10 minute read
Efectul lustruirii-cu-aer asupra rugozității suprafeței bonturilor implantare
CUVINTE CHEIE • Lustruire cu aer • Bont implantar • Pulbere de bicarbonat de sodiu • Pulbere de glicină, respectiv de eritritol
Obiectiv. Această investigație in vitro își propune să evalueze modul în care lustruirea cu aer cu diferite pulberi abrazive afectează rugozitatea suprafeței bonturilor implantare. Material și metode. 30 bonturi implantare din titan, împărțite în 3 grupuri a câte zece, au fost utilizate în acest studiu. S-au folosit pulberi de glicină (grupul A), de bicarbonat de sodiu (grupul B) și de eritritol (grupul C). Toate bonturile au fost supuse procedurii de air-polishing timp de 20 secunde, la o presiune de 60psi și la o distanță de 5mm a duzei față de suprafața lustruită. Rugozitatea suprafeței (valoarea Ra) a fost măsurată înainte și după tratament cu ajutorul unui profilometru. Rezultate. Rugozitatea suprafeței bonturilor nu s-a modificat semnificativ după air-polishing cu glicină și eritritol, ceea ce sugerează că acestea pot fi utilizate în siguranță pentru întreținerea implanturilor. În schimb, utilizarea bicarbonatului de sodiu a cauzat o creștere semnificativă a rugozității suprafeței, favorizând formarea biofilmului. Concluzie. Se recomandă folosirea constantă a glicinei și a eritritolului pentru curățarea bonturilor implantare.
Întreținerea implanturilor dentare este esențială pentru succesul pe termen lung, iar prevenirea acumulării biofilmului pe suprafețele bonturilor reprezintă un factor-cheie pentru longevitatea implantului [1]. Biofilmul poate cauza boli periimplantare, precum mucozita peri-implantară și periimplantita, ce compromit stabilitatea și funcția implantului [2]. Metodele tradiționale de curățare, cum ar fi detartrajul și lustruirea, pot afecta suprafața bontului, crescând rugozitatea și, implicit, aderența bacteriană [3]. Lustruirea cu aer (air-polishing) reprezintă o alternativă minim invazivă, care utilizează pulberi abrazive fine și aer comprimat pentru a îndepărta biofilmul fără a deteriora semnificativ suprafața implantului [4]
Pulberile abrazive frecvent utilizate în procedura de lustruire cu aer includ glicina, bicarbonatul de sodiu și eritritolul. Glicina și eritritolul sunt pulberi fine, slab abrazive, eficiente în îndepărtarea biofilmului fără a modifica semnificativ suprafața implantului [6]. În schimb, bicarbonatul de sodiu, cu granulație mai mare, poate produce modificări ale rugozității, favorizând aderența bacteriană [7] Menținerea unei suprafețe netede a bontului este esențială, deoarece rugozitatea crescută facilitează colonizarea bacteriană [8].
Studiile anterioare s-au axat pe efectul lustruirii cu aer asupra dinților naturali și materialelor restaurative, însă există puține cercetări privind efectul acesteia asupra suprafețelor bonturilor implantare [9]. Acest studiu își propune să compare efectele in vitro ale celor trei pulberi abrazive menționate asupra rugozității bonturilor implantare din titan.
MATERIALE ȘI METODE
Această investigație experimentală in vitro a avut ca scop evaluarea modului în care lustruirea cu aer utilizând diferite pulberi abrazive a afectat rugozitatea suprafeței bonturilor implantare din titan.
Treizeci de bonturi din titan au fost selectate și împărțite aleatoriu în trei grupuri a câte zece bonturi, fiecare utilizând o anumită pulbere abrazivă pentru procedura de lustruire cu aer. Alegerea bonturilor din titan s-a bazat pe frecvența utilizării acestora în implantologia dentară.
Înainte de începerea procedurii de lustruire cu aer, bonturile cilindrice cu un finisaj uniform al suprafeței au fost irigate cu apă deionizată și lăsate să se usuce. Un dispozitiv comercial pentru lustruire cu aer (Airflow® Prophylaxis Master, EMS, Elveția) a fost utilizat pentru tratament.
Duza instrumentului a fost poziționată la o distanță de 5mm față de suprafața bontului, iar dispozitivul a fost reglat la o presiune constantă de aer de 60psi. Lustruirea cu aer a fost aplicată fiecărui bont printr-o mișcare circulară timp de 20 secunde pentru a se asigura același grad de tratament la nivelul întregii suprafațe.
Pulberile utilizate au fost: glicină cu abraziune redusă de 25 μm (grupul A); bicarbonat de sodiu cu o putere medie de abraziune de 65 μm (grupul B); și eritritol, foarte puțin abrazivă (ultra-low-abrasive) cu o dimensiune a particulei de 14 μm (grupul C). Apoi, un profilometru (Mitutoyo Surftest SJ-410, Japonia) a fost folosit pentru a evalua rugozitatea suprafeței înainte și după procesul de lustruire cu aer.
Valoarea medie a rugozității suprafeței (Ra) a fost determinată prin măsurarea acesteia în trei puncte diferite pe fiecare bont, după calibrarea profilometrului înaintea fiecărei utilizări.
