2544 joi 29 nov 2018

Ziarul Vaii Jiului

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege

)

împotriva LUI! ADEVĂRU

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Director: Cătălin DOCEA

Redactor şef: Marian BOBOC

Curs valutar: 1€ = 4,6580 lei 1$ = 4,1258 lei 1₤ = 5,2776 lei

joi, 29 noiembrie 2018

Anul XI • nr. 2544 • 8 pagini • Preţ: 1 leu

La un secol de la Marea Unire

Dr. Dominic Stanca, fiul preotului Avram Stanca, figură de prim rang a bisericii ortodoxe în Valea Jiului, publică în 1935 la Editura „Patria” din Cluj „Între două fronturi… 1914 1918”. O carte memorialistică foarte importantă pentru istoria Văii Jiului.

Reproducem capitolul “Republica diamantului negru” în care sunt surprinse aspecte singulare din acele zile de sfârșit de an 1918, întâmplări petrecute în Valea Jiului. Trăiască, România dodoloață! (Marian BOBOC)

sul gardistului Moş, mai potolit la vorbă.

Căpitanul într-un târziu face semn unui plutonier-major: - Deschide magazia şi dă câteva arme - îi zice.

- Îţi mulţumim domnule căpitan, - îi zicem. Răspundem pentru ordine şi garantăm că nimănui nu i se va întâmpla

şiruri bine închegate şi disciplinaţi. Trec peste teritorii aflate in flăcări, jur-împrejur înconjuraţi de duşmani, chiar şi camaradul de ieri - ungurul - s-a transformat în duşman. Aşa se retrage militarismul german atât de victorios şi de temut înainte şi pe care nu l-a putut nimici grozăvia celor patru ani de război.

1918 Plecarea spre Alba Iulia din gara Livezeni

„Republica diamantului negru”...

Jandarmii unguri, vreo douăzeci şi patru de oameni, sunt încă aici, însă nu mai prezintă nici o putere, nici autoritate.

Penele de cocoş nu mai impresionează pe nimeni. Într-o zi, cu locotenentul Ştefan Moga intrăm la căpitanul Stolzenberg, comandantul detaşamentului de jandarmi din Petroşeni. Îi cerem arme pentru oamenii din Garda noastră.

- Domnule Căpitan! - îi spun. Te rugăm să ne predai armele şi muniţia ce o aveţi în magazie. Evenimentele sunt mai tari decât voi, nu mai are înţeles rezistenţa.

Forţa noastră s-a eliberat, voi nu mai sunteţi în stare să opriţi evenimentele în curs. Curentul revoluţiei este mai tare decât puterea voastră, el vă mătură din cale.

- Dragă camarade! - îmi răspunde trist căpitanul - mă leagă jurământul şi datoria. Văd clar ce se întâmplă, văd prăpastia spre care mergem, dar nu mă pot da înapoi de la datorie, trebuie să mă înghită prăpastia.

- Dă-ne barem vreo câteva arme, - îi zice locotenentul Moga. Avem mulţi oameni fără de arme. Am preluat puterea, dar fără arme nu putem garanta ordinea.

Forţa voastră s-a topit. Ministrul vostru de război v-a trimis acasă şi v-a dezlegat şi pe voi de sub jurământ. Ce mai vreţi?

Căpitanul Stolzberg e palid, tremură nervos. Pe faţă i se vede întipărită marea frământare sufletească şi durerea.

Puterea milenară s-a destrămat.

Afară în curtea cazărmii, oamenii gărzii aşteaptă nerăbdători. Străbate înlăuntru murmurul mulţimii. Pe bănci şi prin coridoare jandarmii cu faţa palidă sunt enervaţi din cale afară.

- Să le luăm cu forţa! - strigă gardistul Ion Blaj, un om cât un munte.

- Las’ că le dau ei de bună voie - aud gla-

nici un rău.

Ne luăm apoi rămas bun şi ieşim în curte.

Plutonierul-major deschide uşa ferecată, noi năvălim în magazia plină cu arme şi cu muniţii. Gardiştii Iuliu Socol, Anghel şi Pascu, încredinţaţi cu alegerea armelor, dau armele afară. Între timp o armă se descarcă în mâna unui gardist.

Detunătura alarmează populaţia din jur.

Jandarmii ies speriaţi în curte. Înarmaţi ieşim apoi din curtea cazărmii şi încolonaţi traversăm cântând oraşul.

Seara trimitem o patrulă puternică în pasul Surducului, pentru pază.

Noaptea detaşamentul de jandarmi evacuează cazarma, plecând spre Budapesta. Preluăm noi cazarma evacuată, unde instalăm garda. Comanda gărzii o avem împreună cu locotenentul Ştefan Moga. Subcomanda sublocotenentul Salcă, ofiţeri de inspecţie Valer Suciu, Iuliu Socol, Victor Marţius, medicul gărzii: Dr. Ionel Moga locotenent. În 12 Noiemvrie începem pertractări cu armata lui Mackensen, care vrea să se retragă din Muntenia prin pasul Surducului. După câteva zile de pertractări cădem de acord, şi începe marşul Germanilor.

Cu capul plecat şi trist se retrag unităţile germane. Soldaţii victorioşi ai „Drangnach Osten“-ului acum se reîntorc fără cuvânt şi frânţi, rezistenţa uimitoare germană s-a frânt şi ea. Merg încă în

Zeci de mii de soldaţi trec prin pasul Surducului într-o disciplină impresionantă.

Nu li se întâmplă nici un neajuns. În 16 Noiemvrie se ţine şedinţă comună cu cele două Sfaturi. Prezidează Szedlacsek, preşedintele muncitorilor.

Vicepreşedinţi: preotul Duma şi preotul Kiss.

Suntem cu toţii în Casinoul funcţionarilor de la Societatea de mine, în jurul mesei verzi. Remarc între reprezentanţii mun-

Următoarea ediţie a ZVJ - luni, 3 decembrie 2018 citorilor pe bătrânul Sabo, care acum e comisarul alimentaţiei, e în haină simplă de muncitor, însă pe faţă i se vede grija mărci răspunderi ce o are în funcţiunea lui revoluţionară. De la el depinde acum viaţa şi fericirea celor zece mii de muncitori ai „Republicii diamantului negru” cum s-a numit Valea Jiului de către Sfatul Muncitoresc revoluţionar.

Preotul ungur, Kiss vorbeşte: - Sfaturile doresc să conlucreze în cea mai bună armonie, amândouă sunt străbătute de spiritul păcii şi vreau să menţină ordinea. Însă se află elemente, care uneltesc din umbră pentru a distruge aceasta armonie. Acestea trebuie să le măturăm din cale. Dacă nu se vor opri acestea uneltiri criminale, atunci în douăzeci şi patru de ore vom mătura şi pe „fişpanul“ - prefectul judeţului - din Deva, - strigă înfuriat.

Din Deva, centrul judeţului, organele Guvernului din Budapesta şi mai cu seamă funcţionarii vechiului regim uneltesc în umbră pentru zădărnicirea revoluţiei muncitoreşti şi a libertăţii poporului Român.

- S-a scurs destul sânge nevinovat în război, - zice inginerul Fritz, - nu vom mai permite alte vărsări de sânge. Şovinismul, să vină el de oriunde, trebuie distrus.

Este prezent şi Victor Maderspach, mare proprietar în Iscroni. El este acuzat, că în timpul războiului, dar mai cu seamă în timpul retragerii armatei române a spânzurat sute de ţărani români nevinovaţi.

Maderspach se apără cu îndârjire în contra acuzării grave: - Nu este drept că aş fi avut un detaşament terorist şi că aş fi măcelărit populaţia civilă. Eu mi-am apărat numai moşia - zice. N-am exercitat nici-o teroare!

