Mesajul Prea Sfinţitului Părinte Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei Preotul, învață Sfinții Părinți, este dator să învețe poporul prin cuvânt, prin slujire, prin viață și prin scrieri. Cuvântul propovăduirii, fie de la amvon, fie atent alcătuit prin condei, poate însă să aducă rod autentic doar în măsura în care izvorăște din Taina slujirii, adică din întâlnirea omului cu Dumnezeu Cel ce se cuprinde smerit și negrăit în Sfântul Potir, și doar în măsura în care Viața de Sfințenie Mîntuitorului a prins chip cât mai deplin în viața slujitorului Său. În legătură genezică cu slujbele bisericești și cu o viață cucerită de Hristos, cuvântul preotului devine cuvânt cu putere, cuvînt convertitor și tămăduitor. Hristos a încredințat lumea Sa și omul căzut între tâlharii patimilor și înstrăinat de Împărăție, lucrării vindecătoare a Bisericii. Pe această linie se înscrie și inițiativa părintelui Gabriel Bulf de a semăna cuvântul Evangheliei prin intermediul unei foi bisericești parohiale. Ea este cu atât mai binevenită cu cât astăzi s-au așezat începuturile slujirii Jertfei euharistice într-un nou Paraclis (Acoperământul Maicii Domnului) și într-o nouă comunitate. Altarul consacrat astăzi este încă un grăunte de muștar din care va crește copacul Împărăției cerești și din care Dumnezeu va hrăni cu Dumnezeieștile Taine poporul Său. Binecuvântăm, așadar, acest început nou de lucrare în ogorul lui Dumnezeu și îndemnăm pe părintele Gabriel și poporul dreptcredincios să se ostenească spre mântuire, cu osârdie, în jurul Altarului ce s-a sfințit. Și vă mai pun la suflet îndemnul Sfântului Simeon Noul Teolog: „Fiți treji și vegheați, căci potrivnicul vostru, diavolul, umblă răgnind ca un leu căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8), „căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui…” (Efeseni 6, 12) ci pentru dobândirea vederii lui Dumnezeu. La aceasta ajung însă doar cei care au inima curată. Iar inima curată este consecința unei întreite lucrări: cea a discernământului duhovnicesc, care separă în lumina crucii lui Hristos cele ce se cuvin de cele ce nu se cuvin în trecerea noastră prin viața pământească, cea a conștiinței drepte și curate, care nu se pune niciodata în cumpănă pentru un „blid de linte” indiferent de situație, și cea a detașării neclintite de orice patimă ce ispitește cu aplecarea irațională spre veacul de acum și spre propriul nostru trup. În acest fel așezându-vă cu toții, păstorul și turma duhovnicească, noul Paraclis și foaia parohială, se vor face izvor de apă vie din care cei ce vor bea nu vor înseta în veac.
Citiţi în paginile noastre: Pag. 2: Despre Intrarea în Biserică a Maicii Domnului --------------------------------------------------
Pag. 3: Pildele lui Dan Puric. La Petrila --------------------------------------
Pag. 4 - 5: Totul despre... Catedrala Văii Jiului
Anul 1 Nr. 1 Noiembrie 2011 Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani