Page 1

CMYK

Tipar digital Cel mai bun preţ din judeţ! Transmite cererea ta de ofertă la office@zvj.ro

SÂMBĂTĂ 21 iulie 2012 Anul V Nr.

1000

12+12 pagini Preţ: 1 LEU www.zvj.ro Răsărit: 05:20 Apus: 21:54

ZIARUL POPORULUI Citeşte şi dă mai departe!

Ziarul Vãii Jiului

Nu există lege împotriva ADEVĂRULUI!

Cotidian regional * * * Apare de luni până vineri (inclusiv) în toate localităţile Văii Jiului * * * Redacţia şi administraţia: str. Nicolae Bălcescu nr. 2, etaj II, Petroşani

R

Director: Cătălin DOCEA Curs valutar: 1€ = 4,5848 lei 1$ = 3,7438 lei 1₤ = 5,8795 lei MARCĂ ÎNREGISTRATĂ

Să ne întrebaţi, mereu, cum am făcut prima mie de ediţii! Se spune că oricărui om de afaceri îi este mai complicat să răspundă, pe nerăsuflate, la întrebarea: Cum ai făcut primul milion? De-ar fi fost să relatăm, pe îndelete, povestea primelor 1000 de ediţii de Ziarul Văii Jiului nu ne-ar fi fost, cu siguranţă, suficientă nici măcar o ediţie într-un număr record de pagini, de genul celei tipărite la o aniversare anterioară a Ziarului... Fiecare aniversare, moment de bucurie şi bilanţ, mă duce cu gândul la zilele toride ale lui august 2008 când, alături de colegii mei, am vrut să demonstrăm că se poate. N-a fost uşor, dar - iată! - mecanismul a dovedit că funcţionează. Sunt astăzi, de pe lista celor buni, o mulţime de oameni de amintit. Cititorii, care se înmulţesc de la o zi la alta, ne urmăresc şi ne încurajează. Colegii din redacţie, care au mizat - la momentul cheie - pe un loz ale cărui câştiguri şi satisfacţii se decontează şi astăzi. Colaboratorii, care dau plusvaloare Ziarului, oameni ce formează nucleul elitei culturale a Văii

Jiului. Clienţii, persoane fizice şi juridice, care mizează pe aportul nostru în sprijinul afacerilor dumnealor. Tipografii, care ne scot zilnic la lumină rândurile. Şi care au înţeles că parteneriatul ne-a ajutat şi ne ajută în continuare să traversăm aceste vremuri dificile.

1000 Am evitat să dau nume tocmai de teama ca, neintenţionat, să nu omit pe cineva. Celor care scriu, celor care ne scriu, celor ce ne citesc, celor ce raportează, celor ce ne raportează, celor ce ne găzuiesc, celor care ne înţeleg, celor ce ne susţin, celor ce ne admiră, celor ce ne doresc binele, celor ce ne încurcă, celor ce şi-ar dori, celor ce nu ne mai doresc, celor ce ne tipăresc, celor ce ne distribuie, celor ce ne promovează, celor care ne denigrează, celor care ne ascultă, celor ce nu ne ascultă, celor

care ne judecă, celor ce ne condamnă, celor ce ne achită, celor care ne-au vrut răul, celor ce ne determină, celor ce şi-ar dori mai mult, celor ce n-au loc, celor ce încearcă să îşi facă loc, celor care îşi achită facturile la timp, celor ce nu îşi achită facturile la timp, celor care se tem, celor care se amuză, celor îngrijoraţi, celor ce vin, familiilor noastre, celor care se cred mai buni, celor ce ne pun pe net, celor care ne scot de pe net, celor ce fug de noi, celor care vor să ne fie alături, celor care s-au supărat, celor ce ne-au iertat, celor ce plimbă maşini cu ochi şi urechi, celor care ne copiază, celor ce plagiază, celor ce ţin la noi, celor ce caută scuze, celor ce vor să acuze, tuturor... ...le mulţumesc. Cătălin DOCEA

Familia Boboc anunţă cu imensă tristeţe în suflet, cu ochii înlăcrimaţi, moartea fulgerătoare a celui care a fost un bun fiu, tată, soţ, frate şi cumnat: BOBOC FLORIN (54 ani) - inginer de mine Dumnezeu să-l odihnească-n pace! Trupul neînsufleţit este depus la Capela Bobocul. Înmormântarea duminică, 22 iulie 2012, ora 13:00.


2 ACTUALITATE

Ziarul Vãii Jiului

sâmbătă, 21 iulie 2012

La Mulţi Ani, Ziarul Vãii Jiului! La Mulţi Ani celor care ne citesc! La ceas aniversar, pentru că 1000 de numere de cotidian asta înseamnă, încerc să aştern câteva gânduri în acest colţ de pagină. Îmi aduc aminte cum, pe 8 august 2008, dimineaţa, am fost sunat de Cătălin. Un telefon ca atâtea altele, credeam că vom discuta de ce avem de făcut în week-end, pentru ediţia de luni a „Gazetei Văii Jiului”, la care ajunsesem şi eu cu un an înainte. Dar n-a fost deloc aşa… Cătălin m-a întrebat politicos ce fac, după care mi-a spus că de sâmbătă el va face un nou ziar, care va fi doar a lui, deoarece situaţia s-a schimbat în urma unor discuţii mai „tari” cu proprietarul cotidianului „Gazeta Văii Jiului”, anunţându-mă că o mare parte din corpul redacţional va pleca cu el. Apoi, m-a întrebat, direct, ce vreau să fac, rămân sau plec cu el? I-am spus atunci, imediat, fără să ezit, pentru că aşa sunt eu de fel, nu degeaba sunt Berbec: „Cum ce fac? Normal, vin cu tine, doar tu mi-ai dat credit când m-am angajat la gazetă, eu nu-l schimb niciodată, decât fără să vreau şi în condiţii excepţionale (cum a fost la „Matinal”) pe cel cu

care am plecat la drum”. „OK, am înţeles, atunci să pregăteşti câteva materiale pentru noul cotidian, care se va numi Ziarul Văii Jiului”. N-am rămas mirat, îl ştiam pe Cătălin un om hotărât şi ştiam şi de frecuşurile la care era supus de către unii din conducerea Gazetei. În timp s-a dovedit că am ales bine, Ziarul Văii Jiului ajungând numărul unu în Vale, cu toate că am pornit de la zero. Deşi unii colegi de breaslă îmi spuneau că nu vom trece de şase-opt luni, iar alţii ne dădeau „moarte sigură până în decembrie”, ei bine noi am ajuns azi la 1000 de numere şi la aproape patru ani de la prima apariţie! Nu a fost deloc uşor, dar s-a dovedit faptul că atunci când eşti într-adevăr o echipă, cu bune şi cu rele, poţi învinge, poţi reuşi. Cooptarea lui Marian Boboc în corpul redacţional, încă din prima clipă, pe funcţia de redactor-şef a fost una dintre cele mai bune „lovituri” date concurenţei. În acest mod am avut şi avem o persoană care se ocupă în mod permanent, cu plăcere şi profesionalism, de materialele transmise de redactori şi de programarea lor în pagină, un om al condeiului. Care, pe deasupra, a venit şi cu ideea excelentă a suplimentelor culturale, care dau tărie şi prestanţă cotidianului nostru.

Eforturile făcute de noi toţi nu sunt nici ele deloc puţine, dar credem că merită, pentru ca, dumneavoastră, cititorii, să găsiţi zilnic cât mai multe informaţii şi cât mai multe şi mai variate materiale care reflectă viaţa Văii Jiului şi a oamenilor de-aici. Când se întâmplă să mai şi greşim, nu vă cerem decât atât: să vă gândiţi că suntem şi noi oameni, iar munca şi viaţa la un cotidian nu sunt asemănătoare cu a scrie o carte, în linişte, sau cu a umple un săptămânal cu câteva materiale şi nişte poze. Este o muncă frumoasă, interesantă, dar stresantă. Numai cine n-a lucrat la un cotidian nu ştie ce energie şi eforturi se depun zilnic. În ceea ce priveşte managementul şi partea de marketing, Cătălin Docea, ajutat de Diana, Marcel şi Daniela, lucrează intens, au fler şi imaginaţie şi au dovedit în timp că ştiu bine ce fac, şi fac bine. Mă opresc aici, nu înainte de a vă mulţumi dumneavoastră, cititorilor noştri de zi cu zi, pentru faptul că apreciaţi şi încurajaţi munca noastră. La Mulţi Ani „Ziarului Văii Jiului” şi redacţiei, la mulţi ani dumneavoastră, cei care îi daţi suflet, valoare şi imboldul de a merge mai departe. Corneliu BRAN

Poate ni se pare nouă, dar

S-au înmulţit patrupedele pe străzile din Petroşani De câteva săptămâni, parcă sunt tot mai mulţi câini maidanezi în Petroşani. Or fi crescut ăia mici, care s-au mai născut primăvara asta. Poate am avut ceva import major mai nou, nu se ştie. Dar se pare că ăştia noi, care bântuie pe străzi aiurea, încă nu şi-au găsit un loc unde să se aciuieze, şi bat oraşul de la un

capăt la celălalt. Vom vedea dacă problema câinilor se va rezolva în Valea Jiului odată cu înfiinţarea serviciului județean de ecarisaj. Trebuie ţinut cont atunci când vorbim de eficienţa acestui serviciu de faptul că în Valea Jiului vor lucra doar 5 angajaţi. Alina PIPAN

Programul de modernizare a Petroşaniului continuă la aceeaşi intensitate

Strada 9 Mai şi trei străzi din Colonie vor primi, cât de curând, covoare asfaltice noi Lucrările de modernizare a infrastructurii municipiului Petroşani continuă. Pe lângă faptul că în vara aceasta se vor termina lucrările la Centrul civic, inclusiv zona turistică şi de agrement „Brădet”, continuă lucrările la proiectul turistic din Parâng, legate de domeniul schiabil, lucrările de modernizare a Pieţei Dacia şi lucrările de modernizare a parcurilor centrale şi a drumurilor. Astăzi vă prezentăm imagini de pe strada 9 Mai, cea care face legătura dintre Cartierul Dimitrov sau variantă cu Piaţa Centrală, unde se lucrează la bordurare, urmând ca apoi să se pornească turnarea asfaltului. Conform declaraţiilor primarului Tiberiu Iacob-Ridzi, lucrări de acest gen se vor derula şi în Aeroport, pe strada Venus, în timp ce în Colonie, despre care am mai scris, se continuă lucrările de introducere a canalizării şi apoi de asfaltare integrală pe trei străzi. Tot de la aceeaşi sursă am aflat şi faptul că până la anul vor mai urma şi alte asfaltări de drumuri, iar prin proiectul european ADI Apa Serv vor începe şi lucrările de ex-

www.zvj.ro

tindere a canalizării în Colonie, lucru ce va fi imediat urmat de asfaltare. „Cum vor termina dumnealor o stradă, noi vom intra apoi cu asfaltarea. Sper ca vremea să ne permită să lucrăm la toamnă,

până târziu, astfel încât să putem face cât mai multe lucrări de acest gen”, ne-a declarat primarul Tiberiu Iacob-Ridzi. La anul, conform edilului-şef al Petroşaniului, „vor urma şi străzi din Cartierul Dimitrov, precum şi străzi care ne vor rămâne, urmând ca în partea doua a mandatului să ne ocupăm de tot ce ţine de trotuare şi alei

dintre blocuri, sau refaceri de parcări şi spaţii verzi”. Tot la anul va începe şi reabilitarea a două importante parcuri, Parcul „Carol Schreter”, respectiv parcul de lângă Piaţa Centrală. Referitor la ultimul parc, Ioan Pristavu, şeful administraţiei pieţelor din municipiu, ne-a declarat că până la reabilitarea parcului se vor face la el câteva mici lucrări, respectiv se va monta o ciupercă de lemn asemănătoare celei din Parcul Pensionarilor, atât de necesară celor care doresc să se adăpostească în parc de razele soarelui sau de ploi. „Vom face o ciupercă de lemn, anul acesta, plus alte câteva lucrări mai mici, urmând ca la anul, când nu vor mai fi lucrări la Piaţa Dacia şi când sper să avem toţi banii necesari, să încercam reabilitarea parcului. Şi mă gândesc aici la refacerea aleilor, la refacerea gardului, plus la unele lucrări de amenajare a spaţiilor verzi şi la plantarea de noi copaci ornamentali, dar şi a mai multor flori decât acum”, ne-a mai declarat şeful pieţei, Ioan Pristavu, cel care administrează şi acest parc. Corneliu BRAN

Strada Şt. O Iosif se prăbuşeşte sub ochii noştri Am mai tratat subiectul dezastrului din asfaltul de pe strada Şt. O. Iosif din Petroşani. Aceasta este situată mai sus puţin de primărie. Şi, de ani buni, acolo sunt probleme mari cu conductele de termoficare şi apă caldă. Acestea se sparg mai mereu şi inundă solul cu apă fiartă. Din cauza nenumăratelor infiltrări în asfalt şi în pătura de sol de sub asfalt, s-a creat un gol sub asfalt, iar asfaltul se sfarmă în mai multe locuri de pe stradă. În unele locuri, pentru o rezolvare rapidă, în golurile de aer a fost turnat pământ. Dar problema este departe de a fi rezolvată. Acolo unde golurile de aer au fost umplute cu pământ, asfaltul s-a surpat în continuare. Acum s-au format hârtoape cât o roată de camion de mari dimensiuni. De două zile, asfaltul a început să se surpe şi în alte locuri. Se formează, la fel, goluri de aer sub asfalt, iar din cauza trafi-

cului rutier asfaltul cedează. Amânarea reparaţiilor pentru conductele de termoficare şi apă caldă nu mai poate continua. Mai ales că, în vreo trei, sau maxim patru luni, va fi repornit sistemul de încălzire centralizat. Însă motivul lipsei banilor este mereu adus în discuţie când se vorbeşte de modernizare. Aici ar trebui înlocuită toată porţiunea de conductă, pentru că reparaţii s-au făcut cu zecile. Alina PIPAN


ACTUALITATE 3

Ziarul Vãii Jiului sâmbătă, 21 iulie 2012

Vulcănenii, lămuriţi să participe în număr mare la referendum Alaltăieri, organele judeţene de conducere ale partidelelor politice aflate la putere au primit sarcina ca, la referendumul din 29 iulie, să aducă la vot un procent de 55 la sută dintre alegătorii înscrişi pe listele de vot.

celor plecaţi apare mereu şi mereu pe liste din cauză că respectivii au, în acte, ca localitate de domiciliu, municipiul Vulcan.

La Vulcan, în mod oficial pe listele electorale sunt înscrise în jur de 24.000 de persoane cu drept de vot. În realitate, însă, numărul este mai mic, dat fiind faptul că foarte mulţi vulcăneni sunt plecaţi în străinătate. Numele

Cei cu chef de joacă sunt aşteptaţi la primărie Uricănenii care doresc să se înscrie la campionatul de fotbal organizat cu ocazia Zilelor Oraşului Uricani trebuie să se grăbească. Mai au timp să facă asta doar până marţi, 24 iulie, ora 13.00.

Înscrierile se fac

Fiecare consilier local, am aflat dintr-o discuţie purtată ieri la Vulcan, va trebui să mobilizeze un număr de cel puţin o sută de persoane pe care să le lămurească în privinţa necesităţii unei masive prezenţe la vot a cetăţenilor. Urmarea fiind aceea ca persoanele care au ascultat cu luare aminte la cele spuse de consilieri să ducă, la rândul lor, muncă de lămurire în rândul prietenilor şi al cunoscuţilor.

La Uricani,

la secretariatul Primăriei oraşului Uricani. Regulamentul este următorul. Fiecare echipă este compusă din şase jucători şi cinci rezerve şi va putea folosi cel mult doi jucători legitimaţi. Înscrierea se va termina în data de 24 iulie, fiindcă, la ora 13:00 a acelei zile, se vor trage la sorţi grupele. Meciurile se joacă în intervalul de timp 25 iulie-17 august.

Dacă la alegerile locale din iunie s-au prezentat şi au votat aproximativ 12.500 de vulcăneni, la referendum, conform sarcinilor trasate de la judeţ, cifra ar trebui să ajungă la peste treisprezece mii de alegători. Rămâne de văzut dacă cei care au primit sarcina se vor achita de ea, mai ales că, în ultima vreme, în Vulcan fanfara a cam avut zilnic de lucru în ultimele săptămâni. Gheorghe OLTEANU

Nu doar un campionat de fotbal se va organiza de zilele uricănene. Doritorii, bărbaţi şi femei, pot participa la partide de tenis cu piciorul, tenis de masă, şah şi table. La aceste probe sportive înscrierile se fac, tot la primărie, până la ora 13.00 a zilei de 14 august. Participanţii, fac cunoscut organizatorii, pot fi doar persoane care au domiciliul în oraşul Uricani, dovada acestui fapt făcându-se cu buletinul sau cartea de identitate. Gheorghe OLTEANU

Oamenii de afaceri din Vale ne spun

Cine are de câştigat şi cine are de pierdut din plata TVA-ului la încasarea facturii? De curând, guvernul Ponta a scos la interval o măsură pe care urmează să o şi pună în aplicare dacă Comisia Europeană aprobă implementarea ei. Este vorba despre plata TVA-ului la încasarea facturii. O măsură preconizată şi de guvernul Boc, dar cu începere de la 1 ianuarie 2013. Mană cerească pentru oamenii de afaceri Până acum, aşa cum se ştie deja, plata TVA-ului se făcea la emiterea facturii. Acest lucru se va schimba dacă guvernul Ponta va avea susţinerea Uniunii Europene. Măsura plăţii TVA-ului la încasarea facturii îi scapă pe mulţi de multe pierderi financiare. Să dăm un exemplu. Dacă un om de afaceri, care are o fabrică de produse de panificaţie şi are, de asemenea, 100 de clienţi diferiţi, acesta va plăti TVA-ul de 24 la sută, pentru suma de încasat, către stat, la emiterea facturii. Însă, din aceşti bani de încasat poate să recupereze doar 80 la sută, şi nu imediat, ci într-o perioadă de timp negociată prin contract. Până la încasarea facturilor omul de afaceri iese în pierdere. Oricum, o fabrică de produse de panificaţie are, în principiu, un profit anual mai mare de 500.000 de euro, iar măsura se adresează doar firmelor care au profit mai mic decât suma amintită. Ideea este ca această măsură să ajute IMM-urile să se dezvolte şi să preia cât mai multe persoane fără ocupaţie de pe piaţa muncii. Discutând în mod direct cu oamenii de afaceri din Valea Jiului am observat că pe fiecare în parte măsura îl ajută sau nu în funcţie de tipul de activitate. Nu-i afectează aproape

www.zvj.ro

deloc pe cei care au afaceri cu vânzare directă. Unde banii se încasează imediat. De obicei magazinele în care intrăm fiecare prin oraş. Atunci când pui banul jos la tejghea, comerciantul are deja banii pentru plata TVA-ului şi – teoretic – n-are nicio problemă ca, la rândul său, să vireze statului ce şi când i se cuvine. Lupeneanul Costel Brânduşe, ale cărui afaceri se derulează la Uricani, spune că firma sa are o cifră de afaceri pe an mai mare de 500.000 de euro pe an, deci măsura nu i se adresează. Dar şi că, din perspectiva omului de afaceri, nu poate să nu observe că această măsură este fantastică pentru orice firmă de mărime mică, ce doreşte să se extindă.

Măsura ar putea scăpa afaceriştii de pierderi de miliarde În prezent, pentru o firmă care comercializează cu plata la termen intervin pierderile. Micii producători ar avea cel mai mult de câştigat de pe urma acestei măsuri. Pentru că nu şi-ar folosi lichidităţile să plătească TVA-ul pentru nişte bani pe care încă nu i-au văzut la culoare, bani pe care nu ştiu când sau (în unele cazuri) îi vor mai încasa. La fel şi distribuitorii. Mulţi au pierdut după ce au vândut produse, au emis factură, dar nu au încasat-o niciodată pentru că plata nu s-a mai făcut. Adi Rus, un alt om de afaceri din Vale spune că a pierdut într-un an şi 3-4 miliarde lei vechi numai din TVA, deci sumele sunt importante. Cu aceasta sumă omul de afaceri şi-ar fi extins afacerile şi ar fi absorbit, la rândul lui, forţă de muncă din pătura şomerilor. Afaceristul nu ştie modul în care se va pune în aplicare măsura. Se cunoaşte doar că facilitatea se adresează doar celor care plătesc prin intermediul băncii, astfel, pentru evitarea incidentelor bancare, plăţile s-ar efectua cu promptitudine. Nu se ştie nici dacă se îngroaşă gluma pe

cealaltă parte, la plata facturilor. Pentru că statul ar putea să forţeze mâna IMM- urilor, pe de altă parte, atunci când vine vorba de plăţi. Omul de afaceri spune că per total este o măsură fantastică, dar trebuie urmărită atent metodologia.

Ce pierde şi ce câştigă statul? Statul câştigă, pe termen lung, prin scăderea evaziunii fiscale. Pentru că va fi mult mai mică tentaţia de a face comerţ la negru, doar pentru a evita plata TVA-ului în avans în încercarea de a limita pierderile. Însă, pe termen scurt, guvernul rămâne cu o mare gaură în buget. Tocmai de aceea măsura nu a fost acceptată de Uniunea Europeană când a fost propusă de guvernul Boc. Se accepta această măsură dacă guvernul ar fi avut un fond de rezervă, destul de mare, încât să acopere pierderile iniţiale, până la recuperarea banilor de pe TVA-ul la încasare. Pentru că, în definitiv, vin bani importanţi din acest sector. Aşadar, urmează să vedem dacă guvernul Ponta va fi în stare să pună în aplicare această măsură salvatoare, sau dacă vom mai avea de aşteptat. Aşa cum, uneori, în prezent, şi oamenii aşteaptă plata facturilor pentru care deja au plătit TVA. Alina PIPAN


4 SPORT

Ziarul Vãii Jiului

sâmbătă, 21 iulie 2012

Bogdan Stoica a fost implicat într-un accident de circulaţie

recupera pe deplin. Din câte am înţeles, are mai multe spine de vertebre afectate, însă îi aşteptăm pe medici cu veşti. Suntem cu toţii alături de el. E un om puternic!", a declarat promotorul Eduard Irimia, preşedin-

Campionul mondial Superkombat Bogdan Stoica a fost internat la Spitalul Elias din Capitală după ce a fost implicat într-un grav accident de circulaţie în zona Drumul Taberei. Apropiaţii vedetei Local Kombat aşteaptă în aceste zile un verdict din partea medicilor. În timp ce conducea o motocicletă, sportivul în vârstă de 22 de ani a fost surprins de o maşină care ieşea de pe trotuar fără ca şoferul să se asigure, astfel că, pentru a evita impactul frontal, a virat brusc şi s-a lovit de asfalt. E posibil ca Bogdan Stoica să fie transferat la Spitalul Militar, apropiaţii şi prietenii

Certificat Digital Calificat cu Semnătură electronică extinsă

aşteptând veşti de la medicii care se ocupă de starea sa. "Acum tot ceea ce contează este ca Bogdan Stoica să fie sănătos, să se poată

tele circuitului mondial Superkombat, acolo unde Bogdan a devenit campion al categoriei 91 de kilograme. Antrenorul său de la Respect Gym, Alin

Petroşenenii s-au ars cu Flacăra Universitatea Petroşani a pariat pe tinereţe, jucând cu şase juniori în primul 11, şi a fost învinsă, la limită, scor 0-1, de formaţia Flacăra Făget, în primul tur naţional al Cupei României, ediţia 2012-2013. Unicul gol al meciului disputant pe stadionul “Ştiinţa” a fost marcat de R. Drăgan, în minutul 26, iar bănăţenii au mai ratat un penalty şi au mai trimis de alte două ori mingea în bară. Universitatea Petroşani a câştigat Cupa României faza judeţeană Hunedoara, în luna iunie, după ce a învins, în finală, scor 3-1, pe Metalul Crişcior.

www.zvj.ro

Panaite, l-a vizitat şi este optimist în ceea ce priveşte recuperarea sa. "Faţă de starea în care a ajuns ieri, acum e mult mai bine. Este conştient, chiar se poate mişca, dar simte dureri destul de puternice la spate. În rest, a suferit răni la mâini şi picioare, dar nu sunt grave. Are nevoie de linişte în perioada asta. Sunt optimist că îşi va putea continua cariera", a afirmat acesta. Cel mai mic dintre fraţii Stoica a cucerit titlul mondial Superkombat la categoria 91 de kilograme pe 12 mai la Cluj-Napoca după ce l-a învins pe croatul Ivan Stanic. În cariera sa profesionistă, Bogdan a înregistrat opt victorii şi un singur eşec, fiind considerat unul dintre cele mai mari talente din Kick-boxing.

Kit-ul DigiSign cuprinde:  Certificat Digital Calificat valabil 1 (un) an care conţine Semnătură electronică extinsă;  Dispozitiv Criptografic e-Token Pro USB Aladdin Technologies;  DigiSigner - soft de semnare a oricărui tip de documente. Preţul KIT-ului este de 47 Euro (fără TVA); (30 Euro – Certificatul digital + 17 Euro - e-Token) Relaţii la SC Centrul de Calcul INFO’98 SA Telefon 0254-541.330


SPORT 5

Ziarul Vãii Jiului sâmbătă, 21 iulie 2012

Tot locul cinci, dar cu burta goală Echipa de junioare a CNS CSS „Cetate” Deva a repetat performanţa obţinută de cadete la începutul săptămânii şi s-a clasat tot pe locul cinci la Campionatul Naţional de volei pe plajă, încheiat la Mamaia. Tristeţea ratării din nou a medaliilor este compensată pentru voleibalistele antrenate de Liviu Grădinaru de bucuria egalării celei mai bune performanţe din istoria clubului, locul cinci naţional. Din păcate, sărăcia sau zgârcenia Federaţiei Române de Volei a pus o pată neplăcută asupra competiţiei. Eforturile fetelor şi ale cluburilor care au cheltuit bani grei pentru a trimite echipe la turneu nu au fost răsplătite nici măcar cu o sticlă de apă. „S-au acordat nişte diplome pentru echipele de pe podium, dar în rest nimic. Nici măcar o sticlă de apă pe timpul

meciurilor, o şapcă sau un tricou personalizat pentru sportivele participante nu s-au dat. E păcat că voleiul este subfinanţat şi că

La întrecere cu canicula Un număr de 15 sportive şi sportivi de la CNS CSS „Cetate” Deva şi SCM Deva vor concura zilele acestea la ediţia 2012 a Campionatului Naţional de Atletism al juniorilor I (18-19 ani). Pe lângă emoţii şi caniculă, hunedorenii vor avea de înfruntat şi adversari mai mari ca vârstă, întrucât majoritatea participanţilor de la cluburile din judeţ sunt încă la nivel de juniori II (16-17 ani). Vedeta delegaţiei de la SCM Deva va fi cu siguranţă Claudia Maria Florea, proaspătă campioană balcanică în proba de 800 de metri. La doar 17 ani, sportiva antrenată de Emerson Toma îşi doreşte dublarea succesului de pe plan internaţional cu o medalie naţională la o categorie superioară de vârstă. „Florea va lupta pentru o clasare pe podium în proba ei favorită de 800 de metri. Trebuie să demonstreze că aurul de la Balcaniadă nu a fost o întâmplare, deşi aici adversarele sunt mai experimentate şi mai puternice”, a spus Emerson Toma. Alături de campioana cu pretenţii, SCM Deva va mai alinia la strat alte patru sportive, Cristina Matiaş, Delia Pitariu, Elisabeta Dragoş şi Oana Polhac, care vor concura în probele de ştafetă de 4x100 de metri şi 4x400 de metri. „Şi cele două ştafete din care face parte şi Florea sunt destul de competitive, aşa că există şanse ca ele să se califice în finală şi chiar să prindă podiumul”, a afirmat antrenorul de la SCM Deva.

munca unor sportive şi sportivi nu este apreciată şi încurajată”, a spus antrenorul devean.

Amical la Caransebeş Noua FC Hunedoara va susţine al treilea amical al verii, astăzi, la Caransebeş, în faţa formaţiei din localitate, ocupantă a locului şapte în sezonul trecut al Ligii a III-a. Hunedorenii vor susţine în continuarea încă opt meciuri test cu scopul de a omogeniza relaţiile de joc. Primul va fi pe 25 iulie cu UTA Arad, în deplasare, după care se va stabili şi data unui joc „retur”. Urmează pe data de 31 iulie un alt amical cu Europa Alba Iulia (Liga a IV-a), pe 1 şi 7 iulie o „dublă” cu FC Cisnădie (Liga a III-a) şi o alta cu ACS Poli Timişoara (primul joc pe 4 august).

S.C. EURO JOBS S.R.L vă oferă, la cele mai bune preţuri de pe piaţă, următoarele servicii: - măsurători topografice, trasări de construcţii civile şi industriale, intabulări, parcelări cu statul român, înscrieri în cartea funciară; - proiectare construcţii civile (proiecte de case, cabane, garaje la 5 euro/mp construit) (D.T.A.C., D.T.A.D., Studii de fezabilitate), modificări de proiect. De asemenea, obţinem avize, acorduri şi autorizaţii de construire sau desfiinţare. Ne puteţi contacta la nr. de tel. 0354.108.516, 0727.091.969, sau la adresele: Petroşani, str. 22 Decembrie, nr. 1, lângă Capela Bobocul Petroşani, str. Livezeni, nr. 3, et. 1 - Birou proiectare. De acum, problemele dumneavoastră sunt şi ale noastre!

