CMYK
Au trecut 15 zile de când s-au alocat banii necesari pentru a se relua furnizarea căldurii în Lupeni
Resmeriţă, cu ce drept laşi oamenii să moară de frig? Tipar digital Cel mai bun preţ din judeţ! Transmite cererea ta de ofertă la office@zvj.ro
VINERI
Ziarul Vãii Jiului
Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!
9 decembrie 2011 Anul IV Nr. 844 12 + 4 pagini Preţ: 1 LEU www.zvj.ro Răsărit: 07:51 Apus: 16:41
ZIARUL POPORULUI Citeşte şi dă mai departe!
Cotidian regional * * * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului * * * Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
R
Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,3429 lei 1$ = 3,2421 lei 1₤ = 5,0913 lei MARCĂ ÎNREGISTRATĂ
Aşa cum rezultă din documentele oficiale, municipiul Lupeni a primit un total de 20 de miliarde de lei vechi (de la Guvernul României, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara şi Consiliul Judeţean Hunedoara) pentru a reporni sistemul local de termoficare. Cu toate acestea, pentru că a abandonat soarta Universal Edil SA şi a punctelor termice de pe raza Lupeniului, copiii şi pensionarii din această localitate nu beneficiază nici astăzi de căldură. De 15 zile, edilul-turnător Resmeriţă nu mai poate da vina pe lipsa resurselor financiare. Cu toate acestea, indiferenţa lui Resmeriţă şi dispreţul managerial de care a dat dovadă vor ţine în continuare o bună parte din cetăţenii municipiului Lupeni în frig.
P a s u l Vâ l c a n a i n t r a t î n c o l i m a t o r u l M i n i s t e r u l u i Tu r i s m u l u i găseau. Ar fi aflat exact, dar mai devreme, aceleaşi lucruri care s-au spus răspicat în discuţiile purtate în seara zilei de miercuri, 7 decembrie. Numai că, pe teren, ar fi putut vedea, la faţa locului, că treburile stau exact aşa cum le-au descris cei care au vorbit deschis, fără frică, în cadrul întâlnirii.
În sala de şedinţe
E cât se poate de clar motivul pentru care, timp de două zile, Pasul Vâlcan, cu tot ce-i construit acolo, a fost luat îndeaproape la cotrobăit de către trei reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Cei trei experţi de valoare, cum mi s-au recomandat înşişi dumnealor - un domn grizonat şi două doamne tinere - au ajuns, fireşte, aici trimişi pe teren de mai marele lor. Îmi imaginez că a fost ceva de genul ia mergeţi voi până acolo şi vedeţi care-i treaba. Le-am făcut de un an telegondolă, dar, în Pasul Vâlcan, nu a apărut
nicio unitate de cazare clasificată. Numai că, la faţa locului, s-a vorbit de o sesizare. Cum că există proprietari de cabane care închiriază la negru.
Marţi, 6 decembrie,
s-au strâns vreo douăzeci de proprietari de cabane. Cei trei din minister - care, nu înţeleg din ce motive, nu şi-au spus numele şi au ţinut ca, în presă să apară doar sintagma "reprezentanţi ai Ministerului Turismului" - au precizat, de la bun început, care-i rostul venirii lor la Vulcan. "Problema e că dumneavoastră trebuie să vă autorizaţi, să ieşiţi la lumină, le-a explicat domnul expert din Bucureşti. Vrem ca tot ce ţine de turism să se facă legal, iar pentru asta să alegeţi o formă de autorizare a activităţii". (continuare în pagina 3) Gheorghe OLTEANU
cei trei au fost în munte. Au vorbit despre asta la întâlnirea de a doua zi după amiaza cu câţiva proprietari de cabane. Întâlnire desfăşurată în sala de şedinţe a consiliului local. E treaba dumnealor că, în plimbarea prin Pas, nu le-a venit ideea să solicite să li se alăture şi vreo câţiva căbănuţari. Nu toţi, normal, 80 de ani de la explozia de la mina Jieţ III - Lonea 6 morţi 6 văduve 15 orfani dar trei, patru, cinci tot se O lecţie de viaţă şi de…
Prãvãlia cu istorii
Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X
Publicaþie de istorii din Valea Jiului Anul IV Nr. 141 9 decembrie 2011 4 pagini
Decembrie 1931 - decembrie 2011
