Page 1

CMYK

Cinci suplimente cu hrană (spirituală) pentru oaspeţii de seamă ai Văii Jiului Fidel rolului său, cotidianul Ziarul Văii Jiului a ales să-i întâmpine aşa cum se cuvine pe distinşii oaspeţi ai Văii Jiului. Ca un gest al aprecierii noastre, am fi putut aştepta elita Uniunii Scriitorilor cu un supliment în care să prezentăm sumare aspecte din preocupările dumnealor. Am ales însă o altă variantă: aceea de a întâmpina Comitetul director al Uniunii Scriitorilor din România cu un număr de 5 pregăteli speciale, după post, adică tot atâtea mostre ale muncii culturale a oamenilor Văii Jiului. Drept urmare, ediţia standard a cotidianului nostru este însoţită astăzi de: Şcoală şi cultură pe Jiul de Est şi Jiul de Vest (care chiar astăzi apare în ediţia jubilară 100), Prăvălia cu istorii, Convorbiri la ziar, Galeria din Ziar şi Dosarele plagiatorului. De fapt, continuăm un bun obicei al presei interbelice din Valea Jiului, care îi întâmpina pe musafirii de seamă ai

Tipar digital Cel mai bun preţ din judeţ! Transmite cererea ta de ofertă la office@zvj.ro

JOI

Petroşaniului cu o primă pagină deosebită sau cu o ediţie specială. Credem că simpozionul Valea. Chipul angelic, organizat astăzi la Petrila de către Asociaţia Rosa Multiflora Petroşani, preşedinte - Costel Avram, este cu adevărat unul istoric, deoarece pentru prima dată Comitetul director al Uniunii Scriitorilor din România îi onorează pe iubitorii literaturii Văii Jiului cu prezenţa. În loc de bun venit le prezentăm domniilor lor un superb text despre Valea Jiului, scris de părintele protopop Ion Duma, unul dintre animatorii vieţii culturale interbelice din Valea Jiului, şi comunicat nouă de dr. ing. Constantin Jujan - directorul general al CNH: „Nume de vrajă, ţară de basm, ţinut de pâclă, iată ce este Valea Jiului, după cum şi-o închipuieşte orice român. Unii o văd prin prisma trandafirie a istoriei mai mult legendă, prin misterul roman-

tic al legendelor de vânătoare, alţii prin fumul înecăcios al înfloritoarei industrii de azi, dar toţi o admirăm şi o iubim ca pe un mărgăritar al României întregite. Fosta republică a diamantului negru din toamna anului 1918 ne-a rămas tuturor celor care am suferit întrânsa, ne-am luptat şi am muncit pentru dânsa, ne avem în ea morţii noştri dragi şi neuitaţi, ne-a rămas închisă în inimă ca una dintre comorile pentru care aducem orice sacrificiu”. În semn de respect faţă de înalţii oaspeţi ai Văii Jiului şi faţă de numeroşii cititorii ai Ziarului Văii Jiului, Cătălin Docea, directorul-proprietar al cotidianului nostru a hotărât ca, în ciuda cheltuielilor ocazionate de această ediţie specială, preţul să rămână neschimbat: 1 leu. Prin acest gest, editorul nostru înţelege să contribuie la cultura Văii Jiului. Marian BOBOC

Ziarul Vãii Jiului

Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!

19 aprilie 2012 Anul V Nr. 931 12 + 28 pagini Preţ: 1 LEU www.zvj.ro Răsărit: 06:35 Apus: 20:21

ZIARUL POPORULUI Citeşte şi dă mai departe!

Cotidian regional * * * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului * * * Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

R

Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,3778 lei 1$ = 3,3454 lei 1₤ = 5,3437 lei MARCĂ ÎNREGISTRATĂ

O nouă specie: Curtean - candidatul de meserie. Fără voturi. S-a lămurit, zilele astea, şi treaba cu city managerul de la Petrila. În ultimele luni, gura lumii (susţinută, haotic, de cea a lui Dorin Curtean) lansa diverse scenarii: ba că Dorin, zis şi “Mânuţă”, va fi candidatul PDL. Ba al USP, ba al PNL, ba chiar al USL. Sau, de ce nu?, al PP-DD. Toate aceste baloane de săpun s-au risipit rând pe rând. Era cât se poate de clar că, sub nicio formă, PDL (sau, mă rog, USP) nu l-ar fi dat pe primarul în exerciţiu (favorit detaşat pentru un nou mandat în toate sondajele) pe Curtean. Al cărui procent se zbate, umilitor, în marja de eroare.

Înainte de sărbători, a umblat chiar şi vorba că preşedintele Moloţ îl va impune pe Curtean drept candidat PNL, ţinta acestuia din urmă fiind chiar o candidatură din partea USL. Bineînţeles că, alaltăieri, s-a lămurit şi treaba asta. Precum un şobolan, Curtean a părăsit ieri Partidul Democrat Liberal. S-a văzut şi “larga” susţinere de care beneficia “Mânuţă” în PDL Petrila: fix trei persoane. Cum de ne-am permis să-l facem şobolan pe Curtean? E simplu: a părăsit corabia dintr-o insatisfacţie personală, uitând că datorează PDL ultimii patru ani. Ani în care a ocupat o funcţie fără ca, la baza numirii sale, să fi fost vreo solidă experienţă de ordin managerial. Mai degrabă, Curtean a fost recompensat cu această poziţie pentru ataşamentul său faţă de partid. Când partidul l-a pus city manager, partidul a fost bun. Acum, când acelaşi partid nu mai vrea să îi satisfacă solicitările pur personale, nu mai este bun. Ca o concluzie, Curtean a jucat prost: dacă stătea în

Tel. 0254 564.914

banca lui, ar fi avut mari şanse să rămână city manager încă patru ani. În aceste condiţii însă, mandatul său se va încheia odată cu cel al primarului Păducel. Dacă primarul are toate şansele să rămână în fruntea administraţiei locale încă patru ani, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Curtean. Cum de a reuşit totuşi Curtean să fie luat în calcul de oameni şi partide cu scaun la cap? E simplu. În toate negocierile sale în lupta pentru ciolan (deşi, repetăm, omul se zbate în marja de eroare), Curtean a promis că va coagula voturile pocăiţilor şi le va vârî în

căciula partidului care-l va desemna drept candidat. Nimic mai fals! Deşi se spune că, la Petrila, pocăiţii ar tinde spre 4.000 de persoane, în 2009 candidatul PNL la europarlamentare, Ben Oni Ardelean, pocăit şi el, a reuşit să obţină puţin peste 500 de voturi. Semn că pocăiţii, deşi uniţi, sunt şi lucizi în acelaşi timp... Îl instigăm, totuşi, pe Curtean să candideze. Cum altfel s-ar putea face de păcat? Cu “c” mare... Cătălin DOCEA P.S.: Avem o nedumerire: lui Curtean chiar nu i-a spus nimeni adevărul gol-goluţ, cu marja de eroare?


2 ACTUALITATE

Ziarul Vãii Jiului

joi, 19 aprilie 2012

Au mai rămas 137 de zile

Până la înfiinţarea Complexului Energetic Hunedoara Cele două adunări generale ale acţionarilor de la termocentralele Mintia şi Paroşeni s-au întâlnit ieri într-o şedinţă, după ce a fost aprobată fuziunea acestora de către Ministerul Economiei.

Potrivit legii, complexul trebuie înfiinţat în 137 de zile de la aprobarea fuziunii. Prin urmare, în următoarele patru luni trebuie perfectate toate formele legale pentru înfiinţarea de fapt a Complexului Energetic Hunedoara şi, implicit, dizolvarea entităţilor juridice care funcţionează în momentul de faţă, Termocentrala Paroşeni şi Termocentrala Mintia. Cele două AGA s-au mai întâlnit în cadrul unor şedinţe şi înainte de aprobarea fuziunii, aşa cum prevede legea. Numai după perfectarea acestei fuziuni se pune problema

Pe o treime din pârtia „B” din Parâng

includerii CNH în cadrul complexului. Ion Popescu, preşedintele CNS Meridian, spunea că repornirea mineritului ar însemna şi ieşirea din criză. Iar includerea CNH în complex ar însemna o şansă pentru retehnologizarea acestuia. Grupul de susţinere a mineritului din Valea Jiului, creat anul trecut la iniţiativa primarului Tiberiu Iacob-Ridzi, va avea o nouă acţiune de susţinere, de amploare, chiar pe data de 1 mai. Grupul de susţinere este format din toţi primarii şi deputaţii Văii Jiului. Alina PIPAN

bună, marţi avea cam 50 de centimetri, e tasată bine cu ratrack-ul şi ţine. Prin urmare, va mai fi un weekend pe schiuri în Parâng pentru cei ce iubesc acest sport. Ba, chiar m-aş încumeta să zic că poate vor fi chiar două week-end-uri, deoarece zăpada în zona respectivă nu se va topi chiar aşa de repede. Nu credeam că în 20 aprilie vor mai fi aşa de bune condiţii de schi, dar, iată, că după ultimele lucrări orice e posibil. În Parâng avem un potenţial fantastic şi asta e bine, ajută turismul montan şi pe cei ce investesc în el”. Tot de la Mitu Bârlida am aflat că în zilele de marţi şi miercuri a fost cam pustiu în Parâng, deşi aventurieri se mai găsesc. Este vorba de patru tineri care au plecat prin Munţii Parâng spre Sibiu, deşi afară ploua bine de tot. „Nu prea e nimeni sus

Se va mai schia şi în week-end Modificările substanţiale din staţiunea Parâng, realizate cu ajutorul MDRT pe baza marelui proiect turistic, au făcut ca în iarna care a trecut calitatea pârtiilor să fie excelentă. Aceasta s-a reflectat imediat în numărul de turişti care au accesat instalaţiile de teleschi, staţiunea ocupând, la finalul sezonului, un onorant loc cinci pe ţară la nivel de accesări instalaţii pe cablu, cu două locuri mai jos faţă de cealaltă staţiune montană din Valea Jiului, Straja-Vâlcan din Lupeni. Ultimele ploi care au căzut de Paşti şi după

aceea au făcut ca stratul de zăpadă, destul de consistent până atunci, să tot scadă, astfel că în staţiune nu se mai poate spune că e iarnă autentică, cum era de exemplu cu o săptămână înainte de sărbători. Totuşi, pe pârtia „B”, cea mai nouă şi mai modernă pârtie în momentul de faţă, o pârtie care depăşeşte 3 kilometri lungime, se mai poate schia, cam pe o treime din suprafaţa ei. Cel puţin aşa susţine şeful salvamontiştilor petroşeneni, Dumitru Bârlida: „A plouat consistent şi sus dar, cu toate ploile, pe pârtia B se mai poate schia, cam pe o distanţă de 1.000 de metri. Zăpada e

acum, dar de vineri încep să apară turişti din nou. Sunt acum doar câţiva tineri, unii mai aventurieri, de exemplu ieri patru au plecat spre Sibiu. Nu se pune problema să nu ajungă, pentru că ştiu că sunt pregătiţi şi bine echipaţi, dar pe traseu mare lucru n-au ce să vadă dacă plouă şi e ceaţă. Eu am făcut Carpaţii Meridionali în februarie, acum vreo 15 ani, nu este nicio o problemă când eşti antrenat şi când ştii ce vrei. Totuşi, aş recomanda amatorilor de drumeţii să nu se aventureze pe vremea asta ploioasă pe trasee lungi şi periculoase, mai ales că noaptea temperaturile sunt destul de scăzute. Iar pe amatorii de schi îi rog să schieze pe pârtia B, care e amenajată şi nu pe alte pârtii neamenajate, unde există pericolul de accidente”. Corneliu BRAN

Pentru proiectul „Centrala electrică Paroşeni”

Paroşeniul primeşte 65,30 milioane de euro La 16 decembrie 2011 s-a semnat contractul de finanţare cu Banca Europeană de Investiţii pentru proiectul „Centrala electrică Paroşeni”, în valoare de 32,65 milioane de euro. Diferenţa până la 65,30 milioane de euro vine de la Guvernul României. În şedinţa de ieri, guvernul a aprobat un proiect de lege privind ratificarea unui contract de finanţare dintre ţara noastră şi Banca Europeană de Investiţii. Proiectul va

www.zvj.ro

fi implementat de Paroşeni sau de orice succesor legal al acesteia, deci viitorul Complex Energetic Hunedoara, rezultat în urma programului de reorganizare a producătorilor de energie electrică din ţară. Proiectul „Centrala electrică Paroşeni” cuprinde două subproiecte de investiţii de mediu: subproiectul privind schimbarea tehnologiei actuale de colectare, transport şi depozitare a zgurii şi cenuşii, şi subproiectul privind instalaţia de desulfurare a gazelor de ardere. Alina PIPAN


ACTUALITATE 3

Ziarul Vãii Jiului joi, 19 aprilie 2012

Certificat Digital Calificat cu Semnătură electronică extinsă

Marţi dimineaţă,

Consilierul local PNL Alina Anamaria Cîrstoiu a fost chemată la DNA Cam pe la mijlocul săptămânii trecute, s-a auzit că doamna consilier local PNL Alina Anamaria Cîrstoiu a fost chemată la DNA Alba Iulia. Nu am fost, însă, singurul căruia i-a fost dat să audă asta. Ieri, am sunat-o pe doamna consilier local, pentru ca să-mi confirme sau nu ceea ce se vorbea în oraş

despre dumneaei. "Da, mi-a răspuns consilierul local vulcănean PNL, ieri (marţi, 17 aprilie – n.r.), am fost chemată la audiere la sediul DNA din Alba Iulia. Am fost audiată în legătură cu o plângere penală, făcută de mine în urmă cu ceva vreme, domnului primar Gheorghe Ile care a refuzat, în mod repetat, să le prezinte consilierilor locali raportul Curţii de Conturi cu rezultatele verificărilor financiar-contabile de la Primăria Vulcan".

Despre acest raport, întocmit de Curte la Primăria municipiului Vulcan - raport ale cărui concluzii au rămas secrete pentru aleşii locali, deşi raportul le era destinat strict s-a scris mult în acest ziar. Şi, din câte îmi amintesc, la vremea aceea, după mai multe încercări eşuate de a-l determina pe primar să prezinte raportul, însăşi doamna Alina Anamaria Cîrstoiu a fost aceea care, ca s-o audă toţi cei din consiliul local, i-a promis domnului Gheorghe Ile că-i va face plângere penală pentru că nu respectă legea.

dat o declaraţie în acest sens. Nu ştiu ce va mai urma. Mi s-a spus doar să aştept". Gheorghe OLTEANU

Sorin Sanda şi-a dat demisia din PP DD

Costel Stancu intră oficial din nou în lupta cu Dănuţ Buhăescu Costel Stancu intră din nou în competiţie cu Dănuţ Buhăescu pentru postul de primar al Uricaniului. Nu este prima dată când cei doi se află în această postură, aşadar situaţia le va fi familiară amândurora.

"Subliniez, a repetat consilierul local PNL, nu am solicitat pentru mine acest raport. El îi era destinat Consiliului Local al municipiului Vulcan, iar domnul primar Gheorghe Ile a refuzat să ni-l pună la dispoziţie. Aşadar, marţi, la DNA Alba Iulia am fost chemată la audiere şi am

www.zvj.ro

Kit-ul DigiSign cuprinde:  Certificat Digital Calificat valabil 1 (un) an care conţine Semnătură electronică extinsă;  Dispozitiv Criptografic e-Token Pro USB Aladdin Technologies;  DigiSigner - soft de semnare a oricărui tip de documente. Preţul KIT-ului este de 47 Euro (fără TVA); (30 Euro – Certificatul digital + 17 Euro e-Token) Relaţii la: SC Centrul de Calcul INFO’98 SA Telefon 0254-541.330

„Nu vreau să vorbesc despre o luptă electorală, ci despre o competiţie. Vreau o competiţie fair-play, fără jigniri, fără atacuri la familie, fără jocuri murdare. Cred că sunt o figură cunoscută în Uricani. Am adus în două zile 100 de adeziuni la PP DD, ceea ce denotă faptul că în Uricani partidul este cunoscut

şi simpatizat şi că lumea are încredere în mine. De ieri am fost validat şi de biroul judeţean”, spune Costel Stancu. Acesta l-a înlocuit pe Sorin Sanda, prima dată în postul de preşedinte al organizaţiei locale, apoi, după demisia acestuia, în postura de candidat la funcţia de primar. La conferinţa de lansare a candidaturii, Sorin Sanda a vorbit chiar despre „şuturi în fund şi datul la gioale”, adică piedici puse chiar de membrii partidului. Sanda se pare că a renunţat la funcţie tocmai din cauza propulsării lui Costel Stancu în cadrul partidului. Costel Stancu are o notorietate relativă şi ceva experienţă în administraţia locală, dar şi în jocurile electorale. El a fost unul dintre contracandidaţii actualului primar, dar şi viceprimarul acestuia. Alina PIPAN


4 SPORT

Ziarul Vãii Jiului

joi, 19 aprilie 2012

Arcaşii de la Minerul Aninoasa, la Cupa Mondială din Antalya În drumul lor spre Jocurile Olimpice din acest an de la Londra, arcaşii de la Minerul Aninoasa au de trecut peste o serie de concursuri internaţionale cu o miză destul de mare. Înainte de Europene, elevii lui Viorel Hăbian vor participa, la începutul lunii mai, la Cupa Mondială din Antalya. Luminiţa Boroş, Simona Băncilă şi Răzvan Marcu sunt cei trei arcaşi care vor reprezenta România la aceste evenimenet sportive. „Participarea din Antalya este mai mult una de pregătire, concursurile importante urmând abia apoi să înceapă. Avem şanse mari să ne calificăm la Olimpiadă”, a declarat Viorel Hăbian. Până se va decide soarta celor trei arcaşi,

pugilistul devean Cezar Juratoni a fost învins în primul meci disputat la turneul preolimpic de la Trabzon (Turcia) şi a ratat şansa de a fi alături de fratele său, Bogdan, medaliat cu bronz la Mondiale, la Jocurile Olimpice de la Londra. Cezar (ctg. 91 kg) a pierdut, luni seara, în faţa croatului Marko Calic, după ce arbitrul a oprit meciul în runda a treia la scorul de 13-3 (4-1 în runda 1, 9-2 în runda 2). România a fost reprezentată la Trabzon de şase pugilişti, iar patru dintre ei, Ştefan Caşlarov (49 kg), Răzvan Andreiana (56 kg), Ionuţ Gheorghe (69 kg) şi Mihai Nistor (+91 kg), s-au calificat în turul doi, rămânând în cursa pentru Olimpiadă.

Deva, capitala minifotbalului românesc Câştigătoarea Turneului Final al Campionatului Naţional de Minifotbal, care se va desfăşura în luna iulie la Baza „RealSport” din Deva, va participa la o competiţie europeană intercluburi ce va reuni campioanele tuturor ţărilor afiliate la European Minifootball Federation. Întrucât minifotbalul a cunoscut o dezvoltare deosebită, în organizarea Campionatului Naţional de anul acesta a fost introdusă şi o fază regională preliminară de calificare. La această etapă vor participa 39 de echipe, repartizate în 13 grupe a câte trei echipe, în patru zone geografice (NE, NV, SV şi SE). Grupele se vor alcătui pe criterii valorice în baza clasamentului naţional, din fiecare grupă urmând a se califica ocupanta primului loc. Turneele regionale se vor derula în luna iunie, la Oneşti, Deva, Buzău şi Zalău. Componenţa grupeleor în cele patru regiuni este următoarea: Regiunea NE, Oneşti, 17 iunie: grupa A: Braşov – Sfântu Gheorghe – Odorhei; grupa B: Roman – Piatra Neamţ – Vaslui; grupa C: Suceava – Focşani – Oneşti; Regiunea SV, Deva, 17 iunie: grupa A: Craiova – Târgu Jiu – Drobeta Turnu Severin; grupa B: Sibiu (Fair Play) – Hunedoara – Petroşani; grupa C: Sibiu (Luceafărul) – Oradea – Reşiţa; grupa D: Mediaş – Arad – Slatina; Regiunea SE, Buzău, 24 iunie: grupa A: Galaţi – Tulcea – Buftea; grupa B: Bucureşti – Constanţa – Buzău; grupa C: Târgovişte – Otopeni – Vâlcea; Regiunea NV, Zalău, 24 iunie: grupa A: Baia Mare – Cluj-Napoca – Bistriţa, grupa B: Satu Mare – Târgu Mureş – Târnăveni; grupa C: Alba Iulia – Carei – Dej. Deva a devenit capitala minifotbalului românesc după ce Comitetul Executiv al Federaţiei Române de Minifotbal a decis ca ediţia a VI-a a Turneului Final al Campionatul Naţional să se desfăşoare în perioada 5-8 iulie, la Baza RealSport. Cupa României, aflată la a III-a ediţie, va avea

RAPID IEFTIN CONFORTABIL www.zvj.ro

loc în perioada 28 iunie-1 iulie, la Iaşi. Ambele decizii s-au luat în cadrul şedinţei care s-a desfăşurat, la sfârşitul săptămânii, la Codlea. „Oferta depusă de organizatorii Campionatului RealSport şi rezultatele valoroase la nivel naţional obţinute de echipele ce activează în campionatul nostru au adus turneul final la Deva. Va fi un eveniment important pentru minifotbalul din România, iar desfăşurarea sa la Baza RealSport este o răsplată a muncii noastre şi a tuturor echipelor participante în campionatul nostrut. Organizatorii competiţiei de la RealSport mulţumesc echipelor, sponsorilor, delegaţilor şi jucătorilor pentru realizarea acestei performanţe notabile”, a spus Attila Takacs, organizatorul competiţiei de la RealSport. La Turneul Final al Campionatului Naţional de Minifotbal de la Deva se califică direct primele şase echipe conform clasamentului naţional (Iaşi, Zalău, Buzău, Timişoara, Bacău şi Ploieşti), precum şi echipa din oraşul gazdă (Deva). Pe lângă cele şapte echipe de top, în lupta pentru titlul naţional vor mai intra alte 13 formaţii care vor participa la o etapă regională. Câştigătoarea turneului final de la Deva va participa la prima competiţie internaţională de profil, un fel de Liga Campionilor a acestui sport. Noua competiţie europeană intercluburi va reuni la start, începând cu 2013, campioanele tuturor ţărilor europene afiliate la European Minifootball Federation. Minifotbalul este unul dintre puţinele sporturi în care România deţine titlul de campioană europeană. „La turneul final de la Deva vor fi prezente cele mai bune 20 de echipe dintre cele 46 de campioane din întreaga ţară. Din cele mai bune 20 de echipe se va desemna campioana României care din 2013 va reprezenta ţara noastră şi pe plan european”, a declarat Răzvan Burleanu, preşedintele Federaţiei de Minifotbal din România şi al European Minifootball Federation.

TAXI COMSION RENT A CAR

0254 512512 0720 512000 0254 512500


SPORT 5

Ziarul Vãii Jiului joi, 19 aprilie 2012

Egal ce i-a bucurat pe jiulişti Cu o ambiţie ce i-a lipsit în alte meciuri şi un gol marcat în ultimul minut, CFR Simeria i-a „oprit la semnal” pe rivalii de la FC Hunedoara, aflaţi în linie dreaptă în cursa pentru promovare. Remiza, 2-2, din derbiul hunedorean măreşte la cinci puncte ecartul dintre trupa pregătită de Aurel Şunda şi lidera ACS Recaş şi foloseşte doar la palmares şi orgoliu feroviarilor. De acest egal s-au bucurat mai mult jucătorii de la Jiul care speră să nu rămână de căruţă, având în vedere că se află la 10 puncte de locul I şi la 5 puncte de locul II. S-a jucat fără menajamente în derby-ul rivalilor, cu ambiţie şi unele durităţi, arbitrul fiind obligat să arate 11 cartonaşe galbene,

La solicitarea echipei din Suceava ŞTIINŢA PETROŞANI VA JUCA DUMINICĂ Echipa de rugby Ştiinţa Petroşani va susţine duminică, de la ora 10:00, pe teren propriu, partida din Divizia Naţională cu

CSM Suceava. Partida se va juca duminică şi nu sâmbătă, la cererea echipei oaspete ai cărei jucători lucrează. Ştiinţa a început cu o înfrângere acest sezon, dar optimismul este cuvântul de ordine în echipa lui Alexandru Lupu. „Nu ne-am propus obiectiv promovarea, dar ne-am propus să ajungem în Play-off şi apoi vom vedea cum stăm”, a declarat preşedintele echipei din Petroşani, Ilie Răscolean.

ÎNECATE ÎN DUNĂRE Handbalistele de la Cetate Deva au intrat la apă, scor 34-22 (17-9), după meciul cu Oţelul Galaţi, disputat la finalul săptămânii pe malul Dunării. Fără lidera Carmen Cartaş, operată de menisc, trupa antrenată de Alexandru Weber a început curajos şi se părea că e pusă pe fapte mari, întrucât criza din clasament (penultimul loc) obliga la risipă de efort. Devencele au jucat de la egal la egal cu adversarele, în primele 10 minute, iar pe tabelă s-a mers cap la cap: 1-1, 2-2 şi 3-3 (min.10). În următoarele cinci minute, Oţelul şi-a încordat muşchii şi şi-asigurat un avantaj minim de un gol (5-4, min. 15), iar apoi s-a distanţat până la ecartul de 12 goluri, scorul final fiind unul umilitor, 34-22. Singurul câştig pentru Cetate este că a rămas la doar un punct în spatele ocupantei locului 12, CSM Bacău, întrucât echipa moldavă a pierdut meciul din deplasare cu CSM Bucureşti, scor 33-29, deşi a condus la pauză cu 21-16. Devencele vor juca în următoarea etapă, acasă, sâmbătă, 21 aprilie, cu HCM Roman. Pagini realizate de Loredana JUGLEA

www.zvj.ro

şapte pentru gazde şi patru pentru oaspeţi. Negru-albaştri de la FC Hunedoara au jucat destul de bine, în tonul ultimelor meciuri. CFR a avut o faţă radical schimbată faţă de ultimele etape. Noul „look” a fost schimonosit de ambiţie extremă, rivalitate maximă şi româneasca dorinţă de a „ucide” şi performanţa vecinilor. Moraliştii vor spune că tot ce au făcut feroviarii a fost să-

şi apere corect şansele. Cu adevărat moral ar fi fost însă ca trupa antrenată de Marius Opric să joace cu aceeaşi concentrare şi motivare în toate meciurile nu doar contra rivalilor din Hunedoara. Cât despre hunedoreni... ei mai au dreptul la speranţă. Campionatul ar trebui să se joace până în ultima etapă (mai sunt nouă), iar suporterii lor merită promovarea.

Salt de două locuri Mureşul Deva a urcat două locuri, de pe 15 pe 13, în ierarhia ligii secunde seria vest, în urma victoriei la masa verde, scor 3-0, obţinută în dauna celor de la Arieşul Turda, echipă care s-a retras din campionat în pauza competiţională. Devenii au profitat de faptul că Juventus Bucureşti şi FC Olt au fost învinse în meciurile disputate în deplasare în etapa de la finalul săptămânii. Pentru a spera însă la salvarea de la retrogradare, Mureşul are nevoie şi de alte puncte câştigate pe teren, întrucât fiecare echipă primeşte câte trei puncte din oficiu când ar trebui să joace cu formaţia din Turda. Fotbal / Liga a II-a, seria vest Rezultatele etapei a 21-a: Chindia Târgovişte - CSM Rm. Vâlcea 2-1; Unirea Alba Iulia - Gloria Bistriţa 1-2; Luceafărul Oradea - FC Bihor Oradea 1-0; FC Maramureş - ALRO Slatina 1-0; FC Argeş - Juventus Bucureşti 2-1; FCM UTA Arad - FC Olt 2-1; Gaz Metan Severin - Poli Timişoara 1-1; Mureşul Deva - Arieşul Turda 3-0 (la masa verde). 1.Gloria Bistriţa 2.FC Timişoara 3.Chindia Târgovişte 4.UTA Arad 5.Gaz Metan Severin 6.FC Argeş 7.Luceafărul Oradea 8.ALRO Slatina 9.Unirea Alba Iulia 10.FC Bihor Oradea 11.FC Maramureş 12.CSM Rm.Vâlcea 13.Mureşul Deva 14.Juventus Bucureşti 15.FC Olt 16.Arieşul Turda

21 21 21 21 21 21 21 21 21 21 21 21 21 21 21 21

15 13 9 9 10 9 9 9 6 7 7 5 6 3 4 2

Clasament 5 7 8 7 4 7 6 4 10 5 4 4 1 8 5 5

1 1 4 5 7 5 6 8 5 9 10 12 14 10 12 14

43-16 34-13 26-14 28-16 28-20 26-26 24-17 25-19 21-16 23-29 27-31 19-30 16-45 17-25 17-29 10-38

50 46 35 34 34 34 33 31 28 26 25 19 19 17 17 11

Etapa a 22-a: vineri, 20 aprilie, ora 20.00: FC Timişoara - FC UTA Arad; sâmbătă, 21 aprilie, ora 11.00: Gloria Bistriţa - Juventus Bucureşti; Arieşul Turda - FC Argeş 0-3 (la masa verde); CSM Rm. Vâlcea - Mureşul Deva; ALRO Slatina - Luceafărul Oradea; FC Olt - FC Maramureş; Unirea Alba Iulia - Gaz Metan Severin; FC Bihor - Chindia Târgovişte (ora 12:00).

S.C. EURO JOBS S.R.L vă oferă, la cele mai bune preţuri de pe piaţă, următoarele servicii: - măsurători topografice, trasări de construcţii civile şi industriale, intabulări, parcelări cu statul român, înscrieri în cartea funciară; - proiectare construcţii civile (proiecte de case, cabane, garaje la 5 euro/mp construit) (D.T.A.C., D.T.A.D., Studii de fezabilitate), modificări de proiect. De asemenea, obţinem avize, acorduri şi autorizaţii de construire sau desfiinţare. Ne puteţi contacta la nr. de tel. 0354.108.516, 0727.091.969, sau la adresele: Petroşani, str. 22 Decembrie, nr. 1, lângă Capela Bobocul Petroşani, str. Livezeni, nr. 3, et. 1 - Birou proiectare. De acum, problemele dumneavoastră sunt şi ale noastre!


CMYK

6 REPORTAJ

Ziarul Vãii Jiului

joi, 19 aprilie 2012

Pe un colţ de Rai, la Sfânta Mănăstire Prislop,

Am simţit legătura cu Cerul şi cu Dumnezeu A doua zi de Paşti, m-am hotărât să ajung la Mănăstirea Prislop. Când spui „Prislop”, fireşte că gândul îţi zboară imediat la Sfântul Nicodim, primul ctitor al mănăstirii, între 1399-1405, la Domniţa Zamfira (fiica lui Moise Voievod), al doilea ctitor al aşezământului, între 1560-1580, la Sfântul Ioan de la Prislop din secolul XVII. Şi, mai spre zilele noastre, la părintele Arsenie Boca, „Sfântul Ardealului”, probabil cel mai renumit părinte înaintevăzător, care a trăit pe aceste meleaguri hunedorene în vremurile noastre. Ce am văzut acolo vă împărtăşim şi dumneavoastră, iar celor care n-au ajuns încă la Prislop le recomandăm să o facă cât mai repede.