Pagini realizate de Loredana JUGLEA

Nadia duce torţa olimpică Fosta mare gimnastă româncă Nadia Comăneci a anunţat pe Twitter că va alerga la Londra cu torţa olimpică, cu mai puţin de o săptămână înaintea debutului Jocurilor Olimpice de vară. ''Fac bagajele pentru Londra. Voi alerga sâmbătă dimineaţa cu torţa olimpică. Sunt foarte emoţionată!'', scrie Nadia pe contul ei de Twitter. Torţa olimpică va ajunge pentru prima oară la Londra vineri, ziua ceremoniei de deschidere (27 iulie), când simbolul Jocurilor Olimpice va fi adus cu un elicopter la Turneul Londrei.

www.zvj.ro


CMYK

6 REPORTAJ

Ziarul Vãii Jiului

sâmbătă, 21 iulie 2012

Ipoteza cea mai promovată este aceea conform căreia cetatea a fost înălţată în jurul anului 1250, în timpul regelui Bela IV, după năvălirea Dar când îţi doreşti să vizitezi monutătarilor din 1241. mentul şi nu să faci traseu sportiv Se ştie că cetatea ce străjuieşte Deva telecabina ultramodernă reprezintă un a fost reşedinţă voievodală începând atribut folositor al civilizaţiei. din 1307, iar în secolele XIV şi XV Din păcate, schelele care acoperă district militar valah având în jurisparte importantă din ziduri şi imposidicţie patru districte româneşti. Din bilitatea de a vizita incinta cetăţii 1453, Iancu de Hunedoara a transfornăpădită de bălării -, lasă vizitatorului mat-o în castel nobiliar. În timpul un uşor gust amar. Apoi, prezenţa năvălirii turcilor - 1550, 1552, şi 1557 unor utilaje ruginite şi cabluri elec- cetatea a fost asediată şi ocupată în trice coborând fioroase pe ziduri dau 1557 de sultanul Soliman cel Mare; senzaţia de talpă înnoroiată de bocanc acesta a predat-o reginei Isabela a aşezată pe un tablou de valoare. SalUngariei şi fiului său Ioan Sigismund. varea constă în imaginea superbă În secolul XVI a funcţionat şi ca înasupra oraşului şi a văii Mureşului, chisoare, aici fiind întemniţaţi umaniscare mai temperează dezamăgirea iutul David Ferencz, fondatorul bisericii bitorului de istorie. Şi totuşi, e bine! unitariene şi Moise Secuiul, conducătorul nobilimii tansilvănene ostile puterii imperiale. În celula în elecabina de pe dealul cetăţii din roiectul-program de care a fost întemniţat David Deva este singurul ascensor înclirestaurare şi punere în Ferencz a fost amplasată în anul nat din România, iar din punct de valoare a cetăţii Devei ar 1948 o placă comemorativă. vedere al lungimii traseului - 278 metri trebui să fie finalizat în anul Până în 1687, cetatea a fost în 2013. El are o valoarea totală de posesia mai multor personalităţi şi a diferenţei de nivel - 158 metri - este primul din Europa. Instalaţia asigură precum Iancu de Hunedoara, 38.428.182 lei (8.981.065,25 legătura mecanică de la staţia de pleeuro), din care 25.325.368,34 lei Ştefan Báthory, Ioan Zapolya, Ştefan Dobó, Francisc Geszty, Cetatea Devei care, situată la cota 180,00 metri, până (5.918.801,61 euro) Gabriel Bethlen, Gheorghe Deva, oraşul-târg cochet în alte vremuri, la platforma intermediară a cetăţii Deva Rákóczy I şi Akos Barcsay. dar acum sufocat de betoane reflectând lă- reprezintă valoarea finanţării situată la cota 342,65 metri. Capacinerambursabile acordate prin În timpul revoluţiei din 1848comia şi gusturile îndoielnice în materie Programul Operaţional Regional 1849, cetatea a ajuns în posesia tatea telecabinei este de 16 persoane. de arhitectură şi urbanism, poleit cu Viteza de deplasare este de 2 metri pe maghiarilor, din cea a auskitsch, are şansa de a-şi compensa 2007 - 2013. secundă, având o durată medie a unei triecilor şi, pe 13 august 1849, pierderile datorate modernităţii scoţând din cauza neatenţiei unui soldat, a curse de circa două minute şi jumătate. mereu în faţă un simbol autentic: cetatea O istorie agitată explodat depozitul de praf de medievală ce domină aşezarea dinainte Utilajul a fost achiziţionat de la firma Asupra cetăţii Devei istoria s-a aruncat în puşcă şi, odată cu el, o bună parte austriacă Doppelmayr, firma care mai chiar de timpul în care o comunitate şi-a valuri, mai mari sau mai mici, scriindu-se din construcţie, care de atunci a făcut rost aici. are o telegondolă instalată în ţara noasîn repere interesante, vechi, unele încă rămas o ruină. Multă vreme lăsată să înfrunte timpul sub tră, în staţiunea Mamaia. Lucrările au nelămurite. Există chiar şi un mit lăsat nepăsarea tuturor, cetatea Devei şi-a început în luna septembrie 2003 şi au să planeze asupra locului, măcar spre recâştigat o fărâmă din dreptul la respect Privind înspre viitor satisfacţia omului predispus la fantastic şi abia în ultimul deceniu, când edilii au înDespre cetatea Devei se pot spune fost finalizate în luna iunie 2005. legendar, poveşti cu zâne, pitici şi uriaşi ce ceput să priceapă că altceva mai sănătos în multe. Unii susţin că ar ascunde îmbogăţesc zestrea acestei cetăţi. valoare nu prea au de oferit turiştilor ce încă mai multe mistere, isDeşi prima atestare docutrec prin reşedinţa unui judeţ adăpostind o toria sa fiind departe de a fi istorie exemplară. descoperită cu adevărat. Şi, chiar dacă ruinele Există voci care spun, de năpădite de vegetaţie exemplu, că ar fi existat, se arată tot lăsate de într-o vreme, un tunel secret izbelişte, moderna telecare lega cetatea Devei de cabină ce te urcă în castelul Corvinilor de la cetate, panourile mai Hunedoara, dar nimeni nu mult sau mai puţin vana putut vreodată proba dalizate şi schelele de această informaţie. lemn căţărate pe ziduri Cert este că cetatea Devei creează impresia plăcută merită cu prisosinţă desde sit istoric în refacere. coperită şi redescoperită, valorizată aşa cum trebuie, mai ales că inclusiv O speranţă dealul pe care este Călătoria dinspre arşiţa aşezată reprezintă un impusă de betoane înspre monument în sine, fiind ruinele cetăţii, adică de declarat rezervaţie natu160 de metri măsuraţi pe rală din 1988. Un verticala locului, a devenit proiect extrem de comodă odată cu construmentară a generos legat de valorizarea cetăţii irea deja celebrei cabine cetăţii datează din anul 1269, când, într-un Devei ar trebui să îşi afle finalitatea austriece care, preţ de 10 lei act emis de Ştefan, duce al Transilvaniei, se anul viitor. Rămâne să vedem ce Restaurantul VENEZIA noi, dus-întors, te scapă de corvoada unui aminteşte de „Castrum Deva”, unele surse rezervă viitorul acestui monument (Petroşani, Complexul Parâng) traseu destul de obositor, cu 113 trepte susţin că primele lucrări de edificare organizează mese festive simbol pe care cu toţii îl dorim pus chinuitoare şi urcuşul la pas fie pe potecă datează din primii ani ai secolului XI, după în faţa lumii, aşa cum stă bine unei la preţuri corecte, negociabile, pentru sinuoasă, fie pe abrupt pentru cei mai înfrângerea de către unguri a ducelui toate buzunarele, începând adevărate valori. Aşa cum ne dorim antrenaţi. E drept că traseul clasic este tenAhtum din Cetatea Morisena (Cenad), iar de la 45 lei/ meniu/ persoană. să fie „reînviate” toate celelalte tant prin sălbăticia încă nealterată a locului alte lucrări au fost executate în timpul monumente extraordinare care fac – evident, dacă nu iei în seamă urmele Relaţii la telefon regelui maghiar Geza II (1141-1161), când mândria judeţului nostru. metalice, din plastic sau de hârtie lăsate de au sosit primii colonişti germani în Ardeal. Mihaela PETROŞAN concetăţeni obişnuiţi să trăiască murdar.

Nevoia de simboluri

P

T

0761.195971

www.zvj.ro


CMYK

CULTURĂ 7

Ziarul Vãii Jiului sâmbătă, 21 iulie 2012

Recunoaştere internaţională a lucrărilor etnologului Dumitru Gălăţan-Jieţ:

Constantin Eretescu despre înmormântarea în ţinutul momârlanilor În numărul 2/ 2012 al revistei Răstimp din Drobeta Turnu Severin (redactor şef dr. Isidor Chicet), profesorul dr. Constantin Eretescu din SUA publică o amplă cronică la volumul Înmormântarea, autor Dumitru Gălăţan-Jieţ. Prof. dr. Constantin Eretescu s-a născut în anul 1937 la Cetatea Albă, absolvent al Universităţii din Bucureşti – Facultatea de Limba şi literatura română. Este doctor în filologie cu teza „Reprezentări mitologice în folclorul românesc”. În anul 1980 se stabileşte în SUA unde predă antropologie culturală la Colegiul Rhode Island School of Design din Providence. Este, poate, cel mai mare specialist în folclorul urban. Cum nu mulţi autori se pot mândri cu o recenzie făcută de prof. dr. Constantin Eretescu (Dumitru Gălăţan-Jieţ aflându-se la cea de a doua, prima fiind cea la Satul meu de altădată, publicată tot în revista Răstimp în anul 2011), cu acordul redactorului şef al revistei Răstimp publicăm integral cea de-a două recenzie. Mai consemnăm că ZVJ a publicat prima cronică a distinsului Constantin Eretescu despre o carte din Valea Jiului, având ca subiect tot momârlanii, şi ca autor pe Ioan Lascu. Dumitru Gălăţan-Jieţ este un etnolog productiv. După Tradiţii şi obiceiuri din estul Văii Jiului, volumul de debut din 2005, au urmat, în decurs de numai şapte ani, nu mai puţin de douăsprezece studii de antropologie asupra aceleiaşi zone etnografice a Văii Jiului. Ultimul dintre ele, Riturile de trecere în ţinutul momârlanilor. Înmormântarea (Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2012), este consacrat descrierii obiceiurilor legate de moarte, de la primele semne prevestitoare, la comemorările de cinstire a celor dispăruţi în timp. Asemeni lucrărilor apărute anterior, autorul, născut şi crescut într-unul din satele zonei, se bizuieşte în comentariile pe care le face pe propria sa experienţă de viaţă şi pe ajutorul celor pe care i-a cunoscut în răstimpul cât a trăit acolo. Ele asigură adevărul celor afirmate. Statutul de insider al câtorva alţi cercetători face ca ţinutul locuit de momârlani să fie unul dintre cele mai atent investigate. Una din practicile funerare puţin cunoscute este cea a înmormântării în cuprinsul proprietăţii, adesea în grădină, unde, întru pomenirea răposatului era plantat un pom fructifer. Obiceiul a mai făcut obiectul unui

studiu al lui Iftimie Nesfântu („Morţii din grădină”, Răstimp, 3, 2002). Pornind şi de la observaţiile acestuia, autorul încearcă să găsească motivele care determină pe mulţi dintre săteni să prefere o înmormântare în propria ogradă în locul spaţiului consacrat din preajma bisericii. Cinci par a fi raţiunile unei asemenea opţiuni: năvălirea populaţiilor migratoare, multe dintre ele agresive, de altă credinţă, capabile să profaneze morminte şi lăcaşuri de cult, tendinţa celor dispăruţi, ca şi a celor rămaşi în viaţă să se afle alături unii de alţii, distanţele mari până la cimitir, instinctul de proprietate şi, în cele din urmă, stavilă împotriva înstrăinării terenurilor de către urmaşi. Nu e nici o îndoială că, într-un fel sau altul, fiecare dintre ele a fost un factor care a jucat un rol într-o vreme sau alta. Este un fapt bine cunoscut că oamenii au avut din totdeauna tendinţa să-şi incinereze, iar mai apoi să-şi îngroape înaintaşii în spaţii anume destinate acestui scop, fie ele catacombe, necropole sau cimitire. Şi, totuşi, dintotdeauna nenumăraţi au fost cei părăsiţi sau îngropaţi în locurile unde şi-au pierdut viaţa, pe câmpurile de bătălie, aruncaţi în apa mărilor şi oceanelor sau înmormântaţi în cuprinsul proprietăţii. Practica îngropării pe terenul din preajma casei este atestată pe toate continentele, inclusiv, în zilele noastre, în ţări ca Statele Unite ale Americii. În cazul populaţiei din perimetrul Văii Jiului trebuie ţinut seama că nu toate satele au avut în vechime biserici şi cimitire. A transporta mortul în localitatea cea mai apropiată unde se afla un lăcaş de cult a reprezentat o problemă uneori cu neputinţă de rezolvat. În lipsa lor, terenul din jurul casei asigura un adăpost bun morţilor familiei, formând în timp un adevărat micro-cimitir. Mormântul, mai cu seamă mormintele generaţiilor anterioare, confirmau totodată dreptul de proprietate al familiei asupra terenului. În absenţa actelor de proprietate, apărute de relativ puţină vreme, mormintele erau cele care dovedeau cui anume aparţine fiecare bucată de teren. Prezenţa mormintelor îngreuna de asemeni înstrăinarea prin vânzare a pământului. Ele garantau astfel existenţa în perpetuitate a familiei în spaţiul stăpânit de cei care au trăit acolo înaintea lor. Nimeni nu-l putea ocupa fără riscul de a fi considerat impostor. Asemenea argumente puteau determina pe mulţi localnici să aleagă grădina ca loc de îngropăciune. Autorul studiului pare să încline şi el spre această concluzie, citând cuvintele unui preot localnic: “ Să te ferească sfântul să te bagi în terenul acela, peste morţii

lui, căci iese cu scântei”. De altfel, autorul remarcă faptul că, cel puţin în unele localităţi rurale, practica îngropării în grădina casei nu numai că nu a dispărut, ci este în creştere. Un număr impresionant de fotografii, câteva dintre ele vechi, confirmă această realitate. Fără a fi un obiectiv central, studiul tinde să marcheze diferenţele culturale dintre oamenii locului şi cei care trăiesc în alte zone etnografice aparţinând aceleaşi culturi. Între numeroasele detalii specifice, autorul remarcă faptul că, în locul colivei, la comemorarea morţilor jienii oferă păsat, fiertură obţinută din porumb măcinat mare. În condiţiile în care în zona de dealuri şi munte nu creşte grâu, opţiunea este firească. Ar fi interesant de ştiut ce anume a precedat păsatul din porumb, o plantă ajunsă în Europa relativ recent, – în termeni istorici –, după contactul cu indienii din America. În cuprinsul priveghiului “vesel”, cum e numit, jocurile la care participă tinerii se desfăşoară într-o altă odaie decât cea în care se află mortul. O deosebire semnificativă în comparaţie cu consemnările unor etnologi care acoperă zone apropiate. Rusalin Işfănoni, Pădurenii Hunedoarei, Editura Mirabilis, Bucureşti, 2006, notează că pentru tineri priveghiul a fost dintotdeauna una din ocaziile de socializare şi de petrecere. În aşteptarea lor, familia golea mobila din încăpere astfel că în odaie nu mai rămâneau decât mortul şi scaunele. Lucrurile se petreceau la fel în Vrancea, în Ucraina Subcarpatică, în Irlanda şi în alte zone în care era practicat acest tip de veghe. Priveghiul într-o altă odaie decât cea în care este mortul poate fi considerat o schimbare recentă de atitudine faţă de cei veniţi la petrecere. Ei sunt admişi în casă, dar nu au acces în preajma mortului. Absenţa jocurilor cu caracter erotic poate fi socotită şi ea un semn al dispariţiei practicii. Moartea unui om nu încheie în mod necesar relaţiile cu neamurile rămase în viaţă. Contactul cu fiinţele demonice, dar şi anume defecte fizice sau alţi factori pot determina revenirea lui printre oameni, de data aceasta ca strigoi. O seamă de legende cuprinse în volum, între ele şi o deosebită legendă mitologică despre pricolici, dau expresie temerii încercate mereu de supravieţuitorii traumatizaţi de decesul unui om apropiat sau de perspectiva traumatizantă a unei metamorfoze. Este vizibilă de asemeni o anume preocupare de a explica prezenţa în actualitate a unor obiceiuri ori acte comportamentale drept expresii ale supravieţuirii în timp a unor practici similare ale dacilor sau romanilor. O ipoteză greu de susţinut chiar şi în cazul unor comunităţi închise, cum este cea investigată. Generaţiile trecute prin viaţă în decursul a două milenii au cunoscut schimbări care fac cu neputinţă străbaterea pas cu pas înapoi în timp a etapelor pentru a ajunge la adevăr. În lipsa lor asemenea afirmaţii au doar o valoare sentimentală. Ca să nu mai spunem că peste practicile antice s-au suprapus riturile creştine, în multe privinţe diferite de cele vechi. Ar merita văzut măsura în care religia a afectat comportamentul colectiv, ştiut fiind că secole în şir slujbele s-au ţinut în slavonă, o limbă necunoscută oamenilor. Trecerea spre serviciul religios în limba română s-a produs treptat,

începând cu sec. XVIII, dar încă spre sfârşitul sec. XIX mulţi preoţi mai foloseau cărţile slavone şi socoteau că trecerea la citirea celor tipărite cu litere latineşti reprezintă o trădare a ortodoxiei. Numai aşa se poate explica reacţia lui Andrei Şaguna (1809-1873), mitropolit ortodox al Sibiului, care a rupt cererile de ajutor bănesc prezentate de studenţi, pe motiv că sunt scrise cu litere latineşti: “Ce, pe astfel de scrisori să-ţi dau eu stipendiul?”, ar fi exclamat sfinţia sa, “Ţie, care vreai să bagi litere latineşti în Biserica mea?” Te poţi întreba cu ce se alegeau enoriaşii la sfârşitul unei asemenea slujbe. Soluţia unui ţăran, consemnată de Sanda Golopenţia, Cartea plecării, Editura Univers, Bucureşti, ca “În noaptea de Paşti, cine e pe munte departe şi nu are cum lua paştile de la biserică, să ia un mugur în gură şi să-l mănânce” (pag. 148), aflată în răspunsurile la chestionarul Hasdeu, pare pe deplin satisfăcătoare. Unul din momentele interesante ale ritului funerar, descris amplu în cuprinsul cărţii, este cel al pomenilor. La primul din ele, cel mai important, participă nu doar locuitorii satului în care s-a produs decesul, ci şi cei din aşezările învecinate. Se pregătesc bucate în vase gigantice, pentru sute de oameni. O astfel de manifestare este expresia solidarităţii umane în faţa unui eveniment tragic care, într-un fel sau altul, îi afectează pe toţi. În pofida aparenţelor, ea are puţin de-a face cu religia. Din aceeaşi categorie de acte face parte colectarea de bani de la obştea sătenilor pentru cel de al treilea maslu a cărui menire este să uşureze trecerea în eternitate a unui muribund. Sunt numeroase dovezile de solidaritate cu familia îndoliată pe care le dau sătenii, de la bocitoare la gropaşi, la cei care merg să taie bradul ce urmează să fie pus la căpătâiul tânărului mort, sigur, în schimbul unei pomeni, care este însă mai degrabă o răsplată simbolică, nereprezentând un echivalent al efortului depus. Cercetător atent al obiceiurilor de la moarte, autorul anexează la sfârşitul lucrării o scurtă colecţie de bocete şi versuri, unele dintre ele de reală valoare literară, expresii ale durerii încercate la pierderea unui om apropiat: Of! Mânca-te-ar focu, moarte,/ Cum mai faci şi tu dreptate!/ Nu mergi unde eşti rugată,/ Ai venit şi nechemată; /Nu mergi unde eşti poftită,/ Venit-ai netrebuită. / Nu ştiu, moarte, ce gândeşti,/ De-al meu neam îl putrezeşti;/ Nu ştiu, moarte, ce-ai gândit, / De-al meu neam l-ai putrezit. (pag. 131-132) Urmând un model întâlnit în lucrări publicate anterior, autorul adaugă un glosar de termeni regionali, o scurtă bibliografie şi lista informatorilor la care a apelat pentru informaţii. Dumitru Gălăţan-Jieţ este unul dintre cercetătorii merituoşi ai ultimei generaţii de investigatori ai culturii populare, intrat târziu în lumea etnologilor, dar cu un entuziasm tineresc rar întâlnit. El oferă cititorilor o cartepoveste care evocă un trecut la care generaţiile viitoare vor avea prilejul să viseze.

www.zvj.ro


8 ECO

Ziarul Vãii Jiului

sâmbătă, 21 iulie 2012

Astăzi, cu ocazia a 50 de ani de plutărit,

Membrii Asociaţiei Ecologice Petro Aqua Petroşani pornesc într-o nouă expediţie pe Mureş Timp de o săptămână, ei vor aduna din nou sute de kilograme de deşeuri de pe albia Mureşului Finalul expediţiei se va petrece peste o săptămână, în comuna Salciva, la tabăra „Stânca lui Filip” Asociaţia de Ecologie şi Intervenţii în Caz de Inundaţii „Petro Aqua” Petroşani este, după cum credem că deja se ştie, cea mai veche asociaţie din România cu preocupări în domeniul plutăritului ecologic, dar şi în domeniul navigaţiei în general. Prima expediţie a ecologiştilor petroşeneni, care azi fac parte din asociaţie, datează încă din anul 1962, expediţia fiind realizată pe râul Mureş. De atunci şi până azi Imre Szuhanek, preşedintele asociaţiei, Ovidiu Rizopol, membru, şi mulţi alţii, care au plecat dintre noi sau sunt şi azi membri ori colaboratori ai „Petro Aqua”, au reuşit să transforme în adevărată tradiţie plutăritul ecologic pe unele din râurile mari ale României: în Moldova pe Siret, pe Olt sau tot pe Mureş. Nu trebuie uitată nici expediţia cu pluta intitulată „Dacia 2050”, realizată de Imre Szuhanek şi alţi câţiva prieteni, în plină perioadă comunistă, despre care noi am mai scris în detaliu, o expediţie inedită pentru acele vremuri şi nu numai (am fi curioşi să aflăm câţi oameni s-ar încumeta chiar şi azi să plece cu pluta pe Marea Neagră, spre Istanbul, cale de 25 de zile, pe o distanţă de 450 de mile marine!). Toate aceste expediţii, pe lângă experienţa de viaţă şi acţiunile ecologice în sine (sute de tone de deşeuri, poate mii, au fost strânse în fiecare vară, mai ales după anul 1999) au avut ecou, atât în presa locală cât şi în unele publicaţii naţionale şi internaţionale. Dacă fostul „Steagul Roşu” şi apoi „Zori Noi”, publicaţii locale, mai aminteau câte ceva din expediţiile domnului Szuhanek înainte de 1989, sau imediat după această dată, din anul 2000 cotidianul „Matinal” şi apoi celălalt cotidian apărut în Vale, „Gazeta Văii Jiului”, şi în ultimii patru ani „Ziarul Văii Jiului” au relatat mult mai pe larg o parte din aceste expediţii. Personal,

am o colaborare de 12 ani cu această asociaţie şi aproape în fiecare vară am scris, după ce s-a consumat acţiunea, impresiile de călătorie cu pluta ale participanţilor, realizările lor (câte tone de deşeuri au mai colectat de pe albia râului), aventurile din tabăra de expediţie etc.). La nivel naţional s-a scris de-a lungul vremii în diverse publicaţii centrale, „România Liberă”, „Evenimentul Zilei”, „Adevărul” sau „Formula As” fiind doar câteva care îmi vin acum în minte. Nici publicaţiile străine sau diverse canale media din străinătate n-au scăpat unele momente din plutăritul acestor oameni. Documentarul realizat de celebrul Jaques Yves Cousteau şi de nu mai puţin celebrul Thor Heyerdhal, doi exploratori de renume mondial, difuzat pentru prima dată la Festivalul de Film de la Riga în anul 1978 şi intitulat „Omul şi Marea”, a fost vizionat de-a lungul timpului de sute de mii de telespectatori, pe diverse canale de televiziune care prezintă astfel de documentare, telespectatorii europeni, australieni, asiatici sau americani apreciind curajul celor care s-au încumetat la expediţia de pe Marea Neagră, în frunte cu petroşeneanul Imre Szuhanek. În 2002 şi 2003 de la competiţia Ford, unde proiectele „Petro Aqua” au fost premiate cu menţiune, respectiv locul I (proiectul s-a intitulat „Timpul nostru, timpul apei”), s-au transmis imagini în toată lumea, străinii auzind astfel, la superlativ, de Petro Aqua Petroşani, de Valea Jiului, de România, ziarele internaţionale preluând şi ele evenimentul, menţionând inclusiv de asociaţia noastră din Petroşani. Meritele plutaşilor petroşeneni au fost recunoscute de altfel, oficial, în 2002, când Organizaţia Internaţională a Plutaşilor, cu sediul central în Spania, i-a primit pe cei de la Petro Aqua în rândurile lor. Nu trebuie uitată nici reconstituirea „Drumului Sării”, din anul 2008, când în „Expediţia Alba-Iulia – Szeged” plutaşii petroşeneni şi-au adus un imens aport la reconstituirea istorică a datelor care ţineau de acest canal navigabil de negoţ cu sare din secolele XVIII şi XIX. Anul acesta se împlinesc, de către unii

dintre actualii membri, 50 de ani de navigaţie cu pluta. Imre Szuhanek, Ovidiu Rizopol şi alţi membri vor sărbători acest fapt pe Mureş. Nici nu se putea altfel. Data plecării în expediţie este astăzi, 21 iulie, iar data finală este 28 iulie 2012, în comuna Salciva la tabăra „Stânca lui Filip”. Timp de o săptămână plutaşii vor naviga pe Mureş şi vor strânge iar sute de kilograme de deşeuri. În pauzele de noapte, focul de tabără, răcoarea vor crea buna dispoziţie şi vor învinge oboseala de peste zi şi canicula. Astea sunt momentele minunate

ale acestei asociaţii. Dacă ne ajută Dumnezeu, timp de o zi sau două vom fi şi noi prezenţi pe Mureş alături de plutaşi. După care vom scrie concluziile expediţiei. Până atunci, în numărul viitor, George Rizopol vă va încălzi sufletele cu un mic, dar concludent, material. Vom reveni. Corneliu BRAN

S.C. Centrul de Calcul INFO’ 98 S.A. Petroşani Petroşani, 332015, jud. Hunedoara, str. Timişoarei, nr. 2, tel. +40372 904 652, tel/fax +40254 541 330 ORC: J20/408/1999 CUI: RO11751623 e-mail: office@info98.ro www.info98.ro

SC CENTRUL DE CALCUL INFO ’98 SA, societate cu o experienţă de peste 35 de ani în domeniul informatic, oferă: CURSUL DE INIŢIERE pentru OPERATOR CALCULATOR ELECTRONIC ŞI REŢELE (COD COR 351101)

Cursul are o durată de 72 de ore, se desfăşoară pe parcursul a 6 săptămâni, dintre care un număr de 54 de ore sunt de practică pe calculator. Preţul cursului este de 350 lei şi se poate acorda o reducere de până la 10% pentru grupurile organizate care vin din partea unei singure unităţi economice. Preţul include TVA.

IMPORTANT!!! Se eliberează diplome recunoscute de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Persoana de contact: ing. Manuela Popescu Telefon: 0254.546071, 0731.010762

www.zvj.ro


UMOR ÎN HA... MAJOR 9

Ziarul Vãii Jiului sâmbătă, 21 iulie 2012

Epigrame 1000 (Să ne mai rabde dragii cititori Măcar aşa… vreo mie de-anişori!)

Hai noroc! În Vale-avem motiv de bucurie: (Să pregătim şampanie, baloane!) „Ziarul” are numere – o mie, Dar este, evident… de milioane. Pe scena Văii-asemeni unui teatru, Vizionând „păpuşi” şi „păpuşari”, Redactorii-s mereu cu ochii-n patru, Chiar dacă nu toţi poartă ochelari.

*** Minciuna la români Şi pe stradă, şi prin curte, Şi pe-afară, şi prin case, Are ia picioare scurte, Dar grozav de numeroase. Cu ţarina n-au izbutit, Dar palme-n schimb şi-au împărţit.

În sănătate, sport, învăţământ, Industrie, nimica nu le scapă, Ne spun când mineritu-i la pământ Sau dacă Jiul… a intrat la apă.

Transplant de cord Când mi s-a spus că-n pieptul meu, Prin a Divinităţii vrere, Va bate-o „inimă de leu”, Am scos un răget de plăcere.