Preşedintele Szedlacsek loveşte furios masa: - Teroarea a murit! Iar dacă n-a murit încă, vom omorâ-o noi! Poporul va vorbi de aici încolo, şi nu moşierii! - strigă. (continuare în pagina 2)

2

prăvălia cu istorii

(urmare din pagina 1) În 17 Novembrie un detaşament de jan darmi unguri soseşte, pe neaşteptate, cu un tren blindat în Petroşeni ca să ne intimideze. Jan darmii turmentaţi de băutură, decoraţi cu pan glici tricolore ungureşti străbat piaţa oraşului înarmaţi până în dinţi, căutând pe ofiţerii gărzii româneşti ca să-i omoare. În piaţă se ciocnesc cu un grup de muncitori, pe unul dintre ei îl bat straşnic lăsându-l în nesimţire, aproape mort şi plin de sânge.

Mobilizăm la moment ambele gărzi. Sfatu rile intră momentan în acţiune. Sirena minelor din dealul Dâljei sună strident, dând alarma. Minerii aleargă cu târnăcoape şi cu ciocane ca să-şi apere fraţii.

Jandarmii s-au retras în gară. Trenul blin dat e garat pe linia a doua, în faţa lui mitraliere gata la comandă. De prin deschizăturile vagonu lui blindat ţevi de mitraliere privesc în afară.

Două puteri stau faţă în faţă. Peronul geme de mulţimea înfuriată. Sosesc şi gărzile în pas alergător, iar dinspre Grausam altă mulţime de muncitori vine fugind spre gară. O enervare ge nerală.

Pe peronul arhiplin de oameni, unui gardist i se descarcă arma. Glonţul sparge tavanul de tinichea, iar detunătura zguduie nervii încărcaţi ai mulţimii. Comande se aud. Jandarmii sunt la mitraliere. Ţipete străbat, copii, femei fug înnebuniţi în lături. În învălmăşeala aceasta apare preotul Du ma, care cu vocea lui aspră şi puternică liniş teşte mulţimea agitată şi înspăimântată. Între timp începem tratative cu comandan tul detaşamen tului de jandarmi şi cădem de acord ca trenul blindat să plece imediat spre Deva.

Trenul pleacă apoi uruind în noapte, acom paniat de înjurăturile şi fluierăturile mulţimii înfuriate. În noaptea aceasta şedinţa Sfatului Munci toresc se prelungeşte până dimineaţa. Admir puterea de a convinge mulţimea a lui Ciser, om fără studii şi totuşi cu un suflet atât de bun şi cu o cultură vastă, orator excelent,

)

Ziarul Vaii Jiului

care scor moneşte sufletul mulţimii. În 18 Noeimbrie Guvernul Maghiar mai în cearcă încă odată să câştige de partea sa Sfatul Muncitoresc din Valea Jiului, trimiţând pe Szentiványi, Comisar al guvernului, - la Petroşeni. Suntem concentraţi cu toţii în Casinoul funcţionarilor.

Comisarul Guvernului salută ambele Sfa turi din Valea Jiului, care ştiu să lucreze în cea mai deplină armonie pentru binele public, or dine şi pace.

Szeles, trimisul Centrului din Deva, vor beşte despre pacea între popoare: - Vedeţi curcubeul, - zice, - culorile lui sunt combinate din culorile naţionale ale acestor două naţiuni. Aşa trebuie să se împace na ţiunea maghiară cu cea română!

Noi, românii, însă suntem neîncrezători în promisiunile Guvernului din Budapesta, faţă de care nu ne mai leagă nici o putere. Suntem li beri a hotărî.

Noi, Românii, aşteptăm cu mare nerăbdare să intre armata română în Ardeal. Dar nici muncitorii nu se lasă prinşi cu vorbele dulci ale emisarilor guvernului.

Ciser dă răspunsul în numele muncitorilor: - Domnule Comisar! - zice. Muncitorii numai cred în vorbe. Minerul care se reîntoarce din mină, vrea pâine, iar populaţia „Republicii diamantului negru“ doreşte pace, linişte. Noi scormonim cu sudoarea trupului nostru şi cu unghiile noastre însângerate diamantul negru din măruntaiele pămân tului, cărbunele care în treţine viaţa Statului, el mişcă inima şi forţa ţării, pâine dorim în schimbul lui şi pace. Aici, acum noi poruncim, noi netezim cu mâna noa stră aspră blocul de cărbune, noi îl sfărâmăm şi-l scoatem la lumina soarelui ca şi mama iubi toare pruncul său, cu durere şi cu sudori de sânge. De aici încolo noi vom hotărî de viaţa şi de soarta noastră!

Nu mai dăm cărbuni până nu ni se dă pâine în schimb, iar copiilor noştri pace şi sănătate.

Trimişii guvernului se reîntorc la centru fără nici-un rezultat. Muncitorii singuri vreau să-şi hotărască soarta, iar populaţia băştinaşă ţăranii români - aşteaptă mântuirea de din colo de munţi. În seara următoare suntem chemaţi urgent la telefon de către şeful staţiei Livezeni: - E revoluţie în satul Livezeni! - ne strigă speriat şeful gării. Trenul de persoane a fost si lit să se reîntoarcă de la podul Jiului din cauza focului de arme, de mitralieră şi de grenade. În dosul gării, poporul e în fierbere, ţipete de ura se aud şi răpăit de arme.

Sărim cu toţii. Alarmăm garda, încălecăm şi pornim în goană spre satul Livezeni. Dinspre gara Livezeni se aude un răpăit de arme, explo zii de grenade. Suntem neliniştiţi. Cum dăm cu caii gâfâind pe podul Sălătrucului, în colonia de ţigani vedem o mare fierbere. Sărim din şa şi ne repezim între oamenii care ţipă.

- Ce-i aici? - strigă sublocotenentul Salcă către ţiganii îngrămădiţi într-un şanţ, în dosul bordeielor.

- Ce să fie Domnule, - zice liniştit un vlăj gan de ţigan, iacă le arătăm muierilor şi copiilor cum a fost războiul.

Să ştie şi ei ce-am făcut pe front. În capul satului Livezeni, în dosul gării, de ambele părţi ale Jiului s-au stabilit înainte cu vreo treizeci de ani mai multe familii de ţigani nomazi, făcându-şi şi ei rosturi: câte un bordei, un atelier de troace şi linguri, potcovării. Acum cei veniţi acasă de pe front şi-au adus şi armele cu dânşii, unul a adus şi o mitralieră, alţii gre nade de mână, aşa cum făceau aproape toţi sol daţii descompusei armate austro-ungare. Ţiganii reîntorşi de pe front, cu trofeele aduse cu dân şii, nu s-au putut răbda să nu-şi arate vitejia în faţa celor de acasă. Cum

Editor: SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani 24348364 n J20/1310/2008

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332025 Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II, jud. Hunedoara 0254.549020 (Telekom fix/fax); 0371.136393 (Vodafone fix); 0735.727264 (Vodafone mobil) Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

facebook.com/ziarulvaiijiului

Redactor şef: Marian BOBOC zvjro2008@yahoo.ro Colectivul de redacţie: Alina PIPAN - 0766.678380 alinapipan@yahoo.com Corneliu BRAN - 0766.728688 Loredana JUGLEA - 0723.446831 loredanajuglea@yahoo.com Gheorghe OLTEANU - 0724.930338 Mihaela PETROŞAN

s-a lăsat seara, s-au pus pe lucru. Au adunat ţigănia şi au simulat un atac al inamicului, trăgând cu mitraliera, cu ar mele şi aruncând grenade, însoţite de urlete ne bune de hura... hura..., aşa cum se făcea pe front. Tocmai atunci trecea trenul de persoane spre Li vezeni.

Gloanţele sâsâiau deasupra trenului, în cât conductorul trenului, speriat, a oprit garni tura şi a întors trenul la Petroşeni, în credinţa că populaţia s-a răzvrătit.