Mănăstirea văzută din josul drumului

Perla spiritualităţii hunedorene, - Mănăstirea Prislop Chiar dacă drumul până la mănăstire este prost spre foarte prost de la Haţeg încolo, circa 14 kilometri, merită să încercaţi să ajungeţi. De ce? Petru că odată ce pătrunzi pe poarta Mănăstirii Prislop te trezeşti, practic, într-o altă lume, un adevărat colţ de Rai. Deşi nu e prima dată când am ajuns acolo, de fiecare dată sentimentele sunt aceleaşi: de bucurie şi de liniştire interioară. Aceasta şi pentru că sfântul – deşi încă necanonizat de către Sfânta Biserică Ortodoxă Română - Arsenie Boca îţi transmite din plin starea aceasta. Bineînţeles, dacă ai credinţă. Pentru că dacă n-ai credinţă şi eşti doar „liber cugetător” ai toate şansele să fii doar unul dintre plimbăreţii care trec pe-acolo ca peştele prin apă, fără

www.zvj.ro

Peste 100 de oameni stăteau după slujbă cuminţi la rând, ca să cumpere obiecte şi cărţi religioase, prin care să-şi spele sufletele

să aibă niciodată şansa de a simţi ceva anume din punct de vedere sufletesc sau spiritual. Încă de la poartă, vizitatorul are o „oprire”, care nu vine dinlăuntrul sufletului, ci din cauze ce ţin strict de rânduieli bisericeşti şi de bunul-simţ. Nu se poate intra oricum în aşezământul sfânt: femeile sunt obligate să poarte pe cap batic şi să fie îmbrăcate în fuste lungi; dacă nu au, li se oferă chiar acolo de către două maici; bărbaţii trebuie să fie îmbrăcaţi decent, nu în pantaloni scurţi sau în haine ţipătoare. Odată pătruns, intri într-o altă atmosferă. Una monahală, liniştitoare, parcă dintr-un alt „film”, ceea ce te face să fii tot mai atent la absolut orice detaliu. Aleile largi şi curtea foarte mare, plină de copăcei ornamentali, de brazi de toate soiurile (brazii albi şi molizii dau un aer distinct Prislopului), florile şi iarba care începe să înverzească te fac să te simţi minunat. Triluri de păsărele sparg liniştea, iar soarele vesel de primăvară, abia ieşit dintre nori negrii de ploaie, te unge parcă la suflet. Păşind încet spre aleea care duce spre mănăstirea de piatră, pe care n-ai cum să nu o observi încă de la depărtare şi care apare pelerinului în toată splendoarea ei, observi celelalte clădiri, chiliile maicilor şi anexele, foarte bine întreţinute şi bine amplasate. Un mic pârâiaş îţi apare imediat pe partea dreaptă, cum urci, susurul lui dându-ţi clar de înţeles în ce loc minunat şi cât de inteligent ales a fost construită mănăstirea. Ajuns la Biserica mănăstirii ai de ales, să intri în ea, dacă poţi şi ai loc (mii de oameni vin de obicei la slujbe), sau să stai afară şi să asculţi slujba la difuzoare. Unii se pun în genunchi lipindu-se de biserică, cu mâna pe ea, rugându-se cu patos. Alţii aleg să stea în picioare, iar cei mai în vârstă aleg să stea pe băncile lipite de mănăstire. Slujba este minunată, parcă şi ea de pe altă lume. Corul de maici este magnific, iar rugăciunile părintelui care slujeşte se succed după toate rânduielile Sfinţilor Părinţi şi ale Bisericii Ortodoxe Române, după cum probabil se ştie Liturghia zilei a doua de Sfintele Paşti fiind una dintre cele mai frumoase şi mai de bucurie. (continuare în pagina 7)


CMYK

REPORTAJ 7

Ziarul Vãii Jiului joi, 19 aprilie 2012

(urmare din pagina 6) Pe partea stângă a mănăstirii oamenii aprind lumânări la lumânărarul special aşezat acolo, fiecare cinstind şi pomenind pe cei trecuţi în nefiinţă, aprinzând câte o lumânare pentru sufletele lor. Sutele de luminiţe din lumânărar par de la depărtare aidoma unor licurici în miez de noapte. Un mic izvoraş cu apă rece, pură şi cristalină, care trece în imediata apropiere a lumânărarului, alimentează bidoanele celor care vor să-şi ducă acasă apă de izvor de la Prislop.

rând care arată foarte clar reîntoarcerea la credinţă a acestui popor. Fiecare dintre cei de-acolo dorea să plece cu câte o amintire: fie o cărticică de rugăciuni, fie cu o carte a părintelui Arsenie, fie cu câte o cruciuliţă sfinţită sau cu mătănii, ori cu o icoană sfinţită. Da, acestea sunt caracteristicile dominante ale acestui popor: spiritualitatea, blândeţea, frumuseţea interioară, inteligenţa. Corneliu BRAN

Mii de pelerini la mormântul Părintelui Arsenie Boca După câteva zeci de minute de slujbă, ne hotărâm să urcăm mai sus, spre mormântul părintelui Arsenie şi a celorlalţi foşti slujitori care odihnesc acolo, în micul cimitir creat special pentru slujitorii acestui aşezământ ortodox sfânt. Calea până la mormânt a început să fie pietruită, aşa că acum se ajunge mult mai uşor ca înainte, când era puţin noroi după ce ploua. Deşi pe tot traseul am prins ploaie şi mohoreală, tocmai la Prislop am prins un soare arzător, abia ieşit atunci dintre nori. Semn că am fost bine primiţi de Dumnezeu odată ce am pătruns în casa Lui. Iar părintele ne aştepta, aşa cum îi aşteaptă pe toţi cei ce ajung la mormântul dumnealui. Zeci de oameni aşteptau frumos la rând să se roage în faţa crucii de pe mormântul părintelui

www.zvj.ro

Cimitirul - privire în ansamblu

Arsenie, într-o tăcere de nedescris. Până şi copiii respectau această linişte, iar odată intrat în perimetrul cimitirului parcă ajungeai într-o zonă închisă etanş: nu se mai auzea nimic, doar ciripitul păsărelelor! Tot mormântul părintelui era brăzdat de sute şi sute de flori, de la crini imperiali la simpli trandafiri, de la gladiole la florile de primăvară, culorile acestora dând veselie privirii pelerinului. O maică supraveghea permanent perimetrul micului cimitir şi al mormântului părintelui Arsenie. Fiecărui nouMii de flori stau pe mormântul părintelui Ardealului, Arsenie Boca venit maica îi oferea câte o broşură cu rugăciuni, încercând să fie o gazdă cât mai bună. La un moment dat, am întrebat-o dacă putem face fotografii. „Puteţi, dar să nu faceţi zgomot, oamenii se roagă, vă rog să nu-i deranjaţi!”. Aşa am şi făcut, poate că acestea sunt cele mai discrete poze de când le facem pentru ziar. Acolo ne-am adus aminte şi de cuvintele părintelui, care adevăr grăiau: „Nu e nevoie să veniţi zilnic aici, trimiteţi-i şi pe alţii la mine!”. Ceea ce ne-a şi făcut să scriem aceste rânduri. Întorşi, ne-am aruncat o privire şi în Biserică. Gemea de oameni, de la intrare nu mai puteai păşi înăuntru. După alte câteva zeci de minute slujba s-a încheiat, nu înainte ca maicile să mai cânte cristalin încă alte câteva zeci de minute. Ajunşi spre ieşire, am văzut un rând de aproape 100 de oameni în dreptul unei mici clădiri din lemn. Nu era un rând ceauşist, la Sfânta Mănăstire Prislop lapte sau la pâine, era un rând spiritual. Un


8 ACTUALITATE

Ziarul Vãii Jiului

joi, 19 aprilie 2012

Pe strada Universităţii,

Lucrările de asfaltare sunt finalizate şi nu prea… Cu toate că de la intersecţia cu Bulevardul 1 Decembrie 1918, până sus, asfaltul turnat de firma de construcţii pentru reabilitarea străzii este ca în palmă, lucrarea nu este tocmai terminată.

acolo. Aşadar, atenţie şoferi, parcările universităţii vă pot costa o grămadă de bani, dacă nu manevraţi cu atenţie autovehiculele. Acest inconvenient va dura doar până la reîntoarcea echipelor de constructori pentru finalizarea acestui tronson. Acest lucru depinde şi de starea vremii şi de lucrările de asfaltare începute, în paralel, pe alte străzi. Alina PIPAN

Verificând în teren, am observat că, de fapt, lucrările nu sunt finalizate. Deoarece cele două parcări, cea din faţa sediului rectoratului şi cea de la baza acestuia, au rămas neasfaltate. În plus, din loc în loc sunt lăsate neasfaltate spaţiile care urmează a se transforma în guri de canalizare. Însă, aceste gropi nu sunt niciunde semnalizate. După turnarea asfaltului, între carosabil şi parcări au rămas diferenţe semnificative de nivel, resimţite din plin de orice şofer care parchează

Ce au în comun Haralambie Vochiţoiu şi Mircea Ioan Moloţ?

Amândoi promovează jocul de echipă După cum se vede, politică este atunci când mai mulţi pun umărul la muncă, şi doar câţiva se aleg cu laudele. Şi, de cele mai multe ori, cei mai aprigi susţinători sunt şi cei mai uşor de înlocuit. Mircea Ioan Moloţ a fost explicit. În politică se negociază orice post. Nu-ţi convine, pleci. Şi uite aşa, toată opoziţia Alinei Cîrstoiu la Vulcan şi a lui Costel Brânduşe la Lupeni s-au dus pe Apa Sâmbetei, de dragul partidului. „Politica este un joc de echipă, trebuie să joci pentru interesele echipei, nu pentru câştigul personal”, spune şi Haralambie Vochiţoiu, care comenta astfel la adresa ultimului demisionar din partidul său, Sorin Sanda. Acesta nu s-a mulţumit cu locul doi, după ce fusese prezentat cap de afiş la PPDD Uricani. De fapt, şi Haralambie Vochiţoiu a trecut în periplul lui politic prin situaţii conflictuale, asemănătoare, la PSD. După ce l-a detronat pe Ioan

www.zvj.ro

Rus, acum câţiva ani, pentru a-şi pune amprenta pe acest partid, a fost, la rândul lui, detronat şi înlocuit, tot cu Rus. Iar acum este în postura de a dicta mersul lucrurilor în PPDD. Cam aceeaşi postură pe care o are Moloţ în vârful PNL Hunedoara şi cu aceleaşi obiective. Mircea Ioan Moloţ doreşte cu tot dinadinsul să rămână în fruntea Consiliului Judeţean Hunedoara. În favoarea garantării acestei poziţii a negociat în teren poziţiile unor subalterni pe linie politică. Până acum, cărţile arată bine în mâna jucătorului Moloţ, însă, la fel ca şi cosmopolitul Vochiţoiu, niciodată nu se ştie de unde poate apărea elementul surpriză, care poate răsturna carul mare în care se află preşedintele PNL Hunedoara. Cum spunea şi dumnealui, totul se negociază la nivel politic. Numai că negocierile se duc pe mai multe niveluri… Alina PIPAN

Magyarországra CO hegesztőket keresünk, gyakorlattal és diplomával rendelkezőket. Azonnali kezdéssel. Jó kereseti lehetőség. Szállás, utazás ingyenes. Telefon: 0755067689


CETĂŢENEŞTI 9

Ziarul Vãii Jiului joi, 19 aprilie 2012

În atenţia pensionarilor care au fost privaţi de drepturi din pensie (reţineri ilegale din pensie) Adresaţi-vă cu cererea de mai jos în două exemplare la Casa Locală de Pensii Petroşani. Cererea poate fi scrisă şi de mână. Al doilea exemplar al cererii îl veţi lua acasă, verificând să aibă scris pe el numărul înregistrare. Dacă în 30 de zile nu veţi primi răspuns, urmează să vă adresaţi, pentru obţinerea drepturilor cuvenite Tribunalului Hunedoara. Succes!

OFERTĂ SPECIALĂ Monitoare LCD 15” second-hand la doar 99 lei la achiziţionarea oricărei unităţii P4. SCANNERE BENQ LA DOAR 69 LEI. Electronic Center - 0765 459 316 Petroşani, Piaţa Centrală, Hală, Etaj 1, stand 5-6

S.C. MIXT S.A. Sediul social: loc. Uricani, B-dul Muncii, nr.15/55, jud. Hunedoara Nr. Registrului Comerţului J20/64/1991 Cod fiscal RO2152730 Capital social subscris şi vărsat 316,785.00 lei

CONVOCATOR Consiliul de Administraţie al S.C. MIXT S.A., cu sediul Uricani, B-dul Muncii nr.15/55, jud. Hunedoara, înregistrată la ORC Hunedoara sub nr. J20/64/1991, C.I.F. RO2152730, convoacă ADUNAREA GENERALĂ EXTRAORDINARĂ A ACŢIONARILOR pentru data de 08.06.2012 prima convocare, respectiv 15.06.2012 a doua convocare, ora 13:00, la sediul societăţii, pentru toţi acţionarii înregistraţi în registrul acţionarilor la data de referinţă 10.05.2012, care au dreptul de a participa şi de a vota în cadrul adunării generale, cu următoarea ORDINE DE ZI 1. Aprobarea retragerii de la tranzacţionarea pe piaţă a valorilor mobiliare emise de S.C. MIXT S.A. şi radierea acestora de la CNVM, cu consecinţa dobândirii caracterului de societate pe acţiuni de tip închis. 2. Prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent, înregistrat la CNVM cu privire la preţul pe acţiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acţionarilor din cadrul societăţii şi aprobarea acestui preţ. 3. Aprobarea modalităţii de retragere din societate a acţionarilor care nu sunt de acord cu hotărârea AGEA de retragere de la tranzacţionare a valorilor mobiliare emise de societate, cu respectarea prevederilor Dispunerii de măsuri a CNVM nr. 8/15.06.2006. 4. Mandatarea unei persoane care să ducă la îndeplinire hotărârea AGEA, în numele şi pe seama societăţii. 5. Stabilirea datei de 17.09.2012 ca dată de înregistrare. Acţionarii reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social au dreptul în termen de 15 zile de la publicarea convocatorului în Monitorul Oficial să introducă puncte pe ordinea de zi şi să prezinte proiectele de hotărâre pentru punctele incluse/propuse a fi incluse pe ordinea de zi. Acţionarii îşi pot exercita aceste drepturi numai în scris, documentele fiind transmise prin servicii de curierat/prin mijloace electronice. Fiecare acţionar are dreptul să adreseze societăţii întrebări privind punctele de pe ordinea de zi până la data de 05.06.2012 inclusiv. Documentele referitoare la problemele incluse pe ordinea de zi, inclusiv buletinele pentru votul prin corespondenţă, procurile speciale, proiectele de hotărâri pot fi consultate şi procurate de la sediul societăţii sau de pe siteul www.tctrust.ro, secţiunea Informari – Rapoarte Obligatorii Adunari Generale, începând cu data de 08.05.2012. Acţionarii se vor putea prezenta personal la adunarea generală, îşi vor putea numi un reprezentant sau vor putea vota prin corespondenţă. Reprezentarea acţionarilor se poate face şi prin alte persoane decât acţionarii, cu excepţia administratorilor, pe bază de procuri speciale, care se vor depune în original la sediul societăţii până la data de 05.06.2012 inclusiv. În acelaşi termen, buletinele de vot prin corespondenţă, completate şi semnate de acţionar, se vor depune la sediul societăţii personal sau prin poştă recomandat cu confirmare de primire pe care să fie trecută adresa expeditorului (acţionarului). Preşedintele Consiliului de Administraţie Aurica MIHALACHE

www.zvj.ro

Anunţ În data de 23 aprilie în localitatea Jieţ, oraş Petrila, va avea loc Târgul de animale şi produse agroindustriale. Crescătorii de animale sunt invitaţi să se prezinte cu animalele pe care intenţionează să le vândă în cadrul acestui târg.


10 IMOBILIARE

Ziarul Vãii Jiului

joi, 19 aprilie 2012

Buletin Imobiliar Agenþia Macarena GARSONIERE 1. Garsonieră C.Mille, et.1/4, multiple amenajări şi îmbunătăţiri, bucătărie mobilată, geamuri termopan, parchet laminat, baia amenajată, pereţi izolaţi, instalaţii noi, preţ 65.000 lei sau schimb cu ap. 2 cam., zona centrală, cu diferenţa discutabilă. 2. Garsonieră G.V.Milea, la stradă, etaj 2/4, bucătărie mobilată, balcon închis, 2 focuri gaz, parchet laminat, gresie şi faianţă la bucătărie şi baie, boiler nou, preţ 43.000 lei neg. 3. Garsonieră Unirii, etaj 2/3, standard, bucătărie mare, boxă, la stradă, preţ 40.000 lei. 4. Garsonieră Unirii, parter, amenajări şi îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri termopan, pereţi izolaţi, instalaţii şi uşi schimbate, preţ, preţ 55.000 lei neg. 5. Garsonieră confort 1, Aviatorilor, la stradă, et.2/4, bine întreţinută, mobilată complet, parchet laminat, geamuri şi balcon închis în termopan, uşi şi instalaţii schimbate, preţ 13.000 euro neg. 6. Garsonieră confort 1, mobilată complet, Piaţa Petroşani, etaj 1/4, 26 mp, balcon închis, geamuri termopan, gresie şi faianţă, bine întreţinută, preţ 15.000 euro. 7. Garsonieră confort 1, Aeroport, la stradă- Aviatorilor, mobilată, amenajări-geamuri termopan, gresie şi faianţă, baia amenajată, preţ 34.000 lei 8. Garsonieră Aeroport- Aviatorilor, la stradă, multiple amenajări interioare şi îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri termopan, -eventual mobilată- vând sau schimb cu garsonieră zona centru - Unirii, preţ 60.000 lei neg. 9. Garsonieră Aeroport, blocurile noi, standard, bine întreţinută, preţ 6000 euro neg. 10. Garsonieră G.V.Milea, etaj 1/4, standard, poziţionată la soare, zonă liniştită, preţ 13.000 euro neg. 11. Garsonieră zona Dragalina, mobilată şi utilată, 2 focuri gaz, bine întreţinută, preţ 55.000 lei neg.

APARTAMENTE 2 CAMERE 1. Ap. 2 cam., Dimitrov, standard, Aleea Florilor, zonă liniştită, parter, preţ 90.000 lei neg. 2. Ap. 2 cam., Dimitrov, etaj 1/3, boxă, standard, bine întreţinut, poziţionat la soare şi pe mijloc, preţ 90.000 lei. 3. Ap. 2 cam. mobilat, zona Astral Petroşani, etaj 4/10, suprafaţă mare, îmbunătăţiri şi amenajări interioare, centrală termică, panoramă, preţ 32.000 euro . 4. Ap. 2 cam., Spital Petroşani - bloc tip vilă, suprafaţă mare, călduros, parţial mobilat şi utilat, modificări şi îmbunătăţiri, geamuri şi balcon închis in termopan cu tâmplărie lemn stratificat, poziţionat la soare, parchet, zonă deosebită, liniştită, preţ 22.000 euro. 5. Ap. 2 cam., zona primăriei Petroşani, et.3/4, îmbunătăţiri şi amenajări, geamuri termopan, centrală termică, balcon închis si izolat, uşi şi instalaţii schimbate, parchet laminat, baia amenajată, preţ 24.000 euro. 6. Ap. 2 cam., etaj 3/10, zona Hermes, standard, gaz, balcon 7 m, călduros, preţ 75.000 lei. 7. Ap. 2 cam., Piaţa Petroşani, etaj 1/4, standard, la stradă, centrală termică, bine întreţinut, preţ 33.000 euro neg. 8. Ap. 2 cam., Aeroport, blocurile noi, etaj 2/4, la stradă, geamuri termopan, 2 focuri gaz, balcon închis, bine întreţinut, preţ 65.000 lei neg. 9. Ap. 2 cam., Constructorul, amenajări şi îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri termopan, parchet laminat, poziţionat la soare/schimb cu apartament 3-4 camere plus diferenţa discutabilă, preţ neg. 10. Ap. 2 cam., Aeroport, blocurile noi, etaj 2/4, la stradă, hol pătrat, geamuri, uşi şi balcon închis termopan, centrală termică, instalaţii schimbate, gresie şi faianţă, parchet laminat, preţ 100.000 lei neg. 11. Ap. 2 cam., zona primărie, parter, la stradă, pretabil locuit sau sedii firme, birouri, cabinete medicale, geamuri termopan, uşă metal, standard, preţ 27.000 euro neg. 12. Ap. 2 cam., Piaţa Petroşani, etaj 2/4, standard, poziţionat pe mijloc, bine întreţinut, preţ 85.000 lei neg. 13. Ap. 2 cam., zona foarte liniştită-Parâng, etaj 2/4, mobilat şi utilat, geamuri termopan izolat termic, bine întreţinut, preţ 85.000 lei neg. 14. Ap. 2 cam., Aeroport, blocurile noi-zona Nicuşor Gociu, multiple amenajări interioare şi îmbunătăţiri - la cheie, parter înalt, preţ 20.000 euro. 15. Ap. 2 cam., Lupeni, T. Vladimirescu, parter, geamuri termopan, uşă metal, instalaţie gaz, gresie şi faianţă, bine întreţinut, preţ 7000 euro. 16. Ap. 2 cam., Independenţei, parter, decomandat, mobilat şi utilat, centrală termică, balcon închis, izolat termic, preţ 55.000 lei. 17. Ap. 2 cam., blocurile noi Aeroport, etaj 2/4, amenajări, bucătărie modificată, 2 focuri gaz, geamuri termopan, parchet laminat, uşi şi instalaţii schimbate, preţ 80.000 lei. 18. Ap. 2 cam., Independenţei, decomandat, zonă deosebită, etaj 1/4, centrală termică, geamuri termopan, îmbunătăţiri, preţ 20.000 euro. 19. Ap. 2 cam., zona Primăriei Petroşani, etaj 3/4, mobilat şi utilat, bine întreţinut, parchet laminat, poziţionat la soare şi pe mijloc, 2 focuri gaz, preţ 20.000 euro. 20. Ap. 2 cam., Uricani, parţial mobilat, decomandat, etaj 3/4 - Muncii, amenajări ,geamuri termopan, 2 balcoane-1 închis în termopan, centrală termică, parchet laminat, poziţionat la soare, preţ 40.000 lei.

APARTAMENTE 3 CAMERE 1. Ap. 3 cam., Petroşani Nord, zona Bulevard, etaj 1/4, standard, 2 balcoane, centrală termică, geamuri termopan, bine întreţinut, preţ 35.000 euro neg. 2. Ap. 3 cam., Aeroport, blocurile noi, etaj 2/4, amenajări interioare, bine întreţinut, preţ 90.000 lei neg. 3. Ap. 3 cam., pretabil locuit sau sedii firme, zona Piaţa Petroşani- Aleea Poporului, poziţionat pe mijloc, bine întreţinut, geamuri termopan, centrală termică, gresie şi faianţă, uşi schimbate, parchet laminat, preţ 125.000 lei - posibil rate. 4. Ap. 3 cam., Bulevard-Petroşani Nord, etaj 3/4, multiple amenajări interioare, centrală termică, geamuri termopan, parchet laminat, bai amenajate, instalaţii schimbate, mobilat complet, vedere Bulevard şi în spate, preţ 40.000 euro, posi-

www.zvj.ro

bil rate. 5. Ap. 3 cam., blocurile noi Aeroport,decomandat, hol pătrat, centrală termică, geamuri termopan, bine întreţinut, 2 balcoane, instalaţie apă individuală, preţ 90.000 lei neg. 6. Ap. 3 cam., zona Parâng, bloc cărămidă, poziţionat la soare, amenajări şi modificări, curat, luminos, geamuri termopan, pardoseală şi pereţi izolaţi, uşi şi instalaţii schimbate, baia amenajată, centrală termică, mobilier bucătărie si hol, preţ 90.000 lei. 7. Ap. 3 cam., Parâng, zonă liniştită, etaj 1/4, standard, centrală termică, mobilat, bine întreţinut, preţ 80.000 lei neg. 8. Ap. 3 cam., blocurile noi Aeroport, etaj 2/4, îmbunătăţiri şi amenajări interioare, poziţionat la soare, bine întreţinut, instalaţii schimbate (eventual mobilat), preţ 28.000 euro neg. 9. Ap. 3 cam., Petroşani Nord, parter înalt, bloc foarte călduros, centrală termică proprie, balcon închis-beci, geamuri termopan, parchet laminat, instalaţii noi, bine întreţinut, preţ 100.000 lei. 10. Ap. 3 cam., Petroşani Nord-Zorilor, etaj 3/4, geamuri termopan, 2 focuri gaz, preţ 32.000 euro (eventual garaj lângă bloc preţ neg.). 11. Ap. 3 cam., Independenţei, decomandat, 2 balcoane, instalaţii noi, canalizare separată, zugrăvit, gresie şi faianţă, preţ 85.000 lei . 12. Ap. 3 cam. şi spaţiu comercial pentru orice fel activităţi, zona Piaţa Petroşani, la stradă, vad comercial foarte bun, geamuri termopan, modificări şi îmbunătăţiri multiple, preţ 150.000 lei. 13. Ap. 3 cam., zona Bulevard, Petroşani Nord, poziţie ideală - panoramă, centrală termică, geamuri termopan, 2 băi, 2 balcoane, preţ 30.000 euro.

APARTAMENTE 4 CAMERE 1. Ap. 4 cam., Piaţa Petroşani, etaj 2/4, amenajări şi îmbunătăţiri multiple, baie mărită şi modificată, centrală termică, geamuri termopan, uşi şi instalaţii schimbate, poziţionat pe mijloc si la soare, preţ 48.000 euro. 2. Ap. 4 cam.- Brazilor, etaj 1/4, decomandat, 2 balcoane, suprafaţă mare, standard, preţ 10.000 euro. 3. Ap. 4 cam., zona Mignon - Billa, suprafaţă mare, standard, gaz, 2 balcoane, preţ 45.000 euro / schimb cu 2 camere, plus diferenţa discutabilă. 4. Ap. 4 cam., Petroşani Nord, zona Carrefour, etaj 3/4, foarte călduros, hol pătrat, centrală termică, 2 balcoane, preţ 44.000 euro neg. / schimb cu ap. 2 cam., plus diferenţa discutabilă. 5. Vând/schimb cu ap. 2 cam. Petroşani, zona centrală, ap. 4 cam. şi garaj în Iscroni, suprafaţă mare, etaj 2/4, bine întreţinut, parchet, gaz, geamuri termopan, uşi şi instalaţii schimbate, 2 băi, 2 balcoane, bine întreţinut, preţ 80.000 lei neg. 6. Ap. 4 cam., Aeroport blocurile noi, suprafaţă mare-112 mp, panoramă, amenajări interioare şi îmbunătăţiri multiple, centrală termică, geamuri termopan, băi amenajate (una cu cadă, una cabină duş), mobilat şi utilat complet, preţ 32.000 euro neg. 7. Ap. 4 cam. şi spaţiu comercial, Aeroport, blocurile noizona Nicuşor Gociu, multiple amenajări interioare şi îmbunătăţiri, 2 intrări, pretabil locuit şi/sau sedii firme, cabinete medicale, birouri, preţ 35.000 euro neg. 8. Ap. 4 cam., modificat-suprafaţă mare, Petroşani Nord Bulevard, bloc BCA, etaj 3/4, poziţionat la soare, parţial mobilat, 2 băi amenajate, foarte călduros, preţ 38.000 euro. 9. Ap. 4 cam., Piaţa Petroşani, etaj 2/4, centrală termică, îmbunătăţiri şi amenajări, geamuri termopan, poziţionat la soare, preţ 150.000 lei neg. sau schimb cu ap. 2 cam. + diferenţa discutabilă. 10. Ap. 4 cam., zona Hermes-Bulevard, bloc BCA, 3 balcoane, bine întreţinut, panoramă, gaz, mici modificări, foarte călduros, preţ 33.000 euro. 11. Ap. 4 cam., Bulevard-zona Bancpost, îmbunătăţiri, gresie şi faianţă, uşi interioare schimbate, hol pătrat, modificări, geamuri termopan, instalaţii schimbate, 2 focuri gaz, preţ 150.000 lei neg./ schimb cu ap. 2 cam., plus diferenţa. 12. Ap. 4 cam., zona Petroşani Nord, geamuri termopan, 2 băi, modificări şi îmbunătăţiri interioare, 2 focuri de gaz, parchet melaminat, gresie, faianţă, uşa metal, 2 balcoane, uşi de interior noi, mobilat, preţ 35.000 euro neg.

TERENURI 1. Teren Câmpu lui Neag-Valea de Brazi, 6000 mp, intravilan, drept, acces auto, front stradal 200 m, apă, curent + căsuţă veche lemn, zonă pitorească, panoramă, ideal construcţii case, case vacanţă, preţ 25.000 euro neg. 2. Teren zona cabanei Rusu, intravilan, 600 mp, acces auto, utilităţi, preţ 12.000 euro. 3. Teren zona centrală -Piscului, 3000 mp + casă veche cameră, mansardă, baie, cămară (necesită renovare), zonă foarte liniştită, panoramă, utilităţi, livadă pomi fructiferi, preţ 26.000 euro (teren 2800 mp - 15.000 euro, casa -11.000 euro). 4. Teren + căsuţă vacanţă mobilată şi utilată, zonă pitorească Lupeni, 1800 mp, drept, acte, ieşire indiviziune, posibil construcţii case, case vacanţă, acces auto, utilităţi, preţ 14.000 euro neg. 5. Teren intravilan - Maleia, 6000 mp drept, acces auto, acte-ieşire din indiviziune, curent, apă, preţ 25 euro/mp. 6. Teren intravilan - 1000 mp, la drum Aninoasa, utilităţi, drept, posibil construcţii case, asigurare, acces auto, preţ 8 euro/mp neg. 7. Vând 3 ha teren extravilan, zona Roşia, posibilităţi multiple, curent în apropiere, acces auto, preţ 2 euro/mp neg. 8.Teren intravilan 4000 mp, la şosea - Nucşoara, Valea Haţegului, drept, utilităţi, pretabil orice fel de construcţii case, pensiuni, preţ 10 euro/mp. 9. Teren la intrarea în Petroşani, zona Dărăneşti - Peştera Bolii, posibilităţi multiple -contrucţii case, case vacanţă, pensiuni, suprafaţă 2300 mp, apă curgătoare, o parte drept, o parte în pantă, acces auto, posibilităţi racordare, apă, curent, acte, ieşire din indiviziune, preţ 15 euro/mp. 10. Teren intravilan, 2800 mp, drept, zona Dărăneşti Peştera Bolii (la 10 minute distanţă de centrul oraşului), zonă

pitorească şi foarte liniştită, pretabil construcţii case, case vacanţă, apă, curent, acces auto, preţ 25.000 euro. 11.Teren Valea Ungurului - Vulcan, 3000 mp, acces auto, zonă pitorească, drept, apă curgătoare, pretabil construcţii case, case vacanţă, preţ 10 euro/mp neg. sau 6500 mp - 6 euro/mp neg.

CASE DE VACANÞÃ 1. Teren Câmpu lui Neag-Valea de Brazi, 6000 mp, intravilan, drept, acces auto, front stradal 200 m, apă, curent + căsuţă veche lemn, zonă pitorească, panoramă, ideal construcţii case, case vacanţă, preţ 25.000 euro neg. 2. Casă vacanţă pt familie, mobilată şi utilată, Parâng, zona Căsuţei din poveşti, P+1, la parter living, bucătărie, cameră, baie, scară interioară, etaj - cameră mare-30 mp, teren concesionat 190 mp - posibilitate extindere, beci, acces auto, preţ 45.000 euro neg. 3. Casă vacanţă, zona Câmpu lui Neag-Cheile Buţii, la drum, suprafaţă 120 mp, P+M, zidărie + lemn, 6 camere, 2 băi, bucătărie, debara, curte amenajată, grătar, 600 mp teren, preţ 160.000 lei. 4. Casă vacanţă zona Rusu, suprafaţă construită 100 mp, P+E, la parter living si bucătărie, scară interioară, la etaj 2 dormitoare, balcon, mobilată şi utilată, acces auto, panoramă, preţ 42.000 euro. 5. Casă vacanţă Parâng, cota 1600, P+M, construcţie 2006, la parter - living, 2 camere, 2 băi, bucătărie, la mansardă - 3 camere matrimoniale şi 1 cameră cu 3 paturi, 2 băi, living, terasă, mobilată şi utilată, preţ 110.000 euro neg. 6. Casă vacanţă, Parâng, construcţie nouă, zona pârtiilor teren concesionat, 55 mp, P+1+M (demisol - cameră, bucătărie dotată, baie serviciu, centrală termică, P – cameră + baie, et. - 2 cam. + baie, M - cameră), construcţie BCA, preţ 130.000 euro neg. 7. Case de vacanţă, în Straja, prima cu P+E+M, la parter bucătărie, baie, la etaj 2 cam., baie, la mansardă 1 cameră, sobe, duşumele, gresie şi faianţă, uşa metalică la intrare, construcţie din cărămidă, din anul 2002, acoperită cu ţiglă, cea de-a doua la roşu, preţ total 60.000 euro. 8. Casă de vacanţă în staţiunea Straja, P+E, cu 8 cam. - 27 locuri cazare, 2 livinguri, bucătărie, băi, magazie de lemne, centrală pe combustibil solid, teren în suprafaţă de 130 mp, concesiune pe 49 de ani, construcţie de lemn şi piatră, din anul 2004, mobilată şi utilată, preţ 150.000 euro neg.

SPAÞII COMERCIALE 1. Spaţiu comercial amenajat la parter de bloc, 40 mp, 2 intrări exterioare, la stradă - zona centrală Petrila, pretabil activităţi comerciale, sedii firme, cabinete medicale, preţ 22.000 euro neg. 2. Spaţiu comercial ultracentral, construcţie nouă - P+E pretabil activităţi comerciale, birouri, sedii firme, cabinete medicale şi/sau locuit amenajat complet, gaz, centrală termică, loc parcare. 3. Spaţiu comercial zona Piaţa Petroşani, front stradal, vitrină, suprafaţă 140 mp, vad comercial, pretabil orice fel activităţi comerciale, preţ 170.000 euro sau chirie 1500 euro/lună. 4. Spaţiu comercial zona Piaţa Petroşani, amenajat la parter de bloc, scări exterioare, pretabil activităţi birouri, firme, cabinete medicale, preţ 200 euro/lună. 5. Spaţiu comercial zona Piaţa Petroşani, pretabil activităţi comerciale de orice fel, depozite, suprafaţă 67 mp, vitrină, grup sanitar, acces auto, curent trifazic, preţ 12 euro/mp neg. 6. Spaţiu comercial Petroşani Nord, 30 mp, geamuri termopan, grup sanitar, încălzire, la stradă, vad comercial, pretabil activităţi birouri, sedii firme, preţ 350 euro/lună sau 26.000 euro pt vânzare. 7. Casă pretabil spaţii comerciale, sedii firmă sau locuit în zona ultracentrală Petroşani, 400 mp teren, 2 camere, bucătărie, baie, hol, gaz, centrală termică, preţ 90.000 euro neg. 8. Spaţiu comercial amenajat, Petroşani Nord, suprafaţă 170 mp (eventual compartimentat), grupuri sanitare, acces auto, la stradă, pretabil activităţi comerciale, depozite, sedii firme, cabinete pentru vânzare sau închiriere. 9. Ap. 4 cam. şi spaţiu comercial, Aeroport, blocurile noizona Nicuşor Gociu, multiple amenajări interioare şi îmbunătăţiri, 2 intrări, pretabil locuit şi/sau sedii firme, cabinete medicale, birouri preţ 35.000 euro neg. 10. Spaţiu comercial, Aeroport blocurile noi - zona Nicuşor Gociu, multiple amenajări interioare şi îmbunătăţiri, 2 intrări, pretabil sedii firme, cabinete medicale, birouri, preţ 10.000 euro. 11. Spaţiu pentru chirie sau vânzare Petroşani, 125 mp, 3+1 încăperi, acces auto, curent, posibilitate mansardare, pentru depozite, producţie etc., preţ 100.000 lei sau 200 euro/lună. 12. Spaţiu comercial zona Spital Petroşani, suprafaţă 80 mp, pretabil birou, cabinet medical, 3 încăperi, baie, gresie, geamuri termopan, preţ 25.000 euro. 13. Spaţiu comercial, Aeroport-Aviatorilor, zona pieţei mici, la stradă, amenajat la parter de bloc, pretabil orice fel activitate, geamuri termopan, 2 încăperi cu gresie, grup sanitar, scară exterioară, preţ 25.000 euro neg. sau 250 euro/lună. 14. Hală în zona Iscroni, la şosea, utilităţi, acces auto, suprafaţă 1500 şi 400 mp, anexe, curte, teren proprietate – aprox. 4000 mp, preţ neg. 15. Spaţiu pentru vânzare, în Vulcan, zonă centrală -M. Viteazu, suprafaţa de 80 mp, vitrină 10 m, scări exterioare şi interioare, gaz, CT, pardoseala granit, pretabil activităţi diverse, preţ 55.000 euro neg.

