Page 1

CMYK

Ziar ul Vaii Jiului

Ziarul poporului. Citeşte şi dă mai departe! Comentează subiectele zilei accesând site-ul

Nu există lege

)

împotriva LUI! ADEVĂRU

Redactor şef: Marian BOBOC

Curs valutar: 1€ = 4,4399 lei 1$ = 3,3254 lei 1₤ = 5,1555 lei

Vineri, 9 august 2013 Anul VI  nr. 1259  12+12 pagini  Preţ: 1 leu

Deputatul Resmeriţă – doctorat cu deconturi de la stat

Cotidian regional * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

Tupeu PSD 2013!

Director: Cătălin DOCEA

Deputatul Cristian Resmeriţă, actualmente preşedinte executiv al filialei judeţene PSD Hunedoara, şi-a tras doctorat cu deconturi de la stat. Potrivit CV-ului său, publicat pe pagina de internet a Camerei Deputaţilor, deputatul Resmeriţă a absolvit în 2002 cursurile Universităţii de Vest din Timişoara – Facultatea de Fizică, fiind licenţiat aşadar în fizică, iar în 2004, la aceeaşi instituţie de învăţământ, a obţinut un master în Fizica materialelor cristaline.

Deşi Fizica şi Sociologia au în comun cam cât turnatul la Secu şi prelucrarea prin aşchiere, treaba aceasta nu l-a împiedicat pe Cristian Resmeriţă, deputat de Vulcan – Lupeni – Uricani,

să susţină luna trecută teza de doctorat cu titlul „Capital uman şi dezvoltare socială în Valea Jiului”. Potrivit paginii de internet a Universităţii din Oradea, deputatul Resmeriţă şi-a susţinut teza în Sociologie la data de 11 iulie 2013, ora 12:00, în sala PractiPass. Potrivit aceleiaşi surse, conducător ştiinţific a fost prof. univ. dr. Chipea Floare. Cu privire la coordonatorul ştiinţific şi ale sale legături trainice cu Partidul Social Democrat e plin internetul, o simplă căutare pe Google ducându-ne la concluzia de bun-simţ că, în cazul d-lui deputat Resmeriţă, a fost vorba de un doctorat ca între oameni ce împărtăşesc aceleaşi opţiuni politice. În privinţa conţinutului tezei de doctorat ne rezervăm plăcerea de a face câteva observaţii spre finalul prezentului articol, rezumatul tezei fiind disponibil, pentru pasionaţi, pe site-ul cotidianului nostru. Un doctorat presupune, după cum se ştie, o perioadă îndelungată de timp şi inclusiv necesitatea unor întâlniri periodice cu conducătorul ştiinţific, inclusiv deplasări la sediul instituţiei de învăţământ. Vă închipuiţi probabil că, uzând de autoturismul personal, deputatul Resmeriţă a făcut ruta Lupeni – Oradea şi retur până i s-a acrit. Nimic mai fals! Dl. deputat doctorand n-a văzut Oradea extraordinar de des. Dar şi când a văzut-o, n-a văzut-o ca un român umil, de rând, după drumuri lungi pe şoselele pline de gropi ale patriei. De la începutul anului 2012 şi până în prezent, Camera Deputaţilor i-a decontat deputatului doctorand un număr de 6 bilete de avion pe ruta Bucureşti – Oradea sau retur. Deşi majoritatea covârşitoare a cetăţenilor din Vulcan, Lupeni şi Uricani trăiesc din minimul pe economie, domnului deputat i s-au decontat între 541 şi 611 lei pentru un bilet de avion. Adică

un total, numai pentru perioada la care ne raportăm, de 3.426 de lei. Situaţia anterior prezentată nu include şi luna iulie 2013, pentru care situaţia deconturilor nu este încă finalizată. În altă ordine de idei, teza de doctorat a domnului deputat – la care,

suntem convinşi, a lucrat nopţi de-a rândul, la lumina lumânării, până la epuizare - este una interesantă prin prisma concluziilor la care ajunge. Deşi pute de competenţă în ieşirile sale publice, în care ne spune ce mult se implică şi câte rezolvă dumnealui, ca deputat PSD (partid aflat, vă reamintim, la putere), din teza de doctorat aflăm că totuşi ne situăm în rahat până în gât. Câteva citate vă vor descreţi, suntem convinşi, frunţile:  „Comparativ cu perioada premergătoare anului 2009... ... 69% din totalul subiecţilor apreciază că situaţia vieţii lor s-a înrăutăţit sesizabil”  „Cauzele înrăutăţirii vieţii pornesc de la reducerea veniturilor, creşterea fiscalităţii, corupţie şi incompetenţa clasei politice...”  „În ceea ce priveşte percepţia asupra fenomenului de corupţie, puterea este prima acuzată (administraţia publică, guvernul, clasa politică), efectele acestuia resimţindu-se şi la nivelul sistemului de sănătate, justiţie ori a celui de învăţământ”  „Principalii vinovaţi pentru situaţia în care se află în prezent

AUTO CHECK CENTER Petroşani angajează în condiţii avantajoase mecanic auto. Relaţii la telefon: 0723.347852 sau la Căsuţa Albastră

economia românească şi starea generală a societăţii sunt indicaţi a fi guvernul şi clasa politică”  „Posibilele soluţii de redresare economică a societăţii româneşti se referă la necesitatea existenţei unei clase politice mai competente şi mai interesate de problemele societăţii”  „...problemele sociale ale Văii Jiului nu sunt depistate şi formulate corect, iar, în ceea ce priveşte asumarea lor de către autorităţi...”  „şomerii sunt cei mai lipsiţi de încredere în... ...interesul autorităţilor de a include forţă de muncă locală în cadrul programelor de dezvoltare....”  „...este uşor de înţeles de ce autorităţile încearcă să-şi mascheze ineficienţa în rezolvarea problemelor susţinând în continuare lipsa de interes a oamenilor pentru muncă” Alte asemenea perle perfect pliabile pe actuala situaţie a Văii Jiului puteţi lectura, pe zvj.ro, rezumatul tezei menţionate. N-am înţeles exact la cine face referire fostul doctorand, actualmente doctor, Cristian Resmeriţă când vorbeşte despre corupţie, vinovaţi, incompetenţă, lipsă de asumare, dezinteres şi ineficienţă. La finul prefect, la tatăl primar? Ori la persoana sa, un umil deputat cu doctorat şi deconturi nesimţite de la stat? Cătălin DOCEA


Ziarul Vãii Jiului

2 LA ORDINEA ZILEI

vineri, 9 august 2013

Primarul Dănuţ Buhăescu:

Vineri 9 august 2013

9:00-9:15 Ştiri (r) 9:15-9:30 Valea Jiului pe faţă şi pe dos (r) 9:30-11:00 Oameni şi fapte-talk show (r) 19:00-19:15 Ştiri 19:15-19:30 Valea Jiului pe faţă şi pe dos 19:30-21:00 Linia întâi realizator Cătălin Docea

Televiziunea Parâng poate fi recepţionată în reţeaua UPC pe următoarele frecvenţe: Petroşani şi Petrila - 423,25 MHz (canal S 36), Vulcan, Lupeni şi Aninoasa - 391,25 MHz (canal S 32) * Televiziunea Parâng îşi rezervă dreptul de a modifica grila de programe în cursul zilei curente.

„După ce vom curăţa groapa de gunoi, Uricaniul va fi în proporţie de 90 la sută un oraş ecologic” De două luni se lucrează şi mai sunt încă două săptămâni de muncă la groapa de gunoi de la Uricani care, până la urmă, a fost curăţată, bucată cu bucată, de Primăria Uricani. Chiar dacă terenul nu era în administrarea primăriei, a fost nevoie de implicarea acesteia pentru ca groapa de steril să fie curăţată. Sterilul depus aici a fost acoperit în timp de deşeuri. Mare parte dintre deşeurile şi sterilul gropii de gunoi au fost transportate la groapa de gunoi din Vulcan, altele arse. Dacă primăria nu îşi asuma curăţarea gropii de gunoi, penalizările Uniunii Europene

ar fi fost majore. Pentru curăţirea gropii a fost nevoie de intervenţia societăţii de gospodărire a Uricaniului. După ce groapa va fi golită, drumul spre Balomir va fi cu totul altul, deschis şi curat. Zona se va schimba sută la sută până anul viitor. „Nu puteam să nu intervenim să curăţăm groapa asta de gunoi, cum să lăsăm proprietarul terenului să facă singur acest lucru? Vorba aceea, toţi pe-o babă, şi aia slabă. Am curăţat încet, cu atenţie, mai avem puţin de lucru. După ce vom curăţa groapa de gunoi, Uricaniul va fi în proporţie de 90 la sută un oraş ecologic. Singurele

zone problematice vor rămâne în oraş, acolo unde lumea mai aruncă neglijent şi mai murdăreşte, în rest Uricaniul va fi un perimetru ecologic. Groapa era ultima formă de poluare majoră din Uricani”, ne-a informat primarul Dănuţ Buhăescu. Alina PIPAN

În prima jumătate a anului, în Valea Jiului

Anul acesta

Nu se mai decontează bonurile Au fost amendate şase măcelării şi două carmangerii de căldură la termoficare Ultimele bonuri pentru căldură s-au decontat, la Petroşani, la finele lunii februarie, dar pentru anii precedenţi. Însă pentru anul în curs nu se mai decontează bonuri de căldură. Aceasta nu are nimic de-a face cu starea de insolvenţă a societăţii de Termoficare Petroşani. De fapt, problemele au început de la reorganizarea CNH, când societatea nu a mai decontat către SC Termoficare SA banii pentru subvenţia de căldură. Dacă oamenii vor beneficia sau nu de această subvenţie pentru căldură va depinde de prevederile

noului contract colectiv de muncă negociat de sindicate cu Complexul Energetic Hunedoara. În Valea Jiului doar minerii sau pensionarii minieri care beneficiau de termoficare puteau deconta bonurile de căldură, însă nu în toate oraşele există sistem de termoficare. Dar şi acolo unde sistemul încă este funcţional, mulţi au renunţat la termoficare pentru centralele pe gaz. Bonurile de cărbune erau în valoare de 800 de lei/ bon, putând fi folosite atât pentru achiziţionarea de huilă, cât şi pentru plata facturilor către societăţile de termoficare. Alina PIPAN

S.C. Centrul de Calcul INFO’ 98 S.A. Petroşani

În primul semestru din acest an aproape 70 de măcelării şi carmangerii din judeţ au fost ţinta verificărilor inspectorilor din cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Hunedoara. Deşi nu au fost probleme foarte grave, s-au găsit şi locuri în care normele sanitar-veterinare nu sunt respectate. Astfel, conform datelor oficiale, în prima jumătate a anului, la nivelul măcelăriilor din judeţ, DSVSA Hunedoara a avut 46 acţiuni de control, dintre care 16 în Valea Jiului. Din cele şapte sancţiuni aplicate, în valoare totală de 4.200 de lei, şase amenzi, în valoare de 2.800 de lei, au fost date pentru neregulile constatate în cazul unor măcelării verificate în Valea Jiului. În ceea ce priveşte carmangeriile, în

aceeaşi perioadă, inspectorii DSVSA Hunedoara au controlat 23 de astfel de unităţi. Şi în acest caz au fost descoperite unele nereguli fiind aplicate trei sancţiuni, dintre care două în zona Văii Jiului. Valoarea totală a sancţiunilor a fost de 1.800 de lei, cei doi agenţi economici din Vale fiind amendaţi cu 1.000 de lei. Principalele deficienţe constatate de inspectorii sanitar-veterinari hunedoreni în timpul acestor controale au fost legate de nerespectarea condiţiilor privind modalitatea de etichetare a cărnii şi produselor din carne obţinute, nerespectarea regulilor cu privire la depozitarea cărnii şi produselor din carne, neasigurarea trasabilităţii şi a etichetării corespunzătoare a cărnii şi produselor din carne. Mihaela PETROŞAN

Petroşani, 332015, jud. Hunedoara, str. Timişoarei, nr. 2, tel. +40372 904 652, tel/fax +40254 541 330 ORC: J20/408/1999 CUI: RO11751623 e-mail: office@info98.ro www.info98.ro

SC CENTRUL DE CALCUL INFO ’98 SA, societate cu o experienţă de peste 35 de ani în domeniul informatic, oferă:

CURSUL DE INIŢIERE pentru OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE (COD COR 351101) Cursul are o durată de 72 de ore, se desfăşoară pe parcursul a 6 săptămâni, dintre care un număr de 54 de ore sunt de practică pe calculator. Preţul cursului este de 350 lei şi se poate acorda o reducere de până la 10% pentru grupurile organizate care vin din partea unei singure unităţi economice. Preţul include TVA.

IMPORTANT!!!

Se eliberează diplome recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Ministerul Educaţiei Naţionale. Persoana de contact: ing. Manuela Popescu Telefon: 0254.546071, 0731.010762

)

Ziarul Vaii Jiului

Editor: SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani RO24348364  J20/1310/2008

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redacţia şi administraţia: 332025 Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. II, jud. Hunedoara Telefon / fax / linie mobil: 0254.549020, 0254.549121, 0737.575582 Management: office@zvj.ro Editorial: zvjro2008@yahoo.ro Publicitate: zvj2008@yahoo.com

www.zvj.ro

Redactor şef: Marian BOBOC zvjro2008@yahoo.ro Colectivul de redacţie: Alina PIPAN - 0766.678380 0737.352129 alinapipan@yahoo.com Corneliu BRAN - 0766.728688 Loredana JUGLEA - 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com Gheorghe OLTEANU Mihaela PETROŞAN - 0732.413134

COTIDIAN REGIONAL CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT. FONDAT 2008. ISSN 2065 - 5096 - Biblioteca Naţională a României Colaboratori permanenţi: Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ , Mihai BARBU, Irina BOBOC, Valeriu BUTULESCU, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Ioan LASCU, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA DTP: Bogdan SOVAGO, Daniela FILIMON - 0761.756837 Administrativ / Publicitate: Diana SANTA - 0722.344681 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839


Ziarul Vãii Jiului

La şedinţă de îndată de ieri a CLP

vineri, 9 august 2013

Şase puncte pe ordinea de zi În sala de şedinţe a Consiliul Local Petroşani ieri, la ora 15, au fost prezenţi majoritatea consilierilor şi şefii unor departamente din Primăria Petroşani, singura primărie din Valea Jiului unde consilierii au la dispoziţie personalul specializat al primăriei în timpul şedinţei pentru eventuale întrebări şi lămuriri.

Cu toate că afară canicula încingea asfaltul, în sala de şedinţe era răcoare. Tocmai de aceea, consilierii, având o atmosferă propice, au avut şi spor la lucru. În câteva minute au fost puse în discuţie şi votate toate cele 6 puncte de pe ordinea de zi. Toate proiectele au trecut. Pe cele mai importante le vom dezvolta în articole separate.

Pentru vizita unei delegaţii din Varpalota

două consilii locale. Conform programului, în acest an se derulează schimbul de experienţă între funcţionarii publici din cadrul compartimentelor de elaborare şi management al proiectelor cu finanţare europeană şi contabilitate. Funcţionarii noştri deja au fost în schimb de experienţă la Varpalota în luna iunie, iar acum aşteaptă ei oaspeţi. Când au ajuns la Varpalota, echipa maghiară le-a prezentat celor din delegaţia română proiectele de succes derulate în oraşul lor. Nici funcţionarii noştri nu vor fi mai prejos, pentru că au multe proiecte implementate fără cusur care astăzi îşi demonstrează utilitatea pentru cetăţeni. Cheltuielile ocazionate de vizita acestei delegaţii se ridică la circa 2.500 de lei şi se referă la masa şi cazarea invitaţilor.

2.500 de lei

Relaţiile Petroşaniului cu Varpalota sunt bine închegate. Înfrăţirea dintre cele două oraşe merge la fel de bine ca şi convieţuirea comunităţilor maghiară şi română în Petroşani. Dar asemenea relaţii de colaborare şi parteneriat nu se pot păstra fără eforturi din partea ambelor administraţii locale.

În anul 2013 cele două administraţii au un program comun de colaborare, stabilit prin comisia comună a celor

Consiliul Local Petroşani finanţează

Construcţia unei clădiri pentru spital

Lucrările aflate în desfăşurare la Spitalul de Urgenţă din Petroşani implică modificări ale infrastructurii imobilului.

De exemplu, în momentul de faţă este necesară construirea unei clădiri, sepa-

rate, în care vor fi amplasate echipamentele şi instalaţiile aferente centralei termice care vor deservi ambulatoriul de specialitate al SUP. Documentaţia tehnico-economică pentru această lucrare de investiţii este întocmită de SC Primavera Design SRL din Deva, împreună cu proiectantul Hefaistos Const Prod SRL din Petroşani. Valoarea totală estimată a obiectivului de investiţii este de 95.592 de lei, la care se adaugă TVA de 22.780 lei. Centrala va fi realizată din zidărie de BCA, va avea 5,30 m x 6,30 m, va asigura încălzirea şi prepararea apei calde menajere şi va dispune de racorduri la reţelele edilitare. Banii pentru investiţie provin din bugetul local.

ACTUALITATE

Primăria şi Consiliul Local Petroşani

Şi-au achitat cotizaţia anuală către Compania de Turism Valea Jiului

3

Compania de Turism Valea Jiului (CTVJ) funcţionează din anul 2002, după ce primăriile din Vale s-au asociat.

La adunările AGA s-a hotărât ca toţi asociaţii să plătească o cotizaţie anuală de 1.000 de lei în vederea promovării turismului din Valea Jiului. Obiectivul principal al companiei este cel al unei agenţii de voiaj şi activităţi de asistenţă turistică. Tot la sediul CTVJ este localizat şi centrul de informare turistică. Din păcate, situaţia financiară a companiei nu este pe roze, cu toate că Primăria şi Consiliul Local Petroşani şi-au respectat obligaţiile financiare. Conform unei cereri depuse la primărie, directorul companiei, Romeo Roşia, spune că „în ultimii

patru ani, din cauza crizei financiare, Compania de Turism Valea Jiului a acumulat o mare restanţă financiară către bugetul de stat, apărând riscul de intrare în insolvenţă”. Cu toate că societatea este încolţită de datorii, cotizaţia pe 2013 s-a stabilit a rămâne la acelaşi nivel de 1.000 de lei la ultima AGA.

Pentru două locuinţe sociale Primăria Petroşani

Achită branşamentele la energia electrică Primăria Petroşani are mereu grijă şi de persoanele cu venit minim garantat, nu doar prin acordarea alocaţiei lunare, meselor la cantină sau facilităţilor la plata apei, căldurii şi curentului. În unele cazuri este nevoită să asigure acestor familii şi un trai decent, adică să asigure accesul la serviciile publice de strictă necesitate. Aproape lunar sunt câteva cazuri de acest fel.

Luna aceasta primăria va plăti branşarea la reţeaua de energie electrică a unui apartament de pe strada Aviatorilor şi a unui imobil de pe strada Cârjei, nr. 50. Pentru branşarea celor două imobile este nevoie de suma 3.985,10 lei. Locatarii acestor imobile au venituri reduse sau sunt beneficiari ai venitului minim garantat şi nu-şi pot permite accesul la acest serviciu de strictă necesitate.

Preotul Octavian Pătraşcu, propus pentru titlul

„Cetăţean de onoare” Pe bătrânul şi blândul preot Octavian Pătraşcu puţină lume nu-l cunoaşte. Tot Aeroportul îl ştie pe dumnealui, mai ales de când slujeşte la Biserica „Sfânta Varvara” şi derulează o serie de programe sociale.

Prin anul 2002 a început şi seria programelor sociale. A fost înfiinţat centrul social, unde s-a derulat primul program social care oferea o masă gratuită cetăţenilor aflaţi în nevoie şi alte beneficii. În 2003 s-a obţinut finanţare pentru masa caldă din fonduri Phare. Până în ziua de astăzi au loc programe de susţinere a copiilor proveniţi din familii defavorizate. Preotul se află printre membrii fondatori ai Forumului „Pro Urbe”. De asemenea, a pus la punct în cadrul ansamblului bisericesc o stână muzeu, în scop educativ. Pentru eforturile de a schimba acest

oraş într-unul mai bun, şi pentru faptul că şi-a dedicat activitatea preoţească oamenilor pentru care slujeşte, preotul Octavian Pătraşcu a fost propus pentru acordarea titlului de „Cetăţean de onoare”.

Pagină realizată de Alina PIPAN

www.zvj.ro


4

Ziarul Vãii Jiului

ACTUALITATE

vineri, 9 august 2013

În Tabăra Internaţională „Cangurul” din Straja,

Peste 700 de elevi şi profesori din ţară şi străinătate

elevi şi 200 de profesori. Cu toţii participă la un program variat, cu numeroase activităţi culturale, educative şi de divertisment. Tabăra Internaţională „Cangurul” oferă parDupă cum v-am mai informat în acest ticipanţilor posibilitatea de a participa an Tabăra Internaţională „Cangurul” la diferite şi atractive activităţi: ritm şi este organizată în Straja în perioada muzică, încrustaţii în lemn, jocuri logi3-11 august. Participă elevi din ce şi origami, ateliere CreativeArts, Armenia, Georgia şi Kazakhstan. Teatru FORUM, atelier de ceramică, În Straja au ajuns anul acesta 500 de dans latino, împletituri din pănuşi de porumb, pictură pe sticlă, pictură SC REALCOM SA PETROªANI

Mihai Ganciu, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Fizică, prof. dr. Maria Ţiţeica, Alexandru Mironov, acestea sunt doar trei dintre numele grele ale lumii ştiinţifice din România care au venit în Straja pentru a le dezvălui copiilor tainele fizicii şi ale universului, în cadrul Taberei „Cangurul” organizate de Fundaţia pentru Integrare Europeană Sigma.

Laboratorul de Producţie – Cofetărie – Patiserie, str. Lunca (lângă SC UPSROM şi Fabrica de Tricotaje), aduce în casele dumneavoastră cele mai gustoase şi delicioase specialităţi: Preluăm şi onorăm zilnic comenzi pentru toate ocaziile: mese festive, nunţi, botezuri şi alte evenimente.

Torturi de ciocolată Torturi cu frişcă Torturi cu fructe Sortimente diversificate de prăjituri Fursecuri Alune prăjite şi alte sortimente Telefon secretariat: 0254.542472, 0372.764439 Laborator: 0733.960320, int. 315 Depozit: 0733.690319, int. 342

pe tablete de ceramică, atelier de fizică aplicată, atelier de informatică, atelier INFOSPEED – Modulul Bazele Informaţiei, teatru cu Teatrul Luni (din care face parte şi actriţa Ioana Macarie), atelier de dezbateri, concursuri de verificare a cunoştinţelor, competiţii sportive, Parcul de Aventură Platoul Soarelui, concursuri distractive (Miss/ Mister, carnaval, teatru şi parodii TV, dans, mimă), drumeţii etc. Cel mai captivant pentru tineri s-a dovedit a fi atelierul de fizică aplicată condus de prof. dr. Maria Ţiţeica şi Mihai Ganciu, care a reunit şi 70 de pasionaţi.

Pompierii hunedoreni au declanşat acţiunea

Apă pentru cetăţeni

Pompierii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Hunedoara luptă cu canicula alături de cetăţeni, transportând apă potabilă cu cisternele acolo unde este nevoie.

8 transporturi de apă

Instalarea secetei şi lipsa precipitaţiilor au determinat scăderea nivelului pânzei freatice şi, în consecinţă, s-a făcut simţită o criză a apei în anumite zone din judeţul Hunedoara. Astfel, ieri, pompierii din Deva au transportat, cu o cisternă de 6.000 de litri, apă potabilă pe strada Aurel Vlaicu din municipiul reşedinţă de judeţ. Înainte de distribuire, apa a fost testată de specialişti ai Direcţiei de Sănătate Publică Hunedoara. În ultimele zile, echipajele de pompieri au efectuat opt transporturi de apă (şase de apă potabilă şi două de apă menajeră). Apa potabilă a fost distribuită în gospodării din localităţile Bejan, Boholt,

Ieri dimineaţă a avut loc şi Concursul Internaţional de Matematică, unde toţi elevii din toate ţările prezente în tabără, premiaţi la concursurile Cangurul de Matematică, s-au întrecut pentru a stabili care dintre ei sunt mai buni la această disciplină. Tot ieri, Teatrul Luni a urcat la munte să prezinte piesa „Confesiunile unui câine”. Actul final al taberei va avea loc sâmbătă seara, când se vor expune toate lucrările tinerilor, dar şi când copiii din alte ţări vor pregăti câte un spectacol. Alina PIPAN

Chişcădaga şi Şoimuş, în timp ce apa menajeră a ajuns în Crişcior şi Baia de Criş. Potrivit reprezentanţilor ISU Hunedoara, „în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, numărul transporturilor de apă este de cinci ori mai mic. Astfel, în anul 2012, până în luna august, pompierii hunedoreni au efectuat 37 de transporturi de apă, ceea ce reprezintă un total de 321.000 de litri”.

Apă la cerere

Pentru eficientizarea transporturilor de apă, ISU Hunedoara recomandă hunedorenilor să se adreseze primăriilor, pe raza cărora au domiciliul, pentru a solicita furnizarea apei de către pompieri. De asemenea, ISU Hunedoara precizează că distribuţia apei potabile şi menajere se efectuează doar la cererea persoanelor fizice şi pentru buna funcţionare a instituţiilor publice. În plus, tot ca o consecinţă a lipsei precipitaţiilor asociată cu vremea caniculară, există riscul de autoaprindere a deponeurilor menajere. În acest sens, conducerea ISU Hunedoara a dispus monitorizarea deponeurilor, acţiune ce se desfăşoară în colaborare cu membrii Serviciilor Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă, pentru observarea din faza incipientă a unei autoaprinderi şi acţiunea oportună de lichidare a acesteia. Mihaela PETROŞAN

Componenţă reactualizată În iulie, Consiliul Local al municipiului Vulcan a reactualizat componenţa unităţii locale de sprijin pentru combaterea bolilor transmisibile ale animalelor şi a zoonozelor, componenţă aprobată prin HCL nr.105/2012.

Nu sunt necesare

multe explicate despre motivele reactualizării. O dată, pentru că aşa zice legea şi, apoi, fiindcă unele persoane care figurau în clasament au pierdut poziţia şi atenţia de care se bucuraseră până atunci. În momentul de faţă, reactualizată cum e, comisia este compusă din treisprezece persoane, în fruntea cărora tronează, după cum era de aşteptat, primarul Gheorghe Ile.

Sub el în jos

urmează viceprimarul Cristian Merişanu, Rodica Peter, secretarul municipiului Vulcan, Mihu Toma, şeful Poliţiei municipiului Vulcan, Cristina

www.zvj.ro

Baleia, managerul spitalului, Gheorghe Cristea, medic veterinar igienist, DSVSA Deva, Ioan Şardi, medic veterinar, DSVSA Deva, zona Petroşani, Danci Marius Daniel, director SC Pregoterm SA, Bădău Flavius, referent, Socaci Malvine, consilier local, Cîrstoiu Anamaria, consilier local, Turceanu Ionel, şef grupă de vânătoare, Brăilă Lavinia, asistent veterinar igienist, Cioară Marius, medic veterinar concesionar, şi Călina Stepănescu, inginer agronom.

Toţi cei numiţi

sunt gata să intervină în caz că apare vreo boală contagioasă pe care animalele o pot transmite la oameni. Iar situaţii de acest gen au existat, dacă vă aduceţi aminte. Rămâne de văzut dacă intervenţiile vor fi la fel de prompte şi în situaţiile în care se întâmplă ca boli ale omului să ajungă la animale. Fiindcă, nu vă miraţi, se poate şi aşa. Gheorghe OLTEANU


Ziarul Vãii Jiului

Chioşc alimentar cu dedicaţie?

ACTUALITATE

vineri, 9 august 2013

La sfârşitul şedinţei de consiliu din luna iulie, atunci când a trecut în revistă solicitările în scris făcute Primăriei şi Consiliului Local Vulcan, Gheorghe Ile a pomenit şi despre una care vizează spitalul. Nu-i vorba, aşa cum v-aţi

fi gândit, probabil, despre ridicarea în grad a aşezării spitaliceşti vulcănene, despre inaugurarea vreunei noi secţii, despre sosirea unui medic specialist, despre reprimirea salariaţilor concedi-

La Sarmizegetusa Regia

aţi sau despre suplimentarea numărului de paturi al stabilimentului. Sau, şi mai rău, despre mărirea lefurilor celor care mai trudesc în el. Nu. Toate acestea rămân de domeniul trecutului, fiindcă, nu-i aşa, ce a mâncat lupul e bun mâncat.

