Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,8730 lei 1$ = 4,1185 lei 1₤ = 5,3917 lei
vineri, 23 octombrie 2020
Anul XIII • nr. 2954 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
ZVJ a ajuns unde nu a ajuns Regele Ferdinand I
Astfel, „corurile de seamă reunite din toată Valea Jiului sub conducerea D. Socol de câteva săptămâni urmau sârguincios la probe, în orele târzii de seară”. În seara zilei de 16 octombrie 1925 are loc la Casinoul muncitoresc „proba generală” pe muzica Soc. Petroșani. Dată fiind importanța momentului pentru societate și chiar dacă au existat emoții fiind prima repetiție generală, „s-a ajuns totuși la un ansamblu impunător datorită intelectualilor din Valea Jiului, care au alergat bucuroși la datoria culturală”. Apropo de timpurile noastre, întreb, retoric desigur: mai are azi Valea asemenea intelectuali inimoși, implicați sincer, fără interese politice, în viața spirituală a Cetății?! Revenind la repetiția generală, se cuvine a aminti că nu doar intelectualii au participat cu dăruire, ci și inițiatorii și conducătorii Soc. Petroșani. De altfel, administrația minelor a „făcut mari sforțări ca lucrările de aranjare să fie terminate la timp”. Întrucât ziua de 25 octombrie se apropia, nici autoritățile locale nu au stat cu mâna în sân, „luând măsuri întinse de reparare a străzilor și înfrumusețarea orașului pentru a primi pe distinșii oaspeți, care aveau să ne cerceteze”.
Pe 24 octombrie, Casinoul Muncitoresc Petroșani (Localul „La Belle Epoque”) împlinește 95 de ani de la inaugurare. La Mulţi Ani!
În 1923 este pusă piatra de temelie a Casinoului Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroșaniului. Peste 2 ani, în 1925, măreața clădire își așteaptă publicul. Inaugurarea, gândită la aceeași scară impozantă ca și construcția casinoului, este dată peste cap de inundațiile catastrofale care lovesc Valea. Până la urmă, casinoul este inaugurat, chiar dacă nu cu fastul preconizat. La festivități era anunțat să participe și Regele Ferdinand I. Care, din motive meteo, nu a mai ajuns la inaugurare. În schimb, a „ajuns” ZVJ, care vă propune o reconstituire. La reconstituirea filmului inaugurării mi-a fost alături ing. Adrian Catană, căruia îi mulțumesc încă o dată. Clădirea, care s-a păstrat până în zilele noastre, adăpostește Restaurantul și Hotelul „Belle Époque”. În volumul „Casinoul Muncitoresc din Colonia de Jos a Petroșaniului/ Corso de la Belle Époque la A.R.L.U.S” am arătat tumultoasa viață socialculturală-sportivă-politică desfășurată în primul sfert de veac al acestei emblematice clădiri. Am extins cercetările și la următorul sfert de veac, însă dimensiunea cărții cu jumătate de veac de istorie a casinoului are nevoie de o finanțare financiară consistentă. Dacă cineva cu posibilități financiare este interesat de o colaborare în acest proiect, „Casinou 50”, aștept să mi se alăture (deși sunt foarte sceptic de interesul cuiva). Până atunci să ne bucurăm că această frumoasă clădire a Petroșaniului împlinește zilele acestea 95 de ani și să rememorăm primele zile ale inaugurării. La Mulți Ani! (Marian BOBOC)
August 1925. Zvonuri de vară
În mod curios, presa Văii Jiului, atât de atentă în acea vreme la evenimentele din zonă, nu a acordat prea mare atenție derulării lucrărilor de construcție a Casinoului muncitoresc. Acum, după atâția ani, e o enigmă lipsa de interes față de acest subiect a celor 3 publicații care apăreau atunci în Valea Jiului. Abia prin august 1925, Gazeta Jiului publică o notă intitulată chiar Casinoul muncitorilor, din care aflăm că „Lucrările la Casinoul muncitorilor sunt aproape terminate” și că „în toamnă se va face inaugurarea lui în cadrul unei mari serbări”. Redactorul care a vizitat cazinoul, după cele văzute în interior, se extaziază: „Acest casinou (...) este unica clădire cu adevărat frumoasă atât la interior, cât și la exterior în Valea Jiului. Sala de teatru cu scena este o adevărată operă de artă”. Și atunci, ca și acum, industria zvonurilor era una înfloritoare. De aceea un asemenea subiect gras, Casinoul muncitorilor, nu avea cum să scape colportorilor de zvonuri „care circulă printre muncitori că acest casinou nu va fi dat lor, ci se va destina spre alte scopuri”. Redacția dezminte categoric zvonul, considerându-l „absolut neîntemeiat și inexact”. Ba mai mult, cum Gazeta Jiului era o publicație apropiată administrației Soc. Petroșani, ziariștii încearcă să anihileze gura târgului: „Suntem autorizați să dezmințim aceste zvonuri care circulă printre muncitori de câtva timp”. Asigurându-i pe lucrători că „în luna viitoare (adică,
septembrie - n.a.) când se va da muncitorilor, atunci se vor convinge toți că e rezervat anume pentru scopul pentru care a fost clădit”, redacția face un apel la calm: „Până atunci, muncitorii să aștepte cu paciință și să n-asculte de cei care răspândesc știri tendențioase și neexacte”. La 29 august 1925, săptămânalul de limbă maghiară Zsilvolgy Naplo răspunde la întrebarea, care era pe buzele multor petroșeneni, Al cui va fi Casinoul?: „Este bine știut faptul că de mai mulți ani Societatea minieră Petroșani intenționează să pună în practică un proiect care prevede realizarea unui edificiu cultural ce-și propune să vină în întâmpinarea nevoilor culturale ale muncitorilor săi. În prezent, marea majoritate a muncitorimii este privată
de accesul la manifestări culturale. Se pare că acest proiect de mare anvergură va prinde viață în acest an. Lucrările, atât la viitorul Cazinou cât și la Baia comunală (azi nu mai există nici un semn din această frumoasă construcție, care situată față în față cu casinoul – n.a.) sunt atât de avansate, încât suntem convinși că în a doua jumătate a lunii septembrie va avea loc inaugurarea în prezența muncitorilor, cu participarea persoanelor oficiale din mai multe ministere. În schimb, din diverse surse apar tot mai des semnale, care ne fac să ne punem legitima întrebare: De fapt cine o să fie beneficiarii Cazinoului? Muncitorii sau funcționarii? În acest sens i-am cerut lămuriri D-lui Director adjunct Winklehner Janos, care a infirmat toate zvonurile declarând tranșant: Cazinoul va fi exclusiv al muncitorilor. Rolul său fiind acela de a dezvolta orizontul cultural al muncitorimii locale. La Cazinou vor rula, săptămânal, producții cinematografice. Prețul biletului de intrare va fi atât de mic, încât va fi accesibil fiecărui muncitor. De altfel, trebuie să menționăm că interiorul este dotat cu un mobilier minunat. Curățenia și bunul gust fiind cuvintele de ordine aici. Sala de teatru cu succes poate concura orice altă sală de renume”.