CASE 1. Teren zona centrală - Piscului, 3000 mp + casă veche cameră, mansardă, baie, cămară (necesită renovare), zonă foarte liniştită, panoramă, utilităţi, livadă pomi fructiferi (teren 2800 mp - 15.000 euro; casa - 11.000 euro). 2. Casă pretabil spaţii comerciale, sedii firmă sau locuit în

 Caut pentru închiriere cabană zona Rusu - Straja, cu utilităţi, acces auto, minim 6 camere pentru perioadă lungă. Relaţii la Agenţia Imobiliară Macarena. zonă ultracentrală Petroşani, 400 mp teren, 2 camere, bucătărie, baie, hol, gaz, centrală termică, preţ 85.000 euro neg. 3. Vilă zona Maleia, mobilată şi utilată, construcţie nouă, din cărămidă, suprafaţă construită 350 mp, 120 mp amprenta sol, parter- living, hol, bucătărie, baie, etaj - 3 dormitoare, baie, mansardă nefinisată, amenajări şi îmbunătăţiri multiple, izolata termic, acces auto, centrală termică combustibil solid, fosă septică, curent 380 V, 2 beciuri, cramă, anexe, preţ 125.000 euro neg. 4. Casă zona centrală, Petroşani Nord, construcţie nouă, mobilată şi utilată complet, totul nou, impecabil, multiple amenajări interioare, parter - living, bucătărie, baie, debara, scară interioară - la etaj-3 dormitoare, baie, dresing, balcon mare, curte amenajată, acces auto, garaj, preţ neg. 5. Casă zona colonie formată din 2 corpuri - 3 camere, bucătărie, baie + 3 camere, bucătărie, baie, garaj, curte 80 mp, anexe, acces auto, centrală termică pe combustibil solid, amenajări interioare preţ 43.000 euro neg. 6. Casă liniştită Petroşani P+M, acces auto, 2 intrări, 800 mp teren, 7 camere, bucătărie la demisol, mansardă amenajată (un apartament separat), garaj, centrală termică combustibil solid, amenajări, geamuri termopan, parchet, ţiglă schimbată, acces auto 2 străzi, preţ 85.000 euro neg. 7. Casă veche cu 400 mp teren drept (posibil construcţie nouă) în zona centrală şi liniştită Petroşani, acces auto, canalizare, utilităţi, preţ 20.000 euro. 8. Casă Livadia cu 1060 mp teren, drept + 2 terenuri (2000 + 2000 mp), acces auto, 3 camere, bucătărie, baie mare amenajată, instalaţii noi, boiler pe lemne, sobe teracotă, bucătărie vara, anexe, preţ 28.000 euro neg. 9. Casă zona centrală Petroşani-Bulevard, pretabil locuit sau spaţiu comercial, suprafaţă constr. 80 mp, 2 camere, bucătărie, baie, hol, boxă, pivniţă, centrală termică gaz, curte 164 mp, acces auto uşor, preţ 55.000 euro neg. 10. Casă (vilă) zona Spital Petroşani, P - 2 cam., bucătărie, baie, hol, garaj, cămară, centrală termică - combustibil solid şi gaz, scară interioară, etaj - 3 cam., baie, hol, balcon, M necompartimentată, anexe, 750 mp teren, gaz, canalizare, acces auto, preţ neg. 11. Casă zonă liniştită Petroşani, P+1, 4 cam., living, bucătărie, baie, cu scară interioară, terasa mare, panoramă, 1400 mp teren, centrală termică, anexe, zonă foarte liniştită Petroşani, preţ 280.000 lei neg.

SCHIMBURI 1. Schimb casă la ţară cu 4800 mp teren, Gorj - zona Cărbuneşti - 3 camere, bucătărie, anexe, apă, gaz, fântână în curte, la stardă, cu apartament în Petroşani sau vând 35.000 lei. 2. Schimb garsonieră Petroşani Nord, etaj 1/4, multiple îmbunătăţiri şi amenajări cu ap. 3 cam., Petroşani Nord, cu diferenţa discutabilă. 3. Schimb ap. 3 cam.Petroşani Nord, zona ENEL, etaj 2/4, centrală termică, geamuri termopan, îmbunătăţiri cu ap. 2 cam., Aeroport, blocurile noi sau garsonieră, zona centrală plus diferenţa. 4. Schimb casă zonă liniştită Petroşani, 2 camere, bucătărie, hol, anexe, terasă, centrală termică pe combustibil solid, 260 mp curte, canalizare, renovată, amenajări interioare, geamuri termopan, uşi şi instalaţii schimbate, baia amenajată, cu apartament 2 camere central + diferenţa sau vând preţ 180.000 lei neg 5. Schimb cu ap. 2 cam. Petroşani Nord, cu diferenţa discutabilă - casă Petroşani Nord, P+ E, la parter - living, bucătărie, 2 camere, 2 băi, scară interioară, la etaj - 2 camere, baie, debara, 2 terase (1 închisă), 2300 mp teren, curte amenajată, centrală termică, garaj, sala sport, anexe, acces auto, sau vând preţ 110.000 euro neg. 6. Schimb cu garsonieră Petroşani sau vând teren pt. construcţii case, case de vacanţă, intravilan, 3300 mp, zona Haţeg, sat Onciuc - drept, front stradal-12 m, acces auto la şosea, ieşire la lac, proiect, curent, acte, ieşire din indiviziune, preţ 15.000 euro. 7. Schimb/ vând ap. 2 cam. cu ap. 4 cam. + diferenţa discutabilă - Petroşani Nord, Bulevard, etaj 2/4, mobilat şi utilat sau nemobilat, amenajări şi îmbunătăţiri multiple, totul impecabil, preţ neg.

CHIRII 1. Garsonieră zona Piaţa Petroşani, etaj 3/4, mobilată şi utilată, îmbunătăţiri, baia amenajată, convector gaz, curată, preţ 130 euro/lună + garanţie. 2. Garsonieră zona Hermes - Bulevard, pretabil locuit sau sedii firme, etaj 3/4, amenajări şi îmbunătăţiri, parchet laminat, geamuri termopan, mobilată şi utilată, vedere Bulevard, baia amenajată, preţ 100 euro/lună + garanţie. 3. Ap. 3 cam., zona Primărie Petroşani, parter, la stradă, pretabil locuit sau sedii firmă, amenajări şi îmbunătăţiri, parţial mobilat, preţ 250 euro/lună + garanţie. 4. Ap. 2 cam., zona Parâng - Oituz, etaj 3, mobilat, bine întreţinut, centrală termică, preţ 500 lei/lună + garanţie. 5. Casă - curte, zona ultracentrală Petroşani, la stradă, acces auto, pentru locuit sau sedii firme, depozite, spaţii comerciale, preţ 300 euro/lună.

Pentru relaþii sau alte oferte vã puteþi adresa zilnic la sediul firmei, str. Horea, 2/23 sau la telefoanele: 0254.545.393, 0727.832308.

www.agentia-imobiliara-petrosani.ro e-mail: agentia_macarena@yahoo.com


PUBLICITATE 11

Ziarul Vãii Jiului joi, 19 aprilie 2012

IMOBILIARE Vând apartament cu 3 camere, conf. I, cu două balcoane, baie şi WC de serviciu, et. 4/4, cu acoperiş, în Timişoara, semicentral, zonă liniştită, preţ 65 mii euro negociabil. Accept credit bancar şi varianta cu schimb plus diferenţa, preferabil casă cu teren, împrejurimi Petrila. Rel. la tel. 0770.581148, 0724.108787 sau pe e-mail: carmen_carabus@yahoo.com Vând apartament 3 camere, în Lupeni, B-dul Păcii, bl. 57, decomandat, bucătărie mare, baie şi WC de serviciu, balcon, zonă liniştită. Tel. 0721.333544 Vând garaj str. 9 Mai, lângă piaţă (construit în 2010, izolat exterior şi interior, apă, curent, uşă la telecomandă), concesiune pe 25 ani, suprafaţă 26 m. Preţ 7.000 euro neg. Tel. 0765.380847 Vând 2 apartamente (unite - total 7 camere, 3 băi, bucătărie), aproximativ 180 mp, situate în Petrila, strada Republicii, deasupra CAR Petrila. Telefon - 0733.083379 Vând teren în Petroşani intravilan la 5 minute de centru (Maleia). Drum stradal. Utilităţi. Preţ mic. Telefon - 0724.773944 Vând, în Jieţ-Androneşti, 3 terenuri de 1500 mp, 5600 mp şi 7500 mp, holdă, pomi fructiferi, apă, la şosea. Preţ 10 euro/mp discutabil. Telefon 0725.219019

AUTO Vând Ford Mondeo, an 1998, 1.8 benzină, airbag, radio cass original, închidere centralizată, stare foarte bună, un singur proprietar de nouă, recent adusă în ţară. Telefon 0765.459316 Vând Audi A6, an 2000, 1.8 benzină, 150cp, radio CD, ABS, dublu climatronic, închidere centralizată, jante Al., euro 3, volan dreapta. Preţ 1850 euro. Telefon 0765.459316 Vând Opel Astra an 1993, hatchback, 1796cmc, închidere centralizată, oglinzi electrice, ABS, 4+1 uşi, stare foarte bună, primul proprietar în ţară, înmatriculată. Preţ 1350 euro. Telefon 0765.459316 Vând Peugeot 308, 1,6 HDI, mai 2010, 35.000 km, confort pack dublu climatronic volan reglabil, oglinzi electrice şi încălzite, 2 geamuri electrice, 4 airbaguri, computer bord, preţ 9900 euro. Telefon 0728696889

www.zvj.ro

ANGAJĂRI Societate din Bacău angajează mecanici de utilaje: excavatorişti, buldoexcavatorişti, autogrederişti şi buldozerişti. Relaţii şi CV la tel/fax: 0234/511617 Mobil: 0744.393981

Programul Teatrului Dramatic “Ion D. Sîrbu” Petroşani

Berbec (21 Mar - 20 Apr) Sâmbătă, 21.04.2012 Orele 18:00 – Premiera „Tata a fost actor... eu, cine ştie?” Duminică, 22.04.2012 Orele 12:00 – Premiera „Călătorie în ţara basmelor”

Angajez bucătar cu experienţă la Vila Melinda, cu carte de muncă şi salariu atractiv. Mai multe informaţii se pot obţine la Vila Melinda sau la numerele de telefon 0254.545842/ 0762.657455.

ÎNCHIRIERI Închiriez spaţiu industrial cu teren aferent în municipiul Petroşani, str. Dărăneşti (vizavi de Lascăr Service), pretabil ca depozit, spaţiu de producţie etc., acces direct din DN 66, apă, curent etc. Informaţii la telefon 0761.282342

SERVICII Oferim credite în condiţii avantajoase pentru angajaţi şi pensionari. Vârsta maximă 75 ani. Se acceptă orice pensie, aprobare ultrarapidă cu minim de documente. Relaţii la telefon 0744.579473 Sonorizări, filmări profesionale, fotografii pentru diverse evenimente: nunţi, botezuri, onomastice, petreceri private. Relaţii la telefon: 0723.788664 0768.688465 0762.695556

Scapi de o povară apăsătoare de pe umerii tăi, probabil din cauza unei datorii pe care o aveai de plătit de urgenţă.

Taur (21 Apr - 21 Mai) Cariera este centrul atenţiei tale acum, pentru că eşti implicat într-un proiect de care depinde viitorul tău profesional.

Angajez barman-ospătar pentru cafenea în Petroşani. Relaţii la telefon 0731.352614 SC PROCEMA SA angajează urgent OPERATORI maşini unelte cu comandă numerică pentru fabrica din loc. Jilava, jud. Ilfov. Oferim cazare, salariu atractiv (15-25 mil. lunar net). Relaţii la telefon 0730.602669 (Diana GROVU)

HOROSCOP

Gemeni (22 Mai - 21 Iun) Dragostea este planul celor mai mari decepţii, astăzi, deci nu spera de la jumătatea ta prea multe declaraţii calde sau surprize plăcute, pentru că pregăteşte exact contrariul.

Rac (22 Iun - 22 Iul)

Vând vacă neagră, 5 ani, şi viţel. Telefon 0726.538908

SC REALCOM SA PETROªANI distribuitor unic în Valea Jiului al produselor lactate SC Napolact SA Cluj, satisface toate comenzile agenţilor economici cu produse proaspete de cea mai înaltă calitate:

- lapte consum - lapte bătut - sana - iaurt - chefir

- caşcaval - smântână - unt - brânză - lapte praf

Asigurăm transportul franco-magazin. Relaţii la telefon: 0254.542472 sau 0733.960320

Cursuri de dans sportiv! Vrei să înveţi să dansezi? Vrei să ai o siluetă de invidiat? Înscrie-te la cursurile de dans sportiv pentru copii şi adulţi! Poţi practica dansul la nivel de începători, intermediari sau avansaţi, cursurile predate fiind la acelaşi nivel cu cele din marile centre din ţară! Grupele de vârstă în care te poţi înscrie sunt: 1) Clasele I-VIII; 2) Liceu - adulţi. Poţi participa la spectacole, concursuri! Instructorul oferă la cerere pregătire pentru “valsul mirilor”! Sălile de dans sunt în: - Petroşani (Şc. Gen. „Avram Stanca”); - Clubul Copiilor şi Elevilor Petrila; - Vulcan (Centrul Şansa). Te poţi înscrie la numărul de telefon: 0726.620840

Vând cauciucuri de iarnă, import Austria, dimensiuni: 185/60/14, 185/65/14, 195/65/15, 205/55/16. Preţuri între 80-100 lei/buc. Relaţii la telefon 0765.459316 Pentru comenzi de MICĂ şi MARE PUBLICITATE ne puteţi contacta la: 0254.549020, 0254.549121, office@zvj.ro, publicitate@zvj.ro, zvj2008@yahoo.com sau direct la sediul redacţiei noastre.

Ceva lipseşte pentru ca sufletul tău să se simtă bine, dar întotdeauna legea compensaţiei intervine pentru a mai reduce un pic din suferinţă.

Leu (23 Iul - 22 Aug) Cu răbdare şi cu argumente solide, susţinute legal, poţi să demonstrezi că adevărul e la tine. E o lupta dificilă, de durată, prin care trebuie să scoţi la lumină o serie de mărturii în favoarea ta, dar merită această luptă dacă la final te aşteaptă dreptatea care ţi se cuvine.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep) Eşti un prieten de nădejde care rezonează la problemele altora, fără a i se cere neapărat ajutorul. Tu ştii imediat când cel de lângă tine trece prin momente critice şi pui mult suflet în necazurile sale.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct) Succesul tuturor acţiunilor acestei zile depinde enorm de anturajul în care te afli. În compania potrivită, vei avea energie să te apuci chiar şi de cele mai complicate treburi.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi) Pune un ban deoparte încă de pe acum pentru că va veni un moment în care banii aceştia vor cântări enorm în rezolvarea unei probleme.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec) E o plăcere să petreci orele libere în compania unor prieteni veseli şi amuzanţi care te primesc cu braţele deschise în mijlocul lor.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian) Tihna familială este tot ce-ţi doreşti mai mult în acest moment şi îţi preiei sarcinile cu iz casnic fără să comentezi, conştient că viaţa de familie depinde şi de implicarea ta.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb) Primeşti un semn de prietenie de la cineva de departe şi îţi face mare plăcere ceea ce auzi. De fapt, contactele la distanţă aduc un plus de noutate în program.

Peşti (19 Feb - 20 Mar) Nu ajung doar vorbele dulci şi declaraţiile pompoase de amor pentru a căpăta încredere în relaţia care se clădeşte sub ochii tăi, ci aştepţi angajamente mai solide.


CMYK

12 ACTUALITATE

Ziarul Vãii Jiului

joi, 19 aprilie 2012

La Vulcan

Chiria pentru sediul PDL o va plăti Constantin Cocoşi-Vârtopeanu Conform celor spuse de domnul Constantin CocoşiVârtopeanu la conferinţa de presă de dinainte de Paşte, când l-a avut lângă el pe domnul Tiberiu Iacob-Ridzi, mai marele lui pe linie de PDL, odată cu funcţia de preşedinte interimar al organizaţiei pedeliste vulcănene, el a moştenit şi sediul acesteia.

Sediul PDL Vulcan

se află pe latura estică a parterului blocului 1 Termic. Iniţial, apartamentul de acolo a fost transformat în spaţiu comercial, dar, cum vânzările nu au fost cele scontate de întreprinzător, spaţiul a fost dat în chirie. Aşa a ajuns el la membrii organizaţiei PDL Vulcan, care i-au pus firmă şi-ntr-o parte, şi-n alta (vezi poza).

Casa de Cultură a Sindicatelor Petroşani, cu sediul în Petroşani, str. 1 Decembrie 1918, nr. 100 (vizavi de primărie)

organizează cursuri de calificare avizate de Ministerul Muncii şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului Lucrător în comerţ (3 luni) – 250 RON Ospătar (5 luni) – 350 RON Bucătar (5 luni) – 350 RON Cofetar patiser (5 luni) – 350 RON Recepţioner hotel (3 luni) – 400 RON Cameristă (3 luni) – 400 RON Operator introducere, prelucrare, validare date (5 luni) – 450 RON Confecţioner, asamblor articole din textile (3 luni) – 350 RON Zidar pietrar tencuitor (5 luni) – 350 RON Montator pereţi şi plafoane din ghips carton (5 luni) – 350 RON Zugrav-isposar-tapetar-vopsitor (5 luni) – 350 RON Electrician constructor (5 luni) – 350 RON Lucrător instalator pentru construcţii (3 luni) – 350 RON Sudor electric (3 luni) – 350 RON Lucrător maşinist utilaje (3 luni) – 350 RON Fierar betonist montator prefabricate (5 luni) – 350 RON Dulgher-tâmplar-parchetar (5 luni) – 350 RON Mecanic auto (3 luni) – 350 RON Coafură (5 luni) – 400 RON Manichiură, pedichiură (3 luni) – 400 RON Formator (2 luni) – 250 RON Inspector resurse umane (2 luni) – 350 RON Lăcătuş mecanic (3 luni) – 400 RON Cele mai mici taxe de şcolarizare - în rate. Relaţii la telefon: 0254/541483; 0354/100707; 0763.349621; 0768.677988. Înscrierile se fac la sediul instituţiei.

www.zvj.ro

De ceva vreme,

locatarii blocurilor învecinate nu au mai văzut niciun fel de mişcare pe la sediu. În afară de unul sau doi bărbaţi care veneau, descuiau şi, apoi, plecau, nimic altceva nu s-a petrecut aici. Deşi, logic, dacă ţinem seama de şedinţele lunare, ar fi fost de aşteptat să apară mai mulţi la sediu. De puţină vreme, mi-a zis un curios din blocul acela, înăuntru e mai nimic, în afară de câteva flori.

Din câte se pare,

pedeliştii vulcăneni au pus ochii pe un alt local pe care vor să-l transforme în sediu de partid. Nu al PDL, cum s-ar crede, ci al PSD Vulcan. Al noului PSD Vulcan în care să încapă toţi pedeliştii acum demişi din fosta organizaţie, după ce s-a auzit de desemnarea candidaturii lui www.zvj.ro Gheorghe Ile din partea USL office@zvj.ro Vulcan şi de declaraţia COTIDIAN REGIONAL Angelei Stoica de a-l urma la CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT timpul potrivit.

Ziarul Vãii Jiului

ISSN 2065 - 5096

Fostul sediu al PDL,

aşa cum am aflat chiar de la noul preşedinte interimar, i-a rămas lui Constantin CocoşiVârtopeanu în urma înţelegerii sale făcute cu Angela Stoica. Bănuiesc că, în înţelegere, nu s-a precizat că fosta doamnă preşedinte a organizaţiei PDL Vulcan îi va plăti şi chiria pe acest spaţiu. Care, ţinând seama că e vorba de un apartament proprietate particulară, nu este una modică. Cum mai mult ca sigur că va fi chiria pentru sediul PSD-ului cel nou, aflat la parterul blocului de lângă aleea care duce la popicărie şi la Biserica Ortodoxă nr.1. Spaţiu în care, ani de-a rândul, şi-a avut sediul filiala PRM Vulcan şi, după evacuarea în forţă a acesteia, locul său a fost luat de o casierie a SC Pregoterm SA. Gheorghe OLTEANU

Telefoanele redacþiei: 0254.549 020 0254.549 121 (fax) 0737.575 582

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redactor şef: Marian BOBOC 0761.756840

Colectivul de redacþie: Alina PIPAN alinapipan@yahoo.com 0766.678380 Corneliu BRAN 0766.728688 Mihaela PETROŞAN petrosan@zvj.ro 0761.756834 Gheorghe OLTEANU Loredana JUGLEA 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com Colaboratori permanenþi: Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ, Mihai BARBU, Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢANJIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Robert HUMMEL, Ioan LASCU, Ilie PINTEA, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Gheorghe TRUŢĂ, Dumitru VELEA DTP: Bogdan SOVAGO Daniela FILIMON 0761.756837 Administrativ / Publicitate: Diana SANTA - 0722.344681 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

Redacţia şi administraţia: Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. 2


CMYK

şcoală & cultură Apare sub îngrijirea prof. Irina Boboc

pe Jiul de Est şi Jiul de Vest Nr. 100

La invitaţia lui Costel Avram, Comitetul director al USR a sosit ieri în Petroşani

O poveste cu foşti mineri englezi spre uzul Văii Jiului de astăzi Ne-am întors zilele trecute din Anglia, unde, în cadrul unui program Comenius la care ia parte şi Clubul Elevilor din Petrila, am vizitat o fostă regiune minieră. În Durham, mineritul e, acum, conservat sub forma unor muzee unde lumea poate petrece, în mod plăcut şi util, o zi în mijlocul naturii. În comparaţie cu bietul nostru muzeu al mineritului, acolo lucrurile sunt astfel concepute încât, în muzeele lor, familia să aibă ce face o zi întreagă. Poate mânca produse specifice la restaurantul muzeului, îşi poate bea ceaiul, cafeaua şi berea la pub-ul din incinta muzeului, fiecare poate să plece încărcat de suveniruri, cine vrea poate intra într-o mină sau poate vizita doar „suprafaţa” unei mine. Am încercat să înţeleg cum a fost posibilă trecerea de la minerit la turism sau la alte activităţi profitabile care să asigure zonei prosperitatea. Ca să fiu sincer, n-am înţeles mare lucru. Totul părea, acum, atât de perfect încât nu mă dumiream cum a fost posibil ca o zonă implicată în mari convulsii sociale în anii ’70 ai secolului trecut să trăiască astăzi atât de onorabil, decent şi ordonat. (Ca o posibilă explicaţie poate fi şi răspunsul unui taximetrist britanic care, întrebat de un continental de ce englezii au volanul pe dreapta, a răspuns mândru: „Pentru că putem!”)

Supliment gratuit al cotidianului Ziarul Văii Jiului  Anul IV  19 aprilie 2012  4 pagini ISSN 2068 - 3650

Ancheta Vremea – Şcoală şi cultură pe Jiul de Est şi Jiul de Vest:

Credeţi că scriitorul trebuie să mănânce de două ori pe zi?  O anchetă realizată de Mircea Damian şi… Marian Boboc

sindicatul oferea o masă caldă greviştilor.

Tânărul Billy, fără ştirea tatălui său, s-a alăturat şcolii de balet din Durham. Profesoara sa îi spune părintelui că fiul său, Billy, e un mare talent şi ar fi bine să urmeze cursurile de la Royal Ballet School. În cele din urmă, ca să scurtez povestea, tatăl e de acord, după mai multe ezitări, ca fiul său să meargă pentru o audiţie la Londra. „Ce simţi când dansezi?”, îl întreabă comisia pe Billy. „Like electricity”, zice Billy. „Mă simt de parcă trece prin mine un curent electric…”. Billy e admis la această prestigioasă şcoală de balet din Londra. Scena finală a filmului are loc peste 14 ani. Tatăl şi fratele său îi spun plasatorului să-l anunţe pe Billy că familia sa e în sală. Billy Elliot se pregăteşte să intre în scenă şi să danseze în „Lacul lebedelor”. Ultima imagine a filmului e un stop cadru care se opreşte pe zborul fiului de miner, Billy Elliot, sub privirile admirative ale familiei şi ale spectatorilor.

Filmul a fost socotit,

în anul 2000, drept cel mai bun film independent englez, iar în 2001 a obţinut Premiul BAFTA tot pentru cel mai bun film al anului. Producţia a costat 3 milioane de lire şi a adus încasări de peste La întoarcerea acasă, 72 milioane de lire. Scenariul filmului, scris de am vorbit cu prietenii mei, omul politic Costel Lee Hall, a fost transformat în musical care se Avram şi poetul Marian Boboc, despre aceste joacă, cu succes, pe Broadway. transformări fără să le fi putut da o explicaţie plauzibilă. Dar… zilele trecute am văzut un film Ce legătură are această poveste cu un nume care nu-mi spunea nimic. Billy Elliot. englezească cu venirea M-a sunat fratele meu, Titi, şi-mi spune: „Dă pe Comitetului director al Uniunii Scriitorilor din TVR1! E un film care se întâmplă în Durham!”. România în Valea Jiului? Aş putea specula între M-am conformat şi am urmărit fascinat un film mai multe răspunsuri. Aş spune doar că dacă despre fiul unui miner grevist care voia să se facă scriitorii invitaţi vor reuşi să ne emoţioneze în aşa balerin profesionist. Tatăl său a vrut să-l dea la fel încât să ne simţim precum Billy Elliot, box, sportul pe care îl practicase şi el în tinereţe. străbătuţi de un curent electric, ar fi o şansă ca Dar întâmplarea face ca viitorii balerini să se Valea Jiului să se salveze şi prin noi înşine. Cu antreneze în sala de box pentru că sala de balet un mic ajutor dat de prietenii noştri, ai tuturor, scriitorii… devenise, în timpul grevei minerilor, locul în care Mihai BARBU

Răspund la anchetă: Nichifor Crainic  Aurel Vlad  Felix Aderca  Ion Barbu  Victor Eftimiu  Ion Sân-Georgiu  E. Lovinescu  Sergiu Dan  George Bacovia  Ion Minulescu  Ion Iancovescu  Mihail Dragomirescu  Ion Marin Sadoveanu  Vasile Savel  Ramiro Ortiz  Camil Petrescu  Liviu Rebreanu  Tudor TeodorescuBranişte  Carol Ardeleanu  Cezar Petrescu  Al. O. Teodoreanu  Mihail Sebastian  Romulus Dianu  Şerban Cioculescu  Ludovic Dauş  George Mihail-Zanfirescu şi.. Liviu Andrei  Mihai Barbu  Valeriu Butulescu  Ionel Buşe  Nicolae Coande Isidor Chicet  Gilbert Danco  Horia Dulvac  Florin Gh. Gheţău  Ion Hirghiduş  Robert Hummel  Ioan Lascu  Ilie Pintea  Alin Rus  Petronela Vali Slavu  Gheorghe Truţă  Dumitru Velea De citit: Patru surori de Gheorghe Truţă - la Teatrul Naţional din Bălţi  Document inedit La moartea lui Nichita Stănescu - fotoreportaj funebru realizat de Gheorghe Olteanu, redactor ZVJ, în vremea studenţiei sale bucureştene


II

SPECIAL

joi, 19 aprilie 2012

Ancheta începe în revista Vremea nr. 69/ 27 iunie 1929:

Credeþi cã scriitorul trebuie sã mãnânce de douã ori pe zi? Iată o întrebare... vulgară. Şi imorală. Când mi-a venit în minte, eram „la al treilea fel”. La o masă vecină, un domn foarte gras, cu guşe, cu burtă şi caturi la ceafă, era, mi-se pare, la „al şaptelea fel”, băuse două ţuici cu măsline, o jumătate de vin cu sifon şi mai comandase alta... În seara acelei zile, n’am mâncat, dintr’un motiv pe care-l ghicesc, desigur, toţi cititorii. Şi cum lucrul acesta nu mi-s’a’ntâmplat întâiaş dată, - mi s’a părut foarte firesc şi foarte normal. Îmi era foame, desigur. Dar când mi-am imaginat pe domnul dela amiază, care mânca foarte mult şi foarte urât, care avea cel puţin 50 kgr. numai de osânză şi vreo 10 kgr. diferite... condimente, n-aş fi înghiţit nici măcar o lingură de borş, oricât de acru şi piperat... Aşadar, mă declar contra obiceiului de a mânca de două ori pe zi. Şi se declară, desigur, contra, odată cu mine toţi cei ce mănâncă numai uneori... Ne stricăm obiceiurile... Şi stricăm de asemeni obiceiul ţării. Căci în România, un scriitor înseamnă un individ care nu face nimic şi care mănâncă numai când este invitat. Ceea ce se’ntâmplă foarte rar şi foarte puţinora dintre noi. Ceilalţi... Ceilalţi au „talie”, coaste şi gât. Burtă nu au şi nu au nici obraji, nici ceafă cu mai multe sau mai puţine caturi. Le este imposibilă moartea prin ştreang, fiindcă sunt prea uşori. Nu se pot deci bucura de... plăcerea supremă şi ultimă de a trece hotarul savurând deliciul gâdiliturii funiei pe ceafă şi de-a lungul şirei spinării... Aşadar, scriitorul - precum spune un tânăr confrate şi prieten - trebuie să trăiască şi să moară ca un înger. Să ne lase’n pace domnii guvernanţi cu proiectele şi „Societatea Scriitorilor Români” să s’astâmpere. Noi ştim să răbdăm. Ştim să trăim ca păsările cerului şi ca vântul. Dormim foarte comod în grădinile publice, în sălile de aşteptare ale gărilor sau pe câmp, făcând socoteală stelelor şi imaginând povestiri cu milionari, cu palate somptuoase, cu mese bogate şi cu femei frumoase, care sunt, toate, ale altora. Aşa. (Mircea Damian) Acum, ascultaţi, ce spun alţi scriitori

- No, da’ocupă, mă rog frumos, loc. - Mulţumesc frumos. Domnule ministru, aş pofti să vă fac, pentru revista „Vremea”, o’ntrebare. - Fă-o, da’ să nu fie lungă. - Scurtă, Excelenţă... Ce credeţi, scriitorul trebuie să mănânce? - D’apoi că doară fiecare om trebuie să mănânce, mă rog frumos. - Şi credeţi că scriitorul trebuie să mănânce de două ori pe zi? - Eu mănânc, mă rog, de trei ori pe zi şi la cină (cafea cu lapte dela ora 4). - Dar scriitorul... - Să mănânce, mă rog. Doară are salariu, şi munceşte la cánţâlárie. - Vorbesc de scriitorul de literatură, Excelenţă. - Ce-ai spus, mă rog de ertare? - Mă gândesc la scriitorii de literatură, la cei cari scriu cărţi de poveşti... de poezii. - No, dac’ai venit, mă rog frumos, ca să-mi spui poveşti, fă bine şi pofteşte afară. - Domnule ministru... - Fii bun şi dă-mi bună pace... Ce tot îmi spui la poveşti... că doară naţia şi Regenţa şi drăguţul nost prezident... Nu ştiu ce-a mai spus Excelenţa Sa, fiindcă uşierul mă’mpingea foarte amabil, dela spate.

D. Nichifor Crainic:

D. F. Aderca:

Dacă are ce, poată să mănânce şi de două ori

D. Tudor Arghezi:

Scriitorul trebuie să mănânce de patru ori pe Nu. Cei mai mulţi scriitori nu au mâncat pe zi. zi, să aibă o vilă la Sinaia, o casă la Bucureşti şi-un decât odată pe săptămână, şi atunci pe furiş. Viaţa lui Eminescu şi a altora ca el ne învaţă automobil între ele... Dar credem că scriitorul trebuie să însă că lucrul acesta poate constitui şi un ideal mănânce şi să scrie în fiecare zi. pentru naturi visătoare, care sunt scriitorii români... În orice caz, oricât de jovial aş părea astăzi, D. Aurel Vlad, ministru: D. Ion Barbu: cum a remarcat şi domnul Lovinescu într’un articol Cu tot respectul, Excelenţă! estetic, găsesc că nu e locul de făcut confesiuni - Zâua bună, mă rog... No, ce pofteşti, Da, dar puţin. Sunt oprite alimentele care personale. drăguţule? îngraşă rău, prin pipeturile lor, biciuiesc simţurile. - Domnule ministru... Doresc o rasă de scriitori smeardă, uscată, „ca de


SPECIAL III

joi, 19 aprilie 2012

ghindă”, adusă la trăsăturile ascetice şi la linia bărbătească a lui Radu Dragnea. Deviza: cât mai aproape de Radu Dragnea şi cât mai la o parte de gratii Sadoveanu, Crainic, Minulescu, Lovinescu, Cezar Petrescu, etc. Îmi iau voia să recomand scriitorilor postul de bună voie şi chiar foamea. Spiritul dezgolit şi legile lui le redescoperim ajunând.

D. Victor Eftimiu: Sunt de părere că scriitorul până la vârsta de 20 de ani trebuie să mănânce de trei ori pe zi. Până la 30 de ani - de două ori pe zi. De la 30 la 40 de ani, să mănânce numai la dejun, şi seara o cafea cu lapte. Dacă a trecut de 40 de ani şi tot n’a rezolvat chestia mâncării,- înseamnă că nu e scriitor...