Rugozitatea inițială a suprafeței bonturilor (înainte de lustruire) a variat între 0,6 și 0,8μm. Parametrii de rugozitate a suprafeței au fost analizați statistic prin calcularea mediei și a deviației standard pentru fiecare grup. Diferențele de rugozitate a suprafeței între cele trei grupuri au fost comparate utilizând analiza statistică unidirecțională (ANOVA). Pragul pentru semnificația statistică a fost stabilit la mai puțin de 0,05. Rezultatele acestei investigații oferă informații despre modul în care diferitele pulberi abrazive modifică proprietățile suprafeței bonturilor implantare din titan, având potențiale aplicații practice în domeniul implantologiei dentare.
REZULTATE
Un total de 30 bonturi implantare a fost tratat cu trei pulberi abrazive diferite și s-a măsurat rugozitatea suprafeței (Ra) înainte și după procedura de lustruire. Valorile medii Ra și deviațiile standard (SD) sunt prezentate în tabelul 1. Valorile inițiale ale Ra (preoperator) au fost comparabile între grupuri, variind între 0,71–0,74μm.
După lustruire, diferențele în gradul de rugozitate a suprafețelor (Ra) constatate în cadrul grupurilor au fost după cum urmează:
• Grupul A (glicină): Ra s-a redus la 0,62 μm (cu o scădere medie de 0,10 μm);
• Grupul C (eritritol): Ra a scăzut la 0,61 μm (cu o reducere medie de 0,10 μm);
• Grupul B (bicarbonat de sodiu): Ra a crescut la 0,85 μm (cu o creștere medie de 0,11 μm).
Analiza statistică ANOVA (tabelul 2) a relevat o diferență semnificativă (p < 0,05) între suprafețele aparținând grupului B comparativ cu celelalte două (A și C) în sensul unei creșteri semnificative a rugozității în cazul utilizării bicarbonatului de sodiu față de cele pentru care s-a folosit glicină și eritritol pentru lustruire; nu s-a constat nicio diferență semnificativă (p > 0,05) între grupurile A (glicină), respectiv C (eritritol).
DISCUȚII
Investigația prezentată - efectuată in vitro - a urmărit să evalueze modul în care lustruirea cu aer cu trei tipuri distincte de pulberi abrazive - eritritol, bicarbonat de sodiu și glicină afectează rugozitatea suprafeței bonturilor implantare din titan.
Prevenirea acumulării biofilmului ce poate cauza afecțiuni peri-implantare, precum mucozita peri-implantară și peri-implantita, necesită menținerea unei suprafețe netede a bontului implantului [1]. Cercetările anterioare au arătat că rugozitatea suprafeței bontului influențează colonizarea bacteriană, suprafețele mai rugoase având o predispoziție mai mare la dezvoltarea biofilmului [2,3]. Rezultatele obținute de autori au obiectivat că, în timp ce bicarbonatul de sodiu a crescut semnificativ rugozitatea suprafeței, pulberile de glicină și eritritol nu au avut un astfel de efect.
Aceasta este în concordanță cu constatările aparținând lui Schwarz et al. [4], conform cărora bicarbonatul de sodiu afectează considerabil rugozitatea suprafețelor din titan din cauza dimensiunii mai mari a particulelor sale. De asemenea, rezultatele autorilor sunt confirmate de către Petersilka et al.[5] care au obiectivat că lustruirea cu aer și pulbere de glicină păstrează integritatea suprafeței bonturilor implantare. Efectul de reducere a rugozității suprafeței în grupurile care au utilizat glicină și eritritol poate fi atribuit dimensiunii mici a particulelor, ce permit îndepărtarea eficientă a biofilmului fără modificări semnificative ale suprafeței [6]. Susținând în continuare constatările autorilor, Müller et al. [7] au demonstrat că eritritolul și glicina sunt mai puțin agresive pentru suprafețele implanturilor decât bicarbonatul de sodiu. Menținerea unei suprafețe netede este esențială, deoarece suprafețele rugoase pot favoriza aderența bacteriană, crescând riscul de infecții peri-implantare [8, 9] .
În schimb, după lustruire, grupul cu bicarbonat de sodiu a prezentat o creștere notabilă a rugozității suprafeței, rezultatul fiind în concordanță cu constatările lui Sahm et al.[10]. S-a demonstrat că particulele mai mari de bicarbonat de sodiu abrazează suprafețele din titan, ceea ce poate reduce durata de viață a implantului prin favorizarea colonizării bacteriene [11]. Rezultatele studiilor aparținând grupului Quirynen et al. [12], care au arătat că suprafețele mai rugoase favorizează dezvoltarea mai rapidă și mai densă a biofilmului, sunt în concordanță cu acest fapt. Bicarbonatul de sodiu și celelalte două pulberi (glicină și eritritol) au prezentat diferențe semnificative în analiza statistică a acestui studiu, ceea ce sugerează că bicarbonatul poate să nu fie cea mai bună opțiune pentru întreținerea implanturilor atunci când integritatea suprafeței este o prioritate [13] .
