţină.

Au fost realizate multe lucruri, dar sunt încă multe de făcut. Transferul suveranităţii, cât şi rezoluţia Consiliului de Securitate au fost hotărâri majore, dar rămâne de realizat un lucru foarte important şi anume transferul puterii decizionale către poporul irakian.

Nu vom mai avea o astfel de ocazie, nu dimensiunea militară este aspectul cel mai important. Cel mai important lucru este împiedicarea celor care vor să creeze dezordine în Irak, să îndepărteze poporul irakian de propriul viitor. Irakienii au trăit sub dictatură, au ocazia acum să-şi construiască propria societate, bazată pe valori noi, democratice şi trebuie să-i ajutăm în acest sens.

Reporter: Bazându-ne pe ceea ce cunoaştem în acest moment despre informaţiile care au circulat înaintea războiului, se cuvenea să intervină comunitatea internaţională în maniera în care a făcut acest lucru?.

Adrian Năstase: Putem continua să privim înapoi, eu prefer să privim înainte, să observăm ceea ce trebuie realizat în continuare. Este clar că în Irak a existat un fel de cutie neagră a terorismului. Noi, românii, am avut experienţa dictaturii şi poate că am înţeles mai bine potenţialul negativ, problemele existente acolo. Cred că important acum pentru poporul irakian este construcţia unui viitor, cu sprijin internaţional.

Reporter: Aţi devenit membru NATO în acest an, aveţi în acest moment 700 de militari şi personal contractual în Irak. Care ar fi rolul NATO în Irak în viitor?

Adrian Năstase: Este o evoluţie pe care am abordat-o şi ieri în cadrul Consiliului de Securitate. România deţine acum preşedinţia Consiliului de Securitate şi a organizat o dezbatere având ca temă procesele de stabilizare şi managementul conflictelor. Noutatea este că nu mai putem să ne concentrăm numai pe încetarea focului şi oprirea operaţiunilor militare. Devine din ce în ce mai importantă concentrarea pe evoluţiile postconflict. Ce se întreprinde în Irak acum este legat mai mult de reconstrucţia ţării din punct de vedere economic, dar şi politic şi, din acest motiv, doresc să confirm şi să subliniez încă odată că în acest moment dimensiunea politică a devenit mai importantă decât cea militară în Irak.

Reporter: O evoluţie îngrijorătoare astăzi în Irak: răpirea a 6 muncitori din diferite ţări. Aţi criticat poziţia oficialilor filipinezi de a-şi retrage trupele din Irak pentru a salva viaţa unui cetăţean filipinez. Sunteţi convins că, dacă nişte cetăţeni români ar fi luaţi prizonieri în Irak, aţi manifesta aceeaşi disponibilitate de implicare?

Adrian Năstase: Nu cred că există vreo ţară care să nu fie într-o oarecare măsură vulnerabilă la terorism. Dar trebuie să ne asumăm responsabilitatea la scară mondială. Încercăm să continuăm cu o anumită viziune şi, din propria noastră experienţă, este clar că realizarea unui consens internaţional ar putea ajuta poporul 282

irakian. Dorim să demonstrăm că suntem interesaţi nu numai de propriile probleme, ci vrem să obţinem o anumită credibilitate în arena internaţională. Am reuşit să fim un partener al NATO, dorim să contribuim la realizarea unei legături mai puternice între Europa şi Statele Unite. Dorim să creăm un nou sens al responsabilităţii şi să răspândim pe cât posibil democraţia în lume.

Permiteţi-mi să declar că vom dovedi seriozitate în încercarea de a continua în această direcţie, bazându-ne pe anumite valori pe care am încercat să le consolidăm în România în ultimii ani. Acesta este motivul participării noastre în Irak, nu pentru că doream să ne trimitem trupele acolo în scopuri militare. Dorim să oferim sprijinul nostru şi nu cred că trebuie să-i lăsăm să acţioneze pe cei care creează dezordine, anarhie. Nu am dorit să-i critic pe filipinezi, nu critic guvernele străine, fiecare guvern ia propriile decizii, dar am dorit să subliniez faptul că ar putea fi contraproductiv dacă fiecare dintre noi ne izolăm pe o mică insulă şi lăsăm lucrurile să evolueze în direcţia greşită. Acesta este mesajul pe care am dorit să-l transmit.

Reporter: Permiteţi-mi să vă întreb doar un singur lucru. Ce speraţi să obţineţi din partea Statelor Unite, sau din partea altor membri ai Coaliţiei, ca urmare a sprijinului dumneavoastră în conflictul din Irak?

Adrian Năstase: Sprijinul nostru nu este parte a unor negocieri. Ne-am considerat parteneri şi am încercat să oferim pe cât posibil sprijinul nostru. Sigur că, dacă vom avea nevoie de ajutor, îl vom cere. Ne facem datoria, dorim să acţionăm ca partener responsabil al Statelor Unite, al NATO, al tuturor prietenilor noştri din lume.

Reporter: Vă mulţumesc, domnule prim-ministru, pentru participare.