Citind ziarul, afli de e soare Sau dacă, în politică, vin „norii”, Poveşti de viaţă, întru neuitare, Găseşti la „Prăvălia cu istorii”. Şi printre multe rubrici captivante Îşi face loc şi una de umor, Cu glume, parodii, rondeluri, poante, Sau – altfel spus – „Umor în… HA major”. Aici, semnează umorişti de seamă, Iar astăzi vine unul dintre aşi, Peniţă aurită-n epigramă, Maestrul G. Petrone, de la Iaşi.

Uituceală E-un „lapsus” tras la indigo, Deşi se manifestă cam… Mai bine zis aşa, ca o… Scuzaţi, dar despre ce vorbeam? Conflict între generaţii Cei tineri, sinceri cum îi ştim, Ne reproşează-n mod concret Nu faptul că îmbătrânim Ci că îmbătrânim prea-ncet. Pensionarii Supuşi la umilinţi N-au hrană, bani, căldură… Ar strânge ei din dinţi Dar n-au nici dinţi în gură.

Consoarta Tenace, luptă zi de zi Să-ţi schimbe felul tău de-a fi Şi după ani te ia la rost Că nu mai eşti cel care-ai fost. La moartea unui nepricopsit A fost sărac şi-a dus-o greu Şi multe-a tras pe lumea asta; L-o fi bătut şi Dumnezeu, Dar nu cum îl bătea nevasta. Vizita soacrei Când se-apropie scadenţa Să-mi perturbe ambianţa De la uşă-i simt prezenţa După cum deschide… clanţa. Pagină realizată de Petronela Vali SLAVU

Protestul celor de la catedră Storşi de lipsuri şi mizerii Au pornit în marş la drum. Marşul lor e „al tăcerii” Că Guvernu-i surd, oricum. Cu dumnealui închin şi-i fac urare Ziarului, să aibă drum de glorii, Redactorii să aibă-ndemânare, Şi să ne mai suporte cititorii!

Moştenirea Se ceartă fraţii cu avânt Să-mpartă-o palmă de pământ.

ANUNŢ În perioada de cod portocaliu, persoanele care sunt într-o situaţie de urgenţă pot apela nr. de telefon 0254/541114 din cadrul Primăriei municipiului Petroşani pentru a fi ajutate.

RAPID IEFTIN CONFORTABIL

TAXI COMSION RENT A CAR

0254 512512 0720 512000 0254 512500

www.zvj.ro


10 IMOBILIARE

Ziarul Vãii Jiului

sâmbătă, 21 iulie 2012

Buletin Imobiliar Agenþia Macarena GARSONIERE 1. Garsonieră confort 1, zona Hermes Bulevard, etaj 1, suprafaţă mare, gaz, standard, preţ 13.000 euro neg. 2. Garsonieră confort 1, etaj 2/4, Petroşani Nord-îmbunătăţiri, geamuri termopan, parchet, baia amenajată, instalaţii noi, uşi schimbate, poziţionată pe mijloc, preţ 8000 euro. 3. Garsonieră Petroşani Nord, G.V.Milea, etaj 3/4, standard, poziţionată pe mijloc, la stradă, gaz, bine întreţinută, preţ 10.000 euro. 4. Garsonieră confort 1, etaj 2/4, bine întreţinută, zonă liniştită Petroşani, poziţionată la soare, preţ 38.000 lei neg. 5. Garsonieră C.Mille, et.1/4, multiple amenajări şi îmbunătăţiri, bucătărie mobilată, geamuri termopan, parchet laminat, baia amenajată, pereţi izolaţi, instalaţii noi, preţ 65.000 lei sau schimb cu ap. 2 cam., zonă centrală, cu diferenţa discutabilă. 6. Garsonieră mobilată şi utilată, Lupeni, etaj 1, modificări interioare şi amenajări, geamuri termopan, 2 focuri gaz, uşi şi instalaţii schimbate, baia amenajată, preţ 38.000 lei neg. 7. Garsonieră G.V.Milea, la stradă, etaj 2/4, bucătărie mobilată, balcon închis, 2 focuri gaz, parchet laminat, gresie şi faianţă la bucătărie si baie, boiler nou, preţ 35.000 lei . 8. Garsonieră Unirii, parter, la stradă, poziţionată pe mijloc, standard, preţ 30.000 lei. 9. Garsonieră confort 1, Aviatorilor, la stradă, et.2/4, bine întreţinută, mobilată complet, parchet laminat, geamuri şi balcon închis în termopan, uşi şi instalaţii schimbate, preţ 13.000 euro neg. 10. Garsonieră confort 1, Aeroport, la stradă- Aviatorilor, mobilată, amenajări-geamuri termopan, gresie şi faianţă, baia amenajată, preţ 34.000 lei sau în rate - 38.000 lei. 11. Garsonieră Aeroport- Aviatorilor, la stradă, multiple amenajări interioare şi îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri termopan, eventual mobilată, vând sau schimb cu garsonieră zona centru Unirii, preţ 60.000 lei neg. 12. Garsonieră Aeroport, blocurile noi, standard, bine întreţinută, preţ 5500 euro.

APARTAMENTE 2 CAMERE 1. Ap. 2 cam., Dimitrov, etaj 2, standard, suprafaţă mare, geamuri termopan, boxă, zonă liniştită, preţ 15.000 euro. 2. Ap. 2 cam., Aeroport - zona Dacia, standard, etaj 10, preţ 20.000 lei. 3. Ap. 2 cam., etaj 1, zona Hermes-Dragalina, standard, bine întreţinut, poziţionat la soare, baia marită, parchet, branşat termoficare, preţ 70.000 lei. 4. Ap. 2 cam., Unirii, etaj 2/3, standard, zonă foarte liniştită, la stradă, gaz, preţ 10.000 euro neg. 5. Ap. 2 cam., Unirii., etaj 2, mobilat, multiple amenajări interioare şi îmbunătăţiri, totul nou, uşi şi instalaţii schimbate, geamuri şi balcon închis termopan, centrală termică, baia amenajată, foarte bine întreţinut, preţ 21.000 euro sau 25.000 euro mobilat. 6. Ap. 2 cam., zona Parâng, etaj 1/4, amenajări şi îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri şi balcon închis în termopan, izolaţie exterioară, zonă foarte liniştită sau schimb cu ap. 3-4 camere, cu diferenţa discutabilă, preţ 19.000 euro neg. 7. Ap. 2 cam., mobilat, Independenţei, dec., etaj 1/4, amenajat, centrală termică, geamuri termopan, parchet clasic şi parchet laminat în bucătărie şi hol, baia amenajată, izolat termic interior/exterior, preţ 90.000 lei neg. 8. Ap. 2 cam., zona Billa - ACR, etaj 2/4, bine întreţinut, centrală termică-instalaţie cupru, uşi schimbate, gresie şi faianţă, parchet stejar, geamuri termopan (eventual mobilat şi cu loc garaj-preţ neg.), accept prima casă, preţ 100.000 lei - posibil 3 rate. 9. Ap. 2 cam., zona Hermes-Bulevard, etaj 6, mobilat şi utilat, centrală termică, geamuri termopan, gresie şi faianţă, 2 balcoane şi garaj zona Slătinioara (teren proprietate, curent -380 V, apa, canal), preţ 22.000 euro neg. + 5000 euro garaj. 10. Ap. 2 cam., Dimitrov, standard, Aleea Florilor, zonă liniştită, parter, preţ 90.000 lei neg. 11. Ap. 2 cam., Dimitrov, etaj 1/3, boxă, standard, bine întreţinut, poziţionat la soare şi pe mijloc, preţ 85.000 lei neg. 12. Ap. 2 cam., mobilat, zona Astral Petroşani, etaj 4/10, suprafaţă mare, îmbunătăţiri şi amenajări interioare, centrală termică, panoramă, preţ 32.000 euro. 13. Ap. 2 cam., etaj 3/10, zona Hermes, standard, gaz, balcon 7 m, călduros, preţ 75.000 lei. 14. Ap. 2 cam., Piaţa Petroşani, etaj 1/4, standard, la stradă, centrală termică, bine întreţinut, preţ 33.000 euro neg. 15. Ap. 2 cam., zona Piaţă-Poliţie Petroşani, etaj 7, amenajări interioare, uşi şi instalaţii schimbate, centrală termică, geamuri termopan, bine întreţinut, preţ 68.000 lei sau schimb cu garsonieră plus diferenţa. 16. Ap. 2 cam., zona primărie, parter la stradă, pretabil locuit sau sedii firme, birouri, cabinete medicale, geamuri termopan, uşă metal, standard, preţ 20.000 euro neg. 17. Ap. 2 cam., Aeroport, blocurile noi, etaj 2/4, la stradă, geamuri termopan, 2 focuri gaz, balcon închis, bine întreţinut, preţ 65.000 lei neg. 18. Ap. 2 cam., Constructorul, amenajări şi îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri termopan, parchet laminat, poziţionat la soare/schimb cu ap. 3-4 camere plus diferenţa discutabilă, preţ neg. 19. Ap. 2 cam., blocurile noi Aeroport, etaj 2/4, amenajări, bucătărie modificată, 2 focuri gaz, geamuri termopan, parchet laminat, uşi si instalaţii schimbate, preţ 80.000 lei. 20. Ap. 2 cam., Independenţei, decomandat, zonă deosebită, etaj 1/4, centrală termică, geamuri termopan, îmbunătăţiri, preţ 19.000 euro neg. 21. Ap. 2 cam., zona Primăriei Petroşani, etaj 3/4,mobilat si utilat, bine întreţinut, parchet laminat, poziţionat la soare si pe mijloc, 2 focuri gaz, preţ 20.000 euro.

APARTAMENTE 3 CAMERE 1. Ap. 3 cam., Aeroport, blocurile noi, pretabil locuit sau sedii firme, suprafaţă mare, balcon, bine întreţinut, preţ 15.000 euro. 2. Ap. 3 cam. Petroşani Nord, Bulevard, bloc BCA, etaj 3/8, 2 băi - una amenajată complet, poziţionat la soare, suprafaţă mare, 2 focuri gaz, amenajări interioare, uşi şi instalaţii schimbate, parchet laminat, geamuri termopan, balcon închis, preţ 150.000 lei neg. 3. Ap. 3 cam., Petroşani Nord, la stradă, amenajări şi îmbunătăţiri multiple, geamuri şi balcoane termopan, centrală termică, etaj 2/4/ schimb cu ap. 2 cam. cu diferenţa discutabilă, preţ 140.000 lei. 4. Ap. 3 cam., zona Mignon-Billa, suprafaţă mare, centrală termică, amenajări şi îmbunătăţiri, geamuri termopan, bine întreţinut (eventual mobilat, bine întreţinut), preţ 40.000 euro. 5. Ap. 3 cam., mobilat şi utilat Independenţei, decomandat, multiple amenajări interioare şi îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri

www.zvj.ro

si balcon închis în termopan, uşi şi instalaţii schimbate, parchet laminat, baia amenajată, preţ 18.000 euro. 6. Ap. 3 cam., Aviatorilor-Piaţa Dacia, etaj 3/4, centrală termică, bucătărie mare, balcon mare, poziţionat la soare, bine întreţinut, preţ 70.000 lei neg. 7. Ap. 3 cam., Petroşani Nord, zona Bulevard, etaj 1/4, standard, 2 balcoane, centrală termică, geamuri termopan, bine întreţinut, preţ 35.000 euro neg. 8. Ap. 3 cam., pretabil locuit sau sedii firme, zona Piaţa Petroşani-Aleea Poporului, poziţionat pe mijloc, bine întreţinut, geamuri termopan, centrală termică, gresie şi faianţă, uşi schimbate, parchet laminat, preţ 125.000 lei - posibil rate. 9. Ap. 3 cam., Bulevard-Petroşani Nord, etaj 3/4, multiple amenajări interioare, centrală termică, geamuri termopan, parchet laminat, bai amenajate, instalaţii schimbate, mobilat complet, vedere Bulevard şi în spate, preţ 40.000 euro, posibil rate. 10. Ap. 3 cam., blocurile noi Aeroport, decomandat, hol pătrat, centrală termică, geamuri termopan, bine întreţinut, 2 balcoane, instalaţie apă individuală, preţ 90.000 lei neg. 11. Ap. 3 cam., zona Parâng, bloc cărămidă, poziţionat la soare, amenajări şi modificări, curat, luminos, geamuri termopan, pardoseală şi pereţi izolaţi, uşi şi instalaţii schimbate, baia amenajată, centrală termică, mobilier bucătărie şi hol, preţ 90.000 lei. 12. Ap. 3 cam., Parâng, zonă liniştită, etaj 1/4, standard, centrală termică, mobilat, bine întreţinut, preţ 80.000 lei neg. 13. Ap. 3 cam., Independenţei, decomandat, multiple amenajări interioare şi îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri şi balcon închis în termopan, uşi şi instalaţii schimbate, parchet laminat, baia amenajată, preţ 18.000 euro. 14. Ap. 3 cam., blocurile noi Aeroport, etaj 2/4, îmbunătăţiri şi amenajări interioare, poziţionat la soare, bine întreţinut, instalaţii schimbate (eventual mobilat), preţ 28.000 euro neg. 15. Ap. 3 cam., Petroşani Nord, parter înalt, bloc foarte călduros, centrală termică proprie, balcon închis - beci, geamuri termopan, parchet laminat, instalaţii noi, bine întreţinut, preţ 100.000 lei. 16. Ap. 3 cam., Petroşani Nord-Zorilor, etaj 3/4, geamuri termopan, 2 focuri gaz, preţ 32.000 euro (eventual garaj lângă bloc, preţ neg.). 17. Ap. 3 cam., Independenţei, decomandat, 2 balcoane, instalaţii noi, canalizare separată, zugrăvit, gresie şi faianţă, preţ 85.000 lei. 18. Ap. 3 cam. şi spaţiu comercial pentru orice fel activităţi, zona Piaţa Petroşani, la stradă, vad comercial foarte bun, geamuri termopan, modificări şi îmbunătăţiri multiple, preţ 150.000 lei. 19. Ap. 3 cam., zona Bulevard, Petroşani Nord, poziţie idealăpanoramă, centrală termică, geamuri termopan, 2 băi, 2 balcoane, preţ 25.000 euro.

APARTAMENTE 4 CAMERE 1. Ap. 4 cam., Dimitrov, suprafaţă mare, etaj 2/3, balcon, izolat termic, bine întreţinut, geamuri termopan, centrală termică, zonă şi scară foarte liniştite, poziţionat pe mijloc şi la soare, preţ 45.000 euro şi garaj - 5000 euro. 2. Ap. 4 cam., Piaţa Petroşani, etaj 1/4, îmbunătăţiri, bucătărie mobilată, centrală termică, geamuri şi 1 balcon închis în termopan, parchet, instalaţii schimbate, foarte bine întreţinut, preţ 35.000 euro. 3. Ap. 4 cam., Piaţa Petroşani, etaj 2/4, amenajări şi îmbunătăţiri multiple, baie mărită şi modificată, centrală termică, geamuri termopan, uşi şi instalaţii schimbate, poziţionat pe mijloc şi la soare, preţ 48.000 euro. 4. Ap. 4 cam., Uricani- Brazilor, etaj 1/4, decomandat, 2 balcoane, suprafaţă mare, standard, preţ 10.000 euro. 5. Ap. 4 cam., zona Mignon - Billa, suprafaţă mare, standard, gaz, 2 balcoane, preţ 45.000 euro / schimb cu ap. 2 camere plus diferenţa discutabilă. 6. Ap. 4 cam., Petroşani Nord, zona Carrefour, etaj 3/4, foarte călduros, hol pătrat, centrală termică, 2 balcoane, preţ 44.000 euro neg. / schimb cu ap. 2 cam. plus diferenţa discutabilă. 7. Vând/schimb cu ap. 2 cam. Petroşani, zonă centrală, ap. 4 cam. şi garaj în Iscroni, suprafaţă mare, etaj 2/4, bine întreţinut, parchet, gaz, geamuri termopan, uşi si instalaţii schimbate, 2 băi,2 balcoane, bine întreţinut, preţ 80.000 lei neg. 8. Ap. 4 cam., Aeroport blocurile noi, suprafaţă mare-112 mp, panoramă, amenajări interioare şi îmbunătăţiri multiple, centrală termică, geamuri termopan, bai amenajate (una cu cadă, una cabină duş), mobilat şi utilat complet, preţ 32.000 euro neg. 9. Ap. 4 cam. şi spaţiu comercial, Aeroport blocurile noi - zona Nicuşor Gociu, multiple amenajări interioare şi îmbunătăţiri, 2 intrări, pretabil locuit şi/sau sedii firme, cabinete medicale, birouri, preţ 35.000 euro neg. 10. Ap. 4 cam., Piaţa Petroşani, etaj 2/4, centrală termică, îmbunătăţiri şi amenajări, geamuri termopan, poziţionat la soare, preţ 150.000 lei neg sau schimb cu ap. 2 cam. + dif. discutabilă. 11. Ap. 4 cam., zona Hermes-Bulevard, bloc BCA,3 balcoane, bine întreţinut, panoramă, gaz, mici modificări, foarte călduros, preţ 33.000 euro. 12. Ap. 4 cam., Bulevard-zona Bancpost, îmbunătăţiri, gresie şi faianţă, uşi interioare schimbate, hol pătrat, modificări, geamuri termopan, instalaţii schimbate, 2 focuri gaz, preţ 150.000 lei neg./ schimb cu ap. 2 cam. plus diferenţa. 13. Ap. 4 cam., zona Petroşani Nord, geamuri termopan, 2 băi, modificări şi îmbunătăţiri interioare, 2 focuri de gaz, parchet melaminat, gresie faianţă, uşa metal, 2 balcoane, uşi de interior noi, mobilat, preţ 35.000 euro neg.

TERENURI 1. Teren Vulcan-Valea Ungurului, 1.100 mp, acces auto, posibilităţi multiple-case, case vacante, construcţii, zonă pitorească şi liniştită, apă, curent, preţ 6000 euro. 2. Teren zona industrială Livezeni, intravilan, acces auto şi cale ferata, suprafaţă 1300 mp, front stradal 50 m, utilităţi, posibilităţi multiple, preţ 30 euro/mp neg. 3. Teren Vulcan-Valea Ungurului, 13.000 mp (eventual parcelat), acces auto, posibilităţi multiple case, case vacante, construcţii hale, zonă pitorească si liniştită, apa, curent, preţ 7 euro/mp neg. 4. Teren Livadia-intravilan - 950 mp, cu casă veche (casă şi anexele necesită renovare completă), apă, curent, acces auto, stradă betonată, preţ 10.000 euro. 5. Teren Câmpu lui Neag-Valea de Brazi, 6000 mp, intravilan, drept, acces auto, front stradal 200 m, apă, curent + căsuţă veche lemn, zonă pitorească, panoramă, ideal construcţii case, case vacanţă, preţ 25.000 euro neg. 6. Teren zona cabanei Rusu, intravilan, 600 mp, acces auto, utilităţi, preţ 12.000 euro. 7. Casă mică cu 1 cameră, bucătărie, hol, baie, cămară, mansardă, zonă centrală - zona INSEMEX Petroşani, la stradă, acces auto, utilităţi, 200 mp curte, pomi fructiferi, zonă foarte liniştită, preţ 11.000 euro. 8. Teren + căsuţă vacanţă mobilată şi utilată, zona pitorească Lu-

peni, 1800 mp, drept, acte, ieşire indiviziune, posibil construcţii case, case vacanţă, acces auto, utilităţi, preţ 14.000 euro neg. 9. Teren intravilan - Maleia, 6000 mp drept, acces auto, acteieşire din indiviziune, curent, apă, preţ 25 euro/mp. 10. Teren intravilan - 1000 mp, la drum Aninoasa, utilităţi, drept, posibil construcţii case, asigurare, acces auto, preţ 8 euro/mp neg. 11. Vând 3 ha teren extravilan, zona Rosia, posibilităţi multiple, curent in apropiere, acces auto, preţ 3 euro/mp neg. 12. Teren intravilan 4000 mp, la şosea- Nucşoara, Valea Haţegului, drept, utilităţi, pretabil orice fel de construcţii case, pensiuni, preţ 10 euro/mp. 13. Teren la intrarea în Petroşani - zona Dărăneşti-Peştera Bolii, posibilităţi multiple - construcţii case, case vacanţă, pensiuni, suprafaţă 2300 mp, apă curgătoare, o parte drept, o parte în pantă, acces auto, posibilităţi racordare, apă, curent, acte, ieşire din indiviziune, preţ 15 euro/mp. 14. Teren Valea Ungurului - Vulcan, 3000 mp, acces auto, zonă pitorească, drept, apă curgătoare, pretabil construcţii case, case vacanţă, preţ 10 euro/mp neg. sau 6500 mp - 6 euro/mp neg.

CASE DE VACANÞÃ 1. Teren Câmpu lui Neag-Valea de Brazi, 6000 mp, intravilan, drept, acces auto, front stradal 200 m, apă, curent + căsuţă veche lemn, zonă pitorească, panoramă, ideal construcţii case, case vacanţă, preţ 25.000 euro neg. 2. Casă vacanţă pt familie, mobilată şi utilată, Parâng, zona Căsuţei din poveşti, P+1, la parter living, bucătărie, cameră, baie, scară interioară, etaj - cameră mare - 30 mp, teren concesionat 190 mp - posibilitate extindere, beci, acces auto, preţ 45.000 euro neg. 3. Casă vacanţă, zona Cîmpu lui Neag-Cheile Buţii, la drum, suprafaţă 120 mp, P+M, zidărie +lemn, 6 camere, 2 băi, bucătărie, debara, curte amenajată, grătar, 600 mp teren, preţ 160.000 lei. 4. Casă vacanţă zona Rusu, suprafaţă construită 100 mp, P+E, la parter living şi bucătărie, scară interioară, la etaj 2 dormitoare, balcon, mobilată şi utilată, acces auto, panoramă, preţ 42.000 euro. 5. Casă vacanţă Parâng, cota 1600, P+M, construcţie 2006-la parter-living,2 camere, 2 băi, bucătărie, la mansardă-3 camere matrimoniale si 1 cameră cu 3 paturi,2 băi, living, terasă, mobilată şi utilată, preţ 110.000 euro neg. 6. Casă vacanţă, Parâng, construcţie nouă, zona pârtiilor - teren concesionat, 55 mp, P+1+M (demisol - cameră, bucătărie dotată, baie serviciu, centrală termică, P - cameră + baie, et. - 2 cam. + baie, M - cameră), construcţie BCA, preţ 130.000 euro neg. 7. Case de vacanţă, în Straja, prima cu P+E+M, la parter bucătărie, baie, la etaj 2 cam., baie, la mansardă 1 cameră, sobe, duşumele, gresie şi faianţă, uşa metalică la intrare, construcţie din cărămidă, din anul 2002, acoperită cu ţiglă, cea de-a doua la roşu, preţ total 60.000 euro. 8. Casă de vacanţă în staţiunea Straja, P+E, cu 8 cam. - 27 locuri cazare, 2 livinguri, bucătărie, băi, magazie de lemne, centrală pe combustibil solid, teren în suprafaţă de 130 mp, concesiune pe 49 de ani, construcţie de lemn şi piatră, din anul 2004, mobilată şi utilată, preţ 150.000 euro neg.

SPAÞII COMERCIALE 1. Construcţii cu teren, zonă pitorească Vulcan, posibilităţi multiplepretabil turism, casă, casă de vacanţă-pensiune-activităţi agrement, teren 6300 mp, apă curgătoare, piscină, garaje, cramă, anexe (construcţie pe 2 nivele, 7 camere cu baie şi terasă + casă separat, încălzire centrală), amenajări şi îmbunătăţiri multiple casă şi teren, preţ 120.000 euro neg. sau separate - neg. 2. Spaţiu comercial amenajat la parter de bloc, 70 mp, 2 intrări exterioare, la stradă - zonă centrală Petrila, pretabil activităţi comerciale, sedii firme, cabinete medicale, preţ 22.000 euro neg. 3. Spaţiu comercial ultracentral, construcţie nouă - P+E pretabil activităţi comerciale, birouri, sedii firme, cabinete medicale şi/sau locuit amenajat complet, gaz, centrală termică, loc parcare. 4. Spaţiu comercial zona Piaţa Petroşani, amenajat la parter de bloc, scări exterioare, pretabil activităţi birouri, firme, cabinete medicale, preţ 200 euro/lună. 5. Spaţiu comercial zona Piaţa Petroşani, pretabil activităţi comerciale de orice fel, depozite, suprafaţă 67 mp, vitrină, grup sanitar, acces auto, curent trifazic, preţ 12 euro/mp neg. 6. Casă pretabilă spaţii comerciale, sedii firmă sau locuit în zona ultracentrală Petroşani, 400 mp teren, 2 camere, bucătărie, baie, hol, gaz, centrală termică, preţ 90.000 euro neg. 7. Spaţiu comercial amenajat, Petroşani Nord, suprafaţă 170 mp (eventual compartimentat),grupuri sanitare, acces auto, la stradă, pretabil activităţi comerciale, depozite, sedii firme, cabinete pentru vânzare sau închiriere. 8. Spaţiu comercial, Aeroport blocurile noi-zona Nicuşor Gociu, multiple amenajări interioare şi îmbunătăţiri, 2 intrări, pretabil sedii firme, cabinete medicale, birouri, preţ 10.000 euro. 9. Spaţiu pentru chirie sau vânzare Petroşani, 125 mp, 3+1 încăperi, acces auto, curent, posibilitate mansardare, pentru depozite, producţie etc., preţ 100.000 lei sau 200 euro/lună. 10. Spaţiu comercial zona Spital Petroşani, suprafaţă 80 mp, pretabil birou, cabinet medical, 3 încăperi, baie, gresie, geamuri termopan, preţ 25.000 euro. 11. Spaţiu comercial, Aeroport-Aviatorilor, zona pieţei mici, la stradă, amenajat la parter de bloc, pretabil orice fel activitate, geamuri termopan, 2 încăperi cu gresie, grup sanitar, scara exterioară, preţ 25.000 euro neg. sau 250 euro/lună. 12. Hală în zona Iscroni, la şosea, utilităţi, acces auto, suprafaţă 1500 şi 400 mp, anexe, curte, teren proprietate – aprox. 4000 mp, preţ neg. 13. Spaţiu pentru vânzare, în Vulcan, zonă centrală-M. Viteazu, suprafaţa de 80 mp, vitrină 10 m, scări exterioare şi interioare, gaz, CT, pardoseală granit, pretabil activităţi diverse, preţ 55.000 euro neg.

CASE 1. Construcţii cu teren, zonă pitorească Vulcan, posibilităţi multiplepretabil turism, casă, casă de vacanţă-pensiune-activităţi agrement, teren 6300 mp, apă curgătoare, piscină, garaje, cramă, anexe (construcţie pe 2 nivele, 7 camere cu baie şi terasă + casă separat, încălzire centrală), amenajări şi îmbunătăţiri multiple casă şi teren, preţ 120.000 euro neg. sau separate - neg. 2. Casă mică cu 1 cameră, bucătărie, hol, baie, cămară, mansardă, zonă centrală - INSEMEX Petroşani, la stradă, acces auto, utilităţi, 200 mp curte, pomi fructiferi, zonă foarte liniştită, preţ 11.000 euro. 3. Casă veche cu teren Livadia-intravilan-950 mp (casă şi anexele necesită renovare completa), apă, curent, acces auto, strada betonată, preţ 10.000 euro.

 Apartament 2 camere, mobilat, etaj 9/10, balcon, standard, bine întreţinut, preţ 15.000 lei.  Casă mică cu 1 cameră, bucătărie, hol, baie, cămară, mansardă, zonă centrală - INSEMEX Petroşani, la stradă, acces auto, utilităţi, 200 mp curte, pomi fructiferi, zonă foarte liniştită, preţ 11.000 euro. 4. Casă în Ponor-Pui, 3 camere, cămară, hol, din cărămidă, acoperită cu ţiglă, anexe, şură cu 2 grajduri, curte 720 mp, acces auto. 5. Casă cu 1000 mp teren în Uricani, 4 camere, bucătărie, baie, 2 holuri, 2 intrări + 3 holde teren agricol, acces auto, preţ 30.000 euro neg. 6. Casă zonă centrală, pretabil locuit sau activităţi comerciale, birouri firme, cabinete medicale, la stradă, acces auto, 2 camere, hol mare, bucătărie, pivniţă, încălzire centrală, preţ 43.000 euro neg. 7. Casă veche cu 500 mp teren, Dimitrov, la stradă, utilităţi, proiect gaz, 1 cameră, bucătărie, baie, posibilităţi extindere, preţ 62.000 euro. 8. Casă cu 800 mp teren, drept, zona retrasa si liniştită Petroşani, pretabil activităţi turism, pensiune sau locuit, 6 camere, 2 băi, bucătărie, beci, fântână în curte şi apă curentă, garaj, acces auto, preţ 50.000 euro neg. 9. Casă pretabil spatii comerciale, sedii firmă sau locuit în zona ultracentrală Petroşani, 400 mp teren, 2 camere, bucătărie, baie, hol, gaz, centrală termică, preţ 85.000 euro neg. 10. Vilă zona Maleia, mobilată şi utilată, construcţie nouă, din cărămidă, suprafaţă construită 350 mp, 120 mp amprenta sol, parter-living, hol, bucătărie, baie, etaj: 3 dormitoare, baie, mansarda nefinisată, amenajări şi îmbunătăţiri multiple, izolată termic, acces auto, centrală termică combustibil solid, fosă septică, curent 380 V, 2 beciuri, cramă, anexe, preţ 125.000 euro neg. 11. Casă zonă centrală, Petroşani Nord, construcţie nouă, mobilată şi utilata complet, totul nou, impecabil, multiple amenajări interioare, parter- living, bucătărie, baie, debara, scară interioară, la etaj: 3 dormitoare, baie, dresing, balcon mare, curte amenajată, acces auto, garaj, preţ neg. 12. Casă zona Colonie formată din 2 corpuri-3 camere, bucătărie, baie + 3 camere, bucătărie, baie, garaj, curte 80 mp, anexe, acces auto, centrală termică pe combustibil solid, amenajări interioare, preţ 43.000 euro neg. 13. Casă liniştită Petroşani P+M, acces auto, 2 intrări, 800 mp teren, 7 camere, bucătărie la demisol, mansarda amenajată (un apartament separat), garaj, centrală termică combustibil solid, amenajări, geamuri termopan, parchet, ţigla schimbată, acces auto 2 străzi, preţ 85.000 euro neg. 14. Casă veche cu 400 mp teren drept (posibil construcţie nouă) în zonă centrală şi liniştită Petroşani, acces auto, canalizare, utilităţi, preţ 20.000 euro. 15. Casă zonă centrală Petroşani-Bulevard, pretabil locuit sau spaţiu comercial, suprafaţă constr. 80 mp, 2 camere, bucătărie, baie, hol, boxă, pivniţă, centrală termică gaz, curte 164 mp, acces auto uşor, preţ 55.000 euro neg. 16. Casă zonă liniştită Petroşani, P+1, 4 cam., living, bucătărie, baie, cu scară interioară, terasă mare, panoramă, 1400 mp teren, centrală termică, anexe, zonă foarte liniştită Petroşani, preţ 280.000 lei neg.

