Cuvantul Parohial - nr. 6

Pentru prima dată în Valea Jiului, credincioşii nu vor mai fi nevoiţi să vină de acasă cu vase pentru a lua Sfintele Paşti. Părintele paroh Gabriel Bulf a cumpărat 1500 de pahare din plastic cu capac în care vă va oferi, în mod civilizat, pâinea şi vinul pascal

†GURIE, prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Devei şi Hunedoarei, Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi Dreptmăritorilor creştini: Sfântă binecuvântare arhierească din străvechea Cetate a Devei!

Hristos a înviat!

Iubiţi credincioşi, Valoarea şi semnificaţia profundă a acestei vestiri, care răsună în binecuvântata noapte a Sfintelor Paşti, poate fi înţeleasă cu adevărat doar de cei care, prin mila (harul) lui Dumnezeu, s-au ridicat (deşteptat) din moartea păcatului.

Fără Învierea Mântuitorului, viaţa şi condiţia pământească a omului sunt o mare zădărnicie şi un vis amăgitor ce stă permanent sub semnul întrebării: la ce folosesc alergăturile vieţii şi la ce bună viaţa ca atare, dacă moartea are ultimul cuvânt în rostirea existenţei? Învierea Mântuitorului este răspunsul lui Dumnezeu care pune în rost şi dă sens lumii şi vieţii!

Mi-am ales ca temă de meditaţie în Cuvântul pastoral din acest an ideea că Dumnezeul nostru este Dumnezeul Învierii, un Dumnezeu care-Şi subordonează prezenţa şi lucrarea Sa în lume lucrării de înviere a fiecărui om în parte. Cei care nu înţeleg faptul că în spatele a tot ceea ce ni se întâmplă în viaţă stă efortul lui Dumnezeu de a ne recupera pe fiecare în perspectiva Învierii, aceia se vor sminti şi se vor dezamăgi de Dumnezeu. Mediocrii, superficialii, nu înţeleg taina Învierii lui Hristos şi se smintesc de Dumezeu pentru că nu înţeleg că viaţa pământească trebuie să fie o permanentă deprindere cu Învierea. (continuare în pag. 3)

Anul 2 Nr. 6 Aprilie 2012 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnzeule.

Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, Biruitorului morţii, strigăm: Osana Celui dintru înălţime!

Bine eşti cuvântat, cel ce vii întru numele Domnului.

(Troparul Floriilor)

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei

2

- S Ă LUĂM AMINTE...

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii aprilie 1 aprilie / Duminica a cincea din post Sfânta Evanghelie cuprinde proorocia despre Patimile Domnului nostru Iisus Hristos, cererea fiilor lui Zevedeu de a li se da locuri lângă Iisus în Împărăţia cerurilor şi sfatul Domnului dat celorlalţi apostoli. În vremea aceea, luând Iisus pe cei doisprezece ucenici ai Săi, a început să le spună cele ce erau să se întâmple.

Iată mergem sus, la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi vândut arhiereilor şi cărturarilor şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi aceştia Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui, şi-L vor omorî. Dar după trei zile, va învia. „Atunci au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, şi i-au zis: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Dar Iisus i-a întrebat: Ce voiţi să vă fac? Iar ei i-au spus: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul dea stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi!

Puteţi să beţi paharul pe care-l beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? „Au zis Lui: Putem! Iisus le-a zis atunci: Paharul pe care Eu îl beau, îl veţi bea, şi cu botetul cu care Eu Mă botez, vă veţi boteza. Dar a şedea de-a drepta Mea sau de-a stânga Mea, nu este al Meu să dau, căci se va da acelora pentru care sa pregătit.

Când au auzit ceilalţi zece ucenici, au început să fie mânioşi pe Iacob şi pe Ioan.

Atunci Iisus, chemându-i la Sine, le-a grăit: Ştiţi că cei ce se socotesc domni peste popoare au asupra lor putere şi mai-marii lor le ţin în mână!

Dar nu astfel trebuie să fie între voi; ci dintre voi va vrea să fie mai mare, să fie slujitorul vostru şi

care vrea să fie întâi, să fie tuturor slugă.

Că şi fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca să slujească şi să-şi dea sufletul preţ de răscumpărare pentru mulţi.

8 aprilie / Duminica Floriilor Luminat şi slăvit este praznicul Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Despre el ne povesteşte Sfânta Evanghelie şi care începe aşa: Cu şase zile mai înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr cel pe care îl înviase din morţi. Acolo i-au făcut ospăţ, iar Marta slujea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă.

Iar Maria, luând o litră de mir foarte scump, de nard adevărat, a uns picioarele lui Iisus şi le-a

şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut de mirosul mirului.

Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care era să-L vândă, a grăit: pentru ce nu s-a vândut mirul acesta pe trei sute de dinari şi banii să se fi dat la săraci? Dar el a zis aceasta, nu pentru că-i păsa de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga la el, dădea la o parte din cele puse într-însa.

Iisus a răspuns: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Şi din iudei, mulţime mare a aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Atunci, maimarii preoţilor s-au sfătuit ca şi pe Lazăr să-l omoare, fiindcă din pricina lui, mulţi dintre iudei plecau şi credeau în Iisus.

A doua zi, mulţime de popor, care venise la praznic, auzind cum că Iisus vine în Ierusalim, au luat stâlpări de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!

Iar Iisus, aflând un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: „Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei.

Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui, la început, dar, când s-a preamărit Iisus, atunci şi-au adus aminte şi şi-au dat seama că acestea erau scrise pentru El şi acestea I le-au făcut Lui. Iar mulţimea care fusese cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, mărturisea cum a fost. De aceea I-a ieşit poporului înainte, pentru că auzise că a săvârşit miniunea aceasta.

Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!

Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna martie 2012, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţile “Fire de iarbă” Petroşani, Rosa Multiflora şi Clubul Copiilor si Elevilor Petrila, ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 6/2012. La realizarea acestui număr redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000). Ne puteţi citi on-line, în format pdf pe adresa www.clubulcopiilorpetrila.ro Fotografiile aparţin lui Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.

D U MN EZEULE, E ZEULE, MILOS TIV F II CU MINE PĂ C Ă TOSU L

3

Evan gheliile rânduite a fi citite în cad rul sfintelor Liturghii din duminicile lunii aprilie

Iată câteva situaţii în care noi putem deveni superficiali şi mediocri, smintindu-ne de lucrarea şi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră.