Asta a fost revoluţia din satul Livezeni! care a băgat în groază populaţia oraşului Petro şeni. În jurul ţiganilor: femei, fete, copii şi bă trâni cu plete lungi şi cu nasturi de argint pe haină se îngrămădesc şi ţipă, înjurând că le-am stricat petrecania.

- Bage dracul în voi! - strigă înfuriat sublocotenentul Salcă. Ce mama dracului aţi făcut? Pentru asta o să vă spânzurăm pe toţi! Între timp a sosit şi garda înarmată. Vaete, ţipete străbat în noapte. Ţiganii speriaţi se pun în genunchi şi cer iertare.

- Domnule Locotenent -, zice bătrânul Lingurar, către locotenentul Moga, noi n-am fă cut nici un rău, iacă am făcut numai o petre canie şi noi. De ce să ne spânzuraţi?

- Asta-i petrecanie!? - le strigă locotenen tul. Aţi oprit trenul şi aţi băgat în sperieţi popu laţia oraşului.

- Încolonaţi-vă patru cu patru! - strigă sublocotenentul Salcă. Repede! că n-avem vreme de pierdut, lua-v-ar dracu de nerozi! Ţiganii încolonaţi, cu armele în spinare, unii cu iatagane vechi, sunt conduşi în oraş, prin care sunt plimbaţi pe strada principală - în ha zul populaţiei, care acum sa liniştit.

Noaptea ţinem ţiganii în cazarma gărzii şi numai dimineaţa îi eliberăm, după ce îi dăscălim să nu mai facă astfel de petrecanii. Ţiganul cu mitraliera rămâne benevol în gardă. În 20 Noiemvrie o mare mulţime de munci tori se adună în faţa minei de Vest. Agitatori in conştienţi şi fără răspundere - mulţi prizonieri reîntorşi de curând din Rusia, - şi agenţi plătiţi de către interese oculte aţâţă mulţimea contra comercianţilor evrei: - Să mergem în oraş, - strigă mulţimea, - să ne răzbunăm pentru multele suferinţe îndu rate! Haideţi să jefuim comer cianţii evrei, căci şi ei sunt dintre jefuitorii noştri, să ne luăm înapoi ceea ce ni s-a furat!

Mii de braţe se ridică în aer şi se agită.

- Să mergem, să ne luăm avutul, căci e din sudoarea noastră! - strigă mulţimea înfuriată.

Comercianţii consternaţi îşi închid obloane le în grabă, tremură cu toţii aşteptând eveni mente grave.

Sfaturile încunoştinţate de cele ce se pregă tesc iau repede măsuri de apărare, Ciser fuge în faţa muncitorilor, însoţit de tovarăşul său Popescu - vicepreşedintele Sindicatului muncito resc, - şi cu Achim Zamora. Cu vocea lui de arhanghel opreşte mulţimea: - Sunteţi muncitori organizaţi? - le strigă. Nu vă murdăriţi mâinile şi sufletul de muncitor! Acum, când soarele libertăţii noastre a răsărit, acum vreţi să întunecaţi numele cinstit de mun citor? Nu se poate, nu vă este permis să faceţi ceea ce vreţi! Oameni răi, lipsiţi de conştiinţa marii răspunderi, sunt aceia cari vă îndeamnă la pasul acesta şi la vărsare de sânge.

Tovarăşi! Răzbunarea noastră nu poate fi sângeroasă.

Nu! Răzbunarea noastră trebuie să fie iubirea de aproapelui, care ridică şi care iartă. Cu asta trebuie să ne răzbunăm noi nenorocirile şi suferinţele de veacuri!

Cuvintele lui Ciser cad greu în sufletele mun citorilor înfierbântaţi. Braţele agitate se înmoaie, târnăcopul COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008.

ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României Colaboratori permanenţi: Mircea ANDRAŞ , Irina BOBOC, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Sonia LIBERESCU, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU DTP: Daniela FILIMON şi Bogdan SOVAGO Publicitate: Mirabela FLEȚAN - 0735.727264 Administrativ / Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

joi, 29 noiembrie 2018

cade din mâna împăcată. Sufletul muncitorilor s-a liniştit şi împăcat. Dorul răzbunării a fost alungat din inimi de simţul de dreptate şi de dragostea de aproapelui. Ca adierea vântului care alungă norii grei de plumb şi după cari apare iarăşi soarele zâmbind, aşa s-au alungat norii grei ai răzbunării din sufletele mult încercate.

Sfaturile, în înţelegere frăţească, hotărăsc ca din ziua următoare toate mărfurile din prăvălii să fie puse în vânzare pe un preţ foarte redus, pentru ca să se poată aproviziona toţi muncitorii.

Trimişii sfaturilor lucrează toată noaptea la inventarierea magazinelor, iar dimineaţa, - potrivit promisiunii făcute în faţa mulţimii, - se începe vânzarea articolelor.

Prin măsura aceasta prudentă s-a împiedecat o mare vărsare de sânge şi alte nenorociri. Norul greu a fost alungat.

Poporul s-a liniştit.

Dar şi un alt factor contribuie să atragă atenţia muncitorilor de la evenimentele politice şi revoluţionare: duşmanul de moarte al muncitorului, - gazul metan, sau „tanetul” cum îl numesc muncitorii. În faţa acestei forţe îngrozitoare care paşte la fiecare pas muncitorul coborât în măruntaiele pământului ca să-i tulbure liniştea eternă, cade în genunchi şi cea mai aspră inimă de muncitor. Forţa aceasta comprimată în afunzimile pământul cade ca trăsnetul în noaptea întunecată pe nenorocitul miner. „Metanul”, gazul acesta infernal, zguduie măruntaiele pământului sfărâmând cu forţa sa uriaşă tot ce-i iese în cale. De forţa aceasta se teme muncitorul. Aceasta nu cunoaşte milă.

Paraziţii minelor, şobolanii, dau semnalul de alarmă, cum arată seismograful cutremurul pământului. Şobolanul aici, în întunecimea şi tainele pământului este prietenul muncitorului şi este ţinut în mare cinste. Muncitorul, flămând şi el, îşi împarte bucuros cu el coaja de pâine uscată, căci este animalul sfintei Varvara, hramul minelor întunecate. În jurul grajdurilor din afunzimea minei - unde sunt adăpostiţi caii - se adăpostesc cu sutele aceşti şobolani. Legende s-au creat în jurul lor. „Spiritul ocnei”, „piticii minelor” care trăiesc în imaginaţia aprinsă a muncitorilor şi care dacă apar în ocnă în faţa unui muncitor, atunci acesta e pierdut, e fiul morţii, - aşa povestesc între ei muncitorii.

Ziua Sfintei Varvara este mare sărbătoare în toate ţinuturile miniere, hramul minelor. Muncitorii serbează cu mare cinste aceasta zi, căci cine supără pe sfânta Varvara acela îşi atrage ura şi răzbunarea ei. În copilărie ascultam cu groază în suflet legendele acestea, sfânta Varvară şi piticii minelor trăiau aievea în imaginaţia mea de copil. Cum mă temeam, când împreună cu alţi tovarăşi de joc - prieteni ai copilăriei - intram prin gura afumată a ocnei, şi ne înfundam tot mai adânc în întunecimea şi răcoarea pământului. Aşteptam în tot momentul să apară piticii şi spiritul ocnei, la fiecare zgomot de picături de apă căzută din pereţii ocnei şi la fiecare licărire de opaiţ îndepărtat prin întuneric, tremu-

8

www.zvj.ro joi, 29 noiembrie 2018

ram cu groază.

Cum admiram şi cum stimam muncitorii adunaţi în faţa „Anstalt”-ului, unde îşi murmurau rugăciunea înainte de coborâre în ocnă!

