Ziar ul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Tineretului, cămin 1, etaj 1, camera 337, Petroşani
Vulcan
Curs valutar: 1€ = 4,8378 lei 1$ = 4,3085 lei 1₤ = 5,3598 lei
luni, 6 iulie 2020
Anul XIII • nr. 2875 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
ZVJ a făcut tot ce-a putut
Încă mai curgea apă fierbinte de la robinetul montat la magistrala de termoficare când locatarii din blocul F3 de pe strada Preparației din Vulcan reclamau o stare de fapt care încă îi mai deranjează pe unii dintre ei. În mod deosebit pe cei care au ferestrele spre nord. Înspre preparație.
Cu ani și ani
Director: Cătălin DOCEA
în urmă, în spatele garajelor din zona asta funcționa un local, o bombă, cum sunt numite crâșmele de acest fel. I se spunea „Broasca Verde”. Era amenajată în cele două camere construite odată cu magistrala și destinate, la acea vreme, odihnei muncitorilor care aveau grijă de conductă. Datorită locului dosnic în care se afla, „Broasca…” avea farmecul ei. Ea constituia primul „obstacol” în calea preparatorilor care se întorceau de la muncă. Localul la care mulți se gândesc cu nostalgie s-a făcut praf după ce patronul care îl ținea s-a săvârșit din viața asta.
Locul ajuns de
izbeliște a fost ocupat de un cetățean în vârstă. Nu un boschetar, cum s-ar putea crede, ci un bărbat care a lucrat la mină, iar acum e pensionar cu apartament în Micro 3 B „Dallas”. Acesta a îngrămădit în curtea fostei cârciumi și pe lângă conductă fel de fel de lucruri. Unele utile, altele ba. Locul arată ca un bazar, iar locatarii se plâng că vara, în zilele toride, de acolo vine un miros insuportabil. De mirosul acesta se plânge și
personalul de la spital care lucrează în cantina unității. Am auzit că s-ar fi făcut măsurători și că, de la locul acesta plin de vechituri și până la cantina spitalului, ar fi cincizeci și cinci de metri.
Înainte a intra
în vorbă cu el, l-am rugat pe bărbat să-i pună apă curată câinelui alb de care dai cu ochii cum ajungi acolo. Și, apoi, l-am mai rugat să arunce mâncarea stricată pe care eu însumi i-am luat-o din cotețul
celui de-al doilea, aflat lângă poarta pe care se intra la fosta crâșmă. Pe cel deal treilea câine, din capăt de tot, unul negru, l-am zărit mai târziu. I-am povestit omul ce m-a adus la el și despre reclamațiile care curg la adresa lui. Așa am aflat, după cum s-a plâns, că femeia cu care el stă are damblaua de a aduna toate nimicurile depozitate aici.
I-am sugerat
că ar trebui să se despartă de multe din lucrurile astea și că, fiind vorba de un domeniu public, e nevoie neapărat să facă curat. Nu de alta, dar sesizări și reclamații au ajuns și la primărie. Și că n-ar fi exclus ca, într-o bună zi, să apară un camion în care oamenii primăriei să încarce și să debaraseze zona de mizeriile astea. Nu știu dacă bătrânul a înțeles sau nu cum stă treaba, dar ZVJ nu poate face mai mult de atât. Gheorghe OLTEANU