SCHIMBURI 1. Schimb casă la ţară cu 4800 mp teren, Gorj - zona Cărbuneşti - 3 camere, bucătărie, anexe, apă, gaz, fântână în curte, la stradă, cu apartament în Petroşani sau vând - 35.000 lei. 2. Schimb gars. Petroşani Nord , etaj 1/4, multiple îmbunătăţiri şi amenajări, cu ap. 3 cam. Petroşani Nord cu diferenţa discutabilă. 3. Schimb ap. 3 cam.Petroşani Nord, zona ENEL, etaj 2/4, centrală termică, geamuri termopan, îmbunătăţiri cu ap. 2 cam. Aeroport blocurile noi sau garsonieră zonă centrală, plus diferenţa. 4. Schimb casă zonă liniştită Petroşani, 2 camere, bucătărie, hol, anexe, terasa, centrală termică pe combustibil solid, 260 mp curte, canalizare, renovată, amenajări interioare, geamuri termopan, uşi şi instalaţii schimbate, baia amenajată, cu ap. 2 camere central + diferenţa sau vând, preţ 180.000 lei neg. 5. Schimb cu ap. 2 cam. Petroşani Nord, cu diferenţa discutabilă - casă Petroşani Nord, P+ E, la parter- living, bucătărie, 2 camere, 2 băi, scară interioară, la etaj- 2 camere, baie, debara, 2 terase (1 închisă), 2300 mp teren, curte amenajată, centrală termică, garaj, sala sport, anexe, acces auto sau vând, preţ 110.000 euro neg. 6. Schimb cu garsonieră Petroşani sau vând teren pt. construcţii case, case de vacanţă, intravilan, 3300 mp, zona Haţeg, sat Onciuc - drept, front stradal - 12 m, acces auto la sosea, ieşire la lac, proiect, curent, acte, ieşire din indiviziune, preţ 15.000 euro. 7. Schimb/ vând ap. 2 cam. cu ap. 4 cam. + diferenţa discutabilă - Petroşani Nord, Bulevard, etaj 2/4, mobilat şi utilat sau nemobilat, amenajări şi îmbunătăţiri multiple, totul impecabil, preţ neg.

CHIRII 1. Ap. 3 cam., Petroşani Nord, Bulevard, sau Piaţă – Aleea poporului, mobilat şi utilat, centrală termică, geamuri termopan, curat, bine întreţinut, preţ 200 euro/lună + garanţie neg. 2. Ap. 2 cam., zona Hermes- Bulevard, mobilat şi utilat, curat, bine întreţinut, etaj 4/8, preţ 170 euro/lună + garanţie. 3. Ap. 3 cam., Piaţa Petroşani, posibil locuit sau sedii firme, geamuri termopan, parchet laminat, gresie şi faianţă, 2 băi-una amenajată, preţ 200 euro/lună + garanţie. 4. Ap. 2 cam., Independenţei, mobilat si utilat, centrală termică, geamuri termopan, zonă foarte liniştită, amenajări şi îmbunătăţiri multiple, preţ 200 euro/lună + garanţie. 5. Garsonieră zona Hermes - Bulevard, pretabil locuit sau sedii firme, etaj 3/4, amenajări şi îmbunătăţiri, parchet laminat, geamuri termopan, mobilată şi utilată, vedere Bulevard, baia amenajată, preţ 350 lei /lună +garanţie (perioada iarnă-200 lei). 6. Ap. 3 cam., zona Primărie Petroşani, parter la stradă, pretabil locuit sau sedii firma, amenajări şi îmbunătăţiri, parţial mobilat, preţ 250 euro/lună +garanţie. 7. Ap. 2 cam., zona Parâng - Oituz, etaj 3, mobilat, bine întreţinut, centrală termică, preţ 500 lei/lună + garanţie. 8. Casă - curte, zona ultracentrală Petroşani, la stradă, acces auto, pentru locuit sau sedii firme, depozite, spaţii comerciale, preţ 300 euro/lună.

Pentru relaþii sau alte oferte vã puteþi adresa zilnic la sediul firmei, str. Horea, 2/23 sau la telefoanele: 0254.545.393, 0727.832308.

www.agentia-imobiliara-petrosani.ro e-mail: agentia_macarena@yahoo.com


PUBLICITATE 11

Ziarul Vãii Jiului sâmbătă, 21 iulie 2012

IMOBILIARE Vând casă (are apă, canalizare, energie electrică etc., acces auto) + 600 mp teren, zona Peştera Bolii. Tel. 0725.068828 Vând apartament 2 camere în Vulcan, B-dul M.Viteazu, bl. B3, sc. 1 ap. 14. Tel. 0728.980100 Vând apartament 2 camere în Lupeni, zona Penny Market, Aleea Trandafirilor, bl. 12/41. Tel. 0728.980100 Vând apartament 2 camere, Lupeni, str. Viitorului, bl. K2, stare bună, termopane, uşă metalică, preţ negociabil. Telefon 0728. 272117 Vând apartament 3 camere în Dimitrov, situat la stradă, parter înalt, îmbunătăţiri, centrală termică, geamuri termopan, izolat exterior, balcon închis, bine întreţinut, 2 boxe. Ideal de transformat şi în spaţiu cu altă destinaţie. Preţ 45.000 euro neg. Rel. la tel. 0724.571408 Vând apartament cu 3 camere, conf. I, cu două balcoane, baie şi WC de serviciu, et. 4/4, cu acoperiş, în Timişoara, semicentral, zonă liniştită, preţ 65 mii euro negociabil. Accept credit bancar şi varianta cu schimb plus diferenţa, preferabil casă cu teren, împrejurimi Petrila. Rel. la tel. 0770.581148, 0724.108787 sau pe e-mail: carmen_carabus@yahoo.com

AUTO Vând Ford Fiesta model 2006, fab 2005, 4 uşi, 1.4 diesel, 4 airbag, abs, închidere centralizată, radio cass original, consum ff mic, euro 4, taxa mediu 300 euro. Un singur proprietar de nouă. Preţ 2890 euro. Telefon 0765.459316 Vând Ford Focus model 2002, 1.8 diesel, aer condiţionat, abs, geam el., închidere centralizată, radio cass original, 4 airbag, un singur proprietar de nouă, statul austriac, recent adusă în ţară. Preţ 1950 euro. Telefon 0765.459316 Vând Peugeot 308, 1,6 HDI, mai 2010, 35.000 km, confort pack dublu climatronic volan reglabil, oglinzi electrice şi încălzite, 2 geamuri electrice, 4 airbaguri, computer bord, preţ 9900 euro. Telefon 0728.696889 Vând Ford Mondeo, an 1998, 1.8 benzină, airbag, radio cass original, închidere centralizată, stare foarte bună, un singur proprietar de nouă, recent adusă în ţară. Telefon 0765.459316

ANGAJĂRI Societate comercială angajează pentru Punct de lucru Petroşani gestionar, cu atestat de stivuitorist. CV-urile se trimit la fax 0354.401244 Societate comercială angajează conducător auto profesionist. Experienţă: minim 5 ani, atestat şi card. C.V.-urile se pot trimite la fax 0254.514203 sau la iulicatrans@yahoo.com

Vila Melinda angajează ospătar şi cameristă. Oferă condiţii de muncă avantajoase. CV-urile se pot trimite la fax 0254.545842 sau la office@vilamelinda.ro

Societate comercială angajează barman şi casieră la casă de pariuri. Relaţii la telefon 0769.525770

ÎNCHIRIERI Spaţiu de închiriat (DEPOZIT), str. Lunca, nr. 100. Preţ foarte avantajos. Relaţii la telefon: 0372.764439 sau 0254.542472

SERVICII Sonorizări, filmări profesionale, fotografii pentru diverse evenimente: nunţi, botezuri, onomastice, petreceri private. Relaţii la telefon: 0723.788664 0768.688465 0762.695556

PIERDERI Pierdut asigurări MCS seria 0582114, de la seria 0582119 la 0582150 şi ATP seria 0003370 BCR Asigurări. Le declar nule.

DECESE Cu nemărginită durere în suflete, deplângem trecerea la cele veşnice a bunului nostru prieten BOBOC FLORIN şi suntem alături de familia profund îndurerată. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Familia Ioan Opriş Cu fruntea aplecată şi tristeţe în suflete, aducem un ultim omagiu celui care a fost bunul nostru prieten BOBOC FLORIN implorând pravila divină să-l aşeze între drepţii Săi, iar familiei îndurerate să-i dea putere de a merge mai departe. Familia Adrian Opriş Cu regret ne despărţim de prietenul BOBOC FLORIN Dumnezeu să-l odihnească! Familia Gica şi Cristi Popa Un pios omagiu şi veşnice regrete pentru dispariţia unui suflet de excepţie BOBOC FLORIN Dumnezeu să-l odihnească în pace! Familia Haralambie Vochiţoiu

HOROSCOP Berbec (21 Mar - 20 Apr) Greu menţii echilibrul în relaţiile cu ceilalţi, pentru că deşi începi calm, cu un ton amabil şi împăciuitor, nu reuşeşti să rămâi la fel până la final.

Taur (21 Apr - 21 Mai) Viaţa de familie şi de cuplu este tihnită, pentru că nu apare nimic neprevăzut care să agite spiritele. Vă vedeţi fiecare de preocupările fireşti de weekend şi vă adunaţi în jurul mesei de prânz într-o atmosferă foarte placută.

Gemeni (22 Mai - 21 Iun) Eşti nehotărât când vine vorba de declaraţii de dragoste iar atitudinea ta duală se simte în orice cuvânt şi orice gest.

Rac (22 Iun - 22 Iul) Oboseala îşi lasă amprenta pe capacitatea ta de decizie şi se vede că nu mai raţionezi limpede.

Leu (23 Iul - 22 Aug) Suntem alături de colega noastră Clemenţa Boboc, în aceste clipe grele pricinuite de trecerea la cele veşnice a soţului drag BOBOC FLORIN şi transmitem sincere condoleanţe familiei îndurerate. Colectivul Primăriei municipiului Petroşani şi al Serviciului Public de Administrare a Domeniului Public şi Privat

Ai avea mare nevoie de sprijinul moral al unui prieten, dar când te uiţi în jurul tău, nu prea ai pe cine te baza.

Fecioară (23 Aug - 21 Sep) Nu prea ai cu cine discuta, de parcă ideile tale nu ar suscita interesul auditoriului. Fă un efort să-ţi exprimi părerile mai concis, argumentează logic, şi dacă se poate şi cu ceva şarm, pentru că numai aşa vei atrage atenţia asupra ta.

O inimă bună a încetat să mai bată, un suflet nobil s-a ridicat la cer. Cu nemărginită durere în suflete, deplângem trecerea la cele veşnice a celei care a fost ZORAN FLOAREA draga noastră mamă, soacră, bunică şi străbunică. Dumnezeu să-i odihnească sufletul ei bun! Fiica Teodora şi ginerele Ionică Dreghici

Balanţă (22 Sep - 22 Oct)

Nimeni şi nimic nu poate înlocui golul provocat de dispariţia unui suflet drag. Regretăm dispariţia celei care a fost ZORAN FLOAREA o deosebită bunică şi străbunică. Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică! Nepoţii Dreghici Alin şi Anca şi strănepoţica Alexia

Scorpion (23 Oct - 21 Noi)

Cu gând de mângâiere, compasiune şi sincere condoleanţe suntem alături de familiile Zoran şi Dreghici în aceste clipe de grea durere şi încercare pricinuite de plecarea spre cele veşnice a celei care a fost ZORAN FLOAREA Dumnezeu să o aibă în paza sa şi să o odihnească! Cuscrii Filimon

SC REALCOM SA PETROªANI Laboratorul de Producţie – Cofetărie – Patiserie, str. Lunca (lângă SC UPSROM şi Fabrica de Tricotaje), aduce în casele dumneavoastră cele mai gustoase şi delicioase specialităţi:

Torturi de ciocolată Torturi cu frişcă Torturi cu fructe Sortimente diversificate de prăjituri Fursecuri Alune prăjite şi alte sortimente Preluăm şi onorăm zilnic comenzi pentru toate ocaziile: mese festive, nunţi, botezuri şi alte evenimente. Telefon secretariat: 0254.542472, 0372.764439 Laborator: 0733.960320, int. 315 Depozit: 0733.690319, int. 342

Invitaţia care vine azi de la o persoană dragă merită acceptată fără să stai pe gânduri, pentru că poate fi un prilej excelent de distracţie, de mişcare, ceva care să te pună în funcţiune.

Nu te bucura aşa de tare că toate îţi ies de minune azi, ca nu cumva să îţi pierzi concentrarea. Când eşti prea sigur de un succes, există riscul să faci şi greşeli...

Săgetător (22 Noi - 20 Dec) Eşti pus pe harţă, pentru că nu poţi fi de acord cu felul cam tăios în care unii ţi se adresează. Şi tu ai tot dreptul să spui ce ai pe suflet, pentru că nu suporţi să ţi se vorbească de sus.

Capricorn (21 Dec - 19 Ian) Nu-ţi mai ajunge timpul pentru câte ai avea de făcut azi de aceea va trebui totuşi să cântăreşti atent lucrurile şi să te ocupi prioritar doar de urgenţe şi chestiuni importante.

Vărsător (20 Ian - 18 Feb) Timpul este subiectul principal de discuţie pe parcursul zilei, indiferent de ritmul în care trece. Dacă mai ai mult de aşteptat, spui cu sinceritate că nu mai ai răbdare.

Peşti (19 Feb - 20 Mar) A venit momentul unor decizii cu tentă oficială în cuplu. Aţi depăşit faza declaraţiilor în joacă şi a tatonărilor, urcaţi pe un nivel superior.

www.zvj.ro


CMYK

12 SPECIAL

Ziarul Vãii Jiului

sâmbătă, 21 iulie 2012

Aşa s-a născut trupa "Strings", un grup fără pretenţii

rock. A se vedea interpretarea "Baladei rock-erului urban", compoziţia colegului Geo Costin.

M-a prea ridicat în slăvi colegul Marian Boboc după ce grupul rock pe care l-am înfiinţat a cântat la Nedeia Vulcăneană. Sincer vorbesc, nu se făcea, totuşi, să se întindă pe atâta spaţiu tipografic doar cu persoana mea şi de aceea mă simt dator să completez eu cu ceea ce este absolut necesar să fie cunoscut de către toţi cei care au nostalgia şi îndrăgesc rock-ul anilor '60-'70.

Mihai Lăcătuş, "Piticu'", aşa cum îi spune noi, bate la tobe de nu se poate. Nu greşesc dacă spun că este unul dintre cei mai buni tobari din Valea Jiului. Provine dintr-o familie în care toţi au cântat sau cântă la ceva. Unul dintre fraţii său, Şoni, a cântat, la orgă, la "Color". Mihăiţă este singurul membru al formaţiei care mai activează şi în alt grup. La "Ultimul Drum", adică la fanfara din Vulcan. El este cel care, la fel ca toboşarul de pe vechile corăbii dotate şi cu vâslaşi, ţine ritmul la toba mare.

Aceştia sunt colegii mei de trupă, iar în ce priveşte muzica pe care o facem am pomenit ceva înainte. Cântăm cover-uri ale unor formaţii la modă în anii şaptezeci, dar avem în repertoriu şi compoziţii proprii. Facem muzica asta din plăcere şi fără pretenţia de a fi cei www.zvj.ro mai cei, fiindcă, în dezvj2008@yahoo.com finitiv, dragostea faţă de office@zvj.ro acest gen muzical a fost COTIDIAN REGIONAL cea care ne-a unit. Şi CU CAPITAL INTEGRAL PRIVAT care, să nu uit, ţine ISSN 2065 - 5096 grupul legat în continuare, deşi sunt unii, se Telefoanele redacþiei:

Ziarul Vãii Jiului

Emil Horvat - voce

strings, de corzi.

Remus Hoca, un chitarist

Remus Hoca - chitară

Voi începe, aşa cum e corect, cu prezentarea fiecărui membru al trupei "Strings". O menţiune încă de la început. Oricât ar fi de bun oricare dintre noi, doar noi, cei cinci membri ai trupei, putem face ceea ce facem şi vom continua să facem. Suntem, dacă vreţi, ca degetele unei mâini. Doar împreună ne iese ceea ce ne-am propus atunci când, în luna noiembrie a anului trecut, ne-am strâns şi am început să tragem de chitare.

Nu eu cânt la chitară bas, cum greşit a scris Marian Boboc. Eu fac, pe un Fender Stratocaster, armonie şi părţile de solistică ale unor piese. Basistul formaţiei este Geo Costin, un muzician de excepţie, care duce în spate o experienţă de peste trei decenii în rock and roll. S-a alăturat grupului "Strings", devenind unul dintre cei trei membri fondatori ai acestuia, după ce a petrecut 35 de ani în formaţia Color. Spune că nu regretă pasul făcut, pentru că dintotdeauna şi-a dorit să cânte într-o formaţie de… sârme, cum zice el, adică de

deosebit de experimentat, a cântat, până în urmă cu câţiva ani, în foarte multe grupuri vocal-instrumentale din Valea Jiului. Iubeşte rock-ul, îndeosebi pe cel hard, şi, o spun cinstit, eu, ca unul care a lăsat cam de multişor deoparte chitara, am avut de învăţat de la el. În plus, Remus "Fender" Hoca - porecla i se trage de la faptul că ştie tot ce-i legat de Fender - este şi un bun sunetist, el fiind cel care l-a "reglat" cum să sune pe fiecare dintre noi pe mixerul trupei.

Emil Horvat, vocalistul

0254.549 020 0254.549 121 (fax) 0737.575 582

Director: Cătălin DOCEA docea@zvj.ro

Redactor şef: Marian BOBOC 0761.756840 Colectivul de redacþie:

Geo Costin - chitară bas

trupei, vine din lumea muzicii folk. Este dotat cu o voce uimitoare, care, cu ani în urmă, i-a adus locul I la Festivalul de Muzică Folk organizat pe scena Clubului Muncitoresc din Vulcan. Încet, încet, s-a apropiat şi de muzica rock, pe care, la început, a abordat-o timid, dar pe care, acum, o cântă cu pasiune chiar. Îi plac, îndeosebi, baladele rock - uitaţi-vă la el când cântă "Love Hurts" a lui Nazareth -, dar se avântă şi atunci când e vorba de rock-

ştiu ei, care se uită strâmb la noi. De ce? Nu pricep, fiindcă, în muzică, domeniu în care vârsta nu contează, este loc pentru toată lumea. Gheorghe OLTEANU

Alina PIPAN alinapipan@yahoo.com 0766.678380 Corneliu BRAN 0766.728688 Mihaela PETROŞAN petrosan@zvj.ro 0732.413134 Gheorghe OLTEANU Loredana JUGLEA 0763.673727 loredanajuglea@yahoo.com Colaboratori permanenþi: Ion ALDESCU, Mircea ANDRAŞ, Mihai BARBU, Valeriu BUTULESCU, Irina BOBOC, Gilbert DANCO, Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ, Ion HIRGHIDUŞ, Robert HUMMEL, Ioan LASCU, Ilie PINTEA, Alin RUS, Petronela-Vali SLAVU, Dumitru VELEA DTP: Bogdan SOVAGO Daniela FILIMON 0761.756837 Administrativ / Publicitate: Diana SANTA - 0722.344681 Difuzare: Marcel DOCEA - 0761.756839

Mihăiţă Lăcătuş - tobe

www.zvj.ro

Redacţia şi administraţia: Petroşani, str. N. Bălcescu nr. 2, et. 2


CMYK

Supliment gratuit al Ziarului Văii Jiului  Anul III  Nr. 23  21 iulie 2012  4 pagini

Convorbiri la ziar

După ce a vizitat mănăstirea Chiuzbaia, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului Pag a spus oamenilor săi: inile I-II I

“Doar vulturii şi cucuvelele ar mai hălădui pe-aici dacă n-ar mai fi stareţul Varlaam!” Acesta e primul text pe care l-am scris în noul an. Când m-am aşezat în faţa laptop-ului, înainte de a aşterne vreun cuvânt pe ecran, un stol de porumbei flămânzi a venit la geamul meu cu vedere spre lunca Jiului. Ei nu fac asta în mod obişnuit. De obicei, zburătoarele din cartierul Dimitrov au cu totul alte preocupări. Afară era frig şi începea să fulguiască. Am întredeschis fereastra şi am aşezat pe acel pervaz câteva felii de pâine. Pe ambalajul de plastic din care am scos pâinea scria, albastru pe alb, “You and me”. Era o sugestie, nu-i aşa? Aceasta era atmosfera pe care porumbeii din cartierul meu mi-au creat-o, pe când mă pregăteam să-l evoc pe vechiul meu prieten, părintele Varlaam. Ne cunoaştem de mai bine de 20 de ani. Era o vreme când credeam că, în zorii capitalismului, ar fi bine dacă am începe “afacerile” cu ceva ce ne-am fi dorit foarte tare să avem şi n-am avut înainte de 1989. Aşa că am deschis o galerie de artă şi prima expoziţie la care ne-am gândit a fost una în care să aducem, pe simezele de la Petroşani, sfintele icoane ale Mănăstirii Lainici. Aşa i-am cunoscut pe

stareţul Ioan Păcătosul (care, între timp, a ajuns ditamai arhiepiscopul de Harghita şi Covasna) şi pe părintele Varlaam, un veritabil şi itinerant meşter Manole. Cu părintele Varlaam ne-am văzut de mai multe ori în cele mai bine de două decenii care au trecut de la prima noastră întâlnire. Vă reamintim că protosinghelul Varlaam Coroian este autorul cărţii Viaţa şi acatistul Sf. Mare Muceniţe Varvara, ocrotitoarea minerilor, tipărită la Editura Romhelion din Bucureşti, în 1995, cu sprijinul Confederaţiei Sindicatelor Miniere din România, a LSMVJ şi a Convenţiei miniere creştin-democrate “Sfânta Varvara”. Preşedintele tuturor acestor organizaţii era, în anul 1995, d. Miron Cozma. A fost prima carte la care am fost consilier editorial. O altă amintire dragă a fost legată de prima ieşire “afară”. Atunci când, împreună, am fost pentru prima dată în Turcia şi am căutat, peste tot, Biserica Vlaherne. Ne însoţea un caricaturist turc Tan Oral, care ameţise, pur şi simplu, până să ne conducă la destinaţie. Biserica Maicii Domnului din Vlaherne Blachernae - este o biserică ortodoxă aflată în

Constantinopol (astăzi, Istanbul). Aceasta este cea mai cunoscută şi importantă biserică închinată Maicii Domnului, din întreaga capitală a Bizanţului, după Catedrala Sfânta Sofia. Cu toate că, astăzi, din biserica iniţială se mai păstrează doar câteva ruine, aceasta a rămas vie în conştiinţa credincioşilor din toată lumea creştină, aflaţi pururea sub purtarea de grijă a Maicii Domnului. Am constatat că la Istanbul toată lumea ştia unde se găseşte Sfânta Sofia şi tot turiştii alergau într-acolo. Cunoscătorii, oameni precum părintele Varlaam, au ţinut cu tot dinadinsul să ajungă la Vlaherne. Privind retrospectiv, mi-am dat seama că acel drum în căutarea Bisericii Maicii Domnului era chiar itinerarul unei vieţi. Părintele Varlaam a plecat din marea mănăstire Lainici când bisericii, mare cât o catedrală, i s-au ridicat turlele. De atunci, părintele ctitoreşte, peste tot pe unde a poposit, nişte Vlaherne mai mici sau mai mari. Iată, mai jos, povestea unui părinte care a venit, copil fiind, la Mănăstirea Rohia şi care s-a întors, la maturitate, la Mănăstirea Chiuzbaia.

Părintele Varlaam a ajuns la Mănăstirea Chiuzbaia în secolul trecut. Mai exact, în luna mai a anului 1999. El a revenit acasă după un lung şi folositor ocol făcut pe la mănăstirile Lainici, Polovraci, Tg. Cărbuneşti şi Sadova. Când a venit la Chiuzbaia, în Maramureş, a găsit doar o biserică pe un vârf de munte, nepictată şi neîncălzită. Construcţia data din 1995, când preotul Viorel Mada, împreună cu sătenii, au vrut să ridice o mănăstire la câţiva km de satul lor. De loc, părintele Varlaam este din satul Făureşti, aflat la 25 km de mănăstire. E un sat vecin cu satul Plopiş, loc în care s-a născut arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului, Justinian. Acasă mai are un frate, Dragomir, şi două surori, Ana şi Simona. Toţi au fost, până în 1989, ţărani cooperatori. Părinţii săi, Pavel şi Eugenia, trăiesc, au 76 respectiv 70 de ani şi locuiesc, acum, singuri în satul natal al monahului. - Cum se face că dintre toţi patru tocmai dv. aţi ajuns călugăr? - În 1976, arhimandritul Veniamin Micle de la Mănăstirea Bistriţa era profesor la seminarul de la Craiova. Vara mergeam să ajut, după puterile mele, la Mănăstirea Rohia. Eu voiam să rămân definitiv în mănăstire şi nu ştiam cum să fac. Arhimandritul era în vizită la Rohia, m-a văzut şi “m-a pescuit” imediat şi m-a adus la Mănăstirea Lainici. Pe atunci, novicii nu prea vieţuiau prin mănăstiri. - Cum s-au petrecut, mai exact, lucrurile? - Simplu. M-a bătut pe umeri şi mi-a zis să plec cu el. Şi am plecat. - Cum au primit cei de acasă vestea că vă veţi călugări?