Ce fiori ne cuprindeau când se făcea schimbul echipelor de lucrători! „Glück auf!“, „Noroc bun!“, salutul tradiţional al muncitorilor minieri ne cutremura fiinţa. Ce feţe mohorâte ieşeau din ocnă după terminarea orelor de lucru, cu haina umedă de noroi şi de praf de cărbune păreau ca după un viscol groaznic, sudoarea fierbinte le spăla brazde albe pe faţa înnegrită de praful de cărbune. „Glück auf!”, „Noroc bun!“, cu acest salut îşi ia rămas bun de la soţie şi de la copii, cu acest strigăt îşi salută camaradul când intră în ocnă şi când se face schimbul. Acasă îl aşteaptă copiii flămânzi ca să le aducă pâinea, pe care mâna lui aspră o despică din măruntaiele pământului. Minerul nici când nu ştie dacă îşi va mai revede soţia, copiii, părinţii. Căci el duce un război crunt, zi de zi cu forţele pământului. În fiecare colţ al ocnei îl pândeşte nenorocirea, spiritul rău al ocnei aşteaptă clipa când să prăvălească peste el blocul greu de cărbune şi glod umed, sau să dea drum liber gazului comprimat printre straturile de cărbune, care să macină, zdrobind tot ce mintea şi mâna omenească a iscodit şi făurit cu grea sudoare. Sclavul chinuit al minei umede duce zi de zi, ceas de ceas şi clipă de clipă povara grea a luptei pentru viaţa lui amară. „Noroc bun!” îngână buza îngălbenită când vede mijind slaba lumină a soarelui în gura ocnei. Viaţa şi-a salvat-o în fiecare zi şi fiecare clipă, minerul reîntors din mină.

Este atât de impresionantă rugăciunea de mulţumită a grupului de muncitori ieşiţi din ocnă.

Acum cu judecata coaptă, după ce am fost azvârlit şi eu pe atâtea fronturi, abia acum înţeleg adevăratul rost al rugăciunii. În copilărie ascultam cu sfială şi cu groază rugăciunea şi cântecul muncitorilor care coborau în întunericul pământului, acum mă rog şi eu cu ei, simt vibrarea şi teama sufletului lor. Şi ei sunt oameni, soldaţi care luptă în fiecare clipă în prima linie de foc, contra duşmanului, pentru viaţă şi pentru pâine. Plătesc cu sudori negre şi cu sânge diamantul negru care mână afară la lumină maşinăriile, fabricile, cultura şi viaţa. Ei scot din măruntaiele întunecate, prin mii de primejdii, gârboviţi şi frânţi de poveri, forţa aceasta, baza culturii şi a binelui omenesc.

Din vreme în vreme spiritul ocnei se răzbună crunt pentru tulburarea liniştii eterne. Ura lui doboară muncitorul frânt şi obosit, cu camarazii lui cu tot.

Deşi revoluţia a cutremurat şi sufletul miilor de muncitori, totuşi lucrul în mine curge regulat. În măruntaiele pământului sună sprinten târnăcopul.

Producţia de cărbune este normală. Dăm cărbune pentru pâine. Într-o noapte în Mina de Vest - sub cătunul Dâljei! - s-a cutremurat pământul.

Explozia groaznică zguduie pământul.

Zguduitura surdă opreşte pe o clipă

bătăile inimii miilor de muncitori. Lucrul s-a oprit. Puterea exploziei pătrunde cu iuţeala fulgerului prin scobiturile pământului, arzând şi dărâmând întăriturile de lemn. Oameni şi cai cad pradă presiunii groaznice şi flăcărilor. Şinele de fier sunt îndoite ca şi o jucărie de copil, vagonete grele sunt aruncate ca un fir de pai şi sfărâmate, păreţii ocnei se prăbuşesc cu zgomot asurzitor, blocuri de stânci sunt smulse şi aruncate în calea mântuirii celor ce au scăpat cu viaţa din infernul acesta.

Zguduitura şi zgomotul surd subteran se simt şi în afară. În instalaţiile marilor maşini de separat cărbune lucrătorii opresc brusc lucrul.

- Explozie în mină! - strigă oamenii îngroziţi.

Maşinăriile s-au oprit brusc, numai ascensorul funcţionează, şuieră funicularul de sârmă al ascensorului şi roata uriaşă care se învârte vertiginos. Simt, parcă ar fi şuieratul obuzului pe câmpul de bătaie. Clopotul ascensorului care dă semnalul de pornire sună strident, înfiorător, umplând sufletul de groază.

- Repede!... Repede! să ne salvăm tovarăşii! - strigă vocile minerilor trudiţi şi îngroziţi.

Jos, în ocna neagră oameni îngropaţi de vii aşteaptă mântuirea!

Coridoarele înguste, scobite prin stânca de cărbune şi căptuşite cu stâlpi groşi de stejar sunt acum baricadate de bolovani, blocuri de cărbuni şi de glod cleios. Fum şi miros de pârjoleală şi de carne arsă străbate prin coridoare: Echipele de salvare abia îşi pot face drum printre dărâmături. Lumina slabă a opaiţelor luminează slab feţele palide de moarte ale salvatorilor şi muncitorilor aflaţi în cale. Clopotul ascensorului sună în mici răstimpuri, zguduind nervii. Acolo e salvarea!

Cadavre se desprind din întuneric, oameni arşi de vii, sfârticaţi, cai ucişi stau lungiţi printre dărâmături. Într-un alt coridor cai mari - de rasă Mecklenburg - stau tremurând printre dărâmături. Aceste dobitoace au fost coborâte în ocnă când erau încă mânji şi de aici vii nu mai pot scăpa şi ieşi afară Ia lumină.

Vestea nenorocirii străbate ca fulgerul

prăvălia cu istorii

prin coloniile de muncitori. Oameni speriaţi aleargă înspre gura ocnei. Soţia îşi caută bărbatul, copilul părintele, părintele copilul. Scene grozave se petrec: femei înnebunite de durere, smulgându-şi părul, altele se trântesc la pământ, ţipând. Vaete şi plâns pretutindeni.

Gura ocnei înghite mereu echipele de salvare, care grăbesc în profunzime.

Doctorii Schulek, Nestor şi Vitez cu ingineri, măieştri mineri conduc măsurile de salvare. Şi aici, ca pe frontul din război, camaradul nu-şi lasă tovarăşul muribund. E impresionantă solidaritatea şi dragostea camaraderească: prin foc, apă şi primejdii aleargă! să ducă ajutor tovarăşului în pericol şi muribundului din ocnă.

Afară, la gura ocnei sute de oameni, femei, copii şi bătrâni aşteaptă înfriguraţi salvarea celor dragi.

Veşti înfricoşătoare se colportează din minut în minut: - S-a prăbuşit galeria, sunt îngropaţi de vii! strigă o femeie înnebunită.

Alta vorbeşte de sute de morţi. În gura ocnei încep se apară primii salvaţi. Muncitorul salvat - teafăr din ocnă - este îmbrăţişat de zeci de braţe, toţi îl întreabă îngroziţi: Ce e cu bărbatul meu?... Copilul meu?

Jos în fundul galeriilor, echipele de salvare s-au apropiat de locul tragediei.

Galeriile sunt pline de fum şi cu păreţii prăbuşiţi. Oameni înnebuniţi fug prin galeriile întunecate, întortocheate şi printre dărâmături. Cadavre de oameni şi de cai zac resfirate: sunt martirii vieţii grele de miner. Echipele scot la lumină cadavrele nenorociţilor mineri. Mulţi răniţi se salvează singuri din întunecime, unii cu răni grave şi cu arsuri sunt aduşi pe targă.

Spitalul minelor se umple repede cu victimele ocnei. Morţii sunt scoşi şi ei şi transportaţi la Spital, unde sunt aşezaţi pe pardoseala rece a morgii, în două şiruri. La capul fiecărui mort se aşează opaiţul de lucru, arzând. Feţele cadavrelor sunt negre de arsuri şi de fum şi umflate, sprâncenele şi părul pârlit, iar din gura întredeschisă dâre de sânge se preling şi scurg pe duşumeaua rece. (continuare în pagina 4)

3

4

prăvălia cu istorii

(urmare din pagina 3) Aseară au plecat cu voie bună în serviciu, iar acum zac doborâţi la pământ, fără suflare, în şir unii lângă alţii, treisprezece camarazi, între ei băieţandri de 16-19 ani, care au căzut şi ei jertfă groaznicului metan.