283

„Românii doresc să se alăture familiei de valori căreia îi aparţin“

Interviu acordat publicaţiei „Oxford Business Group Report“ 10 august 2004

Reporter: Guvernul condus de Partidul Social Democrat (PSD) a promovat mai mult de 4 ani schimbări majore în destinele interne şi externe ale României. Care consideraţi că sunt provocările cheie pe care le-aţi întâmpinat ca prim-ministru?

Adrian Năstase: Deşi am câştigat alegerile din 2000, am funcţionat cu un guvern minoritar. În anul 2000, ne-am confruntat cu două probleme majore. Prima o reprezintă faptul că România părea oarecum izolată, la periferia continentului euroatlantic. În acelaşi timp, România tocmai traversase o perioadă de 4 ani de recesiune economică. Astfel, provocarea căreia guvernul nostru a trebuit să-i facă faţă a fost atât pe plan intern, cât şi pe plan extern. Pe plan intern, ne confruntam cu un mediu macroeconomic dificil. Când am preluat puterea, în anul 2000, rata inflaţiei era de 45%. Am încrederea că anul acesta vom avea un nivel al ratei inflaţiei sub 10%.

Restabilirea creşterii economice a reprezentat o altă provocare. Rata recesiunii între 1997 şi 2000 era de 13%. Această tendinţă s-a manifestat din nou în anul 2001, când nivelul economiei a crescut cu 5%. Revitalizarea economiei la nivel macroeconomic a pus bazele a tot ceea ce a realizat guvernul nostru de atunci.

Eforturile noastre au culminat prin finalizarea, anul acesta, a primului acord stand-by cu FMI. Pentru prima dată din 1989, guvernul a încheiat un acord stand-by fix. Mediul macroeconomic a fost foarte important în pornirea motoarelor dezvoltării economice. Mai departe, pe plan intern, a fost important să abordăm problemele determinate de sărăcia severă din ţară. Cifrele recente ale Băncii Mondiale indică faptul că 36% din populaţia României trăieşte într-o sărăcie accentuată. În termeni generali, cred că am reuşit să reducem rata sărăciei. Unii sunt de părere că procesul economic al tranziţiei a adus beneficii doar magnaţilor. De fapt, cifrele provenite de la Banca Mondială reprezintă o dovadă clară a faptului că rata sărăciei a scăzut.

O altă provocare a reprezentat-o clarificarea statutului proprietăţii. Acest lucru a fost realizat prin modificări constituţionale. În urma unui referendum de anul trecut, drepturile de proprietate sunt acum protejate de Constituţie. Ne-am concentrat atenţia şi asupra restituirii de proprietăţi vechilor proprietari. În ceea ce priveşte proprietăţile rurale, 97% din acestea au fost restituite.

De asemenea, modernizarea sistemului politic a fost foarte importantă pentru noi. După 10 ani, am iniţiat procesul de modificare a Constituţiei, ceea ce ne oferă posibilitatea de a ratifica, printr-o procedură specială în Parlament, intrarea României în NATO şi UE, fără a fi nevoie de un referendum. Clauza UE a fost deja aprobată în cadrul referendumului de anul trecut.

Reporter: Problemele interne au fost adesea influenţate de evenimente din arena politică externă. Care consideraţi că au fost evenimentele cheie, din momentul preluării puterii de către dumneavoastră?

Adrian Năstase: Au fost 4 evenimente importante. Primul eveniment l-a reprezentat eliminarea vizelor pentru românii care doreau să călătorească în spaţiul Schengen. România se afla în urma ţărilor din grupul Vişegrad (ţările centraleuropene), inclusiv a Bulgariei, care încheiase un Acord de vize Schengen încă din 284

anul 2000. Era foarte frustrant deoarece acest lucru reprezenta un alt mesaj transmis poporului român, conform căruia românii aparţineau periferiei. Acest obstacol a fost depăşit în anul 2001, având o importanţă psihologică şi economică. Milioane de români călătoresc astăzi liber, unii dintre ei lucrând în străinătate în baza unor acorduri bilaterale. Acest lucru le-a oferit şansa de a strânge bani, de a-şi ajuta familiile şi le-a deschis noi orizonturi. Pentru mulţi dintre ei, acest lucru a fost asemenea unui program de pregătire. În anul 2002, am dorit să ne concentrăm asupra procesului de aderare la NATO. La Praga, am primit invitaţia de a ne alătura Alianţei. Încheierea procesului a avut loc în anul 2004, când România a devenit stat membru cu drepturi depline al NATO. Cel de-al treilea obiectiv – deşi nu al treilea în ordinea importanţei – îl reprezintă procesul de aderare la Uniunea Europeană. Cu toate că România rămăsese în urmă în acest domeniu, sperăm să finalizăm negocierile în cursul acestui an, să semnăm Tratatul de Aderare în anul 2005 şi să devenim stat-membru cu drepturi depline al UE în 2007.