D. Ion Sân-Georgiu:

D. Sergiu Dan: - Tu ce crezi dragă? - Protestez! - Nici de două ori pe zi?! - Nici măcar o dată pe zi... Scriitorul nu trebuie nici să mănânce, nici să doarmă, realizând astfel existenţa îngerilor!... - Sergiule!... eu crăp... - Crapă!... Dar lasă-mă să continuu... Eventual, scriitorul nu trebuie să fie nici bolnav, vreodată - urmând să moară îngereşte (Îngerii, se ştie, nu mor decât de ruşine). Societatea românească bine organizată, adică poporul de samsari, pezevenghi, proxeneţi şi agitatori politici care formează „lumea bună” este, deobiceiu, de părerea proverbului: „Ca privighetoarea să cânte bine, scoate-i ochii!”, adică dejunul să nu obosească inspiraţia. Faptul că scriitorul român nu este încă recunoscut ca făcând parte dintr’o categorie socială - se datoreşte stării generale de anarhie în care se află Statul Român. Scriitorul nu poate avea o existenţă conformă cu misiunea lor decât într’un regim de monarhie absolută, adică într’o societate care ştie că un scriitor de poeme este întotdeauna mai onorabil decât un Pârţ (pardon!) politic oarecare şi în oricare partid.

- Scriitorul de talent trebuie să aibă posibilitatea să mănânce ori de câte ori vrea pe zi. Cu o condiţie însă, să nu abuzeze. În orice societate, fie şi feminină, condiţia ca digestia prelungită să nu-i abrutizeze creierul şi să-l facă impropriu literaturii cum e cazul unora dintre scriitori, cărora Statul Român postbelic le-a dat asemenea posibilităţi paradiziace. Scriitorii fără talent să fie constrânşi prin foame de a nu mai scrie, iar D. G. Bacovia: în caz de încăpăţânare, să li-se pună şoricioaică în mâncare. - Aţi putea să-mi spuneţi cam ce soiuri de mâncăruri trebuie să - Ce fel de scriitori? mănânce, bunăoară, scriitorul de romane? - Scriitorii de literatură... - Cum să nu. Iată: trebuie să mănânce foarte multă carne friptă, fără - Ar trebui precizat: scriitorii cari scriu în fiecare zi - sau scriitorii sos. Dulciuri, deloc. cari scriu numai uneori. - Lirica? - Tot una este. - Să mănânce mâncăruri ce ar constipa, pentru ca altfel producţia lirică - Ştiu eu? Cei mai mari scriitori n’au prea mâncat... de două ori pe zi. ar fi prea bogată... - Credeţi, aşadar... - Drama? - Cred că cel puţin atunci când creează, - scriitorul ar trebui să - Să mănânce mâncăruri producătoare de crampe, pentru ca să fie mănânce... şi să aibă o higienă... continuu într’o... situaţie dramatică. - Şi comicá? - Da, şi comicá, vezi bine. D. Ion Minulescu:

D. E. Lovinescu:

Depinde... Dacă stă bine cu stomacul poate să mănânce şi de zece ori pe zi. - Şi dacă are... - Te cred. - Iar dacă n’are? - Să rabde... Chestiunea este însă alta: poate să mănânce, cum am spus, şi de zece ori pe zi, dar să nu mănânce... (D. Minulescu a spus un cuvânt pe care nu-l găseşti scris decât în cărţile lui Panait Istrati!)

O masă sau două pe zi? E forma expresivă a unei chestiuni dezbătute de mult în publicistica noastră. Maiorescu odinioară înclina mai mult spre postul obligator al artistului: formula e, de altfel, comodă şi înăbuşe eventualele scrupule ale lipsei de solidaritate. Nu mai puţin adevărat e că publicul are o concepţie definitivă în această funcţie a sărăciei: în ochii lui un vagabond ca Dragoslav e prin definiţie om de talent, pe când prezenţa unui automobil la scară exclude de la sine talentul. D. I. Iancovescu: Dar toate acestea sunt lucruri în afara discuţiei... Problema nu se rezolvă într’un sens unic, ci după ecuaţia personală a (Pauză şi stupoare) fiecărui artist. Aşadar, la întrebarea o masă sau două pe zi? răspundem: la unii - Ei? ce crezi? o masă, la alţii două şi la câţiva chiar şi un supeu. Sunt artişti ce-şi găsesc în - Ce să cred? Când pui astfel de întrebări... scriitorul să mănânce de lipsă un stimulent de lucru: sunt alţii ce nu pot lucra decât din clipa în care două ori pe zi, auzi! sunt deasupra oricărei nevoi. De e vorba să colaborăm fiecare cu experienţa - E mult? noastră, adaog că, în ceea ce mă priveşte, intru în categoria a doua. - Fireşte că-i mult. Scriitorul trebuie să se hrănească cu lăcuste ca


IV SPECIAL Iocanan în pustiu... - Dar actorul? - Tot aşa... Eu aşa mă hrănesc... D’aia sunt inteligent şi am talent... carnea îngraşe şi tâmpeşte... - Poţi să-mi dai un exemplu? - Pot, dar nu vreau... fiindcă mă tem că-l scrii...

Un gazetar, deputat majoritar: Scriitorii să mănânce cât mai mult, ca să nu aibă nevoie să se mănânce între ei.

D. Mihail Dragomirescu: Scriitorul are dreptul să mănânce de două ori pe zi cu o condiţiune: să fie scriitor. În starea noastră socială, scriitorii cei buni suferă din pricina celor răi, care se cred mai buni scriitori de cât toţi. Dar şi buni şi răi, toţi au o meteahnă, care-i va ţine în inferioritate socială, câtă vreme nu şi-o vor îndrepta. Scriitorii, şi buni şi răi, nu iubesc ordinea. Autonomia, la care au dreptul ca scriitori, ei, ca oameni o transformă în anarhie. Deci se critică unii pe alţii, şi deci toţi au credinţa că unii sunt mai buni şi alţii mai slabi, nu pot suferi cu nici un preţ ierarhizarea, care desparte oile de capre. Ei vor să fie întotdeauna amestecaţi şi necalificaţi. Cât timp va domni această stare de lucruri şi nu vor primi ca cei buni să fie separaţi de cei răi, vor suferi mai mult sau mai puţin de foame.

D. Ion Marin Sadoveanu: Să mănânce, de ce să nu mănânce?... Uitasem: eu nu pot răspunde la întrebarea aceasta fiindcă, personal, sunt în cură de slăbire.

D. Vasile Savel: Depinde de stomac... Ai pus, domnule Mircea Damian, greşit întrebarea. Ideea care te chinueşte ai generalizat-o, şi toţi am avut-o la vârsta dumitale, dar n’am căutat a-i da publicităţii. Am răbdat, am tăcut, am perzistat. Arare, unii dintre noi s’au revoltat. Reîntorcându-mă la glumă, îţi răspund: cred că scriitorul trebuie să mănânce ori de câte ori îi este foame. Şi dacă îi e foame mai mult de două ori pe zi, ce se face? Sunt scriitori care fac cură de slăbit, după cum sunt şi scriitori care fără să vrea îşi

joi, 19 aprilie 2012

păstrează silueta. Aceştia fac fără voinţă o cură - Scriitorul trebuie să mănânce de două ori preventivă. La noi era obiceiul ca scriitorul să se pe zi? hrănească cu cornul lunii. Cel dintâi care a protestat - Eu cred că trebuie să mănânce de trei ori a fost poetul Dimitrie Anghel, care s’a întrebat: pe zi. Până când? Aş putea continua. Dar vezi, e ora dejunului. D. Tudor Teodorescu-Branişte: Mă duc la masă. Am comandat nişte trufandale! La revedere... Depinde ce profesiune are! Fiindcă din profesiunea de scriitor nu va izbuti să mănânce nici de două ori pe lună, necum de două ori pe zi... D. Ramiro Ortiz: Deaceia avem scriitori, de profesiune ingineri, avocaţi, medici, militari, popi etc. Cea mai De două ori pe zi?! rentabilă şi cea mai adequată scrisului, pare a fi Nu! profesiunea de soţ dotal... Să mănânce o singură dată pe zi, dar Un singur lucru e cert: scriitorul nu va izbuti straşnic! să mănânce din scrisul lui, de două ori pe zi - decât Seara, numai un compot. atunci când 80 la sută din cetăţeni vor şti să se iscălească fără sugiuc şi „fără punere de deget”. Sau D. Camil Petrescu: - ca să fie mai limpede - scriitorul va mânca de două ori pe zi într’o societate normal orânduită, în care d. Nu, fiindcă scriitorul e un dobitoc D.R. Ioaniţescu va fi subcomisar cl. III la o sui-generis... circumscripţie de periferie, iar d. Aurel Vlad, solgăbirău într’un sat transcarpatin (Protestez!! N.R.) Ancheta continuă şi în Până atunci - nu! Vremea nr. 70/ 4 iulie 1929 Aşadar, încă multă vreme scriitorii vor trebui să-şi caute meserii serioase. Credeţi că scriitorul trebuie să mănânce Şi să uite următoarea scenă deplin lămuritoare: de două ori pe zi? (II) Maiorescu avea, la un moment dat, ca şef de cabinet pe un scriitor. Recomandându-l Regelui Continuăm, vasăzică. M’am adresat de astă dată la un număr mai mare de scriitori. Am ţinut Carol, acesta îi spune: - Îmi pare bine... Îmi pare bine... Şi ce chiar să am şi răspunsurile câtorva confraţi tineri, îndeajuns de cunoscuţi. Fiindcă chestiunea ne profesiune ai dumneata, domnule şef de cabinet? - Eu, Maiestate, - răspunde grav tânărul priveşte pe toţi deopotrivă. Concluzia anchetei? Ar trebui, desigur, să sunt scriitor. - Bine, bine, dar te’ntreb: ce profesiune ai?... fie una. O concluzie serioasă, la răspunsurile unei Istoria n’a înregistrat replica scriitorului-şef întrebări puse anapoda, e drept, dar care poate să fie socotită totodată comică, tragică şi - ca să fie aşa - de cabinet. Dar trebuie să amintesc că monarhii aşa scrie în cărţile de şcoală - au fost întotdeauna serioasă. N’am ajuns la nimic. Adică, am ajuns la protegiuitorii literelor şi artelor frumoase! E un ceea ce ştiam singur. Şi cum e vorba de invenţia lucru pe care - ingraţi cum suntem - am fi în stare unor pilule pe care, dacă le’nghiţi cum înghiţi să-l uităm... chinina sau... sublimatul, - nu mai ai nevoie de mâncare, fiindcă te hrăneşti cu ele, aştept aceste D. C. Ardeleanu: timpuri fericite ca să pun altă întrebare confraţilor mei, cu credinţa că voi ajunge, totuşi, la o Să mănânce de două ori pe zi, unde poate. concluzie... (Mircea Damian) Să scrie două ore pe zi acasă la el şi să vorbească două ore mai puţin pe zi, la cafenea. - Atât? D. Liviu Rebreanu: - Atât! - Nu pricep.


SPECIAL V

joi, 19 aprilie 2012

D. Cezar Petrescu:

D. Şerban Cioculescu:

- Iarăşi?! În ziua în care fiecare scriitor va avea o profesie - ar fi de dorit una - Precum vezi... intelectuală -, chestiunea nu se va mai pune. Cât timp scriitorul român va - Nu mai răspund... nu mai răspund nimic deocamdată... Să ştii că am persevera în parazitismul levantin, va risca, adesea, să rămână flămând. să fac o anchetă contra anchetatorilor... Dar să ştii că scriitorul trebuie să Să sperăm că civilizaţia, această sperietoare a barbarilor, va rezolvi în mănânce... să mănânce de câte ori îi este foame... şi să scrie... curând problema, în levantul nostru.

D. Al. O. Teodoreanu:

D. Ludovic Dauş:

- Ce zici? - Nimic! - Să nu mănânce? - Dragul meu, să mănânce, desigur. Mâncarea însă... îngreuiază şi nu te’ndeamnă la scris. - Aşadar... - Aşadar, mâncarea ca mâncarea, dar băutura... la revedere...

N’am văzut niciodată să mănânc al treilea rac. Am văzut totuşi o bătrână de 70 de ani trecuţi devorând optzeci de raci şi totuşi n’a murit. Dacă am pune foamea scriitorului între aceste două limite? Unul s’ar simţi nenorocit dacă i s’ar impune mai mult de două ochiuri, o cotletă şi puţine fructe, la un dejun, după cum un altul s’ar simţi nenorocit dacă nu i s’ar mai da o jumătate de gâscă sau un talger de ghiveciu. Aritmetica mesei e o operaţie foarte complicată şi cum nu sunt profesor de matematici la Universitate, chestiunea celor 2 mese necesare scriitorilor rămâne pentru mine nerezolvată. O trec în domeniul fanteziilor stomacale, ceea de dovedeşte că şi stomacul are fantezie.

D. Mihail Sebastian:

Dacă ai fi văzut - ca mine - bucata de pâine noroioasă pe care o mănâncă oamenii şi dobitoacele din satele Brăilei în acest an pustiu, întrebarea d-tale n’ar mai fi sunat cu egoismul ei profesional. Tot omul s’ar cuveni să D. George Mihail-Zanfirescu: mănânce de două ori pe zi. E un deziderat modest, de la care nu ştiu de ce scriitorul ar fi exclus, dar la care, de asemeni nu - O întrebare la care nu vor răspunde serios decât văd ce drepturi speciale ar trebui el să aibă. oamenii neserioşi! Pentru că ar fi, în adevăr, neserios Câtă vreme în această ţară bogată mor să le vorbeşti turmentaţilor de echilibru, distinselor oamenii de pelagră, sau se spânzură, când n’au noastre prietene, cocotele, de pudoare, aşa cum ar fi cu ce plăti perceptorului, nimeni şi în numele nici neserios până la tragic să încerci să-i convingi pe proştii unei superiorităţi nu are dreptul să revendice şi şnapanii de pe ringul politic de rolul primordial pe situaţii privilegiate. Scriitorii se cuvine să care-l are un scriitor (la noi, mai ales în paşii de melc al mănânce o pâine cumsecade, întrucât sunt evoluţiei unui popor şi de recunoştinţa pe care acest oameni, nu întrucât sunt scriitori. popor ar fi dator s’o aibă faţă de nefericitul uns pe frunte Asta, omeneşte vorbind. Dar dacă cu sfântul mir al gloriei şi al mizeriei)... întrebarea d-tale ţine morţiş să creeze pentru Nu! Lasă-mă să nu’ţi răspund, domnule Damian. muncitorii scrisului, o categorie de elită cu Mai mult: te rog să nu publici o asemenea anchetă. Ar trebuinţi distincte îţi voi răspunde: nu, nu e deloc însemna să ne umilim, inutil, în faţa doamnelor şi-a necesar ca un scriitor să mănânce o dată, de două domnilor cu osânză şi inteligenţă de scatiu plouat. sau de trei ori pe zi. Necesar e numai ca - sărac Mai bine: hai să fim veseli... sau bogat - scriitorul să-şi trăiască realmente ... În „La bête conquérante” a lui Pierre Mac sărăcia sau bogăţia. Adică, să o vieţuiască Orlan, graţie unei lovitori nesigure de cuţit a beţivanului profund ca pe o experienţă, de la un anumit prag Putride, porcii, oile, berbecii şi boii încep să vorbească sufletesc încolo. Barnabooth miliardarul - după şi, în scurt timp, ajung factori proeminenţi în viaţa un prânz magnific - şi Marlin Eden, după unul mizerabil, stau pe înălţimi egale. socială a lumii. Pierre Mac Orlan a fost gentil şi n’a mărturisit că acţiunea din Cine nu vede astfel lucrurile, n’are decât să se înscrie într’un sindicat „La bête conquérante” se petrece în România... oarecare, sau să facă jalbă timbrată la minister. Există un fond special pentru Nu fac aluzii la foştii sau actualii politicieni la putere. Am simpatii prânzurile intelectuale. multe, în fiecare tabără. Ceva mai mult: eu sunt perfect convins că d-l Aurel Vlad (de pildă) e un om cumsecade, în fond. Avem, însă, o sistemă nenorocită, datorită parvenitismului. De sus, din vârful scării coborând, vom întâlni în mii D. Romulus Dianu: de exemplare, acelaşi Dinu Păturică - prost, când nu e meschin - meschin, când nu e imbecil, dar întotdeauna analfabet al abecedarului artistic şi literar. Noi - Să mănânce? Depinde ce anume... suferim ori facem pe cerşetorii, pe la ministere. Ce adevăr mare a spus d-l Printre scriitori suntem de altfel mulţi consumatori de „Lochum”. Cred însă că alimentul scriitorului ar fi bine să-l recomande publicul. Nichifor Crainic! Nu ne dăm seama ce arme ucigătoare avem la îndemână noi, scriitorii, împotriva potentaţilor politici şi financiari! Dar, ca să ştim să le - De ce? mânuim, va trebui mai întâi să învăţăm să fim demni. Şi asta e grea afacere. Noi - Numai aşa se poate răzbuna un cititor pe un autor... În general, se crede că mâncarea bună produce opere bune. Asta e încă nu ştim, cel puţin, să fim buni camarazi. În ziua când voi fi comisar al poporului, la Interne, am să înfig nouă concepţia fetiţei care crede că mama ei face copii fiindcă mănâncă mult la spânzurători în piaţa teatrului. O să încarc apoi, în furgoane, toţi proştii ţării masă. Dar lucrul trebuie verificat, că aşa e. Cine nu mănâncă rămâne suplu şi mele şi toţi şnapanii... Pe urmă, realizăm visul lui Camil Petrescu: dictatura intelectuală, dictatura inteligenţei creatoare. Asta o să fie, de la cucerirea nu face nici copii. Dovadă primadonele. Cunosc mulţi scriitori care nu mai scriu nimic, doar ca să-şi menţină Ardealului de către Mihai Viteazul şi alături de întregirea neamului românesc, sub Ferdinand I, cel mai mare act naţionalist pe care-o să-l înregistreze istoria. silueta literară. Da, Mircea Damian, da: act naţionalist! Abia atunci vom face dovada Creaţia însă, ca orice naştere, lăbărţează şi ruinează. Cu cât scrii mai multe cărţi cu atât ai mai multe şanse să fii înjurat, adică să-ţi primeşti odraslele că suntem buni români. Acum, stăm cu mâinile în sân şi privim inactivi cum creşte şi se adânceşte cangrena... trimise la origine de trecători. Iată cum, o întrebare neserioasă ca asta: trebuie scriitorul să mănânce Eu ca să mă pot apăra de aceste lighioane, mi-am ales în Sergiu Dan un de două ori pe zi? constituie punctul centrifugal al unei probleme: rolul colaborator, care pe lângă alte daruri, mai are şi muşchi. scriitorului (şi al oricărui realizator artistic, în genere) în angrenajul dictatorial al unui Stat.


VI SPECIAL

joi, 19 aprilie 2012

Ancheta din Vremea (1929) reluată în Şcoală şi cultură (2012) Liviu Andrei:

Aş face sex cu foamea Mulţumesc pentru întrebarea gastrică pe care mi-aţi adresat-o! Scriitura bună depinde de cantitatea de haleală. E clar ca lumina zilei... Cu câteva excepţii, toţi scriitorii români sunt săraci. Unii financiar, alţii cu duhul. Bogaţii scrisului sunt doar oportuniştii care au făcut manualele alea alternative şi inoculează viitoarelor generaţii că adevăraţii scriitori şi critici contemporani sunt foştii turnători ai Securităţii (gen Sadoveanu - ăsta e mort, d-aia îl atac sau alţii care încă trăiesc şi sunt premiaţi şi pupaţi în fund an de an). Eu mănânc de câte ori apuc. Resimt o foame continuă, o foame specifică unui diabetic. Aş face sex cu foamea. Sunt fomistul literaturii. Scriitorul ar trebui să mănânce bine doar ca să se bucure şi el de celelalte plăceri omeneşti care înnobilează un om sătul: râgâitul, trasul vânturilor şi scaunul. Fâsâiele sunt un lux pentru scriitori. USR ar trebui să dea corn şi lapte şi pentru noi cei osândiţi la bufoneală şi fanfaronadă pe hârtie şi laptop. Foamea e bună. Nu te mai oxidezi. Eu n-am bani de droguri şi o folosesc pe post de drog. Mă incită şi îmi ascute simţurile. Dacă nu aveam foame, o inventam. Păcat că Oişteanu n-a introdus-o pe doamna FOAME în recenta Narcotice în cultura română, sau poate n-am văzut eu pentru că am citit doar jumătate şi am dat cu ea la coş. Este narcoticul numărul unu. Pentru unii ar fi fost mult mai incitată întrebarea: CREDEŢI CĂ SCRIITORUL AR TREBUI SĂ SE ÎMBETE DE DOUĂ ORI PE ZI? Aici îi loveaţi pe mulţi direct sub bărbie. Cu mâncarea m-aţi nimerit doar pe mine... Dacă am mânca de două ori pe zi, sau de mai multe ori, am deveni obezi. Asta naşte o cavalcadă de întrebări.... Cine scrie mai bine? Scriitorul gras sau cel schilod? Depinde... La proză sunt mai tari graşii. La poezie conduc detaşat slăbănogii. Poezia se scrie mâncând prost. Proza se scrie între cele două mese. Personal, vă mărturisesc că am fluctuaţii de greutate balzaciene. Se-ntâmplă să nu prind nicio masă pe zi dacă nu vând măcar o carte. Stomacul mi-o ia razna şi se transformă într-un vulcan plin cu magnetită încinsă. La ce aciditate am în cimpoi risc să devin un reptilian cu muşcătură toxică de Dragon de Komodo. Sunt mereu sunat de diferiţi scriitori ca să-i împrumut cu bani. N-AM BĂ! E SĂRĂCIE, MÂNCA-V-AŞ! Sunt conştienţi că nu am nici eu, dar sevrajul nutriţional le întunecă minţile şi îi face să uite. CUM, BĂ?! TU LUCREZI ÎN TELEVIZIUNE ŞI N-AI BANI?! Noi, cei care scriem şi facem foamea grav, suntem nelipsiţi de la evenimentele culturale. Ne sunăm grabnic când e rost de vreo dezlipire a burţii. E sărbătoare. Nu ne interesează că e un vernisaj sau vreo lansare de carte a unei haimanale promovate de amantul ei universitar. Ne doare-n cot! Aşteptăm haleala. După ce umplem maţul cu boluri nemestecate, ne eliberăm. Asta numesc eu un eveniment reuşit! Îmi pare rău că alimentaţia ne subjugă. Concluzia mea e un DA mare şi afectat. Scriitorii au parte de două mese pe zi, dar pe una zace un televizor şi pe cealaltă o vază cu flori. Daţi-le cozonac! Din

singur. Aşa cum fac acum, în România, mărimile zilei. Călinescu spune despre Eminescu că, pe masa sa de lucru, erau, în neorânduială, mere, nuci, o carafă cu apă şi foarte multă cafea. În cazul lui Eminescu, această combinaţie nutriţională dădea naştere unei poezii geniale. La Petrila, un miner a Mihai Barbu: pe banii lui, un volum intitulat „Poezie Masa Poetului de ieri şi de azi. scos, adevărată”. Ca miner trebuie să te hrăneşti adecvat muncii grele pe care o prestezi în adâncurile Câteva ipoteze de lucru pământului. Mănânci slănină, pâine, ceapă şi bei multă apă. Rezultatul poetic este, în ciuda numărului Poetul trebuie să mănânce mare de calorii consumat, absolut dezamăgitor. de două ori pe zi? Hrana minerului-poet e adevărată, organică, fără Dacă lumea ar vedea în poet un om normal E-uri dar poezia lui a ieşit, vai, neadevărată. atunci, cu siguranţă, i-ar spune că ar fi bine să mănânce, pentru a nu-şi deranja stomacul, chiar de Sunt poeţi mari, slabi la constituţie, care, trei ori pe zi. Dar, în mod constant, lumea îşi imaginează poetul ca pe o fiinţă imaterială care se probabil, că au mâncat puţin hrăneşte cu iluzii, metafore, teorii cosmogonice, cu şi au scris mult. Sunt alţi poeţi cărora le era rime sau cu versuri albe. E drept că şi sculptorii au permanent foame. Nichifor Crainic, în puşcărie, ar fi contribuit major la această idealizare a omului care făcut orice pentru un blid de mâncare suplimentar. scrie poezii. Gheorghe Anghel a imaginat, în faţa Nu putem, însă, judeca omul, pentru că nu ştim cum ateneului român, un Eminescu înalt şi hieratic, adică s-ar comporta acolo nici campionii moralei. Din exact cum nu era poetul în realitate. Statuia lui păcate, sau din fericire, organismul omului nu e în Bacovia, văzut ca un adolescent înalt, în pantaloni deplin acord cu ceea ce el gândeşte despre sine şi scurţi ce se amestecă - la nivelul solului - printre lume. În altă ordine de idei, lumea nu e obişnuită, în trecători, nu a contribuit nici ea la imaginea omului cazul poeziei, să vadă că şi acolo se mănâncă şi se retras, care fugea de lume pentru a fi doar în compania viorii şi a poeziei. Există însă şi imaginea bea. „Cum de n-ai observat acest lucru banal?”, îl poeţilor vitali aşa cum a fost ilustrată plenar de întreabă magistrul George Călinescu pe un imaginar Adrian Păunescu. El a fost un poet (şi un om politic) învăţăcel din „Universul poeziei”. în stare să mănânce şi să bea direct proporţional cu „Nutriţiunea”, zice magistrul, masivitatea operei. păcate, doar excitaţia alimentară şi senzaţia bahică definesc raiul scriitoricesc autohton. Mai avem mult de tras până să ne permitem droguri şi excitatoare adevărate. Probabil că d-aia n-avem nici multe cărţi prea bune, ci doar victorii izolate şi îndelung trâmbiţate. Poftă bună!

„e o funcţie aşa de esenţială omului, Nichita Stănescu povestea că, la prima sa ieşire din ţară, a fost repartizat, în vagonul de dormit, cu un poet care era, pe atunci, chiar preşedintele Uniunii Scriitorilor. Când s-au pus să mănânce, Nichita a văzut că în timp ce colegul său de sleeping car a scos nişte şniţele barosane, el a contribuit la masa comună doar cu câteva ouă fierte. Din acest motiv, Nichita devenise nostalgic şi constata, pe viu, ce înseamnă să fii un om la casa ta şi să ai o nevastă gospodină şi iubitoare. Iată că, peste timp, ne mai aducem aminte de un om al zilei doar pentru că a stat la masă cu poetul şi că cel înstărit nu a mâncat

Marian Boboc deschide şedinţa Cenaclului Boema din 3 martie 2006

încât multe porniri dintre cele mai spirituale nu pot depăşi imaginile ei”. Poetul, în poeziile sale, vorbeşte imparţial despre lichidele divine precum apa şi vinul dar şi de cele considerate demonice precum absintul şi ginul. Laptele, smântâna, untul şi mierea îndeplinesc o condiţie esenţială a poeziei: să facă parte dintr-o hrană elementară a omului iar alimentele să aibă un aspect simplu, nesofisticat. Dintre fructele pământului sunt cântate, cu precădere, gutuile, castanele, nucile, prunele şi merele. Prin asocierea cu vinul, strugurele a ajuns, în poezie, un simbol al vieţii. „Rodia este fructul spre care se îndreaptă consensul tuturor poeţilor”,

Aron Dumitrescu, patronul Restaurantul românesc, locul şedinţelor cenacliere, şi Gilbert Danco


SPECIAL VII

joi, 19 aprilie 2012

consideră divinul critic, pe motiv că aceasta ar reprezenta, în mic, un univers perfect.

Dintre alimentele pregătite, zice Călinescu, poate intra în poezie doar pâinea pentru că e un simbol pentru hrana muncitorului. Poezia epică, spre deosebire de cea lirică, poate face unele concesii alimentare. Acolo poţi întâlni mari vite sfârâind pe jăratic, în timp ce peştii, homarii şi fazanii ţin nu atât de domeniul gastronomiei cât de cel al picturii.

Despre madlena lui Proust, cea care a stat la baza naşterii romanului secolului XX, intrăm, potrivit lui Călinescu, în analiza psihologică. Proust îşi consuma madlena împreună cu ceaiul de tei. Dacă acest obicei îl avea de două ori pe zi înseamnă că madlena şi ceaiul sunt combinaţia alimentară perfectă în cazul romanului. În cazul poeziei, lucrurile stau puţin mai complicat. Problema nu e dacă poetul trebuie să mănânce de două ori pe zi. Noi trebuie să ne întrebăm ce poezie rezultă în urma acestei alegeri. Poţi mânca de trei ori pe zi, la ore fixe, şi să nu produci nimic durabil. Poţi mânca o dată pe zi şi să scrii memorabil. Poţi mânca şi de două ori pe zi, dar ce te faci dacă, în acest caz, te gândeşti, mereu, la a treia masă care îţi lipseşte?!

La final de articol, realizez faptul că întrebarea anchetei iniţiate de Ziarul Văii Jiului are şi un substrat financiar. Adică, formulată altfel, problema este dacă poetul îşi poate permite să mănânce de două ori pe zi. Dacă poetul e un om cu capul în nori, cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, în mod cert el nu va putea să atingă acest ideal gastronomic. Dacă vrea să fie bine hrănit, el va trebui dublat şi de un om real care acţionează în viaţa reală. Sau, ca în cazul lui Bacovia, îşi va lua alături o Agathă care se va ocupa, singură, de realul existenţei. Şi care îi va permite să fie, chiar în timpul vieţii, nemuritor şi rece.

Ionel Buşe:

Are o tehnică şi o tehnologie a profitului elitist de înghite tot Nu, scriitorul nu trebuie să mănânce deloc în România. El se hrăneşte fie cu sufletele moarte ale personajelor sale, dacă e prozator, dramaturg, eseist sau critic literar, fie cu propriul suflet, dacă e poet şi nu are nimic pe cardul bancar. Dacă totuşi găseşte un sponsor, trebuie să-l pupe suficient în dos ca să-i scoată vreo carte s-o dea la vreo bibliotecă, la prieteni sau la amante. Ultimele nu trebuie neglijate, pentru că au un mare rol în erecţia lui creatoare. Desigur, dacă scriitorul e vreun guru bucureştean suficient de mediatizat, nu are nevoie de nimic din toate acestea, opera lui fiind genială de la naştere, (am văzut pe unul la trei-patru ani, fotografiat într-un căruţ de copil, printr-o revistă culturală pentru adulţi, totuşi). El se naşte sinecurist (m-a luat gura pe dinainte!) sau culturnic. Are o tehnică şi o tehnologie a profitului elitist de înghite tot, ca o gaură neagră. Nu degeaba Românica arată ca un c...r. De ce, Doamne iartă-mă, mă mai întrebaţi dacă scriitorul trebuie să mănânce de două ori pe zi? (Al lu’ Mărgelatu)

Isidor Chicet în discuţii etnologice cu Ion Hirghiduş

Valeriu Butulescu:

Marile opere s-au născut din suferinţă Grea întrebare. Scriitorul, dacă nu cumva e un nonconformist incurabil, ar trebui să mănânce, totuşi, după tradiţie, de trei ori pe zi. Dar cu măsură. Pentru că, dacă au stomacul prea încărcat, pe scriitori (care, paradoxal, sunt şi ei tot oameni) îi apucă somnul. Regimul alimentar al scriitorului are influenţă mare asupra operei sale literare. Un scriitor îmbuibat alimentar scrie sictirit şi compătimitor. Simte un dispreţ funciar faţă de tot ce nu ţine de persoana sa, orice carte care nu e a lui i se pare o stupidă inutilitate. Scriitorii cu restricţii alimentare (impuse, fie de medici, fie de economia de piaţă) scriu tăios şi efervescent, măcinaţi de profunde crampe sociale. Morbul răzvrătirii transpare la fiecare pagină. Istoria literaturii ne arată, indubitabil, că marile opere s-au născut din suferinţă. Alecsandri, bine hrănit, scria pasteluri cuminţi la conacul său de la Mirceşti. Eminescu, chinuit de foame şi frig, lăsa în urmă o poezie filosofică, de o măreţie monumentală. Aşa că, acele guverne care îşi îndoapă scriitorii fac un mare rău literaturii contemporane.

Isidor Chicet: Nu este obligatoriu. De obicei se scrie mai bine pe stomacul gol...

Nicolae Coande: Întrebarea asta a pus-o unul în interbelic, nu-mi amintesc cine.

Gilbert Danco:

Alo, banii? Ce face mama? Întrebarea iniţiată de Marian Boboc mi-aduce aminte de studenţia mea clujeană. Cea de acum 15 ani... Pe vremea aia citeam revistele culturale una după alta şi nu mai ţin minte exact în care dintre ele se făcea o anchetă similară. Doar că întrebarea, sper să nu mă înşele memoria acum, era următoarea: “Credeţi că scriitorul trebuie să mănânce de trei ori pe zi?”. Subliniez: de trei ori!!! Noi - adică eu şi colegii mei tineri scriitori - citeam cu plăcere răspunsurile scriitorilor celebri la această anchetă. Ne regăseam şi noi printre ei. Şi râdeam că sunt la fel de bogaţi ca noi. O chestiune naivă prin care ne identificam cu modelele noastre... Ne simţeam alături de ei pentru că noi înfiinţasem prima revistă de filosofie postmodernă din Europa de Est – „Philosophy&Stuff”. Mâncam o dată pe zi cu ce câştigam după publicarea acestei reviste. Dar ştiam să glumim când stăteam la cafenea sau la cercurile literar-filosofice. Existau acele telefoane publice cu cartele, ştiţi ce culoare aveau, şi sunam deseori acasă, la părinţi. Întrebarea subsidiară era: „Alo, banii? Ce face mama?”. Dar am crescut cu toţii! Intelectual vorbind... Nu supravieţuieşti din scriitură! Toţi avem alte profesii sau profesiuni din care trăim! Şi nu mai sunăm la părinţi! Din cauza celularelor... Dincolo de glumă, ca să răspund întrebării lui M.B., scriitorul trebuie să mănânce. De două sau de trei ori pe zi... Dacă nu, sunt bine apreciaţi în Marile Clinici!