Uneori suntem ispitiţi să sesizăm viaţa pământească doar sub aspectul ei de trecere şi de ducere înspre moarte. Alipiţi pătimaş de ziua ce se scurge, suntem confiscaţi de perspectiva că viaţa s-ar împuţina în noi pe măsura trecerii anilor. Dumnezeieştii Părinţi subliniază faptul că unicul păcat sub soare e acela de a nu cunoaşte harul Învierii, de a nu şti, după spusa Sfântului Apostol Pavel, că deşi vasul nostru de lut, cortul acesta pământesc se sfărâmă, totuşi în el purtăm comoara veşniciei, harul Învierii! Uităm că de la momentul botezului în faţa noastră şi la capătul vieţii pământeşti stă nu moartea, ci Învierea. Mormântul însuşi devine o tainică Biserică la umbra Crucii, o trecere a trupului spre nemurire! În grai de poezie, Magda Isanos sesiza că atâta vreme cât nu privim spre cer, că atâta vreme cât umbletele noastre nu sunt o călătorie a iubirii (cu ochii aţintiţi spre Iisus, cum îndeamna „Apostolul neamurilor”), perspectiva existenţei este redusă la sentimentul că suntem doar muritori: „E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,/ Poate chiar mâine, pomii de pe-alee, / Acolo unde-i vezi, or să mai stee/ Voioşi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, atâta soare/ O să mai fie-n lume după noi; Cortegii de-anotimpuri şi de ploi,/ Cu păr din care şiruie răcoare… / Şi iarba asta o să mai răsară,/ Iar luna tot aşa o să se plece, Mirată, peste apa care trece./ Noi singuri n-o să fim a doua oară. / Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate/ Găsi atâta vreme pentru ură, / Când viaţa e de-abia o picătură/ Între minutu-acesta care bate / Şi celălalt şi-mi pare neînţeles/ Şi trist că nu privim la cer mai des, / Că nu culegem flori şi nu zâmbim,/ Noi, care-aşa de repede murim.

(Magda Isanos, Cântare Munţilor, Bucureşti, 1985).

Să nu uităm, iubiţi credincioşi, că atunci când rostim Hristos a Înviat! afirmăm că nu moartea este sensul şi capătul vieţii pământeşti, ci, dimpotrivă, nemurirea, iar dureroasa despărţire a sufletului de trup este taina pe care o exprimă troparul Învierii „...Cu moartea pe moarte călcând

şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le”. În al doilea rând, noi ne putem dezamăgi de Dumnezeu atunci când suntem ispitiţi să-L căutăm nu pe Dumnezeul mângâierilor, ci mângâierile pe care Dumnezeu ni le poate dărui. Prin căderile noastre în păcat, credinţa noastră se împuţinează, iar înţelegerea minţii devine superficială şi astfel noi încercăm să-L subordonăm pe Dumnezeu, cerându-I să ne împlinească voile noastre pătimaşe. Bunăoară, mulţimea, care la praznicul Floriilor L-a întâmpinat cu „Osana!” pe Mântuitorul, s-a dezamăgit de El atunci când Domnul nu le-a împlinit dorinţa de a-L vedea ca pe un Mesia politic, eliberator nu de moarte, ci de nedreptăţile sociale şi istorice. Smintită fiind de o mediocră înţelegere a lui Hristos, mulţimea adunată la Florii va cere cu îndârjire în curtea lui Pilat: „Răstigneşte-L!”, „Răstigneşte-L!”. Şi noi putem fi vizaţi de această mediocră atitudine faţă Hristos Domnul, atunci când nu dorim să ne schimbăm după chipul lui Dumnezeu, ci să-L schimbăm pe 1

Dumnezeu după măsura intereselor noastre pătimaşe. Acesta este unul dintre mesajele esenţiale ale Zilei Învierii: nu Dumnezeu trebuie să facă ceea ce noi dorim, ci noi trebuie să învăţăm să facem ceea ce Dumnezeu doreşte. Doar aşa vom putea ieşi din măsurile înţelegerii noastre mediocre despre lucrarea lui Dumnezeu în lume. Să ne deprindem a ne lăsa până la abandon în mâinile lui Dumnezeu, pentru că doar aşa vom dobândi Învierea vieţii noastre! În neîntrecute stihuri de rugă, poetul creştin al românilor, Traian Dorz, scria în acest sens : „O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni, / Prin care-Ți cer doar pâine şi pază şi minuni! / Căci am făcut din Tine, adesea, robul meu: / Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu! / În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta, / Îţi cer şiŢi cer într-una, să faci Tu voia mea; / Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei, / Ci sămi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai... / Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc, / Am dreptul de a-Ţi cere să faci tot ce doresc./ O, iartă-mi felu'acesta nebun de-a mă ruga, / Şi-nvaţă-mă ca, altfel, să stau în faţa Ta. / Nu tot cerându-Ţi Ţie, să fii Tu robul meu, / Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu. / Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga / E să doresc ca-n toate, să fie voia Ta!” Aşadar, adevărata rugăciune este „Doamne, fie voia Ta!”. Când nu ne rugăm astfel, când nu suntem în stare să ne abandonăm în braţele Lui dumnezeieşti, obligăm iubirea covârşitoare a lui Dumnezeu să ne judece şi să ne poarte prin încercări, pentru a ne desprinde din amăgirile în care trăim. Atunci când Dumnezeu pare a ne dezamăgi aşteptările, să ne aducem aminte că El ştie care este adevăratul bine ce ni se cuvine1. În acest sens, Mântuitorul a dezamăgit cererea tâlharului de pe Cruce, care I-a cerut Domnului să Se coboare de pe lemnul răstignirii şi să Se izbăvească şi pe El şi pe ei. Tâlharul avea o gândire rezumată la viaţa (continuare in pagina 6)