Cel de-al patrulea obiectiv în arena politicii externe l-a reprezentat clarificarea relaţiilor noastre de vecinătate. Era important acest lucru, mai ales în relaţiile noastre cu Ungaria. Prin semnarea unui Acord de parteneriat pentru secolul XXI, am reuşit să depăşim unele dificultăţi care îşi aveau originea în trecut, şi am reuşit să ne concentrăm asupra viitorului. O manifestare a acestei relaţii de succes o reprezintă alianţa noastră parlamentară cu partea ungară.

Reporter: Au fost emise câteva argumente pentru a explica întârzierea procesului de tranziţie al României. În opinia dvs., pentru care motiv a întârziat România?

Adrian Năstase: Aţi ridicat un aspect important privind motivul pentru care România a rămas în urmă din punct de vedere economic. România a avut la început, într-adevăr, o mulţime de probleme. Trebuie să ne amintim faptul ca fostul lider Nicolae Ceauşescu a dorit să plătească toate datoriile externe ale României. Acest lucru s-a realizat într-o perioadă de aproximativ 10 ani, în anii ’80. Până în 1989, România plătise aproximativ 10 miliarde de dolari, dar sacrificând în acelaşi timp modernizarea economiei.

Deşi această perioadă s-a încheiat fără nicio datorie externă, nu s-a folosit oportunitatea de a se investi în tehnologia industrială modernă. Atenţia, nici în 1989, nu s-a îndreptat către modernizarea industriei, ci către modalitatea de a modifica statutul proprietăţii. Aceasta reprezenta cea mai importantă problemă la acea vreme.

Acest aspect a determinat un nivel scăzut al investiţiilor pentru alţi 10 ani care au urmat. România a început cu adevărat să-şi modernizeze economia în ultimii ani cu ajutorul investiţiilor greenfield. Prin urmare, perioada de tranziţie a reprezentat, în termeni economici, un fel de perioadă de stand-by.

Printre factorii care au împiedicat un proces de tranziţie mai rapid în România se numără şi lipsa autostrăzilor performante, care să lege România de Vestul Europei.

Aveam doar 100 km de autostradă construită în anii ’60. În plus, România trebuia să abordeze problema procentului ridicat al populaţiei implicate în agricultură, între 30% şi 40%. Modernizarea agriculturii reprezenta o mare problemă pentru România, pentru că trebuia să ne întoarcem în secolul XIX pentru a putea ajunge în secolul XX. A 285

trebuit să dăm înapoi pământul ţăranilor, astfel încât au rezultat 6,5 milioane de gospodării care deţineau 10 milioane de ha, suprafaţa medie a acestora fiind de 1,5 ha.

Este clar faptul că nu se poate avea o agricultură modernă la un asemenea nivel de fragmentare.

Reporter: Există voci care susţin că România se confruntă în continuare cu poziţii geostrategice dificile. România se află la mijlocul disputei dintre Europa şi SUA. Secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld, a trasat distincţia dintre vechea Europă şi noua Europă. România aparţine vechii Europe sau noii Europe?

Adrian Năstase: În ceea ce priveşte comentariul domnului Donald Rumsfeld cu privire la vechea şi noua Europă, opinia mea este că această demarcaţie este artificială. Pe de o parte, toate ţările europene sunt vechi, din punctul de vedere al istoriei, culturii şi civilizaţiei. Pe de altă parte, este clar că fiecare ţară europeană are propriile ţeluri şi priorităţi. Românii doresc să se alăture familiei de valori căreia consideră că-i aparţin. Este clar că România va continua să rămână o ţară europeană, iar viitorul său este strâns legat de viitorul Europei. Noi nu percepem Europa şi NATO ca fiind alternative. Ele sunt complementare. Era important pentru noi să ne eliberăm de vechea percepţie conform căreia România reprezintă o zonă tampon între Vest şi Est. Reporter: Anul 2004 are o importanţă crucială în ceea ce priveşte negocierile României cu Uniunea Europeană. Relaţia României cu Bruxelles-ul nu a fost lipsită de tensiuni. Care este rezultatul probabil al acestor evenimente?

Adrian Năstase: Este clar faptul că acest an nu este cel mai bun an pentru negocierea aderării noastre la UE. Există o anumită tensiune legată de faptul că nu a fost încă finalizată Constituţia Europeană. În al doilea rând, încă au loc dezbateri privitoare la aderarea Turciei la UE. Dificultatea digerării grupului mare al celor 10 noi state membre s-a adăugat tendinţei de euroscepticism în Europa. Toate aceste elemente au dat naştere unei anumite incertitudini. Dar, oricum, acestea sunt evoluţii naturale. Speranţa noastră este că lucrurile se vor aşeza în cele din urmă şi, după aprobarea noii Constituţii Europene, în iunie, procesul extinderii poate continua. În ceea ce ne priveşte, trebuie să ne concentrăm mai mult asupra aspectelor considerate critice, pentru a ne convinge partenerii că suntem serioşi nu numai în luarea angajamentelor, ci şi în respectarea acestora.

286

287

288