- Mama, cu lacrimi în ochi, mi-a făcut valiza. Eu aveam 17 ani iar soră- mea cea mică avea doar 3 luni. Mama nu a fost de acord să plec de lângă ea dar nu a avut ce-mi face. Voinţa mea a fost mai mare. De copil îmi plăcea biserica. Mergeam cu crucea, mi-am făcut o toacă acasă şi-o băteam mereu, mi-am făcut o cădelniţă dintr-o cutie de conserve şi cădelniţam prin curte. Bunicii din partea mamei erau mai bisericoşi şi mă duceam des la ei, la Cetăţele. Era un sat vecin cu al nostru. Cu ei vorbeam de Dumnezeu, de Măicuţa Domnului,


SPECIAL

II

sâmbătă, 21 iulie 2012

de sfinţi, mă învăţau rugăciuni, cântări bisericeşti şi colinde. Eu am crescut mai mult la bunici. Ţineam, de mic, post în zilele de miercuri şi vineri, postul Paştelui şi postul Crăciunului. Erau nişte oameni foarte harnici, aveau acasă oloiniţă de dovleac şi floarea soarelui, război de ţesut pănură şi covoare, aşa cum era obiceiul în Maramureş. Semănau cânepă şi in. Din asta trăiau… - Cum arăta oloiniţa populară din Maramureş? - Era făcută dintr-un trunchi de copac scobit la mijloc şi dintr-o presă ca un melc, tot din lemn. Când se presau seminţele, ieşea uleiul. Era exact ca la teascul de la vin. Doi oameni tari învârteau presa şi pe un jgheab de lemn se scurgea uleiul… - Cum aţi fost primit, ca novice, la Lainici? - Stareţ era Caliopi Georgescu care era arhimandrit şi exarhul mănăstirilor din Craiova. Era un fel de inspector mănăstiresc. În 1976, acolo am găsit un singur frate care era novice ca şi mine, pe Spiridon (Ungureanu Constantin) Era la seminar, la Craiova, în anul întâi. Au mai venit, apoi, doi fraţi, Cleopa, care s-a călugărit în 1982 şi Bizo Constantin care a stat doar doi ani şi a plecat. Nici Cleopa n-a rezistat în mănăstire decât până în 1990, când o

www.zvj.ro

ajutat cei de la Antrepriza de Construcţii Hidrotehnice din Tg. Jiu cu utilaje. Cu bani, ne-au ajutat minerii din Valea Jiului care, prin directorii de mină din acea vreme, au adunat şi ne-au oferit, în 1991, un milion de lei. Cei care au iniţiat aceste donaţii au fost directorul economic de la Regia Autonomă a Huilei, Constantin Fâcea, liderul minerilor, Miron Cozma şi Carol Schreter, directorul minei Dâlja. Poate de aceia i-a ajutat şi Dumnezeu să ajungă de două ori primar. A fost un evreu care pe noi ne-a ajutat foarte mult. Eu mă ocupam, pe atunci, cu “relaţiile externe” ale mănăstirii şi am fost la toate minele din Vale, de la Lonea până la Uricani. Ţin minte că ne-a ajutat foarte mult şi un om simplu din Lonea, pe nume Bădiţă Ion, care era tehnician silvic, dar a venit la mănăstire şi s-a ocupat de fierărie şi tinichigerie. Fiecare mină din Vale ne dădea câte 50.000 de lei pe lună. Cu milionul din Vale am luat toată marmura trebuincioasă noii biserici. În 1991, am ajuns cu zidăria până la turle. Era vremea să plec în altă parte… - În acel an v-aţi considerat misia împlinită la Lainici? - La sfârşitul acelui an, pe 22 noiembrie, am plecat la Polovraci, unde am slujit ca preot vreme de cinci ani. Acolo am ridicat chiliile pentru maici, tot cu ajutor din Valea Jiului, de unde am primit 20 de rabe de bolţari. Eram prieten bun cu fostul director de la Vâscoza din Lupeni care mi-a trimis o mare parte din materiale. Lemnele pentru construcţie le-am primit de la minele din Oltenia iar cărămida de la o fabrică din judeţul Gorj. - Următorul popas l-aţi făcut… - …la Târgu Cărbuneşti. Acolo era o mănăstire nou înfiinţată şi era nevoie de un administrator ca s-o pună pe picioare. Nu erau chilii pentru călugări şi, într-un an de zile, am ridicat o clădire cu 20 de chilii şi patru băi. A fost un adevărat record în materie de construcţii bisericeşti. La început, erau în mănăstire doar cinci maici iar când am plecat, după doi ani, ajunseseră la 35. - Prin urmare, puteaţi pleca mai departe. Mă înşel? - Nu. Următoarea escală a fost la Sadova. Nu era, acolo, nici preot şi nici stareţ. Am fost şi unul şi altul timp de un an de zile. A deschis un şantier mare pentru acoperirea bisericii cu tablă şi am pus schele de jur împrejurul bisericii. Era o biserică-monument istoric atestată încă de pe vremea lui Matei Basarab. În sat erau 800 de familii care, până la venirea mea, nu aveau, practic, biserică. După un an, am lăsat în urma mea şapte fraţi la mănăstire şi am plecat spre Chiuzbaia. - Într-un fel, se poate spune că v-aţi întors acasă. Ce aţi găsit în Maramureşul natal?

femeie, la o vârstă înaintată, i-a sucit minţile şi a renunţat la mănăstire. - Cum e viaţa la mănăstire văzută din interior de un tânăr novice? - E o viaţă grea, cu multe neîmpliniri şi multe neajunsuri. Pe atunci, eram la Lainici doar trei călugări bătrâni şi trei novici iar toate sarcinile apăsau doar pe umerii noştri. Făceam curăţenie în biserică, întreţinem gospodăria mănăstirii (aveam vaci, porci, păsări). Stareţul nu voia să cumpere o maşină, ca să ne uşureze munca, ci a făcut doar un cărucior cu patru roţi din fier şi cu el trebuia să cărăm toate cele necesare (sfeclă, cartofi sau lemne). Ne făcea mereu calcule cât ar cheltui pe an cu motorina, cu şoferul şi ne spunea că nu ne putem permite asemenea cheltuieli deşarte. În 1985, lucrurile s-au schimbat. A venit stareţ Policarp Sidor care ne-a luat prima Dacie iar, în 1989, am avut primul ARO. Înainte de a veni la Lainici, Policarp a fost preot la mănăstirea de maici de la Tismana. Ca stareţ, Policarp a făcut o altă rânduială. Primul meu stareţ era un om nervos şi milităros. Ca administrator, el dădea toţi banii la Mitropolie şi apoi se ruga să-i redistribuie ceva şi la Lainici. Celălalt a fost mult mai eficient dar, în iunie 1989, a plecat în Moldova. După el a venit, Serafim Vescan care a stat doi ani iar, în 1990, a plecat la greco-catolici. - Cum a fost, după Revoluţie, viaţa la mănăstire? - În 1990, a venit Ioan Selejan care a fost şef de şantier la Mitropolie şi se ocupa cu investiţiile la toate mănăstirile din Oltenia. A deschis şantiere peste tot şi, tot el, a construit şi noul seminar teologic de la Craiova. Pe atunci eram casier-contabil şi ideea noastră, a tuturor, când a venit stareţ părintele Ioan, era să construim o nouă biserică. Biserica mică era neîncăpătoare pentru miile de oameni care veneau din Valea Jiului şi din Oltenia. Sfintele liturghii şi Sfântul maslu se oficiau afară. În 1990, în primăvară, am început lucrările. În cont aveam doar 20.000 de lei. 5.000 de lei am dat pentru săparea fundaţiei şi în 24 de ore a fost gata. Am lucrat şi zi şi noapte. Ne-au

- La început am stat într-o casă veche de lemn care avea patru chilii care, în ziua de 15 octombrie 2001, au luat foc şi au ars din temelii. Un an de zile, am stat în Chiuzbaia în casa fostului primar Cânţa Ioan, care s-a mutat la Baia Mare. În 2002, am reuşit să ridic o casă cu cinci chilii, o bucătărie şi două băi. - Cum aţi reuşit, părinte, să faceţi din nimic o asemenea mare realizare? - Am trimis 300 de scrisori la mănăstiri din Oltenia, din Maramureş, din Moldova, din Ardeal şi din Ţara Românească în care le-am spus ce-am păţit şi


www.zvj.ro i-am rugat să mă ajute fiecare, după puteri. Unii, cum au fost cei de la mănăstirea Sitaru, mi-au trimis 5 lei. Atât au putut, atât mi-au dat. Alţii mi-au trimis 10 milioane, alţii 20 de milioane. De la Techirghiol, părintele Arsenie Papacioc mi-a trimis 10 milioane iar de la Polovragi am primit trei milioane. - În ce s-au transformat aceste sfinte donaţii? - De atunci şi până azi, am tot schimbat geografia locului. Am nivelat platoul şi am făcut scările de acces la biserică. Mi-au ieşit, fără să le fi socotit dinainte, un număr de 77. Am făcut zidurile de sprijin, altarul de vară, alte chilii, am introdus curentul electric. Din anul 2000, am încălzire centrală cu lemne la biserică şi în chilii. Acum e în funcţiune cea de-a treia centrală. Primele erau artizanale şi n-au rezistat. Am pictat biserica cu ajutorul dlui Ştefan Sălăjan care, împreună cu soţia Daniela şi cu ucenicul Andi, au făcut o adevărată operă de artă. Au lucrat patru luni în anul 2000 şi alte patru luni în anul 2001. În 2011 am mărit biserica şi am acoperit-o cu tablă trainică, Lindab. Am făcut o clopotniţă… Toate m-au costat peste un miliard dar, azi, nu am nicio datorie la nimeni. În 1999, am introdus apa curentă pe care am captat-o, într-un bazin, la 500 metri de mănăstire. În ultimii doi ani, m-am bătut şi am obţinut pentru mănăstire 14 hectare de pădure. Drumul de acces e foarte greu de parcurs, mai ales iarna. Oameni de nădejde m-au ajutat cu buldozere, escavatoare, cu gredere

şi cu cilindru iar acum pot zice că e un drum modernizat. - Cu câţi oameni aţi făcut toate acestea? - Din 2001 sunt singur. Au mai venit fraţi la mănăstire, dar aşa cum au venit, aşa au şi plecat. Nu le plăcea sihăstria şi simplitatea. Simţeam că nu pot să stea. De altfel, episcopul nostru le-a spus oamenilor după ce a vizitat Chiuzbaia: “Vulturii şi cucuvelele ar fi aici dacă n-ar mai fi Varlaam!”.

O zi, ca oricare alta, din viaţa stareţului Varlaam - Mă scol devreme, pe la 6 sau 7 dimineaţa. Prima mea grijă e să bat toaca, să trag clopotele şi să aprind candelele unde pun, în fiecare, ulei extravirgin de măsline. Apoi mă rog. Dacă-i zăpadă, curăţ cele 77 de trepte ce duc la biserică. Îmi pregătesc masa şi mănânc, puţin, după ora 12. Dimineaţa nu mănânc deloc. Lucrez la atelier, unde cioplesc sau sculptez o cruce sau vreo troiţă. Sâmbăta seara şi toată duminica fac foc şi încălzesc

sâmbătă, 21 iulie 2012

III

SPECIAL

biserica unde îmi aştept credincioşii. Sâmbătă spre duminică mă scol şi noaptea ca să mai pun lemne pe foc. După masă, pe la 4-5, bat toaca şi mă rog. Seara citesc, studiez şi aprofundez cele citite. Mă pasionează mistica Bisericii de Răsărit, asceza şi Sfinţii Părinţi. Pe la 11 şi jumătate, 12 mă culc. Noaptea mă mai trezesc, citesc şi mă rog în linişte. Nu am timp să mă simt singur. Am planuri în permanenţă şi sunt într-o permanentă căutare. Această perioadă de iarnă e propice pentru planurile de primăvară. Am preocupări duhovniceşti care mă ridică pe un alt plan, deasupra cotidianului. Pentru un om obişnuit ar fi imposibil de trăit aici. Mie, de mic copil, mi-a plăcut singurătatea. Să citesc şi să meditez. Pacea şi liniştea n-o dau pe gâlceavă. Cu cât te apropii mai mult de oameni cu atât te îndepărtezi de Dumnezeu. Eu mă apropiu de Dumnezeu şi, astfel, simt oamenii aproape. Anul acest vreau să ridic un nou altar de vară, deasupra mănăstirii, iar pe cel actual o să-l Biserica mănăstirii Chiuzbaia şi un grup transform în muzeu. Vreau ca noul de enoriaşi altar o să aibă o rezonanţă spirituală, duhovnicească mult mai înaltă. Vreau să ridic nişte Alexandriei, cu Pocăinţa şi euharistia. Cele mai ziduri de piatră în spatele bisericii. Am de terminat cutremurătoare Rugăciuni de pocăinţă ale Sfinţilor Părinţi, cu Veşnicia ascunsă într-o clipă a pridvorul şi, în arcada regretatului arhimandrit Arsenie Papacioc, cu bisericii, vreau să fac un Arhimandrirul Simon, Duhovnicul închisorilor sau mozaic veneţian. cu Omul care călătorea singur de Constantin Virgil Gheorghiu? Răspunsul e simplu: Nicicum! - Părinte, satisfaceţi-ne o curiozitate de bugetar: cu Am deschis, la întâmplare, cartea părintelui ce bani o să faceţi toate Papacioc şi am aflat că greşelile pentru care vom fi acestea? judecaţi sunt de patru feluri. O să le enumăr mai jos pentru că în formularea lor, simplă şi adâncă, - Nu ştiu, acum n-am pot fi lesne reţinute: niciun ban dar sunt sigur că Dumnezeu mă va ajuta. 1. Răutăţile pe care le facem noi Aşa cum m-a ajutat şi la Lainici, şi la Tismana, şi 2. Răuăţile pe care le fac alţii din cauza noastră la Tg. Cărbuneşti, şi la Sadova şi, aici, la 3. Bunătăţile pe care nu le-am făcut Chiuzbaia. 4. Bunătăţile pe care nu le-au făcut alţii, împiedicaţi de noi. Post

Scriptum cu înţelepciunea părintelui Arsenie Papacioc Am dormit, la cumpăna dintre ani, într-una din chiliile mănăstirii Chiuzbaia. În zilele obişnuite, acolo e locul unde părintele citeşte din cărţile sfinte. M-am uitat la câteva din cărţile înşirate pe birou şi am înţeles de ce acolo, în vârf de munte, televizorul nu-şi are locul. Cum s-ar putea împăca acesta cu Patericul Lavrei Sfânta Treime a preacuviosului Serghie de Radonej, cu Urcuşul pe Muntele Sinai de Raniero Cantalamessa, cu Comentariile la Evanghelia Sfântului Ioan de Sfântul Chiril al

Dacă cele de mai sus vi se par complicate, tot părintele Arsenie Papacioc ne învaţă şi o cale mult mai simplă şi mult mai dreaptă: trebuie “să ştim să murim şi să înviem în fiecare zi!”. Mihai BARBU


SPECIAL

IV

sâmbătă, 21 iulie 2012

www.zvj.ro

Convorbiri cu dl. Gary Am publicat anul trecut în revistele Steaua şi Apostrof din Cluj câteva texte (grupate sub titlul generic Convorbiri cu dl. Gary) despre scriitorul Ion D. Sîrbu, având ca punct de pornire înregistrările telefonice şi ambientale puse la cale de Securitate în domiciliul celui urmărit. În anul 1969, Sîrbu era urmărit de omniprezenta poliţie politică sub numele de Obiectivul „Şerbănescu”. Scrise, la început, fără a avea imaginea întregului aceste texte se dovedesc de mare folos în refacerea biografiei scriitorului în 1969, anul imediat următor Primăverii de la Praga. Tot Estul şi-a pus mari speranţe că, în sfârşit, comunismul poate avea şi o faţă umană. Intervenţia brutală a forţelor Pactului de la Varşovia (minus România) a stins, foarte repede, flacăra speranţei. Intelectualii români, înregistraţi de Securitate, vorbesc despre mişcările studenţeşti care au avut loc, în preajma Anului nou, în Bucureşti şi comentează reacţia regimului de la Bucureşti. Permisivă, atunci când dezgheţul se petrece la Praga, conducerea României comuniste se arată foarte puţin deschisă când e vorba de cererile de dezgheţ ideologic de la Bucureşti. Convorbirea redată mai jos este elocventă în acest sens. Mihai BARBU

09. I. 1969 Umblă Securitatea ca nebună, domnule, şi-s mulţi. Ca nebună umblă. Eu de aia nu m-am dus acuma la Bucureşti că sunt pus sub ochii lor. Strict secret/ Exemplar unic Secţia a III-a Lt.maj. Ungherea Olimpian OB. „ŞERBĂNESCU” La ora 18 şi 20 domnul „Şerbănescu” fiind singur în imobil este vizitat de un individ cu care discută următoarele: Obiectivul:.......De Produşnov (?) nu mai ştii nimica de el? Domnul: Nu mai ştiu nimic. Mi-a spus maiorul la telefon. Am vorbit într-o seară şi pe urmă am chemat-o pe maică-sa şi am întrebat-o ce mai face pe acolo. „Te mai duci pe la cunoştinţe?”. „ Nu, zice, nu mai mă duc la nimeni, înafară de părintele... unde voi pleca mâine seară, nu mă mai duc la nimeni”. Ob.:- Dar el are, acuma, casă bună? Domnul: - Eu n-am fost la el, dar aşa mi-a spus nea Tilă. E mulţumit. Ob.:- Da, da . Şi are o leafă mai bună, nu? D-nul:- Păi, este secretarul Mitropoliei, a eparthiei din Cluj, pe la potropopie, nu ştiu ce. În orice caz, el a muncit aşa, hamalâc, a făcut o muncă grea şi apoi omul şi-a luat inima în dinţi şi s-a dus pe la partid şi a spus: „Toţi au dreptul la o bucată de pâine, numai eu nu. N-am fost pregătit pentru lopată şi chiar dacă dv. mă supuneţi unui examen medical o să vedeţi dacă... Constituţia ne mai ajută, sănătatea ne mai ajută”. Asta a cerut şi ia (sic!) dat, acolo, secretar. Ob.:- Ei, are acolo o mie şi ceva de lei. Are, probabil, şi o cantină... D-nul:- Da. Ob.:- El umblă tot în civil, nu? D-nul:- Da, civil, da. Când l-am văzut ultima dată, era îmbrăcat bine omul, era curăţel. Ob.:-Mai ştii ceva de familia lui? D-nul:-Uite, la asta nu...Avea o soră. Nu l-am întrebat dacă...Am întâlnit-o într-o seară cu unul care fusese cu mine pe la...L-am cunoscut de la unul din Ghiorghieni şi Ioţo (?) deşi şi-a dat seama pe ce lume trăieşe, într-un fel. Ea - o păsărică, n-aveai ce-i face... Ob.:- Şi a mai încercat o dată? D-nul:- După un an de zile iar încearcă. Şi cum încearcă? Mai aranjează cu unul care iar a fost şi spune...trec Dunărea dincolo. Ob.:- La sîrbi? D-nul:- La sîrbi, da, înot, dar la un moment dat, el a trecut dincolo şi a văzut că celălalt nu mai vine. Ob.:- S-a înecat, nu? D-nul:- Nu, a venit iar înapoi să vadă ce-i, s-o răzgândit sau s-a întâmplat ceva şi când a venit înapoi ...cutare, cutare, cu ce ai venit şi, gata, i-a mai dat 7 ani şi-mi spunea acuma că... Ob.:- Când a ieşit? D-nul:- Acuma vreo 10 zile. Ob.:- Cum este acolo? D-nul:- Îmi spunea, „Domnule, a aceeaşi poveste care a fost: popi catolici câţi vrei...” Ob.:- Mai sunt încă? D-nul:- Sunt. Că de aia zic, ce fel de oameni mai erau acolo: „Domnule şi acuma sunt tot... greco-catolici mai sunt şi acuma câţi vrei şi politici, de ăştia...” Ob.:- Ce, ce, ai spus politici? D-nul:- Politici, da. Ob.:- Şi regimul care a fost? D-nul:- Ca şi ăla cum îl ştii. Ob.:- Păi, ăsta îl ştim: cum se taie mămăliga, cum se face arpacaşul, aicea este deja un stil, nu? D-nul:- Şi, interesant, că el lucra...El a făcut în 3 ani -7 ani. Lucra tinichigerie...Crăciun nu mai este, este la Aiud. E altu acum, zice. Aceeaşi poveste. Ob.:- I-a bătut, nu? D-nul:- Nu, spune că nu. Adică atmosferă rece... n-ar fi puşcărie dacă n-ar fi aşa. Ob.:- Mie mi-e tare frică că încep iar arestările... D-nul:- Credeţi? Ob.:- Da. Au fost mişcările astea studenţeşti la Bucureşti, destul de mari şi l-au afectat foarte tare pe şef. Umblă Securitatea ca nebună, domnule, şi-s mulţi. Ca nebună umblă. Eu de aia nu m-am dus acuma la Bucureşti că sunt pus sub ochii lor. Ce caută ăsta? D-nul:- Mai ştii...te mai întâlneşti cu cineva, cine ştie cum este vopsit...

Ob.:- Da. Este Bucureştiul plin de agenţi şi mai ales agenţi din ăia care au ieşit acum... D-nul:- Da. Dar studenţii au cerut ceva? Au fost precişi în ceva? Ob.:- Au fost să colinde pe stradă. Au strigat pe stradă, bătut vreo 2-3, apoi i-au aruncat în Dâmboviţa şi, apoi, au început să strige chestii din astea religioase, libertate a presei şi Securitatea, sesinzându-se, nu le-a făcut nimica dar i-au înconjurat cu cordoane şi au închis brusc toate căminele şi restul studenţilor nu au avut pe unde ieşi. D-nul:- Aha... Ob.:- Şi a mai fost şi o uşoară grevă pe la Griviţa Roşie, ştii asta...cu sindicatele, fiindcă e scumpă viaţa, domnule, nu le mai ajunge pâinea. Făina se va scumpi, nu? D-nul:-........(nu se înţelege) Ob.:-De Revelion, am avut nişte prieteni pe aicea şi asta a fost totul. Am ţinut duminică o conferinţă la teatru. Acum, în Bucureşti, este foarte dificil să te strecori ca om de cultură, ştii? Cei care au statut, trăiesc pe baza unei culturi vechi iar cine e nou, ăla e verificat şi răzverificat. Şi tocmai de asta spuneam că a mea activitate, fără să spun nimic, nu ştiu cum să-ţi spun... Nu fac nimic îndrăzneţ, nu fac nici comunism din ăsta lozincard dar nici nu....Au fost tulburările astea studenţeşti, au schimbat toată conducerea UTC-ului. Nu are nici o vină ziarul de tineret. Ce vină are „Amfiteatru”, ce vină are „Scînteia tineretului” de ce au făcut studenţii? Dar i-a schimbat de sus până jos. Acuma, bun înţeles că-i purecă Securitatea pe capete. Ştie, deja, dosarele tuturor, nu? Încet, încet, îi elimină. Cred că s-a închis peste tot. Sunt băgaţi printre ei la cantine şi peste tot. Au făcut o mică tulburare. D-nul:- Şi o să vină să facă linişte. Ob.:- Absolut. De-abia aşteaptă ăştia. Eu aş avea de gând să plec de la Teatru dar mi-e frică de viitor! D-nul:- Crezi? Nimic nu iese, nimic nu iese... Ob.:- Mai ştii? Pe urmă nu te mai angajează nici dracu! D-nul:- N-ai nici oameni care să te înţeleagă, domnule, omul ăsta lucrează, se dedică, mă rog... Ob.:- N-am, nu există aşa ceva. Ăştia să te vadă zi de zi că nu faci nimic, atunci sunt mulţumiţi, că stai în banca ta. Acum este şi momentul, că nu ştii ce este bine, ştii? Ruşii sunt foarte tari, foarte hotărâţi, nu mai scăpăm de sub ghearele lor nici peste 100 de ani. Nici Dumnezeu nu ne mai scapă de aici (oftează). Aşa se explică situaţia. (În continuare musafirul spune că a văzut o carte de poezii în vitrina unui magazin şi nu a luat-o că era închis. Atunci, domnul „Şerbănescu” spune că el ia cărţi prin librăria de la teatru. Adresându-se musafirului spune: „Ce să-ţi dau, mă, Cureşe, mă?”) D-nul: - Îmi spunea cineva de la Cluj, un profesor, că astă vară, printre alţii, a fost translator la ONT. Vorbeşte englezeşte bine şi zice că s-a plimbat pentru că a cerut cineva un tâlmaci să meargă prin Deltă, să-l conducă prin Deltă. Fiind singuri, au intrat în discuţie şi, mă rog, „ce pregătire ai, cutare, cutare” şi au abordat, aşa, câteva subiecte mici. Apoi, abordează alte subiecte mai sensibile şi tâlmaciul zice „De ce îmi puneţi întrebările astea? Să mă siliţi să dau un anume răspuns sau nu ştiţi pentru ce nu pot să vin?” Atunci, el zice că este director la un trust, un afacerist şi zice că „aş putea eu, de la mine, să-ţi acord o bursă de studii, nu este o problemă”. „Nu pot”, zice tâlmaciul. „Şi dacă ajung acasă cu ce te-aş putea servi, că ai fost simpatic, tot timpul cât ai stat cu mine...” Dar el, ca românul, zice: „Domnule, cel mai mare bine pe care mi l-aţi putea face este să-mi trimiteţi o maşină de scris. Eu mai traduc, mai nu ştiu ce...” „Bun”, zice ăla, „alegeţi matale.” Şi omul a plecat. I-a trimis o scrisoare din Londra că a ajuns cu bine şi atâta tot. După aceasta, se trezeşte că vine un cetăţean, turist, iarăşi, „Mister.....un comision de la cutare şi cutare. Este un prieten, un cunoscut de-al meu şi m-a rugat să cumpăr o maşină de scris din cele mai bune şi să v-o aduc.” I-a adus maşina portativă de scris şi, apoi, au discutat. S-au dus la el acasă şi zice: „Domnule, văd că ai vrea să faci ceva dar cum merge, cum faci, sunteţi o asociaţie a gânditorilor, a filosofilor, scrieţi? „Aveţi o gazetă?” Cutare, cutare... „Vă preocupă subiectele, aşa, mai de actualitate?”. „Ne preocupă”, zice omul nostru, „dar la noi e aşa şi aşa”. „Domnule”, zice străinul, „eu pot să merg la Mircea Eliade, să-ţi acorde o bursă. Cred că dacă ţi-o dă nominal, n-o să zică staul nimic că nu-ţi dă voie”. Dar ăsta spune: „N-aş putea să vă spun dacă....vă spun dacă chiar Mircea Eliade te cheamă sau o să ajungă să zică: Domnule, dar de unde....de unde te cunoaşte sau de unde te cunoşti cu el sau cine ţi-a aranjat şustele şi nu mai ştiu ce.” Ob.:- Da, da, da. E clar! Dacă reuşea chestia cu Cehoslovacia şi Cehoslovacia reuşea o formulă nouă, înţelegi, existau speranţe mari pe curând... (După aceasta, domnii schimbă discuţia şi vorbesc despre concurenţa dintre ruşi şi americani privind cercetările în Cosmos. Domnul „Şerbănescu” zice că ruşii cheltuiesc sume fabuloase dar în zadar că nu pot face faţă americanilor. În continuare, discută despre China, spunând că au făcut al optulea experiment cu bomba cu hidrogen. Deschid radioul şi ascultă „Europa liberă”. Terminându-se emisiunea la radio, domnul „Şerbănescu” spune: „Numai de aici mai putem afla şi mai asculta ce noutăţi se mai vântură pe pământ”. Tot Obiectivul spune că la sfârşitul lunii ianuarie se duce la Bucureştiu să ridice o sumă de bani apoi pleacă la Cluj. Musafirul îl roagă, ca atunci când se duce la Cluj, să treacă pe la fiica lui, în etate de 23 de ani, care lucrează la Conservator şi are telefonul........ Domnul „Şerbănescu” promite acest lucru, spunând că are mulţi prieteni acolo. Discutând despre felul şi posibilitatea de trai în Arad, de unde se crede că este musafirul, la un moment dat, domnul „Şerbănescu” întreabă ce mai face Moisescu, ce mai face Ghinga, la care musafirul spune că primul este profesor iar al doilea, Ghinga, a depus actele să plece în America de mai mult timp şi aşteaptă aprobarea. O duce bine şi predă limba engleză la o şcoală. Musafirul spune că stă în Craiova până sâmbătă, după care va pleca la Arad. Menţionez că musafirul se numeşte Curea şi a mai fost în vizită la Obiectiv între 20 şi 30 decembrie 1968 pentru care am făcut notă. La ora 20 şi 21, musafirul pleacă şi odată cu el pleacă şi obiectivul. În rest nimic deosebit, conchide ofiţerul care a transcris, cu destule greşeli de ortografie, convorbirea.) Post Scriptum. Aici se încheie convorbire care a avut loc, în ziua de 9 ianuarie 1969, şi care a fost transcrisă cinci zile mai târziu de Securitate. Au stat de vorbă, ca doi vechi tovarăşi de idei şi de suferinţă, doi foşti foşti deţinuţi politici, aflaţi, acum, în libertate. Ei erau înregistraţi fără ştirea lor şi, din acest motiv, oamenii nu se cenzurează şi spun chiar ceee ce cred. Discuţia lor liberă arată felul în care gândeau doi intelectuali despre probleme vremii lor şi care le erau speranţele lor la început de an nou.