Solicitarea în cauză

se referă la deschiderea, în latura estică a clădirii, a unui chioşc alimentar cu de toate de-ale gurii. Dacă am zis latura estică, însemnă că va fi spre strada Preparaţiei. Unde se va da o gaură-n gard, pentru ca la el să aibă acces, pe lângă bolnavi, atâţia câţi mai sunt risipiţi prin spital, elevii de la liceu, dar şi trecătorii. Şi, evident, locatarii blocurilor învecinate.

Acces mai uşor

De acum, vizitatorii cetăţii dacice Sarmizegetusa Regia pot ajunge uşor cu maşinile până aproape de situl arheologic, drumul de la Costeşti până acolo fiind reabilitat şi consolidat. În toamnă vor începe şi lucrările de asfaltare. Banii pentru modernizarea drumului de 19 kilometri sunt prevăzuţi într-un proiect al CJ Hunedoara, ei venind din economii făcute la alte lucrări executate din fonduri europene. Realizarea acestui obiectiv este

extrem de importantă, cu atât mai mult cu cât numărul turiştilor care vizitează cetatea dacică este din ce în ce mai mare, în ultimele trei luni înregistrându-se nu mai puţin de 10.000 de turişti. Mihaela PETROŞAN

5

Să nu spuneţi că,

în felul ăsta, cel căruia i-a venit ideea cu chioşcul şi care a solicitat locul în care-l va deschide nu a dat lovitura. Numai că aici e aici. Din grabă, hai să zic, primarul Gheorghe Ile nu a pomenit cine-i acela care vrea chioşc în incinta spitalului. Este oarecum de mirare, fiindcă, la alte cereri, nu numai că citeşte pasaje largi din ele, dar mai face şi comentarii pe marginea lor şi a autorului.

Un pic mai

târziu, afară, după terminarea şedinţei, mi-a fost dat să aud că expe-

dierea rapidă a acestei solicitări către comisia de specialitate a consiliului local ar avea, totuşi, o explicaţie. Cel care a făcut-o ar fi un apropiat primarului, care gravitează în cercul de relaţii şi de afaceri ale acestuia. Gheorghe OLTEANU

Conferinţă internaţională

Civilizaţia şi cultura din spaţiul Carpato-Danubian Începând de astăzi şi până duminică, la Centrul Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, va avea loc conferinţa internaţională „Civilizaţia şi cultura din spaţiul Carpato-Danubian”, parte integrantă a Taberei Internaţionale de Terapii Complementare Săcărâmb. Evenimentul este organizat de Asociaţia Umanitară „Setras” şi Asociaţia Culturală „Pro Thalia - Pro Dacia” în colaborare cu Centrul Cultural

„Drăgan Muntean” Deva şi Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu” Hunedoara. În cadrul manifestărilor vor avea loc prezentări ale unor cercetări legate de cultura şi civilizaţia dacilor, remedii naturiste şi medicină holistică. De asemenea, în holul Centrului Cultural „Drăgan Muntean” vor fi prezentate expoziţii de aparatură pentru remedii naturale, sănătate, invenţii brevetate, cărţi, cristale, suplimente nutritive, produse fitoterapeutice şi feng shui. Apoi, din 12 până în 18 august va avea loc a XVII-a a ediţie a Taberei Internaţionale de Terapii Complementare la Săcărâmb. Mihaela PETROŞAN

www.zvj.ro


CMYK

6

Ziarul VĂŁii Jiului

DIVERSE

Trei primării alături de copii

Rechizite Ĺ&#x;colare pentru elevi

L-am surprins pe Toma Coconea la CAR PetroĹ&#x;ani Am fost pe fază Ĺ&#x;i

La 6 august la CAR PetroĹ&#x;ani a venit un om legendar, Toma Coconea. Nu ca să scoată un CAR. Această vizită a fost posibilă deoarece sora lui Toma este membră al acestui CAR, iar angajaĹŁii de acolo au rugat-o să intermedieze o ĂŽntâlnire cu fratele ei. Când a ajuns, sora lui a povestit cum l-a sunat să se asigure că fratele ei ĂŽĹ&#x;i va onora promisiunea Ĺ&#x;i, râzând, a spus cum Toma i-a răspuns că este „În zonăâ€? Ĺ&#x;i că vine. La ora 14:45 Toma a fost ĂŽn Parâng, a aterizat cu parapanta la Rusu, unde avea parcată maĹ&#x;ina, iar la ora 15:30 a ajuns la CAR.

Cadoul de bun venit

După ce s-a aĹ&#x;ezat la masă a primit cadou din partea celor de la CAR o fotografie ĂŽnrămată a lui Radu Vioreanu, cartea „Vând Kilometriâ€? a lui Mihai Barbu Ĺ&#x;i ĂŽncă o carte ĂŽn care a scris Mihai Barbu cum a zburat el prima dată. Cadourile au fost fiecare gândite, iar legătura cu Mihai Barbu este datorată unui reportaj TV, unde amândoi Ĺ&#x;i-au spus povestea unul după celălalt. Vizibil impresionat de cadoul primit, Toma a rămas fără cuvinte. A fost de asemenea ĂŽndrumat să scrie Ĺ&#x;i el la rândul lui o carte, pentru că din aventurile lui trăite ĂŽn munĹŁi cu siguranĹŁÄƒ va ieĹ&#x;i ceva interesant.

Viitor motociclist

De parcă adrenalina care o simte când zboară cu parapanta nu ar fi de ajuns, Toma a mărturisit că vrea să obĹŁină Ĺ&#x;i carnetul de motociclist. A Ĺ&#x;i fost să susĹŁină testul psihologic, pe care l-a trecut cu bine, iar acum speră să treacă Ĺ&#x;i testul pentru motor. El vrea să poată străbate munĹŁii Ĺ&#x;i dealurile pe care le Ĺ&#x;tie atât de bine nu doar cu picioarele, ci Ĺ&#x;i pe două roĹŁi.

Ce vrea să schimbe sau să realizeze Toma?

După ce ĂŽn ultima cursă Toma a ĂŽntâmpinat o piedică din cauza pass night-ului, el a propus celor

vineri, 9 august 2013

Primăriile PetroĹ&#x;ani, Petrila Ĺ&#x;i Uricani Ĺ&#x;i-au arătat intenĹŁia de a comanda rechizite pentru elevii care merg la Ĺ&#x;coală.

care organizează evenimentele la care el participă să schimbe pass night. Astfel concurenĹŁii ar avea o mai mare libertate când ĂŽĹ&#x;i plănuiesc traseul. Toma vrea să aducă acest gen de competiĹŁii Ĺ&#x;i ĂŽn Vale Ĺ&#x;i dorind să organizeze o competiĹŁie mondială anul următor ĂŽn Parâng. Mai vrea să organizeze un maraton, tot ĂŽn Parâng, anul următor. Dacă limitele omului sunt doar cele impuse de el, Toma vrea să ĂŽĹ&#x;i testeze limitele la Monaco, unde vrea să bată un record, alergând 7 zile Ĺ&#x;i 7 nopĹŁi pe o distanĹŁÄƒ de 1.200 km. Ĺži dacă toate astea nu sunt de ajuns, Toma mai vrea să Ĺ&#x;i finalizeze un proiect personal, care va ajuta oamenii din Parâng să obĹŁină o licenĹŁÄƒ de „pilotâ€? ĂŽncepător.

Trasee ĂŽn Valea Jiului sunt, mai trebuie iniĹŁiativă

Dacă la PetroĹ&#x;ani Ĺ&#x;i la Petrila nu vor fi bani decât pentru clasele 0 Ĺ&#x;i 1, la Uricani primarul DănuĹŁ Buhăescu vrea să asigure rechizitele pentru toĹŁi elevii, indiferent că sunt ĂŽn ciclul primar, gimnazial sau liceal. Rechizitele Ĺ&#x;colare se dovedesc a fi utile Ĺ&#x;i de bun augur pentru elevii care ĂŽncep Ĺ&#x;coala, mai ales pentru cei care provin din familii nevoiaĹ&#x;e. Este un imbold pe care primarii vor să-l dea ĂŽnvÄƒĹŁÄƒmântului. Unii dintre copii nu ajung la Ĺ&#x;coală pentru că părinĹŁii nu

au bani de rechizite. Ajutorul din partea primăriilor schimbă percepĹŁia părinĹŁilor Ĺ&#x;i decizia lor asupra Ĺ&#x;colarizării copilului. Primarul DănuĹŁ Buhăescu, care face achiziĹŁii de rechizite de trei ani, a mărit anual aria de acordare a rechizitelor, fiind convins de beneficiile acestui program. Pentru Primăria PetroĹ&#x;ani este al doilea an ĂŽn care derulează programul „Ghiozdanul meuâ€?, anul trecut toĹŁi elevii din clasele primare primind câte un ghiozdan cu rechizite. La Petrila este primul an ĂŽn care primăria implementează acest program cu puternică penetrare socială. Alina PIPAN

După ce a bătut munĹŁii din Vale ĂŽn lung Ĺ&#x;i ĂŽn lat, Toma este sigur că trasee sunt, mai trebuie doar iniĹŁiativa de a le face cunoscute lumii Ĺ&#x;i de a fi amenajate. Avantajul său este InvesteÄ‚te ĂŽn oameni! că el poate zbura FONDUL SOCIAL EUROPEAN deasupra munĹŁilor Proiect cofinanÄŠat din Fondul Social European prin Programul OperaÄŠional Sectorial pentru Dezvoltarea Ĺ&#x;i astfel le poate Resurselor Umane 2007²2013 descoperi foarte $[D 3ULRULWDUÄŒ QU  Âľ(GXFDÄŠia Ä‚i formarea profeVLRQDOÄŒ vQ VSULMLQXO FUHÄ‚terii economice Ä‚L GH]YROWÄŒULL VRFLHWČĊii bazate pe cunoaÄ‚WHUHÂľ uĹ&#x;or. După ce le Domeniul major de intervenÄŠLH  Âľ'H]YROWarea resurselor umane din educaÄŠie Ä‚L IRUPDUHÂľ descoperă, deseTitlul proiectului: ´'H]YROWDUHD UHVXUVHORU XPDQH GLQ vQYČĊČPkQWXO VXSHULRU SHQWUX XWLOL]DUHD VLVWHPXOXL nează hărĹŁi cu e-leaUQLQJÂľ fiecare traseu nou. Cod Contract: POSDRU/87/1.3/S/64273 Dan BARBU Beneficiar: Universitatea din PetroÄ‚ani

08 august 2013

COMUNICAT DE PRESÄ‹ Universitatea din PetroÄ‚ani - prin manager proiect, prof. univ. dr. ing. mat. Emil Pop LPSOHPHQWHD]ÄŒ GH OD  VHSWHPEULH , ĂŽn calitate de beneficiar, proiectul cu titlul Ă…'H]YROWDUHD resurselor umane din ĂŽnvČĊČPkQWXO VXSHULRU SHQWUX XWLOL]DUHD VLVWHPXOXL e-LearningÂľ, ID proiect POSDRU/87/1.3/S/64273, cofinanÄŠat din Fondul Social European prin Ministerul Muncii, Familiei, ProtecÄŠiei Sociale Ä‚i Persoanelor Vârstnice, DirecÄŠLD *HQHUDOÄŒ $XWRULWDWHD GH 0DQDJHPHQW SHQWUX Programul OperaÄŠional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 ² 2013. Proiectul este implementat ĂŽn parteneriat cu 3 parteneri naÄŠionali Ä‚i anume: Universitatea Petrol Ä‚i Gaze din PloieÄ‚ti, ĂŽn calitate de Partener 1, SC Euro Jobs SRL din PetroÄ‚ani, ĂŽn calitate de Partener 2, SC Memory SRL din Hunedoara, ĂŽn calitate de Partener 3. Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea Ä‚i modernizarea sistemului de educaÄŠie Ä‚i IRUPDUH SURIHVLRQDOÄŒ LQLÄŠLDOÄŒ Ä‚L FRQWLQXÄŒ GLQ vQYČĊČPkQWXO VXSHULRU vQ YHGHUHD XQHL EXQH DGDSWÄŒUL OD nevoile ĂŽn perPDQHQWÄŒ VFKLPEDUH GLQ HFRQRPLH Ä‚i societate, prin implementarea unui sistem de e-Learning, la sediul UniversitČĊii din PetroÄ‚ani Ä‚i formarea bazei de date, vPSUHXQÄŒ cu Universitatea Petrol Ä‚i Gaze PloieÄ‚ti DIODWÄŒ vQ regiunea de dezvoltare Sud Muntenia. Rezultate obÄŠLQXWH SkQÄŒ vQ SUH]HQW: x 243 GH FDGUH GLGDFWLFH GH OD GRXÄŒ XQLYHUVLWČĊi aflate ĂŽn zone geografice Ä‚i de dezvoltare diferite, respectiv Regiunea Vest Ä‚i Regiunea Sud-Muntenia, au asimilat cunoÄ‚tinÄŠHOH QHFHVDUH XWLOL]ÄŒULL sistemului e-Learning FD PHWRGÄŒ PRGHUQÄŒ GH SUHGDUH Ä‚i ĂŽnvČĊare Ä‚i au fost certificaÄŠi ĂŽn acest sens. x SHVWH  GLQ FDGUHOH GLGDFWLFH FHUWLILFDWH SkQÄŒ vQ PRPHQWXO de faÄŠÄŒ, din seriile 1, 2, 3 Ä‚i 4 au populat baza de date a sistemului cu cursurile la care sunt titulari, sub asistenÄŠa formatorilor Ä‚i a formatorilor asistenÄŠi. ĂŽn ultima luna de implementare a proiectului, luna august 2013, VH FRQWLQXÄŒ DFWLYLWDWHD GH transpunere, ĂŽn format e-/HDUQLQJ D FXUVXULORU SURSULL HODERUDWH GH FÄŒWUH FDGUHOH GLGDFWLFH DOH 8QLYHUVLWČĊii din PetroÄ‚ani, precum Ä‚L GH FDGUHOH GLGDFWLFH DOH 8QLYHUVLWČĊii Petrol Ä‚i Gaze din PloieÄ‚ti (seria 4). Cadrelor didactice participante li se oferÄŒ VXSRUWXO WHKQLF QHFHVDU WUDQVSXQHULL FXUVXULORU proprii ĂŽn format e-Learning Ä‚i sunt asistate ĂŽn aceaVWÄŒ DFWLYLWDWH GH FÄŒWUH H[SHUÄŠii formatori Ä‚i formatorii asistenÄŠi ai partenerilor din cadrul proiectului, respectiv S.C. Euro Jobs S.R.L. din PetroÄ‚ani Ä‚i S.C. Memory S.R.L. din Hunedoara. Proiectul contribuie la atingerea unui nivel mai ĂŽnalt de calificare al persoanelor din grupul ÄŠLQWÄŒ SULQ GH]YROWDUHD DELOLWČĊilor cadrelor didactice de a utiliza calculatorul Ä‚i de a lucra cu softuri specifice sistemelor e-Learning. InformaÄŠii suplimentare se pot obÄŠine la: Universitatea din PetroÄ‚DQL VWU 8QLYHUVLWČĊii, nr. 20, tel: 0723.541.738 Persoane de contact: ExperÄŠi comunicare, CocuÄŠi Mihai Ä‚i Karina Straja.

www.zvj.ro


CMYK

Ziarul Vãii Jiului

CULTURĂ

vineri, 9 august 2013

După ce au citit Ziarul Văii Jiului,

7

Mai mulţi români i-au organizat artistului plastic Cristian Filip o expoziţie la Lisabona

De talentatul sculptor şi pictor Cristian Filip am scris de două ori în paginile ziarului nostru la începutul verii, când, la Petrila, la Clubul Copiilor, tânărul petroşenean a organizat o expoziţie, unde şi-a expus cele câteva zeci de lucrări, în general sculpturi executate în lemn, grafică, dar şi o colecţie de icoane pictate pe lemn.

Conform declaraţiilor lui Cristian Filip, reacţiile după această expoziţie n-au încetat să apară, la scurt timp Cristi fiind invitat de două familii de români să-şi expună lucrările tocmai în Maceira, Portugalia, mai exact într-o mică localitate aparţinătoare Lisabonei, aflată cam la 20 de kilometri de ţărmul Atlanticului. „Vreau să vă mulţumesc celor de la Ziarul Văii Jiului şi dumneavoastră pentru articolele publicate pentru prima oară despre mine, pentru că, la scurt timp, după publicarea materialului cu expoziţia de la Petrila, cineva din Portugalia, citind pe

Traficanţii de monede Delinescu şi Varga

Au fost eliberaţi din arest

Florin Delinescu şi Ioan Varga, inculpaţi într-un dosar de trafic cu obiecte de patrimoniu din zona Sarmizegetusa Regia, au fost eliberaţi din arest preventiv, în urma unei decizii a Curţii de Apel Alba Iulia luată ieri.

Conform datelor furnizate de anchetatori, Florin Delinescu, fost gestionar-custode al Secţiei Muzeale Sarmizegetusa Ulpia Traiana din cadrul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, şi Ioan Varga, în perioada martie – mai 2013, au tranzacţionat ilegal 5 monede din aur de tip Lysimach, pentru suma de 3.550 euro, şi 22 de monede de tip denari romani, pentru suma de 1.000 euro, „prin încălcarea regimului de ocrotire a acestor bunuri, utilizând o schemă de spălare a artefactelor în vederea ascunderii originii infracţionale ale acestora”. Mai mult, în urma unei percheziţii, anchetatorii au ridicat de la domiciliul unuia dintre inculpaţi un lot de 3 monede de aur tip Lysimach, un inel medieval şi 77 de monede antice din argint. Mihaela PETROŞAN

internet ediţia electronică a ziarului dumneavoastră şi văzând fotografiile cu lucrările expuse, m-a invitat şi mi-a propus să organizăm o inedită expoziţie în Portugalia. La finalul lunii iulie am onorat această invitaţie, astfel că timp de o săptămână am

avut ocazia să-mi afişez toate lucrările într-o sală spaţioasă aflată în centru localităţii şi pentru care n-am plătit nimic, dar şi să mă cazez gratuit, toate costurile acestea fiind făcute de către cei care m-au invitat, familiile Samson şi Faur, cărora doresc să le mulţumesc încă o dată şi pe această cale”, ne-a declarat Cristian Filip la întoarcerea din Portugalia. Referitor la expoziţie şi la vernisaj, Cristian spune că succesul a fost unul neaşteptat de bun, ţinând cont că pe-

acolo predomină sculptura în marmură şi granit, lemnul fiind o materie primă mai greu de găsit: „Au venit la vernisaj foarte mulţi oameni din localitate, mulţi români, dar şi portughezi, printre care şi un sculptor mai în vârstă care este deocamdată singurul sculptor din Europa care poate sculpta un trandafir dintr-o singură bucată de marmură, cu nişte petale extrem de subţiri, de zici că e ceva ireal şi care are un atelier chiar în Lisabona. Cum pe-acolo lemnul e mai rar, exponatele mele au avut succes la public, unii fiind de-a dreptul încântaţi de

sculpturile în lemn, alţii mai mult de icoane. După vernisaj, domnul sculptor m-a felicitat, a spus că-i plac

cel puţin 5-6 lucrări şi era oarecum dezamăgit că n-am făcut împreună expoziţia, unde să vină şi dumnealui cu exponate, inclusiv cu o colecţie de trandafiri. Mi-a propus însă să trec pe la atelier, unde să practic câteva săptămâni şi să mă mai înveţe câte ceva din tainele sculpturii în marmură şi granit, inclusiv să mă înveţe să fac şi eu trandafiri. Undeva prin toamnă sau prin primăvară sper să ajung la dumnealui şi cred că voi învăţa multe lucruri ce ţin de tehnica în marmură şi granit. Până atunci mă concentrez pe expoziţia de la Lupeni, de la Galeria de Artă Iosif Tellmann, care va avea vernisajul pe 7 septembrie. Mai am în plan şi iniţierea unei fundaţii prin care să pot ajuta copiii cu probleme de sănătate, sau copiii cu situaţii materiale precare, precum şi pe bătrânii singuri, acţiuni pe care sper ca fundaţia mea să le desfăşoare în colaborare cu Crucea Roşie Internaţională şi cu Crucea Roşie România. Este un vis mai vechi al meu, pe care sper să-l pot împlini”. Corneliu BRAN


8

Ziarul VĂŁii Jiului

ACTUALITATE

vineri, 9 august 2013

Condamnă Valea Jiului Ĺ&#x;i la izolare

Guvernul USL

DN 7A (drumul spre Voineasa) a trecut la Craiova (nimic nou sub soare) Ĺ&#x;i a rămas Ĺ&#x;i anul acesta doar cu „marea peticealăâ€?, iar pentru DN 66A (Câmpu lui Neag – Herculane) „nu sunt fonduriâ€?. Ĺži, completăm noi, nici n-o să fie prea curând‌

USL nu vrea, sau nu poate

Despre aceste două drumuri am aflat de la Dan Terteci, directorul de cabinet al prefectului Sorin Vasilescu, aceleaĹ&#x;i lucruri pe care le Ĺ&#x;tiam din primăvară, după adoptarea bugetului: DN 7A face parte din DirecĹŁia Drumuri Ĺ&#x;i Poduri Craiova, iar pentru DN 66A „nu sunt fonduriâ€?. Vina pentru această stare de fapt aparĹŁine doar celor care ĂŽmpart bugetul ĹŁÄƒrii Ĺ&#x;i care nu s-au gândit defel că Valea Jiului este pe jumătate izolată. Aceasta deoarece pe Defileul Jiului circulaĹŁia e mult ĂŽngreunată din cauza lucrările de modernizare a drumului DN 66, lucrări care se preconizează că vor fi finalizate abia peste vreo cinci ani. Pe celălalt drum care face legătura cu sudul ĹŁÄƒrii, DN 7A, drumul spre Voineasa, cel puĹŁin 8 km din 22 km (câţi sunt până la hotarul cu Vâlcea) sunt praf Ĺ&#x;i pulbere. Ĺži anumite porĹŁiuni ale drumului din judeĹŁul Vâlcea arată la fel, ceea ce ĂŽnseamnă că la iarnă acest drum va fi de necirculat cu maĹ&#x;ini normale. Un drum bun spre Vâlcea Ĺ&#x;i un drumul spre Herculane ar fi făcut ca Valea Jiului să iasă din sumbra izolare rutieră Ĺ&#x;i ar fi deschis mai multe posibilitÄƒĹŁi celor care doresc să investească ĂŽn Valea Jiului, dar se tem de infrastructura rutieră. Faptul că DN 7A este trecut când la

cei din Gorj, când la cei din Dolj, câteodată la cei din TimiĹ&#x;oara sau Hunedoara, de la an la an „stăpânireaâ€? fiind schimbată, ne face să credem că acesta poate fi un mic Ĺ&#x;iretlic de proastă calitate, prin care se arată că nu se doreĹ&#x;te cu niciun chip modernizarea Ĺ&#x;i reabilitarea celor 22 de kilometri, situaĹŁi ĂŽn apropierea faimosului drum Transalpina, a staĹŁiunilor Parâng Ĺ&#x;i Rânca‌ Bine măcar că s-au găsit bani de peticire până după zona Groapa Seacă, altfel nu se mai putea urca nici măcar până la mănăstirea de-acolo. Sigur ar fi existat bani de reabilitare dacă s-ar fi strâns zecile de miliarde aruncate, periodic, ĂŽn plombarea haotică a acestui drum. Dar aĹ&#x;a, până la primăvară drumul va fi din nou plin de gropi, unele adevărate cratere care fac praf maĹ&#x;inile celor care se ĂŽncumetă să urce Ĺ&#x;i când e drumul prost.

DeĹ&#x;i e parlamentar de o groază de ani, Nicula spune că la anul va fi mai bine

Nu puteam să ĂŽncheiem acest material Ĺ&#x;i să nu trecem Ĺ&#x;i zisele senatorului Cosmin Nicula, pe care l-am ĂŽntâlnit la Ziua Minerului, la PetroĹ&#x;ani, după mai multe luni de zile ĂŽn care nu l-am prins la nicio acĹŁiune publică pentru cÄƒâ€Ś nu a venit (!), deĹ&#x;i dumnealui este senator votat de alegătorii din Valea Jiului. ĂŽntrebat fiind dacă mai crede ĂŽn proiectele de turism deschise de guvernarea Boc ĂŽn Valea Jiului Ĺ&#x;i de continuarea drumului spre Herculane, ĹŁinând cont că posibilii investitori fug de Vale Ĺ&#x;i din cauză că ĂŽncă pe-aici n-avem drumuri Ĺ&#x;i deschideri suficien-

                   

  

 !"#$%$&$%!"#     '  

   ()  

*  ,- .-/0+    )    +      '   





     







         !"#$% !&# '

 ( !)" "!  '

www.zvj.ro

 

te către alte zone, senatorul Nicula a declarat: „Proiectele ĂŽncepute vor fi ĂŽn continuare finanĹŁate Ĺ&#x;i, bineĂŽnĹŁeles, ĂŽn baza a ceea ce primăriile Ĺ&#x;i primarii prezintă, categoric vor fi alocate fonduri. Cred ĂŽn proiectul turistic din Parâng, dar din câte am ĂŽnĹŁeles lucrările sunt stopate din lipsă de fonduri. Dar cred ĂŽn acest proiect, ĂŽl voi susĹŁine Ĺ&#x;i cât se poate sper ca la anul să deschidem Ĺ&#x;i alte Ĺ&#x;antiere ĂŽn domeniul turismului pentru că Valea Jiului se pretează foarte bine la activitatea turistică. Ca să putem direcĹŁiona spre Valea Jiului investitori, Ĺ&#x;i nu numai ĂŽn turism, avem nevoie de infrastructură. Absolut la unison investitorii ĂŽntreabă care sunt mijloacele de transport, căile de acces‌ Ĺži vedeĹŁi, autostradă nu avem ĂŽncă, calea ferată e la pământ‌ Pe DN 7A se va lucra! Discutăm anul viitor Ĺ&#x;i o să vedeĹŁi. Ĺžtiu că la drumul spre Herculane tot de anul viitor vor ĂŽncepe lucrările. Anul viitor intră ĂŽn finanĹŁare deschiderea drumului spre Herculane. El va rezolva multe Ĺ&#x;i va deschide zona spre vestul Ĺ&#x;i sud-vestul Românieiâ€?. DeĹ&#x;i o consemnăm ca atare, ne exprimăm serioase rezerve faĹŁÄƒ de declaraĹŁia senatorului Nicula.

Avertizare‌ cod roĹ&#x;u-galbenportocaliu

Ĺži ĂŽncă ceva: firma care a executat lucrările anul acesta a procedat exact ca firma de pe vremea pedeliĹ&#x;tilor: a ĂŽmpins ĂŽn anumite zone mormane de asfalt curÄƒĹŁat ĂŽn albia JieĹŁului. ĂŽn loc să le ĂŽncarce ĂŽn camion, cum ar fi trebuit. Somăm pe această cale firma respectivă să debaraseze mormanele din zonă Ĺ&#x;i să nu lase dezastrul de pe lume. Vom fi cu ochii pe ea. Ĺži nu ar fi rău ca Ĺ&#x;i băieĹŁii de la Garda de Mediu să tragă o geană prin zonă. Corneliu BRAN

Un efect pervers:

Unde se modernizează un drum, apar Ĺ&#x;i deĹ&#x;euri cu nemiluita Modernizarea DN 7A Ĺ&#x;i DN 67C, „Transalpinaâ€?, ĂŽnseamnă, ĂŽntr-adevăr, un avantaj pentru zonele turistice tranzitate. Ĺži zona Groapa Seacă are din ce ĂŽn ce mai mulĹŁi turiĹ&#x;ti, acest lucru fiind facilitat de reparaĹŁiile drumului.