Băieţi tineri care în fiecare zi se coborau în afunzimile pământului, în întunecimea eternă pentru pâinea amară, atunci când alţii se bucură de bucuriile vieţii lor tinere. Tineri mineri, care se ofilesc înainte de vreme în aerul umed şi fără lumină al ocnei, căzând jertfă tuberculozei şi celorlalte plăgi; nenorociţi martiri, care gârboviţi de tineri duc povara grea a vieţii de sclav al cărbunelui negru, vă privesc cu jale mare în suflet lupta voastră zilnică cu duşmanul prin măruntaiele pământului. Cei de-o vârstă cu voi se joacă în bătaia soarelui, pe câmpul încă înverzit, iar voi staţi lungiţi aici cu zâmbetul îngheţat pe buze...

E îngrozitoare priveliştea şi durerea rudelor. Mamele ţipă sfâşietor; dincolo soţiile îşi frâng mâinile şi-şi smulg părul, copiii plăpânzi ţipă înduioşător după părinţi. Proletari nenorociţi. Durerea brăzdează mai adânc sufletul acestor proletari, focul le arde mai adânc inima chinuită.

Sunt aduse flori - crizanteme şi cununi de flori artificiale - şi sunt aşezate de mâni aspre pe corpurile neînsufleţite.

Tragedia muncitorilor minieri a zguduit toată populaţia Văii Jiului. Mai mult de zece mii de oameni s-au adunat la înmormântare. Trenurile varsă mulţime mare de oameni îmbrăcaţi în haină neagră.

Treisprezece sicrie stau înşiruite în piaţa orăşelului. Români, Maghiari, bătrâni, tineri, unii abia au atins etatea de 16 ani. Numele scris pe sicrie zguduie mulţimea. Români, unguri, ortodocşi, catolici şi reformaţi. Aici se împacă atât de bine ca în afunzimile pământului, unde mâna lor aspră spinteca deopotrivă blocul de cărbune. Şi aici, în moarte, pleacă împăcaţi şi îmbrăţişaţi pe drumul veşniciei. Deopotrivă au fost doborâţi de duşmanul comun al minerului. Jos, în afunzimile ocnei, nu este problemă naţională, nici de limbă şi nici de religie, acolo inima încordată nu cunoaşte decât un singur duşman: gazul metan, care îl pândeşte din întunecimea grea.

După serviciul divin, convoiul pleacă spre cimitir. În frunte sunt comandanţii gărzilor cu căpitanul Iantea şi două plutoane de gardişti. Consiliul Naţional Român e reprezentat de către Valer Pop, Comisarul Văii Jiului.

Muzica minieră cântă marşuri funebre. Preoţii în odăjdii negre şi cele treisprezece sicrie cu convoiul lung, in-

facebook.com/ziarulvaiijiului

terminabil al populaţiei, ca un şarpe uriaş şi negru. Sus, pe dealul Dâljii, sirena minelor îşi ia rămas bun de la tovarăşi, sunetele lugubre ne spintecă sufletul amărât.

Muntele Parângul şi Prislopul bat prelung ecoul glasului sirenei. Sunetele clopotelor şi durerea celor zece mii de oameni însoţesc martirii datoriei de miner.

Afară, în cimitir, treisprezece gropi proaspete îşi aşteaptă prada. Gărzile dau onorul celor căzuţi pe frontul muncii grele.

După rugăciunea preoţilor sicriele sunt lăsate încet în groapă. Se aud ţipete, care ne zguduie creierul. Marşul funebru şi salvele gărzilor încheie ceremonia tristă.

Coasta cimitirului geme sub povara miilor de oameni.

Mult timp trece până când mulţimea părăseşte cimitirul şi deasupra mormintelor proaspete se lasă suflul lăcrimat şi rece al serii de toamnă târzie.

La reîntoarcere trec pe dinaintea liceului de stat. Îmi apar în minte anii de elev. O forţă lăuntrică mă face să intru, să revăd banca în care am şezut. În edificiul gol şi trist, pe coridorul lung, îl aflu pe Ciser, pedelul. E trist şi el în şcoala fără elevi. Urc grăbit scările de piatră, sus la etaj. Aproape fug pe coridorul rece. Sună prelung bocancii ţintuiţi cu cuie grele. Pe pereţi se mai văd tablouri: Ruinele Acropolei... Forul Roman... busturi din vechea Eladă. O linişte de mormânt stăpâneşte casa pustie. Altcândva ce zgomot tineresc era aici! Acum liniştea de mormânt mă sufocă. În faţa clasei a opta mă opresc şi ascult: înlăuntru nicio mişcare, niciun cuvânt. Emoţionat deschid uşa: catedra e pustie, băncile pustii, îmi descopăr capul şi stau în uşă aşa cum stai într-un sanctuar răcit. Băncile stau înşirate în rând, ca şi atunci, numai elevii, camarazii mei lipsesc. Lipseşte zgomotul şi veselie. Ce timpuri minunate au fost! Şi noi cum aşteptam să scăpăm de ele!

Acum stau aici trist şi singur, viforul vieţii a zguduit clasa şi ne-a îngheţat pe buze zâmbetul nevinovat.

Unde sunteţi dragi camarazi? Aţi întârziat de la lecţie?

De la lecţia cea mare a vieţii! Viscolul şi sârmele ghimpate v-au doborât şi îngenunchiat pe drumul aspru?

Cu ochii udaţi de lacrimi stau nemişcat şi strig numele colegilor de clasă... a camarazilor mei... catalogul... aşa ca şi atunci: Bocskay, Corpadea, Frenk, Ianculovici, Langer, Malnassy, Nardei, Privary, Rozenberg, Şocander, pe care i-a ridicat dintre noi mâna rece a morţii, şi ceilalţi: Bercovici, Czirányi, Ciupe, Deacu, Fekete, Fillinger, Floca, Gârbecea, Jekel, Lascu, Leca, Moga, Rotter, Sarossy, Socol, Slafkovici, Stoica, Sternberg, Truca, Veitz, unde sunteţi? Nu vă mai aud glasul şi cântecul vesel!

Curtea e şi ea goală şi rece. Totul e rece, mi-e frig.

Dragi camarazi, unde sunteţi? Când ne vom întâlni iarăşi cu toţii laolaltă?

Drum lung am parcurs, dragi camarazi. Unii dintre voi sau poticnit obosiţi şi frânţi - pe drumul aspru, vântul rece a amorţit inima caldă şi a îngheţat pe buze râsul zglobiu. Câţi am mai rămas din viforul groaznic?

Amintirile ard inima, cântecul nevinovat îmi apasă greu sufletul. V-aţi poticnit în vântul aspru şi rece? Şi ce cald era sufletul şi inima când am părăsit aceste bănci... Ce mare era dorinţa de a trăi... a merge înainte... înainte, către viaţa glorioasă şi frumoasă...

În faţa sârmelor ghimpate s-a poticnit însă avântul nostru tineresc. Ochii zâmbitori s-au umplut de lacrimi, inima caldă s-a răcit şi braţul camaraderesc creat pentru munca constructivă a ucis....

Am ajuns zdrenţe de carne însângerată în ţărâna drumurilor vânturate şi biciuite de vifor. Capul nostru mândru s-a aplecat ca floarea ofilită, ochii care căutau orizonturile înalte, au învăţat să caute rănile adânci ale pământului scormonit de obuze, unde să se ascundă trupul istovit, hărţuit şi însângerat de răni, ca să afle apărare contra glontelui ucigaş şi contra fratelui duşman....