CMYK

Prãvãlia cu istorii

Apare sub direcþia lui Marian Boboc ISSN: 2065-510X

Publicaþie de istorii din Valea Jiului  Anul V  Nr. 159  21 iulie 2012  4 pagini

Contrabandişti de alcool vulcăneni Antecedentele lui Schmilovics  Contrabandistul se topeşte în noapte  La postul de jandarmi  Chibzui faţă în faţă cu machinaţiunile lui Schmilovics  Ernest, nu şi nu  Bătrânul Schmilovics o dă pe fiul său  Bölenyi habar nu are pe unde-i umblă camionul 497  Operativitate comisiei de anchetă  Camionul 497 este… „eliberat”  Povestea contrabandei în presă Antecedentele lui Schmilovics Eroii poveştii contrabandei pe care v-o prezentăm în cele ce urmează, membrii familiei negustorului vulcănean Schmilovics, au constituit subiectul mai multor relatări de presă în anii 1929 şi 1930. Dintr-o astfel de relatare, publicată în Avântul în primăvara anului 1930, aflăm amănunte despre dedesubturile unei afaceri cu alcool metilic puse în scenă de firma Reig&Schmilovics, al cărui deznodământ legal a rămas în… coadă de peşte: „Ne ocupăm în cele ce urmează de o afacere uitat, care însă poate fi şi azi în actualitate. E vorba de cantitatea de 22.457 kg alcool, amestecat cu spirt metilic, trimisă de către fabrica de oţet din Haţeg firmei Feig&Schmilovics din Vulcan sub formă de oţet, în anul 1929. Despre acest lucru am scris la timp şi am arătat vigilenţa d-lui notar S. Vladislav şi a şefului postului de jandarmi, care au încheiat acte pentru ca firma expeditoare să fie amendată, acte care au fost trimise Ministerului de finanţe spre aprobare. Dar de atunci nu se ştie nimic de soarta actelor încheiate şi trimise celor în drept. Sunt indicii că s-au produs grosolane muşamalizări. Cerem ministerului de finanţe o nouă anchetă pentru restabilirea adevărului”. Peste o lună, în iunie, Avântul reia subiectul, aducând la lumină alte noutăţi despre cazul Schmilovics: „Şmilovici Samoilă din Vulcan - cel cu spirtul metilic sechestrat exercita comerţul de băuturi spirtoase cu brevetul invalidului Fabian Iosif. Deci, o închiriere ilegală a brevetului, din care cauză acesta a fost retras, apoi redat, cu condiţia ca Fabian să-şi mute debitul de băuturi de la Şmilovici. Nu s-a executat, din care cauză depozitul a fost sigilat, raportându-se cazul administraţiei financiare. Între timp, Ministerul Muncii, în urma avizului autorităţii comunale, a retras mai multe brevete, printre care şi pe al lui Fabian. Toate acestea s-au făcut în urma rapoartelor controlorului David, care nu s-a lăsat influenţat de nici o intervenţie, în dorinţa de a curăţa odată debandada ce domnea în Vulcan, unde brevetanţii de talia lui Şmilovici erau adevăraţi. Legea era inexistentă pentru ei. Evreul Şmilovici, care nici nu avea brevet propriu, a încercat prin diferite tertipuri să înlăture controlorul neplăcut, dar ancheta, instituită la denunţul lui şi făcută de d-l inspector Ţăranu, a dat la iveală nu numai nevinovăţia controlorului David, dar şi procedura admisibilă numai faţă de goi şi hotărâtă chiar în Sinagogă. În martie, s-a revenit din nou asupra retragerii brevetelor debitanţilor buclucaşi din Vulcan şi astfel i s-a redat şi brevetul invalidului Fabian Iosif. Pentru diferite nesocotiri ale legii şi tot la propunerea controlorului David, li s-au aplicat amenzi lui Şmilovici, Rosenthal, Cochină şi Konka. Apoi, lui Şmilovici i s-a aplicat o nouă amendă, sigilându-i-se din nou depozitul, ca în scurt timp să sosească o telegramă a administraţiei financiare, ca depozitul Schmilovics să fie lăsat să funcţioneze. Iar Ministerul de finanţe, ca să-şi dovedească şi el dragostea faţă de naţia în război continuu cu Cuza, acordă brevet direct pe numele lui Şmilovici, chiar fără îndeplinirea formalităţilor legale, urmând ca acestea să fie îndeplinite ulterior. Şi, colac peste pupăză, acum două săptămâni mai soseşte şi ordinul de suspendare a controlorului David, probabil la ordinul lui Şmilovici, care se laudă că are în buzunar toate autorităţile române. După acest joc de ridicare-redare a brevetelor, ce am mai putea crede? Şi ce sfat am mai putea da funcţionarilor români, decât să-şi plece capul cu umilinţă în faţa descendenţilor lui Moise. Ministerul finanţelor doreşte acest lucru? O anchetă serioasă se impune în orice caz”. Cum nicio faptă bună nu rămâne nerăsplătită, aşa şi încercările autorităţilor fiscale de a rezolva scandalul „brevetelor de alcool”: controlorul fiscal David este suspendat, fiind ameninţaţi cu „detaşarea” în Basarabia, pentru zelul depus în acest caz, şi alţi doi actanţi, perceptorul Globaru şi Vladislav, secretarul comunei Vulcan. Aceste ştiri şi zvonuri pun pe jar redacţia Avântul, care ia apărarea reprezentanţilor statului: „Controlorul fiscal Simion David, prin intervenţii până acum încă puţin cunoscute, a fost suspendat din serviciu, pentru că a avut îndrăzneala să-şi facă datoria faţă de interesele fiscului. Acelaşi fisc, pe care a căutat să-l servească conştiincios, îl

suspendă şi-l trimite în faţa consiliului de disciplină, pentru că nu s-a lăsat sedus de banul lui Iuda. În astfel de împrejurări, nu ne mai poate mira faptul că un oarecare individ se simte destul de tare în ţara românească să strige la fiecare colţ de stradă că această operaţie l-a costat o sumedenie de bani şi de-l va mai costa încă odată atât, nu se va lăsa până când fiorosul controlor nu va fi aruncat în Basarabia. Dar dacă această operaţie l-a costat bani, trebuie să fie cineva, care i-a primit. Şi acest cineva pare să fie crescut în spirit creştinesc, căci are o prea mare iubire faţă de aproape. Dar de ce această iubire a luat un avânt atât de puternic exact faţă de descendenţii lui Moise? Mai suntem informaţi că toate cererile de restituiri ale brevetelor retrase de la cârciumarii din Vulcan la propunerea controlorului David s-au restituit titularilor pe garanţia unei persoane, pe cât se pare foarte influentă, a cărei semnătură o poartă chiar. Faptul s-a constatat la Ministerul de finanţe, unde aceste piese se găsesc la dosar. Până când această nebuloasă şi totuşi destul de clară chestiune se va cunoaşte în toate amănuntele ei, suntem în măsură să afirmăm că aceiaşi indivizi au început a-şi manifesta nemulţumirea faţă de activitatea perceptorului Globaru şi a notarului comunal Vladislav din Vulcan. Doi noi funcţionari, condamnaţi la debarcare pe malurile Nistrului! Gluma este prea proastă pentru a nu i se pune capăt. Sperăm că suntem în România, unde din când în când cel puţin şi munca funcţionarilor cinstiţi se poate aprecia. Să fie trafic de influenţă?”. Cum nu ştim dacă a fost trafic de influenţă, nu ne putem pronunţa. Însă, întrucât directorul-proprietar al Avântului, V.B. Taloescu, era director de bancă şi deci avea relaţii şi cu mediul financiar-fiscal, suntem tentaţi să dăm crezare redacţiei Avântul. Am uzat de această succintă trecere în revistă, pentru a intra mai… informaţi în subiectul documentarului nostru: contrabanada de alcool a lui Schmilovics din toamna anului 1930.

Contrabandistul se topeşte în noapte Ernest Schmilovics, pe numele său complet Ernest Schmilovics lui Samuilă, fiul omului de afaceri evreu Samuil Schmilovics, s-a născut la Vulcan în 1904. Nu avea antecedente penale şi locuia pe strada mare a Vulcanului, Regele Ferdinand. Schmilovics, la 28 octombrie 1930, pe la orele 15, s-a deplasat din Vulcan, cu un camion închiriat de la Bölenyi Iuliu, la Băieşti (azi sat aparţinător de comuna Pui). De la Gheorghe Chibzui a cumpărat 500 de litri de ţuică, după care s-a întors, pe o vreme ceţoasă, noaptea în Valea Jiului. Ajuns în Petroşani pe la 2 noaptea, surpriză: poliţia trage camionul cu alcool pe dreapta. Dar până să se dumirească organul competent, Schmilovics, zbrrr!, dispare din Petroşani. Drept pentru care, Poliţia Petroşani ia legătura cu Postul de jandarmi Vulcan, aflat în componenţa Legiunii de jandarmi Petroşani, informându-l despre cazul cu „băuturi de contrabandă”.

La postul de jandarmi Jandarmul Ghica Toader preia cu operativitate cazul chiar pe 30 octombrie. Dă de Schmilovics, pe care-l invită la post, unde îl supune la un sumar interogatoriu. Contrabandistul de alcool Schmilovics se scuză ingenios: „(…) am fost găsit de Poliţia Petroşani fără bilet de circulaţie pentru băuturi alcoolice, pe care nu l-am putut preda (…) fiindcă nu a fost perceptorul acasă şi din această cauză mi s-a confiscat camionul cu ţuică, care s-a predat primăriei comunei oraşului Petroşani”. (M. BOBOC) (continuare în pagina II)


II

PRĂVĂLIA CU ISTORII (urmare din pagina I)

Chibzui faţă în faţă cu machinaţiunile lui Schmilovics Intrând pe firul poveştii alături de şeful Comisariatului de Poliţie Petroşani, controlorii fiscali reconstituie, încetul cu încetul, dimensiunea contrabandei cu alcool. Pentru că nu a fost vorba doar de peste 500 de litri de ţuică, confiscaţi în noaptea de 28-29 noiembrie 1930. Distileria lui Gheorghe Chibzui, de fapt un banal, dar productiv cazan, era înregistrată chiar în gospodăria sa: nr. 167, din comuna Băieşti. Activitatea era declarată, având permisiunea de a produce 2.400 l de ţuică, fiind scutiţi de taxă proprietarul (Chibzui) şi cei doi servitori (Traian Ganacă şi Iuliu Deac). Din declaraţia fabricantului de ţuică Gheorghe Chibzui rezultă că tatăl şi fiul Şmilovici îi erau parteneri vechi de afaceri. Dar partener până în faţa organelor de cercetare. În faţa acestora, Chibzui se dezvinovăţeşte aruncând halimaua pe… Schmilovics: „În calitate de producător în măsura fabricărei, am vândut d-lui Schmilovics Samuil, din comuna Vulcan, în 26 septembrie 300 l ţuică şi la 1 octombrie 1930, 400 l de ţuică. În 28 octombrie, eu fiind călătorit la Arad, dl. Schmilovics din nou a venit, ca potrivit înţelesului avut, să preia o cantitate de ţuică, ori eu nefiind acasă şi fiindcă autorizasem pe servitorul Ganacă Traian, ca în lipsa mea, şi pe lângă îndeplinirea obligaţiilor sale, să măsoare şi să predea lui Schmilovics Samuilă, adică Schmilovics Ernest, i-a predat acestuia 564 litri ţuică. Schmilovics Ernest a indus în eroare pe servitorul meu Ganacă Traian, spunând acestuia că va prezenta biletul de liberă circulaţie data viitoare, deoarece preluarea s-a făcut seara târziu, deci eu nu am cunoştinţă de machinaţiunile d-lui Schmilovics şi ca atare nu m-am făcut răspunzător. La ziua de 28 octombrie, am uitat să fac declaraţie, din cauza călătoriei ce am făcut, însă îndată ce m-am întors din călătorie am anunţat ulterior faptul. Dl. Schmilovics, tot prin inducerea în eroare a servitorului Ganacă şi cu intenţiunea de a mă înşela pe mine, chiar a încărcat ţuică mai tare de 40%, şi am luat cunoştinţă de tăria ţuicii numai după confiscarea ei. La mine, a fost, de fapt, de mai multe ori dl. Schmilovics cu camionul aducând vase, însă băutură a dus de la mine numai de trei ori, scoţând bilet pe numele lui Fabian Iosif şi odată pe numele Krausz Carol din Vulcan şi în fine în seara zilei de 28 octombrie 1930”.

sâmbătă, 21 iulie 2012

Bölenyi habar nu are pe unde-i umblă camionul 497 Camionul 497 era proprietatea Cooperativei Munca, care avea ca principal obiectiv comercializarea cărnii, deţinând un lanţ de măcelării în toată Valea Jiului. Fiind procuristul cooperativei, Iuliu Bölenyi răspundea şi de camion. Prin urmare, purta întreaga responsabilitate asupra vehiculului. Întrucât camionul său fusese mijlocul mobil cu care s-a efectuat contrabanda cu alcool, pentru aceasta fiind şi sechestrat, anchetatorii au verificat şi eventuala implicare/ complicitate a lui Bölenyi. Luat la întrebări, Bölenyi declară că habar nu a avut de acest transport, transgresând întreaga responsabilitate, sau… culpabilitate, asupra şoferului său Rauso Rejo: „(…) În ziua de 28 oct. 1930, şoferul meu Rauschel Rejo a plecat cu camionul să aducă ţuică d-lui Schmilovics Samuil din Băieşti, fără ca eu să ştiu, iar mie mi s-a spus de plecarea camionului de ucenicul Rigo Mihai. Şoferul nu avea voie să plece fără ştirea mea, şi de data aceasta, verosimil, de aceea a plecat fără avizul meu că în trecut mai de multe ori l-am trimis la dispoziţia d-lui Schmilovics, cu aceasta la Băieşti. În trecut, ori de câte ori am trimis camionul la dispoziţia d-lui Schmilovics Samuilă, mi s-a plătit de acesta cât 10 lei de kg. şi sumele intrate sunt contabilizate în registrele cooperativei. Cooperativa ţine camionul în vederea trebuinţelor proprii, având de transportat de la târguri vite, însă atuncea când noi nu avem de lucru cu camionul, furnizăm la cerere, facem transporturi şi mai mici şi pentru alţii, ceea ce putem proba cu registrele comerciale”. Bölenyi nu are cunoştinţă nici de eludarea taxelor de către Schmilovics&fiii: „Nu am avut cunoştinţe că dl. Schmilovics transportă băuturi netaxate. Eu chiar am întrebat odată şoferul şi acesta mi-a spus că dl. Schmilovics în fiecare caz se opreşte la percepţie şi scoate acte justificative, aşa că în privinţa aceasta eu am fost liniştit. Niciodată nu am văzut actele justificative la dl. Schmilovics, şi astfel nici nu ştiu pe al cui nume le-a avut. Cooperativa, afară de taxa de transport, n-a primit nimic de la dl. Schmilovics, şi nici eu personal nu am primit, de cum să avem parte în ţuică”. Şi în finalul declaraţiei sale, Iuliu Bölenyi îl învinovăţeşte din nou pe şoferul Rejo, că, vrând să facă un ciubuc (sau… şmen), a plecat fără ştirea lui: „În ziua de 26 octombrie, am făcut eu personal o cursă la Petroşani, şi atunci am cerut permisul de circulaţiei de la şofer şi fiindcă eu m-am întors în 26 seara târziu, iar de atunci nu l-am mai întâlnit pe şofer şi, în fine, acesta a plecat fără ştirea mea, nu am avut ocazia ca să-i predau permisul de circulaţie. În orice caz, vina de a circula în ziua de 28-29 octombrie 1930, fără permisul de circulaţie, este a şoferului”.

Ernest, nu şi nu Foto Gheorghe OLTEANU

În faţa anchetatorilor, junele Ernest Schmilovics îl ia pe „nu” în braţe. Nu a ştiut că nu este permis comercializarea alcoolului cu tărie peste 40%. Nu l-a găsit pe perceptor acasă. Nu a ştiut că după orele 18 este interzis transportul alcoolului cu camionul. Nu, şi nu… Şi în privinţa numărului transporturilor (i)legale de alcool pe ruta Băieşti-Vulcan, Ernest Schmilovics pare a avea tulburări de… memorie: „Afară de ţuică pentru care se discută astăzi (cei 564 litri, confiscaţi în noaptea de 29 octombrie - n.a.), am mai adus de două ori ţuică de 24% de la Chibzui Gheorghe din Băieşti, odată 400 litri şi altădată 300 litri, data nu-mi amintesc, s-a petrecut în una din lunile septembrie sau octombrie 1930. În ambele cazuri am avut bilet de liberă circulaţie emis de Percepţia Pui. Afară de cazurile acestea, adecă trei cazuri, nu mai ştiu să mai fi adus tatăl meu sau fratele meu băuturi de la Băieşti”.

Bătrânul Schmilovics o dă pe fiul său Cum în acest caz, capul contrabandiştilor s-a nimerit să fie chiar capul… familiei, Samuil Schmilovics este chemat şi el în faţa anchetatorilor. Chiar dacă fiul său Ernest fusese cel prins în flagrant delict, cu alcoolul de contrabandă în butoi, bătrânul Schmilovics joacă tare, declarând că el i-a făcut instructajul corespunzător fiului său: „Eu, în ziua de 28 octombrie 1930, am trimis pe fiul meu Ernest Schmilovics cu camionul Cooperativei Munca din Vulcan la Băieşti cu îndrumarea să preia de la Chibzui Gheorghe două butoaie de ţuică şi, în acelaşi timp, i-am dat bani să achite taxele şi, primind bilet de liberă circulaţie, să aducă băutura acasă. Eu am spus fiului meu să-mi aducă băutură sub 40%. Nu ştiu ce a făcut fiul meu şi numai azi dimineaţă am auzit că fiul meu a fost găsit cu băutura netaxată şi nereglementară. Afară de cazul acesta, numai de două ori am mai adus băutură de la Chibzui din Băieşti, în ambele cazuri băutura a fost taxată”. Întrucât şi camionul cu care s-a făcut contrabanda fusese sechestrat de autorităţile petroşenene, Schmilovics îl scoate din cauză pe proprietarul acestuia: „Dl. Bölenyi, sau Cooperativa Munca, mi-a dat numai camionul pentru taxa de transport şi nu are parte de ţuică”.

Casa lui Schmilovics

Operativitate comisiei de anchetă

La numai două zile de la capturarea camionului cu alcool de contrabandă, la 31 octombrie, organele competente reuşesc - cu o operativitate, demnă de urmat şi în zilele noastre - să desluşească iţele poveştii. Comisia de anchetă a fost formată din Teodor Vasiu - controlor şef delegat pe lângă Administraţia financiară a judeţului Hunedoara, Ioan Secărea - şeful Comisariatului de Poliţie Petroşani, Ioan Rusu - agent de constatare la Circumscripţia V de control Petroşani, Emil Ştirbeţiu - ajutor de comisar la Comisariatul de Poliţie Petroşani. Temeiul legal al cercetării l-a constituit „art. 123, punct 2, al. 4 de la cap. 5 din Legea asupra producţiei şi desfacerii spirtului şi băuturilor spirtoase, publicată în Monitorul Oficial No. 140/ 1930”. Comisia de anchetă reconstituie, cu lux de amănunte, tot „epicul” contrabandei de alcool: „În ziua de 29 octombrie 1930 (orele 2 noaptea spre ziuă), am prins pe şoseaua principală, camionul D.V. 497, proprietatea Cooperativei Munca din Vulcan, transportând în două butoaie băutură alcoolică. Camionul fiind condus de şoferul Rauschel Reszö şi însoţit de tânărul Schmilovics Erno (fiul angrosistului Schmilovics Samoilă din comuna Vulcan), am cerut acestora prezentarea biletului de liberă circulaţie, ori s-a constatat cu această ocazie că băuturile de pe camion găsite în mijlocul de transport nu sunt însoţite de bilet sau certificat de liberă circulaţie, pentru care motive, precum şi în vederea cercetărilor ce urmau a se face, atât camionul cât şi băuturile, prin procesul verbal, sub litera A, s-au sechestrat şi s-au depus la Comisariatul de Poliţie Petroşani. Cu ocazia aplicării sechestrului s-a constat că vasul de 367 litri este plin cu ţuică de prune de 36% , vasul de 197 litri este plin cu rachiu de prune amestecat cu rachiu de vin, cu tăria de 54,6%. Conform cercetărilor făcute de noi în urmă, s-a constatat că ţuica şi rachiul menţionate mai sus sunt fabricate în ziua de 28 octombrie 1930 pe cazanul d-lui Chibzui Gheorghe din comuna Băieşti, fără a fi fost declarată fabricaţia şi apoi fiind vândute lui Schmilovics Samoilă din Vulcan şi au fost transportate de acesta cu scopul de a o pune în consumaţie în comuna Vulcan la depozitul său cu ridicata, fără a plăti taxele prevăzute (…), spre a se sustrage taxelor şi controlului. A făcut transport pe timp de noapte, plecând din comuna Băieşti în 28 octombrie, la oara 22. (continuare în pagina III)


PRĂVĂLIA CU ISTORII III

sâmbătă, 21 iulie 2012

(urmare din pagina II) Ascultând pe şoferul Rauschel Reszö (…), acesta declară, după ce a consultat carnetul de activitate, că, în total, a fost cu membrii familiei Schmilovics din Vulcan la fabrica de ţuică a d-lui Chibzui Gheorghe din comuna Băeşti, cu camionul, în lunile septembrie şi octombrie 1930, afară de cazul de faţă, de nouă ori, şi anume în 19, 20, 26 septembrie 1, 2, 15, 21 şi 23 octombrie 1930, dintre care în 3 cazuri a transportat vase goale, iar în şase cazuri s-a transportat din Băieşti la Vulcan, la dl. Schmilovics Samoilă câte un vas de circa 120 l cu ţuică. După ce am făcut cuvenitele cercetări atât la faţa locului, în comuna Băieşti, cât şi la Percepţia Pui, am constatat că: Dl. Chibzui Constantin (fiul d-lui Chibzui Gheorghe) a taxat, cu chitanţa no. 2886 din 26 septembrie 1930, 300 l de ţuică şi a primit biletul de liberă circulaţie no. 3 pe numele lui Fabian Iosif din Vulcan şi că: D-l Chibzui a taxat cu chitanţa no. 3634, la 1 octombrie 1930, 400 l de ţuică şi a primit biletul de liberă circulaţie no. 4 pe numele lui Krausz Karol din Vulcan. În ambele cazuri ţuica s-a cumpărat şi transportat de Schmilovics Samoilă, dar acesta, spre a se sustrage controlului fiscal, a cerut bilet de liberă circulaţie direct pe numele comercianţilor cu amănuntul, care sunt cumpărătorii săi. De aci, mai rezultă că din cele 6 cazuri, în două nu s-a taxat, iar în patru cazuri s-a transportat şi pus în consum prin fraudă de dl. Schmilovics Samoilă şi fiii săi, Ernest şi Nicolae, fără a se fi plătit taxele. După declaraţiile şoferului şi cercetările făcute de noi, constatăm pentru fiecare caz câte 100 litri de ţuică (…), adică în total 480 litri de ţuică transportată şi pusă în consum fără acte şi fără plata taxelor (afară de cazul găsit de noi în flagrant delict). Dl. Chibzui Gheorghe (…) declară, în primul rând, că a uitat să declare valoarea din ziua de 28 octombrie 1930, din cauză că a călătorit în cursul acelei zile la Arad, arătându-ne chiar şi biletul de tren. În al doilea rând, că dl. Schmilovics, în lipsa şi fără cunoştinţa sa, a comis contravenţa prin seducerea servitorului său. (…) Declaraţia d-lui Chibzui, faţă de dispoziţiunile categorice ale legii şi faţă de datele concrete furnizate de şoferul Rauschel Reszö (…), nu prezintă scuze care l-ar scuti de sancţiunile prevăzute de lege. Dl. Schmilovics Ernest (…) susţine că n-a intenţionat să frustreze fiscul şi că n-a putut achita taxele, din cauză că n-a găsit pe nimeni la percepţie, dar a intenţionat să achite a doua zi taxele şi tot atunci să-şi ridice şi biletul de liberă circulaţie. Recunoaşte că i-a pretins d-lui Chibzui să-i distileze ţuica, cu tărie peste 40%. Faţă de cele susţinute de dl. Schmilovics prin aceste declaraţii constatăm că dânsul a plecat din Vulcan chiar după masă târziu tocmai cu intenţiunea de a face transportul noaptea. Aceasta rezultă şi din declaraţia şoferului Rauschel, care spune categoric că nici măcar n-a oprit la Percepţie, cum nu a oprit niciodată când a mai transportat băuturi netaxate. De altfel, toate scuzele sunt lipsite de valoare, având în vedere că legea nu admite ridicarea băuturilor sin locul de producţie până ce taxele nu sunt achitate, iar pe de altă parte ordinul Ministerului De Finanţe No. 4838 din 18 februarie (…) s-a dat în baza art. 256 din legea, sus zisă, opreşte a se face transportul în timpul nopţii. Intenţiunile frauduloase ale d-lui Schmilovics sunt dovedite, de altfel, şi prin faptul că a căutat să dispară, el a trebuit să fie readus de la Vulcan cu escorta în vederea cercetărilor. Spre a induce în eroare organele de control, dl. Schmilovics a anexat la declaraţie (…), care însă era demult expirată şi a servit pentru transportul făcut cu biletul de liberă circulaţie no. 11 din 18 octombrie 1930, prin care dl. Chibzui Constantin a transportat de la Băieşti la Bucureşti 1.048 de litri de ţuică. Dl. Schmilovics (…) susţine că dânsul n-a avut cunoştinţă de încercarea frauduloasă a fiului său şi neagă şi neagă că ar fi transportat alcool şi altă dată netaxat.

Faţă de această declaraţie, noi considerăm că declaraţia şoferului Rauschel este de o valoare reală şi că prin aceasta dl. Schmilovics crede a se sustrage sancţiunilor legale. Ca dovadă împotriva D-sale menţionăm aci că dânsul, în dimineaţa zilei de 29 octombrie 1930, până ce fiul stătea (…) şi făcea declaraţii, dânsul s-a dus la Percepţia Pui şi a încercat în fel şi chip, cu promisiuni şi ameninţări, să-l convingă pe perceptorul Negulescu Şofronie spre a-i elibera un certificat de liberă circulaţie de acoperire. În fine, ascultându-l pe proprietarul camionului, conducătorul şi procuristul Cooperativei Munca din Vulcan (…) rezultă că nu este vinovat în cauză şi a făcut facturile pentru taxe normale, şi pentru aceste motive (…) a trebuit să-i restituim camionul. Din aceste constatări, rezultă că dl. Chibzui

Chioşcul de ţigări din Casa Schmilovics Foto Gheorghe OLTEANU

Gheorghe, în calitate de membru de proprietar de cazan, dl. Schmilovics Simion şi fiii Ernest şi Nicolae au fabricat fără a face declaraţiile cuvenite 847 litri, respectiv 2.474 grade decalitri ţuică de prune, distilată fără autorizaţie şi fără declaraţie, 197 litri rachiu de prune şi vin cu tăria de 54,6%, din care 480 litri ţuică de prune au fost puse în consumaţie fără a se taxele cuvenite, iar 367 litri de ţuică de 36 de grade şi 197 litri de rachiu de 56,6 grade (…) au fost găsite în curs de transport nejustificat, contravenind astfel dispoziţiunilor art. 36, 45 şi 97 din Legea asupra producţiei desfacerii spirtului şi băuturilor spirtoase sustrăgând statului 5.783 lei taxa de consumaţie şi 2.818 lei suprataxa de valoare (…)”. După desenarea ariei infracţionale, comisia de anchetă dispune: „Să plătească dl. Chibzui Gheorghe, domiciliat în localitatea Băeşti (…), cu dl. Schmilovics Samuilă şi fiii Ernest şi Nicolae, domiciliaţi în comuna Vulcan, suma de 51.606 lei - taxe sustrase, plus amenda fixă de la 50.000 la 200.000 lei, cuantumul se va fixa de autorităţile în drept, confiscarea unei cantităţi de 3660 grade decalitri de ţuică şi rachiu (din care 2.390 decalitri se află deja confiscat la Comisariatul de Poliţie Petroşani), egal cu cantitatea pusă în consumaţie şi transportată fără plata taxelor”. Subliniem, încă o dată, eficienţa organelor timpului şi distanţa foarte mică între colectarea şi… exploatarea informaţiilor. E drept că în 1930, nu existau atâtea servicii ca în zilele noastre…

am restituit acestuia”.

Povestea contrabandei - în presă Cum negustorul Schmilovics era un vechi „client” al presei locale, săptămânalul Avântul e pe fază şi nu ratează subiectul, tratându-l în articolul „Descoperirea unei contrabande de alcool”: „În noaptea zilei de 30 octombrie, un camion care intrase în oraş dinspre Pui, având pe el 2 butoaie mari de ţuică, pentru a fi transportate la Vulcan, a fost oprit de sergentul de oraş Lazăr Petru şi condus la comisariatul de poliţie. În camion se afla şoferul şi un băiat al depozitarului Şmilovici din Vulcan, căruia i se transporta ţuica. Sergentul a condus camionul la comisariat fără să bănuiască ceea ce s-a descoperit pe urmă, şi anume că ţuica avea 34-54 de grade, ceea ce nu permitea legea spirtului. El a oprit camionul doar pentru motivul că legea nu permite a se face transporturi de alcool după ora 6 seara, ori transportul s-a petrecut pe la orele 9-10 noaptea. Camionul şi însoţitorul, împreună cu ţuica, au fost reţinute la poliţie până în ziua următoare, când d-nii controlori fiscali Vasiu şi Rusu au făcut ancheta. Ei au constatat tăria, neadmisă de lege, a ţuicii, de 54 de grade. Astfel, a confiscat întreaga cantitate de circa 600 de litri, aplicându-i contravenientului Şmilovici o amendă de 86.000 lei”. Conform prevederilor legale, persoana/ persoanele care descopereau contrabanda beneficiau de o primă, deloc neglijabilă. În acest caz de contrabandă, Avântul arată că sergentul Petru Lazăr, cel care a descoperit contrabanda cu alcool, a fost sărit din… schemă: „Fiind vorba de remiza de 50% din amendă şi valoarea mărfii confiscate, autorul adevărat al descoperirii contrabandei - şi anume sergentul Lazăr Petru - a rămas pe dinafara din procesul-verbal de constatare ce a fost înaintat administraţiei financiare din Deva. În locul lui au fost trecuţi doi ofiţeri de poliţie care nu au avut absolut nici un rol la descoperirea contrabandei. Este de-a dreptul revoltător dacă în modul acesta poate fi nedreptăţit, jignit şi umilit un slujbaş, care făcându-şi datoria conştiincios, este înlăturat de la un merit ce i se cuvine şi trecut ca descoperitor un ofiţer de poliţie, străin cu totul de locul faptului. Ori, sergentul a raportat imediat că însoţitorul, văzându-se prins în capcană, i-a oferit suma de 5.000 de lei, ca să-i dea drumul pe o altă stradă, ca să scape de bucluc. Nu crede şeful poliţiei că este cazul să se sesizeze de această nedreptate şi să pună la punct pe acela ce vrea să-şi câştige merite prin vrednicia altuia?”.