Dezvoltarea turismului este observată prin creĹ&#x;terea numărului de turiĹ&#x;ti ce străbat cu mijloace auto cele două drumuri naĹŁionale, dar Ĺ&#x;i prin ĂŽnlesnirea accesului către puncte de interes, ĂŽn special arii naturale protejate Ĺ&#x;i diverse obiective montane. Fapt observat Ĺ&#x;i de asociaĹŁiile de turism montan care luptă pentru protejarea acestor perimetre. Organizatorii Festivalului sporturilor montane, recent desfăĹ&#x;urat la Groapa Seacă, au observat că un drum nou, oriunde ar fi realizat, aduce Ĺ&#x;i beneficii turistice, dar, ĂŽn acelaĹ&#x;i timp, invadează zona cu deĹ&#x;euri. AcelaĹ&#x;i lucru

se ĂŽntâmplă Ĺ&#x;i pe DN 7A. „Lipsa implementării conceptului de educaĹŁie ecologică Ĺ&#x;i a promovării ariilor naturale protejate a făcut ca societatea să nu manifeste preocupare adecvată faĹŁÄƒ de această zonă, faĹŁÄƒ de problemele Ĺ&#x;i de importanĹŁa sa. Odată cu creĹ&#x;terea numărului de turiĹ&#x;ti a crescut Ĺ&#x;i pericolul generat de turismul neadecvat, ĂŽn proximitatea Ĺ&#x;oselelor fiind observate diverse deĹ&#x;euri, aruncate de turiĹ&#x;ti. Astfel, devine necesară o intervenĹŁie la nivelul educaĹŁiei cetÄƒĹŁenilor, prin acĹŁiuni ĂŽn genul celor pe care le promovează acest proiect. Este nevoie de o schimbare, ĂŽn primul rând, ĂŽn felul de a gândi, care va afecta ulterior felul de a acĹŁiona al cetÄƒĹŁenilorâ€?, sunt de părere organizatorii Festivalului sporturilor montane, care se desfăĹ&#x;oară ĂŽn zone montane frumoase,dar care sunt parazitate de deĹ&#x;euri. Alina PIPAN


Ziarul Vãii Jiului

Laurenţiu Ghiţă – „Stavridul cu colţi de argint”

UMOR ÎN HA... MAJOR

vineri, 9 august 2013

9

E vară, e sfârşit de săptămână, aşa că vă propun să mergem la pescuit. Ştiu eu un loc unde se poate prinde... stavrid cu colţi de argint. Cum unde? În biblioteca mea, doar v-am spus că, în vacanţa aceasta, vom citi împreună umor de calitate. „Stavridul cu colţi de argint” este un volum care cuprinde 74 de poezii – „fărâme de zâmbet”, dar şi „fărâme de gânduri” –, prefaţat de domnul George Corbu, preşedintele U.E.R. Autorul – domnul inginer Laurenţiu Ghiţă – este vicepreşedintele Cenaclului Epigramiştilor Bucureşteni „Cincinat Pavelescu” şi redactorul-şef al revistei „Epigrama”.

L’hiver sur la ulitza

(Parodie după “Iarna pe uliţă”, de George Coşbuc) A-nceput de ieri să cadă Câte-un rrom, pe urmă doi. Franţa pusă e pe sfadă, Şi ni-i dă pe toţi grămadă, Înapoi. Nu e cuşer, dar e bine Pentru Sarkozy, acum; Taberele-s toate scrum, Dar năvalnic vuiet vine De pe drum.

Sunt ţigani şi balabuste, Vin la Otopeni, ţipând, Şi se-mping şi sar râzând, Şi se-mpiedică de fuste, Vrând-nevrând.

Cei mai mari, acum, din sfadă, Stau, pe-ncăierare puşi, Cei mai mici, de foame-aduşi, Se scâncesc şi stau grămadă Lângă uşi. Colo-n colţ, acum răsare Un ţigan mai mărunţel, Chinuindu-se să care O sacoşă mult mai mare Decât el. Opt cercei într-ânsa are, Cinci brăţări şi-un portofel, De la nişte trecătoare,

Pe sub turnul ăla mare, Zis Eiffel. Altul, zău, cu dânsul, n-are Nici bagaje, nici nimic, Doar un lanţ, cu-o cruce mare, Care saltă în mişcare Pe buric. Trei ţigănci cu burta mare Şi cu rochii fistichii, Nu au loc ca să coboare, C-alăptează fiecare Doi copii.

Un reporter vine-n grabă Să le ia un interviu Şi se-nvârte în pustiu Până când răspunde-o babă, Cam târziu. Se-oţărăşte rău bătrâna Către cel cu microfon, Şi-l înjură francofon, Fi’ncă nu mai e româna De bonton.

Zice: -„Merde, cam mare graba, N-am făcut nimica rău, Uite-aici, îţi spune baba, Ne băgară pe degeaba La bulău. Şi, degeaba ne-au dat banii Că, mai şmecheri suntem noi. Într-un an sau maxim doi, Ne întoarcem toţi ţiganii Înapoi.

Nu e mare socoteală Că acasă ne-aţi trimis, Ne-adunăm la repezeală Şi să vezi atunci ciordeală La Paris”! ***

Stavridul, mult mai sus decât Rapidul

Stavridul, în conserva sa, L-am auzit cum se ruga: - Dă, sfinte, brusc să fiu mâncat, Şi nu de Ghiţă publicat! (Florian Abel – Grindu, Ialomiţa)

La lansarea cărţii

Aplaudat de foci şi pinguini, Stavridul cel dinţos, – poet profund –, Simţind pe-aproape criticii rechini, A-nchis volumul şi s-a dat la... fund! (Grigore Chitul – Bistriţa)

Poetul Laurenţiu Ghiţă

Dorind, în versurile-amare, Pe cei de sus mereu să-i radă, Ne dovedeşte că, în mare, Nu e stavrid, ci peşte spadă. (Dan Norea – Constanţa)

Laurenţiu Ghiţă şi stavridul său Văzând cum „muşcă“, mă înclin În faţa lor şi-apoi conchid Că Ghiţă are un stavrid Cu colţi de-argint, dar... de rechin. (Ştefan-Cornel Rodean – Sibiu)

Felicitări!

La bruma mea de expertiză, Stavridul ăsta care muşcă, La o atentă analiză, S-a dovedit a fi... plevuşcă. (Florin Rotaru – Buzău)

Talentatului confrate L. Ghiţă Fără a m-ascunde sub vreo mască, Ţin să-ţi spun că astăzi mă uimeşti; Lumea aştepta să te citească, Şi tu vii cu chestii... pescăreşti! (Ioan Toderaşcu – Costeşti, Vaslui)

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris! Nu caut vorbe de alint, Dar autorul, meşter faur, A scris cu colţii de argint Şi slovele îi sunt de aur. (Ica Ungureanu – Buzău)

Pagină realizată de Petronela-Vali SLAVU

www.zvj.ro


Ziarul Vãii Jiului

10 SPORT

Oltenii nu vor juca la Petroşani cu toate că

FC Universitatea Craiova poate evolua în sezonul viitor al Ligii a II-a Comisia de Disciplină a Federaţiei Române de Fotbal (FRF), întrunită la Casa Fotbalului, a constatat că FC Universitatea Craiova îndeplineşte condiţiile de participare în ediţia viitoare a Ligii a II-a.

În schimb, luni, Comisia de Disciplină a FRF şi-a declinat competenţa în ceea ce priveşte CS Universitatea Craiova, care a solicitat înscrierea în sezonul competiţional 2013-2014 al Ligii a II-a, cazul urmând să fie judecat de Comisia de Competiţii a federaţiei. Contractul dintre FC U Craiova şi Primăria Petroşani în ceea ce priveşte baza sportivă „Jiul” rămâne în vigoare începând 15 iulie a.c. Chiar dacă nu vor evolua la Petroşani, oltenii nu au anunţat rezilierea contractului. Muică, ce să mai înţelegem??!

Rugby. Haideţi la meci!

Ştiinţa joacă acasă

Cu un nou echipament de joc, alb-albastru, echipa de rugby Ştiinţa Petroşani va susţine mâine un meci important pe teren propriu cu Rulmentul Bârlad. Reamintim că petroşenenii s-au impus, în etapa trecută, la Arad. Dacă vor câştiga următoarele două partide vor intra şi în posesia unei prime de joc oferită pentru de trei meciuri câştigate consecutiv.

Fotbal. Pentru amicale

Hunedorenii îşi caută parteneri Echipa din Liga a III-a FC Hunedoara va susţine, astăzi, al cincilea joc amical, în deplasare, cu gruparea sibiană FC Avrig (Liga a III-a). În 14 şi 23 august FC Hunedoara va înfrunta în dublă întâlnire echipa de Liga a II-a Metalul Reşiţa – primul joc se va disputa la Hunedoara, iar pe data de 21 august FC Hunedoara va juca cu conjudeţeana CNS Cetate Deva. „Mai căutăm să perfectăm un joc pentru săptămâna viitoare”, a spus organizatorul de competiţii al hunedorenilor, Dan Stroia. FC Hunedoara a fost învinsă în primul joc oficial al sezonului 2013-2014, scor 0-2 la Aurul Brad, în turul 2 al Cupei României.

www.zvj.ro

vineri, 9 august 2013

În Cupa României

Aurul Brad va reprezenta judeţul nostru Federaţia Română de Fotbal a stabilit programul jocurilor fazei a III-a a Cupei României-Timişoreana, ediţia 2013-2014. Meciurile din această fază vor avea loc marţi, 13 august 2013, de la ora 17:30. Vor aduce faţă în faţă 35 de echipe calificate din faza a II-a şi celelalte 3 formaţii retrogradate din Liga a II-a, ediţia 2012-2013. Faza a IV-a a Cupei României, la care vor participa cele 19 echipe calificate din faza a III-a şi 19 echipe din Liga a II-a, ediţia 2012-2013, este programată să aibă loc miercuri, 28.08.2013, ora 17:30. Judeţul nostru este reprezentantă de Aurul Brad.

Weekend cu tir cu arcul

Campionii din Aninoasa se bat în Cupa României

două competiţii concomitent: Cupa „Minerul” şi Cupa României. La aceste întreceri sunt aşteptate peste 10 cluburi de profil din ţară. „Vor fi două întreceri spectaculoase, cu un nivel ridicat, sperăm să iasă totul conform planurilor”, a spus Viorel Hăbian, antrenorul lotului olimpic al României şi al sportivilor de la cluburile SCM Deva şi Minerul Aninoasa.

Prezenţi la Campionatul Naţional de tir cu arcul rezervat copiilor şi juniorilor, arcaşii de la Minerul Aninoasa SCM Deva au ochit de minune şi au urcat pe podium de cinci ori, demonstrând că viitorul arată promiţător.

Ştiinţa Petroşani luptă şi pentru un loc în Play-off. Oficialii au anunţat că îţi doresc un loc între primele echipele şi formarea unei grupări competitive, cu care să atace promovarea în Superligă.

Pregătiţi de antrenorul Gheorghe Puşcă şi Viorel Hăbian, micii hunedoreni mai puteau să îşi adauge în palmares cel puţin alte două medalii, însă nu au mai avut adversar la una din categorii, pentru că arcaşii din Rădăuţi s-au retras. Dar finalul de săptămâna va fi unul plin la Aninoasa, unde vor avea loc Pagină realizată de Loredana JUGLEA


Ziarul Vãii Jiului vineri, 9 august 2013

PUBLICITATE 11

ANGAJĂRI

Rapid RO (şoseaua de centură, vizavi de stadion) - angajează vulcanizator şi spălător auto. Relaţii la telefon 0766.337077 sau la sediu.

Cursuri de dans sportiv!

Vrei să înveţi să dansezi? Vrei să ai o siluetă de invidiat? Înscrie-te la cursurile de dans sportiv pentru copii şi adulţi! Poţi practica dansul la nivel de începători, intermediari sau avansaţi, cursurile predate fiind la acelaşi nivel cu cele din marile centre din ţară! Grupele de vârstă în care te poţi înscrie sunt: 1) Clasele I-VIII; 2) Liceu - adulţi. Poţi participa la spectacole, concursuri! Instructorul oferă la cerere pregătire pentru “valsul mirilor”! Sălile de dans sunt în: - Petroşani (Şc. Gen. „Avram Stanca”) - Vulcan (Centrul Şansa) - Lupeni (Clubul Sindicatelor) Te poţi înscrie la numărul de telefon: 0720.726337

DIVERSE

Audit energetic ieftin şi rapid! Cu noi se poate! Relaţii la telefon: 0722.779324

AUTO

Vând Renault Trafic, an fabricaţie 2005, taxe plătite și nerecuperate. Preţ 3800 euro. Relaţii la telefon: 0723.838117

Vând Ford Mondeo, an 1998, 1.8 benzină, airbag, radio cass original, închidere centralizată, stare foarte bună, un singur proprietar de nouă, recent adusă în ţară. Tel. 0765.459316

Vând Opel Corsa B, a.f. 1994, distribuţie schimbată, cauciucuri iarnă + vară, maşina se prezintă într-o stare foarte bună. Tel. 0765.591522

Vând Ford Fiesta model 2006, fab 2005, 4 uşi, 1.4 diesel, 4 airbag, abs, închidere centralizată, radio cass original, consum ff mic, euro 4, taxa mediu 300 euro. Un singur proprietar de nouă. Preţ 2890 euro. Tel. 0765.459316 Vând Ford Focus model 2002, 1.8 diesel, aer condiţionat, abs, geam el., închidere centralizată, radio cass original, 4 airbag, un singur proprietar de nouă, statul austriac, recent adusă în ţară. Preţ 1950 euro. Tel. 0765.459316

S.C. CORA INVEST GROUP S.R.L. Vulcan angajează operator instalaţii de preparat betoane (staţie de betoane C51) Condiţii: experienţă în domeniu minim 1 an. Relaţii la telefon 0728172890. Cabana Groapa Seacă angajează ospătar şi ajutor de bucătar. Relaţii la telefon 0766.337077 Angajez barman pentru bar în Petroşani. Relaţii la telefon 0766. 301556 Firmă taxi angajează dispecer. Relaţii la telefon 0732.635071

Vând Ford Fiesta 1,4 diesel, a.f. 2004, 2 locuri, utilitară. Taxă plătită. Telefon 0761.756839

Vând tichet rabla. Preţ 1800 lei, negociabil. Telefon: 0735.650498

IMOBILIARE

Vând apartament cu 2 camere, zona 8 Martie, Petrila, cu îmbunătăţiri, decomandat, situat spre soare. Preţ 10.000 euro. Telefon 0725.065800 Vând apartament 3 camere în Dimitrov, situat la stradă, parter înalt, îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri termopan, izolat exterior, balcon închis, bine întreţinut, 2 boxe. Ideal de transformat şi în spaţiu cu altă destinaţie. Preţ 170.000 lei. Telefon 0724.571408

Vând teren în Petroşani, intravilan, zona Maleia, front stradal, acces auto, utilităţi, suprafaţa 2000 mp, pretabil orice construcţie, panoramă deosebită, preţ foarte mic neg. Telefon 0726.291090

RAPID IEFTIN CONFORTABIL

Berbec (21 Mar - 20 Apr) Concentrează-te mai bine la sarcinile pe care ţi le-ai asumat pentru că există în preajma ta persoane care îţi distrag atenţia şi din cauza lor poţi greşi.

Taur (21 Apr - 21 Mai)

Ai senzaţia că orice ai face, nu înaintezi mai deloc în acţiunea la care îţi aduci contribuţia, dar problema e la ceilalţi, nu la tine.

Gemeni (22 Mai - 21 Iun)

Călătoriile acestei zile nu-şi ating scopurile, ci te vei trezi peste câteva zile în faţa unei noi deplasări, pentru a rezolva ceea ce azi nu merge bine.

Rac (22 Iun - 22 Iul)

Un loc în care altadată te simţeai ca între prieteni, parcă s-a întors complet pe dos şi nu te mai poţi înţelege cu nimeni. Adio bună comunicare, căci, dintr-o dată, din amici deveniţi duşmani.

Leu (23 Iul - 22 Aug)

Ai grijă cum îţi exerciţi autoritatea proverbială asupra altor persoane, mai ales asupra celor mai sensibili din fire care pot înţelege greşit dorinţa ta de a te impune: ca pe un atac la persoană.

ÎNCHIRIERI

Închiriez spaţiu comercial în Petroşani (zonă centrală - Piaţa Victoriei, clădire staţie plecare taxi / maxi-taxi spre Petrila, etaj I), suprafaţă 200 mp, toate utilităţile, pretabil bar, restaurant etc. Preţ negociabil la vedere.

HOROSCOP

Fecioară (23 Aug - 21 Sep)

Te simţi bine peste tot pe unde treci şi eşti primit cu braţele deschise şi căldură de către cei pe care-i întâlneşti. Te simţi ca acasă, ca între prieteni, şi din discuţiile care se leagă în aceste spaţii, ai multe de învăţat şi de aflat.

Balanţă (22 Sep - 22 Oct)

Relaţii la telefon 0767.806804.

TAXI COMSION RENT A CAR

0254 512512 0720 512000 0254 512500

Institutul Social Valea Jiului, unitate de cercetare cu personalitate juridică, cu sediul în str. Universităţii nr. 20, desfăşoară pe baze contractuale, la standarde calitative ridicate, studii de impact, sondaje de opinii, anchete sociologice şi analize social-economice. Amănunte pe site-ul nostru www.institutulsocialvj.ro; contact la e-mail septimiukrausz@yahoo.com

Nu numai tu resimţi blocajul de acum, ci pare să fie un moment trist pentru mai multă lume, iar senzaţia de eşec vă copleşeşte pe toţi.

Scorpion (23 Oct - 21 Noi) Nimic nu poate fi mai frustrant pentru o fire puternică aşa ca tine decât să nu aibă asupra cui să-şi exercite superioritatea.

Săgetător (22 Noi - 20 Dec)

Primeşti un răspuns cu tentă oficială care îţi taie orice elan. E ca o uşă trântită în nas, ca un refuz categoric ce nu-ţi mai permite să mergi mai departe spre ce ţi-ai propus.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian)

Vezi cu ochii tăi cum se destramă un vis pe care l-ai construit din atâtea speranţe, dar se pare că te-ai lăsat păcălit de iluzii frumoase care nu ar fi dus niciodată la un rezultat palpabil.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb)

Inima ta bate mai tare atrasă de o pasiune nouă. Că e şansa unei noi iubiri sau doar ocazia de a repurta o victorie în faţa unui inamic, te simţi bine în pielea ta şi orgoliul tău este măgulit.

Peşti (19 Feb - 20 Mar)

Eşti încă blocat într-o amintire urâtă de demult pe care o tot duci cu tine ca pe o povară. Ceva revine acum din nou în prim plan.

www.zvj.ro


CMYK

Ziarul Vãii Jiului

12 JUBILEE

vineri, 9 august 2013

9 august 1923 - 9 august 2013

Astăzi se împlinesc 90 de ani de când reprezentanţa comunală a hotărât ridicarea Petroşaniului la rang de comună mare (oraş). Să trăiască!

La 9 august 1923 reprezentanţa comunală a Petroşaniului este convocată în şedinţă extraordinară. Am putea spune o şedinţă istorică, din moment ce reprezentanţa trebuie

„să se rostească” asupra următoarei cereri redactate de deputatul Gheorghe Tătărăscu şi semnată de către societăţile Petroşani, Jiul Cultural, Casa de Păstrare, de reprezentanţii tuturor breslelor şi de fruntaşii vieţii comerciale petroşenene, cerere citită de dr. Romulus Miocu: „Subsemnaţii, contribuabili ai comunei Petroşeni, reprezentând mai mult decât jumătate din totalitatea contribuţiilor acestei comune, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a face demersurile cuvenite pentru transformarea comunei noastre în comună urbană. Numărul locuitorilor comunei, care întrece pe acela al oraşului de reşedinţă al judeţului şi care sporeşte în fiecare zi, dezvoltarea sa industrială şi economică, care o face unul dintre centrele mari ale ţării întregi, precum şi gradul de propăşire culturală, la care a ajuns prin

înrâurirea ce o exercită liceul local şi tot atâtea şcoli şi aşezăminte de cultură ce s-au creat în ultimii ani, reclamă, toate, o nouă organizare şi o nouă viaţă administrativă, pe care

În cuvântul său, dr. Romulus Miocu, membru al reprezentanţei comunale, „a motivat pe larg temeinicia cererii făcute şi arată însemnătatea hotărârii ce urmează a fi luată de reprezentanţa comunală, rugând-o să adopte punctul de vedere al contribuabililor”. Latura juridică a cererii este lămurită de dr. Boeriu. Reprezentanţa comunală votează în unanimitate, hotărând trimiterea cererii la Prefectura Hunedoara, pentru îndeplinirea formalităţilor legale.

nu le poate da decât transformarea comunei Petroşeni în oraş. De aceea, în conformitate cu Legea comunală din 1886, Art. XXII paragraf 151, punct a, vă rugăm să binevoiţi a lua în considerare cererea noastră şi să faceţi demersurile legale spre rezolvirea ei”.

Zic şi eu…

M-aş fi aşteptat ca acest frumos jubileu să fie marcat cum se cuvine de Consiliul Local şi Primăria Petroşani, măcar printr-o şedinţă festivă (mai ales că tocmai ieri a fost convocată o şedinţă de îndată unde, după câte ştim, nu s-a pomenit nimic despre acest jubileu), dacă nu printr-o manifestare mai amplă. Cu siguranţă ar fi fost potrivit ca şi ediţia 2013 a Zilelor muncipiului Petroşani să înceapă în această zi, de 9 august, importantă pentru istoria administrativă a urbei noastre… Cum la fel m-aş fi aşteptat ca Partidul Naţional Liberal, care a dat primul primar ales al comunei urbane Petroşani în persoana lui Romulus Miocu (cel care a şi citit hotărârea contribuabililor), să puncteze cumva aceşti 90 de ani scurşi de când contribuabilii oraşului au luat această măreaţă hotărâre. Faptul că Forumul cetăţenesc Pro Urbis Petroşani nu a cadacsit să mişte vreun deget omagial îmi confirmă cele scrise de-a lungul timpului despre şmecheria şi lipsa de reacţie faţă de evenimentele reale ale comunităţii noastre, ale societăţii civile locale. Aşa, încet, dar sigur, ne condamnăm la uitarea de sine… Zic şi eu… Marian BOBOC

Ultima oră! 9 august 2008 - 9 august 2013

5 ani de apariţie neîntreruptă a cotidianului Ziarul Văii Jiului

Astăzi se împlinesc fix 5 (cinci) ani de când a ieşit pe piaţă întâiul număr al cotidianului nostru. De atunci am încercat, şi uneori credem că am şi reuşit, să nu facem umbră degeaba presei. La ceas aniversar, tututor celor care ne-au fost alături le oferim toată gratitudinea noastră. Şi, nu uitaţi, sloganul rămâne valabil şi în noul cincinal în care tocmai păşim: „Citesc Ziarul Văii Jiului. Şi-mi place!”. www.zvj.ro

facebook.com/ziarulvaiijiului


CMYK

Prãvãlia cu istorii

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului  Anul VI  Nr. 186-188  9 august 2013  12 pagini  Supliment al Ziarului Văii Jiului

Exclusivitate ZVJ. Pentru prima dată vede lumina tiparului

Un document depoziţional de excepţie – amintirile carcerale ale preotului ortodox Traian Moşic, un om greu şi pe nedrept încercat de istorie Cum e când, fără să ai vreo vină, eşti săltat de acasă, judecat, achitat şi apoi… internat în lagărul de la Tg. Jiu? Cum e când, fără să ai vreo vină, după ce cunoşti ororile frontului de est, eşti reţinut şi transportat în Mănăstirea-lagăr Tismana? Cum e când laşi 4 copii acasă şi, fără să ai vreo vină, zaci 15 luni în beciurile Securităţii la Deva? Cum e când, în puşcărie, ţi se spune că fetiţa ta a suferit un accident de maşină şi nu se ştie dacă mai scapă cu viaţă? Cum e când, fără a fi vinovat, eşti schingiuit şi umilit? Cum e când securiştii îţi arată mărturii trunchiate acuzatoare ale soţiei tale? Cum e când, fără să ai vreo vină, eşti condamnat la 12 ani muncă silnică pe viaţă pentru reabilitare? Cum e când, fără vreo vină, cunoşti teroarea din lagărele de muncă din Balta Brăilei? Cum e când, printre martorii acuzării, se află şi fraţi întru Hristos? La aceste întrebări, şi la multe altele, răspunde peste timp în această ediţie a Prăvăliei cu istorii… chiar preotul ortodox Traian Moşic, născut la 14 iunie 1909 la Lonea şi trecut la cele veşnice la 18 aprilie 1984. Manuscrisul „Începutul calvarului meu care a durat 23 de ani” ne-a fost încredinţat prin bunăvoinţa fiului său, distinsul poet Dan Ioan Nistor. Reamintim că acesta s-a îngrijit cu mult devotament filial de o primă lucrare postumă, „Din cele trăite de oamenii de la izvoarele Jiului”, între copertele căreia a adunat cu migală multe şi fermecătoare amintiri ale tatălui său. Conform emoţionantei sale mărturisiri, preotul Traian Moşic a scris aceste amintiri, prin anii 1979-1980: „Azi, 10 ianuarie 1980, când scriu aceste rânduri, am 70 de ani, 6 luni şi 10 zile. Mă grăbesc să scriu şi… am foarte multe de scris. Am foarte multe de scris şi nu ştiu cum să mă grăbesc ca să termin până nu mor. Nu pentru că au o valoare deosebită aceste prolixe şi oarecum grăbite rânduri, ci să am eu satisfacţie să pun pe hârtie gânduri, fapte şi oameni, pe care le-am purtat în suflet cam 30-35 ani. Atunci aveam memorie şi

ochi, dar n-aveam timp. Acum, timpul e totuşi prea puţin, memoria slăbită şi ochii şi mai slăbiţi. Mă folosesc de un singur ochi, şi acela prea solicitat şi obosit. A le retranscrie, a le revedea şi corecta nu mai am nici timpul şi nici răbdarea. Poate careva dintre copiii mei va avea răgazul să le cetească”. Din fericire, acel careva a fost şi este fiul său, Dan Ioan Nistor. Dacă în poveştile din volumul „Din cele trăite de oamenii de la izvoarele Jiului” (inspirat numite de autor „mişelii”) descoperim în preotul Traian Moşic un bun mânuitor al condeiului, atent şi fin cunoscător al moravurilor zonei, dotat cu putere de portretizare şi umor, textele sale debordând de ironie, în amintirile pe care le publicăm scriitura îşi schimbă tonalitatea. Dat fiind contextul istoric şi politic, este explicabilă această glisare spre gravitate a registrului scriitoricesc. Nici nu avea cum să fie altfel, întrucât majoritatea celor descrise aici dau seama de destinul carceral al preotului Traian Moşic. Care, fără a fi fost vinovat de ceva, a făcut cunoştinţă cu lagărele şi puşcăriile din regimurile lui Antonescu şi lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Însă, după cum veţi vedea, şi în aceste amintiri, autorul reuşeşte, din când în când, sublimarea răului prin umor. Vizita în lagărul de la Tg. Jiu a lui Petrache Lupu, „sfântul” de la Maglavit, este descrisă cu mult acurateţe, autorul folosindu-se cu mult talent narativ de comicul de situaţie şi de limbaj. La acelaşi limbaj apelează şi atunci când sunt portretizaţi legionarii „Gţ” şi Marcu. De notat că Traian Moşic a avut inspiraţia de a imortaliza în memoriile sale şi întâlnirile sale, în diferite contexte, cu personaje importante ale istoriei, Gheorghe Gheorghiu Dej, Dr. Petru Groza sau Gheorghe Apostol, cititorii aflând amănunte biografice neştiute despre personalitatea lor. Petroşaniul după 23 august 1944 reprezintă o altă mărturie de forţă, care îi prilejuieşte autorului

digresiuni pline de patriotism, Traian Moşic scoţând la iveală întâmplări fabuloase, unele grave şi neştiute despre Valea Jiului în timpul ocupaţiei sovietice. Fiind vorba de amintiri scrise la o vârstă înaintată (de altfel, un timp biologic propice amintirilor), acestea nu sunt lineare (nici nu credem că există amintiri lineare, uniforme temporal), autorul întrerupe uneori fluxul memoriei, executând, cu multă temeritate, consistente volte în timpurile naraţiunii istorice. Alături de amintirile şi jurnalul preotului greco-catolic Nicolae Brânzeu, mărturiile preotului ortodox Traian Moşic ocupă un loc distinct şi singular în literatura carcerală, depoziţională de după 1990 scrisă de oameni trăitori sau originari din Valea Jiului. Pentru o mai uşoară înţelegere a firului epic al acestor cutremurătoare amintiri, le-am grupat în cinci „capitole”: Lagărul de la Tg. Jiu. 1941; Amintiri de pe frontul de est. 1941–1942; A doua arestare. La Tismana. 1942-1943; Petroşaniul după 23 august 1944; A treia arestare. Închisorile şi lagărele comuniste. 1959-1964. Cele cuprinse în această ediţie a Prăvăliei cu istorii reproduc pentru prima dată textul olograf cuprins între paginile 125-199 ale manuscrisului lui Traian Moşic. Am operat, rareori, tacit modificări ortografice şi de topică. Acolo unde textul a fost ilizibil am marcat aceasta cu (…), fără ca discursivitatea textului să aibă de suferit. Titlurile şi intertitlurile ne aparţin. Dan Ioan Nistor, păstrătorul arhivei tatălui său, ne-a rugat să publicăm şi un motto al unui alt martir al temniţelor comuniste, Monseniorul Vladimir Ghika: „Dumnezeul iubirii ne face să nu suferim niciodată în zadar”. Desigur că mărturiile preotului Traian Moşic pot fi citite şi prin această grilă creştină de lectură. Depinde doar de înţelepciunea noastră de a învăţa din greşelile şi ororile istoriei şi de puterea de a ierta, fără, însă, a uita. Mulţumim poetului Dan Ioan Nistor pentru permisiunea de a publica în exclusivitate amintirile calvarului tatălui său şi pentru încrederea pe care a arătat-o, pe parcursul colaborării noastre, cotidianului nostru, Ziarul Văii Jiului. Marian BOBOC


II

PRÄ‚VÄ‚LIA CU ISTORII

vineri, 9 august 2013

Preot Traian MoĹ&#x;ic

Calvarul meu care a durat 23 de ani. 1941 - 1964 1. Lagărul de la Tg. Jiu. 1941

O slujbă care nu prevestea nimic rău. „Urechistul� Valeriu. Alături de mineri

ĂŽn anul 1941, mă trimite Duma (protopopul ortodox al Văii Jiului - n.r.) să slujesc ĂŽn biserica Petrila - Lunca de jos I, era Duminica Tomii, să-l ĂŽnlocuiesc pe pr. Petru Fan, care, Ĺ&#x;tie dracu’ unde s-a dus. Fac Liturghia, cântăreĹŁi erau Felea Gheorghe Ĺ&#x;i Ţundrea, iar crâsnic era Râza. Terminăm slujba Ĺ&#x;i trebuia să mă ĂŽntorc acasă la PetroĹ&#x;ani. Pe jos făceam drumul ĂŽn 15-20 minute, autobuze nu existau pe-atunci. Râza spune să aĹ&#x;tept, că se duce el la Moacă Nicolae, să ne dea el o trăsură. Am aĹ&#x;teptat atâta timp, cât puteam ajunge acasă. ĂŽn acest timp de aĹ&#x;teptare, ĂŽn faĹŁa bisericii văd grupuri-grupuri de bărbaĹŁi, femei, aduse de către jandarmi Ĺ&#x;i ĂŽnchise ĂŽn localul Ĺ&#x;colii de vis a vis. Nu Ĺ&#x;tiam ce s-a ĂŽntâmplat. - Ce-i asta? ĂŽntreb pe cei doi, pe Felea Ĺ&#x;i Ţundrea. - Cum, nu Ĺ&#x;tiĹŁi?! De azi-noapte minerii noĹ&#x;tri de la mina Petrila sunt ĂŽn grevă. - Motivul grevei? - Muncitorii sunt nemulĹŁumiĹŁi cu salariile mici Ĺ&#x;i scumpetea articolelor alimentare. - De ce nu ĂŽnĹŁelege Societatea „PetroĹ&#x;aniâ€? să satisfacă cerinĹŁele muncitorilor, să arestezi muncitorii Ĺ&#x;i pe soĹŁiile lor? ProducĹŁie da, dar plată ba. Cei doi mi-au dat dreptate, ei ĂŽnĹ&#x;iĹ&#x;i fiind mineri, dar, fiind la biserică Ĺ&#x;i duminică, nu s-au dus la Ĺ&#x;ut. Ulterior am aflat că un individ, pe nume un oarecare Valeriu, era pe aproape, ĂŽn faĹŁa Ĺ&#x;colii, Ĺ&#x;i trăgea cu urechea. ĂŽntre timp, vine trăsura Ĺ&#x;i plec acasă.