Iată o sugestivă povestire în acest sens: Se spune că odată, în apele oceanului, s-a scufundat un vapor. A scăpat cu viaţă un singur călător, agăţat cu disperare de un butuc plutitor, care l-a purtat în voia valurilor până la un ţărm. Era noapte. Nu ştia unde se afla, nu ştia dacă se afla viaţă în acel loc, dacă nu cumva se aflau animale sălbatice care să atenteze la propria-i viaţă de abia salvată de furia valurilor. Oboseala l-a făcut să adoarmă pe ţărm, în nisip, până dimineaţa. A doua zi a constatat cu dezamăgire că se afla pe o insulă pustie, nelocuită de oameni, nebântuită nici măcar de fiare sălbatice periculoase. Era bucuros că i-a fost dăruită astfel, pentru a doua oară, viaţa, dar se întreba: „Oare viaţa mi-a fost cu adevărat dăruită sau doar prelungită?” Şi-a construit o colibă şi grija lui cea mare a fost să nu lase focul să se stingă nici ziua, nici noaptea. Aceasta, pentru ca fumul lui să constituie un perpetuu semnal de alarmă pentru eventualii marinari din vecinătate şi pentru a-şi mai putea face mâncare caldă. A locuit acolo ani în şir. Se ruga lui Dumnezeu să-l descopere vreo corabie care ar trece pe acolo, dar se părea că zona nu era navigabilă. Într-o noapte, după ce alergase zadarnic să prindă ceva vânat, obosit şi flămând, a adormit cu somn greu. S-a stârnit un vânt puternic şi focul lui mic i-a aprins coliba, transformând-o într-o vâlvătaie. A sărit ca ars, a încercat să stingă flăcările, dar coliba a ars complet, înspăimântând animalele pădurii. Spera să-şi mai oprească atâta foc cât să mai aibă pentru mâncare. Dar, spre nenorocirea lui, vântul fu urmat de furtună, carei stinse şi ultimul cărbune aprins, lăsându-l în întuneric şi disperare. Nu ştia ce i se va întâmpla. Nu mai avea nimic. Totul era pierdut. Rugăciunile nu-i fuseseră ascultate. După ce stătu ploaia, adormi pe un pat de vreascuri, cu ochii în lacrimi. Dimineaţa se petrecu însă un fapt cu totul neaşteptat. Îl treziră din somn voci de oameni care strigau: „Este cineva pe aici?” Se ridică şi strigă cât îl ţinea vocea: „Da! Da! Aici! Aici!” Se întâlniră. Erau nişte marinari. „Am văzut focul pe care l-ai aprins astă noapte. Ne-am dat seama că este un apel. Eşti desigur un naufragiat. Ştiam că insula este nelocuită”. Omul izbucni în lacrimi. El crezuse că focul fusese ultima nenorocire pe care i-o trimisese Dumnezeu şi iată că Dumnezeu îl aprinsese ca să poată fi văzut şi salvat!

4

TREI COPII DIN PAROHIE, TREI POVEŞTI SENTIMENTALE

Joia patimilor / 12 aprilie (Denia celor 12 Evanghelii)

Slujba Prohodului din Vinerea Mare

Joi seara, în ziua de 13 Nissan, după calendarul evreesc, doi ucenici, Petru şi Ioan, sunt trimişi de Domnul la Ierusalim ca să pregătească o cină, pe care dorea să o mănânce cu ei înainte de Paştele evreilor (Luca 22, 8-14). În timpul acestei cine a spălat picioarele ucenicilor Săi, ca gest de supremă smerenie (Ioan 13, 4-17).

La această ultimă masă sau cină nu s-au mâncat azime sau mielul pascal, aşa cum făceau evreii în amintirea eliberării lor din robia egipteană, ci s-a mâncat pâine dospită.

Acum, în cadrul acestei Cine solemne, de despărţire, Mântuitorul instituie Taina Sfintei Împărtăşanii.sau Euharistii, sau Cuminecături, cum i se mai spune mai ales în Ardeal. În Evanghelia lui Matei se relatează următoarele: „Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi lea dat ucenicilor zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat zicând: Beţi dintru aceasta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, pentru care mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei, 26, 26-28: cf. şi Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20) Sfântul Evanghelist Luca redă şi cuvintele rostite tot atunci: „Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea” (Luca 22, 19) În cadrul aceleiaşi cine, Mântuitorul descoperă ucenicilor că unul dintre ei Îl va vinde. Iuda va părăsi Cina înainte de terminarea ei. Mântuitorul le vorbeşte apoi ucenicilor despre Iubire, ca principiu suprem al legii celei noi. „Poruncă vă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul, aşa cum v-am iubit Eu pe voi aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 13, 3435) Apoi le cere ucenicilor să fie uniţi cu El: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru mine şi Eu întru el, acela va aduce roadă multă, căci fără mine nu puteţi face nimic” (Ioan, 15, 5) Cuvântarea sa se încheie cu aşa numita „Rugăciune arhierească”.

Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli se îndreaptă apoi spre Muntele Măslinilor unde se găsea şi Grădina Ghetsimani.

Acolo se rogă Tatălui să îndepărteze de la El acel pahar al suferinţei. Călăuziţi de Iuda trădătorul, ostaşii romani Îl prind şi Îl leagă pe Iisus, pe care îl recunosc după sărutul dat chiar de cenicul său. Apostolii au fugit de frică iar El rămâne singur cu prigonitorii Săi. În aceeaşi noapte începe procesul Mântuitorului care va continua şi în dimineaţa zilei de vineri.

O hotărâre pe care părintele paroh, enoriaşii, precum şi cei năpăstuiţi de soartă o aşteptau de mult.

Aşteptarea l-a fost răsplătită pe deplin...

Slujbele şi ceremoniile liturgice din Sfânta şi Marea Vineri reproduc patimile, moartea şi îngroparea Mântuitorului, într-un chip impresionant şi cu o puternica înrâurire asupra sufletelor credincioşilor. În această Vineri au loc două din slujbele cele mai impresionante care dau zilei respective greutatea ei. Este vorba de slujbele vecerniei Sâmbetei celei Mari.

După rânduielile liturgice stabilite foarte de timpuriu, ziua de vineri este una din puţinele zile aliturgice din timpul unui an bisericesc. În această zi, în biserică nu se săvârşeşte nici un fel de liturghie pentru că atunci are loc şi se retrăieşte de către credincioşi jertfa Mântuitorului pe cruce. Ca şi întreaga săptămână, este o zi de adâncă tristete pentru moartea Domnului. La ora îndatinată de regulile de cult, se oficiază ceasurile liturgice împărăteşti, urmată de vecernia numită a Sâmbetei celei mari, în care, la cântarea slavei de la Stihoavna: "Pre Tine Cel ce te îmbraci cu lumină ca şi cu o haină", se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii şi se aşează pe o masă, în faţa Sfintei Cruci, adusă aici solemn. În centrul acestei slujbe stă Prohodul, adică acea serie lungă de cântări bisericesti sau imne, scurte ca întindere, compuse în limba originală în formă de versuri împărţite în trei stări sau grupe, inegale ca număr de strofe.

"Cântarea Prohodului", aşa de cunoscută tuturor credincioşilor, reprezintă încheierea unei adevărate drame care începe cu prinderea Mantuitorului şi se sfârşeşte cu punerea lui în mormânt. La această dramă şi îndeosebi, la încheierea ei, credincioşii nu sunt spectatori, ci iau parte cu trup şi suflet. Tânăr şi bătrân, într-un fel oarecare este părtaş la desfăşurarea acestei drame. Legătura creştinului este aşa de intimă cu Mântuitorul, încât îl petrece cu cântări şi laude, ca pe fiinţa cea mai scumpă.

Aceste cântări şi laude alcătuiesc "Prohodul", care înseamnă slujba de înmormantare şi care cuprinde în sine bogăţie şi duioşie în cântare. Dintre toate cântările liturgice ale Bisericii noastre, Prohodul este cea mai cunoscută, mai populară şi mai iubită de către credincioşi, care iau parte la ea cu toată angajarea lăuntrică, formând un singur trup şi suflet cu toţi cei care sunt în biserică.