Nicu şi Gabi - anticarii Peetroşaniului


VIII SPECIAL cel mai adânc, scriitorul a mâncat cireşe de mai, piersici şi struguri pentru că în vis nimic nu-i este Nu! interzis. Cărţile mari demonstrează că nu mai contează numărul de mese pe zi, ci doar privilegiul Pentru cultură: cum spunea Cioran - omul să stai la masă cu zeii. secretă dezastru. Tot pentru cultură: omului trebuie să-i fie Robert Hummel: foame, altfel devine un monstru. Şi aşa suferim de prea mult. Ca şi pictorului, scriitorului îi stă mai bine cu (La o bere - care e aliment - putem discuta burta goală. Aceasta este o dovadă că nu a făcut împreună, dragă prietene, şi face o întreagă concesii pentru a şi-o umple. metafizică a foamei - prea plinul lumii, foamea ca exil din Paradis, exilul ca digestie, biografiile captive ca aventuri în digestie, întreaga aventură a Ioan Lascu: omului proiectat într-o existenţă a foamei de către A mânca de două ori pe zi Dumnezeu, cum ne hrăneam noi în paradis cum se din banii câştigaţi din scris mai hrănesc unii sfinţi cu cuvântul Domnului etc. Toate astea - condiţia asta ontologică - încercăm să este un lux le trişăm prin saţietate. Asta nu e permis - şi evident că de aceea murim - pentru că vrem să mâncăm de Este o întrebare care, la prima vedere, îmi pare două ori pe zi. Invitaţia la taifas rămâne deschisă, cumva nelalocul ei. Nu-mi prea convine să dau un fără aerul ăsta doct pe care nu-l voiam.) răspuns. Să mă gândesc adică la sărăcia scriitorului de azi… Sau, în cel mai bun caz, la boemă? Sigur Florin Gh. Gheţău: că un aspect este cert, nu poate fi ocolit. Scriitorul, astăzi, nu are cum trăi din scris. Foarte puţini reuşesc Cred că n-ar trebui să mănânce deloc fiindcă să-şi câştige existenţa doar din vânzarea cărţilor îl (h)răneşte îndeajuns cultura. publicate. Şi mai puţini o duc bine. Am citit nu demult un soi de statistică din care se putea înţelege Ion Hirghiduş: care sunt cei mai bogaţi scriitori, recte aceia care au câştigat cei mai mulţi bani din vânzarea cărţilor: Privilegiul de a sta Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Augustin la masă cu zeii Buzura, D. R. Popescu. Erau însumate estimativ veniturile dintr-o perioadă lungă de timp, câteva Ce ţi-a venit, frate, să faci o anchetă despre decenii, dar sumele erau frumuşele… Acestea sunt mâncare? Uneori să mănânci de două ori pe zi pare excepţiile. Vorbim de câştigurile obţinute din vândestul de mult, alteori pare puţin dacă te gândeşti la zarea propriilor cărţi. Scriitorii care mai trăiesc din o viaţă sănătoasă. Oare conştiinţa scriitorului nu scris - de fapt o a doua categorie - sunt cei care se trece şi ea prin stomac (aşa cum a spus cândva exercită ca jurnalişti, ca angajaţi ai unor redacţii de Marx)? Mulţi dintre aşa-zişii scriitori sunt mai cotidiene sau de periodice. Aceştia câştigă ceva bani, degrabă propriul lor stomac decât „opera”. Cărţile dar nu se îmbogăţesc din scris. Cel mult pot trăi adevărate pot şi ele să aibă miros de mâncare? relativ modest. Pe deasupra, ei sunt siliţi să facă zilÎnchipuie-ţi că citeşti la Crăciun o carte care are nic ceea ce nu le place, adică să scrie despre lucruri, miros de cireşe de mai, sau de piersici, sau de fapte, evenimente insignifiante. Aşa cum observa struguri copţi târziu în toamnă. Nu ar fi de mirare să cândva André Gide, ziaristul, mai cu seamă cel din afli că, de fapt, scriitorul acestei cărţi nu mânca presa cotidiană, îl omoară pe scriitor. A scrie zilnic niciodată fructe. Şi, totuşi, tu vrei să-ţi confirmi că înseamnă a te goli, a ajunge la saturaţie, a te banalinu ai avut o iluzie şi dai cartea să o citească şi alţii za, a înţepeni în proiectul jurnalistic. Dar să ne întoarcem la mâncarea scriitorului, care-ţi vor spune că nu ai visat. Este posibil ca o carte să nu-l mai reprezinte pe scriitor, ci să capete adică la subzistenţă. A mânca de două ori pe zi din mirosul şi gustul lumii prin care trece. Atunci, cum banii câştigaţi din scris este un lux. Sunt apoi mulţi ai putea să scrii o istorie reală a vieţii pământeşti a scriitori cărora nu le prea stă gândul la mâncare, ci, scriitorului? Ceea ce faci tu, ca istoric de serviciu al mai degrabă, la o viaţă boemă. O „boemă veştedă”, acestei vieţi, este mai degrabă o construcţie a cum spunea odată o artistă, o vieţuire într-o „eternidorinţelor care au fost cândva îngrădite. În visul lui tate provincială”, după sintagma-titlu a unui roman scris acum mai bine de trei decenii de uitatul Eugen

Horia Dulvac:

Profesorul Mihai Barbu şi talentatele sale eleve

joi, 19 aprilie 2012

Seceleanu. Ca să mănânci bine din scris trebuie să faci faţă cu brio economiei de piaţă. Am văzut, cu amărăciune, că mult visata, odinioară, societate capitalistă însemnă piaţă, concurenţă, profit, eficienţă economică. Şi multe şmenuri şi tunuri. Or cărţile nu sunt aducătoare de venituri garantate, substanţiale, imediate. Ba dimpotrivă, producţia de carte înghite bani buni şi nu e profitabilă - cărţile se vând foarte greu. Nici în strălucitorul Occident lucrurile nu sunt cu mult diferite. Scriitorii de succes sunt puţini, ei beneficiază, dincolo de talent, de o publicitate imensă, iar ca să pătrunzi pe canalele mediatice de mare audienţă nu e deloc uşor, e nevoie de şansă, de sprijin din partea unor producători, directori sau critici, la rândul lor bine mediatizaţi. Nici în aşa-zisa Românie burghezo-moşierească treburile nu stăteau pe roze. Mulţi scriitori umblau cu traista în băţ prin sate şi prin târguri ca să-şi vândă cărţile. Cel puţin aşa am auzit. Nu ştiu dacă măcar în zi de azi, în România figurează în vreun nomenclator profesia de scriitor. În trecutul recent, adică socialist, în nomenclatorul profesiilor şi meseriilor figurau şi scriitorii dar, atenţie!, era vorba de „scriitori de vitrine”! Nici gând de scriitori de cărţi. Scriitorii, ca şi intelectualii în genere, sunt consideraţi periculoşi pentru orice societate. Nu mai puţin decât Platon profera alungarea poeţilor din cetate, pentru ca să nu tulbure cumva minţile poporului. În societatea utopică a comunismului efemer scriitorul a fost, în cel mai fericit caz, „un tovarăş de drum”. Trebuia să pactizeze cu puterea. Altfel anchetele, închisorile, execuţiile, interzicerea dreptului de semnătură, cenzura îl pândeau la orice pas. Nu dau exemple, ele sunt prea multe şi în general bine cunoscute. Şi azi ca şi ieri, scriitorul trebuie să se împace cu soarta: să fie marginalizat, criticat, suspectat, să se zbată să fie publicat, de multe ori pe banii lui, să spere într-o postumitate mai vie decât viaţa unicat pe care o trăieşte, aşa cum poate. Cât despre mijloacele de subzistenţă, ajung la vorba lui Mihai Eminescu: „Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună”!!

Ilie Pintea:

Un scriitor ar trebui să facă dragoste de două ori pe zi? Dar o scriitoare? Din păcate - sau din fericire - scriitorul e şi el om, aşa că trebuie să mănânce, şi, de ce nu, să şi bea. Acuma, de câte ori pe zi trebuie să mănânce scriitorul sau cât de bogat îi e meniul sunt chestiuni care ţine fie de gust, fie (de cele mai multe ori) de

Panoramă cenaclieră


SPECIAL IX

joi, 19 aprilie 2012

Aron Dumitrescu şi regretatul ziarist Dan Codrea

În prim plan: artistul plastic Robert Hummel

posibilităţi. Opinia generală, dar de multe ori contrară realităţii, plasează Nu ne pasă de nevoi, scriitorii aproape de spectrul sumbru al mizeriei şi sărăciei, considerat propice Că, de-i vorba de mâncat, creaţiei. Cum ar veni, cu burta goală se face literatură de calitate. Regimul Ne mâncăm noi între noi, ascetic impus de prea multele nevoi cotidiene abundă în istoria literaturii, şi la Dar aşa, mai delicat… foamea care trebuie să-l roadă pe poet ar trebui să adăugăm nefericirea în dragoste ca să avem toate ingredientele imaginii romantice de care se bucură Un epigramist, în cazul scriitorul, oriunde ar fi el. (Asta mă duce cu gândul, dragă cititorule, la o altă Că-i acidă-a lui cerneală, întrebare, pentru care nu mă-ncumet să avansez răspunsuri: credeţi că un scriitor Murdărind cuiva obrazul, ar trebui să facă dragoste de două ori pe zi? Dar o scriitoare?). Mai mănâncă-o… săpuneală. Sunt convins că, dacă ar trebui să mănânce din ce încasează pentru ce-a scris, un scriitor ar muri literalmente de foame (de-aia nu m-am apucat de scris, Dar, de-ar fi să bea doar apă, dar sunt un avid cititor), şi am sub ochi un exemplu (încă) viu al acestei crude Nu-şi mănâncă omenia realităţi: de ceva vreme m-am împrietenit pe Facebook - eră digitală, prieteni Şi nici litere de-o şchioapă, virtuali - cu scriitorul craiovean Liviu Andrei, autor al unui recent volum de Că se strică prozodia! proză, intitulat Literatură de cuţit. Ei bine, săracul Liviu nu prea vinde cărţi, aşa că scrie în fiecare zi pe blog un text scurt şi savuros în care povesteşte cum Gheorghe Truţă: s-a mai scurs o zi cu stomacul gol, ce femei i-au trecut prin pat (apropo de ce Mă mulţumesc, firesc, chiar cu mai întrebam mai sus) sau câte felii de salam primeşti pentru patru lei, îndemnându-şi cititorii să comande o carte, ca să poată mânca şi el o ciorbă. Iată până unde puţin de o masă pe zi merge sinceritatea tânărului meu confrate - Liviu Andrei e un ziarist bine cunoscut oltenilor - şi cum instinctul de supravieţuire îngraşă rafturile Eu, „scriitoraşul”, cum mă numesc câţiva savanţi cititori ai ziarului bibliotecilor. Dacă l-aţi întreba pe el, probabil că v-ar spune că a mânca de două Dumneavoastră, ascunşi în boscheţii comentariilor, fiind mai mic şi fără pic de ori pe zi e un adevărat lux. Restul e literatură... talent, mă mulţumesc, firesc, chiar cu mai puţin de o masă pe zi... Dar marii scriitori ai Văii, nea Fane, de pildă, care aud că se pregăteşte să intre în Uniunea Alin Rus: Scriitorilor, păi ăsta, nene, la valoarea şi la gabaritul lui... consumă. La fel, şi magnificul Dramaturg, şi incredibilii poeţi şi prozatori ai Văii... După valoare Mariane, asta e gluma zilei? Sau ancheta secolului? şi travaliu literar ar merita cinci mese pe zi... şi cu supliment! Dar ce-mi dau eu cu părerea: că doar nu m-a invitat nimeni! Am auzit că se pregăteşte o anchetă Petronela Vali Slavu: şi m-am băgat şi eu în seamă. Vă salut!

Meniul epigramiştilor

Dumitru Velea: Pentru scriitorii de umor nu contează numărul meselor, deoarece au mereu Cel mai bine ar fi - cred - să nu mănânce deloc, pentru a-şi lăsa „porţia” mâncarea asigurată. Ca să fiu mai bine înţeleasă, iată care este meniul epişi coliva politico-pomanagiilor. gramiştilor:

Etnologul Dumitru Gălăţan Jieţ citeşte un text despre momârlanii Văii

Şedinţa s-a încheiat, să înceapă muzica!


X

SPECIAL

joi, 19 aprilie 2012

Document inedit

La moartea lui Nichita Stănescu  Fotoreportaj funebru realizat de Gheorghe Olteanu, redactor ZVJ, în vremea studenţiei sale bucureştene


SPECIAL XI

joi, 19 aprilie 2012

Fragment din piesa în două acte

PATRU SURORI de Gheorghe Truţă ţăndări. În sfârşit, trezită.) Doamne, cum te ia valu’! NELI: Montre moa… SCENA 1 TANŢI: Să facem o pauză, sil vu ple! Amintirile mă obosesc… NELI (dezamăgită ): Dar abia ne-am urcat în şa! (Îşi dă seama că Tanţi e O odaie înaltă, înţesată cu mobilier vechi, aruncat într-o dezordine cal- “dusă”.) Asta mi-i soarta! (Priveşte enervată pendula.) Şi tâmpita de Babiţa nu culată: sufragerie - dormitor - bucătărie. mai vine! TANŢI: N-o fi apărut cumpărătorul. Patina timpului pe scrin, dormeze, pe NELI: De două luni?! (Spasm. ) Nenorocita asta de vie… de vie mă pereţi, duşumele şi în aer. Tanţi trebăluind fără încetare: zgomot de vase. Neli, omoară! Ah, s-o văd odată vândută! (Vis cu ochii deschişi.) Cum simt banii în palmă…direct pe Champ-Elisee mă opresc! pe fotoliu, cu Dicţionarul în braţe. TANŢI: Partea mea n-o vând. Atât mi-a rămas de la iertat bărbatu-meu, TANŢI: Un şapou. NELI: Iun şapo! Tanţi, frate-tu Milică. S-o mănânce goangele şi iarba… dar n-o dau. NELI: N-ai decât să rămâi în târgu ăsta împuţit, unde marele eveniment e mă-nnebuneşti! Iun… că soaţa bă canului s-a încurcat cu un sergent de pompieri. (Hotărâtă.) În chiar TANŢI: Un. ziua în care primesc banii o şi întind! (Dulce.) Totuşi… vii? TANŢI: Eu? Unde? PERSONAJELE NELI: Te iau cu mine, ţaţo. Descălecăm amândouă chiar în inima NELI 35 de ani, o frumuseţe de provincie Parisului. (Se ridică. O prinde pe Tanţi VICTORIA 40 şi-un pic, încă „bine” de umer. Paşi de dans pe o melodie de NELI (strigăt): Bagă limba între BABIŢA 60 fără o ţâră, încă „verde” (crede ea!) Piaf) Tra- ra-ra- ra! (Tanţi se lasă purtată cu o mască de uimire neputindinţi, femeie! cumnată, leat cu Babiţa, fără pretenţii cioasă pe chip.) Nu fi proastă, femeie. TANŢI: I…un. (Speriată.) TANŢI Ne instalăm într-o mansardă de pe Rue Doamne fereşte, era să mi-o retez! Mai COSTEL 30 şi, 40 fără, filfizon îndrăgostit Avenue. Eu voi ieşi la baluri, la rămân şi mută…(Decisă.) Ajunge! expoziţii şi la şosea. NELI (neînduplecată): Montre VERONEL TANŢI: Iar eu o să te aştept ca moa, sil vu ple, iun şapo. VERON acelaşi chip, vârste diferite proasta o noapte întreagă. Tot în bucăTANŢI: Şamponu’ lu’ dracu’! tărie, dar la Paris. De ce trebuie să-mi stâlcesc eu limba?! VERONACHE NELI: Ei, o să ieşim pe înserat, NELI: Învaţă, măcar un pic. Dacă cu două umbreluţe cochete care ne n-am cu cine conversa, buchisesc degeaba. (Perseverentă) Montre moa… apără de soare şi de vânt, fâş-fâş pe lângă Louvre. (Momentul adevărului.) Şi TANŢI: Montreşte tu, eu nu mai deschid gura. chiar dacă ai sta în bucătărie… una e să lâncezeşti lângă cratiţe la TurnuNELI (disperare): Ţaţo! Măgurele, şi alta lângă Turnu Eiffel. TANŢI: Să mor dacă mai parlesc! TANŢI: Totuna. Viaţa mea s-a dus. Mai trag de câteva sute de ori aer pe NELI (sfârşitul Lumii!): Cât m-am săturat de lumea asta! Simt că mor! nas, pun mâinile pe piept şi… la verdeaţă. TANŢI (o ia de bună): Neli, ţi-e rău?! NELI (se aşază greu în fotoliu): De asta mă tem şi eu. În curând voi fi o NELI: Da, mi-e rău. Simt că dacă mai stau în mocirla asta, într-o zi… am babă de patruzeci de ani. Mi-am irosit toată viaţa în fundu’ asta de lume rău să închid ochii…şi gata! Mă voi sfârşi de scârbă şi disperare. În jur nu e decât praf. Praf în ochi. Praf sub limbă. Praf în aer. Praf în… praf! (Îşi prinde faţa în mirositor. (Hotărâtă.) Dar nu mă las! Merit măcar un amurg cu seri parfumate, palme.) Şi nu mă ajută nimeni. Sunt singură, Doamne, singură, singură! (Scâncet. cu rochii elegante şi plimbări la bulevard. Apropo… să nu uit să-l trimit pe nemernicul de Costel să-mi ia rochia de la croitor. (Răcnet.) Costel! (Niciun Tanţi, evident impresionată, lasă cratiţele; vine şi o mângâie.) semn.) Unde o fi dobitocul?! TANŢI: Gata, fac cum zici tu. TANŢI: Adineauri l-am văzut pe băncuţa de sub salcie. Cred că îţi (Suspine întrerupte. Neli ridică fruntea încet, ca un periscop.) adulmeca glasul. NELI: Zău, ţaţo?! NELI: Coosteeel! TANŢI: Zău. TANŢI: Toată iarna, din zori până seara, a bântuit pe alee, ca un câine NELI (revenindu-şi): Continuon la conversasion! TANŢI (o măciucă în cap! Pentru sine): Mai bine o duşcă de cucută. (Spre zgribulit. NELI: Ei şi? Ăştia-s bărbaţii, ţaţo, nişte câini zgribuliţi. Neli, cu masca voioşiei.) Avec plăcere, monsieur! TANŢI: Pe îngheţu’ ăl mare, într-o seară l-am găsit aţipit pe laviţa de sub NELI: Madmoasel… sil vu ple. Continuon! Montre moa, sil vu ple, iun fereastra ta. L-am dus în casă, i-am dat un ceai. Era îngheţat ca un stavrid, abia şapo de pei. TANŢI: De pei. Adică… de paie? (Tinereţea…) Când văd o plastă de paie după un ceas a putut să mişte buzele. Ştii care a fost prima lui vorbă? NELI: Ei? mi-aduc minte de frate-tu Milică…Eram tineri, nu erau hoteluri, garsoniere… TANŢI: Numele tău. ca azi, nici tata nu l-a vrut pe el, nici ta-su nu m-a vrut pe mine… şi-atunci NELI (în batjocură): Nu mă-nnebuni! ne-am dus en paie. TANŢI: Iar asta se întâmplă de zece ierni la rând. NELI: En pei, ţaţo. NELI: Ţaţo, mă plictiseşti. TANŢI: Da, da…en pei. (Trăieşte momentul.) Era o noapte senină şi caldă, TANŢI: Tot vream să te întreb: Ce ai de gând cu el? luna stătea agăţată într-un colţ de cer ... NELI: Adică? NELI: Şi lu- lu -lu… TANŢI: E clar că te iubeşte ca un nebun. TANŢI (farfuria încremenită între palme): … pe deasupra, lăutari NELI: Şi ce dacă?! netomniţi, cânta un cor de greieri… TANŢI: N-ar fi vremea să te măriţi? NELI: Şi la – la – la… Hai, ţaţo, să revenim în peisaj contemporan. Montre NELI (vexată): Ţaţo, nu fi penibilă! moa…iun şapo de pei. TANŢI: Atunci de ce-l mai chinui? TANŢI (visează ): De pei…de pei! (Farfuria îi cade din mâini şi se face

ACTUL I


XII SPECIAL

joi, 19 aprilie 2012

„Patru surori” la Teatrul Naţional din Bălţi

Astăzi, România se află într-o accentuată derivă culturală. Ca tot ceea ce a fost bun în eşafodajul naţional, şi cultura a păşit pe lungul şi chinuitorul drum al disoluţiei. Arta a ajuns să se supună regulilor economiei de piaţă ca orice marfă de tarabă. Unii se complac în această stare de fapt, deoarece este pe măsura netalentului lor literar. Alţii, precum romancierul şi dramaturgul Gheorghe Truţă, combat cu argumente stilisticomorale marasmul unei existenţe dezumanizate. Domniei sale i s-a pus în scenă la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bălţi (Republica Moldova), condus de Anatol Răcilă, piesa „Patru surori”. Nu este prima oară când piesele domnului Gheorghe Truţă trec Prutul pentru a încânta publicul pasionat de teatru „din cealaltă Românie”. Piesa „Patru surori” a văzut lumina tiparului în volumul „Teatru - piese jucate, premiate sau interzise” (Editura Grinta, Cluj-Napoca). Cele

„Patru surori”: Neli, Victoria, Babiţa şi Tanţi sunt patru ipostaze ale aceluiaşi destin neîmplinit. Contactele repetate cu Veronel, Veron, Veronache, alter-ego-uri masculin, reliefează lipsa de orizont metafizic care duce la instalarea unei stări de spleen simbolistic. Însă, autorul, un veritabil magician, ştie să împrăştie această apăsătoare senzaţie cu hălci consistente de umor des întâlnit în piesele sale. Umorul branduit de Gheorghe Truţă pare aparent sosit pe filiera Kiriţescu, părând că cele „Patru surori” sunt de fapt înrudite cu „Gaiţele”, dar autorul estompează acest revolut aer de deja-vu, întrucât umorul său nu permite un acces de râs complet. Astfel, spectatorului i se opreşte râsul în gât deoarece simte existenţa unor înţelesuri înalte pe care doar jocul scenic i le decodează. Aşa ne explicăm, poate, de ce în unele culturi antice râsul era o formă de rugăciune. Regia şi scenografia piesei „Patru surori” aparţin lui Ion Marcoci şi Oxanei Revenco. Din

distribuţie au făcut parte: Irina Ţăruş (Neli), Ciprian Răcilă (Veronel, Veron, Veronache), Eufrosina Capmari (Victoria), Melania Lupan (Babiţa), Ana Ţăruş (Tanţi) şi Pavel Lupăcescu (Costel). Foarte bună şi inspirat aleasă muzica semnată de compozitorul M. Blanc. Piesa a fost şi un succes de casă, întrucât premiera s-a jucat cu sala plină. Aşadar, publicul din Republica Moldova este obişnuit cu teatrul de bună calitate, pentru care manifestă o mare apetenţă. Cred că pentru un dramaturg excepţional, precum domnul Truţă, este dureroasă constatarea că eşti mai apreciat peste hotare decât în propria ţară. V-aş invita la spectacolul „Patru surori”, dar ştiu că Bălţi e mai departe decât Craiova, Cluj sau Bucureşti. Oricum, spectacolul depăşeşte şi graniţele moldovene, păşind cu seninătate, în turneu, în… Transnistria, ba chiar cu mult dincolo de Nistru, spre ţara autorului celor... „Trei surori”, marele Cehov. Florin GHEŢĂU


CMYK

Supliment gratuit al Ziarului Văii Jiului  Anul III  Nr. 22  19 aprilie 2012  4 pagini

Convorbiri la ziar Liviu Braica - fiul tovarăşului Petre Braica, fruntaş social-democrat şi corespondent pentru Valea Jiului al ziarelor Dimineaţa şi Adevărul este un domn. Un domn deosebit…

Petre Braica la 35 de ani

 A fost directorul filarmonicilor din Focşani, Ploieşti şi Iaşi  Liviu Braica: „Tatăl meu a fost un social-democrat de atitudine!”

Pagin

ile I -

IV

Liviu Braica la 84 de ani

Despre Petre Braica am scris de câteva ori în Prăvălia cu istorii. A fost unul dintre fruntaşii mişcării social-democrate din Valea Jiului, dar şi corespondentul local al ziarelor bucureştene Dimineaţa şi Adevărul. M-am întrebat atunci dacă mai are urmaşi, unde este îngropat etc.? Încercările mele de a afla răspunsuri nu au avut sorţi de izbândă. Toate acestea până într-o zi a lunii martie a.c. când primesc un telefon: „Sunt Irina Caramaliu, strănepoata lui Petre Braica. Locuiesc în America, dar acum sunt pentru câteva zile în România. Am citit pe net ce aţi scris de străbunicul meu…”. La câteva zile, primesc un alt telefon: „Domnul Boboc? Sunt Roxana Braica, nepoata lui Petru Braica, mama Irinei, cu care aţi discutat în urmă cu câteva

zile. Intenţionez să vin mâine în Petroşani cu tata, băiatul lui Petre Braica. Ne putem întâlni?”. Şi aşa m-am întâlnit cu dl. Liviu Braica, fiul tovarăşului Petre Braica. Am discutat o seară bună, dl. Liviu Braica dovedindu-se, în pofida vârstei înaintate, 84 de ani, un fermecător vorbitor şi un preţios evocator al personalităţii tatălui său şi al Petroşaniului interbelic. Pe parcursul întregii noastre documentări, doamna dr. Roxana Braica (fiica d-lui Liviu şi nepoata tov. Petre) ne-a oferit cu generozitate un sprijin amabil şi… tonic. De aceea îndreptăm spre dânsa întreaga noastră gratitudine. (Marian Boboc)

Copiii lui Petre Braica

Începea în parcul de la Casinoul funcţionarilor. Acolo se tot aduna lumea, se tot aduna, şi participanţii plecau în marş până în centru, în Piaţa Mare din centrul Petroşaniului. Pe la Hotelul Negulescu apăreau cei care vorbeau mulţimii şi de acolo se îndreptau spre casele lor. Nu erau incidente. Eu, cel puţin, nu am văzut incidente cu poliţia ş.a. Atunci ziua de 1 Mai era o mare bucurie pentru clasa muncitoare.

Marian BOBOC: Domnule Liviu Braica, unde v-aţi născut? Liviu BRAICA: Sunt născut la Petroşani, în 1928. Marian BOBOC: Tatăl dvs., Petre Braica, a fost corespondentul… Liviu BRAICA: …ziarelor Dimineaţa şi Adevărul, dar şi membru de frunte al Partidului Social-Democrat. A făcut parte din conducerea centrală de la Bucureşti, îi reprezenta pe muncitorii din Valea Jiului. De aceea, mai târziu, în anii instaurării comunismului, i-au cerut să plece din Petroşani. Marian BOBOC: Câţi copiii a avut? Liviu BRAICA: Doi. Eu, Liviu Braica, născut în 1928, şi fratele meu mai mare cu doi ani decât mine, Nicolae Braica, născut în 1926. Nicolae a fost inginer, dar, din păcate, a decedat. Fratele meu a absolvit Politehnica la Timişoara.

1 Mai muncitoresc - în centrul Petroşaniului Marian BOBOC: Pentru familia unui social-democrat, ziua de 1 Mai reprezenta cu siguranţă o mare sărbătoare. Participaţi la aceasta? Liviu BRAICA: Eu nu m-am înrolat politic. Dar, totuşi, la 1 Mai mergeam.

O amintire fugară – Hotelul Bucureşti

Tata şi fiica în căutarea frumoşilor ani ai tinereţii petroşenene

Marian BOBOC: Vă mai amintiţi unde era situat Hotelul Bucureşti? Liviu BRAICA: Pe strada principală, pe str. Regele Ferdinand, la vreo 400-500 de m, dreapta, era Hotelul Bucureşti. Era unul dintre hotelurile de lux ale Petroşaniului, unde, periodic, aveau loc şi serate cultural-artistice.

Copiii - departe de politică Marian BOBOC: Aţi participat alături de tatăl dvs. la vreo şedinţă a Partidului Social Democrat? Liviu BRAICA: Nu, niciodată. Nici eu, nici fratele meu, Nicolae. Tatăl meu ne ţinea departe de politică, nu ne-a implicat pe niciunul dintre noi în politică. În materie de politică, tata nu ne-a făcut nouă, copiilor, nicio propagandă. Ne-a spus: Când veţi ajunge la 21 de ani, veţi judeca şi veţi hotărî singuri. Ştiu că şedinţele lor erau foarte serioase, nu beau deloc acolo. Să bei la o şedinţă social-democrată era o ruşine.

Un om hotărât, mezelar amator… Pe strada Micu Klein, unde a locuit Petre Braica: Liviu Braica, Roxana Braica şi nepoata lui Liviu, Maria Caramaliu

Scrisoare către fiul Liviu

Marian BOBOC: Cum era tatăl dvs.? Liviu BRAICA: Un om foarte hotărât, nu îndrăzneai să ieşi din cuvântul lui. Şi era aşa pentru că era foarte hotărât. Adică, cum, tu infirmi logica? El se născuse la Brăiţa în 1895. Acolo învăţase să facă… mezeluri foarte


SPECIAL

II

deosebite, sub forme de steluţe.

joi, 19 aprilie 2012

Altă scrisoare către fiul Liviu

O şcoală de elită: Liceul de băieţi Petroşani Marian BOBOC: Şcoala aţi făcut-o la Petroşani? Liviu BRAICA: Am făcut Şcoala Generală I.G. Duca din centrul Petroşaniului, apoi Liceul de băieţi, care a fost desfiinţat în 1948, pentru că, culmea!, comuniştii l-au declarat „şcoală burgheză”. O dată pentru că era numai pentru băieţi şi pe urmă pentru că directorii pe care i-a avut acest liceu, care a fost un liceu extraordinar, îi amintesc aici pe profesorii Giurchescu şi Mateescu, au reuşit să facă din acest liceu o şcoală de elită. Liceul de băieţi Petroşani avea profesori de cea mai înaltă clasă. Să vă spun un amănunt semnificativ pentru înţelegerea calităţii acestui liceu: eu, în primii trei de facultate, nu am avut ce învăţa, deoarece învăţasem la Liceul de băieţi din Petroşani.

O zi din viaţa elevului Liviu Braica Marian BOBOC: Povestiţi o zi din viaţa dvs. de elev la Liceul de băieţi din Petroşani. Liviu BRAICA: Atunci liceul era din clasa a I până în clasa a VIII-a. Mă trezeam la şapte fără un sfert, îmi făceam igiena de dimineaţă, în fiecare zi de dimineaţă eu făceam duş. Pe urmă, îmi puneam caietele şi cărţile în servietă şi mergeam la şcoală. La opt fără un minut, fără două minute eu eram la şcoală. Şcoala era foarte severă, nici nu se punea problema să întârzii. Dar eram şi foarte puţini. În clasa a VIII-a de liceu eram 21. Ceilalţi elevi plecaseră la alte şcoli, nu au făcut faţă. Gândiţi-vă că în clasa I eram două clase paralele, a câte 40 de elevi fiecare clasă. Din 80 de elevi, mai eram în clasa a VIII-a doar 21! Din aceştia, în afară de unul singur, toţi au făcut carieră de prim ordin. Când eram în clasele I şi a II-a ieşeam în recreaţii, ne jucam cu mingea… Aveam 5 ore de cursuri şi o oră de discuţii cu dirigintele. Dirigintele era pedagogul nostru. De la el am învăţat tot ce se spune astăzi că este sociologie. Noi aveam şi oră de sociologie, dar comportamentul în lume ş.a.m.d., totul l-am învăţat de la diriginte, până şi cum să ne punem cravata. Marian BOBOC: Cum se numea dirigintele elevului Liviu Braica? Liviu BRAICA: Raţiu. Era profesor de sociologie şi filozofie. Şi să continui cu ziua elevului Liviu Braica. Ieşeam de la şcoală, ajungeam acasă, mâncam şi apoi ne apucam de învăţat.

www.zvj.ro parte artistică, prezentată de diletanţi, adică de amatori, sau de profesionişti, şi care erau urmate de dans, până la orele 12 din noapte. Orchestra simfonică, condusă de Horacsek, care avea vreo 50 şi ceva de instrumentişti, fanfara şi o orchestră ceva mai mare decât o orchestră de cameră, aşa de 13-14 persoane, cântau la serate.

Conservatorul: la Cluj şi Bucureşti Marian BOBOC: Ce facultate aţi urmat? Liviu BRAICA: Conservatorul. L-am început la Cluj şi la Bucureşti l-am terminat. Înainte, am fost în armată la Tecuci, iar de aici la Focşani, că acolo s-a fondat Şcoala de ofiţeri de aviaţie. După ce am fost liberat, am început să-mi caut o facultate. În primul rând, trebuia să-mi găsesc o facultate.

Horacsek - un profesor respectat Marian BOBOC: Destinul dvs. este fascinant. Plecat şi format întrun oraş muncitoresc, într-o familie social-democrată, aţi ajuns directorul unei prestigioase instituţii teatrale, cum este filarmonica ieşeană… Înseamnă că tatăl dvs., Petre Braica, a ţinut foarte mult la educaţia dvs. Liviu BRAICA: Păi, eu am început să studiez vioara de la vârsta de 6 ani, din 1934. Am făcut vioara cu profesorul Horacsek. Nu era român, era ceh. Absolvent al Academiei din Praga, angajat ca funcţionar superior al soc. Petroşani, conducea în acelaşi timp şi fanfara şi orchestra simfonică a societăţii miniere, plătită de aceasta, orchestră în care am fost angajat şi eu, după ce am dat concurs. Aveam 17 ani. Acasă la profesorul Horacsek am studiat 11 ani. Marian BOBOC: Care era poziţia socială a profesorului, mă rog, a funcţionarului superior Horacsek în Petroşani? Liviu BRAICA: Eu mi-am dat seama de locul pe care-l ocupa profesorul Horacsek în lumea mare a minelor după apartamentul pe care-l avea. Locuia în prima casă din spatele Palatului Asigurărilor Sociale din Petroşani (fosta Policlinică din centrul vechi al Petroşaniului, azi demolată - n. M.B.), patru camere, grădină. Intelectualii erau respectaţi chiar într-o zonă industrială, minieră, cum era Petroşaniul atunci. Lumea era altfel croită. Îmi amintesc de dr. Lepădatu, care era chirurg şi directorul spitalului asigurărilor sociale. Când se plimba pe bulevard, lumea se dădea la o parte din faţa sa. Din când în când mai cânta şi la serate. Dr. Lepădatu era un tenor de primă mână.