Martie 1930 Contrabandişti de tutun anihilaţi Organele poliţieneşti din Petroşani au prins o însemnată contrabandă de tutun tăiat şi frunze în greutate de 125 de kilograme. Contrabandiştii, al căror nume este ţinut în secret până la desăvârşirea cercetărilor, vindeau pe piaţa din Petroşani tutunul. Vânzarea acestei contrabande se cifrează în suma de 245.000 lei. Cercetările se fac în cel mai desăvârşit secret, întrucât se crede că această contrabandă are ramificaţii în întreaga Vale a Jiului.

Camionul 497 este… „eliberat”

Aprilie 1930 By, by America, America...!

Singurul „personaj” implicat în această poveste care scapă cu bine este camionul 497, confiscat la 29 octombrie 1930. Acesta este „eliberat” de autorităţi la 31 octombrie 1930: „Camionul No. 497 (…), după ce s-a constatat nevinovăţia proprietarului, d-lui Bölenyi Iuliu, l-

Indivizii Kerekeş Ianoş şi Demeter Dionisie din Vulcan au escrocat mai mulţi muncitori, adunând bani de la ei, sub pretext că le înlesneşte emigrarea în America. Li s-au întocmit acte pentru delictul comis.


IV PRĂVĂLIA CU ISTORII

sâmbătă, 21 iulie 2012

3 poveşti dintr-un emoţionant volum aflat în pregătire:

Poveşti cu şi despre mineri de Adrian Ştefan Jurca Prefaţă Consider această carte necesară. Din păcate, mineritul vă dispărea cândva, sper cât mai târziu, şi odată cu el şi această veche meserie de miner. S-a scris despre mineri poate mai mult decât despre profesori, doctori sau alte categorii profesionale. Sau, cel puţin aşa cred eu. Poate pentru faptul că fiind a treia generaţie care am lucrat în acest domeniu (bunicul din partea tatei a lucrat la mina Lonea, iar părinţii mei au ieşit la pensie de la mina Livezeni), am fost interesat de aproape tot ce s-a scris despre mineri. Mai mult s-a scris despre dramele petrecute în subteran, despre luptele minerilor pentru o viaţă mai bună, pentru condiţii de muncă mai bune. Nu s-a scris mai deloc despre viaţa minerilor, despre trăirile lor, despre bucuriile lor. Minerii fac ,,haz de necaz” mult mai mult decât orice altă categorie profesională. Acest mod de a fi al lor îi ajută să treacă peste toate greutăţile vieţii, o viaţă dură, pe alocuri chiar urâtă. Nimeni nu intră în subteran de plăcere. Nimeni nu lucrează acolo doar din pasiune. În subteran se lucrează de nevoie. Majoritatea celor care lucrează în subteran au fost aduşi mai mult forţaţi din alte locuri. Ai mei bunici au venit din zona munţilor Apuseni. Regimul lui Ceauşescu a adus din toată ţara oameni pentru a lucra în subteran, dar cu precădere din zona Moldovei. Toţi aveau în comun ceva, şi anume sărăcia. Vor fi in aceasta carte 20 de poveşti, absolut reale, unele trăite chiar de mine, altele auzite şi transmise din generaţie în generaţie. Persoanele care se vor regăsi în aceste povestiri nu trebuie să se supere. Sunt poveşti adevărate, sunt petrecute de mult şi cu siguranţă nu vor cauza neplăceri nimănui. Dar de ce 20? Pentru că de atâţia ani are nevoie un miner, ca vechime în subteran, ca să iasă la pensie. Adrian Ştefan JURCA

Prima grevă În anul 1977 aveam 11 ani. În aceea vreme, vacanţele le petreceam la ţară, la bunicii din partea mamei, într-un sat de lângă Buzău, cu o notă de celebritate, după inundaţiile din timpul Guvernului Tăriceanu, datorită podului de peste râul Buzău, pe drumul spre Râmnicu-Sărat. Este vorba de cel mai vizitat atunci pod din ţară de oficialităţi: podul de la Mărăcineni. Satul nostru era situat în comuna Mărăcineni, la 2 km de pod, şi se numeşte Podul Călnău. Eram o familie săracă, dar mândră. Eram în tren la clasa a II-a, veneam de la ţară, trenurile în acea perioadă fiind foarte aglomerate vara şi în perioada sărbătorile de iarnă. În toată Valea-Jiului nu ştiu dacă erau mai mult de 2-300 de maşini personale. În tren, călătorii vorbeau că în Valea-Jiului era grevă. Minerii nu mai vroiau să muncească. Toată lumea îi lăuda pentru curajul lor de a se opune regimului Ceauşescu. Nu pricepeam atunci foarte multe, dar eram mândru că sunt din Valea-Jiului. Mă credeam foarte important şi aveam senzaţia că toată lumea se uită la mine. Acasă şi ai mei vorbeau despre asta, dar prea multe nu puteam înţelege. În vremea aia copiii nu stăteau lângă părinţi când se vorbeau probleme importante. Era vorba de respect. Cu un prieten, care îmi era şi vecin de bloc, îmbrăcaţi frumos, am plecat cu trenul la Lupeni. Pe prietenul meu de atunci îl chema Fane Podaru. Nu mai ştiu nimic de el de peste 25 de ani. Ne-am căţărat pe un gard, nu vedeam multe, nici măcar scena de unde se vorbea. Nu auzeam mai nimic din cele vorbite pe scenă, mai mult se auzeau înjurăturile celor lângă care ne aflam. Apoi, după mai mult timp, poate câteva ore bune, a apărut Ceauşescu. A coborât dintr-un Aro de culoare albă. A intrat printre oamenii adunaţi acolo, îndreptându-se către scena improvizată. În faţa lui, lumea se dădea la o parte. Era însoţit de un singur om, iar în faţa lui se făcea, pur şi simplu, culoar. După ce trecea, acest culoar se închidea în urma sa. După mulţi ani, aveam să înţeleg ce s-a petrecut de fapt acolo. Nu am admirat regimul Ceauşescu niciodată. Nici eu, nici cei din familia mea. Mai ales că, odată, un şef de sector de la mina Livezeni a prins-o pe mama mea citind… Biblia. Ca pedeapsă, au pus-o pe mama la celebra, în aceea vreme, Gazetă de perete. Pentru asta mama a suferit mult, deseori plângea. Acel şef de sector, după ’89, a ajuns democrat, apoi i-a învăţat democraţia pe cei tineri... După ani şi ani, am realizat că România era o ţară respectată, iar poporul român era condus de un bărbat adevărat. Era o adevărată dovadă de bărbăţie ca să intri printre câteva mii de mineri. Asta a făcut-o atunci Ceauşescu. După 20 de ani, guvernanţii au avut nevoie de poliţie, jandarmi, tunuri, gaze lacrimogene ca să-i oprească pe aceiaşi oameni din Valea-Jiului, numiţi mineri.

Primul şut. Prima plată. Prima beţie cruntă Primul şut în subteran l-am făcut la mina Petrila, pe vremea când eram student. A intervenit pentru mine un vecin, care era inginer. Se numea Ion Izvenari. Era un om de treabă. Cu el mai jucam uneori tenis cu piciorul în faţa blocului. Cu ajutorul său am fost repartizat la vestita pe atunci brigadă Alba (pe şeful de brigadă îl chema Ştefan Alba). Vroiam să câştig bani. Nici azi, după atâţia ani, aproape 30, nu pot realiza cum de am rezistat să fac şut zi de zi în acel abataj, timp de o lună cât trebuia să muncim în practica de vară. Mulţi colegi de-ai mei şi-

au rezolvat practica în diverse alte locuri mult mai uşoare. Ca un paradox, atunci trebuia să ai relaţii să lucrezi în abataj şi, mai ales după ce ajungeai acolo, trebuia să faci faţă. Erau mulţi care după primul şut nu mai veneau la abataj. Efortul fizic era enorm, se lucra 8 ore. După şut veneam acasă, mâncam şi dormeam până trebuia să plec din nou la mină. Cel mai des adormeam în autobuzul care ne aducea de la mină de la Petrila. Mă trezeam doar când mă muşcau puricii... Era groaznic. În abataj, pentru cei care cunosc, am prins frontul împuşcat, cum se spune în minerit ,,puşcătura era caldă”. Am primit porţia mea de evacuat lângă un tip imens, care avea, nu exagerez un corp ca o sculptură de Michellangelo. Era dintr-o comună din Vaslui. Când trăgea la sapă, aveai senzaţia că este un mic excavator. Mi-a explicat cum este treaba cu sapa si cu „k 2-ul”. Adică, dacă bagi sapa în cărbune ca să se vadă doar puţin din coadă şi tragi tare, „k’”-ul este bun, pleci acasă cu bani. Dacă nu poţi să ţii ritmul, pleci de la brigadă, şi, prin urmare, iei bani mai puţini. Nu pot descrie în cuvinte cât de mult am transpirat, cât de tare am obosit. Era foarte mult praf, aerul era foarte cald în abataj. Lucram în fund de sac, sub ventilaţie. Mergeam des să beau apă, să mai trag de timp, dar în curând şi apa s-a terminat. Aveam un bidon mic de aluminiu, era mai mic de un litru. Apoi, am zis să mănânc, eram sigur că pot să-mi mănânc suplimentul barem o jumătate de oră. Când am crezut că totul era în regulă, a venit şeful de schimb nervos, parcă şi acum îl aud: „Pulane, aruncă mâncarea pe craţer (transportorul cu raclete n.r.), că aici nu-i restaurant, trebuia să mănânci la cantină”. În ziua aceea am mai rămas după program încă o oră. La acea brigadă se venea cu o oră mai repede în abataj, şi de multe ori mai stăteai o oră după cele 8 ore. Când am ridicat plata am realizat că era un program de lucru bun. Erau în jur de 4.500 de lei. Doamne, ce de bani erau atunci! Părinţii mei care lucrau la suprafaţă atât au luat plata împreună. A fost o zi bună din viaţa mea. M-am văzut cu ortacii la alimentara din Petrila din intersecţia străzii principale cu strada minei. Am făcut toţi un cerc. Eram vreo 10. Cumpăram, pe rând, câte un litru de coniac. Costa pe atunci 101 lei. Se bea din sticlă unul câte unul. După câteva rânduri m-am îmbătat cumplit. Brigadierul a chemat o maşină, mi-a băgat banii în buzunarul de la piept şi îmi amintesc doar că i-a spus şoferului să mă ducă acasă. Încă mai puteam vorbi, să îi spun şoferului unde stau. Apoi, când m-am trezit, mama mă certa. O făcusem de râs. Mă văzuse o grămadă de vecini… Atunci am devenit miner adevărat. Sau, mă rog, începusem să devin. Pe brigadierul Alba nu l-am mai întâlnit personal niciodată. În ’89 am fost duşi de la Institut pe stadionul „Jiul”, la vizita lui Ceauşescu. Atunci a luat cuvântul şi Ştefan Alba, despre care se spunea că a fost lăsat să îşi cumpere un Aro. Era un lucru mare în aceea vreme. Ca o curiozitate, în timp ce vorbea Ceauşescu, s-a înnegrit cerul de nori... Lumea începea să plece, deşi era stadionul plin. Erau aduşi oameni din tot judeţul, toate fabricile, şcolile erau închise, lumea trebuia să vină organizat la miting. Nu cred că acei nori negri prevesteau ceva, dar în acel an regimul a căzut, iar Ceauşescu a fost împuşcat. Tot în acel an, 1989, am participat la prima revoluţie din viaţa mea. Am crezut în revoluţie. Acum sunt matur. Îmi dau seama că nu a fost o revoluţie. A fost o mare minciună, pe care am apărat-o cu arma în mână pe Dealul Institutului.

Prima normă. Prima lecţie de conducere La E.M. Livezeni am lucrat la brigada Vasile Florea. Acesta era un miner venit la Livezeni împreună cu alţi vreo 25 de ortaci de la mina Aninoasa. Ca să ajungi la brigada lui, aşa cum am mai spus, trebuia să fii recomandat de cineva, să ai ceva relaţii. M-a ajutat un maistru, prieten de familie cu părinţii mei. Îl chema Pamfil Vlaicu, poreclit „tati”. Era poreclit aşa, că se adresa tuturor cu apelativul „tati”. După ce ajungeai la brigada Florea, trebuia să treci pe la un şef de schimb, care era considerat mai „dur”. Era, de fapt, un fel de examen, ca ortacii din brigada respectivă să vadă dacă poţi să lucrezi în acelaşi ritm cu ei. Am fost repartizat pe schimbul lui Nicolae Darie. Poate am avut noroc, ceilalţi - cum ar fi Cioica Gheorghe, sau Mihai Podaru zis „balsaorul” - erau mult mai duri. Eu avusesem „pile”. Eram mândru. În curând aveam să devin inginer. De aceea speram să fiu menajat, protejat. Dar nu avea să fie deloc aşa. Pentru mineri, munca se împărţea la fel. Prin urmare, toţi trebuiau să muncească la fel. Am făcut cunoştinţă cu ortacii, îmi amintesc că aveam şi un soldat în abataj (abataj frontal, echipat cu complex mecanizat tip SMA-2). Abatajul era numit Panoul 1 Nord. În minele din Valea-Jiului au muncit mulţi soldaţi. Din păcate, mulţi dintre ei au murit sau au rămas schilodiţi în urma accidentelor de muncă. S-a împărţit lucru. Eu, fiind la primul şut, trebuia să curăţ printre secţii (componente ale complexului mecanizat - n.r.). În timp ce stăteam sprijinit de laterala transportorului de tip TR-7 din abataj, am avut tupeul să-l întreb pe Darie Nicolae care este norma mea. După o privire lungă, acesta a zis: „Bă, nu mai sta, că o să-ţi se înroşească curul ca la maimuţe. Auzi, bă, la acesta: care-i norma? Pulane, iei lopata şi cureţi de la staţie până la şpon (capătul abatajului - n.r.). Când ajungi acolo te întorci şi o iei de la capăt. Şi asta faci timp de 8 ore, dacă nu-ţi dau şi altceva de lucru”. Asta a fost ziua în care am făcut cunoştinţă cu metodele de normare în practică. Atunci am realizat de ce se spunea ca ,,teoria ca teoria, dar practica ne omoară”. A doua zi de şut, pe panoul de onoare al minei era trecut numele unui şef de schimb care reuşise să doboare toate normele. Era Cioica Nicolae. Pentru noi, cei din schimbul lui Darie, poreclit „Culi”, atunci s-a dat startul competiţiei. În abataj am auzit doar atât: „Dacă nu fac în noaptea asta trei ripări (de trei ori tăiere-ripare-păşire - n.r.), vă dau cu p...a de pământ pe toţi!”. Nu am avut ocazia să văd cum este să fii dat cu p…a de pământ, pentru că Darie a făcut trei ripări. Se lucra cu multa ambiţie. Nu pot să uit cum, spre dimineaţă, eram schimbul de noapte, minerul de la staţie Vasile Mârzan, care mai avea câteva luni până la pensie, a zis să o lăsam mai moale, că nu reuşeşte să facă 3 ripări, deoarece era târziu. A fost groaznic. Darie, care umbla cu lampa stinsă pe abataj, a strigat: „Mârzane pleacă de pe abataj. Ia-ţi masca şi du-te la Cobra să-ţi dea de lucru (Cobra era porecla lui Dorin Loiş - n.r.). Cu noi Darie a fost mai calm: ,,Dacă nu ripez a treia oară din cauza voastră, vă dau cu capul de staţie până fac loc”. Nu a fost nevoie, s-a reuşit şi a treia ripare. A doua zi eram la panoul de onoare. Şeful nostru, Ion Floca, ne-a premiat cu 70 lei. Am mai pus noi până la 101 lei şi am luat un coniac „Unirea”. Mai târziu, cu Darie am devenit bun prieten, el botezându-mi şi fiica, Ioana. Cu mult mai târziu, am învăţat o lecţie adevărată de conducere de la un brigadier renumit, Cristi Valache, pe care eu l-am poreclit „Donbas”, de la renumitul bazin carbonifer din Ucraina. Pe atunci era un om foarte rău de gură, dar cu un suflet mare. Am observat la el în abataj că făcea diverse lucrări care, practic, nu erau necesare. L-am întrebat, între patru ochi, de ce pune oamenii să execute lucrările astea inutile? Era o muncă fără rost. Răspunsul a fost crunt: „Inginere, dacă nu le dai de lucru la mineri un singur şut şi îi laşi să o bată în cap, trebuie să înjuri la ei două săptămâni ca să îşi intre din nou in ritm”. Cred că atunci avea dreptate. Tot brigadierul Valache s-a luat odată de un miner, Constantin Ciocoiu, care aştepta să pornească aerul la picamer. - Ciocoiule, de ce stai? - Nu este aer, brigadierule. - Nu contează… Dă aşa cu el, numai nu sta… Mor când te văd că stai! Ortacii cunosc faptul că picamerul nu poate funcţiona fără aer. Ciocoiu a fost minerul care m-a pus prima data să car apă cu bidonul. Aşa a fost atunci. Nu regret nimic, am învăţat câte ceva de la fiecare. Am învăţat mai ales să trăiesc lângă ei, lângă ortaci…


CMYK

şcoală & cultură Apare sub îngrijirea prof. Irina Boboc

pe Jiul de Est şi Jiul de Vest

Supliment gratuit al cotidianului Ziarul Văii Jiului  Anul IV  Nr. 103   21 iulie 2012   4 pagini  ISSN 2068 - 3650

Concitadina noastră, Rodica Glonţ, a stat, între patru ochi,

În cort cu Joan Baez, Privighetoarea de la Woodstock În ediţia de duminică, 8 iunie 2012, a cotidianului italian Trentino la pagina Cultura&spettacoli a apărut articolul semnat de Katja Casagranda despre spectacolul de sâmbătă al faimoasei cântăreţe americane Joan Baez. Show-ul Privighetorii de la Woodstock a avut loc în Piazza Fiera şi a încheiat ediţia din acest an a manifestării populare intitulate Trento Summer Festival. În articolul de care pomeneam mai sus (Joan Baez îi cucereşte şi vrăjeşte pe spectatorii din Trento) a apărut şi o declaraţie a concitadinei noastre Rodica Glonţ socotită, de reporterul italian, drept persoana care a venit la spectacolul trentin din locul cel mai îndepărtat. Într-adevăr, Rodica Glonţ a călătorit cu autocarul 26 de ore, din Petroşani la Trento, pentru a vedea reprezentaţia cântăreţei pe care o admiră încă de când era elevă la liceul din Petrila.

„Desigur, Forever young (Veşnic tânăr). Cine a trăit în România, pe când era o ţară socialistă, a văzut în Joan Baez un exemplu de urmat pentru că, în cântecele ei, am găsit forţa de a spera. În anii 70, mişcarea folk era foarte vie la noi şi a cânta cântecele semnate Dylan şi Baez era o formă unică de a ne simţi liberi. Găseam în ele puterea de a te refugia în muzică şi de a rezista prezentului. Acum şase ani, Joan Baez a avut un concert şi la Bucureşti dar, din păcate, nu l-am putut vedea. Astăzi, aici la Trento, mi-am văzut visul cu ochii şi sunt foarte fericită!”.

„Când am văzut pe site programul turneului său european, m-am hotărât că voi merge negreşit la Trento, un loc unde am câteva prietene cu care am fost în această seară la spectacol. Acasă, am toate discurile şi cărţile ei. Am luat câteva dintre ele cu mine pentru a obţine un autograf. Unele le am de la James Frusseta, ginerele meu american. Ultimul cadou pe care mi l-a făcut e un disc de vinil pe care, după ce l-a văzut, Joan Baez a fost uimită că mai există aşa ceva. Suntem de modă veche, i-am spus, şi îl mai putem asculta pe un pick up la fel de vechi” a declarat d-na Glonţ pentru Trentino. „Ce cântec vă place în mod deosebit?” a mai întrebat Katja Casagranda.

La spectacolul din Piazza Fiera din Trento au fost peste o mie de spectatori fericiţi. Artista a cântat 21 de piese. A început cu God is God (un cover semnat Steve Earle) şi a terminat cu The Boxer al lui Simon şi Garfunkel. La bis, a mai cântat încă trei piese (Gracias a la vida, C’era un ragazzo che come me amava i Beatles e i Rolling Stones al lui Gianni Morandi şi Imagine, faimosul cântec al lui John Lennon. Chemată, din nou, la rampă artista a cântat, punând cireaşa pe tortul italienilor, Balada lui Sacco şi Vanzetti. Dar dintre cei peste 1000 de spectatori fericiţi, doar concitadina noastră a avut privilegiul s-o vadă şi în particular pe marea artistă. Ea a stat, faţă în faţă, preţ de câteva minute cu Joan Baez. Această neaşteptată întâmplare s-a petrecut după spectacol, în cortul amenajat în spatele scenei. Au stat, singure, de vorbă ca două vechi prietene iar Rodica i-a spus, în mare, cele ce tocmai v-am relatat mai sus. ”Cum s-a întâmplat acest fapt miraculos?”. „Relativ simplu. Înainte de spectacol am scris un mic text, în engleză şi italiană, sub forma unei poezii pe care am intitulat-o Joan Baez’ Portrait. Foloseam, în textul amintit, titlurile unor cântece

faimoase ale generaţiei mele şi voiam să iau un autograf pe această hârtie. Textul suna cam aşa: Imagine an Artist/ Who never said Let it be/ Beacause We shall overcome/ By Diamond and rust/ She’ll always be Forever young/ Gracias a la vida/ Che ni a dato...Joan Baez/ Glory, glory, Hallelujah! (continuare în pagina IV)


II

SPECIAL

sâmbătă, 21 iulie 2012

Evadările Lenei Constante

Aspecte privind detenţia feminină din Melania Elena VRABIE, doctorand, perioada comunistă Universitatea ,,1 DECEMBRIE 1918”, Alba Iulia sută de mii de secunde. Am trăit singură, în celulă, 157.852.800 de secunde de De la Ţăndărică la Evadarea imposibilă singurătate şi de frică. E un lucru care nu se spune, se D-ra Melania Vrabie este profesoară de română la Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” din Petrila. Am fost colegi de catedră în acest ultim an urlă! Mă condamnă să mai şcolar, dar abia spre final am aflat că mai tânara mea colegă este înscrisă la un trăiesc încă 220.838.400 de secunde. Să mai trăiesc atâtea doctorat ce urmeză a-l susţine, anul viitor, la Universitatea din Alba Iulia. secunde sau să mor din atâtea Conducerea ştiinţifică a tezei va fi girată de eminentul prof. univ. dr. Mircea secunde. În ultimele luni de Popa iar subiectul ales de tânăra cercetătoare este extrem de incitant. Suntem anchetă, îmi strecuraseră convinşi că, de astă dată, dl. profesor Popa va avea o altă imagine despre speranţa că voi fi liberă după Valea Jiului şi intelectualii ei. Teza de doctorat a d-rei Melania Vrabie se va proces. Încetul cu încetul, ajunsesem s-o cred. Şocul referi la memorialistica feminină ce are ca subiect general viaţă trăită onest acestor şapte ani de detenţie într-un univers carceral. Suplimentul nostru „Şcoală şi cultură” îşi deschide îmi face creierul fărâme. Nu generos paginile pentru a găzdui acest prim eseu al profesoarei de la mai simt nimic. Timp de două „Constantin Brâncuşi”, cel despre detenţia Lenei Constante, o importantă sau trei zile, patru chiar, artistă plastică şi o scriitoare de primă mână a evadărilor tăcute din acest zac pe salteaua de paie. univers subteran. (Dr. Mihai BARBU) Inconştientă. Îmi aduc în fiecare zi, la prânz şi seara, o Lucrarea de faţă îşi propune analiza celor două volume de memorii ale Lenei Constante în care autoarea strachină de lichid negricios şi o felie subţire de pîine. Nu îşi prezintă experienţa carcerală şi elemente care îi domină le pot înghiţi. Nici măcar nu le pot vedea. Ochii îmi sunt personalitatea. Lena Constante s-a născut la Bucureşti, în închişi. Sub pleoape, numai întuneric. Nu mai îmi simt 1909, iar peregrinările familiei din timpul primului război braţele. Nu mai îmi simt picioarele. Mă dizolv ... Mă scot mondial fac ca aceasta să ajungă de la Iaşi la Odessa, din celulă dimineaţă, către orele patru. Suntem, sunt singură Londra şi Paris. Lena revine în ţară după terminarea în 15 aprilie 1954. Îmi ordonă să semnez o hârtie. O razboiului şi face studii de pictură la Bucureşti. Fiind semnez. Nu ştiu se semnez. O foaie albă îmi ascunde textul. membră a echipelor monografice organizate de profesorul Mă împing afară. Port încă ochelarii de închisoare. Cu sticle Dimitrie Gusti, Lena Consante are posibilitatea de a studia de un negru opac. Simt aerul. Este rece. Mă împing în arta populară românească făcând referire la regiunile cele continuare ...urc două trepte... Mă urcă într-o dubă. Las în mai tradiţionale. Astfel, scriitoarea s-a împrietenit cu urma mea cinci ani de detenţie. În timpul acestor cinci ani Mircea Vulcănescu, Henri Stahl, N. Argintescu-Amza, am schimbat de patru ori închisoarea. În fiecare din aceste Petru Comărnescu, Paul Sterian, Harry Brauner şi Xenia închisori, de mai multe ori celula.“ 1 Aşa începe descrierea pe care Lena Constante o Costra-Foru. Lena Constante devine autoarea unor expoziţii personale de pictură la Bucureşti în 1934,1935 şi atribuie începuturilor condamnării ei. Autoarea descrie 1946. De asemenea, aceasta vernisează expoziţii de pictură amănunţit fiecare element constitutiv iar stilul care domină prezentarea mărturiilor stârneşte curiozitatea prin faptul că la Ankara, în 1937. Lena Constante are oportunitatea de a lucra ca Lena Constante îşi exprimă orice gând sau sentiment ca scenograf, în 1945, la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti şi, fiind un fapt concret, prin intermediul detaliului şi al astfel, o cunoaşte pe Elena Pătrăşcanu. Astfel, ea intră, în întrebărilor retorice. Prima parte a cărţii Evadarea tăcută include mod inevitabil, în cercul minstrului de justiţie comunist patru capitole iar fiecare dintre acestea reprezintă relatarea Lucreţiu Pătrăşcanu. Acest fapt duce la arestarea şi condamnarea ei, alături de Harry Brauner, la câte 12 ani de în- experienţei în închisori: ,,Prima mea închisoare nu avea chisoare, fiind eliberată abia în 1962. Un an mai târziu se decât 17 celule. Am rămas acolo de la 17 ianuarie 1950, căsătoreşte cu Hanry Brauner. Ironia sorţii face ca în anul data arestării mele, până la sfârşitul lunii aprilie. Era o 1968, la rejudecarea procesului privind Cazul Patrăşcanu, închisoare specială. Secretă. Nu ştiam ce se putea întâmpla cei doi să fie găsiţi nevinovaţi. Fiind membră a Uniunii în această clădire mare, de 2-3 etaje şi al cărui subsol fusese Artiştilor Plastici, Lena Constante are două expoziţii per- transformat în închisoare. Nu am cunoscut din acea clădire sonale de tapiserie, în 1970 şi 1971. Activitatea sa artistică decât cele patru celule pe care rând pe rând, le-am ocupat. este ilustrată şi de scris, care a ocupat un rol important în Carcera. Sala de duşuri unde făceam menaj. Un birou de viaţa sa. În anul 1990, ea publică la Editura La Decouverte anchetă la etaj, closetele şi o scară .“ 2 Stilul direct domină în prezentarea fiecărui din Paris cartea autobiografică L”evacion silencieuse. Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din moment, iar Lena Constante descrie prima închisoare clipă România ilustrează aspecte privind perioada ianuarie 1950 cu clipă. Povesteşte despre prima noapte petrecută în - aprilie 1954, în cadrul celor patru închisori prin care a puşcărie, momentul când a fost luată de acasă la ora trecut. În aceeaşi lucrare, Lena Constante caracterizează unsprezece noaptea, de faptul că momentul în care a auzit perioada aprilie –octombrie 1948, denumind-o, generic, soneria prevestea apariţia anchetatorilor. Frica ce o pătrunse Antecedente. Spre finalul lucrării, autoarea descrie o sfătuieşte să fugă însă, dorind să îi apere pe prieteni şi pe penitenciarul Dumbrăveni şi penitenciarul Miercurea – părinţi, a decis să le deschidă uşa. Cu o memorie remarcabilă, Lena Constante Ciuc în care şi ,,zidurile vorbesc“. Lena Constante descrie, într-un mod alarmant, descrie prima zi de detenţie, ancheta şi înstrăinarea pe experinţa sa menţionând, prin fraze clare şi concise, care o simte de mediul acesta. De asemenea, scriitoarea trăsături fundamentale: ,,sunt condamnată la 12 ani prezintă insistenţa anchetatorilor în a o face să recunoască, închisoare. Procesul a durat 6 zile. Ancheta - 5 ani. Deci, element care îi provoacă teamă. Prezintă apoi a doua, a am executat până azi, 5 ani de închisoare. Singură. Într-o treia, a patra şi a cincea zi de detenţie ca zile de ,,luptă celulă de 5 m2 1.827 de zile. Singură 43.848 de ore. Într-o inegală”. Tot în această perioadă, Lena Constante observă celulă unde fiecare oră are, inexorabil, 60 de minute, fiecare comportamentul fiecărui anchetator şi strategiile folosite minut, 60 de secunde. Una, două, trei, patru, cinci secunde, de aceştia pentru a obţine încrederea acuzatului, speranţa şase, şapte, opt, nouă, zece secunde, o mie de secunde, o şi teama fiindu-i armele de fiecare zi.