Adunaţi în toate bisericile, pentru a cânta slujba de înmormântare a lui Hristos, "creştinii alcătuiesc un singur cortegiu mistic de îngropare şi sentimentele lor de durere pentru Patimile Stăpânului, de dragoste şi venerare se revarsă prin laudele prohodului, precum stropii nenumaraţi ai apelor se împreună într-o singură albie, formând un fluviu." Această desăvârşită popularizare a Prohodului se datoreşte, pe lângă alte motive, mai ales faptului că aceasta este singura cântare ritmată dintre toate cântările noastre bisericesti.

Slujba este impresionantă atât prin cântarea Prohodului, cât şi prin înconjurarea bisericii, în dangăt de clopot şi toacă, în liniştea serii şi în parfumul primelor flori de primăvară. Niciodata parcă sufletul creştinului nu se simte mai apropiat şi mai solidar cu patimile Mântuitorului. De aceea rămâne slujba cea mai frecventată şi mai gustată de către credincioşii ortodocsi care iau parte la ea încă de atunci de când limba romaâa a fost introdusă în întrebuinţarea serviciului divin.

HOTÃRÂREA NR. 98/2012 privind darea în folosinþã gratuitã cãtre Parohia Ortodoxã Românã ,,Sfântul Prooroc Ilie” a imobilului fostei ªcoli generale nr. 3 Dãrãneºti ºi a terenului în suprafaþã totalã de 1350 mp. din care 510 mp. suprafaþã construitã, notat în CF 60824 Petroºani, nr. cadastral 60824-C1, pe o perioadã de 10 ani Având în vedere nota de fundamentare întocmitã de Primarul municipiului Petroºani, dl.Florin Tiberiu Iacob - Ridzi, prin care se propune darea în folosinþa gratuitã cãtre Parohia Ortodoxã Românã ,,Sfântul Prooroc Ilie” a imobilului fostei ªcoli generale nr.3 Dãrãneºti ºi a terenului în suprafaþã totalã de 1350 mp. din care 510 mp. suprafaþã construitã, notat în CF 60824 Petroºani, nr. cadastral 60824-C1, pe o perioadã de 10 ani; Vãzând rapoartele Serviciului Public de Administrare a Domeniului Public ºi Privat, Biroului cadastru, registru agricol, Biroului juridic, legislaþie, din cadrul aparatului de specialitate al Primarului municipiului Petroºani, precum ºi avizele comisiilor de specialitate ale Consiliului Local al

Municipiului Petroºani; În temeiul prevederilor art. 36, alin. (2), lit.”c”, alin.9, art. 45, alin. (3) ºi art. 124 din Legea nr. 215/2001 privind administraþia publică localã, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare,

HOTÃRêTE: Art.1. Aprobã darea în folosinþã gratuitã cãtre Parohia Ortodoxã Românã ,,Sfântul Prooroc Ilie” a imobilului fostei ªcoli generale nr.3 Dãrãneºti ºi a terenului în suprafaþã totalã de 1350 mp., din care 510 mp. suprafaþã construitã, notat în CF 60824 Petroºani, nr. cadastral 60824-C1, pe o perioadã de 10 ani.

Imobilul este înscris în inventarul domeniului public la poziþia 496.

Art.2. Împuterniceºte directorul Serviciului Public de Administrare a Domeniului Public ºi Privat, dl. Dragomir Lucian, sã semneze contractul de comodat.

Art. 3. La data adoptãrii prezentei se revocã prevederile H.C.L. nr.306/2010.

Art. 4.Prezenta hotãrâre se va comunica Primarului municipiului Petroºani, Serviciului Public de Administrare a Domeniului Public ºi Privat, Parohiei Ortodoxe Românã ,,Sfântul Prooroc Ilie” ºi se va transmite Instituþiei Prefectului – judeþul Hunedoara.

PAS TORALA

5

imediată. El voia o minune de care să profite, neintuind că avea negândita şansă de a sta alături de Dumnezeu pe Cruce, pentru a se coborî prin ea (nu de pe ea) într-o viaţă ce nu mai putea fi pusă sub semnul întrebării legate de tragedia morţii. Mântuitorul a preferat să-i dezamăgească aşteptările, pentru a nu ne amăgi pe noi pe toţi. Prin Crucea Învierii Sale, El ne-a dat puterea de a coborî şi noi, prin crucile pe care suntem ţintuiţi, într-un fel sau altul, într-o viaţă înviată din orice suferinţă şi din orice iad.

Iubiţi fraţi şi surori, De Dumnezeu se mai smintesc şi cei cu viaţa stricată şi pervertită până la măsurile diavoleşti. Aceştia Îi cer lui Dumnezeu să Se facă slujitor al patimilor lor. Se spune că, odată, au mers la un împărat cel mai mare zgârcit şi cel mai mare invidios de pe pământ. Zgârcitul şi invidiosul în faţa împăratului! Iar împăratul le-a făcut următoarea propunere: „Unul dintre voi să-mi ceară orice va voi, dar să ştie că imediat celuilalt, care n-a cerut, îi voi da dublu!” Cei doi s-au frământat mult. Zgârcitul nu putea suporta gândul că celălalt va primi dublu faţă de el. Invidiosul, la rândul lui, se zbuciuma în sinea lui zicând:„Cum voi putea suporta să ştiu că el va avea dublu faţă de mine?”.

Aşa că nu se puteau nicicum hotărî. Până la urmă, invidiosului i-a venit o idee ce i s-a părut salvatoare: „Slăvite împărate! M-am hotărât eu să cer ceva!”. „Prietenul tău va primi dublu faţă de tine” îl avertiză împăratul. „Da, Doamne! Îţi cer ca mie să-mi scoţi un ochi, iar lui să îi scoţi pe amândoi”.

Sfântul Grigorie de Nyssa sublinia în acest sens : „Cel ce se foloseşte de rugăciune ca un lipsit de minte nu se ridică la înălţimea Celui ce Se dăruieşte pe Sine, ci doreşte ca Acela să Se coboare la treapta joasă şi pământească a poftei sale. Şi, din acest motiv, Îi înfăţişează Celui Ce vede în inimi pornirile sale pătimaşe, nu ca să i se tămăduiască mişcările necuvenite ale minţii, ci ca să se facă şi mai rele, ducând la împlinire pornirea cea rea prin primirea ajutorului lui Dumnezeu. Fiindcă acela este necăjit, iar inima mea e răuvoitoare, Loveşte-l, îi spune el lui Dumnezeu.

Numai că nu strigă: Însuşeşte-şi patima mea sau

să treacă răutatea mea la Tine! Îl roagă să Se facă părtaş al furiei sale”. Toţi aceştia nu înalţă lui Dumnezeu rugăciuni ca să scape de boala ce-i stăpâneşte, ci ca boala lor să se desăvârşească în fapte. Iar când Dumnezeu nu le ascultă cererea, se smintesc şi se dezamăgesc, neştiind că nu Dumnezeu este pricina nefericirii lor, ci viaţa lor pătimaşă!

