Nistore, retrage-l pe Drăgoi! „Ziarul Văii Jiului” îi cere din nou lui Laurențiu Nistor retragerea pensionarului Nicolae Drăgoi din fruntea Companiei Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului „Minvest” S.A. Deva și înlocuirea acestuia cu un
Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
Ca la noi la nimeni!
Director: Cătălin DOCEA
Redactor şef: Marian BOBOC
Curs valutar: 1€ = 4,6469 lei 1$ = 3,9414 lei 1₤ = 5,2259 lei
marţi, 21 noiembrie 2017
Anul X • nr. 2303 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
inginer (fie el și membru PSD) care va rămâne pe drumuri după „succesul” istoric al PSD și Sindicatului „Muntele” de a închide Mina Lupeni.
O sută şi ceva de metri din drumul din Dealu Babii vor rămâne neamenajaţi
O să vă bucure vestea pe care v-o dau din Dealu Babii. Am vrut să vi-o transmit direct de la faţa locului, numai că nu am avut semnal la telefonul mobil. Aşa că singura soluţie a fost să ajung la Vulcan, pentru a o comunica tuturor celor interesaţi.
Constructorii de la „Drupo”
au continuat să coboare cu lucrările de modernizare a drumului judeţean Dealu Babii-Merişor. Ieri, am văzut asta cu ochii mei, piatra concasată era aşternută până la staţia de alimentare cu apă a E.M. Vulcan. Undeva mai jos de izvorul căutat de foarte mulţi vulcăneni. Primii pe care i-am întâlnit au fost doi muncitori care lucrau la protecţiile laterale ale tubului subteran prin care a fost drenat cursul unui pârâiaş. Tânărul inginer Florin, şeful de şantier, era într-o carosată. A deschis portiera din partea stângă a autovehiculului, ceea ce m-a derutat. „Tu eşti şoferul?”, l-am întrebat. „Cum să fiu eu?!”, mi-a răspuns el mirat şi mi-a arătat cu cine era în cabină. Doar atunci am văzut că volanul maşinii grele era pe dreapta.
Inginerul mergea
după materiale de construcţie, dar, la rugămintea
mea, a zăbovit cinci minute. Un pic mai sus de unde era pus macadam, drumul era gata pentru asfaltare. Un kilometru şi jumătate ar putea fi asfaltat de astăzi sau de mâine, miercuri, numai că, în cauza vremii neprielnice, operaţiunea trebuie amânată. Florin crede că numai pentru o zi sau două, fiindcă, pentru mijlocul săptămânii, sunt veşti meteo bune. În sensul că vremea s-ar îmbuna din nou. Podul de la intersecţia drumului judeţean cu drumul forestier care face la stânga nu a putut fi terminat. E ceva legat de firele electrice din zona, după câte am înţeles.
O să vă vină să credeţi sau nu,
dar ceea ce vă voi spune este adevărat. Când o să se vină cu asfaltul în jos, există o porţiune de 160 de metri de drum care va fi lăsată exact cum este acum. Îngustă, noroioasă şi plină de gropi. Întâlneşti tronsonul respectiv imediat după ce faci treizeci sau patruzeci de metri de la pod. Nu trebuie căutat cu lumânarea, fiindcă-ţi sare în ochi. Dacă, până aici, gardurile, fie de pe stânga, fie de pe dreapta, fie de pe ambele părţi, au fost date mai în spate, pentru lărgirea drumului, pe suta aceea şi ceva de metri ele au rămas nemişcate. Nici rugăminţile vecinilor, dar nici vorba dulce a şefului administraţiei publice vulcănene nu l-au putut îndupleca pe proprietarul terenului de pe ambele laturi ale drumului. În ruptul capului nu a vrut să cedeze niciun centimetru, deşi s-a mers până acolo, încât i s-a promis că i se va da în altă parte echivalentul în pământ. De aceea primăria l-a acţionat în judecată. Aşadar, să vedem ce va hotărî instanţa.
Problema este, însă,
aceea că, până atunci, aici va fi ca la nimeni. Constructorii au spus
clar. Lăsăm drumul aşa cum e, iar noi mergem mai departe. Şi aşa au şi făcut oamenii. Aşadar, că e greu de crezut că, după ce-şi vor fi terminat toţi kilometri pe care îi au de amenajat, cei de la „Drupo” se vor întoarce, cu excavator, buldozer, autobasculante, cilindru compactor şi ce o mai fi, ca să lucreze pe suta asta şi ceva de metri de drum. Nici neamurile nu au putut să-l scoată pe respectivul din încăpăţânarea lui. Asta, în condiţiile, cu excepţia de mai sus de biserică (acolo a existat, totuşi, posibilitatea lărgirii drumului pe partea opusă celei pe care se află casa celui care s-a opus), toată suflarea momârlănească a înţeles că repararea şi asfaltarea drumului – fără ca tu, locuitor al Dealului Babii, să dai un ban – sunt în beneficiul fiecăruia dintre ei. Iliuţă Matei, bunăoară, şi-a luat cârciuma din drum şi a dus-o mai în laterală. A făcut asta pe banii lui. „Am aşteptat asfaltul de cincizeci de ani, îmi zice el făcându-şi cruce. Ce poţi să spui mai mult? Nici moşu’ nu ar fi visat la aşa ceva!”. Gheorghe OLTEANU