CMYK
Ziar ul Vaii Jiului
Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul
Nu există lege
)
împotriva LUI! ADEVĂRU
Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani
Director: Cătălin DOCEA
Redactor şef: Marian BOBOC
Curs valutar: 1€ = 4,4137 lei 1$ = 4,1121 lei 1₤ = 6,0674 lei
joi, 2 aprilie 2015 Anul VIII nr. 1663 12 pagini Preţ: 1 leu
Societate comercială angajează dispecer taxi.
Relaţii la telefon 0732.635.071
De anul acesta nu
Vulcan
par a fi, fiindcă nu a fost când să se fi adunat ditamai gunoiul. Aşa că varianta care a rămas este că grămezile au fost ţinute la păstrare din toamna trecută, când cu curăţenia cimitirului făcută de Ziua Morţilor. Îl exclud din start pe Gheorghe Ile, cum că el ar fi de vină. Pentru că, deşi face zilnic drumul ăsta, primarul e şi el om şi nu are cum să vadă prin betonul din care-i făcut gardul. Dar acum, că am dat toate detaliile, ceva parcă-mi spune că, peste puţin timp, mizeria de la marginea cimitirului va zbura de acolo. Fiindcă nu-i corect să-i cinsteşti pe morţi doar de ziua lor. Gheorghe OLTEANU
Nu se cade ca morţii să fie cinstiţi doar de ziua lor Nu pot comenta nimic negativ în privinţa curăţeniei de primăvară care se face în Vulcan. În oraş, vreau să precizez, iar asta o poate vedea toată lumea. În cimitirul de la
Morişoara cei trecuţi la cele veşnice nu au cum să vadă grămezile de gunoi înşirate pe latura interioară a gardului de beton de lângă drumul care duce la telegondolă. Le văd, însă, cei care mai sunt în viaţă şi care, acum, când dă să se facă un pic mai cald, s-au apucat de curăţat mormintele.
De ce a urcat două etaje o doamnă aproape nonagenară:
„Am venit să vă spun că nu sunt de acord cu ce i s-a întâmplat doamnei Monica Iacob-Ridzi, deputata noastră” Într-una din aceste zile, mă trezesc la redacţie cu o doamnă în vârstă. O poftesc să ia loc. După ce se aşează, doamna se prezintă hotărât: „Mă numesc Maria Ţăţărcă. Am 87 de ani. Locuiesc în Petroşani, pe str. Decebal. Mă legitimez cu cartea de identitate..”.
Ne-am convins
că, într-adevăr, aşa e: doamna Maria are frumoasa vârstă de 87 de ani. Mă gândesc ce probleme de viaţă or fi determinat-o pe distinsa şi aproape nonagenara doamnă să urce multele şi abruptele scări până la redacţia ZVJ?
Menţionez în treacăt că şi cei mai tineri din redacţie, cum ar fi Marcel, gâfâie cu spor, ca să nu zic ca un tractor, după ce urcă scările. Spre diferenţă de cei mai tineri, doamna Maria nu îşi etalează deloc oboseala. O întreb ce probleme au mânat-o pe la noi. E drept că, în timp ce dialoghez, mai lucrez ceva. Deh, deformaţie profesională, care poate fi taxată şi ca o nepoliteţe de către cei care nu cunosc munca de redacţie.
„Domnule, dacă mă asculţi,
mă asculţi. Nu aşa, dumneata lucrezi şi eu vorbesc”, îmi spune politicoasă, dar
hotărâtă, doamna Maria. Îmi însuşesc critica, cum altfel decât… tovărăşeşte. Arunc lucru cât acolo şi mă aşez în faţa sa, nu înainte de a-i face câteva fotografii.
„Am venit să vă spun
că nu sunt de acord cu ce i s-a întâmplat doamnei Monica Iacob-Ridzi, deputata noastră. Îi cunosc familia din 1952, când am venit în Valea Jiului. Am lucrat şi cu taică său, la construcţii miniere. El a participat şi la construirea
puţului cu schip de la Mina Lupeni. Ridzi a fost un om de treabă, capabil, Dumnezeu să-l odihnească acum! Monica nu este vinovată. Nu mi se pare corect ca ea să stea la puşcărie, iar Elena Băsescu să fie liberă. Să facă ea puşcărie, nu Mona! De ce să bage un
copil la puşcărie? Căci Mona pentru mine asta e: un copil. Săraca, e şi bolnavă, şi mamă a doi copii. Nu e drept aşa. Să-i dea drumul Iohannis, că eu am votat cu el. Şi nu doar eu, ci toţi de pe str. Decebal. Să scrieţi şi de Băsescu, tac’su Elenei, ce fel de om este… De asta am venit până aici: să vă spun că nu sunt de acord cu arestarea Monicăi”, spune cu tristeţe doamna Maria.
Înainte de plecare,
în timp ce o conduc, doamna Maria se opreşte pe hol. „Cunosc bine clădirea asta. Acolo era directorul, acolo contabilitatea… Soţul meu, Toma Ţăţârcă, a fost 40 de ani ziarist la Steagul Roşu. M-am căsătorit cu el, m-am îndepărtat şi de Dumnezeu, nu ne-am căsătorit nici la biserică”, rememorează cu nostalgie doamna Maria un trecut cu alte rigori existenţiale. Încercând să o consolez, îi spun cu condescendenţă că aşa au fost vremurile atunci, ateiste, că nu mai putem face nimic noi acum. „Nu, domnule, nu am venit să mă plâng. Am spus-o şi eu aşa… Eu am venit pentru Mona, deputata noastră”… În timp ce doamna Maria coboară scările, mă gândesc câţi dintre noi, poate mai tineri şi mai în putere, am fi în stare să facem un asemenea obositor, dar nobil gest de solidaritate petroşeneană... Marian BOBOC