Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Director:
Cătălin DOCEA
Curs valutar:
1€ = 4,9460 lei 1$ = 4,3739 lei
1₤ = 5,9198 lei
vineri, 28 ianuarie 2022
Anul XV • nr. 3237 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
Incidenţa cazurilor SARS-CoV-2 (27 ianuarie 2022)
Judeţul Hunedoara Petroşani Petrila Vulcan Lupeni Aninoasa Uricani
7,58 7,36 6,19 5 4,11 3,88 3,63
Scrisoare deschisă din dragoste pentru Jiul Petroșani Dragă Jiule, Prima dată când am făcut cunoștință cu tine a fost la vârsta de 9 ani. M-a luat ticu de mână și m-a dus să te cunosc. Ce emoții, eram un copil fascinat de arena ta și de publicul tău epic. Așa am crescut, visând să te reîntâlnesc și ca adult. Eram în liceu când am fugit de la Hațeg să îți văd isprava din meciul cu Foresta. M-ai copleșit și m-ai cucerit din nou. Abia așteptam să te cunosc și mai bine, că istoria ți-o știam deja pe îndelete. Apoi am intrat în presă cu gândul la tine, bucuroasă că te pot creiona ca într-o poveste. Și te-am tot creionat în zeci de mii de articole, la nivel local și național. Și cu bune și cu rele. Apoi suporterii tăi, orbiți de un titlu dintr-un ziar central, care nu îmi aparținea, mi-au declarat război, cu jigniri pe care nici o fată de pe centură nu le merita. Și eu am
Familia Părău mulţumește medicilor lupeneni Despre profesionalismul și devotamentul unor medici și cadre medicale s-a vorbit mereu și se va vorbi cât va fi lumea asta și omenia. Cum s-a vorbit și se vorbește și despre unii din sistemul medical care nu își fac întotdeauna treaba. Mai puțini, dar există ca peste tot, deși lucrând cu oamenii, cu viețile lor, lucrurile n-ar trebui să stea deloc așa.
Astăzi vom vorbi însă de primul exemplu, de medici și cadre medicale care pun pasiune în ceea ce fac și care aduc căldură și încredere pacienților, în fața cărora ne înclinăm și ne ridicăm cu respect pălăria! La Spitalul Municipal Lupeni, căci de acolo vine exemplul nostru, un spital unde și tatăl meu a slujit cu devotament vreme de zeci de ani și unde pot spune că mi-am petrecut foarte mult timp copilăria, văzând de mic ce înseamnă viața de spital și ce eforturi, uneori supraomenești, fac medicii, asistentele, surorile medicale la „Urgențe”, cum se numeau atunci UPUrile de azi, există și în prezent oameni devotați actului medical. Oameni specializați în domeniu care îi tratează în mod egal pe toți pacienții, indiferent de starea socială și de funcție. Așa ar trebui să fie peste tot. Iar treaba asta mi-a reconfirmat-o, după „aventurile” medicale cu mama mea, un lupenean adevărat pe nume Emil Părău. Dumnealui mi-a povestit de necazul pe care familia Părău l-a avut zilele trecute, când, soția sa, doamna Marcela, a fost dusă de urgență la spital din cauza unei apendicite (care poate da serioase complicații dacă nu se iau măsuri chirurgicale rapide).
continuat să vin la tine, cu capul plecat de atâtea lozinci, dar cu sufletul tremurând de drag. Apoi au intervenit între noi colegii de breaslă. Ura, bârfă, lăcomia, stupoarea unora la apariția mea la stadion. Nici nu am avut drept la replică decât în momentul când ai avut nevoie de mine. Știi atunci, când cădeau copacii obosiți peste tine, când nu mai aveai porți, când gazonul tău devenise pajiște pentru animale, când voiau să te transforme în târg de vechituri, când aveai cutia milei, când nu mai era nimeni, decât mâna aia de suporteri minunați. Dragă Jiule, între mine și tine a intervenit un război care nu ne aparține. Nu e o luptă dreaptă. Am fost acolo pentru tine, am bătut zeci de kilometri, pe banii mei, pe naveta mea, pe timpul meu, pe sănătatea mea. Și am făcut-o din dragoste pentru tine. Azi, între noi nu a mai rămas nimic, decât un „Aș vrea să mulțumim public, atât eu cât și soția mea, Marcela, de fapt toată familia noastră până la urmă, cadrelor medicale și sanitare care s-au ocupat cu profesionalism și devotament de soția mea. În primul rând, dorim să adresăm mulțumiri medicului chirurg, doamnei doctor Mariana Donica, doamnei anestezist, Iasmina Salin, doamnei manager de spital Carmen Mesaroși și, nu în ultimul rând, întregului personal de la ATI și de la Secția Chirurgie. Soția mea e bine acum datorită dumnealor, niște oameni deosebiți care au făcut tot ceea ce trebuie ca la final să ne putem bucura că totul a trecut cu bine. Mulțumesc și pe această cale lui Dumnezeu, fără de care nu se poate face nimic. Mai vreau să vă spun că am văzut în acest spital, și am aflat și din ce mi-a spus și soția, faptul că întreaga preocupare a medicilor și personalului este pentru toată lumea la fel. Iar spitalul, cel puțin secțiile unde a fost internată soția mea, arată exemplar! La fel și blocul operator unde soția mea a suferit intervenția chirurgicală. Condițiile din spital pentru pacienți mi se par în acest moment extraordinare. Spitalul arată pe zi ce trece tot mai modern și tot mai dotat cu de toate. Ca lupenean pot spune că niciodată n-a arătat mai bine această unitate spitalicească! Iar pe deasupra am întâlnit și un personal sufletist și profesionist. Asta este iar o treabă minunată: să ai un spital cu oameni deosebiți, care se ocupă la fel de toată lumea și care depun energie zi de zi pentru ca pacienții să fie bine și corect tratați. Felicitări doamnei manager Mesaroși pentru tot ceea ce face, pentru organizare și coordonare, că bine face și se vede treaba asta, precum și administrației locale că o sprijină cu proiecte și tot ce trebuie unui spital”, ne-a spus și a mulțumit în numele său și al familiei, Emil Părău, foarte emoționat în glas în momentul în care a vorbit de soție. Corneliu BRAN
mediu virtual, o mulțime de povești neadevărate și multă ură venită de habar nu am unde. Azi ești CSM Jiul, născut din Măgura nu mai știu care. Nici nu mai contează. Azi ești obosit la fel ca și mine. Nu îți port ranchiună pentru porțile închise de multe ori în nasul meu, pentru sloganele umilitoare la adresa mea, pentru care alți părinți și-ar fi închis copiii în casă să nu mai sufere. Nu, nu îți port pică. Îți spun doar atât. Eu am fost acolo necondiționat, fără să îți cer nimic, nici contracte de publicitate, nici bani pentru reclame, nimic. Am fost acolo din dragoste pentru tine, pentru ce m-a învățat tata că ești, pentru ce ai fost tu odată ca niciodată. Dragă Jiule, îți îmbrățișez cu sufletul culorile tale alb negru și tradiția ta pe care am scris-o într-o carte. Asta pentru că eu nu te-am uitat. Loredana JUGLEA
Cartea de „istorii” nr. 43 a lui Marian Boboc:
29 Noiembrie 1980 ziua care a îndoliat Valea Jiului
● 546 de pagini, format A4, de documente și mărturii, despre cea mai mare explozie postbelică din mineritul Văii Jiului, întâmplată la Mina Livezeni, soldată cu 53 de victime, și despre exploziile, despre o mină semi-centenară și despre istoricul exploziilor în Valea Jiului