Ziarul Vaii Jiului
O CARTE VIE A LOREDANEI JUGLEA
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
SPORT PE TOCURI!
Director:
Cătălin DOCEA
Curs valutar:
1€ = 4,8854 lei 1$ = 4,0832 lei 1₤ = 5,7012 lei
vineri, 12 martie 2021
Anul XIV • nr. 3041 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
În Pasul Vâlcan e loc pentru toată lumea:
Și pentru schiori, și pentru plimbăreţi
Este week-end și nu-i exclus ca, și de data asta, cota 1300 a Pasului Vâlcan să fie din nou o atracție pentru zeci de vulcăneni, dar și pentru iubitori ai sporturilor de iarnă veniți de cine mai știe unde. Mai ales că, la munte, mai este încă un strat generos de zăpadă. Prima părere
despre cam câți oameni au urcat în Pas o ai la stația de plecare a telegondolei. Te uiți în parcare și-ți faci o idee după numărul de mașini văzute. Apoi, dacă ai ajuns la ora la care este pornită telegondola, după rândul celor care așteaptă să intre în cabine. Dacă ești acolo la orele amiezii sau puțin după, afli de la
Volumul poate fi achiziţionat, cu rezervare telefonică prealabilă, de la Redacţia Ziarul Văii Jiului. schiat, te îndrepți spre una dintre pârtii și începi să te dai. O ai pe cea de lângă telegondolă sau pe cealaltă din preajma cabanei mari. Cei care vin fără echipament de schi îl găsesc, de închiriat, la fostul consilier local Florin Govor, în clădirea din imediata vecinătate. Dacă ai mers în Pas numai așa, de pamplezir, la plimbare, nimeni nu te împiedică să faci primul popas la Apres-Schi. Aici te întâmpină, în fiecare sâmbătă și duminică, de la 9.00 la 16.00, soții Veronica și Costel Agape. Am numit-o mai întâi pe doamna, fiindcă ea e șeful. De
băieții de la telegondolă cam câte persoane au apelat la serviciile transportului pe cablu. Asta, fiindcă sunt încă și din aceia care iau muntele pieptiș și merg pe jos până la cabană. Ca pe vremuri.
Sus, la coborârea
din telegondolă, ai două variante. În caz că ești echipat și ai tot ce-și trebuie pentru
la ea primești o cafea, un ceai, un vin fiert, un sandviș, ceva dulce și tot ei îi dai banii. Costel e atent ca nu cumva să-i ceri mai mult.
Apoi, dacă
nu le ai cu schiatul, poți să faci o plimbare prin împrejurimi. Să dai o raită până la căbănuțele din jurul ăleia mari, unde, în mod sigur, vei întâlni nu prieten sau un cunoscut care să te invite la el la o țuică, un vin fier și, eventual, la un grătar. Dacă ai norocul acesta, nici nu simți cum trece timpul și cum, aproape de patru, trebuie s-o iei la picior, ca să prinzi ultima cabină de la ora patru după amiază. Se
întâmplă să mai cazi, că, deh, așa-i la munte după „slalomurile” lichide pe care le-ai făcut cu prietenii în fața sau înăuntru cabanei, dar nu-i nici un bai. Sus, în munte, zăpada-i curată, iar astfel de căzături sunt binevenite în asemenea situații. Gheorghe OLTEANU