Dreptmăritori creştini, Unul dintre sfinţii iubitori de Dumnezeu exclama privind înspre taina Învierii : „O, Hristoase, care iubeşti pe cei ce Te răstignesc şi îi răstigneşti pe cei ce Te iubesc!”. Iată un aparent paradox, dar de fapt o profundă lucrare a proniei dumnezeieşti! Hristos Se răstigneşte dintr-o sfâşietoare iubire pentru cei care-L pironesc pe lemnul Crucii. Pe Golgota este omorâtă moartea răstignitorilor! Mielul Jertfit ridică păcatele celor care-L jertfesc! „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât

pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16). Atâta vreme cât rămânem în păcate, Hristos va rămâne pe Cruce. Iubirea lui Dumnezeu nu poate coborî de pe Altarul Crucii, pentru ca nu cumva vreunul din păcatele noastre să rămână nepironit şi nespulberat de biruitoarea Înviere!

Acesta este încă unul dintre mesajele fundamentale ale Zilei Pascale: „trecerea de la moarte la Viaţă”.

O, Hristoase, care răstigneşti pe cei ce Te iubesc! Covârşitoare taină: Dumnezeu, pe cei care-i găseşte vrednici îi pune alături de El pe Cruce, spre izbăvirea multora! Dumnezeu îşi asociază pe omul sfânt şi-l face lucrător al Învierii răstignitorilor. Înţelegem, astfel, de ce Dumnezeu i-a răstignit pe atâţia în temniţele şi în gulagurile istoriei: pentru că i-a trimis în căutarea şi spre Învierea oii celei pierdute prin hăţişurile atâtor ideologii totalitariste.

Iată, aşadar, încă unul dintre darurile fundamentale ale Zilei Învierii: cel ce cunoaşte harul Învierii nu va vedea moartea în veac. Un mare mistic spunea: „Iisus este o rană de care nu te mai vindeci!” Cine cunoaşte harul Învierii, cine se face una cu dragostea Crucii lui Hristos nu mai poate să trăiască indiferent şi detaşat faţă de tragedia lumii, ce s-a smintit din Dumnezeu.

Vă chem pe toţi, iubiţi credincioşi, să fiţi adevăraţi fii ai Învierii. Răniţi de harul Învierii, să ne ostenim a cuprinde în rugăciunile noastre căderile celor ce în mediocra nepricepere îşi trăiesc viaţa pământească, deprinzându-se cu o existenţă înspre moarte. Să ne rugăm Domnului Înviat să ne pironească pe Crucea dăruirii până la jertfă pentru viaţa şi Învierea lumii!

Hristos a înviat! †GURIE, Episcopul Devei şi al Hunedoarei

6

LUMINA CATEDRALEI

Dar din dar se face Raiul!

Odată ce Primăria municipiului Petrişani a atribuit gratuit imobilul şi terenul aferent fostei Şcoli Generale Nr. 3 din Dărăneşti bisericii noastre, misiunea socială va putea începe în mod hotărât.

Părintele paroh Gabriel Bulf intenţionează ca în localul fostei şcoli să amenajeze un loc destinat celor vîrstnici şi neajutoraţi precum şi o cantină unde să poată oferi o masă caldă celor mai năpăstuiţi decât noi. De altfel, de Paşti, biserica va oferi ajutoare alimentare oamenilor nevoiaşi prin grija şi cu ajutorul d-lui. Tiberiu Iacob Ridzi, primarul municipiului Petroşani şi a conducerii INSEMEX Petroşani, prin directorul, dr. ing. Constantin Lupu - care a oferit bisericii 20 de scaune, şi împreună au contribuit la darurile care vor fi oferite enoriaşilor.

Sala teatrului a fost neîncăpătoare la...

CONCERTUL PREPASCAL DE LA PETROŞANI Vineri, 6 aprilie 2012, la ora 18 a avut loc la Teatrul Dramatic Ion D. Sîrbu din Petroşani, concertul prepascal intitulat “Pus-au pe capul meu cunună de spini”.

Concertul a fost susţinut de corul Episcopiei Caransebeşului (dirijor: prof. univ. dr. Dumitru Jompan) şi grupul psaltic Katharsis, solist Alin Buliga.

Manifestarea a fost organizată de Episcopia Devei şi Hunedoarei, împreună cu Primăria municipiului Petroşani, în parteneriat cu Episcopia Caransebeşului.

La spectacol au participat episcopul nostru, PS Gurie şi episcopul Caransebeşului, PS Lucian.

LUMINA CATEDRALEI

Fie ca Sãrbãtoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos ºi Sfintele Paºte sã vã gãseascã în liniºte ºi pace, sã vã aducã belºug în case, luminã ºi cãldurã în suflete. În aceste zile de sãrbãtoare creºtinã, sã fim mai buni, mai înþelegãtori, mai solidari ºi mai toleranþi! În numele Consiliului Local, al Primãriei municipiului Petroºani ºi al meu personal, vã doresc sãrbãtori fericite ºi îmbelºugate, alãturi de cei dragi!

Tiberiu IACOB-RIDZI,

Primarul municipiului Petroºani

Bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos şi Sfintele Paşte ne oferă plăcutul prilej de a vă adresa cele mai frumoase gânduri, urări de sănătate şi fericire alături de cei dragi, împreună cu creştineasca urare:

HRISTOS A ÎNVIAT! Costel Avram, Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara

De Paşti, Biserica de lemn din complexul catedralei noastre vă va întâmpina în straie noi, cu toată pictura interioară dusă la bun sfârşit de devotatul şi hărăzitul pictor Curtean P. Petru şi fiii săi

7

Sã fiþi fericiþi, alãturi de cei dragi ºi sã vã bucuraþi, pe deplin, de aceastã mare Sãrbãtoare Creºtinã.

HRISTOS A ÎNVIAT! Monica IACOB-RIDZI deputat

După Paşti, Costel Avram - preşedintele Asociaţiei Rosa Multiflora, vă invită să vă tămăduiţi şi...

LA IZVORUL LITERATURII La manifestare este invitat şi episcopul nostru PS Gurie

8

LUMINA CATEDRALEI

În Săptămâna Luminată / Vineri, 20 aprilie

D e s pr e Iz vo ru l Tămăduirii Bucură-te, ceea ce eşti stavilă împotriva neputinţei; bucură-te, ceea ce stingi văpaia bolii! Bucură-te, apă izbăvitoare!