Directorul general al soc. Petroşani aproape nelipsit de la repetiţii

Marian BOBOC: Care era componenţa etnică a clasei dvs.? Liviu BRAICA: Eram o clasă multietnică, de toate neamurile: cehi, nemţi, unguri, aveam şi doi evrei… Marian BOBOC: Existau probleme etnice? Liviu BRAICA: Nu exista aşa ceva. Era coleg cu tine şi atât. Îmi aduc aminte de Kupşa, fost coleg de clasă cu mine, care a ajuns şeful Parlamentului din Cehoslovacia.

Marian BOBOC: Câţi membri avea orchestra simfonică din Petroşani? Liviu BRAICA: Circa 50-60… Marian BOBOC: Aşa de mare? De fapt, ce înseamnă o orchestră mare? Liviu BRAICA: O orchestră mare începe de la 70 de instrumentişti. Prin urmare, era o orchestră medie, ceea ce pentru o zonă minieră era foarte bine. Marian BOBOC: Şi cântaţi după partituri? Liviu BRAICA: Bineînţeles. Nu trebuie să vă miraţi, deoarece Petroşaniul, pe vremea aceea, ducea o viaţă intelectuală deosebită. Vă dau un exemplu care vorbeşte de la sine de intelectualii oraşului: directorul general al soc. Petroşani era prezent în sală aproape la toate repetiţiile noastre. De la concertele noastre era nelipsit. Erau nişte relaţii care funcţionau. Marian BOBOC: Când s-au deteriorat acestea? Când au venit comuniştii? Liviu BRAICA: Nu chiar atunci. Ceva-ceva mai devreme, când au apărut curentele autoritare în toată Europa şi sigur că ne-au influenţat şi pe noi.

Distracţii rare, dar sănătoase…

Asigurările sociale - câştigate de social-democraţi

Marian BOBOC: Cum vă distraţi? Mergeaţi la cinematograful de la Casinoul Muncitoresc? Liviu BRAICA: La cinematograf mai mergeam. În rest, niciunde. Merită să reţineţi: eu am intrat prima dată într-o cafenea la 24 de ani. Marian BOBOC: Probabil de aceea aţi şi ajuns pe cele mai înalte trepte… Liviu BRAICA: Dar făceam excursii prin împrejurimile Petroşaniului, toată vara eram cu raniţa-n spate. Ne strângeam 4-5 băieţi şi făceam drumeţii prin Retezat, Parâng şi prin alte locuri. Marian BOBOC: Sărbătoreaţi Ziua de 10 Mai, Ziua Regelui, care era atunci Ziua Naţională? Liviu BRAICA: Am participat la această sărbătoare până prin 1945. Marian BOBOC: Ştrand exista atunci în Petroşani? Liviu BRAICA: Sigur că da.

Marian BOBOC: Ca să facem o legătură între asigurările sociale şi tatăl dvs., putem spune că acestea au fost urmare şi a luptei social-democraţilor… Liviu BRAICA: Fără îndoială, social-democraţii câştigaseră în planul asigurărilor sociale.

Colegul Kupşa a ajuns preşedintele Parlamentului Cehoslovaciei

La serate - concertele orchestrei simfonice Marian BOBOC: Ce vă mai amintiţi din viaţa culturală a Petroşaniului interbelic? Liviu BRAICA: Dacă nu săptămânal, atunci periodic, la Casinoul Muncitoresc şi la Casinoul funcţionarilor din Petroşani se organizau diverse serate, care aveau o

Director al filarmonicii din Focşani Marian BOBOC: Câţi ani aţi cântat la vioară? Liviu BRAICA: Cei 11 ani de şcoală, apoi cei 3 ani la orchestra din Petroşani. După armată m-am angajat tot prin concurs la orchestra simfonică Unirea din Focşani, unde am cântat cam 5-6 ani. Eu m-am ocupat în răstimpul ăsta la orchestră şi de alte chestiuni, organizatorice, repertoriale ş.a.m.d. Prin 1954, acum anii nu-i mai reţin cu exactitate, directorul filarmonicii din Focşani, Dabulovici, a fost mutat director al teatrului muzical din Galaţi. Pe vremea aceea, era Regiunea Galaţi. După plecarea lui, primăria din oraş m-a numit pe mine director al filarmonicii din Focşani.

Directorul filarmonicii din Ploieşti Marian BOBOC: Şi aşa aţi urcat pe treapta administraţiei muzicale? Liviu BRAICA: Da. Nu ştiam care este soarta noastră, că mi-aş fi găsit un alt


www.zvj.ro loc. După doi ani şi jumătate a apărut decretul de desfiinţare a orchestrei din Focşani şi transferarea personalului muzical la Teatrul muzical din Galaţi. Eu am refuzat să merg la Galaţi. Şi mi-a venit numirea de director la Teatrul Popular din Ploieşti. În perioada aceea m-am ocupat mult şi cu pasiune de etnografie, am scos culegeri de folclor. Pentru a culege folclor am colindat, casă cu casă, toţi Munţii Vrancei. Profesorul Diaconu era cu partea de text, eu - cu partea de muzică. Tot ce am cules le-am depus la Bucureşti, la Institutul de Folclor. Am făcut diverse „trăsnăi”. M-am apucat serios de muncă şi am reuşit în 3 ani să ridic orchestra simfonică din Ploieşti de la gradul IV la III. Iar în anul în care a urmat, din care am mai prins şi eu vreo 5-6 luni, a trecut la gradul II. Marian BOBOC: Performanţă… Liviu BRAICA: Performanţă, absolut… Dar munceam de dimineaţa până seara.

Lacrimi la despărţire. Director la filarmonica din Iaşi Marian BOBOC: Câţi oameni conduceaţi? Liviu BRAICA: Erau 68 de oameni. Ne-am înţeles extraordinar de bine. Eu nu vreau să vă spun acum că la plecarea mea, după numirea la Iaşi, s-a plâns la Ploieşti... Acelaşi lucru s-a petrecut la Iaşi, după ce am plecat de la directoratul din Ploieşti. Am ajuns la Iaşi, prin 1972-1973, m-am apucat de treabă ca director. Eram în colaborare cu Baciu, care era primul dirijor al filarmonicii şi rector al Academiei de arte. De aceea, când i-a expirat cel de-al doilea mandat de rector, fiind şi prieteni buni, eu i-am cedat lui directoratul filarmonicii locul. Aşa am socotit că este corect. Directorul operei, ştiind despre ce e vorba, mi-a propus să mă angajeze la operă coordonator de programe. Am făcut o greşeală, acceptând propunerea. În realitate, când am fost întrebat ce doresc, eu trebuia să solicit al doilea post în organigramă, de director adjunct al filarmonicii şi să lucrez cu Baciu. Soarta lui Baciu a fost tristă…

Mafia din jurul directorului Baciu Marian BOBOC: De ce? Liviu BRAICA: În jurul lui s-a născut o adevărată mafie, care voia să-l dărâme. El pierduse experienţa de director de filarmonică, care are şi o serie de probleme specifice. Marian BOBOC: Trăia în altă lume? Liviu BRAICA: Păi sigur că da. Şi i-au speculat toate slăbiciunile. Dacă aş fi rămas director adjunct acolo, nu puteau să facă toate treburile astea, că le ştiam şi îi „pocneam” eu. Şi atunci Baciu s-a supărat şi s-a transferat. A mai trăit puţin, deoarece a fost bolnav de cancer, şi s-a stins. Eu am mai rezistat un an de zile, pentru că directorul operei, care a fost directorul postului de radioteleviziune din Iaşi, era absolvent de conservator, dar de-o prostie, aş putea spune imbecilitate, habar nu avea de nimic în materie de muzică. Şi vă daţi seama că între noi doi s-au născut conflicte foarte grave. El n-avea cum să se atingă de mine, că m-ar fi dat afară, dar m-aş fi dus eu cu plăcere…

După 1990 din nou director la Filarmonica Iaşi Şi a venit anul ’90. În anul 1990, filarmonica s-a adunat, 180 de angajaţi cu administraţie cu tot au votat revenirea mea la direcţia filarmonicii. Şi am mai stat până în 1998.

Fidel lui C.T. Petrescu. Expulzat din Valea Jiului. Marian BOBOC: Să revenim la tatăl dvs. Când au venit comuniştii la putere, tatăl dvs., care era social-democrat, a avut de suferit? A fost arestat?

joi, 19 aprilie 2012

Liviu BRAICA: Tatăl meu a rămas fidel aripii Constantin Titel Petrescu, care nu făcuse pactul cu comuniştii, rămânând fidelă vechii şi adevăratei doctrine social-democrate. Pentru aceasta a avut de suferit, însă arestat propriu zis n-a fost. Marian BOBOC: Care este explicaţia? Liviu BRAICA: Explicaţia este simplă: tatăl meu s-a bucurat de protecţia lui Ştefan Voitec. De câte ori se vroia să se pună mâna pe el - că au fost percheziţii, ameninţări etc.; eu nu mai eram acasă, dar am aflat pe urmă -, nu s-a întâmplat nimic, deoarece beneficia de această protecţie, a lui Ştefan Voitec. Însă, a fost expulzat din Valea Jiului… Marian BOBOC: Cam când s-a întâmplat aceasta? Liviu BRAICA: Prin 1949-1950. Atunci, tatăl meu a avut domiciliu forţat la Baraolt şi, deci, a avut interzicere de a veni în Valea Jiului. A lucrat la Mina Căpeni, de lângă Baraolt, cred că vreo 12-14 ani.

Reîntors în Petroşani Marian BOBOC: A mai revenit în Valea Jiului? Liviu BRAICA: Pe urmă, i s-a ridicat interdicţia şi a revenit în Valea Jiului, ca pensionar, împreună cu soţia, stabilindu-se pe str. Inocentiu Micu Klein la nr. 60/ 2, din Colonia de Jos a Petroşaniului, de unde a şi plecat la cele veşnice în anul 1972. A vrut neapărat să revină la Petroşani.

Publicistica - sublimată prin epistole Marian BOBOC: Tatăl dvs. a fost corespondentul pentru Valea Jiului al celebrelor ziare de stânga Dimineaţa şi Adevărul, dar şi al multor publicaţii socialiste, sindicale. Când a fost mutat în domiciliu forţat la Baraolt, nu a mai avut voie să scrie. Cum a înlocuit această nevoie, fiziologică aş putea spune, el scriind atâţia ani? Liviu BRAICA: Într-adevăr, nu mai avea dreptul să scrie la ziar, dar ne scria scrisori. Prin scrisori cred că încerca să sublimeze interdicţia de a publica la ziar.

Fragment dintr-o scrisoare din 10 februarie 1961 a lui Petre Braica către fiul său Liviu, expediată din Colonia de Jos a Petroşaniului. Din scrisoare se poate desprinde imaginea unui Petroşani deloc ecologic, greu de… respirat şi suportat de soţia lui Petre Braica

Petre Braica - autodidact Marian BOBOC: Tatăl dvs. a fost un autodidact? Liviu BRAICA: Din punct de vedere ziaristic a fost autodidact. Nici nu exista atunci facultate de jurnalistică. Majoritatea celor care scriau la ziarele de stânga au fost autodidacţi.

Fascinanta sagă a fraţilor Braica Marian BOBOC: Câţi fraţi a mai avut tatăl dvs. Petre Braica?

III

SPECIAL

Liviu BRAICA: Au fost şase fraţi. Cel mai mare a urmat şcoala de ofiţeri. A fost ofiţer şi a fost rănit în război şi a murit, după război, din cauza rănii. Al doilea a fost avocat la Cluj. Pentru că a apărat un cetăţean acuzat de legionari şi a câştigat procesul, a fost împuşcat de legionari la Cluj-Napoca. Al treilea a fost medic chirurg, conferenţiar universitar la Facultatea de medicină din Iaşi. A murit în urma unei operaţii… Mai târziu, am stat de vorbă cu profesorul care l-a operat. Acesta mi-a mărturisit: Emoţia m-a făcut să greşesc. Profesorul îl respecta pe unchiul meu extraordinar şi fusese deja hotărât ca unchiul meu să fie viitorul profesorul. Din păcate, a murit. Următorul, al patrulea, a fost tata. Apoi, a cincia a fost o mătuşă de-a mea, care a fost tot avocat, care nu a mai practicat avocatura. Comuniştii i-au luat baroul, a avut probleme şi pentru că era social-democrată. Şi în fine, al şaselea, ultimul, care a rămas acasă împreună cu bunica, care a avut grijă de ea, a murit de bătrân. Marian BOBOC: Este interesant că majoritatea fraţilor lui Petre Braica au avut studii superioare, însă cel pe care-l reţine istoria, cel puţin aceea a presei şi a social-democraţiei din Valea Jiului, este el, Petre Braica, autodidactul… Liviu BRAICA: Este adevărat că aproape toţi unchii şi mătuşa mea au avut şcoală, însă istoria îl reţine şi pe unchiul meu, chirurgul de la Iaşi, o sală purtându-i numele la Facultatea de medicină de acolo. Cealaltă mătuşă este mama unui profesor universitar care a înfiinţat o catedră la Timişoara. I-am pus tatălui meu întrebarea: Cum aţi reuşit să faceţi toţi şcoală? Şi tatăl meu făcuse liceul, care, pe vremea aceea, însemna ceva. Probabil totul a pornit de la bunicul?

Bunicul - maistru în minereu Marian BOBOC: Bunicul, tatăl lui Petre Braica, ce profesie avea? Liviu BRAICA: Bunicul era un fel de miner. De fapt, era un maistru în cercetarea zăcământului metalifer, care se extrăgea la mina Băiţa. Astfel, câştiga binişor şi a putut să-i ţină la şcoală pe toţi copiii. Tata a studiat şi în Germania, fără a-şi finaliza cursurile… Marian BOBOC: De cine dintre tovarăşii tatălui, căci aşa se apelau social-democraţii, vă mai amintiţi? Cuvântul tovarăş era frecvent întâlnit în presa interbelică social-democrată. După o perioadă de tatonare, de căutare lingvistică, timp în care comuniştii îi numea pe social-democraţi prieteni, le-au confiscat şi acest cuvânt drag lor, încărcat de semnificaţii… Liviu BRAICA: Îmi amintesc de Petru Mihăilă, de S. Gârboveanu… Într-adevăr, atunci aşa se apelau social-democraţii: tovarăş/ tovarăşi. Însă comuniştii nu i-au dat înţelesul social-democrat.

Mâlul portocaliu al politichiei pe Bahlui Liviu BRAICA: Eu am avut o problemă foarte dură, după vârsta de 70 de ani. Prin ceea ce am reuşit să fac în domeniul muzical, am primit statut de personalitate la nivel naţional. Filarmonica din Iaşi a trecut în subordinea Ministerului Culturii. Conducerea PD, ajunsese PD-ul la putere, mi-a făcut o vizită şi mi-a pus în vedere că dacă nu voi trece la PD plec de la direcţia Filarmonicii din Iaşi. Eu l-am anunţat pe ministru. Ministru a venit la Iaşi imediat. Am asistat la o scenă, care a fost mai mult decât penibilă, în care ministrul l-a făcut pe acel pedist albie de porci: Cum, dumneata n-ai jurist? Dumneata n-ai citit hotărârea guvernului, conform căreia al doilea - primul era Beligan, al doilea eram eu - nu îţi este subordonat? În fine, au cedat. Voiau să mă scoată. Dar a început mizeria: mi-au tăiat subvenţia şi un şir lung de mizerii, pe care le-am comunicat ministrului şi i-am spus: Îmi fac dosarul de pensionare, pentru că nu mai am ce face. Nu mai puteam lucra. Marian BOBOC: Cum v-aţi înţeles cu Liviu


SPECIAL

IV

www.zvj.ro

joi, 19 aprilie 2012

Studii în străinătate Marian BOBOC: Aţi studiat şi în străinătate? Liviu BRAICA: Da, am studiat mult şi în străinătate, dar nu trimis de partid, ci am câştigat, în urma unor concursuri, câteva burse. De exemplu, am participat la concursul Santa Cecilia din Roma şi am locul I, şi aşa am obţinut o bursă. Eu l-am avut ca profesor de limba italiană la Liceul de băieţi din Petroşani pe Mocia, adus din Italia. Eu când am ajuns în nordul Italiei nu recunoşteam limba italiană. Păi, vorbeai altă limbă, amestecată cu vorbe de la celţi. Deci, prima specializare am făcut în Italia, a doua la Universitatea din Paris. La Paris am făcut istorie-filologie, deoarece simţeam nevoia unei astfel de pregătiri, ca să pot să lucrez cu oamenii. Nu să le spui du-te-n încolo, ci să încerci să-i convingi. De aceea, atunci când am plecat de la directorat, filarmonica din Iaşi, care ajunsese la 204 angajaţi, a declarat grevă generală.

Petre Braica - în câteva cuvinte Marian BOBOC: Succint cum l-aţi caracteriza pe tatăl dvs., Petre Braica? Liviu BRAICA: Tatăl meu a fost un social-democrat de atitudine.

O ironie tragică

Cu Marian Boboc în faţa Casinoului Muncitoresc Antonesei, care a fost o perioadă preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi? Liviu BRAICA: Foarte bine.

Prim secretarul Ion Iliescu - un intelectual Marian BOBOC: Pe Ion Iliescu l-aţi cunoscut în perioada sa ieşeană? Liviu BRAICA: Da, când a fost prim-secretar al judeţului Iaşi. M-am înţeles excepţional cu Ion Iliescu, care era un intelectual. Când am venit spre Petroşani, comentam cu nepoata mea. Am spus: Drumul acesta e făcut de comunişti, viaductul acesta la fel; după 90, nu au fost în stare nici să le întreţină. De ce? Pentru că au furat ca-n codru. Eu nu am făcut politică niciodată. De aceea am refuzat oferta PD-ului de a mă înregimenta politic.

Apolitic până la capătul vieţii

Liviu BRAICA: Cea mai teribilă ironie pe care a săvârşit-o Dumnezeu a fost la moartea lui Constantin Titel Petrescu, preşedintele Partidului Social Democrat, băgat de comunişti într-o săptămână în puşcărie pe viaţă „ca duşman al poporului”, el fiind bolnav de plămâni, nu a rezistat prea mult. Cine credeţi că i-au ţinut lumânarea? Un ţărănist şi un liberal: Iuliu Maniu şi I.I.C. Brătianu.

O chestiune pentru istorici Liviu BRAICA: De ce într-o anumită zonă din România nemţii nu au avut acces, armata română îi putea aresta, iar în rest îşi făceau de cap? Un exemplu a fost Petroşaniul. Ce, a venit armata lui Hitler vreodată la Petroşani? Poate în vizită. Nu exista aşa ceva. Pentru că era sub dominaţie guvernamentală românească. Nemţii nu îndrăzneau să se bage.

Marian BOBOC: Nici al Partidului Comunist Român nu aţi fost membru? Liviu BRAICA: Te înşeli, domnule Boboc! Nu am fost membru nici al Partidului Comunist Român, dar care m-a decorat de 6 ori. În viaţa mea nu am fost membru de partid. Marian BOBOC: Interesant cum că dvs., fiu al unui important socialdemocrat din Valea Jiului, care făcea politică militantă, nu aţi fost niciodată membru de partid. Liviu BRAICA: Într-adevăr, Partidul Social-Democrat făcea atunci o politică de stânga. Când au venit comuniştii la putere tatăl meu a fost rugat să intre PCR, dar a refuzat. A spus că nu pentru socialismul comuniştilor a militat el o viaţă de om.

P.S.D. e compromis Marian BOBOC: Cum vedeţi acum Partidul Social Democrat? Liviu BRAICA: Din păcate, Partidul Social Democrat s-a compromis. În momentul de faţă este un partid compromis. Repet, eu am refuzat să fac parte din orice partid.

O plimbare romantică prin faţă Liceului de băieţi, actualmente Şcoala Sportivă Petroşani

Epilog în… cimitir A doua zi, m-am plimbat cu dl. Liviu Braica prin Colonia Petroşaniului. L-am fotografiat în faţa casei nr. 62 de pe str. Inocenţiu Micu Klein (pe urmă, d-na Roxana Braicu mi-a comunicat că, de fapt, Petre Braica locuise la nr. 60/ 2…), la Casinoul Muncitoresc - unde concerta ca elev pe vremuri, la Liceul de băieţi din Petroşani, plimbarea noastră având ca punct final… Cimitirul Central Petroşani. Dl. Liviu Braica ne-a spus, foarte sigur, că piatra funerară a tatălui său, Petre Braica, este de culoare neagră şi se află în zona intrării în cimitir. Am format două echipe de căutători, care am scanat toate crucile şi pietrele funerare negre. După circa o oră şi jumătate de căutări nu am găsit niciun indiciu. Am plecat în vechiul cartier Dimitrov, în căutarea verişoarei domnului Liviu, o doamnă în vârstă, singura care putea să ne ajute în dezlegarea misterului. Deşi vorbisem la telefon cu dumneaei, nu ne-a răspuns nici la interfon, nici la telefon. Ne-am gândit că nu ne-a mai aşteptat şi a plecat, pe jos, în cimitir. Dar, în

Liviu Braica se reculege la mormântul tatălui său, Petre Braica cimitir, surpriză: doamna nu era nici aici. Drept pentru care, am mai executat o tură de căutări minuţioase, la fel de… păguboase. Când nu mai speram să găsim mormântul, o doamnă ne strigă şi ne face semne. Era chiar verişoara dinspre mamă a domnului Liviu Braica, care a reuşit, după câteva mici ezitări, să ne indice zona corectă a mormântului. Care nu era la intrarea în cimitir. Şi, ca să fie confuzia

totală: crucea neagră pe care o căutam noi era albă… Doamna Roxana Braicu a făcut curăţenie pe mormânt, domnul Liviu a aprins câteva lumânări, a pus un minunat buchet de flori, s-a recules preţ de câteva minute, iar reporterul s-a odihnit pe o bancă. Chiar dacă se afla în cimitir, într-un loc propice gândurilor pioase, sobre, reporterul era locuit de o bucurie profesională: găsise, în sfârşit, mormântul lui Petre Braica, fruntaş social-democrat şi corespondentul ziarelor Adevărul şi Dimineaţa, eroul câtorva documentare publicate în Prăvălia cu istorii… Pe crucea este sculptat: „Patru Braica (1895 -1972)” şi o fotografie spălată de timp, din care nu se deduce ce mare personalitate a fost cel care-şi doarme somnul de veci de 40 de ani în lutul Petroşaniului, din care, de fapt, nu se mai înţelege nimic. Ţinând cont de culoarea social-democraţiei, îmi închipui că lutul în care-şi doarme somnul de veci Petre Braia e roşu. Şi uneori ia forma unui drapel, pentru care social-democratul Braica s-a lupta cu atâta şi atâta devotament. Vom dedica o ediţie a Prăvăliei cu istorii personalităţii lui Petre Braica... (M. BOBOC)


Nr. 8, Anul II, 19 aprilie 2012

osarele plagiatorului Publicaţie civică de combatere a imposturii Prof. univ. dr. Mircea Popa:

Ştefan Nemecsek - un campion al plagiatelor

Prof. univ. dr. Mircea Popa

În Valea Jiului, zonă care ne-a adus pe cap mineriadele şi pe „luceafărul huilei”, trăieşte şi scrie un obscur gazetar local, pe nume Ştefan Nemecsek. El posedă acolo, la Vulcan, o mică fiţuică de scandal, de numai patru pagini, intitulată „Curierul Văii Jiului”, în care împroaşcă cu noroi pe oricine are o altă părere decât a lui. „Polemicile” stârnite de el au degenerat în adevărate scandaluri (ajungând la seriale de peste 40 de articole!), care au atins cote greu de imaginat pentru o comunitate locală redusă şi trăind aceleaşi capricii ale tranziţiei, care au transformat Valea Jiului în „zonă defavorizată”. Lupta pentru ciolan, pentru obţinerea de sponsorizări şi fonduri publice, pentru niscaiva „încurajări” din partea primăriilor locale este tocmai de aceea acerbă şi reflectă o situaţie care ar putea explica, măcar în parte, privilegierea sau favorizarea unuia sau altuia din grupuri. Cert e că acest Ştefan Nemecsek este luat în braţe de autorităţi, ca unul care impresionează prin anvergura proiectelor sale cultural-ştiinţifice, în care implică (a se vedea la p. 305-336 din cartea sa „Presa hunedoreană” - 2007, unde se lăfăie fotografiile tuturor aleşilor Consiliului Judeţean Hunedoara, de la preşedinte, până la ultimul funcţionar, alături de primarul Tiberiu IacobRidzi din Petroşani, cu toţi consilierii săi, sau cel din Uricani), încât e greu de decelat dacă la mijloc e vorba de o carte cu caracter ştiinţific, sau una de simplă propagandă. Nemecsek nu scapă niciun prilej de a-şi făuri o „biografie” de mare as internaţional al culturii noastre, postând pe copertele cărţilor lui

fel de fel de poze şocante şi rizibile (care transformă turismul particular al individului într-o mega-afacere de tip planetar, de tip Bil Gates), cum ar fi: „interes pentru Presa hunedoreană la porţile oraşului Efes”, „la biblioteca din Izmir”, „în capitala Egiptului”, „la poalele Muntelui Sinai”, „în baza Nato din Germania”, „în Ungaria, la Dorog”, dar şi cu primarii locali, Gh. Ile, T.I. Ridzi şi alte somităţi, pe care le „nemureşte”, flatând în dreapta şi-n stânga, fără nici cea mai mică urmă de scrupul şi amestecând astfel în „biografia sa” personaje politice sau ştiinţifice cu aerul că le face un mare serviciu, dar şi cu un scop pervers, bine calculat, că aceste figuri publice (între care nici eu nu fac excepţie!) ar gira în faţa publicului şi a lumii ştiinţifice, interne şi internaţionale, extraordinara „cultură” de care ar da dovadă măruntul ipochimen. Dar cine este de fapt Ştefan Nemecsek? Născut în 1956 în Vulcan, el e absolvent - la fără frecvenţă! - de „Ştefan Gheorghiu” (el ascunde acest fapt, numind-o „Facultate de ziaristică”), doctorand la două universităţi şi la două specialităţi diferite, Filosofia la Bucureşti, şi Filologia la Alba Iulia (el falsifică realitatea, numind-o Jurnalism şi Comunicare!), fără să fi făcut vreun progres la niciuna dintre ele, ba, la cea din Alba fiind şi exmatriculat. De la studiile sale comuniste i-a rămas o mare aversiune pentru religie, numind-o la modul marxist „opiu pentru popor”, luând în derâdere Biblia şi alte cărţi sfinte şi păstrând, la modul rudimentar, toate tarele unei concepţii totalitariste bine înşurubate (a se vedea cartea „Controverse filosofice”). Drumul spre notorietate al individului începe din momentul în care o distinsă figură universitară clujeană, conf. univ. Alexander Baumgarten, a semnalat public („Dilemateca”, IV, 2009, nr. 36, p. 36) incredibilul act de furt ştiinţific al lui Ş.N., care şi-a însuşit pur şi simplu teza de licenţă a lui Octavian Vladimir Rus cu titlul „Scrisoare despre toleranţă. Impactul lockeean asupra spiritualităţii moderne”, coordonată de conf. univ. Ion Copoeru şi susţinută în iulie 2004, publicând-o sub numele lui, d-a capo al fine, sub titlul „Toleranţa în filosofia lockeeană” (Ed. Realitatea Românească, Vulcan, 2006). Universitarul clujean care denunţă acest incredibil plagiat se arată îngrijorat de faptul că acest individ ar putea accede în lumea onestă a lumii ştiinţifice româneşti, întrebându-se: „Ce poţi câştiga plagiind o teză de licenţă care conţine idei corecte, oneste, care ilustrează (prin) lecturi adecvate nivelul licenţei, şi nu mai mult? Notorietate? Dosar de publicaţii? Un cotor în propria bibliotecă? E de neînţeles”.

Ştefan Nemecsek un campion al plagiatelor

De neînţeles rămâne întreg comportamentul lui Ş.N. şi în continuare. Luând în antrepriză elaborarea unui „Dicţionar al scriitorilor din Valea Jiului şi ţinutul Hunedoarei” (publicat mai apoi sub titlul „Literatura hunedoreană”, I-II, 2008), el nu a făcut decât să înglobeze (chiar şi parţial) în lucrarea sa munca de mai mulţi ani în acest domeniu a lui Mihai Barbu, „Dicţionarul scriitorilor din Vale”, fapt care i-a adus lui Ş.N. condamnarea unui Tribunal la plata unei sume de 9,5 milioane lei vechi, însoţită de recunoaşterea plagiatului, cereri de iertare şi punerea de cenuşă în cap. Credeţi că după acest act de amară umilinţă publică, mitomanul Ş.N. a înţeles ceva din demagogicul său discurs deontologia profesională, aşa cum îl inscripţionează în capitolul „Ziaristul între libertatea de exprimare şi responsabilitatea cuvântului scris”, când scrie că „În orice condiţii de activitate jurnalistică trebuie evitate calomnia şi insulta”, dovedindu-se de mai multe ori repetent la acest capitol, prin articolele infamante publicate în foaia vitelor de pripas, cum poate fi socotită pe bună dreptate fiţuica lui publicistică?! Dimpotrivă, dând dovadă de o agresivitate ieşită din comun, combinată cu o crasă inconştienţă, fostul „descărcător de vagoane” de la Paroşeni, cum cu mândrie proletară se autocaracterizează, individul din Vulcan se consideră acum îndreptăţit să se umfle în pene, rezervând pentru a-şi prezenta propria biografie nu mai puţin de aproape 40 de pagini, când lui V. Taşcu, de exemplu, îi acordă doar patru. Să nu pierdem din vedere faptul că o altă carte a lui a fost destinată doar republicării cronicilor (continuare în paginile 2-3)