Glicina este recomandată de către Jepsen et al. [14] pentru îngrijirea peri-implantară, subliniind importanța alegerii unor pulberi de lustruire care păstrează suprafeța netedă. Din arsenalul de pulberi disponibile pentru lustruirea cu aer, eritritolul a demonstrat rezultate promițătoare în menținerea integrității suprafeței și eliminarea eficientă a biofilmului [15]. Principala concluzie a studiului autorilor este că medicii trebuie să aleagă cu atenție pulberile pentru lustruirea cu aer, în funcție de modul în care acestea afectează proprietățile suprafeței implantului. Deoarece nu influențează rugozitatea suprafeței, glicina și eritritolul sunt adecvate pentru îngrijirea constantă a implanturilor, conform acestui studiu și altor cercetări menționate [16]. Pe de altă parte, din cauza proprietăților sale abrazive, bicarbonatul de sodiu trebuie utilizat cu precauție, deoarece poate crește rugozitatea suprafeței și riscul de afecțiuni peri-implantare [7].
Rezultatele autorilor sunt în concordanță cu cercetările anterioare care subliniază importanța lustruirii cu aer în menținerea sănătății implantului fără a provoca degradarea suprafeței [8]. Este esențial să se țină cont că acest studiu a fost realizat in vitro, iar cercetări clinice suplimentare sunt necesare pentru a confirma beneficiile acestor pulberi de lustruire in vivo [9]. De asemenea, caracteristicile individuale ale pacientului, precum și durata și presiunea lustruirii cu aer pot influența rezultatul în contextul clinic [10].
CONCLUZII
Studiul confirmă că utilizarea pulberilor de glicină și eritritol are ca rezultat menținerea unei suprafațe netede a bonturilor implantare, spre deosebire de bicarbonatul de sodiu, care crește rugozitatea și riscul formării biofilmului. Clinicienii ar trebui să prioritizeze utilizarea pulberilor slab abrazive pentru întreținerea implanturilor. Studii viitoare ar trebui să investigheze rezultatele clinice pe termen lung ale utilizării acestor pulberi.
Referințe bibliografice: [1] Heitz-Mayfield LJA. J Clin Periodontol. 2008 35:292. [PMID: 18724857]; [2] Mombelli A &Décaillet F. J Clin Periodontol. 2011 38:203. [PMID: 21323716]; [3] Schwarz F et al. Clin Oral Implants Res. 2003 14:784. [PMID: 15015956]; [4] Schwarz F et al. J Clin Periodontol. 2018 45:S246. [PMID: 29926484]; [5] Petersilka GJ. Periodontol 2000. 2011 55:124. [PMID: 21134232]; [6] Moëne R et al. J Periodontol. 2010 81:79. [PMID: 20059420]; [7] Müller N et al. J Clin Periodontol. 2014 41:883. [PMID: 25041441]; [8] Quirynen M et al. J Dent Res. 1995 74:1459. [PMID: 7560400]; [9] Renvert S &Polyzois I. Periodontol 2000. 2018 76:180. [PMID: 29239086]; [10] Sahm N et al. J Clin Periodontol. 2011 38:872. [PMID: 21770995]; [11] Sculean A et al. Clin Oral Investig. 2005 9:58. [PMID: 15635476]; [12] Elmeligy et al. BMC Oral Health. 2024 24:763. [PMID: 38965550]; [13] Ronay V et al. Clinical Oral Implants Research. 2017 28:151. [DOI: 10.1111/ clr.12773]; [14] Jepsen S et al. J Periodontol. 2018 89:S237. [PMID: 29926943]; [15] Wennerberg A &Albrektsson T. Clin Oral Implants Res. 2009 20:172. [PMID: 19663964]; [16] Elsayed A et al. Clinical Oral Implants Research. 2017 2017:1. [DOI: 10.1111/clr.13034] https://www.ems-dental.com/ro
Effect of air polishing on surface roughness in implant abutments by Neha Sah, Badr Bamusa, Nidhi Mehrotra, Asutosh Pradhan, Supriya Mishra & Srishty Goyal. Edited by Vini Mehta. Citation: Sah et al. Bioinformation 20(11): 1667-1670 (2024). ISSN 0973-2063 (online) 0973-8894 (print). www.bioinformation.net
Despre autori:
Neha Sah, Dept. of Dentistry, Maa Vindhyavasini Autonomous State Medical College, Mirzapur, India; Corresponding author: dr.nehasah@gmail.com
Badr Bamusa, Dept. of Preventive Dentistry, Riyadh Elm University, Riyadh, Saudi Arabia
Nidhi Mehrotra, Dept. of Periodontology, Seema Dental College and Hospital, Rishikesh, Uttarakhand, India
Asutosh Pradhan, Master of Public Health, Asian Institute of Public Health, Bhubaneswar, Odisha, India
Supriya Mishra, Dept. of Periodontology, Government Dental College, Raipur, Chhattisgarh, India
Srishty Goyal, Dept. of Periodontology and Oral Implantology, Kalinga Institute of Dental Sciences, KIIT-DU, Bhubaneswar, Odisha, India