Tânăra noastră viaţă zace înfrântă pe pământul rece, ca bradul drept, trăsnit de fulger. Unii dintre voi putrezesc în pământuri înecate în depărtări streine, sub holdele brăzdate adânc de pluguri, necunoscuţi de nimeni.

Aici eram cu toţii împreună, ne bucuram cu toţii, râdeam şi ne veseleam de tinereţea plină de viaţă şi de nădejdi, până când nu ne-a împrăştiat în cele patru colţuri ale lumii vântul năprasnic al războiului.

Ce zile fericite erau, când şedeam cu toţii aici în bănci.

Clipele, ceasurile, zilele, anii au trecut, totul a trecut, s-a scurs, numai amintirea a rămas, care arde şi mistuie sufletul.

Plec întristat din clasa amuţită. Bat greoi bocancii grei pe mozaicul rece. Duc povară grea în suflet: amintirea profesorilor şi conşcolarilor mei, epoca fericitei mele copilării, care nu se mai reîntoarce niciodată...

Primăvara a trecut, viforul verii fierbinţi a împrăştiat turma fericită... Acum e toamnă târzie, e frig, sufletul amorţit e rece. Nu mai răsună aici melodia „Passiopardo....”, cântarea noastră plăcută. Tenorul dulce al camaradului nostru italian Nardei a fost înghiţit de groapa rece. Iar celor rămaşi în viaţă, glasul ne-a îngheţat pe buze.

E frig, afară fulgi grei de zăpadă spintecă văzduhul şiroind cu încetul drumul ce l-am parcurs, mormintele în care zac camarazii noştri căzuţi din şir, cântecul vesel şi râsul argintiu de copii. Alţii vin în locurile noastre.

Alţii vor şedea în băncile de lemn, numele nostru încrestat cu vârful briceagului în lemnul moale îl va acoperi praful... uitarea... timpul..

Am plecat cu capul sus şi mândri la drumul lung, şi iată la sârma ghimpată ne-am poticnit şi frânt. Altă viaţă, alte nume şi cântări, alte idealuri vor răsări din pământul zbuciumat, spintecat şi udat din belşug cu sângele nostru... Într-o dimineaţă garda din pasul Surducului ne telefonează că a sosit un ofiţer român cu vreo câţiva soldaţi şi că vreau să între în oraş. Plec repede în calea ofiţerului român, însoţit de Nemeş Pavel şi de Iosif Mureşan. Pe ofiţer îl întâlnim la podul Sălătrucului.

- Locotenentul Jean Bărbulescu, se prezintă tânărul ofiţer român. ÎI îmbrăţişăm cu mare bucurie şi-l ducem în oraş. E primul sol al armatei române.

- Grosul armatei române e încă departe - ne spune Locotenentul Bărbulescu, dar eu am venit înainte, mânat de dor şi nerăbdare ca să vă aduc vestea mântuirii. Armata va veni numai după ce se retrag complect nemţii.

Ofiţerul e primit în oraş cu mare bucurie şi sărbătorit.

Solul mântuirii a sosit.

joi, 29 noiembrie 2018

CAR-CFR Petroșani

„Casa Folclorului Românesc – Tradiţie și Perenitate”

Marți seara, începând cu orele 17:00, timp de peste trei ore și jumătate Teatrul Dramatic „I.D. Sîrbu” Petroșani a fost gazda unui eveniment deosebit organizat de către CAR-CFR, filiala din Petroșani, în colaborare cu cântăreața de muzică populară, îndrăgita solistă Mariana Anghel.

Sala a fost plină - și nu doar de membrii ai acestei Case de Ajutor Reciproc, ci și de petroșeneni dornici de spectacol.

Totul a început cu Gala Laureaților, după care a urmat un spectacol de muzică populară și patriotică în cinstea Centenarului Marii Uniri.

8

www.zvj.ro joi, 29 noiembrie 2018

Toate acestea au făcut parte dintrun proiect derulat pe parcursul acestui an și de care ZVJ a mai scris. „A fost un proiect care s-a derulat pe parcursul acestui an timp de șase luni. Proiectul s-a intitulat Casa Folclorului Românesc – Tradiție și Perenitate și a fost dedicat sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, prin el.

Casa de Ajutor Reciproc CFR a încercat, zic eu cu real succes, promovarea copiilor, tinerilor și grupurilor vocale de folclor. În ultimele două luni am avut o activitate mai intensă, toți cei care neam ocupat de el încercând să depunem în primul rând suflet. În acest an, pe pagina noastră de Facebook s-au adunat mai multe videoclipuri ale acestor participanți de care v-am vorbit.

Pentru fiecare agenție CAR-CFR din țară, vorbim de cele 19 agenții împânzite în tot atâtea orașe, am avut câteun participant pe fiecare

secțiune, cu câteun videoclip trimis de fiecare. Am avut, firește, un regulament de desfășurare a acestei acțiuni. Totodat, s-au adunat vizualizări, aprecieri și comentarii la aceste videoclipuri trimise, de toate acestea juriul ținând cont și desemnând pe baza unor criterii bine stabilite note fiecărui concurent.

Doamna Mariana Anghel, cântăreț profesionist de muzică populară - și nu numai – a fost președintele juriului. Totul s-a concretizat aseară, la închiderea proiectului, într-o festivitate de premiere a acestor copii și tineri. Am avut o grămadă de premii pentru ei și cred că și ei au fost mulțumiți că au participat, ținând cont că talentul lor a ieșit, iată, la iveală, fiind apreciat inclusiv de un juriu profesionist în ale muzicii populare.

Partea a doua a evenimentului a fost legată de un spectacol deosebit, sărbătorirea Centenarului Marii Uniri. De altfel, și unul din țintele proiectului nostru. A fost un spectacol minunat, care s-a putut vedea live pe pagina noastră de Facebook, un spectacol ce poate fi văzut și acum, oricând, pe aceiași pagină de Facebook, vorbesc în primul rând de membrii CARCFR care n-au putut veni aseară la teatru și de toți cei ce iubesc muzica și trăiesc românește! A fost un spectacol triumfal, susținut de cinci mari artiști, fiecare reprezentant al unei zone unde există localități

care au CAR-CFR. Doamna Mariana Anghel a asigurat și patronajul acestui spectacol. Oltenia de munte a fost reprezentată prin Angelica Stoican, zona Banatului de munte a fost reprezentată de soții Ramona și Petrică Vița, Banatul de câmpie a fost reprezentat de Felicia Stoian, Ardealul de Vest a fost reprezentat de Lucian Drăgan. Alături de ei a cântat și Mariana Anghel, într-o atmosferă care nu se poate prezenta prin vorbe. Vă spun, am văzut oameni care plângeau de bucuria celor auzite și de emoție, români adevărați! Ropotele de aplauze au fost de fiecare dată minute în șir, un adevărat regal folcloric și patriotic! Și dacă tot v-am prezentat evenimentul, închei prin a spune și pe această cale, La Mulți Ani, România!, ținând cont că mai e un pic și e 1 Decembrie”, ne-a declarat Dionisie Ardelean, directorul CAR-CFR Petroșani.

Corneliu BRAN

EVENIMENT

5

6

ACTUALITATE

Consilierii locali petroșeneni

Au votat subvenţia pentru termoficare pentru decembrie

Pe ordinea de zi a ședinței ordinare a Consiliului Local Petroșani, desfășurată miercuri, 28 noiembrie, s-au aflat 23 de proiecte stabilite inițial, plus alte cinci proiecte suplimentare.

Dintre acestea, 27 au devenit hotărâri de consiliu local, în general aprobate în unanimitate de voturi, cu câteva mici excepții. Un singur proiect a fost amânat, dar nu din cauză de nesusținere la vot ori altceva, ci din motive pur tehnice, sau birocratice, explicate de secretarul Adrian Negoe în ședință.