jurnalism Majoritatea sindicatelor minerilor din Valea Jiului, ocupate în 2011 mai mult cu o sterilă şi, prin urmare, epuizantă luptă pentru putere, îşi uită parcă pe zi ce trece rolul activ pe care trebuie să-l joace în conservarea tradiţiilor miniere şi în evocarea momentelor tragice în care, de-a lungul istoriei exploatării huilei, au pierit în condiţii dramatice ortaci de-ai lor. Această uitare a comunităţii a stat la baza scrierii cărţii-document Ultimul şut, un demers publicistic de pionierat în istoriografia României, din care am publicat până în prezent două volume (primul - Cartea neagră a exploziilor din minele Văii Jiului de până la 1946, al doilea - I.M. Livezeni. 29 noiembrie 1980. File din dosarul unei explozii), altul fiind pregătire. În Cartea neagră a exploziilor din minele Văii Jiului de până la 1946, volum apărut datorită provocării
lansate de dl. Daniel Surulescu, la acea vreme director general al CNH, am amintit de subiectul de azi al Prăvăliei cu istorii: explozia de la mina III Jieţ întâmplată în 1931. În fapt, am reprodus atunci o relatare a tragediei publicată în Minerul. Cum nu am abandonat ideea realizării unui memorial al victimelor mineritului, am continuat cercetarea asupra nenorocirilor din minerit. Şi astfel am descoperit un ciclu de reportaje dedicate acestei tragedii întâmplate în urmă cu 80 de ani, dar şi alte relatări ale accidentelor întâmplate la minele din Lonea. M-a frapat faptul că explozia s-a produs chiar la o zi după sărbătoarea Sfintei Mari Mucenice Varvara, protectoarea minerilor, în noaptea de sâmbătă spre duminică, 5 spre 6 decembrie 1931. Atunci, au murit la mina Jieţ III 6 ortaci, iar „19 au fost salvaţi ca prin minune”. În urma lor, victimele au lăsat 6 văduve şi 15 copii orfani. Dincolo de subiectul dramatic tratat, ciclul de reportaje din Dimineaţa, dedicat tragediei din 1931,
impresionează şi astăzi prin debordantul talent jurnalistic. Reporterul Cuţana (foarte probabil pseudonimul lui Petre Braica, corespondentul în Valea Jiului al ziarelor Dimineaţa şi Adevărul) dă dovadă din plin de acurateţe, expresivitate, ştiinţă a frazării, deplină înţelegere a subiectului tratat (fiind vorba de chestiuni tehnice, un subiect dificil pentru un jurnalist obişnuit). Toate aceste atribute ziaristice au fost etalate, să nu uităm, într-o epocă în care jurnalistul nu avea la îndemână reportofonul, aparatul digital, internetul, telefonul mobil şi… Legea accesului la informaţiile publice. După 80 de ani, putem considera acest set de materiale publicistice ca pe o lecţie de jurnalism. Dar câţi lucrători din presa locală dezorientată, devitalizată, agramată, subjugată, şablonardă, fără proiecte majore (excepţie făcând, bineînţeles, Ziarul Văii Jiului…) mai au nevoie de modele jurnalistice, de un recurs la istoria presei locale, la cultură?! O întrebare, desigur, retorică… Marian BOBOC
Cum s-a produs catastrofa minieră de la Lonea Explozia gazului metan Prăbuşirea galeriilor Înmormântarea victimelor De la trimisul nostru special LONEA, 11. - Întreaga Vale a Jiului este încă sub covârşitoarea impresie a catastrofei miniere întâmplată la minele statului - actualmente comercializate - de la Lonea. De la 1922 - când s-a produs catastrofa de la Lupeni - nu s-a mai înregistrat o nenorocire de proporţiile celei de azi. Numărul orfanilor rămaşi de pe urma maiştrilor şi muncitorilor căzuţi victime ale acestei nenorociri este mare. Durerea văduvelor rămase fără un sprijin, în timpurile acestea vitrege, este de nedescris. Deşi numărul morţilor este mai redus ca în 1922, cauzele care au provocat această grozavă nenorocire sunt aidoma cu cele care au dezlănţuit dezastrul de la Lupeni. Relatările telefonice ale corespondentului nostru local, singurul care a dat la timp faptul, au avut darul să cuprindă într-un rezumat grăbit primele şi cele mai exacte detalii ale groaznicei drame din fundul minelor. Din amănuntele culese la faţa locului de noi şi din cele ce ni s-au împărtăşit de cei iniţiaţi, ar reieşi că principalele cauze ale ultimei catastrofe din Valea Jiului n-ar fi numai cazuri fortuite inerente muncii prestată în mine, ci şi alte cauze, învăluite până acum în cel mai deplin mister. De aceste cauze ne vom ocupa în reportagiul viitor. Acum vom înfăţişa în ordine cronologică împrejurările detailate ale catastrofei, de un interes palpitant şi cu totul necunoscute marelui public.