„EĹ&#x;ti arestatâ€?

A doua zi, pe la ora 10,30, plecam la Ĺžcoala Generală Nr. 2, ĂŽn colonie, la orele de religie. (‌) Un civil mă opreĹ&#x;te Ĺ&#x;i mă invită la poliĹŁie. Ĺžeful PoliĹŁiei era unul Popovici, Ĺ&#x;i al SiguranĹŁei - unul pe nume Ĺžerban, mai erau Ĺ&#x;i ĂŽncă câţiva civili. Unul mă urcă ĂŽntr-o maĹ&#x;ină Ĺ&#x;i mă duce la Petrila Ĺ&#x;i mă ĂŽncuie ĂŽntr-o sală mică, unde eram singur. - Stai aici! Se duce, mă ĹŁine vreo 2-3 ore Ĺ&#x;i mă reia din nou ĂŽn maĹ&#x;ină Ĺ&#x;i mă duce la poliĹŁie. Avea niĹ&#x;te acte, nu mă ĂŽntreabă nimic, doar ĂŽmi spune: „EĹ&#x;ti arestat!â€?. Respectivul era un procuror de la Tribunalul Militar din Sibiu. Atâta l-am rugat, să comunice acasă ce s-a ĂŽntâmplat cu mine. Mi-a răspuns: „Avem noi grijăâ€?.

La Curtea MarĹŁială Sibiu. Cap de instigator „bolĹ&#x;evicâ€?

ĂŽn maĹ&#x;ină numai eu Ĺ&#x;i cu acel procuror militar, ĂŽn civil. Nu ne-am oprit până ĂŽn Sibiu. Mă coboară ĂŽn str. Sării, nr. 5, lângă gară. Mă predă unui comandant militar cu gradul de căpitan, pe nume Joandrea. Acolo, diferiĹŁi arestaĹŁi, toĹŁi legionari. Eu singur de altă categorie. Eram cap de instigator la grevă, „bolĹ&#x;evicâ€?. Câteva zile ĂŽn Ĺ&#x;ir eram ĂŽnsoĹŁit de un sergent concentrat (ĂŽncepuse războiul „sfântâ€?, cum ĂŽi spunea Antonescu). Acest sergent, ĂŽnarmat cu un pistol, era un credincios de-al meu Ĺ&#x;i vecin, Ion Banciu, care avea 2 fete, elevele mele. Mergeam alături, eu eram cu barbă (arestarea mea a fost ĂŽn careva zi de la ĂŽnceputul lunii mai). M-a dus sergentul Banciu la Tribunalul Militar, transformat ĂŽn Curte MarĹŁială (localul mare alături de Hotelul „Împăratul Romanilorâ€?), acolo locuia Ĺ&#x;i comandantul Corpului 7 Sibiu, cu grad de general de corp, Găvănescu, apoi Panaitescu, preĹ&#x;edintele CurĹŁii MarĹŁiale, BăluĹŁÄƒ Dumitrescu, prim procuror,

maiorul Enache Ĺ&#x;i alĹŁi procurori.

Mii de mineri arestaĹŁi. Două săptămâni de anchetă. Masă mare

ĂŽntr-o cameră, singur, eram anchetat de procurorul căpitan Gheorghe Felea. Ancheta a durat două săptămâni. După câteva ore de anchete zilnice, venea sergentul Banciu să mă ducă la penitenciarul din Str. Sării, nr. 5. ĂŽntre timp, din Petrila, Aninoasa Ĺ&#x;i din toate localitÄƒĹŁile din Valea Jiului veneau mereu dube mari cu mineri arestaĹŁi. Sinagoga de lângă noi, lângă gară, era transformată ĂŽn penitenciar. La fel Ĺ&#x;i beciurile de la subsolul Tribunalului Civil, clădirea unde este astăzi consiliul orăĹ&#x;enesc de partid Ĺ&#x;i Consiliul oraĹ&#x;ului Sibiu (sfatul). Pe unde vor fi duĹ&#x;i cei peste 5.000 de mineri arestaĹŁi? Se judeca ĂŽn 3 părĹŁi: la Tribunalul Civil Ĺ&#x;i la Sala Prefecturii, toate transformate ĂŽn curĹŁi marĹŁiale. La penitenciar, Ĺ&#x;tiu că de 10 mai (Ziua NaĹŁională a României - n.r.), ĂŽn curtea arestului, s-a pus o masă mare Ĺ&#x;i, ĂŽntre altele, ni s-a dat ciorbă Ĺ&#x;i friptură de miel. Căpitanul Joandrea ne ĂŽntreba cam pe fiecare motivul pentru care suntem arestaĹŁi. De mine se mira: - Cum, d-le preot, ce-ai făcut? I-am spus pÄƒĹŁania mea, m-a ĂŽntrebat de unde sunt etc.

Procesul. Martorii. Achitarea

După două săptămâni de anchetă, dosarul meu era destul de voluminos Ĺ&#x;i gata pentru proces. Au fost chemaĹŁi ca martori cei trei din Petrila: Felea, Ţundrea Ĺ&#x;i Râza. Erau martorii acuzării. Ca martori ai apărării au venit din oficiu protopopul Duma Ĺ&#x;i, necitaĹŁi, Ieronim Hangea, preot unit din Petrila, Ĺ&#x;i directorul de ziar Ĺ&#x;i de bancă, Vasile Taloescu. Lume multă pe culoare, eu cu mai mulĹŁi deĹŁinuĹŁi din str. Sării, de data aceasta cu vreo 6-7 soldaĹŁi cu armele ĂŽntinse spre noi, cu baioneta pe armă, unii ĂŽn faĹŁÄƒ, unii lateral Ĺ&#x;i alĹŁii la spate. Ne-au introdus pe o uĹ&#x;ă mare pe din dos, pe lângă grădina restaurantului „Împăratul Romanilorâ€?. Ĺži ĂŽn sală militarii stăteau lângă noi. Eram puĹ&#x;căriaĹ&#x; ĂŽn toată regula Ĺ&#x;i cu bună pază Ĺ&#x;i ĂŽn sala procesului. Sunt audiaĹŁi cei 3 petrileni, Ĺ&#x;i la urmă protopopul Duma. Martorii mei, ziĹ&#x;i ai acuzării, cu crucea ĂŽn mână au jurat că vor spune numai adevărul. Au fost introduĹ&#x;i, pe rând, ĂŽn sala de judecată. Fiecare a spus cum s-a ĂŽntâmplat ĂŽn ziua când am fost la Petrila Ĺ&#x;i ce am vorbit. Duma, audiat Ĺ&#x;i el, nu răspundea la ĂŽntrebările puse de procuror către preĹ&#x;edinte, care le punea apoi martorului. La toate ĂŽntrebările răspundea imprecis Ĺ&#x;i vag, ĂŽncercând să spună Ĺ&#x;i ce n-am fost. Procurorul renunĹŁÄƒ la martorul Duma, ca Ĺ&#x;i la ceilalĹŁi doi, Hangea Ĺ&#x;i Taloescu. După acestea, procurorul Felea cere achitarea mea, acuzarea mea nu avea nici un temei penal-juridic. PreĹ&#x;edintele Ĺ&#x;i cei doi asistenĹŁi ai săi, fără să se mai retragă pentru deliberare, mă declară achitat pe loc. Cu acestea, m-a condus la penitenciar (‌). La penitenciar mi s-au făcut formele de eliberare. Căpitanul Joandrea mi-a ĂŽntins mâna Ĺ&#x;i m-a felicitat pentru achitare. De la tribunal mi s-a solicitat un bilet de tren cl. I. CeilalĹŁi martori, tot oficial, au primit bilete de cl. a II-a, Sibiu-PetroĹ&#x;ani. Tot timpul am fost ĂŽmbrăcat cu hainele mele, cu care am fost arestat.

Liber la PetroĹ&#x;ani. Chef la bodega „BufniĹŁaâ€?.

Mi-am chemat martorii la bodega „BufniĹŁaâ€?, unde le-am dat o masă Ĺ&#x;i bere sau vin, după gustul fiecăruia. Ĺžtiu că s-au mâncat 2 purcei de lapte. Duma a mâncat singur aproape un purcel ĂŽntreg. Astfel, după două săptămâni, am venit acasă, liber‌

Achitat, dar‌ „suspectâ€?. Acasă, sub pază

Ca după o lună de libertate, sunt chemat la poliĹŁie, unde era Ĺ&#x;i Ĺ&#x;eful SiguranĹŁei, acelaĹ&#x;i Ĺžerban. Mi se comunică să mă pregătesc, că ĂŽn ziua următoare voi fi internat ĂŽntr-un lagăr, fără să-mi spună unde Ĺ&#x;i de ce. Mi s-a răspuns că, ĂŽntrucât am fost dat ĂŽn judecată, chiar achitat fiind sunt „suspectâ€? Ĺ&#x;i, spre siguranĹŁa lor, poliĹŁie-siguranĹŁÄƒ, trebuie să fiu internat. Mi s-a dat un poliĹŁist ĂŽn civil, care m-a supravegheat la domiciliu, timp de o zi Ĺ&#x;i o noapte. SergenĹŁii de pază erau Pavel Ĺ&#x;i unul Kovacs, care-l schimba pe Pavel. Eram bine păzit, să nu fug.

11 iulie 1941. ĂŽn dubă spre lagăr

15 iunie 1936. La instalarea OXL7UDLDQ0RÄ‚LF ĂŽn parohiDRUWRGR[ÄŒURPkQÄŒ3HWURÄ‚DQL,,. 6XV,QVSHFWRUXO*KHRUJKH%RJGDQGU,RQHO0RJDSUHRW)DQXSU,RDQ6DEÄŒX3RSLÄŠD0DUFX Jura, Constantin Zoican, Preot Ieronim Grosu, Episcop vicar Vasile Stan, protopop Ioan Duma, SUHRW7UDLDQ0RÄ‚LF

A doua zi, cu o dubă mare am fost ĂŽn primul transport vreo 30-40 de diferiĹŁi cetÄƒĹŁeni cunoscuĹŁi, dar numai din PetroĹ&#x;ani. ĂŽntr-o ĂŽnghesuială teribilă, pe drumul de atunci al Defileului Jiului spre Tg. Jiu‌ Ni s-a spus că ĂŽn Tg. Jiu este un lagăr mare. La poarta lagărului ni s-au făcut formele de internare, care au durat pentru tot grupul vreo 4-5 ore. O căldură infernală, de 11 iulie 1941‌ Ni s-a spus: „cutare, la grupa 7, cutare, la grupa 3â€?. Habar n-aveam ce e aia grupa Ĺ&#x;i numărul. „MoĹ&#x;ic, grupa 7â€?. Comandantul lagărului era colonelul Gh. Zlătescu, adjunct (concentrat) - col. EnăĹ&#x;el, mai erau maiorul EnăĹ&#x;el Ĺ&#x;i maiorul LiĹŁÄƒ ca Ĺ&#x;i Zlătescu - ofiĹŁeri de carieră. Unul din ofiĹŁeri spune: „Pe preotul acesta cum să-l băgăm ĂŽn grupa 7, ĂŽntre comuniĹ&#x;ti? ĂŽl băgăm la grupa 3â€?. Cu bagajele, schimburi ce aveam Ĺ&#x;i puĹŁină mâncare suntem conduĹ&#x;i la grupele respective. Paturi de lemn, suprapuse, pături aspre Ĺ&#x;i de pernă - un sac


PRĂVĂLIA CU ISTORII III

vineri, 9 august 2013

umplut cu paie, saltelele - tot material de sac, cu paie.

Lagărul Tg. Jiu - construit de polonezi, utilizat de… români

Lagărul era un teren imens, îngrădit cu sârmă ghimpată, cu foarte dese turele, pentru soldaţii de pază. Dacă te apropiai prea mult de gard, erai împuşcat, fără somaţie. Lagărul a fost construit de către guvernul polonez, unde membrii guvernului şi alţi oameni de marcă din Polonia, refugiaţi în România când Hitler a invadat Polonia, în 1938-1939. Capacitatea lagărului: 8.000 - până la 10.000 de persoane.

7 grupe de deţinuţi: generali, colonei, bogătaşi, legionari, evrei, comunişti

La grupele I şi II, chiar lângă comandamentul lagărului, cu barăci elegante, numai câte o persoană într-o cameră, erau generali, colonei şi alte grade superioare, aduşi de Antonescu de pe front, ca: generalul Drăgănescu, ministrul nostru la Belgrad, colonelul Idrieru, adus de pe frontul din Rusia, şi alţii. Colonelul Idrieru a venit după eliberare ca director la un sector al direcţiei Societăţii miniere „Petroşani”. Mai era deputatul manist, avocatul dr. Ilie Lazăr, şi alţii. Tot la grupa I erau filo-anglo-americanii şi marii bogătaşi, ca d-na Fleschinger, o femeie tânără foarte elegantă şi frumoasă, soţia unui armator, Fleschinger. Masa o aduceau de la un restaurant din Tg. Jiu. Condiţii excepţional de bune faţă de noi. Ei plăteau masa. La grupa a III-a, legionarii. (…) La această grupă, în baraca femeilor erau şi legionare şi comuniste şi unele cu vină de spionaj (bănuite). La grupele IV-VI erau evreii evacuaţi din Basarabia şi Bucovina şi din alte părţi, pe care Antonescu i-a salvat astfel de la o moarte chinuitoare, dacă rămâneau pe seama lui Hitler, ştia el ce-i aşteaptă. La grupa a VII-a, cea mai mare grupă, cu mai multe barăci, erau comuniştii sau suspecţii de comunism, între care mulţi mineri din Valea Jiului, achitaţi de Curtea Marţială Sibiu. Alţi mineri au fost condamnaţi la 5-10-15 ani închisoare. Dintre comunişti era Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu care m-am împrietenit, Gh. Apostol, care ne pregătea baia, adică apa caldă şi săpunul, Cotoţi Iosif din Petroşani şi atâţia alţi cunoscuţi din Petroşani, Petrila, Lupeni, Aninoasa etc. În barăcile legionarilor, iarăşi alţi mulţi cetăţeni din Petroşani, Valea Jiului şi din alte părţi ale ţării. Erau foarte mulţi tineri, culeşi de pe stradă şi aduşi în lagăr. Se lucra cu tinerii, cu legionarii, cu comuniştii la lucrările căii ferate începute pe Defileul Jiului. Unde erau chinuiţi de locotenentul criminal Trepăduş. Acesta ucidea cu parul şi cu alte torturi pe nenorociţii care trebuiau să lucreze aici, pe Surduc.

Odiosul colonel Zlătescu

În interiorul lagărului, alt criminal, colonelul Gheorghe Zlătescu, pentru care lucrau atâţia meseriaşi, sculptori, zidari şi atâţia meşteri pe care îi ducea la Bucureşti, unde şi-a făcut un palat. De la cei mai mulţi avuţi primea bani. Pe cei rămaşi în lagăr, de orice categorie ar fi fost cei internaţi, îi bătea până la sânge, până la mutilare.

Regimul alimentar. Şi caii se împuşcă, nu-i aşa?

Masa noastră era de 5 lei porţia. Dimineaţa, o cafea rece cu mămăligă, la prânz mămăligă cu gogonele şi carne de cal. Caii se împuşcau în lagăr. Nu ştiau că pe un cal îl omori numai cu un băţ, dacă îi dai o lovitură între urechi… Seara, o ciorbă de morcovi cu 2-3 felii de cartofi. Pachetele de acasă se distribuiau numai duminica. Dacă aveai ghinionul să sosească luni sau marţi, numai bine se alterau până duminica viitoare, pe căldurile toride din vara aceea de iulie-august din Tg. Jiu. Pachetele erau desfăcute şi controlate.

Scrisorile cenzurate.

„Fantome” la w.c. Ploşniţe cât cuprinde

Ceilalţi ofiţeri concentraţi se comportau frumos şi uman faţă de noi (…). Am răbdat atâta foame şi şicane şi pedepse aplicate personal de către colonelul Zlătescu, care, cu toată suita, făcea controale prin barăci atât dimineaţa, cât şi seara. Noaptea, când ieşeam la un w.c. comun, trebuia să îmbraci un cearşaf alb, altcum te împuşca sentinela de la turela unde se afla, şi erau foarte dese aceste turele. În bărăci, ploşniţe care roiau ca furnicile. Săptămânal, se făcea curăţenie mare cu petrol şi motorină, dar lemnul paturilor şi saltelele erau atât de pline de ploşniţe, încât era o tortură să te chinui şi să dormi din cauza lor. Câţi s-au perindat, de la polonezi până la noi, au fost de ajuns să se înmulţească aceşti paraziţi. Făceam baie, rufăria ne-o spălam noi, dar cu toate încercările de a face curăţenie, ploşniţele nu puteau fi stârpite.

Comica vizită în lagăr a lui Petrache Lupu, „sfântul” de la Maglavit

Într-o zi, zarvă mare în lagăr, că vine „sfântul”. Într-un careu mare erau adunate toate grupele, inclusiv evreii şi comuniştii. Cu o suită de preoţi şi ofiţeri apare Petrache. Colonelul Gheorghe Zlătescu îi pupă mâna şi ni-l prezintă pe „sfânt”. Preoţii din Tg. Jiu, cu odăjdii (…), servesc o sfeştanie şi „sfântul” începe a cuvânta: - Am fost la Odeta (Odesa) cu aveonu’ ci (şi) am vădut (văzut) amată (armată) mută (multă) ci (şi) alimale mute (animale multe). Ţe bre voi? (Ce vreţi voi?) comunicii? (comuniştii?) Marecealu (Mareşalu) câcigă răboiu (câştigă războiul), hi, hi, hâc, hâc (sughiţă). Eu cu col. Idrieru, cu Gheorghe Gheorghiu-Dej şi alţi câţiva ne aplecam la spatele celor ce stăteau în picioare, ca să putem râde. Râdeam pe înfundate de inepţiile sfântului… Când să plece, l-am tras de mâneca cojocului: „Ce faci, Petrache?”. Aşa s-a smucit şi s-a uitat la mine revoltat că nu i-am spus „sfânt” şi i-am spus pe nume şi nu i-am pupat mâna.

Petrache Lupu la funeraliile patriarhului Cristea

Îl mai cunoscusem pe nebun în anul 1938, când au adus pe patriarhul Miron Cristea mort la Canes (Franţa). Vagonul mortuar l-au tras în Gara de Nord Bucureşti. Au fost 2.500 de preoţi, în frunte cu toţi mitropoliţii şi episcopii ţării. Convoiul de la gară până la biserica patriarhiei era compus din o maşină mare cu platformă cu episcopii, şi înaltul cler imediat în faţa maşinii, apoi câte patru preoţi, în frunte (…), miniştrii, patriarhul fusese şi mare regent. În fruntea miniştrilor, Petrache Lupu (Petrache s-a alăturat de la Palatul regal cu regele Carol). La Palatul regal se aşează în fruntea tuturora Regele Carol II, şi aşa până la Patriarhie. Deci, regele, Petrache, miniştrii, preoţii, mitropoliţii, episcopii cu opriri şi tămâieri. Ordinea era: Carol II, Petrache, Armand Călinescu, membrii guvernului, Înaltul cler, preoţii, carul funebru (…). Pe marginea drumului de la gară până la patriarhie, postat atâta popor din Capitală, de te uluia. Ajungând la Patriarhie, se aşează în mijlocul bisericii pe catafalc mortul. Trece regele şi sărută icoana şi crucea de pe pieptul mortului. Apoi, Petrache, miniştrii şi ceilalţi, şi noi, preoţii, episcopii etc. Nu m-am îmbulzit să sărut şi eu crucea şi icoana de pe mort, am ieşit afară, regele plecase, Petrache rămâne mai în urmă. Tot aşa, l-am tras de mâneca cojocului, şi s-a smucit, privindu-mă cu ochii lui de idiot, încât mi-a fost teamă că mă loveşte sau că m-a observat cineva din membrii autorităţilor, care mă puteau aresta pentru sacrilegiul de a mă atinge astfel de „sfântul de la Maglavit”.

Am fost student şi apoi preot, se făceau pelerinagii cu preoţi în frunte, cu popor, cu procesiuni la Maglavit… Am avut o repulsie faţă de „mitul” de la Maglavit, nu eram curios nici de „buturugă”, nici de salcia care lăcrămează, nici de „moşul” care-i vorbea. S-au adunat multe milioane acolo, afacerea era patronată de C.C. (Carol Caraiman), aşa că şi ăsta a fost un prilej de venituri personale ale lui C.C., ca atâtea altele. Presa noastră, de toate concepţiile, până şi „Adevărul” şi „Dimineaţa”, presă de stânga, trebuia să elogieze şi să îndemne lumea pentru Maglavit, pentru că era o afacere regală… Aşa că la Tg. Jiu am vrut să-mi arăt dispreţul faţă de sifiliticul de Petrache.

Cumnatul lui Taloescu - un comandant uman Din iulie până în octombrie am stat în lagăr, până când de două ori a venit în lagăr ministrul de interne, generalul Dumitru Popescu, care ne-a eliberat pe mulţi, dar cei mai mulţi au rămas acolo. Colonelul Zlătescu a fost destituit şi degradat şi condamnat la închisoare de către Antonescu, chiar 25 de ani, apoi, după 23 august 1944, a fost judecat, condamnat la moarte şi executat. După el a venit comandantul lagărului, fost prefect de Gorj, colonelul Şerban Leoveanu, fratele doamnei Stăncuţa Taloescu (soţia lui V.B. Taloescu directorul-proprietar al săptămânalului Avântul, care a apărut la Petroşani între 1928-1947 - n.r.). Acesta sa purtat uman şi înţelegător cu oamenii. Astfel, şi după 23 august nimeni nu s-a plâns de el. Cei care au rămas după mine în lagăr mi-au spus numai lucruri bune despre Leoveanu. Nici regimul Antonescu nu i-a reproşat nimic, cu atât mai puţin deţinuţii.

O profesoară - internată în lagăr din motive de… trombofleblită

Pe vremea internării mele, soţia mea, numai în urma unei călătorii la Bucureşti, la ministerul de interne, a reuşit să obţină o autorizaţie pentru a mă putea vizita în lagăr. Două curiozităţi din lagăr. O doamnă mai în vârstă, o profesoară, arestată şi ea. Motivul? În ziua în care s-a poruncit de către Antonescu: „Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul!”, la ora 11 s-au tras clopotele la toate bisericile din ţară şi toţii cetăţenii, oriunde se aflau, trebuia să îngenuncheze. Un serviciu Te Deum s-a făcut în biserica mare din Piatra Neamţ, unde era de faţă şi Antonescu, cu toată suita de Stat Major. Toată lumea a îngenuncheat, cu Antonescu în frunte. Această profesoară cu o trombofleblită n-a putut îngenunchea. Antonescu a văzut-o şi pe loc a ordonat să fie arestată. Cu toate justificările că e bolnavă, acestea n-au folosit la nimic. Au internat-o şi pe ea în lagăr.

Manistul Ilie Lazăr

Ilie Lazăr, democrat mai mult decât alţii, era manist, ne spunea: „E mare stejarul în care a împlântat Antonescu toporul. O forţă ca Uniunea Sovietică nu e alta pe lume…”. Eu ripostez: „Domnule, aveam pe Gafencu ambasador (…), Titulescu se lupta ca un titan la Geneva, pentru ca

5LGLFDUHDXQHLWURLĩHla Jigoru.


IV PRĂVĂLIA CU ISTORII

România să ducă o politică de apropiere şi prietenie cu U.R.S.S. De ce când, după dictatul de la Viena, ni s-a luat Ardealul de către Unguri, cu Horty al lor, că bulgarii ne-au luat Cadrilaterul, de ce prietenii D-voastre ne-au ocupat Basarabia şi Bucovina? - Da, ai dreptate, dar trebuia ca noi să ne oprim pe Nistru. Nemţii vor pierde războiul. - Domnule Lazăr, cum vedeţi pactul de prietenie al lui Hitler cu Stalin, când cei doi au împărţit Polonia? Hitler i-a dus pe toţi. Eu îmi menţin părerea. Noi nu mai puteam fi prieteni cu nici unul dintre cei ce ne-au cotropit ţara, oricare ar fi ei.

Un cunoscător al Scripturii… Gheorghe Gheorghiu Dej. De serviciu la baie… Gheorghe Apostol

Cu Gheorghiu Dej ne-am distrat pe chestia Petrache Lupu. Altădată, într-o seară la cină, în sala de mese, Dej nu ştiu pentru ce venise la bucătărie. La masă, eu am rostit rugăciunea „Mânca-vor săracii şi se vor sătura…”. Ne aşezăm la masă, Dej vine la mine. - Tovărăşelule, că vor mânca săracii, da, dar că se vor sătura, fii sincer: ne săturăm? Eu una, el alta, am rămas în discuţie şi după ce s-a terminat cina. Din discuţiile noastre, am observat că acest om ştia Scriptura, că era un om inteligent şi aveai cu cine discuta. Ne mai întâlneam la pachete, la baie, unde Ghe. Apostol era cel care dirija baia etc. Ne-am împrietenit mai bine într-o zi.