Povestea Lenei Constante...

Încercările zadarnice de a răspunde interogatoriului macină fiecare clipă de gândire a acuzatei. Sunt descrise următoarele trei zile de detenţie şi condiţiile mizerabile care se regăsesc în penitenciar ,,O chiuvetă mică, o bucată de săpun, un prosop foarte murdar, un pieptene cu dinţii rupţi, plin de jeg şi de păr. Acolo mă spăl pe mâini şi pe faţă. Mă simt murdară.“3 Este prezentată imaginea paznicului care merge, întotdeauna, înaintea acuzatei şi care, de această dată, o conduce într-o carceră de un metru pe doi. Deţinuta descrie tavanul care coboară până la un metru de podea, ferăstruica astupată în exterior cu o scândură şi faptul că nu se putea sta în picioare decât pe o suprafaţă de un metru pătrat. Avertizarea paznicului că trebuie să rămână tot timpul în picioare şi nu are voie să stea jos devine una dureroasă întrucât acţiunea se petrece în luna ianuarie iar rafalele de vânt şi valurile îngheţate pătrundeau prin crăpături. Deţinuta îndură toată această experienţă fiind îmbracată într-o fustă plisată subţire, o bluză şi o jachetă de lână, sprijinindu-se când de un zid când de altul, Lena povesteşte cum reuşea să adoarmă câteva secunde în picioare ,,Nu ştiu de câte ore sunt aici. Nu ştiu dacă este zi sau este noapte.“4 Sunetul puternic şi ascuţit al telefonului de pe masa paznicului şef induce din nou spaima anchetei în gândul deţinutei. Această spaimă este descrisă ca fiind exprimată printr-un ,,cuvânt unic. Un cuvânt de sinteză. Un cuvânt lovitură de ciomag. Un cuvânt - lovitură de trăsnet. Un cuvânt însângerat. Urlat cu gâtul strâns de spaimă. Aşteptarea aşezată în golul stomacului. Inima zdrobită de groază (...) Un cuvânt din carne. Un cuvânt din sânge. Acest cuvânt nu există.“5 Disperarea, revolta şi durerea fizică a inimii sunt sentimente explicate cu greutate de deţinută, iar frigul şi înfometarea sunt martori părtaşi la această experienţă. Lena Constante observă că, acceptând realitatea, era nevoită să accepte suferinţa şi conştientizează, astfel, natura duală a existenţei sale. Insistenţa anchetatorilor de a recunoaşte fapte pe care ea nu le cunoştea, face ca deţinuta să fie nevoită să nege eul propriului trup detaşându-se, astfel, de existenţa fizică prin dorinţa de a evada din acel mediu dureros ,,Eu îmi voi face să crească aripi. Aripi de pasăre. Aripi de vânt. Aripi de stele. Şi am să evadez.“6 Lena Costante asociază anchetatorul cu un călău, descrie ura faţă de fascism şi noţiunea de dreptate, ancheta dubioasă, ameninţările şi dovezile incerte. Însă adevărul pe care ea îl cunoştea nu coincidea cu scopul anchetatorului de a da naştere unui alt adevăr. De asemenea, Lena face referire la puterea cuvintelor care pot exprima sau ascunde, pot crea sau distruge, pot înşela, trăda sau chiar omorî. Închiderea şi deschiderea vizetei de către paznic este un alt element de groază. Până la prima şedinţă a procesului, deţinuta se luptă cu gândul că nu poate dovedi o acţiune care nu a fost nici înfăptuită şi nici gândită vreodată. După patru ani şi jumătate, după aproape1650 de zile, după cum consemnează scriitoarea, s-au putut observa care sunt acuzaţiile şi i-a putut cunoaşte pe cei unsprezece acuzaţi între care unul era cel mai bun prieten al ei - Harry Brauner. Cu el s-a căsătorit la ieşirea din închisoare şi căruia îi cunoştea viaţa din copilărie, de aproape douăzeci de ani, ştiindu-l nevinovat. Lena descrie câţiva din ceilalţi acuzaţi precum H. Torosian, care se apropiase de partid spre sfârşitul războiului, fusese prieten cu Lucreţiu Pătrăşcanu şi lupta împotriva fascismului. Un alt acuzat era Herbert Zilber, un vechi membru al partidului, un om deosebit de inteligent. Lena Constante îl numeşte a fi ,,numărul unu al procesului” pe Lucreţiu Pătrăşcanu, unul dintre membrii cei mai importanţi ai partidului şi secretar al biroului politic. Vorbeşte despre soţia lui cu care lucra de patru ani şi alături de care a organizat un teatru de păpuşi fiind considerat ,,primul teatru de la noi”. Povesteşte cum îşi petreceau


sâmbătă, 21 iulie 2012

timpul împreună, duminicile şi vacanţele şi descrie admiraţia faţă de strădania lui Pătrăşcanu de a scoate ţara din războiul împotriva U.R.S.S. Aşa cum afirmă memorialista, Lucreţiu Pătrăşcanu începuse să aibă necazuri ascunse cu partidul iar provenienţa sa intelectuală îi aducea prejudicii. El nu era de acord cu unele decizii ale partidului, se spunea despre el că ar fi dorit, în primii ani de după război, un guvern pluralist, care să redreseze ţara după distrugerea ei parţială, jaful făcut de Hitler şi datoriile de război cerute de U.R.S.S. Cu toate acestea, Lena Constante consideră că Pătrăşcanu nu poate fi un trădător de ţară şi de partid. Ea ar fi trebuit să îl acuze la cererea anchetatorului deoarece nu mai trăiau într-o ţară liberă şi se vedeau a fi marionetele unor procese de stat clasice. O altă acuzaţie adusă pentru arestarea ei este aceea de a fi citit cartea Zero şi infinitul. Memorialista găseşte două deosebiri între procesele obişnuite de stat şi procesul în cadrul căruia se afla: faptul că doi dintre acuzaţi nu erau membri de partid iar alţi trei nu aderaseră la partid decât după venirea lui la putere. Astfel nu li se putea cere nimic în numele angajamentului faţă de partid. O altă deosebire pe care o găseşte Lena Constante este aceea că toţi acuzaţii din procesele paralele au acceptat colaborarea. Însă Lucreţiu a spus nu torturii şi nu s-a lăsat dominat, preferând o moarte demnă unei vieţi pătate, el fiind condamnat la moarte cu mult înaintea procesului. Lena Constante analizează calitatea ei de scriitoare văzând în mărturisire esenţa relatării. Mărturia omenească de care vorbeşte autoarea nu interesează aspectul politic al detenţiei sale, ci mai degrabă starea de detenţie, ca atare, cunoaşterea faptelor. De asemenea, autoarea vorbeşte despre demnitatea umană, despre tovarăşele sale care în ciuda a tot ,,au rămas fiinţe profund umane“.7 Speranţa că omul va învinge firea domină caracterul Lenei prin prisma conceptelor de dreptate şi egalitate. Izolarea totală este redată de spaţiul carceral şi oboseală, următoarele zile până la 30 ianuarie ilustrând probleme grave pentru femeile din închisori. A cinsprezecea zi descrie apelul la interogatoriu, întâlnirea cu Lucreţiu Pătrăşcanu şi cu Harry Brauner. Lena este distrusă, din punct de vedere moral, în momentul în care aude într-o altă celulă vocea tatălui ei. El avea 73 de ani şi trăia cu soţia şi cu una din cele două surori ale sale. Era la pensie şi nu avea tangenţe cu acest mediu. Gândul că acesta fusese închis din cauza ei o marchează şi semnează o declaraţie prin care îşi asumă răspunderea pentru orice faptă comisă de tatăl său şi pentru ca acesta să fie imediat eliberat. Abia după doisprezece ani de chin, Lena aflase că tatăl ei fusese trimis acasă a doua dimineaţă. După nouăsprezece zile de detenţie, în 5 februarie, Lena este mutată în a treia celulă, apoi lovită cu cruzime. Schimbându-i, din nou, celula aude vocea surorii mai mari despre care află că fusese reţinută o lună întreagă şi care îşi pierduse catedra de profesor de asistenţă socială, rămânând fără mijloace de existenţă. Douăzeci de zile, până la 1 martie, sunt prezentate ca o tortură lungă şi sadică. Următoarele zile, până la ziua 82 de detenţie, includ anchete continue iar, în ziua de 8 aprilie, Lena este urcată într-o maşină şi dusă într-o altă închisoare. Capitolul doi marchează această a doua experienţă în care ancheta s-a reluat, regulile sunt diferite iar foamea o marchează timp de patru sute de zile. Memorialista descrie pasiunea ei pentru poeţii francezi Baudelaire, Verlaine sau Francis Jammes. Primea aici, de la paznic, câte o carte nouă şi ţigări dar şi Tratatul de prozodie de Mayakovski. În următoarele zile de detenţie, până la 23 septembrie, ancheta îşi reia cursul iar confruntarea o face să fie curioasă. Povesteşte despre mama sa de şaizeci de ani care era bolnavă şi se afla la infirmeria închisorii de drept comun într-o detenţie preventivă, de tatăl ei care era închis într-o celulă mare ,,cu vreo şaizeci de hoţi şi criminali.“8 Lena este conştientă că doar ea îi poate salva şi primeşte o scrisoare în care îi recunoaşte scrisul tatălui ei care o roagă stăruitor să îşi salveze mama şi surorile. Însă greşeala de ortografie pe care o găseşte în scrisoare face să se îndoiască de arestarea lor. Află că familia îi fusese condamnată la pedepse între cinci şi zece ani cu suspendare şi hotărăşte să îi salveze. Nimic, însă, nu era adevărat iar toate acestea fiind presiuni exercitate asupra ei. Astfel, Lena învaţă reguli ale temnicerilor şi ale victimelor ,,…căci, vai de cel care trece, nevinovat, pragul acestei lumi fără speranţă. Cel care urzeşte are datoria să prevadă şi să se înconjoare de mister. Cel care atacă, trebuie să fie înarmat. În timp ce nevinovatul, încrezător în nevinovăţia lui, se predă cu mâinile legate”.9 În cursul următorilor ani, anchetatorul relua de fiecare dată povestea. Urmează ore întregi în care Lena îşi imaginează poveşti şi le desenează. Este mereu atentă să nu piardă firul zilelor. Ea îşi zgâriase, pe zidul celulei, un calendar care îi era distrus în cadrul inspecţiilor. Capitolul trei corespunde cu cea de-a treia închisoare şi cu cea de-a 460-a zi de detenţie: 21 aprilie 1951. O nouă celulă întunecată, asemănătoare cu o cuşcă de animale. E mutată, la 1 mai, într-o cămăruţă luminoasă, hrana fiind mai îmbelşugată. Este implicată, apoi, în povestea în care o importantă cantitate de valută fusese găsită într-un avion, iar Lucreţiu Pătrăşcanu fusese acuzat că ar fi voit să fugă. Piesele de teatru în proză o detaşază pe Lena de atmosfera sobră reuşind să nege prezentul. În cadrul capitolului patru, Lena ne prezintă a treia vară petrecută în a patra închisoare, unde ,,căldura se transformă în suferinţă. Mă oprea să o uit. În fiecare clipă, jilăveala infectă a trupului meu murdar făcea ca lunile de vară să fie prea prezente şi totuşi atât de depărtate “1. Astfel, cea de-a 950-a zi de detenţie culminează cu data de 26 august 1952, moment din care poveştile în care evadează autoarea sunt transpuse în desene.Anchetatorii sunt alţii iar trecerea timpului este, conştient, ireversibilă. Urmează din nou o iarnă grea, iar primavara celui de-al patrulea an continuă în aceeaşi manieră. Piesele de teatru cu marionete, versuri, basme, romanţe şi ilustraţii sunt găzduite, în continuare, de mintea deţinutei. A 1538-a zi de detenţie coincide cu data de 3 aprilie 1953, an în care Stalin a murit. E o perioadă urmată de eliberarea deţinuţilor politici în U.R.S.S. şi de reabilitări. Aceste fapte făceau ca procesul să fie necesar întrucât secretarul partidului se temea de posibilul său rival, Lucreţiu Pătrăşcanu. În cele din urmă, a 1546-a zi de detenţie

SPECIAL III

culminează cu condamnarea Lenei Constante. Cea de-a doua parte a Evadării Tăcute surprinde perioada aprilie – octombrie 1948. Lena Constante îşi aminteşte de prima întâlnire cu soţia lui Lucreţiu Patrăşcanu, înainte de război, în 1938 într-o sală de expoziţie. Autoarea numeşte începuturile acestei cunoaşteri a fi ,,antecedente” ale pasiunii pentru teatru şi învinovăţeşte ambiţia comună de a reuşi. Cea de-a treia parte descrie penitenciarul Dumbrăveni şi începuturile existenţei în acest mediu la 15 aprilie 1954. Comunicarea condamnării presupunea 12 ani de muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare şi 10 ani pentru activitate contrarevoluţionară ,,Douăzeci de ani? Lovitura era mortală. Nu am leşinat nici o dată şi îmi pare rău. Aş fi câştigat câteva minte de amnezie. Dar am simţit cum îmi tremură picioarele. Procurorul s-a grăbit să îmi explice legea cu multă bunăvoinţă. Legea, cu aceeaşi bunăvoinţă, mă scutea de pedeapsa mai mică şi ţinea seama şi de anii de anchetă. Deci, încheie el, nu vă mai rămâne de executat decât şapte ani de pedeapsă. O nimica toată! Mai îmi spune că, la penitenciar, voi avea tovarăşe şi, de lucru, în specialitatea mea.“1 Întâlneşte colege precum Micaela Catargi, Dorina Potîtcâ şi Măriuca Vulcănescu dar şi pe Adriana Reininger, cu care îşi împărtăşeşte trăirile. Regimul de aici se dovedeşte a fi unul mai indulgent însă contabilizat în acelaşi mod detaliat în ore, minute şi secunde. Cel de-al şaptelea capitol corespunde prezentării celei de-a 257-a zi de detenţie, 11 iunie 1955, şi penitenciarul Miercurea – Ciuc. Curtea mare înconjurată de clădiri şi o nouă piesă de teatru. Îşi aminteşte de înţelepciunea populară care are menirea de a alina necazurile vieţii şi de proverbul care în vremea copilăriei părea fără sens atunci când era rostit de mama ei :,,tot răul spre bine “. Îşi aminteşte de bucata de pâine de 100 g primită dimineaţa şi de imaginea momentului când soţia lui Pătrăşcanu plângea în hohote, la aflarea veştii că soţul ei fusese executat imediat după proces. Îşi aminteşte de vecina ei, călugăriţa, ,,ţărancă aproape analfabetă, venită dintr-o mănăstire din Moldova cu alte câteva măicuţe şi stareţa lor.“1 Lena Constante prezintă, cu aceeaşi ambiguitate, a 3000a zi de singurătate, data de 1 octombrie 1957 cu aceeaşi rutină zilnică, ,,aceeaşi mocnită durere în picioare. Aceeşi sfredelitoare foame. Acelaşi dor de părinţii mei, de surorile mele. Aceeaşi teamă. Era frig. Era cald. Prin şipcile ferestrei se infiltra, uneori, lumina solară.“1 Lena Constante numeşte cei trei ani şi jumătate de viaţă petrecuţi în colegialitate ca fiind ,,…în pofida suferinţelor de toate felurile, lipsei de igienă, claustrării, bolilor, pedepselor barbare, sau poate tocmai de aceea, o foarte frumoasă poveste de solidaritate feminină în suferinţă.”1 Cea de-a doua carte în care Lena Constante îşi prezintă destinul este Evadarea imposibilă. Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc 1957-1961, sub forma unui ,,eseu comportamental1, aşa cum îl numeşte Graţian Cormoş. Lena Constante consideră această literaturizare a suferinţei ca fiind mărturia unei femei condamnate la 12 ani de închisoare într-un proces stalinist: ,,O relatare atât de precisă pe cât mi-a îngăduit-o timpul scurs. Cum am început să-mi trec amintirile pe hârtie doar în 1973, unele amănunte s-au şters din memoria mea. Dar niciun artificiu nu a înlocuit cele uitate.“1 Prin intermediul primei cărţi, Evadarea tăcută, Lena Constante povesteşte primii opt ani de detenţie structuraţi în cinci ani de anchetă, procesul, condamnarea şi primii trei ani de penitenciar, care compun cele trei mii de zile, singură. Autoarea afirmă că odată cu sfârşitul singurătăţii sale a luat sfârşit şi evadarea sa tăcută întrucât, în 1957, a avut şansa de a fi împreună cu alte deţinute politice. Sfârşitul condamnării sale coincide cu ziua de 14 iulie 1961. Lena motivează faptul că nu a descris viaţa deţinutelor politice în penitenciarele comuniste din pricina climatului românesc care a fost ,,înăbuşitor” dominat de nesiguranţă, teamă, procese, nedreptăţi, percheziţii, dosare secrete, convorbiri telefonice ascultate, mărturii false, informatori, denunţuri şi autobiografii. Această perioadă este deschisă de autoare ca fiind anotimpul famililor româneşti care au suferit amputarea unor rude sau prieteni, iminenţa arestării, timpul anchetelor fără temei şi fără termen, detenţiile fără procese şi procesele fără dreptate, dar şi condamnările dictate. De asemenea, Lena Constante se consideră făcând parte din categoria celor ,,…ajunşi la mal. Supravieţuitorii închisorilor“ şi spune că ,,nu se cuvine ca moartea, rănindu-ne şi pe


IV SPECIAL noi, unul după altul, să şteargă din memoria istoriei această inumană epocă a ţării noastre.”1 Repetabilitatea evenimentelor din închisoare include clipe grele, obsedante, care fac cu demnitate ca suferinţele îndurate să nu fie uitate. Experienţa penitenciarului Miercurea - Ciuc este ilustrată printr-o evadare imposibilă ca un subiect al unui roman negru în care celulele sunt planuri narative. Le-a cunoscut astfel pe Crăciuna Vlădescu, Cati, Bibica şi mama Yuhaz, pe care le-a clasat ca şi bătrâne, dar şi fete de ţărani, precum Nuţi, Valeria şi Mara, doamna Ionescu, Lili, Dorina, Dede şi Boji, cu care lucra împreună în ateliere, şi putea lega prietenii, fiind părtaşă la experienţa lor. Lena Constante descrie senzaţia de nou ca fiind un element ce nu inspiră încredere: „experienţa anchetelor, a metodelor întrebuinţate de justiţia comunistă le învăţase să nu aibă încredere în nimeni. Să suspecteze vorbe şi zâmbete. Noua venită putea fi o falsă deţinută, introdusă în celulă pentru a le spiona până şi visele.’’1 A doua celulă în care Lena şi-a trăit experienţa fără a-şi putea lua rămas bun îi oferă oportunitatea de a cunoaşte alte treizeci de femei cărora le remarcă lipsa de personalitate. Aici, deţinutele cu un comportament gata să nască porniri ucigaşe sunt numite de către autoare X, Y, şi Z. X era descrisă ca fiind o femeie bătrână şi groaznică care se pretindea membră a unei familii transilvănene onorabile. Y era descrisă ca fiind răutatea încarnată într-o femeie iar trupul ei părea acoperit ,,nu cu muşchi ci cu tendoane de fier’’, pretinzănd că se trage din familia unui mare om politic. Z era caracterizată ca fiind mahalagioaică şi completa tabloul grupului de groază. După experienţa închisorii, Lena afirmă că ar dori ,,ca închisorile să dispară. Să fie găsit un alt mijloc de a pedepsi. Iar pedeapsa să nu fie tortura. Justiţia să nu se folosească de regimuri penitenciare medievale. Aş dori ca nici măcar un singur om să nu se mai trezească în miez de noapte, urlând sub ameninţarea haitelor de paznici de puşcărie, aşa cum se trezea soţul meu, Harry Brauner, şi eu trebuia să-l conving că nu fusese decât un vis urât şi că putea să doarmă liniştit. A avea nostalgia unui singur minut trăit în detenţie este imposibil. Dar să nu-ţi rămână din doisprezece ani de viaţă decât neant şi groază este atât de dureros încât vreau cu orice preţ să salvez măcar câteva clipe din acest naufragiu al biografiei.1

sâmbătă, 21 iulie 2012

Cartea unei colege de detenţie influenţează impresia autoarei întrucât, în 1990, a apărut la Paris, post mortem experienţa carcerală a Madeleinei Cancicov a cărei valoare literară este redată de mesajul că a trăit în puşcărie cele mai fericite clipe ale vieţii datorate descoperirii lui Dumnezeu. A treia celulă este adusă de amintiri vagi, de existenţa fără colegele legionare, călugăriţe, câteva ţărănci, jurnalista şi studenta la medicină care fuseseră mutate. Află de plecarea armatei sovietice care reprezenta încrederea Uniunii Sovietice în partidul comunist din ţară şi de absoluta lui autoritate. Este supusă îngrijirii femeilor bătrâne şi neajutorate. A patra celulă din penitenciarul Miercurea - Ciuc este descrisă ca fiind întunecoasă şi tristă cu chipuri îmbătrânite şi bolnave. Aici, Lena asistă la moartea unei femei pe care o coborâse la izolator, reprezentând una din cele mai şocante scene - dispariţia instantanee şi totală a unei fiinţe umane: ,,dacă fiecare trecătoare a celulei, la prima vedere, nu semăna cu celelalte, până la urmă îţi dădeai seama că mai nimic nu le deosebea. Purtau toate uniforma bătrâneţii’’.2 Sunt descrise alte personaje care alcătuiesc comedia penitenciară prin felul lor de a fi: mica ţigancă de 18 ani; o ţărancă bătrână; doamna K; croitoreasa şefă a camerei; văduvele de generali. În prezenţa acestora din urmă, Lena afirmă că se simţea foarte singură şi nefericită întrucât mai avea doi ani de executat şi se îmbolnăvise cu plămânii. Ultima şi a cincea celulă o primeşte pe Lena Constante cu strigăte de bucurie întrucât aici întâlneşte şi regăseşte prietene sincere cu care dusese lupta de a supravieţui, depăşind diferenţele sociale şi culturale: ‚,vom fi fraţi şi surori, nu prin sânge, ci prin legături afective de suferinţe comune şi de rezistenţă împotriva răului.’’2 Memorialista afirmă că retrăirea lunilor sfârşitului este un fapt zadarnic întrucât timpul parcă se oprise, închipuindu-şi viaţa liberă din afara acesteia, întâlnirea cu prietenii şi reluarea vieţii de dinainte ,,cum ar fi cu putinţă să nu simţi cum aripi îţi cresc, când te aşteaptă libertatea? Dar cum să se bucure de libertate nenorocitul ieşit din închisoare, bolnav şi îmbătrânit? Părăsit de soţie, alungat de copii? Repudiat de prieteni, singur şi fără drept la muncă (...) în închisoare avea tovarăşi. Prieteni. În libertate este singur. Fără sprijin, fără muncă, fără bani, este slobod să se hrănească doar cu

libertatea regăsită. Este singurul lui drept. Altul nu are. Fostul deţinut va avea o imperioasă nevoie de curaj, tenacitate, muncă şi fireşte, de numeroase hârţoage, biografii şi cozi pe la ghişee, pentru a-şi reîncepe viaţa. Dar nu toţi vor izbuti. Cunosc toate aceste greutăţi din propria experienţă şi totuşi nu mă pot plânge. Eu mi-am regăsit familia, pe Harry, şi câţiva prieteni. Nu prea mulţi...Doi.”2 Cu o bucurie nesimţită, autoarea afirmă că siguranţa regăsirii familiei era oxigenul existenţei sale şi doisprezece ani nu a permis nici unei îndoieli să-i sângereze inima. Întoarcerea acasă reprezintă momentul reintegrării în viaţa socială iar imaginea mamei care o aştepta alături de tată şi surorile Zizi şi Viorica reprezenta sfârşitul coşmarului şi totodată începutul unui vis devenit realitate. Astfel, evadarea tăcută se transformă într-o evadare imposibilă pentru scriitoare deoarece nu se poate realiza în cadrul colectivităţii. Note de final 1 Lena Constante, Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în inchisorile din România, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, pp. 5-6 2 Ibidem, p.7. 3 Ibidem, p.9 4 Ibidem, p.10 5 Ibidem, p.11 6 Ibidem, p.12 7 Ibidem, p.18 8 Ibidem, p.68 9 Ibidem, p. 70 1 Ibidem, p. 96 1 Ibidem, p.145 1 Ibidem, p. 235 1 Ibidem, p. 251 1 Ibidem, p. 253 1 Graţian Cormoş, Femei în infernul concentraţionar din România (1945-1989), ediţia a II-a, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2009, p.154 1 Lena Constante, Evadarea imposibilă.Penitenciarul politic de femei. MiercureaCiuc, 1957-1961, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993, p. 5 1 Ibidem, p. 6 1 Ibidem, p.41 1 Ibidem, p. 139 2 Ibidem, p. 166 2 Ibidem, p. 177 2 Ibidem, p. 208

Bibliografie CONSTANTE, Lena, Evadarea imposibilă Penitenciarul politic de femei Miercurea-Ciuc 1957-1966, Bucureşti, Editura Humanitas, 1992 CONSTANTE, Lena, Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1993 CORMOŞ, Graţian, Femei în infernul concentraţionar din România (1945-1989), ediţia a II-a, Cluj-Napoca, Editura Argonaut, 2009

(urmare din pagina I) L-am rugat, înainte de spectacol pe un american, care se ocupa cu paza şi ordinea, să îmi ia un autograf pe această poezie omagială. Mi-a luat hârtia, a intrat în maşină şi a revenit spunându-mi că artista se află într-o stare de meditaţie din care nu poate fi deranjată. Dar, mă asigură el, că după spectacol voi avea autograful promis. Dar nu pe hârtia cu poezia, pe care artista a reţinut-o imediat, ci pe CD-urile care le aveam la mine. După terminarea spectacolului, americanul s-a ţinut de cuvânt şi mi-a spus că Joan Baez mă aşteaptă în cortul ei. Nu-mi venea să-mi cred urechilor. Artista stătea pe un pat şi avea o pungă de gheaţă pe genunchiul drept. Se accidentase la ieşirea de pe scenă şi mi-a zis să mă aşez alături de ea. I-am povestit că am venit tocmai din România ca să o pot vedea pe viu dar că nu mi-am închipuit niciodată că o să pot sta, faţă în faţă, cu artista care mi-a vrăjit adolescenţa. După ce m-a ascultat atent, la plecare, s-a ridicat de pe pat şi m-a sărutat. În cort, i-am spus veşnic tinerei Joan Baez toate cele pe care le-am declarat apoi, la ieşire, şi ziaristei italiene. De emoţie, mi-am lăsat aparatul de fotografiat afară, la una din prietenele italience cu care am fost la spectacol. Mă gândeam că voi rata o clipă unică şi că nimeni nu mă va crede că am stat faţă în faţă cu idolul muzical al tinereţii mele. Când artista a ieşit din cort pentru a da câteva autografe am zărit-o pe Rita şi am rugat-o, repede, să imortalizeze acest moment unic pentru mine. Emoţionată, Rita a uitat să acţioneze blitzul şi a ieşit o poză, oarecum mişcată, în care se vede cum celebra artistă m-a luat, amical, de după umăr. Atunci, Joan Baez mi-a promis că va veni, negreşit, şi în Romania. Ca să nu mai călătorec o zi şi o noapte ca să o pot vedea... Apoi s-a urcat în imensul autocar-hotel pe care scria mare: Beat the street! (Bate strada!). Când am luat din Padova autocarul care mă readucea acasă, ne-am intersectat cu maşina imensă cu care călătorea prin Europa marea cântăreaţă. Mi-am adus, atunci aminte, de un cântec de dragoste brazilian pe care Joan Baez îl cântă mai rar dar pe care vi-l ofer tuturor în trei variante: portugheză, engleză şi română: Ate amanha/Te manha/ ou depois, meu amor/ sinto muito/ nao posso melhor/ pra nois dois/ eu partir/ e voce esperar. / By tomorrow/ or later, my love/ I m verry sorry,/ i can’t make it last/ The best thing to do/ for us both/ is for me to go/ and you to remain. Până mâine/ Sau până mai târziu, dragostea mea/ Îmi pare nespus de rău/ Dar nu pot s-o fac să dureze prea mult/ Cel mai bun lucru de înfăptuit/ Pentru noi doi/ Este, pentru mine, să plec/ Şi, pentru tine, să rămâi... „ A consemnat Mihai BARBU

Ziarul Vaii Jiului - nr. 1000 - 21 iulie 2012  

Ziarul Vaii Jiului - nr. 1000 - 21 iulie 2012

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you