CMYK
Ziarul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
împotriva LUI! ADEVĂRU
)
Nu există lege
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
Liderul de atunci despre
Director: Cătălin DOCEA
Redactor şef: Marian BOBOC
Curs valutar: 1€ = 4,4160 lei 1$ = 3,9595 lei 1₤ = 6,0299 lei
vineri, 2 octombrie 2015 Anul VIII n nr. 1788 n 12 pagini n Preţ: 1 leu
Hotel Petroșani
angajează urgent barmani-ospătari
CV-urile se depun la recepția HP, iar relații se pot obține la telefon 0254.542801 și 0755.065182.
Revolta minerească din 1977 – mişcare anticomunistă
Aşa cum s-a anunţat anterior în paginile Ziarului Văii Jiului, la Senatul României se află în dezbatere un proiect de act normativ, iniţiat de senatorii Haralambie Vochiţoiu şi Gabriel Oprea, privind inserarea Revoltei minereşti din august 1977 în Legea 341/2004 (cunoscută ca Legea recunoştinţei).
La articolele publicate în prezentul cotidian privitor la proiectul de act normativ, citat mai sus, au apărut comentarii online care contestă caracterul anticomunist al Revoltei minereşti din 1977. Presupunând că opiniile contestatarilor online ar putea să nu fie singulare la nivelul populaţiei din Valea Jiului, doresc să lămuresc şi să motivez, cu certitudine, caracterul net anticomunist al Revoltei minereşti din Valea Jiului – Lupeni, august 1977. Din lipsă de timp şi spaţiu prezint doar 3 din multitudinea de argumente: Cunoscătorii ştiu că în constituţia comunistă a anului 1977 erau interzise mişcările cu caracter de revoltă sau răscoală. Aşadar, constituţia comunistă a fost ignorată şi sfidată! În fapt şi de drept, conform normelor actuale ale statului de drept din România, revolta minerească fiind opozabilă, sfidătoare şi nesupusă constituţiei comuniste, rezulta fără echivoc prima dimensiune a caracterului anticomunist al Revoltei
din 1977. Cei care se erijează în autorităţi dogmatice ale interpretării trecutului istoric anticomunist al Văii Jiului fac efortul de a demonstra că nu acceptă esenţa regimului totalitar al anului 1977. Contestatarii dezvoltă afirmaţia, probabil încă înrădăcinată în mentaluri nostalgice, că Revolta din 1977 din Valea Jiului „nu a avut caracter politic sau îndreptată împotriva lui Nicolae Ceauşescu”. Este o impietate istorică născută din obtuzitate. Cine poate separa politicul de economic în cazul regimului comunist bazat pe economia centralizată? Cine erau cei de la vârful societăţii româneşti care iniţiau, planificau, stabileau, aprobau şi implementau politicile economice şi sociale: nu cumva Nicolae Ceauşescu şi apropiaţii lui? Care era unica forţă politică conducătoare a întregii societăţi româneşti şi în frunte cu cine: nu cumva PCR în frunte cu Nicolae Ceauşescu? Poate fi separată funcţia de atunci a lui Nicolae Ceauşescu de Secretar General al PCR de cea de Preşedinte al României comuniste (şeful statului)? În fine, cum îşi explică contestatarii faptul că înfruntarea s-a produs între mulţimea minerilor şi persoanele din conducerea Partidului Comunist, în cap cu Nicolae Ceauşescu şi nu cu managerii din exploatările miniere? Nu este firesc să concluzionăm că
Revolta minerilor a avut o profundă conotaţie politică, adică a fost anticomunistă? Documentele Securităţii aflate în custodia Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS) arată cu claritate că doar aparent pretextul declanşării Revoltei minereşti l-au constituit măsurile economice, în realitate acele măsuri exprimau traducerea în fapt a POLITICII economice, sociale şi de conducere a societăţii. Pe lângă acea osmoză a politicului cu economicul, probele din documentele Securităţii, aflate în custodia CNSAS, indică existenţa unor lozinci şi revendicări politice şi sociale, începând cu desemnarea, prin vot liber a reprezentanţilor în organismele de conducere la nivel local şi statal. Ordinea de drept a unui stat presupune consecvenţa principiilor şi coerenţa rezolvărilor juridice. Aşadar, şi în cazul Revoltei minereşti din
1977, jurisprudenţa reglementărilor reparatorii nu poate fi izolată de jurisprudenţa altor domenii învecinate tematic, în primul rând cea privind deconspirarea Securităţii ca poliţie politică. Multe din instanţe de contencios administrativ, Curţi de Apel şi chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au considerat, în numeroase speţe, că delaţiunea privind exprimarea unor nemulţumiri cu privire la condiţiile de muncă sau nivel de trai (chiar şi simpla afirmaţie că în alte ţări se trăieşte mai bine) trebuie interpretată ca fiind colaborare cu poliţia politică. Faţă de asemenea interpretări constante, susţinerea că Revolta minerească din 1977 care a zgâlţâit instituţiile şi credibilitatea sistemului comunist din România n-ar fi avut caracter politic reprezintă nostalgie, obtuzitate şi o batjocură la adresa minerilor care au luptat şi suferit. Contestatarii acreditează puncte de vedere discriminatorii despre caracterul politic al Revoltei minereşti, ceea ce contravine de asemeni justiţiei şi statului de drept. Direct sau indirect, ei, contestatarii, acreditează punctul de vedere că ar exista două categorii de persecutaţi de către regimul comunist şi totalitar din România: opozanţii faţă de PCR ca partid şi alţi militanţi (cazul minerilor revoltaţi) care au urmărit revendicări economice. Mai mult, detractorii şi contestatarii pretind că, în urma evenimentelor din 1977, revendicările ar fi fost satisfăcute. Sunt de acord că evenimentele dure petrecute în august 1977 în Valea Jiului au pregătit şi prefigurat mişcările protestatoare din noiembrie 1987 (Braşov) şi din decembrie 1989, dar nu pot fi de acord cu sugestia celor care contestă caracterul anticomunist al Revoltei minereşti din 1977 că PCR a rezolvat cumsecade nemulţumirile (cumsecade cu condamnări la închisoare, bătăi, urmăriri, filaje permanente, deportări şi strămutări în masă, izolarea informaţională şi militarizarea Văii Jiului etc.), încât te poţi întreba de ce a mai avut loc răsturnarea regimului? În concluzie, consider absolut justificată iniţiativa legislativă a senatorilor Haralambie Vochiţoiu şi Gabriel Oprea, bazată exclusiv pe probele aflate în documentele Securităţii certificate de CNSAS. Constantin DOBRE