II

joi, 19 aprilie 2012

şi recenziilor care a întrunit cartea, care nu este a sa, despre John Locke, unde a Ion Iliescu şi Tiberiu Istrate (Deva, Casa judeţeană a Corpului didactic, 1974) şi adunat cu mare sârg toate comentariile publice despre teza însuşită, operaţie din „Carte românească veche în Muzeul din Deva” (Deva, Acta Musei care a rezultat compromiterea publică a unui mare număr de indivizi, inclusiv a Devensis,1988) şi „Cuvinte mărturisitoare. Însemnări de pe cărţi româneşti vechi conducătorului de doctorat în Filosofie, d-na Angela Botez, care l-au din judeţul Hunedoara (Deva, Acta Musei Devensis, 2001) de Maria Basarab. Ne încununat cu laude pe nedrept, acestea aparţinând de iure et de facto autorului ei e total imposibil să punem pe două coloane, paginile însuşite de Ş.N. în cartea real, dl. Octavian Rus. sa cu acelea din cărţile amintite mai sus, dar vom trimite ca atare la părţile în Dar incredibilul de abia acuma urmează. Aflându-mă în postura de cauză. coordonator de doctorat a tezei lui Ş.N., am refuzat să răspund mascaradei „culturnice” a acestuia, exprimându-mi seriose dubii în legătură cu pregătirea academică superficială a autorului şi cu privire la onestitatea sa profesională, fapt care m-a determinat să nu recomand spre susţinere nici „Dicţionarul” său de scriitori, nici Nemecsek Cărţile din care a preluat aşa-zisa panoramă a presei hunedorene, realizată cu mijloace Cap. I „Pivire de ansamblu asupra Orăştiei”, p.23 - „Orăştie 750”, p.30 diletantistice, aşa cum m-am exprimat şi public într-o recenzie din II. „Orăştie la începutul sec.XIX”, p.25-29 - „Orăştie 750”, p.41-42 revista „Gând românesc”, singura, de altfel, care a fost făcută uitată III. „Primele consemnări ...”, p.24 - „Orăştie 750”, p. 50 de autor în şireagul său de laude deşănţate. A fost momentul în care IV. „Cartea românească veche”, p.31-40. Întreg capitolul reproduce întocmai am fost acuzat că n-am ştiut să-i „conduc” teza, şi numai după intervenţii de sus, am acceptat a-l mai păstra în rândul doctoranzilor. capitolul „Repere ale istoriei hunedorene.Vechi cadru cultural-religios” din vol. „Carte A venit acum cu o nouă teză, cea intitulată „Carte, literatură şi presă românească veche în Muzeul din Deva”, Deva, 1998 de Maria Basarab, p.14-23, cu la Orăştie”, copiată în mare parte după diferiţi autori, pagini întregi excepţia ultimului alineat; V. „Preţioasă colecţie de carte multiseculară”, p. 44-49 reproduce cu foarte mici din scrierile acestora fiind însuşite cu o rară neobrăzare, aşa cum schimbări capitolul II, intitulat „Scurte consideraţii privind constituirea colecţiei de am arătat în referatul meu de respingere. Drept urmare, doctorandul a fost exmatriculat, Universitatea din Alba găsind să-şi justifice carte a Muzeului din Deva”, din cartea Mariei Basarab, p.25-29; VI. „Centre tipografice româneşti”, p. 49-57 reproduce, cu excepţia utimului gestul cu un motiv mai puţin ruşinos: acela de a nu fi depus în termen lucrarea. În ciuda realităţii evidente, pe care a înţeles-o la alineat, capitolul III al cărţii Mariei Basarab, p.30-38; VII. „Despre manuscrise şi cărţi tipărite”, p. 57-80 reproduce întocmai capitolul un moment dat şi impricinatul, declarând la 28.09.2007 că „am decis să vă aduc la cunoştinţă intenţia de a mă retrage din cursa „Consideraţii referitoare la cartea românească veche din judeţul Hunedoara. Despre doctorală”, Ş.N. şi-a simţit lezată megalomania, dând în judecată manuscrise şi cărţi tipărite” din volumul „Cuvinte mărturisitoare. Însemnări de pe Universitatea, vinovată, pasămite, pentru carenţele sale educative. cărţi româneşti vechi din judeţul Hunedoara”, Deva, 2001, de Maria Basarab, p.10-30; VIII. „Carte cumpărată - carte donată”, p. 81-89 reproduce întocmai capitolul A primit un răspuns corespunzător din partea justiţiei, formulat cât se poate de convingător: conducătorul de doctorat „avea nu doar „Carte cumpărată-carte donată” din vol. „Cuvinte...” al Mariei Basarab, p. 31-39; IX. „Însemnări pe cărţi ca informaţii preţioase”, p.89-97, reproduce întocmai obligaţia morală, ci şi profesională, de a semnala, aşa cum corect a făcut, orice încercare de plagiat cu efecte descalificante atât pentru capitolul „Circulaţie, proprietate, lectori” al cărţii „Cuvinte...” de Maria Basarab, p.94probitatea sa profesională, cât şi pentru prestigiul academic al 102; X. „Legătorie de carte şi legătorii” (de fapt „legători”), p. 97-101 reproduce instituţiei. Astfel de acte ce demască intenţia frauduloasă nu pot avea caracter prejudiciabil pentru cel în cauză care nu a făcut nimic întocmai capitolul „Legători. Legătorie de carte” al cărţii „Cuvinte...” de Maria sau aproape nimic pe linie ştiinţifică. În caz contrar, ar trebui să Basarab, p.112-117; XI. „Informaţii preţioase despre calamităţi, fenomene metereologice şi medicale admitem că orice elev indolent ar putea, cu concursul instanţei de în cărţile vechi”, p.102-106 copiază cuvânt cu cuvânt capitolul „Calamităţi. judecată, să cenzureze notele mai bune sau mai rele acordate de profesori, or este inacceptabilă o astfel de posibilitate. Actul Metereologice. Medicale” al cărţii Mariei Basarab, p.128-134; XII. Momente istorice şi social-economice importante, consemnate în cărţile ştiinţific nu este cenzurabil de instanţă”. Avertismentul instanţei, venit în urma celui vechi”, p. 107-111 reproduce întocmai capitolul „Istorice. Social-economice” din cartea al conducătorului de doctorat, a fost, din păcate, din nou ignorat de amintită a Mariei Basarab, p.143-149; XIII. „Personalităţi peste imaginea cărora s-a aşternut colbul uitării”, p.112-116 grafomanul Ş.N., care şi-a considerat compilaţia, probabil, o mare realizare ştiinţifică, la fel ca şi celelalte. Ca atare, a dat recent la reproduce întocmai capitolul din „Cuvinte...”, p.154-159, cartea citată a Mariei iveală sub semnătura sa lucrarea „Carte, literatură şi presă la Orăştie Basarab; XIV. „Despre şcoală, învăţători şi carte şcolară în cărţile vechi”, p.117-122 (de la începuturi până în 1944)”, vol.I-II, Ed. Realitatea Românească, 2010), care, culmea!, era deja tipărită (după cum reproduce întocmai capitolul „Şcoală. Învăţători. Carte şcolară”, p. 167-174 din datează un autograf al său, când îmi ceruse s-o judec ca teză, în „Cuvinte...”; XV. „Morala creştină şi problemele bisericeşti prezentate în cărţi vechi”, p. 122ciuda uzanţelor că teza nu poate fi publicată până la susţinere. Aşa se şi explică faptul că nici măcar n-a luat în considerare referatul 127 reproduce întocmai capitolul „Morala creştină, bisericeşti, varia” din cartea meu, în care îi semnalam pagină cu pagină părţile plagiate, şi care „Cuvinte...” a Mariei Basarab, p.179-184; XVI. „Învăţământ avansat în zona Orăştiei”, p.127-130 reproduce întocmai erau atât de numeroase încât compromiteau orice iz ştiinţific al lucrării. Acum când am în faţă această monstruozitate „ştiinţifică” capitolul „Şcoala şi hărnicia dascălilor săi” din volumul „Orăştie 750” de Iliescu-Istrate, rămân pur şi simplu interzis de gravitatea faptului cultural ca atare, p. 75-77; explicabil doar printr-o acută „deviaţie medicală”. Să copiezi pagini XVII. „Palia de la Orăştie”, p.142-151 preia, în mare, prefaţa Vioricăi Pamfil la întregi (mot à mot!) din lucrările altora, dându-le apoi la iveală ca ediţia sa din „Palia”(1968) şi articolul lui Nicolae Neaga, „Relaţiile Paliei de la Orăştie opere proprii nu se explică decât printr-o evidentă „scrânteală”, lipsa cu textul original ebraic” din „Mitropolia Banatului”, XXIII, 1973, nr.7-9, p.416-420. discernământului critic fiind de mare gravitate în jurnalism, acolo XVIII. „Şcoala de la Orăştie la începutul sec. al XI-lea”, p. 151-160 reproduce unde trebuie să se judece faptele sociale sau politice cu maximum întocmai pagini din „Orăştie 750”, p. 133-138; de responsabilitate, aşa după cum şi ipochimenul nostru o XIX. „Orăştia, principal centru cultural”, p. 160-170 reproduce întocmai p.139recunoaşte, când consemnează, pe clapeta vol. I din „Presa 142 din „Orăştie 750”; hunedoreană” o serie de principii pe care le-a încălcat la fiecare pas: XX. „Astra” şi viaţa culturală a Orăştiei, p. 179-182, reproduce p. 142-144 din „Conform deontologiei profesionale, ziaristul trebuie să aibă o „Orăştie 750”; maximă responsabilitate faţă de persoana umană, devenită XXI. „Teatrul la Orăştie”, p. 182-187 copiază p. 151-154 din „Orăştie 750”; vremelnic, pentru o pricină sau alta obiect de investigaţie XXII. „Învăţământ performant...”, p.190-195 copiază cuvânt cu cuvânt p. 144 jurnalistică”. Dăm, prin urmare, în cele ce urmează, rezultatul 147 din „Orăştie 750”; confrunării cărţii sale cu sursele folosite şi însuşite fără nici un fel XXIII. „Tipografiile Orăştiei”, p. 195-197, copiază p. 158 - 159 din „Orăştia 750. de scrupul de către autor: XXIV. „Societatea de lectură a junimii”, p. 161-170, copiază aproape întreg Orice cititor onest se poate convinge că autorul acestei cărţi articolul intitulat „Despre Societatea de lectură a tinerimii române studioase de la despre Orăştie a preluat cu neruşinare numeroase pagini din trei gimnaziul din Orăştie”, apărut în „Sargetia”, XXI-XXIV, 1988-1991, p. 781-783, sub cărţi esenţiale depre Orăştie. Acestea sunt „Orăştie 750 de ani” de semnătura Eugeniei Glodariu.

Iată, aşadar, care e situaţia celor două volume:


III Din câte se poate observa, plagiatorul a redus la neant, cu o singură trăsătură de condei, munca onestă de o viaţă a unei bune specialiste în cartea veche, d-na Maria Basarab de la Muzeul din Deva, care şi-a văzut rodul celor două cărţi însuşit aproape în totalitate, de unul care nu este în stare să citească o buche în chirilică, darmite să descifreze scrisul complicat al copiştilor de pe cărţile de patrimoniu, domeniu în care Ş.N. este un simplu ageamiu. La fel se întâmplă şi cu autorii monografiei „Orăştie 750”, cărora li s-a furat pe această cale mai mult de jumătate din carte. Totodată, ageamiul nostru în materie de Biblie ebraică, se pronunţă asupra acesteia ca un „specialist”, aşa după cum îşi arogă şi ale „descoperiri” ale unor cunoscători, prezentându-le ca pe propriile „cercetări”. Lista plastografierilor lui Ş.N. ar mai putea mult continua, dar ne oprim deocamdată aici. Sistemul său de lucru, acela de a copia fără scrupule de la alţii, e dovedit şi de sistemul său de note, deoarece acolo unde e foarte vulnerabil nici nu dă note, iar altădată chiar preluarea textului cu note cu tot îl dă de gol. Astfel, notele de la p. 140 se opresc la nota 256, iar în text, la capitolul următor, apar notele 222, 223, 225, 230 etc., dovedind faptul că a luat textul din altă parte cu note cu tot, căci la p. 161, ultima notă este 239, iar pe pagina următoare notaţia sare la 262, în timp ce trimiterile de la p. 198 încep cu 257, lista notelor nefiind acoperită pentru notaţia din text 222-262. Greşeala „savantului” nostru este imediat dovedită prin lectura capitolului „Şcolile Orăştiei în a doua jumătate a sec. al XIX-lea” din lucrarea „Orăştie 750”, p. 133, unde descoperim atât textul preluat fără nicio modificare, dar şi notele 221-230, care-l însoţeau, autorul copist preluând mecanic tot ce-i cade sub ochi. Că este aşa, ne-o dovedeşte şi preluarea de două ori (la p. 13 şi 41) a unui alineat absolut identic din cartea despre Orăştie citată mai sus. Nici volumul al II-lea al cărţii sale nu dovedeşte mai multă acribie în copiere şi nici mai multă inteligenţă în a-şi şterge urmele. Ş.N. este în acest chip un hoţ „cinstit”, deoarece lasă totul la vedere: şi armele cu care operează şi prada pe care o ia cu sine. Meşterii copiatului de la bac de astăzi sunt cu câteva secole mai avansaţi decât individul nostru care seamănă până la un punct cu un om al cavernelor, care învârte măciuca în loc să profite de laserul ce-i stă în preajmă. Acelaşi lucru şi pentru concepţia absolut rudimentară de care dă dovadă în ceea ce priveşte proprietatea intelectuală şi dentologia profesională, de care face atâta caz cu orice prilej. În realitate, pregătirea sa precară iese la iveală la fiecare pas, dovedind agramatism, sfidarea regulilor gramaticale, ignoranţă acută a normelor bibliografice (de neînţeles pentru cineva care se laudă că a urmat o Şcoală doctorală), onestitate şi bun-simţ în munca profesională. Voi da un singur exemplu: în cartea sa despre „Presa hunedoreană” a binevoit a reproduce un text dintr-o carte de a mea fără să-mi ceară permisiunea s-o facă; acum mă trezesc că un text al meu despre revista „Cosânzeana” - vezi vol. „Incursiuni în presa românească” (2009) - este însuşit cu aceeaşi inocenţă caracteristică hoţului de

joi, 19 aprilie 2012

meserie. Cine doreşte să afle mai multe despre modul în care este redactat şi cel de al doilea volum al său din această morfoleală culturală pe care ne-o serveşte acum, poate pune pe două coloane zeci de pagini, cum ar fi cele despre „Almanahul scriitorilor de la noi” (p. 36), din „Albumul Vlaicu” (p. 40), din capitolul „Cartea tipărită la Orăştie”(p. 50-57), despre tipografii şi biblioteci (p. 132-143) etc., copiate în cea mai mare parte din cartea „Orăştia 750”, p.240241, 169-174, 174-180, 242-244 etc., dacă nu chiar din cartea lui Valentin Orga despre Ion Moţa. Cu o neruşinare ieşită din comun, acelaşi autor concepe un întreg subcapitol, intitulat „Locul şi rolul gazetelor poporale”, p.80-95, copiind cuvânt de cuvânt textul unei broşuri semnate de Sebastian Bornemisa cu titlul „Gazetele poporale din Transilvania şi Banat” (Tip. Astra ardeleană, Cluj, 1939, p.1-15), text în care se află şi unele erori necorectate de autor, cum ar fi cea cu privire la „Tribuna Poporului Romîn” din 1910. Opera de plagiator a acestui veritabil „avorton profesional”, cum îl numesc colegii de breaslă din Valea Jiului, pentru care el e un fel de „Neica Nimeni” („Despre Nimeni” de Gh.Truţă, în „Ziarul Văii iului”), un „Cetitor de gunoi” (Idem, în „Şcoală & Cultură” nr. 15/2009), „plagiatorul agramat” („Ziarul Văii Jiului” nr. 443/ 2010) sau „Demolatorul limbii române” ( Gh.Olteanu, în „Ziarul Văii Jiului nr. 260/2009), până la strigătul disperat al lui Cătălin Docea: „Salvaţi lumea de plagiatorul „Bubu” Nemecsek!” („Ziarul Văii Jiului, nr. 476/ 2010), ar trebui să fi pus demult în gardă autorităţile de acolo, dar şi asociaţiile de profil, spre a feri societatea de un microb care ameninţă de multă vreme sănătatea corpului social şi buna funcţionare a serviciului mass-media în Valea Jiului. A tolera la nesfârşit minciuna, incompetenţa, cleptomania culturală ridicată la rang de barbarie instinctuală, grosolănia şi injuriile unui individ care doreşte să parvină furând munca şi ideile altora este de o gravitate care n-ar trebui să lase indiferente nici autorităţile penale ale ţării. Dacă cineva este pedepsit pentru furtul unei sume de bani din casa cuiva, ce facem cu acest hoţ de cărţi şi capital cultural, care intră cu bocancii lui plini de zoaie în cele mai curate case ale culturii româneşti pentru a le macula şi a le compromite, asemeni unui violator în serie, care lasă în urmă imense traume psihice şi morale?! Este o întrebare pe care o adresez întregii opinii publice din ţară şi, mai ales, celei din Valea Jiului, cu atât mai mult, cu cât în condiţiile prezente se discută tot mai mult despre o reformă iminentă a sistemului doctoral din România. Nu trebuie scăpat apoi din vedere că insul despre care vorbim este un procesoman fără pereche, vestit pentru această „calitate” în toată Vale Jiului, răpind timpul şi viaţa oamenilor cu procese fără rost, dinainte pierdute, prin însăşi evidenţa faptelor care nu pot proteja pe cineva aflat sub semnul unei culpe perpetue. Or, însăşi „existenţa intelectuală” a lui Ş.N. se află sub semnul unei mari şi vinovate culpe faţă de semenii săi, pentru care nu a dat încă seama pe deplin.


IV

joi, 19 aprilie 2012

Lista parţială a plagiatelor lui Ştefan Nemecsek După ce Ziarul Văii Jiului a scos la iveală multitudinea de hoţii literare, plagiatorul Ştefan Nemecsek a intentat redactorilor şi colaboratorilor noştri mai multe procese, pierzându-le definitiv şi cu… succes. Am aflat că Ştefan Nemecsek ar fi din nou „candidat la Uniunea Scriitorilor”, aceasta după o tentativă eşuată de a se infiltra în rândurile USR Filiala AlbaHunedoara. De aceea, profitând de vizita Comitetului director al Uniunii Scriitorilor din România, am întocmit prezentul Dosar de… „primire”. Nemecsek, să fie într-un ceas bun! 1. La pagina 8 din Literatura... se preiau integral din Dicţionar toate referinţele critice aflate la paginile 21-22. Dacă dl. Nemecsek ar fi consultat respectivele trimiteri ar fi menţionat, obligatoriu, şi numărul şi data publicaţiei în care au apărut textele despre poetul Mircea Andraş. Dacă le-a preluat din Dicţionar (aşa cum a şi făcut) trebuia să menţioneze, la fiecare text preluat: apud Dicţionarul scriitorilor de Vale, pag.... 2. La paginile 16-17, dl. Nemecsek preia integral referinţele critice aflate în Dicţionar la paginile 32, 33, 34 fără a mai menţiona sursa. 3. Capitolul destinat poetului Marian Boboc de la pag. 57-62 este copiat, cuvânt cu cuvânt, din Dicţionarul scriitorilor din Vale (pag. 46-51) fără a menţiona, deloc, sursa. 4. Paginile destinate poetei Alexandra Cândea Săndulescu (pag.129, 130) sunt preluate integral din Dicţionar (pag.71, 72). „Preluarea” s-a făcut, din păcate, cu greşeli de ortografie supărătoare. Astfel, dl. Nemecsek scrie „Pavilonul sufletului” în loc de „Babilonul sufletului”, ceea ce denotă o neglijenţă supărătoare. 5. Poetul Constantin Câmpeanu beneficiază de două pagini (130, 131) care sunt o adaptare a textului aflat în Dicţionar la pag. 73, 74. La majoritatea textelor copiate de dl. Nemecsek informaţia se opreşte la anul 1999, anul în care a apărut Dicţionarul scriitorilor din Vale. 6. Isidor Chicet este descris în Literatura... de la pag.133 la 138. Sunt preluate, cuvânt cu cuvânt, din Dicţionar, textele de la pag.133 (corespondent: pag. 77 din Dicţionar), 136-138 (corespondente: pag.80-82 din Dicţionar). 7. Monahul Varlaam (Virgil Coroian), autorul cărţii Acatistul Sfintei Mari Muceniţe Varvara, e prezentat, în pag. 139-140, cu un text preluat integral din Dicţionar (pag. 92-94) fără menţionarea sursei. 8. Ioan Crăciun e prezentat în pag. 140, 141 cu textul aflat în Dicţionar la pag. 95, 96 fără a menţiona sursa. 9. La capitolul destinat poetei Loredana Cristea sunt preluate fraze întregi scrise în prefaţa cărţilor poetei de prof. Mihai Barbu fără a se pune ghilimele de rigoare. Astfel, cititorul poate crede că textele i-ar aparţine d-lui Nemecsek. A se vedea, în acest sens, paginile 141, 142 din Literatura hunedoreană. 10. Traian Dănescu Muller beneficiază de o prezentare în pag.155, 156 ale Literaturii hunedorene... care preia, de fapt, integral pagina 80 din Dicţionar fără menţionarea sursei. 11. La fel a procedat dl. Nemecsek şi cu criticul Mihai Dragolea (pag. 156-158), preluând integral, fără menţionarea sursei, paginile 110 şi 111 din Dicţionar. O altă greşeală pe care merită subliniată e transcrierea inexactă de către dl. Nemecsek a cărţii (la origine o teză de doctorat) În exerciţiul ficţiunii (În exerciţiul funcţiunii - în Literatura hunedoreană). 12. Poeta Ileana Firţulescu este prezentă în Literatura hunedoreană (pag. 171, 172) cu textul integral din Dicţionar (pag.119-121), fără menţionarea sursei. 13. Poeta Diana Fondrea are parte de o prezentare în Literatura hunedoreană la pag. 173, 174. Materialul este, de fapt, un text prelucrat minor după cel aflat în Dicţionar la pag. 122. 14. Poetul Augustin O. Frăţilă e prezent în Literatura hunedoreană a lui Nemecsek de la pag. 173 la 178. Textul de la pag. 175-177 este identic cu textul din Dicţionar aflat la pag.125-128. Nici aici nu se menţionează sursa literară.

15. Prezentarea lui Ştefan Georgescu-Gorjan din Literatura hunedoreană (pag. 185-187) se face cu textul aflat în Dicţionar, la pag. 133-140. Ca să dreagă busuiocul, la sfârşitul articolului despre Gorjan, dl. Nemecsek scrie: Referinţe: Dicţionarul scriitorilor din Vale, pag. 133-140. Când se preiau integral 7 (şapte) pagini de text, cuvânt cu cuvânt, nu faci referinţe critice ci, pur şi simplu, plagiezi. Nu pot să copiez, sub numele meu, poeziile poetului naţional şi, apoi, la sfârşit să scriu, ca să fiu absolvit de orice păcat, Referinţe: Versuri de Mihai Eminescu. E, pur şi simplu, aberant. 16. La poetul Ion Hirghiduş biografia sa se opreşte în anul 1999. La pag. 191 din Literatura hunedoreană se compilează date din Dicţionar aflate la pag. 143-149. 17. La pag. 205, 206 din Literatura hunedoreană se prezintă poeta Camelia Jula cu un text preluat integral de la pag. 155, 156 din Dicţionar fără a se menţiona sursa. 18. Şi poeta Mihaela Ligia Kelemen are parte de acelaşi tratament literar. Literatura hunedoreană preia, la pag. 208, 209 textul din Dicţionar (pag.159-161). Şi aici, dl. Nemecsek recunoaşte ca referinţe: Dicţionarul scriitorilor din Vale, pag.159-161. Cu riscul repetiţiei, menţionarea referinţelor nu înseamnă a prelua pagini întregi de text şi de a le trece sub semnătură proprie. Aici mai intervine un fapt ce ţine de logica absurdului. Pe pagina de gardă a cărţilor sale, dl. Nemecsek scrie că „Reproducerea integrală sau parţială - digitală, mecanică, fotocopiere sau în orice alt mod - a conţinutului acestei lucrări este posibilă numai cu acordul prealabil în scris al autorului sau al Editurii Realitatea românească”. Prin urmare, dacă, în viitor, autorii Dicţionarului... ar vrea să-şi reediteze cartea, ei ar avea nevoie, culmea, de acordul scris al d-lui Nemecsek, cel care le-a copiat-o într-o foarte mare măsură. 19. Fostul procuror David Maniu este prezentat în Literatura hunedoreană la pag. 230, 231 şi 232. Textul respectiv e preluat din Dicţionar de la pag. 176 şi 177. Şi aici aveam de-a face cu aceeaşi „tehnică”descrisă mai sus: textul preluat integral e menţionat la referinţe (?!). 20. Dramaturgul Corneliu Marcu Loneanu (pag. 233) e prezentat cu textul din Dicţionar (pag.178,179). Nu se menţionează sursa. 21. Poeta Lucia Muntean (pag. 234) e prezentă în Literatura hunedoreană cu textul din Dicţionar (pag.181183). Activitatea poetei e descrisă, în anul 2008, cu ceea ce făcuse până în 1999, anul apariţiei Dicţionarului. Nu se menţionează sursa articolului. 22. Mircea Muntean (pag. 235, 236) are parte de prezentarea din Dicţionar de la pag.186, 187. Scriitorul, decedat în 2004, e dat, în anul 2008, drept director al Liceului Mihai Eminescu din Petroşani (?!). Nu se menţionează, nici aici, sursa articolului. 23. Marele scriitor petrilean Ion D. Sîrbu e prezentat de la pag. 321 la 350. De la pagina 321 la 332, este preluat, cuvânt cu cuvânt, textul din Dicţionarul scriitorilor din Vale, de la pag. 221 la 244, ceea ce înseamnă 24 pagini de text furat. Nu se menţionează, niciunde, provenienţa textului original. 24. Textul despre Dorel Sibii (pag. 351) este, de fapt, textul preluat integral din Dicţionar de la pag. 249, 250. Nu se menţionează, nici aici, sursa „inspiraţiei”. 25. Poetul şi dramaturgul Radu Stanca beneficiază de o prezentare largă, între paginile 360 şi 368. Paginile 360, 361, 362, 363 şi 364 sunt copiate din Dicţionar de la pag. 260, 261, 262, 264, 265. Adică, mai bine de jumătate din ele au fost „subtilizate” din Dicţionar. Nu se menţionează sursa. 26. Autoarea de romane poliţiste Adriana Subin are parte tot de prezentarea din Dicţionar. Paginile 376 şi 377 din Literatura hunedoareană sunt, de fapt, paginile 281, 282 din Dicţionar. Nici aici nu se menţionează sursa. 27. Poeta Maria Voina Golgoţiu (pag.414, 415) „beneficiază” tot de un text din Dicţionar (pag.313, 314) şi, conform tradiţiei inaugurată de d. Nemecsek, nu se mai menţionează sursa literară. 28. Mai există în Literatura hunedoreană (vol. II) o serie de interviuri pe care un cititor neavizat ar putea crede că îi aparţin d-lui Nemecsek. „Autorul” nu precizează exact cine cu cine stă de vorbă cel intervievat şi de aici se poate naşte o nedorită confuzie. De exemplu:

despre interviul reprodus la pag. 396-406 aflăm, la final, că face parte din volumul lui Dumitru Velea „Camera cu pereţi de oglinzi” apărut la Craiova, Editura Sitech, în 2006. Stă dl. Velea de vorbă cu sine însuşi? (Interviul începe aşa: „Dragă prietene, îţi mărturisesc că-mi este foarte greu să mă desprind de tot ce am discutat şi mi-ai citit în aceste zile despre Eminescu.”). Dacă vei consulta volumul respectiv îţi dai seama că, de fapt, poetul Valeriu Bârgău (vezi paginile 323-330 din „Camera cu pereţi de oglinzi”) a stat de vorbă cu dl. Velea şi nicidecum dl. Nemecsek cum lasă să se înţeleagă, prin omisiune, autorul Literaturii hunedorene. Acest fapt nu este singular de-a lungul întregului volum. 29. În Literatura hunedoreană (de la începuturi până în prezent), dl. Nemecsek preia zeci de pagini din interviuri realizate de alţi scriitori, fără a marca prin semne grafice (ghilimele) cele copiate din alte cărţi şi reviste. Astfel, un interviu de 7 pagini cu Mircea Andraş (paginile 105-111 din Literatura hunedoreană - de la începuturi până în prezent, vol. I) se regăseşte cuvânt cu cuvânt în volumul d-lui Dumitru Velea, Camera cu pereţi de oglinzi, Ed. Sitech, Craiova 2006, la paginile 249-254. Dialogul iniţial dintre d-nii Dumitru Velea şi Mircea Andraş se intitulează Să fii o stea în lumea nimănui. Doar titlul nu este preluat de dl. Nemcsesk. 30. Un alt interviu, cu d-na Paulina Popa, apare în Literatura hunedoreană (de la începuturi până în prezent), vol. I, de la pag.142 la pag 155. Şi acest interviu este preluat integral (fără titlul O poetă pe muntele Moab) tot din cartea d-lui Dumitru Velea - Camera cu pereţi de oglinzi - de la pagina 231 la pagina 241. Nici în acest caz nu se precizează de unde a fost preluat interviul, cititorul crezând că dl. Ştefan Nemecsek ar fi autorul acestei convorbiri. 31. Nici dialogul dintre d-nii Marian Boboc şi Ion Pascal Vlad (reprodus la paginile 88-94 Literatura hunedoreană - de la începuturi până în prezent, vol. I) nu-i aparţine, în mod logic, d-lui Ştefan Nemecsek. Menţionăm că acest interviu a apărut în (Con)texte – revista Cenaclului Boema, şi a fost preluat fără acordul autorului Marian Boboc. 32. Ca să demonstrăm că cele semnalate mai sus nu sunt fapte singulare, ci constituie o practică repetată, am analizat şi felul în care Ştefan Nemecsek, autorul volumului I din Presa hunedoreană (de la origini până în prezent), a preluat din lucrarea Cărbune şi societate în Valea Jiului (perioada interbelică) de Mircea Baron (Editura Universitas, Petroşani, 1998) pasaje întregi fără a menţiona sursa. Astfel, am identificat următoarele: paginile 92, 93, 99, 100, 101, 103, 104 , 112, 113, 114 şi 115 din Presa hunedoreană (de la origini până în prezent) se regăsesc în cartea d-lui Mircea Baron la paginile 358, 359, 360, 361, 362 şi 363, Ştefan Nemecsek neuzitând de ghilimelele care se impuneau cu stringentă necesitate, inducând impresia că el ar fi autorul acestor pagini. Ca dovadă că plagiatorul nu are limite, menţionăm că acesta a copiat până şi notele de subsol ale d-lui Mircea Baron. 33. Semnalăm, de asemenea, faptul că şi în volumul din Presa hunedoreană (de la origini până în prezent) semnat de Ştefan Nemecsek, acesta, la pag 139, 140, 141, preia fără discernământ informaţiile din publicaţia Dosarele Ortacul (nr. 10/ 2005) referitoare la Curierul Valei-Jiului/ Zslivolgyi Futar. Acest fapt reiese din preluarea unui titlu aparţinând în fapt d-lui Marian Boboc, redactorul şef al publicaţiei, care nu se regăseşte în primul număr al ziarului din 30 iulie 1922, şi nici în celelalte din colecţie. Probabil, dl. Nemecsek, copiind în grabă, mută apariţia ziarului mai sus menţionat în… 1992, ci nu 1922 anul real de apariţie. 34. Referitor la alte volume semnate de Ştefan Nemecsek, care au făcut obiectul dezbaterilor publice, menţionăm că acesta şi-a mai însuşit, cuvânt cu cuvânt, şi lucrarea de licenţă a d-lui Octavian Vladimir Rus, publicând-o cu numele său sub titlul - Toleranţă în filosofia lockeeană. Acest furt literar de proporţii a fost semnalat de presa locală şi centrală. De altfel, o mulţime de texte din Dicţionarul scriitorilor din Vale se regăsesc şi în alte „opere” semnate de Ştefan Nemecsek, cum ar fi, spre exemplu, şi volumul Toleranţă în filosofia lockeeană.


CMYK

Galeria din Ziar Supliment de artă plastică din Valea Jiului

Editorial ntr-un climat de normalitate încă neafectat de campania electorală ce stă să înceapă (şi care va trece inevitabil în plan secund orice alte preocupări), s-a derulat un eveniment ce punctează benefic viaţa culturală a unui oraş care-şi doreşte cu ardoare o schimbare în bine a imaginii sale nu tocmai favorabile. Salonul Naţional de Artă Religioasă, la care voi face referire pe larg într-un material dedicat evenimentului, contribuie în mod fericit la faceliftingul de care Petroşaniul, ca şi întreaga Vale a Jiului, are atâta nevoie.

Î

Privind lucrurile din această perspectivă, putem fi îndreptăţiţi să constatăm că, iată, cu fiecare astfel de eveniment, stigmatul zonei care a generat mineriadele este din ce în ce mai mult dat uitării, viaţa culturală activă contribuind indiscutabil la construirea unei noi imagini încadrată în standardele fireşti ale unei comunităţi conştientă de importanţa acestui factor. În aceeaşi notă de normalitate se încadrează activitatea de formare a tinerelor talente, preocupare căreia nu-i este îngăduită nicio întrerupere generată de cauze exterioare şi care are ca rezultat

În urmă cu numai câteva zile s-a consumat un eveniment cultural deosebit de important din calendarul activităţilor organizate de Casa de Cultură a Studenţilor din Petroşani. Este vorba despre Salonul Naţional de Artă Relioasă, destinat studenţilor, aflat la cea de-a XXX-a ediţie. Spre lauda celor în cauză, cele mai multe dintre acestea au fost organizate la Petroşani, fapt care repoziţionează în sens pozitiv oraşul nostru pe harta culturală a ţării. Ca de obicei, acest important reper cu dublă semnificaţie, plastică şi religioasă, a beneficiat de participarea reprezentanţilor din mai multe centre de creaţie, respectiv Târgu Mureş, Ploieşti, Cluj-Napoca şi, fireşte, aceea a iconarilor din Valea Jiului, în persoana artiştilor Alexandra Cacovean, Adrian Szuszer, Roxana

apariţia constantă a unor nume asupra cărora merită să ne îndreptăm atenţia. Astăzi este rândul a doi tineri, proaspeţi liceeni, Dragoş David şi Şerban Topolniceanu, elevi cu preocupări artistice datând de pe vremea claselor primare, ceea ce le conferă statutul de cursanţi avansaţi ai Cercului de Arte al Casei de Cultură a Studenţilor din Petroşani. Ca în fiecare număr al suplimentului, nici fotografia artistică nu a fost uitată, fiind rândul Andreei Burciu să prezinte publicului câteva lucrări realizate cu responsabilitatea absolventului unei prestigioase facultăţi de profil.

Supliment gratuit al cotidianului Ziarul Văii Jiului  Anul III  Nr. 15   aprilie 2012   4 pagini  Realizat de Robert Hummel

Nu în ultimul rând, în spaţiul rezervat celor mai prospăt descoperite talente îşi va găsi locul un desen realizat de Adela Pinczes, elevă în clasa a IX-a, a cărei imaginaţie şi îndemânare în mânuirea creionului o recomandă ca pe un nume asupra căruia merită să ne oprim atenţia.

Salonul Naţional de Artă Religioasă Ţabâră şi Liviu Ţabrea. Acestora li s-au alăturat elevii ciclului primar al Colegiului Naţional “Mihai Eminescu” din Petroşani, coordonaţi de doamnele profesoare Adina Risipitu, Magdalena Oancea, Aurica Hîrban şi Lăcrămioara Avrămuţiu. Reuşita întregii acţiuni a fost încununată de slujba de sfinţire a icoanelor, oficiată, ca în fiecare an, de preotul Octavian Pătraşcu, al cărui har duhovnicesc s-a făcut simţit pe toată durata evenimentului, întreaga asistenţă fiind pătrunsă de semnificaţia Sărbătorilor Pascale, în preajma cărora s-a derulat manifestarea. Prin modul cum s-a desfăşurat totul, de la organizare şi până la vernisajul care a atras un numeros public, a fost atins obiectivul pe care gazdele şi l-au propus, şi anume realizarea actului expoziţional într-un climat de o înaltă ţinută artistică şi cu o profundă încărcătură religioasă, în conformitate cu standardele unei manifestări de o asemenea anvergură. Robert HUMMEL

Desen realizat de Adela Pinczes


II

SPECIAL

DRAGOŞ DAVID Este elev în clasa a IX-a la Colegiul Naţional de Informatică “Carmen Sylva” şi, în ciuda vârstei, este cel mai vechi membru al Cercului de Arte Plastice al Casei de Cultură a Studenţilor din Petroşani. Însuşindu-şi cu responsabilitate încă din clasele primare studiul de atelier şi dotat fiind cu un talent mult peste media celor de vârsta sa, Dragoş a dat încă de la început întreaga măsură a harului său în toate lucrările executate. Câteva dintre acestea, atât cât ne permite spaţiul, le prezentăm publicului, care poate astfel să constate că aprecierile cadrelor didactice de specialitate sunt justificate.

joi, 19 aprilie 2012


joi, 19 aprilie 2012

ŞERBAN TOPOLNICEANU Elev în clasa a IX-a la Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” este, şi el, unul dintre cei mai vechi cursanţi ai Cercului de Arte Plastice al Casei de Cultură a Studenţilor din Petroşani. După ce şi-a însuşit cu perseverenţă etapele studiului după natură, şi-a fructificat talentul de desenator, abordând cu curaj temele specific arhitecturii. Desenele sale, dintre care vă prezentăm câteva, confirmă pe deplin, prin rigurozitatea construcţiei şi preţiozitatea liniei, talentul deosebit cu care a fost înzestrat şi seriozitatea cu care îl valorifică.