„Clandestin” în grădina lagărului, fostă moşie a lui Tătărescu

(…) îl rog pe plutonierul Pintilie Păduraru, să merg şi eu la muncă la grădina lagărului, pe fosta moşie a lui Tătărescu. Acolo munceau (…). Noi nu aveam dreptul la muncă. Păduraru mă ia pe răspunderea lui, şi, printre comunişti, am ieşit pe poartă neobservat. La grădină se făcea un foc mare, într-o cameră erau alimente, ulei, pâine şi zarzavat din belşug. Mai mulţi dintre tovarăşi au pregătit o mâncare excelentă. De lucrat, n-am prea lucrat, stăteam de vorbă cu plutonierul Pintilie Păduraru. Seara, la intrarea pe poartă, în colonia noastră zarvă mare, eu lipseam. Cum s-a observat? Soţia mea venise de la Bucureşti cu autorizaţia de a mă vizita, aducându-mi ceva alimente. Din poartă s-a trimis în colonie după mine. Eu nu eram în colonie. Alarmă, unde sunt? Soţia mea şi mai alarmată. Aşa că nu ne-am putut întâlni. Noroc cu Ilie Lazăr şi cu colonelul Idrieru, care l-au domolit pe colonelul Zlătescu, că l-ar fi pedepsit straşnic pe plutonierul Pintilie. În orice caz, am scăpat de belea şi eu şi plutonierul. Dar Neli a plecat neliniştită, neştiind de soarta mea.

2. Amintiri de pe frontul de est. 1941-1942

Octombrie 1941. Din lagăr… pe front

Pe la mijlocul lui octombrie, după 4 luni, am fost eliberat. Venind acasă, ordin de încorporare pentru plecarea pe front. Mai primisem două chemări în lagăr, dar era mai important lagărul decât încorporarea mea… Îmi fac bagajul: odăjdii, cădelniţă, tămâie, cărţi de ritual şi alte lucruri pentru front. Mă prezint la unitate, Compania a VII-a Sanitară Sibiu, care se găsea la capătul dinspre drumul spre Alba-Iulia, la capătul străzii „Spinarea Câinelui”. Astăzi, „Şoseaua Alba-Iulia”. Acolo mi se dă echipamentul militar, cu 3 trese pe şapca de front şi pe umăr. Grad de căpitan. Sac de merinde, raniţă, pistol, cartuşe etc. Sunt îndrumat la Divizie, Divizia a II-a „Vânători Munte”, comandată de generalul Ion Dumitrache. Divizia, 15.000 de oameni, era cantonată la Cristian. Divizia a III-a Vânători era comandată de Generalul Fâlfănescu, cantonată la Sibiu. Am stat două zile în Cristian, eram în gazdă la o familie de saşi. De altfel, tot Cristianul era ocupat de către ofiţerii diviziei. L-am cunoscut pe preotul ortodox din Cristian, pe nume Răceu. S-a săvârşit un Te-Deum în ziua plecării. Fiecare batalion avea preotul lui. Eu eram la divizie. L-am rugat pe preotul Răceu să slujim

vineri, 9 august 2013

şi noi. Răceu ne-a privit foarte rece şi distant. Ne-am făcut o impresie proastă despre acest preot. Totuşi, l-am rugat să-mi păstreze echipamentul civil, până la reîntoarcere, dacă nu mă voi reîntoarce să ştie familia mea de unde să-mi ia lucrurile. Acest Răceu, nu ştiu cum, era neam apropiat cu preoteasa Zoe Drăgan.

Zeci de zile spre front

În 55 de vagoane de marfă cu platformă s-au încărcat 50 de căruţe cu coviltir, cu găleţi pentru adăpatul cailor, cu furaj pentru 100 de cai, cu ostaşi şi îngrijitori de cai. Mai erau vreo 3-4 vagoane pentru ofiţeri. Cu alte multe trenuri pleca trupa, 15.000 de ofiţeri şi ostaşi. Planul de drum era apreciat la 30-40 de zile. Divizia a III-a pleca din Sibiu, trecând pe acelaşi drum, dar prin strâmtoarea Kerci, peninsula Taniran - Crimeea - Stalino, în sus spre nord, obiectivul Stalingrad. Noi am trecut prin Tiraspol dincolo de Nistru, apoi am trecut Bugul la Zaporodje, apoi Nistrul, Dneprostol-Dnepropetrovsk, prin Volnovaka Rostov, am trecut Donul noaptea pe un pod de vase, Bataisoc, până la Novocerkask, unde am stat 3 zile.

Cazacii scot de la fereală superbele icoane. Nişte fapte scandaloase

Aici, o biserică ortodoxă foarte mare, devastată de comunişti şi făcută depozit de cereale. Trupele noastre au făcut curăţenie, am aghesmuit-o, şi bieţii locuitori, cazaci, au scos de pe unde au fost ascunse zeci de icoane, argintate, aurite. Cu lacrimi în ochi ne povesteau cum le-au păstrat ascunse, cu preţul vieţii lor. Într-adevăr, era de neimaginat cât erau de frumoase. Am găsit acolo, apărut de nu ştiu unde, un preot rus bătrân. Au plâns de bucurie, că unităţile noastre au preoţi. Germanii intrau cu chipiurile pe cap şi cu ţigările în gură. Ai noştri au fost bine primiţi de ruşi, aveau mare încredere în noi, românii. Dar, spre decepţia mea ca preot, ofiţerii români le luau din biserici şi din casele lor aceste icoane, le pachetau şi le trimiteau în ţară, barbarie, sacrilegiu, la mulţi dintre ofiţerii noştri. Să fi fost un grad mai mare decât ei, îmi venea să-i împuşc pe loc. Iar naţia, ostaşii alergau după găinile bieţilor bătrâni şi femei, tinerii erau pe front. Iată, găinarii şi „ţiganii lui Antonescu”. Ne-am discreditat lamentabil, după buna impresie de la început.

O importantă captură de război: un tren burduşit cu alcooluri

Deşi primeam hrană foarte bună şi din belşug şi ţigări şi băutură, în Novocerkosk am capturat un tren cu încărcătură imensă de butoaie cu vin şi spirt. Divizia noastră, la masă, dădea fiecărui soldat 50 g vin şi câte puţin spirt diluat de noi. 500 l spirt l-am primit noi la ambulanţă pentru dezinfectări pentru răniţi. Aici, în Novocerkask, generalul Dumitrache şi-a luat rămas bun de la noi, ofiţerii, că peste două-trei zile intram în acţiune. Noi, ambulanţa, ne-am stabilit în localitatea gruzină Maltek.

Lupte în Caucaz, la 5.000 m altitudine. Miere şi pastramă de oaie Ai noştri au dat o luptă teribilă cu un grup de ruşi bine ascunşi în cazematele lor, în Munţii Caucaz, la 5.000 m. Ne-au costat multe jertfe pentru a distruge acest grup de caucazieni. La 2 km departe de Malka, cu o populaţie de oameni foarte buni, musulmani după religie, văzându-mă preot, mă respectau foarte mult. Găzduiam la o familie, îmi dădeau să mănânc pastramă de oaie şi câte o gamelă de miere. Ei nu primeau nimic de la noi.

Serviciul de ambulanţă

Ambulanţa s-a stabilit într-o casă mare, probabil o fostă şcoală, cu tărgi multe ale ambulanţei, cărucioare Mastrovics, cu doctori, medici, maiorul Horaţiu Tănăsescu din Sibiu, str. Tribunei, dr. Barbu tot din Sibiu, dr. Moraru din Timişoara, dr. Ciavin, tot bănăţean. Aceştia toţi erau locotenenţi. Dl. căpitan Octavian Duşa, ofiţer de carieră, chirurg, farmacistul sublocotenent Iakabovici din Gura-Barza şi eu, cu grad de căpitan. Aveam o căruţă cu coviltir, numai a mea, un cal de călărit la nevoie. Colaboratorul meu era plutonierul Hermes, german din Petroşani, sanitar-felcer. Acesta şi cu mine dispuneam de maşină ambulanţă, cu aceasta căram răniţii şi morţii, pe care brancardierii noştri îi aduceau de pe prima linie.

Lupte crâncene pe râul Bacsan. Sânge şi măduvă

3UHRĩLL 7UDLDQ0RĂLFĂL*KHRUJKH,DFRE pHDUHQDVSRUWLYČ-LXOGLQ3HWURĂDQL.

La 2 km era un râu mare şi repede, de sub munţi, numit Bacsan. Pod nu era, a fost distrus de ruşi în retragere. Dincolo de Bacsan era un deal mare, cu cazemate, cu turnuri, mitraliere, la cota 910. În sat, ascunşi prin tufe, porumbişte, armate de vânători sovietici. Ordinul, să se treacă Bacsanul prin apă. Foarte mulţi dinte ai noştri s-au înecat în acest râu prăpăstios, adânc şi rece. Şi în râu şi dincoace de râu şi dincolo, în cazemate din porumbişti, din tufe, îi secerau pe ai noştri. Numai într-o zi au murit aici 3.000 de oameni, pe care îi ducea Bacsanul la vale, tot pe atâţia - răniţi. Aşa că, după acest eşec groaznic, s-a dat ordin să stăm pe poziţii, dincoace de Bacsan, în Malka şi împrejurimile ei. Sute de răniţi la noi la ambulanţă, unde instalasem mai multe corturi. Am văzut amputări, tăiate mâini şi picioare cu ferestrăul. Curgea măduva şi atâta sânge… Îl asistam şi eu, printre ceilalţi medici supraocupaţi şi ei, pe căpitanul Duşa, chirurgul. Primul mort pe care l-am primit a fost colonelul Petre Neacşu din Bucureşti. Pe ofiţerii superiori îi aduceau mult în spatele frontului, de preferinţe în parcuri, care erau la Tiatigos, pe alţii, în alte localităţi, până la Armoviv sau Tagurog, pe


vineri, 9 august 2013

malul Mării de Azov. Foloseam mai puţin ambulanţa din cauza atacurilor de partizani, care atacau în spatele nostru. Am anunţat familia din Bucureşti, cu toate datele, plus o schiţă cu planul unde era îngropat.

Ordonanţă la per tu

Aveam mult de lucru. Cântăreţ era ordonanţa mea, unul Vasile Rotaru, din careva sat din jurul Făgăraşului. Pe acesta nu-l puteam obişnui să vorbească cum trebuie. Mă lua la persoana a II-a singular, „ce faci, nu mânci?” etc. I-am spus că dacă nu vorbeşte cum trebuie, îl trimit pe linia I şi-mi iau o altă ordonanţă.

Un dezertor petroşenean scapă neexecutat, fiind trimis în prima linie Vreo 3 indivizi din unitatea noastră ne-au părăsit după 25 de zile. Pe unde s-au pierdut de noi, nu ştiu. Maiorul Tănăsescu, care era consătean şi prieten cu generalul Dumitrache, mi-a ordonat mie, care eram şeful anchetei acestui caz, împreună cu 2 inşi - locotenentul Ciobanu şi plutonierul Ştefan să-i judecăm pe loc, ca dezertori. Între ei era şi fostul meu coleg la liceul din Petroşani, Oprea Baba (Nicolae), căruia i-am spus: „Bată-te Dumnezeu, tâmpitule, m-ai pus într-o situaţie ca aceasta, să te împuşc din vina ta”. Consult pe cei doi în secret, care mi-au spus: „Trebuie pedepsiţi exemplar, ca să fie un exemplu pentru alţi ostaşi, care ar face la fel”. I-am pedepsit cu plecarea imediată pe prima linie. I-am raportat maiorului hotărârea care am găsit-o mai potrivită, că, decât să-i împuşcăm noi ca dezertori, pot fi împuşcaţi pe prima linie, şi, dacă vor avea noroc, vor scăpa. Hotărârea mea a fost valabilă şi acceptată de superiori. Generalul Dumitrache era prea mult solicitat cu marea răspundere a unei divizii de atâţia oameni.

Cenzurat „Traian Moşic”

În puţinul timp liber, eram însărcinat cu cenzura scrisorilor trimise în ţară de către ostaşii noştri. Aveam Oficiul poştal nr. 11. Atât, nici un fel de altă adresă, decât numele expeditorului, şi pe acest număr veneau şi scrisorile de acasă. Aveam şi o ştampilă cu „cenzurat” şi semnătura mea.

„Blagoslovenie, batiuşca”

Am omis să amintesc că prin localităţile pe unde treceam spre front şi unde mai poposeam, văzându-mă preot, poporul venea cu icoane ca să le sfinţesc, cu copiii ca să îi botez, cu parastase pentru morţi. Într-o singură zi am botezat 40 de copii. „Blagoslovenie, batiuşca”. Bieţii de ei veneau cu cozonaci, cu câte o sticlă de vin, cu colive, cu câte o friptură de pasăre etc. Refuzam să le iau, ştiindu-i cât erau de lipsiţi. Cu nici un preţ nu luau din darurile aduse, ştiind că acestea erau ofranda lor pentru bucuria că au găsit un preot să le facă slujbele. Erau atât de duioase aceste despărţiri cu pupatul odăjdiilor şi a mâinilor… Emoţii şi lacrimi de ambele părţi, parcă ne-am fi cunoscut de ani de zile. Colegii mei, ofiţerii, au făcut atâtea fotografii cu aceste ocazii, călări pe cămile în Caucaz. Nici astăzi nu ştiu care s-au mai reîntors acasă din cei peste 15.000 de ofiţeri. Din divizia noastră s-au reîntors abia 600 de oameni. Eu am plecat cu o lună mai devreme de dezastrul de la Stalingrad.

Lăsarea la vatră. Drumul spre ţară cu ambulanţa şi avionul. Tabacul „Antonescu” vs. „Caporal”

Când, la Stalingrad făceam toate pregătirile pentru plecarea pe front, venise la ambulanţă un preot unit, pe nume Madan Ioan. Acesta umblase mult pe la Marele Stat Major să se mute, că voieşte să se mute pe front. Nu pot ştii ce-l tenta. Vine la Cristian ordinul de mobilizare, cerut cu atâta insistenţă. Generalul raportează telefonic la Bucureşti că

PRĂVĂLIA CU ISTORII V efectivul de plecare e complet şi nu mai are nevoie de alt preot. Aşa că Madan, foarte supărat, se reîntoarce acasă. Noi plecăm, ca, după 3 luni, Madan vine după noi şi ne găseşte la Malka. A umblat atâta, până a reuşit să vină pe front. Am fost întrebat dacă doresc să plec acasă, sau să rămân. Natural, am fost bucuros să mă întorc acasă. Mi s-a dat hrană pentru cca. 30 de zile. Sute de scrisori pentru ţară le-am luat cu mine, să le pun la poştă, în Bucureşti. Maiorul Tănăsescu mi-a dat o lungă scrisoare pentru cei de acasă, din Sibiu, plus ciocolată, ţigări etc. Tot aşa, şi pentru familia Dr. Barbu, cu maşina-ambulanţă a unităţii noastre, m-a adus până la Fiatigorsk. Cu maşina mai venea acasă (…), la Bucureşti, un evreu. Nu se ştia cum a putut fi mobilizat, pentru că evreii şi comuniştii nu se mobilizau, întrucât armatele noastre nu aveau încrede în ei, să nu dezerteze, să treacă la ruşi (…). Cu acest evreu, care ştia germana, în felul jargonului lor, dar destul pentru a se înţelege cu germanii, luând legătura cu aeroportul din Fiatigorsk. Mai aveam cu mine pe plutonierul Hermes, care m-a adus cu maşina noastră, cu un comision pentru familia sa din Sibiu. Şi Hermes m-a ajutat să găsim un transport spre înapoia frontului. Ni s-a spus că peste două ore avem un avion german care pleacă la Bucureşti. Ne-am îmbarcat şi noi, cei 2, şi încă câţiva ofiţeri germani şi români. Avionul a făcut o scurtă escală la Tiganof, o oprire pentru o noapte la Odesa şi, după cca. 8 ore de zbor, fără escale aterizam în Bucureşti, la aeroportul Băneasa. Pilotul şi cei 2 servanţi ai săi erau foarte simpatici. Le-am cucerit bunăvoinţa cu câteva ţigări româneşti, foarte bune, fabricate special pentru front, ţigările „Antonescu”. Ei aveau ţigări foarte proaste, fabricaţie bulgărească, franceză şi de-ale lor, „Caporal”, destul de proaste. La un restaurant din Odesa am băut ceva, am mâncat, era muzică de ţigani, ospătarele erau românce. Deci, o atmosferă românească, veselă, ca acasă. Cu dormitul a fost mai prost, în nişte camere zise hotel, cu paturi proaste, cu geamurile sparte, am dormit cumva. Aşa că, astfel, am scăpat de front. Unitatea noastră n-a mai stat prea mult, era prin octombrie 1942, aşa că popa Madan a stat până la retragere, care a fost groaznică, grăbită şi primejdioasă, pentru că de pe toate fronturile ruşii îi urmăreau din spate.

Hotel „Europa”. Suspect de comunism…

Am stat vreo 2-3 zile în Bucureşti. Am dormit la un hotel „Europa”, pe str. Brezoianu. Am venit acasă, la Petroşani, ca din Petroşani să mă duc la Sibiu să predau cazarmamentul şi un plic bine lipit. Căpitanul, căruia i-am predat echipamentul, citeşte scrisoarea şi se uită la mine bănuitor. Din ţară primiseră ordin să mă trimită în ţară ca… „suspect de comunism”. Pentru că, dacă aş fi fost legionar, nu mai veneam acasă. Pe legionari, Antonescu îi trimitea pe prima linie, unde erau anumite primejdii deosebite şi astfel Antonescu şi ţara scăpau de ei. În sinea mea eram bucuros că… am avut şi eu măcar o dată… am avut noroc. De aceea am venit acasă cu acel evreu bucureştean.

(fusese ministru sub Averescu), presimt că acest om mă va urmări. La Simeria urma să cobor, să iau un tren spre Sibiu. Groza îmi spune: „Nu mergi la Sibiu, vino cu mine la Deva şi vom sta de vorbă cu colonelul prefect”. Mergem împreună la Groza acasă, unde am stat cam 10-15 minute şi plecăm împreună la prefectură. Fără un anunţ în prealabil, a fost primit imediat de prefect. Îl salut milităreşte, prefectul se ridică în picioare, Groza îi întinde mâna, mă prezintă şi pe mine, prefectul îmi întinde mâna şi mă pofteşte să şed. Mă întreabă ce e pe front, la care unitate am fost, îl cunoştea bine şi era prieten cu generalul meu, Dumitrache. Prefectul era un antonescian… M-a întrebat cum merge frontul, i-am spus foarte bine. Contrar de ceea ce îi povestisem lui Groza. Nu puteam să-i spun adevărul, pentru că era convins despre justeţea războiului împotriva comuniştilor din Rusia. Groza îi povesteşte despre internarea mea în lagăr la Tg. Jiu. Colonelul şi-a adus aminte de mine. Îi promite lui Groza şi mie că nu voi mai păţi nimic, fiind pe front. Îmi întinde mâna şi-mi spune: - Domnule căpitan, poţi dormi liniştit, că nu vei mai fi urmărit. Îi mulţumesc şi plec. După mine, imediat vine şi Groza, care-mi spune: „S-a făcut, fii liniştit”. Îi mulţumesc şi lui şi îmi iau drumul spre Sibiu.

Reîntoarcea la vechile preocupări

Ceea ce am păţit la Sibiu cu ofiţerul de la compania 7 sanitară am povestit-o mai sus. Înainte de a preda echipamentul, trecusem pe la Cristian şi îmi luasem hainele civile. După două zile, cât mai hoinărisem prin Sibiu, mă reîntorc acasă, bucuros că am trecut şi peste asta. Am intrat normal în programul meu obişnuit, cu vechile preocupări, cu parohiile, cu şcoala. Toate bune. Mai făceam limba română şi geografia la liceu, cu cl. a IV-a - geografia şi cu cl. a VI-a - limba română şi istoria literaturii române. Suplineam pe unii profesori, care erau plecaţi pe front, cu regret că unii nu s-au mai întors, colegii mei, Dr. Iancu Gheorghe din Jieţ, Moldovan Zeno, Stanciu Nicolae, locotenent de carieră din Dâlja, fost elev al meu, acesta era la Batalionul 9 Vânători de Munte din Vulcan, şi mulţi alţii.

Fratele Ilie - grav rănit pe front

Unii care au mai scăpat, grav răniţi. Aşa am vizitat la un spital militar din Bucureşti pe fratele meu, Ilie, grav rănit în Rusia. Apoi, în continuare în frontul de apus, până în Munţii Tatra. Ilie făcuse războiul de la început până la capăt, timp de peste 5 ani. El făcea parte dintr-o unitate de cavalerie din Regimentul 10 Călăraşi - Sibiu. A fost grav rănit şi în Răsărit şi în Apus… Fără să mai amintesc concentrările multe dinainte de începutul războiului. Cei care mai puteau scăpa de front erau aceia

Cu Dr. Petru Groza la prefectul judeţului

În drum de la Petroşani spre Sibiu, eram într-un vagon de cl. I. În staţia Băcia urcă în tren, în vagonul unde eram eu, Dr. Petru Groza. Îl salut, deşi ne cunoşteam mai demult, dar, militar cum eram, îmi întinde mâna, spun cine sunt. Cunoştea pe fratele meu, Ilie, care, ca profesor la Liceul „Decebal” din Deva, i-a avut elevi pe copiii lui Groza. Ilie dădea ore particulare, de franceză şi de latină, acasă, pentru Mia şi Octavian Groza. Mai cunoscuse Groza şi pe tatăl meu. Bucuros că mă vede, în repezeală mă întreabă cum stăm cu războiul? I-am spus sincer că prevăd pierderea războiului. S-a bucurat mult. Groza era un democrat şi era împotriva acestui război. Îi mai povestesc din păţaniile mele. Că, colonelul Constantin Dumitrescu, prefect al judeţului Hunedoara, cu un frate general la Bucureşti, a ordonat trimiterea mea în lagăr la Tg. Jiu. Şi, Domnule Ministru, îi spun eu

1937. &RUQHOLDĂL7UDLDQ0RĂLFODULGLFDUHDXQHLVILQĩLWRDUHFUXFL în Parâng.


VI PRĂVĂLIA CU ISTORII

care intrau la mină, unde munceau ca mobilizaţi pe loc. Trebuia producţie multă pentru război şi pentru a da nemţilor din toate: petrol, cărbune, pădurile defrişate sălbatic, lână, carne etc., cât mai multe pentru alimentarea „maşinii de război”. Mi-au reproşat mulţi indivizi că „ce-ai căutat în războiul din Răsărit?”. Cum? M-am dus de bună voie? Şi putea ca cineva să se sustragă de la război, fie din Răsărit, sau din Apus?

3. A doua arestare. La Tismana. 1942-1943

„Darul” lui Moş Crăciun. Însoţit de poliţist la Deva

A doua zi de Crăciun a anului 1942, slujeam la biserica noastră din Petroşani, cu protopopul Duma, după slujbă am predicat eu, la ieşirea din biserică mă aşteaptă la uşa bisericii un poliţist, care îşi cere scuze, dar are ordin să mă ducă la poliţie. Acolo, aceiaşi indivizi: Popovici, Şerban şi unul Iorga, care îmi comunică: - Părinte, avem ordin să te arestăm. - Îmi puteţi spune pentru ce? - Nu ştim, dar trebuie să rămâneţi aici, că deseară trebuie să fiţi la Deva. - Am înţeles, dar binevoiţi a mă lăsa până acasă, să mă dezbrac de redevenzile acestea şi să anunţ familia că trebuie să plec iarăşi. Unde? Aveam într-o hârtie o prescure, şi să mănânc ceva. Un poliţist m-a însoţit până acasă. Ai mei erau cu toţii, cumnaţi, părinţi, soacra, soţia mea pe pat. Mi se născuse al patrulea copil, Pia. Ce să mai mănânc… I-am lăsat plângând. Repede m-am îmbrăcat de iarnă, plângeam cu toţii şi cei 3 copilaşi ai noştri: Mircea de 6 ani, Doru de 3 ani, Dănuţ de un an şi ceva. Neli în pat şi eu plec, nemâncat, cine mai putea? N-am luat nimic, decât prescurea de la biserică. Am plecat, însoţit de poliţist şi, de la poliţie, singur, însoţit de poliţist, am plecat cu un tren care avea plecarea pe la ora 4 după masă. Urcăm în tren, după ce mi-am luat bilet. Neştiind până unde, poliţistul îmi spune: „Până la Deva. Acolo vă predau şi mă reîntorc”. - Cui mă predai? - La închisoarea penitenciarului din Deva.

Două zile în bezna penitenciarului, fără mâncare

Ce a făcut poliţistul, nu ştiu, dar eu am fost înhăţat de alţi poliţişti şi băgat într-un subsol, într-un întuneric groaznic. Acolo, în beznă, mă întreabă unii: „Tu cine eşti?”. - Sunt popa Moşic din Petroşani. - Câţi sunteţi? întreb eu. - Treizeci, deocamdată. Stăm, stăm, nu ştiam când e zi, când e noapte. Fără mâncare, fără să ne întrebe nimeni ceva. După vreo două zile şi două nopţi, într-o seară, se deschid porţile închisorii. În alte celule mai erau şi alţii. Ne adună pe toţi în curtea închisorii, acum vedem că suntem mulţi. Un ofiţer, pe nume colonelul Popa Augustin, fiu de preot, face un apel. Am cunoscut acum, după nume, pe cei mai mulţi. La strigarea numelui meu, îndrăznesc să-l întreb pe colonel: - Domnule colonel, îmi permiteţi să vă raportez că nu demult am fost la domnul prefect şi mi-a spus că nu mai aveţi nimic cu mine. - Ştiu, dar tot din ordinul domnului prefect eşti din nou arestat. Am tăcut.

Deva-Tg. Jiu-Tismana

Din Deva am fost conduşi cu o mare escortă la un tren. Într-un vagon de cl. a III-a abia am încăput destul de înghesuiţi. În fiecare compartiment ne păzeau câte 2 militari. N-am putut afla unde mergem. Nu mai ţin minte pe unde treceam şi pe unde mergeam. Ne-au descărcat în gara Tg. Jiu. Acolo, la Legiunea de jandarmi, s-au făcut anumite forme de către un colonel, probabil prefectul sau un altul, nu ştiam. Ştiu că s-a făcut o triere şi, în câteva dube, am plecat. Ne-am dus la poarta lagărului. Acum mi-am zis: iarăşi aici? Dar când debarcau pe unii, s-a spus şoferului şi jandarmilor de pază: - Pe ăştia îi duceţi la Tismana.

1938. /DPČVXUDWXORLORUvQ3RLHQLOH7ČLL)RWR&RUQHOLD0RĂLF.

vineri, 9 august 2013

Ianuarie 1943. 105 preoţi deţinuţi

Era în dimineaţa de anul nou, 1943. Ne spunem: „Frumos început de an…”. Nu ne puteam ura un an nou, fericit… Era o iarnă cu zăpezi mari şi foarte geroase, abia am ajuns la Tismana. Acum, pe zi, ne-am văzut mai bine unii pe alţii, eram numai preoţi. La Tismana, din alte direcţii au fost aduşi atâţia preoţi. Când ne-am văzut eram cunoscuţi cu cei mai mulţi. Eram 105… capete de preoţi… Fostele chilii călugăreşti, cu geamuri sparte, cu sobe defecte, care fumegau ca-n iad. O sală de mese peste Trapeză, frig, geamuri sparte…, mizerie. Nu puteam înţelege ce a fost pe aici, cu atâta mizerie. Doi călugări, care făceau slujbă în paraclis, având aceşti călugări o locuinţă aparte, izolaţi de noi. Camerele de dormit, frig, geamuri sparte.

„Ascultări” la mănăstirea-lagăr: tăiatul lemnelor, gătitul, cântatul la strană

Facem cunoştinţă cu un căpitan, rezervist, comandantul acestui lagăr, magistrat în civilie, care ne-a tratat cu multă omenie şi înţelegere. Ne-a dat voie să tăiem lemne din pădurea înconjurătoare a mănăstirii, pe deasupra peşterii lui Sf. Nicodim, un ferăstrău, ca vai de el, două săcuri, tot aşa, aproape că nu ne foloseam de ele; zăpada până în brâu. Cu mâinile îngheţate, cu ghetele şi pantalonii îngheţaţi ca… nişte burlane. Încercăm să scoatem de sub zăpada îngheţată crăci rămase din toamnă. Ştiu că dormeam îmbrăcaţi, încălţaţi, câte o pătură pe nişte saltele vechi umplute cu mai multe resturi şi praf de aşa zise foste cândva paie. Mâncarea o găteam noi din… puţinii cartofi, ceapă, pâine ne aduceau de la Tg. Jiu. Ni s-a dat voie să scriem acasă după pachete. Comandantul avea şi el o cameră într-o fostă chilie, la etaj, lângă noi. Participam la slujbe săvârşite de cei 2 călugări, noi îi ajutam la strană. Dacă ştiam de acasă că mergem la mănăstire, ne-am fi adus de acasă odăjdii, că doar eram preoţi.

