Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
Director: Cătălin DOCEA
Redactor şef: Marian BOBOC
Curs valutar: 1€ = 4,5286 lei 1$ = 4,2246 lei 1₤ = 5,4196 lei
joi, 20 aprilie 2017
Anul X • nr. 2159 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
Deşi, Consiliul Local Vulcan a aprobat preluarea imobilului,
Primăria nu prea pare preocupată, ca el să ajungă în proprietatea ei
Nimic nu s-a schimbat la imobilul de pe strada Romană din Vulcan de la şedinţa de consiliu local în care s-a aprobat preluarea lui de la proprietarii braşoveni în schimbul datoriei pe care aceştia o au la serviciul de taxe şi impozite al administraţiei publice locale vulcănene.
Proiectul de hotărâre
privind preluarea imobilului a fost aprobat acum câteva luni bune. A fost nevoie doar de ridicarea a nouăsprezece mâini. Mai greu, bag de seamă este cu ceea ce i-a urmat votului. Fiindcă nu s-a mai amintit nimic despre clădirea fostă, pe vremuri, cămin de nefamilişti al TCMM, de curând un consilier local s-a interesat de problema aceasta. Astfel, am aflat că demersurile nu au avansat deloc aşa cum era de aşteptat.
de tot felul intră ca la ei acasă.
Dispar din
ce în ce mai multe dintre ferestrele termopan montate atunci când s-a început repararea clădirii. Înăuntru prăpădul a ajuns până-n pod, adică până în mansardă. Pe bune, dacă primăria vulcăneană tot vrea clădirea asta, ar trebui să urgenteze demersurile, pentru a-i intra în patrimoniu. Nu cred c-ar fi ceva greu, din moment ce dispune de o armată de jurişti. Apoi, nu transformarea ei în locuinţe sociale cred c-ar fi rostul ei cel mai inspirat, aşa cum se exprima Ile, când a fost întrebat despre ce destinaţie va avea clădirea. Să nu fi sesizat cei din vârful primăriei că, atunci când vreun investitor rătăcit ajunge la Vulcan, ei ridică din umeri când acesta le solicită un spaţiu disponibil necesar desfăşurării activităţii de produc-
Comisia despre
care se vorbea că se va ocupa de problemele juridice care ţin de transfer nu şi-a încheiat misiunea. Bănuiala ar fi că, poate, nici măcar nu a făcut câţiva dintre paşii necesari. Zic aşa, pentru că, în încercarea de a se limpezi subiectul, mai mult s-a bălmăjit ceva, decât să se fi dat o explicaţie plauzibilă. Între timp, clădirea se degradează pe zi ce trece. Era de aşteptat ca, după hotărârea primăriei de a o prelua, să se fi făcut ceva, pentru ca accesul în interior să fie oprit. Dar nu s-a întâmplat deloc asta. Uşa este tot larg deschisă, iar boschetarii
ţie? Sau mai trebuie reamintit că domniile lor au fost puse într-o asemenea situaţie jenantă doar cu câteva luni în urmă? Gheorghe OLTEANU
Anul acesta, la Înviere,
A fost pentru prima dată, de foarte multă vreme, când părintele vulcănean Mircea Braicău l-a „câştigat”, la ciocnitul ouălor, pe primarul Ile
Anul ăsta, de Paşti, am găsit mai puţină lume la bisericuţa din CoroeştiVulcan în care slujeşte părintele Mircea Braicău. De vină pare să fi fost numai şi numai vremea. La miezul nopţii, când preotul a împărţit lumină, ploua destul de bine.
Alţi credincioşi
au început să apară după ce a stat ploaia. Oamenii îşi aprindeau lumânările sau candelele de la cei care le aveau deja aprinse, iar apoi îşi găseau un locşor. Atmosfera de Înviere din biserică era cu totul alta decât la slujba prohodului Domnului din Vinerea Mare. Atunci, parcă era mai apăsătoare. Cer-
nită era şi mulţimea enoriaşilor, la fel şi masa plină de flori din faţa altarului. Duminică dimineaţa diferenţa era uimitoare. Nu numai că, în locul bătăilor toacei, s-a auzit dăngănitul vesel al clopotului, dar şi straiele preoţeşti strălucitoare radiau sentimentul de bucurie pe care ţi-l dă Învierea Domnului Iisus Hristos.
Apropos de trasul clopotului
de la intrarea în curtea bisericii. De obicei, el este tras de Darius, băiatul care s-a apropiat de copil de acest lăcaş de cult, ajuns acum student în
anul I la Teologie. În noaptea Învierii au mai fost şi alţi doritori să tragă de funie. Unul dintre ei era un tânăr rotofei, cunoscut de cei ai parohiei. Numai că Darius i-a făcut cinstea asta unui puşti de vreo opt ani. Mândru, acesta a tras clopotele până în momentul în care ajutorul de preot i-a făcut semn că e destul. Mi-a plăcut că, la Înviere, am văzut foarte mulţi tineri. Şi băieţi, şi fete. Cred că liceeni. Vreo câţiva, mai curioşi, au urcat în pod, unde era corul, ca să vadă mai bine. Acolo am urcat şi eu, aproape de sfârşit, când părintele Mircea Braicău a sfinţit paştele. Acesta a fost, de fapt, ultima secvenţă care ţine de ceremonialul slujbei de Înviere, precedată de citirea pastoralei primite de la Preasfinţitul episcop Gurie.
Apoi, lumea s-a aşezat la
rând, ca să primească binecuvântarea preotului şi să ciocnească un ou roşu cu sfinţia sa. Puţin înainte de a ciocni cu enoriaşii, părintele se luase la întrecere
cu primarul Gheorghe Ile. Era mândru tare că, după ani şi ani, reuşise să-i spargă oul roşu al lui Ile. „Să nu se supere pe tine, sfinţia ta”, l-am zis eu în glumă atunci când am ajuns în dreptul lui. Primarul, care, până a ajunge la biserica în care-i membru de vază în comitetul de coordonare, poposise pe la mai toate lăcaşurile sfinte din Vulcan, nu avusese cum s-audă vorbele-mi. Împreună cu alţi doi inşi, era ocupat cu umplerea cu paşte a recipientelor pe care i le întindeau oamenii.
Ca şi în anul trecut
de Paşti, când i-am dat căniţa, mi-a făcut semn să mai rămân. M-am conformat, fiindcă ştiam ce va urma. Ciocnitul câtorva ouă cu părintele, cu cei de-ai casei, ca să le zic aşa, şi un pahar de vin alb de Recaş. Unii vor spune că, ia, uite, şi ăsta s-a dat cu primarul. Nu-i chiar aşa, dar nu credeţi că, măcar în noaptea de Înviere, e mai bine, totuşi, să mai laşi de la tine? Mai ales că, în cazul de faţă, Gheorghe Ile a fost cel care a făcut primul pasul acesta. Gheorghe OLTEANU