Schimbul de noapte La orele 10 seara, schimbul de noapte îşi luase în primire serviciul în mina „Jieţ”, a uzinei a III-a, de la minele societăţii „Lonea”. Grupa Ereczei Carol, al căruia „şut” începea la acea oră, se găsea împărţită în diferite puncte de lucru ale minei. Grupa înaintase 260 metri în interiorul galeriei de la orizontul 150, din cauză că de la ultimul strat de cărbuni, dăduse de „falii de stâncă”.
Echipa condusă de Kiş Nicolae terminase, pe la orele 12, ultima evacuare a blocurilor de piatră, lăsate de echipa precedentă, spre a continua lucrul de perforare a galeriei 150, spre noul strat de cărbune. Din această echipă făceau parte minerii Sacsi Mihăilă şi Bolog Iosif. Celelalte echipe aveau misiuni diferite în galeriile orizontului 150 şi 120. Cu un sfert de oră înainte de explozie, care s-a produs la 12,15 noaptea, după cum reiese şi din ancheta organelor oficiale, echipa lui Kiş Nicolae s-a retras cu 20 metri de la punctul de lucru, spre locul unde se afla lada cu instrumente, ca să ia aparatul de perforat, pentru a se continua lucrul în galerie. Ca de obicei, minerii aveau cu ei lămpile respective, care, se ştie, să servesc nu numai la iluminat, ci şi la examinarea cantităţii de gaze ce conţine mina. Kiş Nicolae şi-a aprins lampa pe vatra galeriei, iar lămpile lui Söcsi şi Bolog au fost agăţate de armătura de lemn a pereţilor, la o înălţime de 30 cm de la vatră. Galeria are o înălţime de circa 2 metri, iar gazul metan, fiind uşor, stă în strat, deasupra. Numai când se află o prea mare îngrămădire de gaze, prin condensatoare, gazul se lasă până la jumătate de metru. Minerii pot constata prin lămpile lor ce cantitate de gaze prezintă mina. Până la două procente nu este pericol de aprindere. Peste aceste procente, pericolul subsistă totdeauna şi lucrul trebuie să înceteze, spre a se face lucrări de aerisire şi de evacuare a gazelor, prin ventilatoare puternice şi multe la număr. Cu un sfert de ceas înainte de producerea dezastrului, muncitorii au controlat cu lămpile lor cantitatea gazului aflat în mină, dar probabil că nu au găsit nimic alarmant, de vreme ce şi-au continuat în linişte lucrul. Îngrămădirea gazului poate însă să survină în câteva minute şi în proporţii menite să dezlănţuie o catastrofă. Lămpile, fiind aşezate pe vatră sau în imediata ei
apropiere, n-au stârnit atenţia minerilor şi în felul acesta ei nu au fost preveniţi de nenorocirea care-i pândea. Într-o singură clipă, gazul metan s-a aprins şi explozia care a urmat a fost catastrofală. Cum s-a aprins metanul? Aceasta rămâne o chestiune care, după cum ne declară şi cei de la direcţia minelor Lonea, nu va putea fi niciodată elucidată. Ştiinţificeşte este stabilit că gazul metan se aprinde numai direct de la o flacără. Este, deci, cert că în fundul minelor s-a produs această explozie, dar nimeni nu poate şti cine a produs-o. În momentul când s-a produs explozia, galeriile cu armătură s-au prăbuşit. Muncitorii din echipa lui Kiş Nicolae au fost toţi ucişi. Apoi flăcările le-au carbonizat corpurile.
Doi maeştri carbonizaţi Fatalitatea a făcut ca, în momentul exploziei, maestrul minier Indrei Francisc şi maestrul artificier Mogoşan Petre să se îndrepte spre punctul de muncă al echipei lui Kiş, spre a face inspecţia lucrărilor efectuate. (continuare în pagina II)
Petre Braica - corespondentul Dimineţii în Valea Jiului