Este vorba de proiectul nr. 15 de pe ordinea de zi, care viza aprobarea documentației PUZ pentru construirea unui Parc Energetic Eolian în comuna Orăștioara de Sus, zona „Comărnicel”, în Petroșani, zona „Ștevia” și zona „Poienile Tăii” și în Petrila, zona „Dobraia”. „Mai este nevoie de un aviz foarte tehnic de la Serviciul Urbanism, care n-a reușit să-l onoreze până la începutul ședinței și atunci rămâne pentru ședința următoare”, a concluzionat secretarul municipiului.

Este important de reținut faptul că proiectele 11 și

12, ce au ținut de serviciul de termoficare centralizată au fost aprobate, fiind aprobată inclusiv continuitatea acestui serviciu public la Petroșani, cât și subvenția pentru luna decembrie acordată de administrația locală, urmând ca în decembrie să se revină cu un nou proiect pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2019 care să dea legalitate funcționării termoficării în această iarnă. Din păcate, de această subvenție beneficiază foarte puțini petroșeneni.

Deasemenea, demn de reținut este și faptul că parcul de lângă Piața Centrală de pe strada Avram Iancu a primit după votarea unui proiect propus în duet de către primarul Tiberiu Iacob-Ridzi și de către consilierul local Alexandru Lăutaru, numele de „Parcul Regele Ferdinand I”. Probabil că și un mic bust acolo cu Regele Ferdinand ar aduce mai aproape de adevăr această nouă denumire și ar fi un lucru „mai corect și concret”, după cum au menționat în sală și câteva voci, primarul menționând că va veni și acest lucru, „dar toate la timpul lor și pe rând, că e vorba și de bugetul local”.

Corneliu BRAN

Uricani

Primarul Dănuţ Buhăescu, așa cum nu l-am mai văzut niciodată

Ieri dimineață, primarul Dănuț Buhăescu a trăit câteva momente în care era cât pe ce ca, pe obraji, să i se scurgă câteva lacrimi. Fiind la el în birou mărturisesc că nu l-am văzut niciodată trăind un asemenea sentiment.

Sunt obișnuit

ca în biroul primarului din Uricani să intre fel de fel de funcționari cu fel de fel de probleme. Cel mai des este nevoie ca Dănuț Buhescu să semneze acte care trebuie trimise la diferite instituții sau care musai să le fie înmânate urgent cetățenilor care le-au solicitat.

O astfel de treabă a trebuit soluționată miercuri, 28 noiembrie, când doamna Margareta Piekny, de la Serviciul de Stare Civilă și Evidența Populației, i-a prezentat, pentru a-l semna, certificatul de deces al unei uricănence pe care dumnealui a cunoscut-o foarte bine.

facebook.com/ziarulvaiijiului

Cea în amintirea căreia

lui Dănuț Buhăescu i se umeziseră ochii este doamna Elena Caragea, plecată dintre noi la vârsta de 87 de ani. Primarul o cunoaște personal încă de când el era viceprimar. „A fost un cadru didactic deosebit, pot spune – a afirmat Dănuț Buhăescu -, iar la școlile 1 și 2 la care a fost învățătoare a avut foarte multe generații de elevi care-i sunt recunoscători pentru tot ceea ce i-a învățat”. „Dați-mi voie, nea Ghiță - mi s-a adresat mai apoi mie -, să-l rog pe bunul Dumnezeu să o odihnească în pace, iar prin intermediul Ziarului Văii Jiului să-i îi prezint familiei sincerele mele condoleanțe”.

Gheorghe OLTEANU

De 1 Decembrie, cu prilejul aniversării centenarului României adresăm locuitorilor orașului Petrila, tuturor românilor cele mai sincere și calde urări de sănătate, pace, fericire, unitate și multă, multă bucurie alături de cei dragi și apropiați.

La mulți ani plini de realizări !

La mulţi ani dragi petrileni!

LA MULŢI ANI ROMÂNIA !

BPL al PNL Petrila, preşedinte Ilie Paducel

Petroșani

Expoziţie și festival

Două evenimente vor avea loc în perioada imediat următoare, organizate de Casa de Cultură a Studenților din Petroșani în parteneriat cu Ministerul Tineretului și Sportului.

Primul eveniment marchează Centenarul României: expoziția „Sărbătorim România!”, organizată în galeria de la parterul instituției de cultură studențească.

Expoziția ce va avea vernisajul joi, 29 noiembrie, începând cu orele 16,30, va include picturi de șevalet și sculpturi realizate de artiști plastici cunoscuți din Valea Jiului și din țară. Vorbim aici de profesorii și de artiștii plastici Eugen Bencău, Petru Birău, Cipriana Chința, Radu Dacian Chința, Marius Dan Ghenescu și Robert Humel, precum și de artiștii plastici precum Sorin Oprea, Adrian Szuszer sau Angela Pârvu.

Cel de-al doilea eveniment organizat se intitulează „Stelele Tinereții”, un festival-concurs de muzică pentru tineri, ajuns anul acesta la cea de-a XII-a ediție! „Concursul propriu-zis va avea loc tocmai în data de 8 decembrie, în Sala de Marmură a Primăriei municipiului Petroșani, începând cu orele 10,30. Dar până atunci, trebuie să spunem că tinerii concurenți vor trebui să treacă de preselecție. Ceea ce nu e un lucru ușor, iar această selectare de tineri pe categorii va avea loc începând cu orele 11,30 în data de 2 decembrie. Baftă tuturor concurenților încă de pe acum!”, ne-a declarat Lavinia Hulea, directorul Casei de Cultură a Studenților Petroșani.

Corneliu BRAN

joi, 29 noiembrie 2018

Berbec (21 Mar - 20 Apr)

Se vorbeşte despre reguli încălcate sau abateri de la legi, cu riscul unor sancţiuni severe. Luptă pentru adevăr dar dacă eşti totuşi vinovat, recunoaşte şi repară de urgenţă!

Taur (21 Apr - 21 Mai)

Dacă nu ai prea mulţi companioni în drumul tău către scopul cel mai mare, nu te teme şi nici nu bate în retragere. E semn că poţi ajunge acolo unde ţi-ai propus şi de unul singur.

Gemeni (22 Mai - 21 Iun)

O voce interioară îţi atrage atenţia asupra singurei soluţii viabile în situaţia de faţă: să pui punct.

Nu are rost să mai continui, dar parcă ţi-e puţin frică să renunţi.

rac (22 Iun - 22 Iul)

Nimic nu se repară peste noapte, ci e nevoie de o perioadă de convalescenţă pentru ca totul să se echilibreze. Continuă ce ai început, eşti aproape de vindecare!

Leu (23 Iul - 22 Aug)

Ai ocazia de a sta în compania unei persoane care îţi inspiră virtuozitate, măiestrie, perfecţiune! Îţi este net superior şi onoarea de a-i sta alături e în beneficiul tău, primeşti de la ea informaţii valoroase.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep)

Planul pe care-l porneşti azi te entuziasmează la maximum şi faci tot posibilul să treci repede de fazele de început, cele de pregătire a terenului. Nu te aştepta la roade imediate, e un proiect dificil.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct)

Încetul cu încetul se face oţetul.

Aşa şi tu, eşti într-un prelung proces de dezvoltare, de perfecţionare, dar eşti pe calea cea bună.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi)

La mulţi ani, ROMÂNIA! La mulţi ani, ROMÂNI! La 1 decembrie 1918, se înfăptuia România Mare prin revenirea Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei la România. Despre acest moment nu am fi putut vorbi probabil astăzi fără existența unor bărbaţi de stat vizionari precum premierul Ion I.C. Brătianu, Regele Ferdinand sau generalii români care au condus marile bătălii ale unirii din Primul Război Mondial la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Pentru noi, pentru România, 1 Decembrie 1918 rămâne punctul de referinţă în veacuri al reunirii tuturor românilor în acelaşi stat. Privind în urmă la evenimentul care ne-a marcat existența ca nație trebuie să înțelegem că pentru a trece peste momentele de cumpănă avem nevoie de solidaritate şi de o definire coerentă a interesului naţional. Iar, actul unirii de la 1918 demonstrează că România şi poporul său au darul de a renaşte în momentele cheie. Pentru că doar forța de coeziune și dorința de unitate a românilor a făcut posibil ca de la România din 1916-1917 rămasă la dimensiunea provinciei istorice Moldova, cu capitala şi guvernul mutate la Iaşi, națiunea română să renască. În 1918, în discursul său de la Alba Iulia, Iuliu Maniu spunea : „Vrednicia neamurilor, prin urmare și a noastră, se judecă după temeinicia hotărârilor ce le iau, după măsura de înălțare sufletească cu care se alătură la aceste hotărâri și după stăruința cu care se silesc a înfăptui hotărârile luate”.