SPECIAL III


IV SPECIAL

joi, 19 aprilie 2012

ANDREEA BURCIU – responsabilitatea actului creator Încă de la primele fotografii ale Andreei, de pe vremea când era elevă a Liceului Teoretic din Petroşani - cum se numea atunci am putut constata încărcătura artistică indiscutabilă a unor imagini aparent banale, dar care, trecute prin obiectivul aparatului de fotografiat, primeau o semnificaţie aproape palpabilă şi un înţeles cu totul nou. Andreea stăpânea fără să ştie magia transformării realităţii imediate într-un spaţiu incitant prin prisma modului în care era redat privitorului; emoţia generată de lucrurile simple era abil captată şi înmagazinată în memoria aparatului de fotografiat. Acum, Andreea Burciu a absolvit Facultatea de Arte din Timişoara şi este mai mult decât oricând gata să prezinte publicului imagini despre lumea pe care o vede numai ea, cu ochii artistului conştient de responsabilitatea actului pe care-l săvârşeşte şi din care împărtăşeşte cu generozitate publicului.


CMYK

Prãvãlia cu istorii

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului  Anul V  Nr. 153  19 aprilie 2012  4 pagini Paginile II-III-IV

O apariţie editorială iminentă:

Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroşaniului. Corso de la George Enescu la A.R.L.U.S. de Marian Boboc  Primul volum din seria „Biografia clădirilor Văii Jiului” Foarte curând va vedea lumina tiparului o nouă carte-document despre istoria Petroşaniului, Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroşaniului. Corso de la George Enescu la A.R.L.U.S. de Marian Boboc. Petroşaniul are puţine clădiri de patrimoniu. Una dintre acestea este clădirea Casinoului Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroşaniului, clădire care, din fericire, mai există şi astăzi. Seria „Biografia clădirilor Văii Jiului”, iniţiată de Marian Boboc, debutează cu un volum document, având ca temă chiar Casinoul Muncitoresc din Petroşani, scris în acelaşi spirit minuţios şi cu respect faţă de adevărul istoric, care l-a impus pe autor în prima linie a documentariştilor care au tratat subiectul „Valea Jiului”. Volumul, intitulat „Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroşaniului. Corso de la George Enescu la A.R.L.U.S.”, adună la un loc, pentru prima dată, toate evenimentele desfăşurate aici din 1925 până în 1950. O notă inedită este dată şi de saga construirii casinoului. Din cronologia faptelor culturale, sociale, şcolare, sportive şi politice întâmplate la Casinoul Muncitoresc reiese efervescenta şi fascinanta viaţă spirituală a Petroşaniului. Ideea care stă la baza noului ciclu documentaristic propus de Marian Boboc, „Biografia clădirilor Văii Jiului”, este aceea că o clădire veche are două poveşti: una a edificării şi cealaltă a vieţii sale, adică a evenimentelor întâmplate între pereţii acesteia. „Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroşaniului. Corso de la George Enescu la A.R.L.U.S.” este un volum în care se întâlnesc, după atâta vreme, mari personalităţi artistice de prim rang, care au evoluat pe scena Casinoului Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroşaniului (cum ar fi

Constantin Nottara, Constantin Tănase şi George Enescu), autorul încercând, cu nostalgie, să reaprindă luminile de altădată ale rampei petroşenene. Ultima parte a volumului, care cercetează anii de după 23 august 1944, aduce la lumină politizarea actului cultural, odată cu înfiinţarea Asociaţiei Române pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietelor (A.R.L.U.S.) - filiala Petroşani, şi, prin urmare, intrarea Casinoului Muncitoresc în alt timp cultural, „într-un ev aprins”… Pentru întocmirea acestui volum, autorul a cercetat direct la sursă mai multe izvoare istorice, presa vremii, dar şi diferite fonduri documentaristice.

La sfârşitul lunii iulie 1946 la Petroşani

Siguranţa a dezmembrat organizaţia „România firească” Un adjectiv, „firească”, care parcă a fost alungat din vocabularul uzual contemporan, a fost asociat substantivului propriu, plin de semnificaţii în alte vremuri, golit de sensuri atunci, în 1946: România. Din această fericită întâlnire lingvistică a ieşit o denumire a unei organizaţii „România firească”. Normal că atunci firescul mai însemna alte reguli, alte cutume, altă educaţie, în totală disjuncţie cu propaganda roşie, sovietică. Şi atunci, Siguranţa Petroşani a intrat pe firul… firescului. Nu singură, ci împreună cu Siguranţa Arad. Au cercetat ce au cercetat şi i-au descoperit pe petroşenenii Silviu Klein, Leopold Horak, Iosefina Tamburlini, şi pe Iosif Krassay şi Gustav Fenyves. A fost arestat şi Nicolae Baciu, funcţionar la societatea Petroşani, care era conducătorul organizaţiei „România firească”. Agenţii Siguranţei i-au pus cătuşele şi lui Mircea Cârstoiu, la domiciliul căruia a

fost găsită o maşină de multiplicat. Multiplica nu doar manifeste, ci şi un ziar, redactat la maşină de scris, intitulat „România firească”. Din anchetă a reieşit că „România firească” era… „o organizaţie reacţionară de tip fascist, propaga teoriile fasciste bazate pe elementul etnic”. În acele timpuri, desigur, tot ce nu era pe linia „roşie” era reacţionar, subversiv, duşmănos. În urma percheziţiilor, scrie „organul Regionalei Valea Jiului al Partidului Comunist Român” s-ar fi găsit şi „arme şi manifeste a căror cuprins cât şi a ziarului România Firească conţin atacuri la adresa Naţiunilor Unite şi, în special, a U.R.S.S.-ului şi a guvernului, glorificări la adresa lui I. Maniu şi I.C. Brătianu precum şi proiecte de a porni o mişcare subversivă, care trebuia să continue activitatea mişcării legionare astăzi desfiinţată”. Pentru toate acestea membrii organizaţiei România firească au fost arestaţi şi înaintaţi Curţii Marţiale din Sibiu. Iată cum şi în istoria Petroşaniului firescul devine nefiresc, fiind aspru pedepsit de vremelnicii zilei. Asupra acestui subiect vom mai reveni. Aşteptăm de la cititori şi alte amănunte. (Marian BOBOC)


II

PRĂVĂLIA CU ISTORII

Intenţia construirii Casinoului Muncitoresc datează din 1921 Ideea construirii unui Casinou Muncitoresc la Petroşani datează din 1921. Fapt confirmat şi de o adresă din februarie 1923 către Uniunea Sindicatelor Muncitoreşti din Valea Jiului, din care mai aflăm şi care au fost motivele amânării începerii lucrărilor la Casinoul muncitoresc: „Direcţiunea Minelor avea încă din anul 1921 intenţiunea de a începe clădirea unui casinou pentru muncitori. Vremea atât de nefavorabilă de anul trecut (1922 - n.a.), precum şi împrejurarea că iarna a început prea devreme au împiedicat începerea lucrărilor”. Din aceeaşi adresă aflăm când şi unde vor începe lucrările: „În anul curent (1923 - n.a.) însă în orice caz trebuie începută clădirea, planurile sunt gata şi cazinoul muncitoresc va fi clădit pe terenul mare care este încă liber în colonia de jos.”, dar şi amănunte preţioase despre ce va fi cazinoul: „Acest casinou va cuprinde biblioteca, sala pentru cinema, teatru, concert şi petreceri dansante, restaurant, bucătărie, locuinţă pentru restaurator etc.”. Un proiect nu doar ambiţios pentru acele vremuri (şi aproape imposibil pentru timpurile de astăzi), dar şi costisitor, Soc. Petroşani apreciind că „după socotelile noastre va costa, împreună cu mobilierul, circa 4-5 milioane lei”, o sumă exorbitantă pentru anul 1923. Din aceeaşi adresă, mai aflăm că, în februarie 1923, „proectele Casinoului muncitorilor sunt actualmente la un antreprenor spre a se face un deviz de cheltuieli”. În spiritul transparenţei, Soc. Petroşani asigură sindicatele muncitoreşti că atunci „când ne vor fi restituite (planurile - n.a.) le veţi putea vedea”.

Şi Uniunea Sindicatelor Muncitoreşti din Valea Jiului a vrut să ridice un cazinou Nu doar administraţia minelor a avut ideea construirii unui casinou muncitoresc, ci şi sindicatele miniere. Faptul că atât administraţia, cât şi sindicatele au fost interesate de construcţia unui casinou muncitoresc la Petroşani, denotă necesitatea stringentă a unei astfel de întreprinderi. Planul sindicatelor prevedea cumpărarea de către muncitori a unei case, pe care să o transforme în casinou muncitoresc, fondurile pentru o asemenea investiţie urmând a fi suportate din reţinerile făcute de sindicate din salariile minerilor. Vigilentă, Soc. Petroşani intervine, informând Uniunea Sindicatelor Muncitoreşti din Valea Jiului că proiectul acesteia privind cumpărarea unei case şi transformarea acesteia într-un casinou (sau… cămin) „prin reţinerea cheltuielilor necesitate de acesta din leafa acestora nu ar fi executabil”. De ce? Din cauza costurilor, dar şi modalităţii de finanţare identificate de sindicat: „deoarece costul proiectului este prea mare şi s-ar ridica pentru un miner la aproape 600 lei pe an”, Soc. Petroşani se întreabă, pe bună dreptate: „Dacă, spre exemplu, un muncitor a contribuit timp de 2 ani, la cheltuielile Casinoului şi apoi pleacă, desigur nu va voi să lase în urma lui reţinerile sale. Cine i le-ar restitui?”. În afară de administraţia minelor, şi Inspectoratul General al Minelor are rezerve în privinţa proiectului iniţiat de muncitori. Acesta, aflând de iniţiativa muncitorilor organizaţi, invocă vicii de procedură, ţinând de prevederile legale din domeniu în reţinerea banilor de la muncitori, atrăgând atenţia sindicatului: „astfel de strângeri de bani printre muncitori se poate executa numai cu aprobarea Ministerului Muncii. Aceasta comunicăm Sindicatului spre cunoştinţă. Sindicatul, deci trebuie să înainteze mai nainte, prin Inspectoratul general o cerere Ministerului Muncii pentru a se aproba strângerea de bani în scopul semnat, şi numai după obţinerea aprobării Ministerului poate urma satisfacerea petiţiei în chestiune”. Întrucât Societatea Petroşani se arată hotărâtă pentru demararea lucrările pe parcursul anului 1923, aceasta concluzionează referitor la cererea „Având în vedere acestea, este de prisos ca muncitorii să-şi cumpere ori să-şi clădească singuri o casă”.

joi, 19 aprilie 2012

tiparului în Gazeta Jiului la 26 august 1923, sub titlul Casinoul muncitoresc. Destinaţia lui. Conferinţe de specialitate şi culturale: „Societatea Petroşani construieşte în Colonia de Jos un Casinou muncitoresc. E o construcţie mare, cu sală festivă, bibliotecă, sufragerie etc. Un ceva ce poate fi fala oricărei colonii muncitoreşti din apus. Se zice că anul acesta va fi acoperit, iar vara viitoare va fi predat destinaţiei. Costă milioane grele, şi toată stima celor ce-l financează”. După acest excurs pragmatic, redactorul se transformă într-un visător cu efuziuni lirice: „Câte gânduri frumoase ne copleşesc în legătură cu acest casinou! Acolo vor primi - ne place să credem - muncitorii fără familie, întreţinere bună şi ieftină. Acolo, bibliotecă bine organizată, ştiinţifică şi de specialitate. Şezători culturale, ştiinţifice, unde inginerii societăţii vor colabora cu elita muncitorimei, umăr la umăr, pentru ridicarea nivelului cultural al muncitorimei”. Încetîncet, discursul se transformă într-unul hotărât, combativ chiar: „De acolo vor fi excluse ura, pisma, invidia, demagogia. Toate acestea vor fi întâmpinate la încercarea lor de a intra cu un P-aicea nu se trece! unanim, pornit din sufletul tuturor acelora care vor sta în fruntea acestui Casinou”, dar şi într-un document programatic al noii instituţii culturale pe cale să se nască la Petroşani: „Afară de-aici, afară din acest sfânt locaş al iubirii, al spiritului de înţelegere, al culturii şi al muncitorului inteligent, factor de primă importanţă în viaţa economică a fiecărei ţări. Acolo se va plămădi mentalitatea sănătoasă a muncitorimii culte, conştiente, disciplinate. Conducătorii, elita muncitorimei, vor avea ochii în patru laturi, ca totul să meargă bine, ca adevăratele interese ale muncitorimei, economice şi culturale, aici să fie dezbătute, aprofundate şi reprezentate în modul temeinic, cinstit, la tot cazul în consonanţă cu exteriorul strălucit, care ne aduce aminte de Apus. Sperăm că aşa va fi”. Speranţă confirmată de activitatea culturală desfăşurată la Casinoul muncitoresc, adevărat epicentru al mişcării cultural-sociale interbelice petroşenene. Şi chiar, parţial, postbelice... Dintr-o adresă a Soc. Petroşani către directorul general de la Bucureşti aflăm că în 1924 lucrările erau în toi: „Avem onoare a Vă înainta situaţia provizorie a lucrărilor executate la Casinoul Muncitoresc din Petroşani. La sfârşitul situaţiei sunt indicate şi sumele ce mai sunt necesare până la completă terminare şi înzestrare a Casinoului. O parte din aceste sume s-au şi achitat deoarece parte din ele au şi fost executate”.

16 septembrie 1923. Sfinţirea pietrei fundamentale a Căminului muncitorilor

Pe 7 septembrie 1923, direcţiunea Soc. Petroşani îl invită pe dl. Gheorghe Dublaş, prefectul judeţului Hunedoara, la Petroşani. Motivul îl aflăm chiar din adresa oficială: „Avem onoare a Vă aduce la cunoştinţă că în zilele de 15 şi 16 septembrie se vor inaugura la Petroşani două şcoli şi se va pune piatra fundamentală la construcţia Casinoului Minier, rugăndu-Vă să binevoiţi a lua şi D-voastră parte la festivităţile ce vor avea loc. Odată cu aceasta Vă aducem la cunoştinţă că I.P.S. Sa Mitropolitul Bălan al Ardealului va da binecuvântarea sa la aceste festivităţi şi Vă rugăm a dispune asupra măsurilor ce veţi crede necesare”. Mai multe amănunte despre eveniment aflăm din presa locală. Sub sugestivul titlu Sfinţirea şi inaugurarea pietrei fundamentale a „Căminului muncitoresc”, „riporterul” Graiului Muncitorimei (nr. 21 şi 22, anul III, Duminecă 30 Septemvrie 1923) relatează ceremonia sfinţirii pietrei de temelie a noului edificiu, care în articol este numit şi… Cămin al muncitorilor şi… Casinou. Duminică, 16 septembrie 1923, ora 16. Fanfara Societăţii Petroşani, dispusă în careu, intonează mai multe marşuri şi bucăţi. Auzind alămurile, poporul, locuitor în Colonia de jos, se adună puhoi (riporterul consemnează un „imens public”). 26 august 1923. O primă relatare, Apar oficialităţile. Oaspeţii şi contabilităţile. Dintre acestea îi amintim pe IPSS N. Bălan, Mitropolitul Ardealului, Mârzescu - ministrul muncii, deputatul un prim document „programatic” Gh. Tătărescu, inspectorul general Iosif Iancu şi directorul general Teodorescu. Muzica dă onorul la... mitropolit. Acesta este salutat cu respectul cuvenit O primă relatare din care aflăm că lucrările au început deja vede lumina de întreaga asistenţă. Însuşi IPSS N. Bălan, Mitropolitul Ardealului, celebrează


joi, 19 aprilie 2012

serviciul divin. Corul bărbătesc al Seminarului din Sibiu dă cuvenitele răspunsuri. Cronicarul remarcă şi „câteva voci melodioase”. După încheierea serviciului divin, Mitropolitul Bălan laudă, cum altfel decât „în cuvinte frumoase”, edificiile culturale ridicate prin străduinţa Societăţii Petroşani. Nici muncitorii, prezenţi în număr mare la ceremonie, nu sunt uitaţi de vlădica. Mitropolitul „le doreşte ca munca lor să fie o pârghie a sufletului pentru păstrarea credinţei, iar casinoul să le fie în adevăr acel ceva trebuitor culturii sufleteşti”. N. Teodorescu, directorul general al Soc. Petroşani, vorbeşte despre scopul construirii Casinoului muncitoresc, dorind „ca toată bunăvoinţa Societăţii să servească, ca un mijloc de apropiere a sufletelor între patron şi muncitor”. Întrucât ministrul Mârzescu îşi citeşte cuvântarea, aceasta nu este auzită decât de cei postaţi în apropierea sa. Absenţa sonorizării dăunează grav discursului. Fiind vorba de un edificiu destinat timpului liber al muncitorilor, la cuvântări sunt prevăzuţi şi reprezentanţii muncitorilor. Cum atunci în Valea Jiului existau două grupări sindicale, iau cuvântul, fără supărare, reprezentanţii amândurora. Petre Braica vorbeşte în numele „galbenilor”, adică a sindicatelor naţionale române (S.N.R.). Pentru sindicatele „roşii”, adică social-democrate, cuvântează, în limba „ungurească”, Alexandru Molnar. Pentru farmecul epocii, dar şi pentru o mai bună înţelegere a discursurilor oficiale ale anului 1923, redăm cuvântarea rostită de P. Braica: „Înalt Prea Sfinţia Voastră! D-le Ministru! Fraţi Muncitori! În calitate de reprezentant al centrului S.N.R. sunt însărcinat, ca prin câteva cuvinte să arăt şi eu însămnătătea solemnităţii zilei de azi, pentru noi, muncitorii. În astfel de ocaziuni, când într-un mod atât de solemn şi înălţător să pun baza unor aşezăminte cu adevărat culturale, care vor să verse cultură, lumină şi credinţă în sufletele muncitorilor din această vale, ni se umple sufletul de bucurie, şi chiar de recunoştinţă faţă de aceia, care au înţălăs necesitatea vremii, când trebuie dat muncitorului nostru, care depune o muncă atât de mare şi sfântă, o adevărată educaţie morală. Acest aşezământ cultural va avea menirea să deştepte în sufletul muncitorului nostru istovit de munca de peste zi sentimentul dragostei de patrie, de aproapele său şi de credinţa strămoşească! Aceste trei lucruri mari, care ne-au călăuzit neamul nostru în vremuri grele, veacuri de-a rândul. Să ne descoperim, deci, în faţa acestui monument şi, mai ales, căci piatra fundamentală a acestui Cămin Muncitoresc a cărei inaugurare o sărbătorim astăzi, se cimentează atât de solid şi tradiţional, prin însuşi bine cuvântarea I.P.S.S., care aci va fi veşnic, neuitat din memoria noastră. Să dea D-zeu ca acest aşezământ să stea veşnic la înălţimea menirii sale, spre alinarea şi recreerea sufletului muncitorului nostru.

PRĂVĂLIA CU ISTORII III Să Trăiţi I.P.S.S.V.! Să Trăiţi D-le Ministru! Să trăiască fraţii muncitori!” După ce dă citire actului fondării edificiului cultural din Colonia de jos, deputatul Tătărescu „rosteşte o admirabilă cuvântare adânc simţită de întreaga asistenţă”. În cuvântare sa, Tătărescu „spune că deasupra tuturor luptelor politice sau confesionale din toată acţiunea şi faptele noastre trebuie să se desprindă interesul neamului românesc”. Finalul discursului tătărescian este unul mobilizator, declamativ patriotic: „Să trăiască neamul românesc!”. La aşa discurs, aşa reacţii: „Vorbitorul este îndelung ovaţionat”. Şi cum sfinţirea şi inaugurarea Casinoului muncitoresc (sau Căminului...) echivala cu un botez, acest moment important a fost urmat şi de un bufet rece, bine asortat, în sala cea mare a Casinoului funcţionarilor din Petroşani. IPS Mitropolitul Bălan, adăstând vreme de o săptămână în Valea Jiului, Soc. Petroşani organizează un banchet la 21 septembrie în onoarea înaltei feţe bisericeşti. Ca la orice banchet, s-au produs şi oareşce încurcături cu invitaţiile. Cu maximă operativitate, la 22 septembrie, Soc. Petroşani îşi recunoaşte greşeala şi îşi cere oficial scuze persoanelor omise. Iată adresa către colonelul I. Marinescu din Petroşani: „Cu multă părere de rău, am constatat că organele noastre nu şi-au îndeplinit datoria lor, neglijând ordinul prin care au primit invitările de înmanuare pentru banchetul aranjat în ziua de 21 crt. în onoarea I.P.S. Mitropolitul Bălan. Între invitările găsite neînmanuate la ajutorii de birou s-a găsit şi a D-voastră. Pentru acest caz foarte neplăcut vă cerem scuze şi vă salutăm cu deosebită stimă”. Ehee! Alte vremuri, altă corespondenţă...

August 1925. Zvonuri de vară

categoric zvonul, considerându-l „absolut neîntemeiat şi inexact”. Ba mai mult, cum Gazeta Jiului era o publicaţie apropiată administraţiei Soc. Petroşani, ziariştii încearcă să anihileze gura târgului: „Suntem autorizaţi să dezminţim aceste zvonuri care circulă printre muncitori de câtva timp”. Asigurându-i pe lucrători că „în luna viitoare (adică, septembrie n.a.) când se va da muncitorilor, atunci se vor convinge toţi că e rezervat anume pentru scopul pentru care a fost clădit”, redacţia face un apel la calm: „Până atunci, muncitorii să aştepte cu paciinţă şi să n-asculte de cei care răspândesc ştiri tendenţioase şi neexacte”.

16 octombrie 1925. Repetiţia generală Încet, dar sigur, se apropie data inaugurării Casinoului muncitoresc, stabilită de proprietarul locaşului de cultură, Soc. Petroşani, la 25 octombrie 1925. Dată fiind importanţa momentului, Valea intră într-o efervescenţă culturală. Astfel, „corurile de seamă reunite din toată Valea Jiului sub conducerea D. Socol de câteva săptămâni urmau sârguincios la probe, în orele târzii de seară.” În seara zilei de 16 octombrie 1925 are loc la Casinoul muncitoresc „proba generală” pe muzica Soc. Petroşani. Dată fiind importanţa momentului pentru societate şi chiar dacă au existat emoţii fiind prima repetiţie generală, „s-a ajuns totuşi la un ansamblu impunător datorită intelectualilor din Valea Jiului, care au alergat bucuroşi la datoria culturală”. Apropo de timpurile noastre, întreb, retoric desigur: mai are azi Valea asemenea intelectuali inimoşi, implicaţi în viaţa spirituală a Cetăţii?! Revenind la repetiţia generală, menţionăm că nu doar intelectuali au participat cu dăruire, ci şi iniţiatorii şi conducătorii Soc. Petroşani. De altfel, administraţia minelor a „făcut mari sforţări ca lucrările de aranjare să fie terminate la timp”. Întrucât ziua de 25 octombrie se apropia, nici autorităţile locale nu au stat cu mâna în sân, „luând măsuri întinse de reparare a străzilor şi înfrumuseţarea oraşului pentru a primi pe distinşii oaspeţi, care aveau să ne cerceteze”.

Cu excepţia notei din care am redat mai sus, în mod curios, presa Văii Jiului, atât de atentă în acea vreme la evenimentele din zonă, nu a acordat prea mare atenţie derulării lucrărilor de construcţie a Casinoului muncitoresc. Acum, după atâţia ani, e o enigmă lipsa de interes faţă de acest subiect a celor 3 publicaţii care apăreau atunci în Valea Jiului. Abia prin august 1925, Gazeta Jiului publică o notă intitulată chiar Casinoul muncitorilor, din care aflăm că „Lucrările la Casinoul muncitorilor sunt aproape terminate” şi că „în toamnă se va face inaugurarea lui în cadrul unei mari serbări”. Redactorul care a vizitat cazinoul, după cele văzute în interior, se extaziază: „Acest casinou (...) este unica clădire cu adevărat frumoasă atât la interior cât şi la exterior în Valea Jiului. Sala de Inaugurarea se amână. Lămuririle teatru cu scena este o adevărată operă de artă”. directorului general I. Winklehner Şi atunci, ca şi acum, industria zvonurilor era una înfloritoare. De aceea un asemenea subiect gras, Însă, ca de obicei, mai ales în Valea Jiului, Casinoul muncitorilor, nu avea cum să scape când e să se întâmple un lucru bun intervine... colportorilor de zvonuri „care circulă printre muncitori că acest casinou nu va fi dat lor, ci se va fatalitatea meteorologică. „(...) când pregătirile se destina spre alte scopuri”. Redacţia dezminte urmau mai cu zor şi când lumea aştepta cu plăcere


IV PRĂVĂLIA CU ISTORII sosirea datei de mai sus, se răspândeşte vestea că serbările au fost amânate din nou”. La întrebarea firească de ce se amână inaugurarea răspunde cea mai autorizată persoană, I. Winklehner, directorul general al Soc. Petroşani Winklehner. Întâmplător sau nu, declaraţia e consemnată în preajma zilei 25 octombrie: „Serbările de inaugurare se amână pentru la primăvară în luna Maiu. Cauzele acestei amânări sunt de aşa natură că a trebuit să le amânăm necondiţionat. Deoparte, timpul înaintat, friguros şi schimbăcios, de toamnă, - când am fost la Bucureşti, ningea ca iarna -, de altă parte ploile din săptămânile trecute, cari au distrus podul de pe defileul Surduc, fac imposibilă venirea înalţilor oaspeţi de la Bucureşti: miniştri şi parlamentari, a căror venire trebuia să se facă cu automobilul prin acest defileu dimineaţa, iar întoarcerea tot p-aci seara, iată piedicele de frunte, care au împiedicat ţinerea inaugurării la 25 l.c.”. Nu doar motivele de ordin meteorologic (inundaţiile din 1925 sunt prezentate pe larg în volumul Prăvălia cu istorii pe Jiul de Est şi Jiul de Ves de Marian Boboc, Ed. Autograf MJM, Craiova, 2010) au stat la baza amânării festivităţilor de inaugurare, ci şi alte „cauze mai mărunte”, dar... importante, cum ar fi: „nearanjarea complectă cu mobilier şi alte lucrări, care necesitează încă timp, pentru a fi terminate complect”. Totuşi, directorul general I. Winklehner se arată optimist, informând că „pe la 1 Nov. vom avea restaurator şi Casinoul va fi dat destinaţiei sale”. Acesta mai precizează şi ce fel de acţiuni va mai găzdui casinoul (în afara proiecţiilor cinematografice), dar şi nivelul de accesabilitate a acestora. Sala de spectacole „se va da bucuros şi pentru alte scopuri culturale, care tind a distra şi a fi înţelese mai ales de pătura muncitorească”. Ca un capitalist veritabil, I. Winklehner dovedeşte, încă de la început, mare grijă faţă de protejarea investiţiei: „Prea multe dansuri în sala mare numai după anumite norme se vor admite, ţinând seamă de împrejurarea, că parchetul sălii atâta de fin, poate fi distrus repede prin dansuri prea multe”. Chiar şi cu asemenea restricţii, directorul general confirmă faptul că noua construcţie este destinată, în primul rând, comunităţii: „De altfel, societatea cu convingere va ceda localul, natural, după ce ea va fi dat întâiul festival”.

Polemici petroşenene Problema Casinoul muncitoresc văzută de partea cealaltă... Notaţiile elogioase din Gazeta Jiului îi enervează la culme pe redactorii de la cealaltă publicaţie de limba română, care apărea la Petroşani. Astfel, Graiul muncitorimei, organul sindicatelor naţionale din Transilvania, Crişana, Maramureş şi Banat, iritat de faptul că „ziarele din localitate s-au ocupat de pregătirile, ce se fac pentru inaugurarea Casinoului Muncitoresc construit de Soc. Petroşani, cu scopul de a fi predat muncitorilor”, dedică subiectului un lung comentariu. La fel ca şi confraţii de la Gazeta Jiului, şi redactorul de la Graiul muncitorimei dă tiparului un zvon cu… sânge

albastru: „Se svoneşte că la această solemnitate va lua parte şi M.S. Regele şi o mulţime de Miniştri”. Plecând de la informaţia publicată în alte ziare care „anunţaseră că serbările vor avea loc la sfârşitul lunii Septembrie sau la începutul lunii curente”, redactorul află că acestea au fost amânate pentru „ziua de 25 l.c.”. Adică 25 octombrie 1925. „Întrucât acest casinou poartă modestul nume - mai bine zis a fost botezat - de Casinoul Muncitoresc, ne-am ţinut şi noi de datorinţă ca să vizităm această operă monumentală săvârşită de generoasa Soc. Petroşani pentru a o face drept cadou muncitorilor ei - după cum a făcut cu sporirea capitalului în favoarea acţionarilor - şi să ne spunem şi noi părerea despre ea”. Redactorul de la publicaţia sindicală petroşeneană, plecând de la aceste premize, vrea să demonstreze că, în fapt, Casinoul nu va fi al muncitorilor. Împins de „curiozitate”, acesta „dă o raită prin Colonia de jos” pentru a vedea cu ochii lui „adevăratele pregătiri ce să fac şi de care să vorbeşte aşa de mult”. Vifor, căci acesta e pseudonimul ziaristului de la Graiul muncitorimei, vrea cu tot dinadinsul să confrunte cele relatate în Gazeta Jiului cu realitatea („Soc. Petroşani în legătură cu inaugurarea Casinoului Muncitoresc, la care inaugurare va face parte şi M.S. Regele, face mari pregătiri, se regulează străzile din colonii, se repară, spoesc şi văpsesc casele muncitoreşti”. Pe scurt, acesta constată că confratele jurnalist exagerează rău de tot: „totul este o înscenărie scamatorică”. Vifor vede puţin invers realitatea din teren: „S-au reparat de fapt unele locuinţe, ba chiar s-au spoit (o adevărată spoială) şi văpsit dar numai acelea cari conduc spre clădirea casinoului şi totul ce se face este o simplă înscenare, care serveşte la acoperirea mizeriei şi murdăriei ce există în interiorul acestor case. S-au spoit casele din str. Eminescu, cari sunt în jurul direcţiunei Soc. Petroşeni, pe urmă locuinţele muncitoreşti din strada General Dragalina şi Avram Iancu până la Casinou. Pe urmă toate colţurile de strade, cari traversează acelea înşirate mai sus, aşa de sistematic, încât dintr-o privire ţi se pare că reparaţia este într-adevăr generală”. De fapt, toată această spoială de ochii lumii, „se rezumă la o simplă reclamă pentru ca Soc. Petroşani să se arate în faţa marilor oaspeţi, că ce inimă largă şi generoasă are faţă de muncitorii săi, când le face gratuit un astfel de monument şi cât de mult o doare şi-i are la suflet pe aceşti sclavi ai ei”. Ziaristul Vifor nu uită că lucrează la Graiul muncitorimei şi aduce argumente în sprijinul „înscenării”, bineînţeles cele mai multe cu iz propagandistic, ţinând de retorica sindicalismului

joi, 19 aprilie 2012

acelor timpuri. Iată cum un eveniment notabil poate fi transformat, hodoronc-tronc, într-un discurs demascator, acuzator la adresa capitaliştilor exploatatori: „Dacă spunem că este înscenare, faţă de afirmaţiunea noastră sunt sigur că nu se vor putea aduce contraargumente, decât cel mult din partea acelora pe care îi doare foarte mult dacă cineva încearcă aprecierea faptelor după realitatea lor. Nu este de ajuns ca muncitorului să i se spoiască locuinţa pe dinafară. Ea trebuie văzută dinăuntru. Acolo se poate vedea adevărata mizerie, suferinţă şi îndurarea lui de sclav. Acolo se poate vedea cum se zvârcoleşte el în întunerecul neştiinţei pentru o pâine amară, udată din greu cu lacrimi şi sudoare. Acolo se poate vedea opera de subjugare, de nedreptate a capitalismului, care pentru ochii lumei nu esită a face pompe mari, alai mult din neagra mizerie a celor ce-i produc din greu fără dreaptă recompensă. Muncitorul nu are lipsă de paradă, cum i-a spus împăratului de la Viena eroul nostru Avram Iancu de poporul român, de podoabe şi de alai, atunci când el este flămând împreună cu familia sa. Lui îi trebuie dreptate, lumină şi consideraţie omenească, iar bucuria sa se rezumă în mulţumirea sufletească ce o are atunci când copilaşii nu-i plâng de foame şi nu sunt dezbrăcaţi! Acest gând să-l poarte Soc. Petroşani şi atunci o putem asigura că a făcut un pas de apropiere între muncitori şi capital, cum am spus-o atunci când s-a pus piatra fundamentală a casinoului. Este lesne a face paradă şi lux din ceea ce a tras de la gura miilor de copilaşi ai muncitorilor flămânzi, zdrenţăroşi ca vai de ei, prin aceea că li s-a respins întotdeauna revendicările lor fireşti”. Articolul continuă în acelaşi stil vituperant, transformându-se într-o adevărată diatribă la adresa Soc. Petroşani: „Ce să mai spunem despre Casinoul Muncitoresc, că este un adevărat monument, însă nicidecum că ar pune preţ soc. Petroşani pe muncitori?! A se crede acest lucru ar fi o naivitate! Dacă s-au cheltuit cu construirea lui atâtea zeci de milioane, să nu se creadă că aceasta de dragul muncitorilor s-a făcut, ci pentru a servi întotdeauna ca un obstacol al lor şi un interes de afişare pentru societate. Noi facem această critică şi apreciere fiindcă impozantul casinou nu corespunde deloc cu situaţia deplorabilă a muncitorilor pe a căror seamă se zice că s-a făcut şi, deci, sub acest raport afirmaţiunile muncitorilor sunt foarte bine întemeiate când zice: acest casinou nu este pentru noi. Noi nu ne putem simţi bine în trânsul ceea ce este şi foarte firesc. Cei ce înţeleg intenţiunea societăţii şi cunosc situaţia muncitorilor nu pot să spună altceva decât că: în splendoarea acestui casinou este întruchipată toată jalea şi mizeria ce au îndurat-o aceştia şi o îndură, iar din ceea ce li se cuvenea ca dreaptă răsplată a muncei lor s-au făcut palate pentru a acoperi cruzimea capitalismului şi care a avut neruşinarea să-i dea pe urmă nimirea de Casinoul Muncitoresc.


Ziarul Vaii Jiului - nr. 931 - 19 aprilie 2012  

Ziarul Vaii Jiului - nr. 931 - 19 aprilie 2012

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you