Singurul preot din Valea Jiului

Acolo, printre preoţi din atâtea părţi ale ţării, erau Aristică Popescu din Vărsături, Şerban Popescu din Cărbuneşti, Paţică - protopop din Tg. Jiu, Dr. Spiridon Cândea - profesor de teologie din Sibiu. Mai erau preotul Simeria din Vâlcelele Rele, Timişan din Sîncrai, preotul Măciucă de la Ocoliş. Oameni care n-au făcut nici un fel de politică. Din Valea Jiului eram singurul. Nu cunoşteam nici unul dintre noi motivul pentru care ne-au internat aici şi nici apartenenţa vreunei politici. Atâta noroc am avut că, venindu-ne pachete de acasă, ne mai astâmpăram foamea.

Vinul comandantului. Paraclis în amintirea fiului poetului Coşbuc

Căpitanul, comandantul nostru, i-am uitat numele, aducea de acasă vin şi ni-l vindea destul de ieftin. Cred că era gorjean acest bun şi manierat om. Cei câţiva ostaşi de pază erau jos la poarta mănăstirii, în două chilii. Nu ne gândeam nici unul la vreo evadare. Drumul de la Tg. Jiu până la Tismana era de 40 km, mai mult prin pădure şi zăpadă foarte mare. Paraclisul, foarte frumos, din donaţii făcute de către poetul Gheorghe Coşbuc, unde pe un geam colorat era scris: „Întru amintirea singurului meu fiu, Alexandru, mort într-un accident de maşină, în drum spre Timişoara, în anul 1918”.

Eliberat în prima serie

Pe la sfârşitul lunii februarie a venit la Tismana o comisie, care a făcut o anchetă amănunţită, preşedintele a fost un ofiţer de la Ministerul de Interne, colonel (cred că prefectul de Tg. Jiu), şi alţi doi. În decurs de o săptămână am fost eliberaţi cu toţii. Eu am fost eliberat în prima serie.

4. Petroşaniul după 23 august 1944 Chef la casină

Cu aceste trecute suferinţe - lagăr Tg. Jiu, Război, Tismana - am dus-o oarecum liber, dar, tot cu frica în sân, că ce ar mai urma. Anul 1944, de 23 august, am fost trezit de unii prieteni şi profesori (…), care mi-au spus să mergem la casină. Aceşti prieteni veneau chiuind şi veseli. Prof. Ghiţă Masca, Traian Colda, Orehov, Făgădan şi alţii vin veseli, cu câteva sticle cu vin şi ne trezesc din somn. - Sculaţi, măi, haideţi să bem! - Dar ce v-a apucat să veniţi noaptea? - Nu ştiţi? Îi pace, s-a făcut pacea… În curtea grădinii noastre, printr-o poartă, în două minute eram acolo. Acolo, Kiss-bacsi avea băuturi naturale, vin curat de Aiud, bere la discreţie, cu mâncări la comandă (de ani de zile luam masa la D-na Kiss). Acolo era o popicărie, unde mergeam des. Îmi plăcea acest joc, ca şi biliardul, unii în altă încăpere jucau „preference” (cărţi de joc). La casină era şi un aparat de radio şi s-a transmis că nemţii au fost înfrânţi la Iaşi şi s-a comunicat terminarea războiului. E pace! Era noaptea de 23 august 1944.

Consideraţii politice

Trebuie să amintesc aici nedreptatea ce ni s-a făcut prin Dictatul de la Viena. Noi eram în bună pace cu U.R.S.S. Titulescu a fost mare pacifist şi democrat. Se


PRĂVĂLIA CU ISTORII VII

vineri, 9 august 2013

lupta ca un titan la Geneva împotriva optanţilor unguri, care cereau Ardealul înapoi şi care militau pentru anularea tratatului de pace de la Trianon, care consfinţea hotărârea întregii suflări româneşti de la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, unde, peste 100.000 de participanţi români au hotărât unirea Ardealului cu Patria-mamă. Ministrul nostru de la Moscova a fost iarăşi un diplomat de marcă, în persoana lui Grigore Gafencu. În anul nefast 1940, Rusia ocupă Basarabia şi Bucovina, după ei şi bulgarii ne ocupă Cadrilaterul, cele 3 judeţe din sudul Dobrogei. Ungurii ne ocupă Ardealul până pe Dealul Feleacului. Nemulţumiţi, tot ei, că nu li s-a dat la Viena întreg Ardealul. Când au împărţit în două Polonia, Hitler s-a înţeles cu Stalin când a fost vorba de pradă… Lucruri ştiute, dar de la noi, din Valea Jiului, au plecat mulţi maghiari tineri şi unii mai bătrâni, aceşti unguri, necunoscuţi la Cluj şi în tot Ardealul cedat, au ucis peste 35.000 de români, plus masacrele oficiale ale bandelor ocupante de la Buda-Pesta, în frunte cu regentul Horty Micklos, care a intrat în Cluj călare pe un cal alb.

Armata sovietică - întâmpinată cu pumnii ridicaţi

Când armatele noastre luptau până în Munţii Tatra, în Cehoslovacia, şi mai departe, acasă, în Valea Jiului, când au intrat armatele sovietice venind prin Pasul Surduc, i-au aşteptat cu pumnii ridicaţi. Asta era la marginea Petroşaniului, pe atunci, pe unde e crâşma „Mignon”. Armatele sovietice şi-au văzut de drum, fără să dea prea mare importanţă salutului cu pumnii…

Ruşi pe str. Principesa Ileana

La Petroşani, în casa Dr. Moga (actuala Casă Apostu, aflată în reconstrucţie şi situată lângă sediul SNH) s-a instalat comandamentul. La noi acasă, în str. Principesa Ileana, Nr. 7, s-au stabilit câţiva ofiţeri şi în pivniţa mare şi-au pus alimentele. La Casina Română, la fel. Noi aveam telefon. Le-am cedat 4 camere, apă în curte, în casă, baie, radio etc. Neli cu copiii au plecat la Lonea şi apoi la Voievodu. În curtea noastră s-a făcut un foc, iar cazanele cu mâncare se fierbeau aici (…). Eu venisem de pe front de la ei din Caucaz, ştiam cât de cât ceva ruseşte, maiorul, care ştia destul de bine germana, cu alţi ofiţeri dormeau în paturile noastre şi mâncarea li se servea la noi. Acest maior îi mai pedepsea pe unii soldaţi mai îndrăzneţi, îndeosebi pe unul Nicolae Colea.

„Hristos voskresc!”. Un paşti româno-rus

Ştiu că de Paştii anului 1945 ne-am pregătit cu vin, sărmăluţe, cozonaci, friptură de miel şi ouă roşii. Au fost atât de impresionaţi, până la lacrimi, încât au cântat „Hristos voskresc!”. Se întrebau ce Paşti au ai lor acasă? Şi dacă se vor mai întoarce vreodată acasă, la ai lor. Ne-am sărutat cu toţii, cum e obiceiul şi la ei de Paşti, poate mai pronunţat decât la noi. Ne-am împrietenit atât de bine, trăiam ca fraţii: la fiecare masă eram şi noi cu „blagoslovenie batiuşka”. Când au plecat, ne-am despărţit cu lacrimi, ca de familia noastră. Mi-a lăsat o scrisoare lunguţă cu un cuprins ca oricine va mai trece pe aici să ştie că e o casă de preot şi să o respecte… I-am dat adresa să ne scrie de pe front, dar n-am primit nimic… Cei care au venit după ei n-au mai poposit la noi.

Barbarii în numele ruşilor

Noaptea aveau patrulele lor prin oraş, aşa că dacă întâlneau soldaţi de-ai lor vagabondând prin oraş sau dacă umblau după băuturi sau femei - am văzut cazuri - erau împuşcaţi pe loc. E adevărat că unii dintre civili, fel de fel de derbedei, îi duceau pe unde ştiau că sunt cârciume şi dădeau lovitura de spargere. Toate aceste abateri erau sancţionate pe loc sau, în cel mai rău caz, a doua zi. Am cunoscut cazuri când cetăţeni paşnici erau asasinaţi de aceşti indivizi civili, ca lumea civilă să

creadă că ruşii au făcut asemenea fapte reprobabile. (…) Bande, ca a lui Matraş (…), acţionau la periferia oraşului, după jafuri, terorizând oamenii fără nici o apărare. Deci, şi aici îşi luaseră nasul la purtare, ucigând şi bătând la români. Învăţătorul Bogza, lăsat ca mort în stradă, învăţătorul Dumitrescu, la fel, bătut până la mutilare, în faţa Anei Pauker, la Surduc, într-o zi de 1 Mai. Judecătorul Rîpeanu, ucis şi aruncat în Jiu. Aceste barbarii nu le-au făcut ostaşii sovietici, ci ungurii.

să verificăm hoţiile şi afacerile contabile ale direcţiei”. Directorul îi trece alături, la contabilitate, şi contabilul şef Dumitru Pop le prezintă registrele şi lucrările contabile. „Camaradul” Marcu şi ceilalţi se aşează pe scaune, fără să ceară voie, cu pălăriile pe cap, şi Marcu controlează, întoarce foi, încearcă să adune, nu putea. Asudă, screme, caută… ca să spună: „Doar şi eu am făcut 4 glasuri (clase) de şcoală şi am învăţat şi artmetică (aritmetică), dar pe asta, dracu’ ştie, n-o pricep..”.

Un avocat, când domn, când tovarăş…

Generalităţi, şi nu prea

După ce trupele sovietice înaintau în Apus, şi la 9 Mai 1945 Stalin ne-a retrocedat Ardealul, bandele maghiare s-au reîntors în Valea Jiului, şi ei au fost cei dintâi care s-au înrolat în Partidul Comunist, în Apărarea Patriotică, în V.F.D.R., în U.F.A.R. Deci, ei şi soţiile lor erau acum democraţi. Avocatul evreu Dr. Eugen Molnar, cu soţia Clari, s-au înrolat între primele rânduri, defilând în fruntea gloatelor şi strigând: „Jos fasciştii!”, „Jos Rădescu!”, „Jos Aldea!” etc. Mare afacerist ca avocat. Cu cele mai frumoase case în Petroşani, cu vreo 100 de iugăre de pământ, sechestrate de el personal pentru neplata onorarului de avocat de atâţia nenorociţi de ţărani pe care-i „apăra” în faţa instanţei; aceştia, neavând cu ce-l onora pentru procesele amânate cu anii, le lua pământul, colibele şi stânele lor. Nu i-a mers prea mult, fiindcă „tovarăşii” soţi Molnar n-au declarat averile pe care le posedau. (…) Ca să li se piardă urma, s-au dus la Braşov. Au vândut cu preţ bun casele din Petroşani, n-au declarat aurul şi „cocoşeii”, aşa că nu numai că au fost excluşi din partid, dar şi condamnaţi la închisoare. Asemenea acte n-au săvârşit ceilalţi evrei din Valea Jiului. Soţii Molnar au fost detestaţi de către conaţionalii lor.

Jefuitorii magazinelor

Când s-au naţionalizat prăvăliile particulare, foarte mulţi s-au năpustit asupra atâtor prăvălii, să vândă repede tot, tot, cu milioane, că în ziua următoare nu mai aveau marfă, şi cu un milion cumpărai un kg. de mălai, iar schimbul - 3 milioane. Tot maghiarii şi unii vagabonzi români s-au înţolit cu ghete, stofe, costume de haine, pânzeturi etc. Nu mai întrebau dacă marfa trebuie plătită. Au fost jefuite magazinele evreilor şi ale românilor, exact cum procedaseră „dragii camarazi” legionari în perioada groaznică 6 septembrie 1940 - 21 ianuarie 1941, când cu rebeliunea. Scoteau pe proprietarii evrei din magazine şi se puneau ei, după bunul plac, la tejgheaua evreilor. În casele acestora se jefuia tot ceea ce aveau evreii. Cunosc un caz, când un „camarad” avea vreo 10 aparate de radio în casa lui.

Izgonirea legionarului… „Gţ”

Dar procedeul legionar de tâlhărie era îndreptat şi împotriva unor creştini mai înstăriţi, sub pretextul că au fost liberali sau naţional-ţărănişti etc. Personal, am fost vizitat acasă de un „camarad”, şef al poliţiei legionare, pe un tâmplar care semna „Gţ” (…). Aveam pe fiul meu, Dan, foarte bolnav, şi Dr. Moga şi Dr. Shleker făceau eforturi mari să mi-l salveze. Vine „Gţ” şi mă izolează de familie şi spune în secret să-i dau 2.500 lei, cu vorbele: „Dacă îmi dai banii, te notez, dacă nu-mi dai banii, iarăşi de notez”. Necăjit, eu eram cu boala copilului, i-am deschis uşa, spunându-i: „Ieşi afară, secătură!”. Riscam foarte mult, că era în cămaşă verde şi cu pistol, şeful poliţiei, tâmplarul „Gţ”.

Când au început rebeliunea, au adunat armele de la cetăţenii „vânători”, au dezarmat jandarmii din Lonea, Titeu, plutonierul, se uita cum i se luau armele şi muniţia postului de jandarmi. Eu aş fi tras în ei fără milă dacă aş fi fost în locul lui Titeu. De 1 Decembrie 1940 s-au făcut pregătiri mari pentru Alba-Iulia. S-au adunat fel de fel de indivizi, i-au îmbrăcat în cămăşi verzi, să fie mulţi…, şi au plecat la Alba-Iulia, unde Antonescu, îmbrăcat şi el în cămaşă verde, alături de Horia Sima, primeau defilarea, cu „Sfântă tinereţe legionară”, cu „Garda, căpitanul şi arhanghelul din cer”… Ce sacrilegiu pentru Alba-Iulia… Nici „câinele roşu”, Antonescu, nu a avut nici o remuşcare, când în noaptea de 30 noiembrie spre 1 Decembrie, „camarazii” au asasinat atât de sălbatic pe Nicolae Iorga… Şi nu mult după acestea, rebeliunea, şi Antonescu i-a potolit pe „camarazi” că a tras fără milă, şi mai apoi i-a trimis în batalioane speciale pe frontul din răsărit, în primele linii. Aici a greşit Antonescu, că a trimis pe front şi în închisori şi atâţia oameni nevinovaţi, care nu s-au pretat la crime sau jafuri…

Despre cum, şi în istorie, porodica din verde se face roşie

Unii dintre comandanţii legionari n-au suferit nimic. Dimpotrivă, în Guvernul Dr. Petru Groza au ajuns în posturi însemnate şi de răspundere, fără măcar o zi de închisoare… Se întrebau mulţi. „Cum devine asta?”. Uite că a devenit… A pus cineva în gura lui Stalin că „porodica din verde se face roşie”. Nu ştiu cum, dar s-au strecurat câte unii, fără să fie pedepsiţi… (…) am fost chemaţi la Deva la o conferinţă. Eram acolo, într-o sală mare, câteva sute de preoţi. Unul dintre foştii comandanţi verzi ne-a ţinut un discurs: - Să vă încadraţi undeva, că staţi (…), ori la social-democraţi sau în Blocul Partidelor Democrate etc., că băţul are două capete. Ascultăm uluiţi schimbarea camaradului de ieri. Când, la ieşire l-am lăsat să iasă primul pe conferenţiar, la uşă unul dintre colegii conferenţiarului strigă tare: „Camarazi, drepţi!”. Cel vizat, fostul camarad, îi spune: „Du-te dracului!”. Nu peste mult timp, camaradul a ajuns director la un minister în guvernul Dr. Petru Groza. Au mai fost şi alte cazuri.

Dezastrul de după război

Ceea ce a urmat, se ştie… Pierdem războiul şi dezastrul urmării acestui război: jaful pe toată linia a

Cele 4 glasuri nu-i folosesc la socoţi

Tâmplarul Marcu Ion din Lonea împreună cu alţi „camarazi” se duc la Direcţia Cărbunelui, unde era director nobilul om de treabă, filantropul Nicolae Gavrilescu, spunându-i: „Vrem

1938. /DPČVXUDWXORLORUvQ3UHOXFD)RWR&RUQHOLD0RĂLF


VIII PRÄ‚VÄ‚LIA CU ISTORII

avutului ĹŁÄƒrii ĂŽl cărau nemĹŁii la ei ĂŽn ĹŁară. Ĺžtiu, eram copil de 5 ani, am mai spus asta mai sus, când s-a ĂŽnceput războiul I mondial, cu nemĹŁii ĂŽn ĹŁară Ĺ&#x;i luptele eroice, dramatic eroice de la MărăĹ&#x;eĹ&#x;ti, MărăĹ&#x;ti, Oituz, Jiu etc., când trufia germană a fost ĂŽnfrântă lamentabil Ĺ&#x;i ĂŽn războiul II mondial, tot ei, „rasa nobilăâ€?, a fost ĂŽnfrântÄƒâ€Ś Se Ĺ&#x;tie că ĂŽn acest al II-lea război mondial au murit pe atâtea fronturi de luptă Ĺ&#x;i acasă, prin bombardamente Ĺ&#x;i alte calamitÄƒĹŁi, foame, boli, 60 milioane de oameni. Ĺži ĂŽn noul regim s-au făcut multe Ĺ&#x;i mari greĹ&#x;eli Ĺ&#x;i răzbunări. Mă gândesc la regimul Gh. Gheorghiu-Dej, cu victimele de la Canal, cu domiciliile forĹŁate, cu oameni expropriaĹŁi Ĺ&#x;i duĹ&#x;i ĂŽn Bărăgan la munci forĹŁate, cu coloniile de muncă, ca ĂŽn bălĹŁile Brăilei - Marea Insulă a Brăilei, la Piatra-FrecÄƒĹŁei, Grădina, Salcia, Strâmba, StoeneĹ&#x;ti, Gâtul Berbecului, Peripava, cu regim aspru, barbar, de exterminare, unde au muncit Ĺ&#x;i au murit concentraĹŁi nu mai puĹŁin de 80.000 de oameni.

5. A treia arestare. ĂŽnchisorile Ĺ&#x;i lagărele comuniste. 1959-1964

O vizită la episcopie care nu prevedea nimic

Este cel mai greu capitol al vieĹŁii mele. Cred că nici sclavii antichitÄƒĹŁii n-au fost mai rău trataĹŁi ca noi, vieĹŁuitorii veacului al XX-lea‌ ĂŽn anul 1959, ĂŽn ziua de 9 sau 10 iulie, primesc un telefon de la Arad, să mă prezint a doua zi la episcopie. Aproape lunar făceam aceste drumuri. Plec cu Pia, ea nu văzuse Aradul. Luăm o cameră la hotel până a doua zi dimineaĹŁa. Mă prezint ĂŽn biroul consilierului Oros, era Ĺ&#x;i Vancu, tot consilier, ĂŽmputernicitul cultelor, Ĺ&#x;i ĂŽncă un individ. M-a surprins motivul chemării mele la episcopie, după felul ĂŽntrebărilor. Dacă activează „Oastea Domnuluiâ€?, dacă am sectari Ĺ&#x;i cum activeazÄƒâ€Ś, lucruri pe care le raportam lunar, dar mai mult trimestrial. ĂŽntre timp, vine vicarul dr. Gh. LiĹŁiu Ĺ&#x;i ne ĂŽntreabă de ce stă maĹ&#x;ina SecuritÄƒĹŁii la poarta episcopiei. Fără să Ĺ&#x;tiu, ĂŽmputernicitul Ĺ&#x;i cu individul necunoscut aceĹ&#x;tia erau securiĹ&#x;tii. M-ar fi arestat pe loc, dar ĂŽi ĂŽmpiedica Pia. Plec fără nimic altceva mai important, decât atât. Trec pe la contabilitatea episcopiei Ĺ&#x;i achit niĹ&#x;te bani de-ai parohiei Ĺ&#x;i protopopiatului Ĺ&#x;i mi se dă chitanĹŁÄƒ. Merg ĂŽmpreună cu Pia, luăm masa la un restaurant Ĺ&#x;i, de acolo, la o baie la MureĹ&#x;. Era o zi de 11 iulie, foarte caldă. Stăm vreo 2-3 ore, ne ĂŽmbăiem, facem plajă, lume extrem de multă. Nu mi-am putut da seama că Ĺ&#x;i aici eram supravegheaĹŁi.

Atacul din compartiment la servietă prevesteĹ&#x;te ceva

Trecem prin piaĹŁÄƒ, cumpăr piersici foarte frumoase Ĺ&#x;i foarte ieftine, ĂŽncât am umplut două sacoĹ&#x;e. ĂŽn gară luăm două bilete clasa I, Arad-PetroĹ&#x;ani. ĂŽn tren, până la Simeria, ĂŽn compartimentul nostru ne vizitează mecanicul de locomotivă Diesel, M. Rusu, fost elev de-al meu. Stând de vorbă, de una-alta, ĂŽn gara Ilia intră 4 indivizi civili, care se aĹ&#x;ează ĂŽn compartimentul nostru, ĂŽn stânga, via a vis de noi, Ĺ&#x;i joacÄƒâ€Ś cărĹŁi. Când se coboară la Simeria, unul din acei indivizi se ĂŽntinde ĂŽn partea dinspre noi, Ĺ&#x;i de pe poliĹŁa de deasupra capului meu ĂŽmi ia servieta. Eu mă ĂŽntind Ĺ&#x;i i-o iau din mână. El zice „pardonâ€?, dar i-am smuls-o din mână.

Gara Simeria. Arestarea

Coborâm ĂŽn gara Simeria Ĺ&#x;i, până să avem tren spre PetroĹ&#x;ani, mai erau aproape două ore, ca să sosim pe la ora 1 noaptea. Aranjăm bagajele ĂŽn sala de aĹ&#x;teptare cl. I Ĺ&#x;i Ĺ&#x;edem. Lângă noi, o cetÄƒĹŁeancă cunoscută, pe nume Ĺžtefi, sora lui Mujic Mihai, Ĺ&#x;i ĂŽncă doi, soĹŁ Ĺ&#x;i soĹŁie din PetroĹ&#x;ani. ĂŽn timpul aĹ&#x;teptării noastre, un locotenent de miliĹŁie, ĂŽn uniformă, cu ĂŽncă doi indivizi ĂŽn civil mereu se ĂŽnvârteau ĂŽn jurul nostru Ĺ&#x;i se uitau la bagajele noastre aĹ&#x;a de ostentativ, ĂŽncât Ĺžtefi ne spune: „Ce se tot uită ăĹ&#x;tia la noi?â€?‌ Vine trenul, ne aĹ&#x;ezăm ĂŽn compartiment eu Ĺ&#x;i Pia Ĺ&#x;i cei doi soĹŁi din PetroĹ&#x;ani, el, angajat al C.F.R., avea bilet de cl. I. Pe aceĹ&#x;tia i-am ĂŽntâlnit ĂŽn gara Simeria.

vineri, 9 august 2013

Mai era cca. ½ de oră până la plecarea trenului, cobor cu acela să cumpărăm ceva dulce pentru Pia, la un chioĹ&#x;c de pe peronul gării. N-am apucat să ne ĂŽndreptăm spre chioĹ&#x;c Ĺ&#x;i sunt ĂŽnĹ&#x;făcat de către acea namilă de locotenent miliĹŁian Ĺ&#x;i de ĂŽncă unul. M-au luat de ambele braĹŁe Ĺ&#x;i m-au târât spre spatele gării. - Ce aveĹŁi cu mine? zic eu. - Este o reclamaĹŁie la noi, că vi s-a luat o servietă din tren. - Eu n-am reclamat nimic. - Lasă vorba, mergi cu noi. Omul de lângă mine văzuse scena Ĺ&#x;i auzise toată discuĹŁia. Acesta merge Ĺ&#x;i spune ĂŽn compartiment Piei Ĺ&#x;i soĹŁiei sale că am fost luat de miliĹŁia gării. ĂŽntr-un local, ĂŽn spatele gării, mai mulĹŁi indivizi m-au luat ĂŽn primire. - Banditule, ne-ai căzut ĂŽn mâini, eĹ&#x;ti arestat. - Vă rog, trimiteĹŁi pe cineva ĂŽn tren, la fiica mea, să ducă acasă aceste acte Ĺ&#x;i biletele de tren care sunt la mine. - Avem noi grijă de asta.

Cu ochelari de cal. Singur ĂŽn bezna celulei

M-au urcat ĂŽntr-o dubă. Erau 3 securiĹ&#x;ti Ĺ&#x;i Ĺ&#x;oferul. M-au dus la Deva, la Securitate. Mi s-au pus niĹ&#x;te ochelari din piele, negri, ĂŽncât nu mai vedeam nimic, asta până a nu coborĂŽ din dubă. M-au dus de mână Ĺ&#x;i, undeva, ĂŽntr-o clădire, m-au pus cu faĹŁa la perete, am stat aproape două ore aĹ&#x;a, câţi treceau pe lângă mine mă loveau: „Banditule!â€?. După un timp, mă introduc ĂŽntr-o ĂŽncăpere la un subsol. Acolo mi s-au luat ochelarii, m-au percheziĹŁionat. Era vară, eram numai ĂŽn haină Ĺ&#x;i cu pantofi cu Ĺ&#x;ireturi, mi s-au luat Ĺ&#x;ireturile, centura, ceasul de buzunar etc. Mi s-au pus iarăĹ&#x;i ochelarii, m-au ridicat iarăĹ&#x;i pe trepte, simĹŁeam cum urc Ĺ&#x;i, undeva, m-au ĂŽnchis ĂŽntr-o celulă singur. Mi s-au luat ochelarii, am auzit zdrăngănind mai multe feluri de ĂŽncuietori Ĺ&#x;i am rămas singur. Cât oi fi stat, nu Ĺ&#x;tiu, era tot beznă ĂŽn jurul meu. Pe pipăite, am găsit un pat. M-am ĂŽntins, dar situaĹŁia mea sufletească era dezolantă. Nu Ĺ&#x;tiam unde sunt Ĺ&#x;i pentru ce. După nu Ĺ&#x;tiu câte zile sau nopĹŁi, pe nemâncate - n-aĹ&#x; fi putut mânca nimic ĂŽn situaĹŁia ĂŽn care mă găseam, chiar dacă mi-ar fi dat ceva de mâncare -, nu Ĺ&#x;tiam dacă e un vis grozav, sau realitate. Era o beznă, tot noapte, parcă o noapte eternă... Ĺži, totuĹ&#x;i, ĂŽmi reveneam Ĺ&#x;i-mi dădeam seama cum am ajuns aici, nu Ĺ&#x;tiam ĂŽn ce zi sau noapte mă aflu, izolat de lume Ĺ&#x;i de ai mei‌ Credeam că nici ĂŽn iad n-ar fi fost aĹ&#x;a de grozav. A fost un regim special pentru mine de a mă demoraliza, de a mă tâmpi, ca să nu mai Ĺ&#x;tiu că sunt eu, ca să nu mai judec. Ĺži aĹ&#x;a a fost‌

IeĹ&#x;irea din beznă. Mutarea ĂŽn altă celulă

După nu Ĺ&#x;tiu cât timp, aud zăngănitul groaznic al barei de pe uĹ&#x;a de fier Ĺ&#x;i descuieri de lacăte, când un individ ĂŽn uniformă de securist ĂŽmi pune ochelarii, bine fixaĹŁi Ĺ&#x;i strânĹ&#x;i pe ochi, mă ia de mână Ĺ&#x;i mă duce. M-am trezit ĂŽntr-o celulă, unde, după ce mi s-au luat ochelarii, am văzut că mai erau 3 inĹ&#x;i, eu eram al patrulea. Erau 4 paturi. Mi se arată că acela e patul meu Ĺ&#x;i ĂŽn acel pat am stat‌ 15 luni. CetÄƒĹŁenii erau ceva mai veseli ca mine ĂŽn acea celulă. Un geam foarte sus, sticlele geamului erau văpsite Ĺ&#x;i niĹ&#x;te gratii grozave. O celulă de securitate. Aici am aflat ĂŽn ce dată ne găsim Ĺ&#x;i vedeam când e zi, când e noapte. Eram aĹ&#x;a de speriat, că nu ĂŽndrăzneam să vorbesc. ĂŽntr-un pat, pe celălalt perete, ĂŽn faĹŁa mea, era Virgil Georgescu, ĂŽnvÄƒĹŁÄƒtor din Poiana Sibiului, ĂŽncă doi indivizi, unul era din Salcia, de lângă Dunăre. Era omul SecuritÄƒĹŁii sau chiar securist, care-i ĂŽntreba pe ceilalĹŁi de toate. Acesta ieĹ&#x;ea zilnic sus, la aĹ&#x;a zisa anchetă, unde ne „turnaâ€? pe noi. M-am convins de asta‌

Doar ĂŽn poziĹŁia Ĺ&#x;ezut. Mâncarea

CeilalĹŁi mergeau mai des sus la anchetă, eu, nimic. Atâta Ĺ&#x;tiu, că toĹŁi cei 3 din celula mea aveau dreptul să stea ĂŽntinĹ&#x;i pe pat două ore ĂŽnainte de masă Ĺ&#x;i două ore după masă. Eu nu puteam sta decât Ĺ&#x;ezând pe pat, fără acel privilegiu al celorlalĹŁi. Mâncarea, dimineaĹŁa, un ceai cu o feliuĹŁÄƒ de pâine cu un sfârc de aĹ&#x;a zisă marmeladă, la prânz, un fel de mâncare, varză. O porĹŁie de un singur fel Ĺ&#x;i cu un calup de mămăligă. Mâncarea ni se băga pe o uĹ&#x;iĹŁÄƒ ĂŽn uĹ&#x;a de fier, ĂŽn uĹ&#x;iĹŁa aceasta era Ĺ&#x;i o vizetă, cât un nasture, pe unde securistul de serviciu ne viziona din 2-3 minute, cu regularitate. Dacă stăteam „normalâ€? pe paturi, ne striga cum stăm. Dacă vorbeam prea tare, nu aveam voie să vorbim decât ĂŽn Ĺ&#x;oaptă.