Vineri, în săptămâna luminată, se prăznuieşte sfinţirea bisericii Preasfintei Stăpânei noastre şi Maicii lui Dumnezeu, a Izvorului celui de viaţă purtător. Şi se mai face şi pomenirea minunilor celor mai presus de fire, care s-au săvârşit de către Maica lui Dumnezeu, în acest sfânt lăcaş.

Biserica aceasta şi-a luat începutul de la împăratul Leon cel Mare, care se mai numea şi Machelie. Fiind acesta un om bun şi prea blând, mai înainte de a se sui pe tronul împărăţiei, pe când se număra încă între oamenii obişnuiţi, umblând prin locurile acelea, a dat peste un orb rătăcit şi l-a luat de mână ca să-l călăuzească. Şi ajungând aproape de locul unde s-a ridicat mai târziu biserica, orbul a fost cuprins de o sete arzătoare şi l-a rugat pe Leon să-i dea apă care săi astâmpere setea. Iar Leon, pătrunzând în desişul din apropiere, căuta apă; căci pe atunci locul acela era acoperit cu tot felul de arbori şi desişisuri de verdeaţă creşteau pe el. Şi, negăsind acolo apă, s-a întors întristat. Dar, pe când se întorcea, i-a sunat în urechi glas de sus, care i-a zis: „Nu e nevoie să te osteneşti, Leone, căci apa este aproape!” Dar, întorcându-se din nou, Leon căuta. Şi ostenindu-se iarăşi mult, din nou a auzit glasul acela, care i-a zis:” Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta şi luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii ce întunecaţi; şi vei cunoaşte de îndată cine sunt eu, care sălăşluiesc aici de multă vreme”. A făcut deci Leon precum îi spusese glasul şi îndată orbul a început să vadă. Şi ajungând Leon împărat, potrivit proorocirei Maicii Domnului, a zidit lângă acel izvor, cu multă cheltuială, biserica ce se vede şi

astăzi.

Minuni nenumărate s-au făcut în acea biserică. După oarecare trecere de vreme, şi Justinian, mare împărat al romanilor, care suferea de o boală

grea, a dobândit aici vindecare: mulţumind pentru aceasta Maicii Cuvântului, a ridicat o biserică şi mai mare care, însă, crăpându-se la diferite cutremure, a fost zidită în cele din urmă de către împăratul Vasile Macedoneanul şi de fiul său, Leon Înţeleptul. Pe vremea lor, izvorul de aici a şi săvârşit numeroase minuni: a vindecat multe boli

şi a tămăduit nenumărate feluri de răni, molime şi alte suferinţe. A înviat izvorul acesta şi un mort; acesta era din Tesalia şi, plecând el cu corabia către izvor, s-a săvârşit pe cale. Când era să moară şi-şi dădea duhul, a rugat pe corăbieri să-l ducă de acolo la Biserica Izvorului şi să-l îngroape, după ce vor turna peste dânsul trei ciuturi de apă. Ei au făcut aşa iar mortul, fiind stropit cu apă, a înviat.

După multă trecere de vreme, când sta să cadă acea mare biserică, arătându-se Născătoarea de Dumnezeu, a sprijinit-o până ce mulţimea strânsă din împrejurimi s-a scurs afară.

Apa aceea, când a fost băută, a alungat mulţi demoni şi a slobozit pe cei legaţi din temniţe. Pe împăratul Leon Înţeleptul l-a vindecat de piatră la rinichi şi a potolit frigurile foarte cumplite ale soţiei lui, Teofana. Şi pe fratele lui, Ştefan Patriarhul, l-a izbăvit de oftică şi pe patriarhul Ioan al Ierusalimului l-a vindecat de surzenie.

Pe marele dregător Tarasie l-a vindecat de nişte friguri prea cumplite, ca şi pe maica lui, Maghistrisa, iar pe fiul său, Stelian, l-a tămăduit de o boală de rinichi.

Ce limbă ar putea istorisi câte minuni a făcut apa aceasta şi câte continuă să facă până azi? Mai multe decât picăturile de ploaie şi decât mulţimea stelelor şi a frunzelor sunt minunile care se săvârşesc acolo şi în zilele noastre. Căci a vindecat, mai presus de fire, ulcerul şi cangrena, perforaţiile şi abcesele aducătoare de moarte, cărbunele (buba neagră) şi lepra şi pelagra. A mai vindecat apoi şi alte boli de femei şi boli ale sufletului, lăcrimarea ochilor şi albeaţa şi scăderea vederii. Şi alte foarte multe, pe care este cu neputinţă să le numărăm în cuvântul acesta, pe care le-a săvârşit şi le săvârşeşte fără încetare apa izvorului aceluia.

Programul slujbelor de Paşti la Biserica din complexul Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

P E CRUCE, S OMNUL MORŢII

9

23 Aprilie /Pomenirea sfântului şi măritului Marele mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.

Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.

Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea.

Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe

Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să în-

vieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şiau cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Pe cruce Vasile Voiculescu Iisus murea pe cruce. Sub arşiţa grozavă Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii Părea că varsă lavă. Şi chiar în clipa morţii huliră cărturarii Cu fierea oţelită îl adăpau străjerii...

Râdea cu hohot gloata cu spasmele durerii Şi-l ocărau tâlharii.

Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria Şi-adânc zbucnea blestemul din inima-i de mamă Alături Magdalena, în lunga ei maramă, Ţipa văzând urgia.

Departe ucenicii priveau fără putere...

N-aveau decât să fugă în lumea cea pribeagă Cu el se năruise nadejdea lor întreagă Şi fără mângâiere.

Târziu, porni mulţimea în pâlcuri spre cetate Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite Trecură fariseii cu feţele smerite Şi bărbile-argintate.

Măslini fără de frunze dormeau mocnind pe coaste În vale, ca-ntr-o pâclă, dormea Ierusalimul, Pe cruce somnul morţii dormea de-acum sublimul Iisus, vegheat de oaste.

10

AJU T A Ţ I - O

P E

A N D R E E A

PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ

Iisus în celulă Radu Gyr Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.

O, ce trist si ce'nalt părea Crist!

Luna venea după El, în celulă şi-L, făcea mai înalt şi mai trist.

Mâinile Lui, păreau crini pe morminte, ochii adânci ca nişte păduri.

Luna-L bătea cu argint pe veştminte argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sărit de sub pătura sură: - De unde vii Doamne, din ce veac?

Iisus a dus lin un deget la gură şi mi-a făcut semn ca să tac.

S'a aşezat lângă mine pe rogojină: - Pune-Mi pe răni mâna ta!

Pe glezne-avea urme de cuie şi rugină parcă purtase lanţuri cândva.

Oftând şi-a întins truditele oase pe rogojina mea cu libarci.

Luna lumina dar zăbrelele groase, lungeau pe zăpada Lui, vărgi.

Părea celula munte, părea căpăţână şi mişunau păduchi şi guzgani.