La Uricani

Nu se acceptă lucru făcut de mântuială

Viceprimarul Corneliu Braia a ieșit din birou la puțin timp după ce am intrat la el. Era cu doamna inspector social Simona Neacșu, căreia i-a semnat nu mai știu ce situație, după care, mai mult pe fugă, mi-a spus încotro are de gând s-o ia.

Trebuia să ajungă la

un pod din Valea de Brazi. La cel din Dinoni Arsa, mai exact. La solicitarea cetățenilor din zonă, podul acesta in-

mica publicitate

Pierdut certificat constatator terţi cu nr.47750/15.09.2008, aparţinând firmei BOULEŢ FLOREA PFA, cu sediul social în Petroşani, str. Păcii, bl.16, ap.13, înregistrată la ORC sub nr. F20/510/2008 CUI 24476037. Se declară nul.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec)

Ai două căi diferite la dispoziţie şi nu ştii pe care s-o apuci. Totul depinde de starea ta, pentru că vei alege în funcţie de emoţia pe care ţi-o creează ori una, ori alta dintre cele două direcţii.

ANGAJĂrI

capricorn (21 Dec - 19 Ian)

mica publicitate

• Societate Transport Persoane din Bucureşti angajează şoferi categoria D pentru trasee locale sau curse speciale. Oferim cazare. Tel. 0769.908219. _______________________________________________ • Angajez barman şi dispecer. Relaţii la telefon 0763.155871. _______________________________________________ • Aqua Palace angajează în condiții avantajoase ospătari.

Relații la telefon 0751.199100. _______________________________________________ • Firmă de climatizare şi ventilaţie industrială din Oradea, căutăm sudor, inginer de instalaţii, electricieni şi lăcătuşi.

Asigurăm cazare, diurnă şi salar atractiv! Asteptăm cv-ul pe adresa de mail:secretariathvac@gmail.com. Relaţii la telefon 0757.090207.

• Angajez maistru sau inginer mecanic cu experienţă în domeniul exploatare minieră respectiv cariera piatră, cazare asigurată în zona Constanța. Telefon 0722.332407.

Din discuţii se nasc cele mai bune soluţii, de aceea merită să vorbeşti despre problemele care te preocupă cu cât mai multe persoane, pentru că ideile diverse stau la baza unei victorii de toată frumuseţea.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb)

Ai mereu de învăţat din experienţele nefaste, deci nu trebuie să aluneci spre pesimism sau spre severe procese de conştiinţă doar pentru că nu ţi-a ieşit un plan în care ai investit energie.

peşti (19 Feb - 20 Mar)

HOrOScOp

trat într-un proces de reparații capitate în urmă cu o lună de zile, iar societatea de construcții care a câștigat licitația publică inițiată de Primăria Uricani a fost SC CrisMiron Company. Podul are o lungime de 25 de metri, este lat de 4 metri, iar valoarea înlocuirii lemnăriei vechi a podului și înlocuirea ei cu lemn de fag de esență tare de 5,8 cm este de 79.973 de lei. Totodată, pe calea de rulaj a podului a fost montat un strat de tablă striată. Din câte am aflat ulterior, recepția lucrării a luat ceva timp, fiindcă, așa cum se procedează întotdeauna la Uricani, administrația publică locală nu acceptă lucru făcut de mântuială.

Gheorghe OLTEANU

pIErDErI

Nu te lăsa păcălit de imaginea matură şi sobră a persoanei cu care discuţi azi chestiuni arzătoare. În spatele acestei măşti se poate afla un duşman.

Nu pune la suflet conflictele banale care se mai încing azi, pentru că nu merită atenţie. Ai putea trata orice atac mai mult în glumă.

A trecut un veac de la acel moment istoric și cred cu tărie că această frază spusă de Iuliu Maniu în cuvântarea sa de la Alba Iulia trebuie să fie o caracteristică a generațiilor prezente și viitoare. Pentru că numai așa vom putea să ne dovedim vrednici urmași ai celor care s-au jertfit pentru ca noi astăzi să fim o națiune.

La mulți ani, români! La mulți ani, România!

Marius Surgent, Deputat ALDE Hunedoara

8

www.zvj.ro joi, 29 noiembrie 2018

DIVERSE

7

8

politică Doamne-ajută, fiecărui român!

În mod de necontestat, evenimentul major din Anul Centenarului Român, singurul proiect național în jurul căruia ne putem aduna toți, va rămâne sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului de către Patriarhul Ecumenic şi Patriarhul României. Mii de credincioşi din ţară şi diaspora au asistat, duminică 25 noiem-

facebook.com/ziarulvaiijiului

brie 2018, la acest moment istoric pentru România.

Proiectul a apărut imediat după Războiul de Independenţă, dar s-a concretizat la 100 ani după Marea Unire, în timpul Patriarhului Daniel al României, sfinţirea catedralei din Dealul Arsenalului reprezentând momentul definitoriu pentru Anul Centenarului, singurul proiect național major, în jurul căruia ne putem aduna. „Să zidim cu credință tare, pocăință, nevoințe duhovnicești, virtuți, fapte bune, bine plăcute lui Dumnezeu”, a îndemnat Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.

Sanctitatea Sa a evidențiat frumusețea și măreția noului lăcaș de cult național, dar și greutățile și piedicile „vrăjmașului” care au făcut ca acesta să se înalțe la o sută de ani de la Marea Unire: „Este adevărat că, în cursul anumitor etape ale strădaniilor neobosite depuse pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, s-a creat impresia că ridicarea acesteia este imposibilă.

Dar, frățiile voastre, ați avut credință statornică și nezdruncinată în atotputernicia și împreună – lucrarea lui Dumnezeu. Ați avut fierbinte dragoste față de El și de Biserica Lui! Ați avut nădejde tare

că preaputernica dreaptă a Celui Preaînalt avea să vină, negreșit, în ajutorul strădaniilor sfinte la care nu ați renunțat.

Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu”. Într-un editorial despre simbolistica și importanța Catedralei Naționale publicat în Ziarul „Lumina”, Părintele Constantin Necula a spus că aceasta „este Țara, cu noi toți, fiecare în parte, care suim coasta de lumină a nemuririi în Ortodoxie”.

Părintele Constantin Necula a evidențiat că „suntem dinaintea unei provocări la etica lumii urbanizate în care trăim, care și-a uitat satele și țăranii care și-au răstignit familiile și viitorul în țărâna unei țări”.

Simbolistica acestei catedrale se regăsește, a spus părintele, în „plânsul mamelor și mireselor, fraților celor mici ori surorilor cărora nu li s-au mai întors acasă sufletele: fiii, mirii, frații, soții… Scâncetul de foame al orfanilor ori geamătul de durere al rănitului, uneori de dincolo de pragul suportabilului. Strigătul de îmbărbătare al ofițerului ori murmurul de încurajare a muribundului de pe buzele preotului militar”.

Iar toate acestea „sunt în Catedrală, țin Catedrala și fac din ea edificiul reprezentativ al celor 100 de ani de Românie”.

Eleonora-Carmen HĂRĂU, Senator PNL de Hunedoara

joi, 29 noiembrie 2018