Nevoile la‌ bili. O intoxicaĹŁie alimentară

NecesitÄƒĹŁile ni le făceam ĂŽntr-o oală, zisă bili. Când se umplea, unul dintre noi apăsa pe un buton, Ĺ&#x;i afară, pe coridor, se aprindea un bec. Venea securistul cu ochelarii Ĺ&#x;i duceai oala la w.c. Făceam cu rândul acest serviciu. Odată, nu Ĺ&#x;tiu cu ce ocazie, ni s-a dat ĂŽn cartofi carne de porc. ĂŽn celula noastră, ĂŽn afară de mine, toĹŁi s-au intoxicat. Auzeam ĂŽn celulele vecine cum se deschideau uĹ&#x;ile Ĺ&#x;i duceau la w.c.-uri pe ceilalĹŁi deĹŁinuĹŁi. A venit la noi un doctor cu grad de maior de securitate, ulterior am aflat că-l cheamă Călugăru.

O diversiune pentru slăbirea moralului: accident grav al fetiĹŁei

1938. 3UHRWXO7UDLDQ0RÄ‚LFla stâna GLQ3RLHQLOH7ÄŒLLFXGkOMHQLL

ToĹŁi ieĹ&#x;eam la anchetă, eu nu. Individul de la Salcia ieĹ&#x;ea mereu Ĺ&#x;i venea ĂŽn celulă cu ĹŁigări, nu mânca ĂŽn celulă, numai simula că mănâncă, cu noi. Venea sătul de sus‌ (‌) ĂŽntr-o zi vine de la anchetă acelaĹ&#x;i de la Salcia Ĺ&#x;i-mi spune: - AveĹŁi o fetiĹŁÄƒ pe numele Pia? - Da.


PRÄ‚VÄ‚LIA CU ISTORII IX

vineri, 9 august 2013

- FetiĹŁa dvs. venea ĂŽntr-o zi de la tenis pe bicicletă, cu mingile Ĺ&#x;i cu paleta. ĂŽn faĹŁa tribunalului, un camion a lovit-o Ĺ&#x;i a fost transportată la urgenĹŁÄƒ, la spital. - De unde Ĺ&#x;tiĹŁi? - De sus, dar m-a rugat ofiĹŁerul să nu vă spun. - Cine e ofiĹŁerul? - Locotenentul Băleia. Pe Băleia nu ĂŽl văzusem niciodată, numele ĂŽmi spunea de fam. Băleia Stela, Cornelia, VochiĹŁa, de Băleia, tatăl lor etc. M-am retras mai aproape de geam, mi-am pus palmele pe ochi Ĺ&#x;i am plâns mult, ĂŽnfundat. Nu Ĺ&#x;tiu ce s-a petrecut cu mine, că nu-mi puteam reveni din starea de durere Ĺ&#x;i deprimare. Ĺžtiu că ĂŽnvÄƒĹŁÄƒtorul Georgescu a venit la mine, ĂŽncercând să mă mângâie că poate are Dumnezeu de grijă să scape fetiĹŁa cu viaĹŁÄƒ. Cel ce-mi adusese vestea, stătea Ĺ&#x;i mă studia. A doua zi tot acel individ ĂŽmi spune că la spital s-a constatat că Pia e ĂŽn afară de orice pericol. Nu mai Ĺ&#x;tiam ce să cred‌ Era poate Ĺ&#x;i acesta un mijloc de a mă descuraja Ĺ&#x;i a mă distruge sufleteĹ&#x;te. Mă rugam ĂŽn Ĺ&#x;oaptă lui Dumnezeu‌

Lumina orbitoare a becului. Somn doar pe spate

Nu Ĺ&#x;tiu cum, dar timpul trecea foarte greu, eram obosit, scularea la ora 6, stingerea la ora 9 seara. Nu mă puteam odihni ca Ĺ&#x;i ceilalĹŁi, noaptea nu puteam dormi din cauza unui bec aĹ&#x;a de mare, din care cădea lumina ĂŽn ochii mei. Nu aveam voie să dorm pe o dungă, pe dreapta sau spre perete, nici să mă acopăr cu pătura pe ochi. Ordinul era să stai culcat numai pe spate, nici măcar să-ĹŁi acoperi ochii cu palmele. Dacă ai fi ĂŽncercat să te ĂŽntorci pe o dungă sau să-ĹŁi acoperi ochii, securistul de serviciu te striga: - Mă, tu ăla, i-aĹŁi mâinile de pe ochi! AĹ&#x;a au durat odihna Ĺ&#x;i zbuciumul meu sufletesc timp de 15 luni‌

Cinismul securiĹ&#x;tilor

După mai mult de un an, am ajuns Ĺ&#x;i ziua să fiu chemat sus, deĹ&#x;i n-o doream, din motivul că ĂŽn locul unui individ tot dubios au adus ĂŽn celulă pe un om din OrăĹ&#x;tie, căruia i-am uitat numele. Acesta, după prima anchetă, a fost adus ĂŽn celulă bătut, schingiuit, cu atâtea răni, ĂŽnvineĹŁit Ĺ&#x;i umflat de bătăi. Câteva zile, acest om, foarte solid, nu putea nici să Ĺ&#x;adă pe pat, nici să doarmă, bătut până la mutilare. După vreo săptămână, la fel, după anchetă, bătut, schingiuit, cum nu mi-am putut ĂŽnchipui cum se poate ucide un om ĂŽn anchetă. I s-a spus: - Te omorâm. Doctorul constată moartea, te ducem la morgă. Noi nu răspundem ĂŽn faĹŁa nimănui dacă te omorâm‌ ĂŽntr-o celulă vecină, un alt om schingiuit, de ale cărui gemete nu puteam dormi ĂŽn somnul nostru aĹ&#x;a de chinuit. Ni s-a spus ĂŽn celula noastră de către Georgescu că e Dr. Caba din Deva. M-am mirat Ĺ&#x;i nu puteam crede, când ĂŽl Ĺ&#x;tiam pe Dr. Caba medicul de casă al lui Petru Groza. De ce n-a intervenit Groza pentru omul său? Că eram ĂŽn 1960, când Groza era cel mai mare om al Ĺ˘Äƒrii?

Deloc aĹ&#x;teptata zi a anchetei. Filiera de torturi

ĂŽn sfârĹ&#x;it, am ajuns Ĺ&#x;i eu ziua să fiu chemat sus, la anchetă. Mi s-au pus ochelarii Ĺ&#x;i, dus de mână, am urcat trepĹŁi. Pe parcurs, indivizii securiĹ&#x;ti mă izbeau cu pumnii ĂŽn coaste, cu picioarele ĂŽn stomac, cu palme peste obraz. CetÄƒĹŁeanul care mă ducea nu zicea nimic. DeĹ&#x;i lovit, nu aveai voie să te vaiĹŁi, sau să zici ceva, că te loveau peste gură ĂŽn nas, de te podidea sângele. Aceasta era filiera de torturi a bestiilor ucigaĹ&#x;e de derbedei, care ajunseseră ĂŽn uniforme de securiĹ&#x;ti. Intrat ĂŽn sala de anchetă, ĹŁi se luau ochelarii, erai aĹ&#x;ezat pe un scaun legat cu curele de parchet,

masa la fel, Ĺ&#x;i stăteai aĹ&#x;a ĂŽn faĹŁa inchizitorului, mai rar era unul, ci câte 2 sau 3. De la ĂŽnceput m-au luat cu bătaia. Bestia de Petru Băleia stătea la masă, mânca prăjituri, pe masă un baston de cauciuc, un pistol Ĺ&#x;i, al doilea, Ĺ&#x;eful securitÄƒĹŁii, pe nume Nistor, maior.

Primul interogatoriu. „Acuzarea� soţiei

Interogatoriul: - Ai fost comandant legionar, ai fost ambasador legionar ĂŽn Italia lui Mussolini, ai fost duĹ&#x;manul clasei muncitoare din Valea Jiului, ai fost ĂŽmpotriva ĂŽntovărăĹ&#x;irilor din Valea Jiului? - N-am fost! - Cum n-ai fost? Avem declaraĹŁii scrise. Vino Ĺ&#x;i vezi. Erau declaraĹŁii care mi s-au dat să le citesc fragmentar, pe anumite pasagii, din loc ĂŽn loc punea Băleia o hârtie. Nu Ĺ&#x;tiam cine declară Ĺ&#x;i ce declară. Fragmentar, fără să cunosc scrisul declarantului, citeam‌ Până la urmă, scrisul soĹŁiei mele, câteva fragmente. CunoĹ&#x;team scrisul. Neli era un martor al acuzării mele‌ Falsuri făcute de anchetatori‌ - Vezi, banditule, că Ĺ&#x;i soĹŁia ta te acuză? - LăsaĹŁi-mă să citesc tot textul, zic eu. - Nu te interesează, textul ĂŽntreg e tot ĂŽmpotriva ta, banditule, ea va divorĹŁa de tine. Biata Neli‌ Nu puteam recunoaĹ&#x;te nimic, mai ales că unele declaraĹŁii ĂŽmpotriva mea - am aflat ulterior - erau stoarse cu bătăi, cu schingiuri Ĺ&#x;i teroare, dar n-am văzut un text ĂŽntreg.

LeĹ&#x;inat ĂŽn bătaie. Tocat mărunt‌ 15 luni

A ĂŽnceput calvarul: dimineaĹŁa, ĂŽnainte de dejun - anchetă, ĂŽnainte de masă - la fel, la cină la fel, ĂŽncât ĂŽn ziua anchetei, nici dejun, nici masă, nici cină. Era foarte grea situaĹŁia. Dar veneam aĹ&#x;a de bătut, zeci de pumni ĂŽn creĹ&#x;tetul capului, lovituri de pumni ĂŽn stomac. Odată am leĹ&#x;inat Ĺ&#x;i am căzut. Mă băteau bestia, un uriaĹ&#x; de individ Băleia, Ĺ&#x;i Ĺ&#x;eful SecuritÄƒĹŁii, Nistor. Tortura aceasta zilnică a durat nu mai puĹŁin de 15 luni. Acuze că am fost ĂŽmpotriva ĂŽntovărăĹ&#x;irilor, că am instigat la greve, că am jecmănit minerii de bani, că i-am ameninĹŁat că, dacă nu se ĂŽnscriu la legionari, le elimin copiii din Ĺ&#x;coală etc. Am cerut să-mi arate vreo declaraĹŁie ĂŽn acest sens, sau să fie citaĹŁi ca martori aceĹ&#x;ti mineri etc. Zadarnic.

4 martori ai acuzării‌

Pe lângă aceste acuze, mai erau cele ale lui PătraĹ&#x;cu Moise Ĺ&#x;i Pr. Marcu Jura, că le-am spus „ciobaniâ€?, când au intrat ĂŽn tovărăĹ&#x;ie, ale lui Cornel Hogman, fost elev de-al meu, că m-a urmărit regulat la biserică, Ĺ&#x;i eu am predicat ĂŽntotdeauna cu multă Ĺ&#x;i accentuată duĹ&#x;mănie faĹŁÄƒ de regim. DeclaraĹŁia lui Dumitru Văduva din Cimpa că eu, ca protopop, l-am „forĹŁatâ€? să se facă preot. AceĹ&#x;tia 4 au fost ĂŽn instanĹŁÄƒ: Jura, PătraĹ&#x;cu, Hogman Ĺ&#x;i Văduva.

Trei martori care n-au apărut la proces

După 15 luni de zilnice torturi, bătăi Ĺ&#x;i ameninĹŁÄƒri că voi putrezi ĂŽn puĹ&#x;cării, mi s-a ĂŽncheiat dosarul pentru proces. Dar, ĂŽn pro-ajunul procesului sunt dus iarăĹ&#x;i sus: două declaraĹŁii ĂŽn plus: Kleibel Wilhelm Ĺ&#x;i ĂŽncă unul, nu-i mai reĹŁin numele, declarau că la Restaurantul „Minerulâ€? din PetroĹ&#x;ani, la masă fiind cu ei, am spus: - Le arătăm noi comuniĹ&#x;tilor când vom reveni la putere noi, legionarii. Am negat categoric. N-au apărut la proces. Am văzut o declaraĹŁie a preotului Iacob, i-am cunoscut scrisul, care spunea că mă cunoaĹ&#x;te demult Ĺ&#x;i Ĺ&#x;tie că ĂŽn biserică ĂŽntotdeauna vorbeam cu „tendinĹŁÄƒâ€?, cu o notă de duĹ&#x;mănie faĹŁÄƒ de regim. Am negat. N-a apărut la proces.

Tribunalul Militar Deva. Martorii menĹŁin declaraĹŁiile

ĂŽn ajunul procesului, mă ĂŽnfÄƒĹŁiĹ&#x;ează la anchetă cu Damianoff, care spunea faĹŁÄƒ de mine Ĺ&#x;i faĹŁÄƒ de anchetatori că le vom arăta noi „comuniĹ&#x;tilor, când vom veni la putereâ€?! Dar ca acuzaĹŁi, eu după 15 luni de detenĹŁie la securitate, acuzaĹŁi ĂŽn boxa acuzaĹŁilor, bine gardaĹŁi de un căpitan Ĺ&#x;i vreo 7-8 securiĹ&#x;ti, cu pistoalele automate ĂŽn sala de Ĺ&#x;edinĹŁe de la Tribunalul Militar Deva, cu judecătorul de la Curtea MarĹŁială BraĹ&#x;ov, pe nume Ciocan, Ĺ&#x;i mai un individ, tot din BraĹ&#x;ov. Procuror din Deva, un individ Oros. Acesta ne face rechizitoriul. Cazul meu a ĹŁinut mai mult de o oră. Am rămas uimit de câte născociri poate fi ĂŽn stare un procuror al unei CurĹŁi MarĹŁiale, sub un regim comunist. Pe lângă dosarul foarte voluminos al meu, se ocupă de cazul Nicolae Stoica - JieĹŁ, de Radu Liviu Ĺ&#x;i de unul OrăĹ&#x;tian Ilie din SebeĹ&#x;. Ni s-a făcut o lecĹŁie de „ţinutăâ€? când am plecat de la securitate, ca nu cumva să nu recunoaĹ&#x;tem ceea ce am declarat la anchetă, că, dacă ne schimbăm declaraĹŁiile, vom fi reĂŽntorĹ&#x;i la securitate Ĺ&#x;i acolo vom muri. Martori ai acuzării: Hogman Cornel: „MenĹŁin declaraĹŁia de la dosarâ€?. Jura Marcu, menĹŁin‌ „Ne-a zis ciobaniâ€?. PătraĹ&#x;cu Moise, la fel, „MenĹŁin declaraĹŁia de la dosarâ€?. Văduva Dumitru, menĹŁin‌, cu ĂŽntregirea că din slujbele făcute cu mine nu numai l-am silit să se facă preot, m-am manifestat ĂŽntotdeauna ĂŽn contră, ĂŽmpotriva‌

Verdictul: 12 ani de muncă silnică pentru reabilitare

ĂŽn sală era Ĺ&#x;i soĹŁia mea Neli Ĺ&#x;i soĹŁiile celorlalĹŁi acuzaĹŁi. Verdictul: 1. Preotul MoĹ&#x;ic Traian, 20 ani, muncă silnică, cu adausul: 8 ani, deĹŁinere de publicaĹŁii interzise, 12 ani ca „duĹ&#x;man al poporuluiâ€?, cumulat - 12 ani muncă silnică. 2. OrăĹ&#x;tianul - 15 ani muncă silnică. 3. Stoica Nicolae - 7 ani, detenĹŁie. 4. Radu Liviu - 7 ani, detenĹŁie. CombinaĹŁi cei 8 ani pentru deĹŁinere de cărĹŁi interzise cu cei 12 ani, ca duĹ&#x;man al „Poporuluiâ€?, 12 ani, total 12 ani, cu menĹŁiunea M.S.P.R.A.B. Habar n-aveam ce ĂŽnsemnează aceste iniĹŁiale. Uitasem să spun că la anchete mi s-a smuls barba fir cu fir, părul de pe cap. ĂŽn cele 2-3 cazuri de ieĹ&#x;iri la aer, erau de aĹ&#x;a fel, ĂŽncât orbeam de vedere ĂŽn acel solar, ĂŽntre ziduri, de 10’, la intervale de 30 zile. Mai târziu am aflat că iniĹŁialele M.S.P.R.A.B. ĂŽnseamnă „Muncă silnică pentru reabilitareâ€?. La magazie, când ne-am luat bagajele, magazionerul ne-a spus: „VeĹŁi fi repartizaĹŁi pentru Peripava, la stufâ€?.

Tranzit la Jilava. O lume ĂŽntreagă ĂŽn celule Nu Ĺ&#x;tiam unde-i Peripava. După aceea, la nu Ĺ&#x;tiu cât timp după proces, Ĺ&#x;tiu că ĂŽn câteva zile petrecute ĂŽn curtea penitenciarului Deva, ĂŽn calitatea de

1939/DRSRPDQÄŒvQ0DOHLD3ULQWUHDOÄŠLLSUHRW7UDLDQ0RÄ‚LF crâsnicul Ion Surd, bancheruOÄ‚L ziaristul Vasile Taloescu.


X

PRÄ‚VÄ‚LIA CU ISTORII

condamnat, am fost tuns Ĺ&#x;i ras de puĹŁinul păr Ĺ&#x;i barbă care mi-au mai rămas din chinurile suferite ĂŽn acele torturante anchete de la securitatea „poporuluiâ€?. Nu mai Ĺ&#x;tiu cât au durat Ĺ&#x;i aceste torturi morale Ĺ&#x;i fizice, nu mai pot să-mi amintesc, când, ĂŽntr-o noapte, ĂŽn lanĹŁuri la mâini Ĺ&#x;i la picioare am fost duĹ&#x;i la gara Deva, pentru o destinaĹŁie necunoscută. Nu mai Ĺ&#x;tiu când am fost debarcaĹŁi la Jilava, ca un „tranzitâ€?. Aici, ĂŽn timp de 30 de zile, aceiaĹ&#x;i: Radu Liviu, Stoica Nicolae, Damianoff Ĺ&#x;i alĹŁii. Uitasem să spun că acasă, securitatea, după nu Ĺ&#x;tiu câte ore, mi-a răsturnat toată locuinĹŁa, ĂŽncărcând ĂŽntr-un camion sute de cărĹŁi, reviste, albume, cărĹŁialbume, care nu aveau nimic cu „cărĹŁile-interziseâ€?. SecuriĹ&#x;tii Ĺ&#x;i le-au ĂŽnsuĹ&#x;it. La securitate mi s-au făcut multe fotografii ĂŽntre cărĹŁile mele. Au ridicat publicaĹŁii Ĺ&#x;i cărĹŁi de-ale parohiei PetroĹ&#x;ani Ĺ&#x;i de-ale protopopiatului. Dacă aĹ&#x; fi avut un arsenal de armament, n-aĹ&#x; fi fost atât de vinovat. Celebra ĂŽnchisoare Jilava, cu cele 3 sau 4 porĹŁi speciale, cu zidurile de cetate, ĂŽn nenumăratele celule eram o lume ĂŽntreagă. Mâncarea, relativ bună, o bucată de mălai, „turtoiâ€?, cu o ceaĹ&#x;că de cafea neagră Ĺ&#x;i un castron de ciorbă de burtă sau arpacaĹ&#x; cu burtă era mâncarea pe o zi ĂŽntreagă. Aici, nu mai purtam ochelari ca la securitate.

„Entelectualulâ€? trebuia batjocorit Ĺ&#x;i când căra ciubărul cu excremente Ĺ&#x;i când făcea duĹ&#x;

Un locotenent, pe nume Ĺžtefan, ne escorta ĂŽmpreună cu alĹŁi gradaĹŁi mai mici, cu ciubărul w.c.-ului din celulă. Până la w.c.-uri, cei de „serviciuâ€? eram bătuĹŁi cu un ciomag, să fugim mai repede. Astfel, vărsam conĹŁinutul pe culoare, atunci Dumnezeii‌ Bâta Ĺ&#x;i alte loviri. Călăi sadici, cărora le face plăcerea să lovească să tortureze ĂŽndeosebi pe „entelectualiâ€?. Când mergeam la baie-duĹ&#x;uri, abia ne muiam, ne săpuneam, se oprea apa, ieĹ&#x;eam aĹ&#x;a, năclăiĹŁi cu săpunul pe noi, uzi, să ne „echipămâ€? ĂŽn celulă. Din când ĂŽn când, la „solarâ€? ĂŽntre ziduri straĹ&#x;nice, nu vedeam decât cerul, eram la aer, cu aceleaĹ&#x;i lovituri Ĺ&#x;i ĂŽnjurături‌

La ĂŽnchisoarea GalaĹŁi turtoiul era ca prăjitura

După o lună de „carantinăâ€?, ne-au dus pe unii mai departe. Stoica Nicolae, RăduĹŁ Liviu, Damianoff au rămas la Jilava Ĺ&#x;i de acolo i-au dus la Aiud. Pe mine Ĺ&#x;i pe alĹŁii ne-au dus la ĂŽnchisoarea din GalaĹŁi. IarăĹ&#x;i, o ĂŽnchisoare vestită, unde au murit mulĹŁi oameni politici (‌). ĂŽn afară de comandant, un căpitan, o brută, gardienii vorbeau frumos cu noi. Mâncarea, iarăĹ&#x;i acceptabilă. (‌) Turtoiul ĂŽl devoram ca pe o prăjitură.

BălĹŁile Brăilei. Piatra-FrecÄƒĹŁei. Colonia de muncă „Grădinaâ€?‌ VărgaĹŁi de drept comun

După o altă lună, ne-au dus cu un camion până la Brăila. Acolo ne-au ĂŽncărcat pe un bac, Ĺ&#x;i aĹ&#x;a, pe Dunăre la vale, ne-au debarcat la Piatra-FrecÄƒĹŁei. ĂŽn zisele BălĹŁile-Brăilei, azi Marea Insulă a Brăilei. Ni s-au făcut unele formalitÄƒĹŁi, apoi pe jos vreo 3 km. Ne-au dus ĂŽn Colonia de muncă „Grădinaâ€?. Acolo, sute de cetÄƒĹŁeni ĂŽn haine „vărgateâ€? de puĹ&#x;căriaĹ&#x;i Ĺ&#x;edeau cu un D.C. mare, cu văpsea albă ĂŽn spate. Adecă „Drept Comunâ€?. Ne-am ĂŽnfiorat că ne-au băgat ĂŽntre criminali, vai de noi. Am stat ĂŽn curte ĂŽntr-o arĹ&#x;iĹŁÄƒ grozavă, fără pic de umbră, până ce un sergent major, un ĹŁigan, ne aduce bocanci care nu se potriveau pe picioare, Ĺ&#x;i la fel Ĺ&#x;i noi cu hainele vărgate D.C. Hainele civile ni le-au dus la magazie ne-au tuns cu maĹ&#x;ina 0 Ĺ&#x;i eram

vineri, 9 august 2013

vărgaĹŁi de „Drept comunâ€?. Ulterior, am aflat că asemenea colonii de muncă erau Salcia, StoieneĹ&#x;ti, Strâmba, Gârliciu, Gâtul Berbecului, Periprava etc., cu un număr de bandiĹŁi „entelectualiâ€?, ingineri, profesori Ĺ&#x;i profesori universitari, elevi, studenĹŁi, ĹŁÄƒrani tineri Ĺ&#x;i bătrâni Ĺ&#x;i‌ 400 de preoĹŁi de toate confesiunile Ĺ&#x;i Ĺ&#x;efi ai diferitelor secte religioase, ca: baptiĹ&#x;ti, penticostali Ĺ&#x;i ĂŽndeosebi sâmbătiĹ&#x;ti Ĺ&#x;i martori ai lui Iehova etc.

O primă imagine frapantă: munĹŁii de mămăligă de lângă w.c.

Ceea ce ne-a frapat de la ĂŽnceput, sute Ĺ&#x;i sute de „calupiâ€? de mămăligă cu făină necernută, zidite ca niĹ&#x;te stive de cărămidă, la soare, Ĺ&#x;i cu milioane de muĹ&#x;te de la un mare w.c. de vis a vis, erau pregătiĹŁi să ducă masa de amiazi la deĹŁinuĹŁii de la munci. Câteva căruĹŁe cu butoaie mari cu o ciorbă cu carne Ĺ&#x;i 3-4 bucÄƒĹŁele de cartofi cu gogonele, adică pătlăgele verzi, rar de tot câteva bucÄƒĹŁele de carne de cal.

Prima zi de muncă silnică. Mii de oameni ĂŽn chiloĹŁi. Sarsanurile de muncă

ĂŽn ziua următoare, ĂŽncolonaĹŁi ĂŽntre ceilalĹŁi deĹŁinuĹŁi pe „brigăziâ€?, ĂŽn fiecare brigadă eram 100 de oameni. Era vara, nu mai Ĺ&#x;tiu, cred că ĂŽn august 1962. Primisem 12 ani pedeapsă „de crimă de uneltire‌â€?. Brigadierii erau, ĂŽntr-adevăr, de drept comun, foĹ&#x;ti membri de partid, unii ofiĹŁeri cu foste grade, care se bucurau de privilegii speciale, pentru că Ĺ&#x;i ofiĹŁerimea de pază Ĺ&#x;i „caraleiiâ€? au fost cadre politice. Prima zi de muncă. Scularea la ora 4, dejunul cu o bucată de mămăligă Ĺ&#x;i o ceaĹ&#x;că de cafea, ceva surogat. Totul era aranjat ca la ora 5 să fim la locul de muncă, la dig. Am luat cunoĹ&#x;tinĹŁÄƒ cu atâţia de la „Grădinaâ€?. De la FrecÄƒĹŁei, Grădina, până la Salcia, 7 km, cât aveam orizontul de vizibilitate, mii Ĺ&#x;i mii de oameni, numai ĂŽn chiloĹŁi Ĺ&#x;i arĹ&#x;i de soare, cărau cu roabele, de la distanĹŁe destul de mari, pământ pentru dig. O roabă mare, grea, de fier Ĺ&#x;i un hârleĹŁ erau sarsanurile de muncă. Pe niĹ&#x;te dulapi-foastăne urcam ĂŽn diagonală pe dig. Digul era la bază lat de 40 m, ĂŽnalt de 8 m Ĺ&#x;i baza de sus - 3 m. Norma pe zi era 3 mÂł cu pământ cărat de departe, de lângă Dunăre, fără o rădăcină sau o glie cu iarbă. De la distanĹŁa aceea până pe dig dura cam 15-20 minute. La norma, 3 mÂł, trebuia 50-60 de roabe. La prânz, o oră cu masa, cu zisa odihnă o oră. Caraleul, brigadierul ĹŁineau cont de numărul roabelor, câte fac 3 mÂł.