Am simţit cum îmi cade capul pe mână şi-am adormit o mie de ani...

Când m'am deşteptat din afunda genună, miroseau paiele a trandafiri.

Eram în celulă şi era luna, numai Isus nu era nicăiri...

Am întins braţele, nimeni, tăcere.

Am întrebat zidul: niciun răspuns!

Doar razele reci, ascuţite'n unghere, cu suliţa lor m'au străpuns...

- Unde eşti Doamne? Am urlat la zăbrele.

Din luna venea fum de caţui...

M'am pipăit... şi pe mâinile mele, am găsit urmele cuielor Lui. Închisoarea Aiud

Ziua I (joi, 26 aprilie 2012) 13:30 – întâlnire Otopeni; 16:25 – decolare de pe Aeroportul Otopeni cu o aeronavă cursă regulată; 19:00 – aterizare pe Aeroportul Ben Gurion – Tel-Aviv; Îmbarcare în autocar în vederea transferului către hotel; Cazare la hotel 4**** în Nazaret – hotel 4**** Ziua II (vineri, 27 aprilie 2012) Mic dejun. Nazaret (Biserica „Bunei Vestiri”, unde Arhanghelul Gavriil i-a adus Sfintei Fecioare Maria vestea că va naşte pe Mesia; Biserica Ortodoxă „Izvorul Maicii Domnului”) – Cana Galileii (Biserica din locul primei minuni săvârşite de Iisus la nunta lui Simon, transformarea apei în vin). Muntele Tabor (Biserica Schimbării la faţă, unde Domnul le-a arătat ucenicilor firea Sa dumnezeiască) – Tabgha (săturarea celor cinci mii de oameni cu doi peşti şi cinci pâini) – Sfântul Petru (Pescuirea Minunată, reprimirea Sfântului Petru în treapta apostoliei după lepădarea de pe Muntele Sion).

Cină şi cazare la hotel 4**** în Nazaret.

Ziua III (sambata, 28 aprilie 2012) Mic dejun. Nazaret – Ierihon (cea mai veche cetate din lume, unde se vizitează: Aşezământul românesc şi Biserica „Dudul lui Zaheu”) – Mănăstirea Hozeva (moaştele Sfântului Ioan Iacob Românul) - slujba de binecuvântare a pelerinilor, la Iordan, râul în care a fost botezat Domnul) Qumran (locul descoperirii renumitelor manuscrise – vedere generală) – Marea Moartă. Cină şi cazare la hotel 3*** superior sau 4**** în Ierusalim.

Opţional, ora 23: 00 deplasare spre Sfântul Mormânt, unde vom participa la Sfânta Liturghie. Cu această ocazie, cei ce doresc şi sunt pregătiţi se pot şi împărtăşi.

La ora 03:00 dimineaţa, se revine la hotel pentru o scurtă odihnă. (Cost: aprox. 5$) Ziua IV (duminica, 29 aprilie 2012) Mic dejun. Ierusalim – Betleem (Biserica Naşterii Domnului Iisus Hristos cu Sfânta Peşteră; .

Deplasare spre Mănăstirile Sfântul Teodosie şi Sfântul Sava, importante aşezări monastice cu viată ortodoxă

aflate în Ţara Sfântă. Cină şi cazare la hotel 4**** în Ierusalim.

Ziua V (luni, 30 aprilie 2012) Mic dejun. Deplasare spre Ein Karem (Biserica Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul; Biserica ,,Vizitării”, pe locul unde Maica Domnului s-a întâlnit cu Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul) – Ierusalim – Muntele Sion (Biserica Adormirii Sfintei Fecioare Maria) – Foişorul (unde s-a petrecut „Cina cea de taină” şi unde Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli) – Mormântul Proorocului David – Zidul Plângerii (relicvă din Templul cel Sfânt) – Cină şi cazare la hotel 4**** în Ierusalim.

Ziua VI (marti, 01 mai 2012).

Mic dejun. Ierusalim – Muntele Măslinilor (Biserica Înălţării Domnului la cer – Eleon; Biserica „Tatăl nostru”, unde Iisus i-a învăţat pe ucenici cum să se roage) – Grădina Gheţimani (locul mult iubit de Domnul, acolo unde obişnuia să se roage şi unde a fost prins) – Biserica Sfântului Mormânt al Maicii Domnului – Valea Chedronului – locul Judecăţii de Apoi – Poarta de Aur – Drumul Crucii cu cele 14 opriri - Biserica Sfintei Învieri (Golgota; Piatra Ungerii; Sfântul Mormânt şi locul unde s-a aflat Sfânta Cruce) – Aşezământul Românesc de la Ierusalim. – Tel Aviv.

• 20:00 – se ajunge la Aeroportul Ben-Gurion în vederea îmbarcării; • 00:45 – decolare; • 03:30 – aterizare la Aeroportul Otopeni din Bucureşti.

Precizare: Orele anunţate sunt orele ţărilor respective. Orele de plecare şi sosire vor fi reconfirmate, în funcţie de programul zborurilor la data acţiunii.

Tariful pelerinajului: 595 Euro + 450 lei In cazul neconstituirii unui grup de 40 persoane, tariful pelerinajului se modifica astfel: 625 euro + 450 lei pt. grup minim 35 persoane sau 655 euro + 450 lei pt. grup minim 30 persoane) Preţul este pentru pat în cameră dublă cu regim H.B. Pentru single este un supliment de 200 euro/ persoană.

Nu uitaţi de 2% pentru Catedrală

DUMINICILE DUPĂ PAŞTI

11

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii ap rilie Duminica a doua după Paşti – Duminica Sfântului Apostol Toma Iată ce ne spune Sfânta Evanghelie: În ziua cea dintâi a săptămânii, seara, fiind uşile încuiate, unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi a zis lor: Pace vouă! Şi acestea zicând, a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Şi s-au bucurat ucenicii, văzând că este Domnul.

Deci a zis lor Iisus iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.

Zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Însă Toma, unul din cei doisprezece, numit geamănul, nu era cu ei, când a venit Iisus.

Spusu-i-au lui deci ceilalţi ucenici: am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul piroanelor; dacă nu voi pune degetul meu în semnul piroanelor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!

După opt zile, ucenicii Lui erau înlăuntru în casă şi şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, fiind uşile încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: Pace vouă!

A zis apoi lui Toma: Adu-ţi degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele; şi adu-ţi mâna ta şi o pune în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios! Şi a răspuns Toma şi a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Pentru că M-ai văzut, Toma, ai crezut; fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!

Multe încă alte minuni a făcut Iisus în faţa ucenicilor Săi, care nu s-au scris în cartea aceasta.

Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnzeu, şi crezând, viaţă să aveţi în numele Lui.