16 octombrie 1925. Repetiția generală
Încet, dar sigur, se apropie data inaugurării Casinoului muncitoresc, stabilită de proprietarul locașului de cultură, Soc. Petroșani, la 25 noiembrie 1925. Dată fiind importanța momentului, Valea intră într-o efervescență culturală.
Inaugurarea se amână. Lămuririle directorului general I. Winklehner
Însă, ca de obicei, mai ales în Valea Jiului, când e să se întâmple un eveniment important intervine... fatalitatea meteorologică: „(...) când pregătirile se urmau mai cu zor și când lumea aștepta cu plăcere sosirea datei de mai sus, se răspândește vestea că serbările au fost amânate din nou”. La întrebarea firească de ce se amână inaugurarea, răspunde cea mai autorizată persoană, I. Winklehner, directorul general al Soc. Petroșani Winklehner. Întâmplător sau nu, declarația e consemnată în preajma zilei 25 octombrie: „Serbările de inaugurare se amână pentru la primăvară în luna Maiu. (nu au mai avut loc nici în mai și nici altă dată – n.r.). Cauzele acestei amânări sunt de așa natură că a trebuit să le amânăm necondiționat. Deoparte, timpul înaintat, friguros și schimbăcios, de toamnă, - când am fost la București, ningea ca iarna -, de altă parte, ploile din săptămânile trecute, cari au distrus podul de pe defileul Surduc, fac imposibilă venirea înalților oaspeți de la București: miniștri și parlamentari, a căror venire trebuia să se facă cu automobilul prin acest defileu dimineața, iar întoarcerea tot p-aci seara, iată piedicele de frunte, care au împiedicat ținerea inaugurării la 25 l.c.”. Nu doar motivele de ordin meteorologic (inundațiile din 1925 le-am pe larg în volumul Prăvălia cu istorii pe Jiul de Est și Jiul de Vest, Ed. Autograf MJM, Craiova, 2010) au stat la baza amânării festivităților de inaugurare, ci și alte „cauze mai mărunte”, dar... importante, cum ar fi: „nearanjarea complectă cu mobilier și alte lucrări, care necesitează încă timp, pentru a fi terminate complect”. Totuși, directorul general I. Winklehner se arată optimist, informând că „pe la 1 Nov. vom avea restaurator și Casinoul va fi dat destinației sale”. Acesta mai precizează și ce fel de acțiuni va mai găzdui casinoul (în afara proiecțiilor cinematografice), dar și nivelul de accesabilitate al acestora. Sala de spectacole „se va da bucuros și pentru alte scopuri culturale, care tind a distra și a fi înțelese mai ales de pătura muncitorească”. Ca un capitalist veritabil, I. Winklehner dovedește, încă de la început, mare grijă față de protejarea investiției: „Prea multe dansuri în sala mare numai după anumite norme se vor admite, ținând seamă de împrejurarea, că parchetul sălii atâta de fin, poate fi distrus repede prin dansuri prea multe”. Chiar și cu asemenea restricții, directorul general confirmă că noua construcție este destinată, în primul rând, comunității: „De altfel, societatea cu convingere va ceda localul, natural, după ce ea va fi dat întâiul festival”.
Polemici petroșenene. Problema Casinoul muncitoresc văzută de partea cealaltă...
Notațiile elogioase din Gazeta Jiului îi enervează la culme pe redactorii de la cealaltă publicație de limba română, care apărea la Petroșani. Astfel, Graiul muncitorimei, organul sindicatelor naționale din Transilvania, Crișana, Maramureș și Banat, iritat de faptul că „ziarele din localitate s-au ocupat de pregătirile, ce se fac pentru inaugurarea Casinoului Muncitoresc construit de Soc. Petroșani, cu scopul de a fi predat muncitorilor”, dedică subiectului un lung comentariu. La fel ca și confrații de la Gazeta Jiului, și redactorul de la Graiul muncitorimei dă tiparului un zvon cu… sânge albastru: „Se svonește că la această solemnitate va lua parte și M.S. Regele și o mulțime de Miniștri”. (continuare în paginile 2-3)