Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Vulcan
Bătrânul și BRUA
Octogenarul vulcănean Vasile Hristoiu locuiește pe strada Jiu-Paroșeni (Abatorului), în casa cu numărul 364. După ce că-i singur, o femeie pe care o plătește are grijă de el și de gospodărie, și bolnav, sufletul bătrânului s-a amărât și cu ce i-a fost dat să trăiască din vara asta-ncoace.
Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,8747 lei 1$ = 4,1588 lei 1₤ = 5,4016 lei
vineri, 30 octombrie 2020
Anul XIII • nr. 2959 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
teren, este el de părere. Omul a întrebat că de ce ungurilor li se dă mai mult? Răspunsul nu l-a mulțumit deloc, dar nu a mai insistat. Mi-a spus că s-a înțeles cu muncitorii, care-s oameni de treabă. Acum, se lucrează la nivelarea terenului. Treaba merge greu, fiindcă o face un singur utilaj. Neîndoielnic că, după ce va termina ce are de făcut pe deal, buldozerul va
Peste drum de casa lui
omul are un teren destul de mare care se întinde până la râul Jiu. Până acum nu era an în care să nu scoată de pe zăvoiul acesta două clăi de fân și una de otavă din care mai făcea și el un ban după ce le dădea celor care avea nevoie. Anul acesta nu a mai apucat să tocmească oameni care să cosească. Au apărut muncitorii de la Petroconstruct care pozează conductele magistralei de gaz BRUA. Au pus la pământ gardul și poarta care dă în zăvoi, apoi și-au adus aici utilajele și materialele cu care ei lucrează.
După care
întregul teren a fost întors cu josu-n sus. Brăzdat și-n lung, și-n lat de utilajele cu șenile, de ziceai că sute de mistreți au dat iama pe acolo. Ce să facă bătrânul de 86 de ani? Ședea pe banca din fața casei și privea cum i se duce naibii mândrețe de fâneață. Moșul zice că au ajuns la el vreo două comisii care au încercat să-l liniștească spunându-i că va fi despăgubit. Dar nici vorbă ca, ulterior, să se petreacă așa ceva. Moșul i-a rugat să i se aducă măcar doi stâlpi cu care să „fac porțile la loc”. Înainte, tot zăvoiul era îngrădit și arăta de nu se poate. Îți era mai mare dragul să treci prin el, ca să ajungi la Jiu, își amintește Vasile Hristoiu, iar în colțul ochilor i-au apărut câteva lacrimi.
După ce au terminat
ce au avut de lucru și și-au luat utilajele, moșul s-a trezit că i-a fost lăsată cadou o conductă. Pusă chiar lângă garaj, loc de unde își aduce lemnele de foc. Acum pare-se că s-a resemnat. Singura lui dorință este aceea de a i se aduce terenul la starea inițială. Și să i se repare poarta, se grăbește el să adauge. Numai că, așa cum a fost și în cazul altora, bătrânul trebuie despăgubit neapărat. Și, nu mă îndoiesc, lucru acesta se va petrece curând. Spun asta după ce am vorbit cu un localnic din Crividia care-și are moșia, peste cinci mii de metri pătrați, sus pe deal, și care și-a luat deja dreptul.
Respectivul mi-a
mărturisit că a primit suma de 12.000 de lei. Formula după care se face socoteala este, totuși, una mai veche și se referă la cantitatea de fân care poate fi scoasă de pe un metru pătrat de
coborî în vale. Mai întâi, cred eu, va rândui partea de deal a lui Benoni Ianc, apoi va ajunge și în zăvoiul domnului Vasile Hristoiu. Ocazie cu care, sper din tot sufletul, i se vor repara și porțile, iar moșului i se va pune-n palmă suma de bani care i se cuvine pe drept ca despăgubire. Gheorghe OLTEANU