Nici urmă de pasăre ĂŽn „zonăâ€?. Imposibila evadare

Paza militară, militari ĂŽn termeni erau cam 30 pe colonia noastră. La 3 m distanĹŁÄƒ de locul de unde luam pământul, tot la 7-8 m se punea o „zonăâ€?, un par cu o tăbliĹŁÄƒ de lemn cruciĹ&#x; pe care scria „zonăâ€?. Dacă te apropiai prea mult de zonă, erai „somatâ€?, dacă nu auzeai, putea trage ĂŽn tine. OstaĹ&#x;ii erau toĹŁi ĂŽnarmaĹŁi cu pistoale automate cu binocluri Ĺ&#x;i cu rachete. Dacă se trăgea o rachetă, Ĺ&#x;i deĹŁinutul, neatent, stătea culcat, de la comandamentul din Grădina veneau călări comandantul cu o mulĹŁime de ostaĹ&#x;i, ĂŽn ajutor, crezându-se că asta e culpa: intenĹŁie de evadare. Se dădea alarma Ĺ&#x;i noi toĹŁi lăsam uneltele Ĺ&#x;i ne adunam ĂŽn careu pentru a fi ĂŽnjuraĹŁi „bandiĹŁiiâ€? care intenĹŁionau să evadeze. AĹ&#x;a ceva nu s-a ĂŽntâmplat Ĺ&#x;i era imposibil! Satele din jur, chiar dacă ai fi trecut Dunărea ĂŽnot, te extrădau. AĹ&#x;a erau de lămuriĹŁi, plus hainele vărgate. Dar era destul să fie foarte „vigilenĹŁiâ€? cu paza. ĂŽn colonia de muncă, peste tot, la distanĹŁÄƒ de cca. 15 metri, erau turele ĂŽnalte, cu scări, sub acoperiĹ&#x;, unde, jur-ĂŽmprejur, erau ostaĹ&#x;i de pază, cu niĹ&#x;te fiare ca de toacă, metalice, cu ciocane de fier se controlau reciproc din post ĂŽn post. Asta noaptea, ca să nu adoarmă. ĂŽn colonie erau de la noi până la ostaĹ&#x;ii de pază un gard grozav de plasă de fier, cu rânduri-rânduri de sârmă ghimpată, Ĺ&#x;i o zonă de 3 m Ĺ&#x;i iarăĹ&#x;i un gard până la sentinela de pază. ĂŽn această zonă, zilnic, intram noi, câte 2-3 inĹ&#x;i, să greblăm, să nu se vadă nici un fel de urmă de pisici Ĺ&#x;i nici de‌ pasăre.

Regimul nocturn

Noaptea, dacă ieĹ&#x;eai la w.c., afară, trebuia să iei un cearĹ&#x;af alb - cearĹ&#x;aful tău de pat - să te vadă sentinela. Dacă ieĹ&#x;eai fără, trăgea ĂŽn tine fără somaĹŁie. DeĹ&#x;i la cele două extreme ale barăcii erau două w.c.-uri, nu ajungeau. Toată noaptea scârţâiau uĹ&#x;ile, Ĺ&#x;i am avut nenorocul să stau cu patul lângă un asemenea w.c., unde miĹ&#x;carea, putoarea erau de nesuferit. ĂŽntr-o baracă, paturi suprapuse Ĺ&#x;i jos, ĂŽncăpeau cca. 200 de oameni. Dacă aveai nenorocul să stai ĂŽn patul de sus, cu ochii ĂŽn acele becuri mari, care ardeau toată noaptea, era groaznic. Făceam de gardă pe dormitor, prin rotaĹŁie, 3 ore un schimb, când ĂŽl trezeam pe următorul. Controlul de afară Ĺ&#x;i ĂŽn interior era un caraleu (miliĹŁian), care se plimba ĂŽn toată colonia ĂŽn control, să verifice dacă noi, cei de la „plantonâ€?, eram treji. De ce? Erau ĂŽntre noi unii hoĹŁi, care umblau la sarsanalele noastre (traista unde unii aveau bucate de acasă din pachet sau ĹŁigări sau câte o cămaĹ&#x;ă de schimb). Deci, ĂŽntr-o asemenea adunătură, ĂŽntre „entelectualiâ€? erau Ĺ&#x;i ĹŁigani Ĺ&#x;i alĹŁi indivizi. Asta ĂŽn colonie‌

1940. Protopopiatul Ortodox 5RPkQDO9ÄŒLL-LXOXL3HWURÄ‚DQL Sus: diacon Ioan Dancu (3HWURÄ‚DQL), SUHRÄŠLL Marcu Jura (-LHÄŠ), Ioan Vulcan (Petrila), 7UDLDQ0RÄ‚LF 3HWURÄ‚DQL,, Ä‚L Eusebiu Oprean (Cimpa). MijlocSUHRÄŠL 9DVLOH5RPLÄŠDQ(Cimpa), Teofil Ioanoviciu (Livezeni), 3RSLÄŠD(Aninoasa) Ä‚LCoriolan (Petrila ² Brazi). JosSUHRÄŠLL 9LFWRUÄ DQGUX(Lupeni), Constantin Zoican (Lonea), protopopul Ioan Duma (3HWURÄ‚DQL,), ,RDQ6DEÄŒX 'kOMD  Gheorghe Zemora (Vulcan).

Cine nu realiza norma - din „poartă� la „izolator�

La locurile de muncă, când ieĹ&#x;eam pe poarta coloniei, eram număraĹŁi, când intram, la fel. La locul de muncă, „normaâ€? - un dig lung de 100 m (‌) - dura o lună, dar se ĂŽngrijea conducerea să „depăĹ&#x;im planulâ€?. Cel ce nu făcea planul, seara, la intrarea ĂŽn colonie, rămânea „În poartăâ€?, unde era bătut groaznic, apoi venea ĂŽn dormitor Ĺ&#x;i-Ĺ&#x;i lua pătura, mergea ĂŽnapoi Ĺ&#x;i dormea la „izolareâ€?. Izolarea era o cameră din beton pe jos, fără ferestre, doar o uĹ&#x;ă de fier, Ĺ&#x;i dormeai pe un pat care


vineri, 9 august 2013

se deschidea din perete. Dimineaţa, dacă nu săreai din pat, când se striga „deşteptarea”, erai închis cu patul în acea deschizătură, care se manevra de-afară. Astfel, erai strivit de acel „automat”. Nu ştiai când e zi, când e noapte. La două zile primeai un calup de mămăligă, o cafea şi o cană de apă. Ziua următoare, nimic. Hârdăul cu tine în frig şi în beznă. Un student din Bucureşti a făcut 10 zile neîntrerupt acea izolare. M-a ferit Dumnezeu, eu n-am ajuns pe-acolo. Nu numai pentru neîndeplinirea normei ajungeai la izolare, ci şi pentru aşa zisele acte de indisciplină. În colonie, foarte rar am fost repartizat să rămân pentru curăţenia în baracă, pentru tăiatul lemnelor, pentru bucătărie sau pentru curăţitul zarzavaturilor, cartofilor pentru bucătărie. Astfel, primeai o mâncare mai bună şi o bucată de pâine. Pâinea era foarte bună şi proaspătă în fiecare zi. Cât am lucrat la dig primeam 350 g pâine plus mălaiul sau mămăliga.

Munca în zadar la cucuruz. Consumul sfeclei, strict interzis

Digul nostru, cum am amintit, avea o lungime de 40 km. După dig sau între diguri, după sezon, lucram la cules de porumb şi de sfeclă de zahăr. Semăna porumbul mecanic, dar cele 4-5 praşile le făceam cu sapa. La cules mergeam pe un rând lung, cât era de lungă tarlaua, 300-400 m. Îl rupeam jupuit de pe ştiuleţi şi-l aruncam, la 4-5 rânduri, în grămezi. După culesul nostru, veneau alţii sau tot noi, culegătorii, tăiam cocenii şi-i legam în snopi, din 4050 snopi făceam o piramidă. Trebuind să vină camioane să-i ducă în celelalte colonii sau la Salcia pentru furaj, cei mai mulţi snopi rămâneau pe lan şi-i aruncam pe malul Dunării şi le dădeam foc. Dacă nu ardeau, îi ducea Dunărea. Dacă locotenentul Troacă găsea pe urma ta un singur porumb necules, te bătea zicând că ce risipă s-ar face dacă fiecare din noi ar lăsa numai câte un ştiulete necules. Dar, pe toamnă, târziu, pe ploaie şi în martie, de sub zăpadă scoteam porumbi, grămezile neridicate de camioane putrezeau pe câmp. Am încărcat un bac mare la Piatra Frecăţei de vreo 200 tone pentru Bulgaria. Bulgarii l-au refuzat. Au trecut două luni, bacul de 200 tone a revenit la Frecăţei, alterat. Cucuruzul tot noi îl scoteam cu mare greutate din fundul bacului, de la o adâncime de 10-12 m, cu coşurile, din mână în mână, şi îl aruncam în Dunăre. Ne întrebam cum stăm cu un ştiulete, cu paguba. Aşa am păţit şi cu sfecla de zahăr. Dacă curăţai o sfeclă trebuia să îngropi cojile, ca să nu se vadă că, pe furiş, mâncai o sfeclă, făceam pagubă, noi care am muncit la ea. Au îngheţat cantităţi imense din grămezile aranjate de noi. La grădina de zarzavat puteai la masă să mănânci ardei, roşii, morcovi, dar acolo, pe câmp nu. Dacă, prin sondaj, te găseau în poartă, seara, când intram în colonie, cu un morcov sau o ceapă, urma bătaia şi izolarea… risipă (?!).

La culesul strugurilor cu botniţă cu lacăt pe faţă

Am lucrat la cules de struguri pe Dealul Dăienilor, cu botniţă cu lacăt pe faţă, să nu poţi mânca un bob de strugure… risipă… Nici sub exploatarea cea mai îndepărtată a antichităţii nu cunosc să fi fost un regim mai diabolic ca sub comunism. În biblie se spune „să nu legi gura boului care mănâncă”. Da, boul! Dar noi, noi, „duşmanii poporului”?

Puturoasele consoarte ale caraleilor. Cu bâta pe deţinuţi

Mergeam des pe la casele caraleilor, să le măturăm prin case, prin curte, pentru că putorile lor şi ale ofiţerilor nu făceau nimic, umblau în capoade de la una la alta. Plozii lor ne întrebau: - Nene banditule, e adevărat că voi sugeţi sângele nostru? - Cine ţi-a spus?

PRĂVĂLIA CU ISTORII XI - Mămica şi tăticul, că voi sugeţi sângele nostru. Aşa-şi educau ţiganii şi şleahta de vagabonzi plozii. Taţii lor se îmbătau ca porcii şi veneau noaptea prin dormitoare cu bâte şi băteau la noi, adormiţi şi obosiţi de la muncă. Comandantul, căp. Boldea, serg. Stratache, serg. Roman - ţigan, plut. Marusak etc. băteau la noi cu sete. Pretextul că de ce pui batista pe ochi (să te aperi de lumina becului atât de puternică), că de ce dormi cu ciorapii în picioare? Te scoteau afară desculţ şi dezbrăcat, iarna pe zăpadă şi în vânt, te băteau până la sânge. Nici dobitoacele nu erau tratate ca noi. Mor la Salcia prof. univ. Dr. Ilarion Felea, colegul meu, şi Cornel Tomescu (…)

„Nenii bandiţi” erau buni şi în caz de inundaţii

La stuf, în Peripava, dormeau în bac, care era în mijlocul Dunării. Se încingea vara de călduri ucigătoare. Iarna îngheţa bacul în mijlocul Dunării. Mureau oamenii de călduri, de frig, otrăviţi de ţânţari, muşcaţi de şerpi veninoşi etc. Stuful se recolta iarna prin bălţile îngheţate. Se rupea gheaţa, şi „nenea banditul” se dădea la fund definitiv. În anul 1963, toamna târziu, după ploi grozave, s-a burzuluit Dunărea şi s-au umflat bălţile de au ieşit până la mijlocul Dunării. Ni s-au adus fascine (crengi de sălcii), le legam snopi, băteam ţăruşi în apa până în brâu, să le legăm împletite între ţăruşi, să apărăm digul. Am lucrat multe zile, cu ploaie pe noi şi apa până-n piept. Am lucrat zile în şir şi dormeam noaptea uzi, lucrau „bandiţii”…, oile din saivane evacuate peste Dunăre, la Frecăţei, Dăieni şi alte sate. De sacrificiu erau buni „nenii bandiţi”!. Noi eram expuşi în orice clipă de a fi înecaţi ca pe vremea lui tata Noe. Mă înfior şi azi, cum am putut rezista.

Percheziţia duminicală. Dilema plutonierului: „bacaloriatul”

În Dumineci, fie vara, fie iarna, ne scoteau cu toate bohârţele afară, în frig, la percheziţie. Ne căutau şi în cutele cămăşilor sau izmenelor, să nu avem un ac, un creion etc. Tremuram de frig şi ne clănţăneau dinţii în gură, dar caraleii nu se grăbeau. Plutonierul Donea ne întreba, avea chef de vorbă: - Tu ce ai fost în civilie? - Inginer, profesor… - Ai „bacaloriatul”? - Desigur, că fără „bacaloriat” nu puteam fi „entelectual””. - Ce, mă, pe mine nu mă duci… - Ai sau nu „bacaloriatul”? Şi alte inepţii de la nişte indivizi inculţi, dar atotputernici.

Mâncare şi băutură din belşug. Pentru caraleii-porci

La Salcia erau turme de oi, de miei, porci, viţei, lapte, brânză, smântână, de unde se alimenta toată şleahta de indivizi. Pepeni, struguri, băuturi de la alimentarele lor din colonie. Toţi mâncau şi beau ca porcii, plus salariile, uneori după munca noastră, a celor 80.000 de bandiţi…

Neagră, cu sutele şi miile de saşi, şvabi deposedaţi de toate şi duşi în Bărăgan. Am aflat ulterior, că s-au pus aceste probleme la O.N.U., cum mergem spre comunism?

Când fiara se îmblânzeşte. Sau i-a ajuns fitilul la cur

Destul că de la începutul anului 1964 au început să fie eliberaţi foştii colectivişti, foştii activişti de nu ştiu ce, elevi, studenţi, deci, tineretul. Pe parcurs, soldaţii de la pază, când nu-i vedea nimeni, ne spuneau încet: „Este decret, toţi veţi pleca acasă”. Astfel, în vara lui 1964 nu mai era teroarea asupra noastră în colonie şi la locurile de muncă. Fiara se mai îmblânzise. Colonelul Gaftea de la Piatra Frecăţei, care, răguşit, se scremea să lege o frază, venea la noi să ne întrebe, pro-forma, dacă avem ceva nemulţumiri din partea cadrelor? S-au ridicau unii dintre noi, mai îndrăzneţi şi i-au spus: - Ne surprinde, domnule colonel, că ne puneţi asemenea întrebări. Ceea ce aţi făcut cu noi, s-a făcut cu ştirea şi cu ordinul D-voastră. Faceţi bine şi lăsaţi-ne în pace. E adevărat că, în ultimele două-trei luni, ne rugau dacă vrem şi care vrem să ieşim la muncă. Au fost şi de aceia care s-au înscris voluntar pentru muncă… Ne-au concentrat din toate cele multe colonii amintite mai sus, serii-serii, la Salcia. Hrană mai bună, odihnă cât voiam, ne-au ordonat să… ne lăsăm părul să crească. Ni s-au dat hainele civile să fie curăţate, călcate. Au apărut croitori, care le curăţau, călcau… Frizeri care ne aranjau capul. Ce mai treabă, le-a ajuns fitilul la cur! Fiara s-a domolit. Au venit ofiţeri, securişti din capitalele tuturor judeţelor ţării, să ne roage să „scuzăm”, că s-au făcut cu noi unele greşeli şi că vom merge acasă reabilitaţi şi la fostele noastre locuri de muncă etc.

Eliberarea. Ca jidovul rătăcitor

Domnul Gheorghiu-Dej a dat un decret (…) Au fost eliberaţi oameni, cu câte 21-22 ani de puşcărie la zi. Băgaţi prin puşcării de Carol II, de Antonescu, şi, după anul fericirii, 1944 până la 1 august 1964. Ni s-au dat cărţi poştale la Salcia, să scriem acasă după bani, ca să avem de drum. Nu ştiu cât au trimis bieţii ai mei, că nu mi s-a dat nimic. Ni s-au dat foi de drum. Şi aici hoţie. Pe bac, Salcia-Brăila, şi de la Brăila la Petroşani, bilet de tren, cl. III. Hrană de drum: pâine, slănină, marmeladă. Am dus-o acasă. Cui îi mai venea să mai mănânce după atâta emoţie şi bucurie că venim acasă?! Am adus acasă cămăşi şi alte veşminte călduroase, care au rămas la magazie până la eliberare. Ştiu că am avut un balot groaznic, învelit în cearşaf ca la un jidan galiţian venind spre România, cum apărea jidovul în presa vremii din copilăria mea. Sau, jidovul lui Grigorescu…

Cum stă chestia cu omul nou

În anul 1963, pe vară, zburau câteva helicoptere foarte jos, prin coloniile noastre. Erau nişte comisii străine, care ne-au văzut câţi munceam, pentru că Gheorghiu Dej a spus că nu avem deţinuţi politici, ci numai de drept comun. Se punea întrebarea: Dacă ai 80.000 de deţinuţi hoţi şi criminali, plus atâtea zeci de puşcării în toate părţile ţării, atunci cum stăm cu omul nou, cu omul ridicat al socialismului? Dej n-a putut da un răspuns satisfăcător. Se ştia că au murit mii de oameni şi la canalul de atunci, Dunăre-Marea

)DPLOLDSUHRWXOXL7UDLDQ0RĂLF


XII PRĂVĂLIA CU ISTORII La Bucureşti. Acasă la Dr. Enea Giurchescu

În Gara de Nord Bucureşti am stat vreo 4 ore şi ceva. Las bagajele cu unii colegi de suferinţe, deşi lumea aia multă, care venea şi pleca din sala de aşteptare din Gara de Nord, se uita la noi ca la o arătare din altă lume. Bunătăţi erau pe tejgheaua restaurantului. Am fi beut o bere, ne tentau - nu văzusem până atunci - ţigările „Litoral”. Cu ce? Plec în oraş. Ştiam adresa profesorului meu - director Dr. Enea Giurchescu, str. Xenopol Nr. 3. Mă duc să găsesc clădirea. Giurchescu tocmai ieşea de la un bloc, era responsabil de bloc, şi mă apropii de el: - Domnule Director… - Cine eşti? Nu te cunosc… - Popa Moşic de la Petroşani… Mă strânge în braţe, mă sărută şi plânge. Ştia de soarta mea. Mă cunoştea după barbă, ca preot. Acum, jigărit şi mai slab cu 25 de kg, mă ia şi mă duce acasă la soţie şi la familie: Lucian Giurchescu, cu sora Alice. Nu mă lăsau să plec, am stat la masă cu ei. Scopul vizitei era să-i cer 150 lei împrumut, să luăm ceva în gară, nu mai era cazul. Ştiu că am ospătat puţin pe colegii care veneau la Petroşani, erau vreo 5.

O călătorie lungă: Bucureşti-Petroşani. Emoţionanta revedere

Am lăsat bagajele cu ei, şi, venind de la Giurchescu, ne-am urcat în trenul de Petroşani. „Îmi părea mai lungă calea, acum la-ntors acasă”, cum zicea unul din cei 10, în frunte cu Peneş Curcanul. În Petroşani, cine m-o fi văzut la ora 4 dimineaţa, cu câteva zile înainte de 23 august 1964, nu ştiu, nu mi-a zis nimeni nimic. Ulterior, am aflat că a fost Iuhasz Ghergely din Lonea, care a dat alarma prin Lonea-Cimpa, că din acea zi, veneau la mine, zile multe în şir, diferiţi cetăţeni să mă vadă. Unii, curioşi, cum arătam fără barbă, alţii, cât sunt de slăbit etc. Ştiu că sun la uşă la antreu acasă, cu balotul meu celebru, şi iese Pia. Când m-a văzut, a strigat aşa de tare: „Tata!”. Iese şi mama. De Pia m-am despărţit ultima în gara Simeria, în urmă cu 5 ani şi o lună, şi bunul destin a fost că tot ea a fost prima care m-a primit… acasă. Au urmat, minute în şir, lacrimi de bucurie, de emoţii şi de tăcere… Scumpa mea Pia, pentru care, între atâtea torturi fizice la bestiile de la securitate, că-i accidentată, că e la spital, că nu se mai ştie de ea… Mama a murit cu gândul la mine, că „de ce nu mai vine bietul Traian pe la noi”? Între timp, moare şi tata (…). Toţi au plecat şi eu nu ştiam nimic. Dacă trebuia să fac cei 12 ani de suferinţă şi de chinuri, cum nu cunosc asemenea situaţii nicăieri în lume, decât poate evreii sub robia lui Nabukodonosor în cei 70 de ani, cum am văzut în piesa muzicală a lui Verdi cu Psalmul jalnic 136 sau cu cei milioane de sclavi la zidul chinezesc, suportam greu munca silnică, că eram între oameni la soare, în frig, în munci forţate, mai preferabile decât cele 15 luni de torturi şi bătăi în beciurile securităţii din Deva. Muream şi eu.

Probleme parohiale. Audienţă la Teoctist

Vin acasă, parohia ocupată de… Iacob, trecând în postul meu nr. I, şi postul lui II îl desfiinţează, aşa că în Petroşani nu mai aveam loc. Asta o făcuse cu 3-4 luni înainte de a veni eu acasă. În altă parte, voi descrie mai amănunţit pe colegul Iacob… După o lună mă duc în audienţă la episcopul Teoctist la Arad. Mă primeşte imediat. Nu mă cunoştea, dar auzise de mine. Îmi reproşează: - Acum vii?

Despre părintele Traian Moşic sau...

De ce iubesc „Yesterday”, cântecul de ieri al Beatles-ilor

Părintele Traian Moşic a fost, în ultima parte a tumultuoasei sale vieţi, preot la o biserică din Petrila. Biserica sa era peste drum de Cartierul Evidenţiaţilor. Acolo ne-am mutat după ce ne-au demolat casa noastră de colonie, prevăzută cu grădină, curte şi bucătărie de vară. Casa, aflată în dreapta clubului muncitoresc, a fost pusă la pământ pentru a face loc unui bloc. Duminică de duminică, mama cobora în grabă, pe strada 1 Iunie, pentru a ajunge la slujbă. Cei patru copii şi treburile de zi cu zi o împiedecau, mai mereu, să ajungă chiar de la începutul slujbei. Însă, niciodată, mama nu a lipsit de la predicile părintelui Moşic. Era un om cu multă carte, dar care vorbea pe înţelesul oamenilor simpli care-i populau, până la refuz, biserica. Erau, alături, mineri, barabe, momârlani şi venetici, cu toţii pătrunşi de adevărurile din cuvântul părintelui. Era bucuros că, după anii de detenţie, putea din nou să poată aduce cuvântul Domnului pentru şi printre ai săi. La Petrila se simţea casă. „Acesta mi-e pământul care mă îmbrăţişa încă din copilărie când dormeam afară lângă oi şi în nopţi senine priveam cum cădeau stele din cer, una după alta, lăsând cozi mari de lumină în urma lor, până noaptea târziu. Mă consultam cu fratele Ilie despre numele constelaţiilor, despre mersul aştrilor...până ce Luceafărul scăpăra, ca dintr-un amnar lumina sa, semn că ziua nu e departe”.

vineri, 9 august 2013

- Prea Sfinţite, am fost atât de slăbit şi descurajat, încât mi-a trebuit o lună de zile să mă refac puţin. Îmi era jenă să mă prezint, aşa cum am venit, în faţa Prea Sfinţiei voastre. M-a înţeles. Am stat mai mult de o oră de vorbă, întrebându-mă multe. De altfel, auzise pe unde am fost, pentru că 4 preoţi distinşi din Arad au fost cu mine: pr. Tudor Damian - scriitor şi publicist, pr. Benţea, pr. Crişan, pr. Cornel Caceu. Caceu cu mine la Grădina, iar fiul său, elev de liceu la Salcia. (…) fiul său moare. Ce vină o fi avut elevul Caceu? Cui a stat în cale? Al cui sânge a supt „nenea banditul” elevul Caceu la vârsta de 16 ani?... Prea Sfinţitul îmi spune să primesc parohia Sf. Măria Orlea, că mai târziu îmi dă parohia ortodoxă Haţeg şi mă face protopop. Îi mulţumesc şi refuz. - Vreau o parohie mai aproape, pe Valea Jiului. - N-am decât Iscroniul. - Îl primesc.

Preot la Iscroni

La Iscroni se pensionase preotul Berinde Vasile, care, nu mult după venirea mea în 1964, moare. Păstoresc 1 ½ ani cu rezultate strălucite de realizări în acel prea scurt timp. În 1965 conflictul dintre Hangea - Vulcu se termină, pensionându-i din oficiu pe amândoi.

De la Iscroni la Petrila

În 1965 eram la cursurile de îndrumare la Argeş, când vine Neli cu Timi la mine ca să primesc Petrila. Am condiţionat pe loc, faţă de P.S.S. Episcop Teoctist, care era preşedintele comisiei de examinare, că primesc dacă va numi coleg în cealaltă parohie, nr. 2, un om cu care m-aş înţelege. - Propune, îmi spune episcopul. - Este aici fostul protopop de Orăştie, actualmente la parohia Nucşoara, sub Retezat, şi ar vrea să plece. - Vorbeşte cu el şi-mi spuneţi. Vorbesc cu Ştefănie cum e pe Valea Jiului etc. Acceptă. Îi spunem Prea Sfinţitului pe loc. S-a făcut. După examene vin acasă. Mi se face transferul la Petrila, cu dezlegarea să stau în casa proprie în Petroşani şi să fac naveta. Iscronii, având casă parohială, va fi ocupat de un alt preot. Eu nu puteam să mă mai mut din casa proprie, la Iscroni. Aşa că Ştefănie se mută într-o garsonieră în Petrila, de unde se şi pensionează. Eu păstoresc, între 1965-1979, 1 Mai, când m-am pensionat.

Datoria de a depune mărturie

Azi, 10 ianuarie 1980, când scriu aceste rânduri, am 70 de ani, 6 luni şi 10 zile. Mă grăbesc să scriu şi… am foarte multe de scris. Am foarte multe de scris şi nu ştiu cum să mă grăbesc ca să termin până nu mor. Nu pentru că au o valoare deosebită aceste prolixe şi oarecum grăbite rânduri, ci să am eu satisfacţie să pun pe hârtie gânduri, fapte şi oameni, pe care le-am purtat în suflet cam 30-35 ani. Atunci aveam memorie şi ochi, dar n-aveam timp. Acum, timpul e totuşi prea puţin, memoria slăbită şi ochii şi mai slăbiţi. Mă folosesc de un singur ochi, şi acela prea solicitat şi obosit. A le retranscrie, a le revedea şi corecta nu mai am nici timpul şi nici răbdarea. Poate careva dintre copiii mei va avea răgazul să le cetească.

N.R. Fotografiile care ilustrează acest documente sunt preluate din volumul „Din cele trăite de oamenii de la izvoarele Jiului” de Traian Moşic, cu permisiunea îngrijitorului ediţiei, dl. Dan Ioan Nistor După ce părintele Moşic a ieşit la pensie a venit un preot nou, sosit la Petrila de prin părţile Olteniei. Predicile sale, lipsite de lumina părintelui Moşic - cel care punea cuvântul în acord cu mersul aştrilor - se terminau, inevitabil, cu veşnice apeluri pecuniare. Popa cel nou apela, mereu, la credincioşi ca să contribuie, cât mai substanţial, la ridicarea unei case parohiale. Aceasta s-a ridicat, semeţ, prin truda enoriaşilor şi prin bănuţul văduvelor. Când popa se pregătea să adauge casei parohiale şi un etaj (la care puteai să ajungi printr-o scară interioară, neapărat din marmură), lumea a început să murmure. Dimensiunile casei parohiale riscau să le concureze pe cele ale bisericii. Scara interioară din marmură trebuia să slujească unei eventuale veniri şi înnoptări a episcopului nostru, aflat în trecere prin meleagurile noastre. Iată că de atunci au trecut zile după zile, nopţi după nopţi, ani după ani, şi vlădica n-a poposit, niciodată, noaptea la Petrila. Prea Sfinţiile lor n-au fost interesate să vadă cum, la Petrila, „cad stele din cer, una după alta, lăsând cozi mari de lumină în urma lor...”. Acum, după atâta amar de ani, cred că numai părintelui Traian i-a fost dat să vadă pe cer „stelele, munţii, izvoarele, pădurile, păşunile, colibele şi casa părintească”. Ele au rămas cele mai frumoase din lumea asta pentru că, vorba sfinţiei sale, „aşa au răsărit în sufletul meu”. Ce-ar mai fi de adăugat la această paralelă inegală? Cred că o singură menţiune ar fi suficientă: părintele Traian a locuit, cât a slujit la Petrila şi până a trecut Dincolo, într-un apartament de bloc din Petroşani, faţă-n faţă cu clădirea Întreprinderii de Reţele Electrice. Dar lumina pe care părintele Traian Moşic i-a transmis-o mamei şi pe care ea, la rândul ei, ne-a transmis-o şi nouă nu venea de acolo. N-avea cum... Mihai BARBU P.S. Oh, I believe in yesterday!

1259  

ziarul vaii jiului , vineri 9 august 2013

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you