Duminica a treia după Paşti – duminica mironosiţelor Îngroparea trupului şi învierea cea din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos au fost mai dinainte povestite de prooroci. Minunea lui Iona în pântecele chitului a însemnat mormântul în care s-a îngropat trupul cel de viaţă purtător al Domnului.

Afundarea chitului cu Iona, în adâncurile mării, a însemnat pogorârea în iad a Mântuitorului nostru.

Ieşirea lui Iona după trei zile din pântecele chitului a arătat că după trei zile Cel Unul Născut Fiului lui Dumnezeu va învia din morţi. Semnalul acesta cu Iona, Fiul lui Dumnzeu l-a tâlcuit, zicând: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului, trei zile şi trei nopţi.” În vremea aceea a venit Iosif din Arimateea, sfetnic cu mare vază, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus.

Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit aşa curând şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul mort; atunci Iosif, cumpărând giulgiu de in şi pogorând pe Iisus de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt, care era săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.

Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosie, priveau unde L-au pus.

După ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob, şi Salomeea au cumpărat miresme ca să meargă să ungă trupul lui Iisus.

Dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, au venit la mormânt, pe când răsărea soarele.

Şi ziceau una către alta: cine ne va răsturna nouă piatra de pe uşa mormântului?

Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată, deşi era foarte mare.

Intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veştmânt alb, şi s-au spăimântat.

El însă le-a zis lor: nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazariteanu cel răstignit? A înviat, nu stă aici; iată locul unde L-au pus pe El. Mergeţi de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge mai-nainte de voi în Galileea; acolo îl veţi vedea pe El, precum a zis vouă.

Ele ieşind din mormânt, au plecat de acolo, că le cuprinsese cutremur şi spaimă, şi nimănui n-au spus nimic că se temeau.

12

ANTOLOGIE PASCALĂ

Hristos a înviat!

APE L U MAN I TAR

Vasile Militaru Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă! Îţi simţi de lacrimi calde ochii uzi Şi-n suflet parcă serafimii-ţi cântă De câte ori creştine o auzi.

Hristos a Înviat în firul ierbii, A înviat Hristos în Adevăr; În poieniţa-n care zburdă cerbii, În florile de piersec şi de măr. În stupii de albină fără greş, În vântul care suflă mângâios În ramura-nflorită de cireş Dar vai, în suflet ţi-nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta creştine Cât bine ai făcut sub cer umblând, Te simţi măcar acum pornit spre bine Măcar acum te simţi mai bun, mai blând?

Simţi tu topită-n suflet vecea ură?

Mai vrei pieirea celui plin de Har? Ti-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ţi gură?

Iubirea pentru semeni o simţi jar?

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte În aur măcar azi te-au îmbrăcat Cu serafimii-n suflet imn fierbinte Ai drept să cânţi: Hristos a Înviat!

Învierea Mihai Eminescu Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morţii rece spirit se strecura-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechii evanghelii.

C-un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada, Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă, Ca moartea e în luptă cu vecinica viaţă, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada.

O muzică adâncă şi plină de blândeţe Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi: "Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ, Inveninând pre însuşi izvorul de vieţe, Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg, S-acest nimic îţi cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg".

Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială Şi negrul întuneric se sperie de şoapte...

Douăsprezece păsuri răsună... miez de noapte...

Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...

Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător, Iar inimile toate s-unesc în armonie: "Cântări şi laude-nălţăm Noi, Ţie unuia, Primindu-l cu psalme şi ramuri, Plecaţi-vă neamuri, Cântând Aleluia!

Christos au înviat din morţi, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte călcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!"

Mă numesc Puiu – Drăghicescu Andreea, am 23 de ani, locuiesc în Petroşani, sunt studentă în anul III la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara. În august 2010 am fost diagnosticată cu o formă de cancer limfatic: limfom Hodgkin cu scleroză nodulară stadiul III A. S-a intervenit chirurgical în vederea stabilirii diagnosticului, practicându-se minitoracotomie spaţiul IV intercostal, evacuarea pleureziei, biopsiei şi evacuarea lichidului pericardic.

Tratamentul iniţial a fost de chimioterapie. L-am efectuat la clinica de Hematologie a Spitalului Municipal din Timişoara.

PET/CT-ul efectuat în Oradea, în data de 13. 12.

2010, la 3 luni de la terminarea tratamentului de chimioterapie a arătat că nu s-a obţinut decât o remisie dimensională a tumorii din mediastin.

A urmat tratamentul de radioterapie constând din 34 de şedinţe fiind efectuat la clinica Strahlentzentrum din Hamburg, în perioada 18.04 – 12. 05. 2011.

PET/CT-ul efectuat în 29.02. 2012 în Hamburg a indicat că mai există o tumoră activă de circa 1 cm poziţionată în mediastin.

Recomandarea medicilor din Germania a fost pentru intervenţie chirurgicală la Spitalul Asklepios din Hamburg, în vederea extirpării tumorii. Intervenţia este programată în luna iulie 2012.

Costurile intervenţiei chirurgicale se ridică la aproximativ 10.000 Euro. Pentru a fi ajutată am deschis următorul cont unde se poate contribui pentru salvarea mea.

Cont curent RON este: RO58BTRL02201201568788XX Pentru orice detalii vă stau la dispoziţie la nr. de telefon : 0745 087512 / 0731 035339, adresa de email: draghicescu.puiu@yahoo.ca Vă mulţumesc din suflet pentru înţelegere, pentru sprijinul material şi pentru că îmi sunteţi alături.

Număr de teledon Mesajul pe care îl transmiteţi către alţii este: Puteţi dona şi apelând numărul de teledon (obţinut cu sprijinul Asociaţiei P.A.V.E.L. şi suportul Romtelecom) pentru campania: “Ajutor copii“, în perioada 21 martie 2012 – 20 iunie 2012, 0900 900 190 , 8 euro/apel (număr apelabil doar din reţeaua Romtelecom) Linie de donaţii online pentru Andreea Aceasta este: https://secure.mobilpay.ro/buy-product/1dydbt Donatii se pot face si la parohia noastra. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă răsplătească cu toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit.

Aceasta este parohia viitoarei catedrale Cartierul Dimitrov (Carpaţi, Aleea Florilor, 9 Mai, bloc Magazin, 13 Septembrie, Liliacului, Aleea Pinului, Aleea Crângului, Vilelor, Petru Maior, blocurile mici din b-dul 1 Decembrie precum şi vilele până la HP), blocurile turn:103,105,107,109 precum şi blocurile Mignon din b-dul 1 Decembrie, blocurile din str. Minerului şi Ion Creangă, blocurile: 8, 10, 12 din str. Avram Iancu şi blocurile mici din str. 22 Decembrie, Parângului şi Slătinioara, până la Liceul de Informatică, str. Nicolae Titulescu şi Rovine plus străzile din Colonie: Radu Şapcă şi Micu Klein.