CMYK
Cererea de insolvenţă a CEH - respinsă de Tribunalul Hunedoara
Se impune înlăturarea grabnică a C.A. şi a conducerii CEH, şi pensionarea lui Petre Bebe Nica (alintat de ortacii săi: „Iuda”)
Intrarea în insolvenţă a CEH ar fi însemnat un dezastru pentru Valea Jiului. Doar bătuţii în cap cu tesla intereselor de grup de la CEH şi „jmecherii” de la Sindicatul „Muntele” (cei care, printre altele, au semnat în frunte cu fostul şeful lor Nica protocolul de închidere a minelor) mai cred că insolvenţa poate salva CEH. Nu e un secret pentru nimeni faptul că în cazul marilor coloşi industriali insolvenţa e ultimul pas spre faliment. Justiţia, atât de discutată zilele aces-
tea, e mai deşteaptă decât cei mai înainte (şi cu oarecare silă) pomeniţi. Că este aşa o dovedeşte faptul că Tribunalul Hunedoara a respins ieri, marţi, 7 februarie, cererea Consiliului de Administraţie (C.A.) al CEH de intrare în insolvenţă a CEH. Sentinţa nu este definitivă, C.A. al C.E.H. având dreptul să o atace. Acum, în ceasul al treisprezecelea, Guvernul PSD-ALDE şi secretarul de stat Vişan trebuie să dea dovadă că le pasă de Valea Jiului. Prima măsură pe care este normal să o ia: numirea unui
nou consiliu de administraţie al CEH, care să nu mai facă apel la decizia Tribunalului Hunedoara. Atunci CEH ar fi salvat de insolvenţa cerută chiar de… C.E.H. A doua măsură (care poate fi şi prima) trebuie să o ia Doru Vişan: să demită conducerea C.E.H. şi să-l pensioneze pe Petre Bebe Iuda Nica. Sau, dacă lui Vişan îi este frică s-o facă, să-l lase pe altul mai hotărât în fotoliul de secretar de stat la Ministerul Energiei. Dacă noul Consiliu de Administraţie nu va mai ataca hotărârea instanţei, mai
Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege A
)
împotriva UI! DEVĂRUL
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
La Vulcan
rămâne de trecut un singur hop: judecarea la 8 martie de Tribunalul Hunedoara a câtorva cereri a unor creditori de intrare în insolvenţă a CEH. Până una alta, trebuie să spunem răspicat că justiţia a salvat mineritul şi Valea Jiului de la pierzanie. Iată că demersurile Sindicatului „Noroc Bun” nu au rămas fără rezultat, iar redacţia „Ziarul Văii Jiului” nu s-a înşelat deloc când l-a declarat „omul anului 2016” pe ing. Adrian Jurca, preşedintele Sindicatului „Noroc Bun”. Marian BOBOC
Director: Cătălin DOCEA
Redactor şef: Marian BOBOC
Curs valutar: 1€ = 4,4916 lei 1$ = 4,2113 lei 1₤ = 5,2101 lei
miercuri, 8 februarie 2017
Anul X • nr. 2111 • 8 pagini • Preţ: 1 leu
Lucrul făcut de mântuială iese la iveală
Dezgheţul din ultimele zile a scos la iveală probleme cu care carosabilul - şi aici nu este vorba doar despre cel din Vulcan - se confruntă, de fiecare dată, în prag de primăvară. Dar, din păcate, problemele nu se rezumă doar la asfaltul de pe străzi. Aminteam, acum două zile,
de starea jalnică în care se află strada Jiului. Cea care, de lângă şcoala 4 şi Parcul Avram Iancu, duce spre Colonia de Jos. Strada asta este plină de gropi. De la un capăt la altul. Dai în gropi imediat ce intri, de pe strada Nicolae Titulescu, şi, practic, te afunzi în ele cum mergi către bariera CFR. Aici fac o paranteză. În zona asta, pe o parte şi pe alta, sunt zeci de garaje, pentru care oamenii plătesc impozite. Or, nu cred că dumnealor trebuie să fie ţinta unei asemenea bătăi de joc. Acum doi ani, primarul Ile vorbea despre asfaltarea acestei străzi. Asta se întâmpla atunci când era prinsă în plan amenajarea, în fosta hală a fabricii de stâlpi, a unui imens garaj destinat întreţinerii autobuzelor electrice cu care ar fi urmat să fie împânzită Valea Jiului. Nu se mai ştie ce s-a întâmplat cu proiectul acesta iniţiat de către Consiliul Judeţean Hunedoara. Chit este, însă, că, în momentul de faţă, strada Jiul este în ultimul hal.
De gropi şi şănţuleţe
nu a fost ferit nici Bulevardul Mihai Viteazul. Un asfalt care ar fi fost de aşteptat să ţină pe puţin cel puţin zece-cincisprezece ani se degradează văzând cu ochii. Crăpături se văd de la un capă la altul. Doamne, fereşte! ca nu cumva să se întâmple ceea ce s-a petrecut în urmă cu vreo trei-patru ani, dacă nu mă-nşel. Atunci când, ca din senin, în preajma primăriei asfaltul s-a lăsat şi s-a format ditamai groapa. Dar,
pare-se că pericolul reiterării unor astfel de evenimente persistă. Să ne amintim că, atunci când a fost “reabilitat”, pe bulevard şi trotuare au fost săpate şanţuri adânci, în care au fost introduse reţele de cabluri. Cum s-or fi făcut lucrările acelea, doar firmele care au lucrat pot spune. Oamenii văd ceea este vizibil acum, dalele de pe trotuare mişcă, precum nişte dinţi stricaţi, iar pe carosabilul bulevardului se înmulţesc gropile.
Nici strada Nicolae Titulescu
nu stă mai bine în privinţa asta. Toate peticile puse acum un an au sărit de la locul lor. Atent de tot trebuia să fii, când umbli cu maşina, şi la intrările în Vulcan înspre Lupeni şi Petroşani. Acum, când, zilele astea. s-a pornit acţiunea mica peticeală, parcă s-a mai remediat puţin. Nu ştiu cât vor ţine plombările cu
asfalt rece, operaţiune făcută când gropile sunt umede sau pline cu apă, dar asta e. Banii publici trebuie cheltuiţi pe ceva. Chiar şi pe cârpeli. Un asemenea tip de lucrare a fost girat de către însuşi Ile. Îmi amintesc şi acum cu câtă ştiinţă primarul vorbea odinioară despre proprietăţile miraculoase ale asfaltului venit la pungă.
Închei cu ceea
ce precizam în partea introductivă a articolului. Nu doar străzile au de suferit de pe urma lucrului făcut de mântuială. Priviţi cum se desprind dalele de pe treptele scării, care, de pe bulevard, dă în strada Vasile Alecsandri. Nu-i pomenesc acum numele firmei vajnicului constructor căreia i-a fost încredinţată lucrarea. Spun doar că, într-o atare situaţie, atunci când vor începe lucrările de aici în sus, spre strada Platoului, treptele scării ăsteia vor fi deja la pământ. Aşa se întâmplă ori de câte ori beneficiarul, în speţă administraţia publică locală, simulează că efectuează recepţia unor lucrări. Membrii comisiilor numite să facă asta ori nu cască bine ochii, ori îi doare la bască. Iar de suferit locuitorii sunt cei care suferă. O dată, pentru că au parte de asemenea lucrări, iar în al doilea rând fiindcă privesc neputincios pe ce se risipeşte banul public adunat din taxele şi impozitele plătite de ei. Gheorghe OLTEANU