Issuu on Google+

www.financialdirector.ro

ROMÂNIA

Septembrie 2007

ROMÂNIA

În interior DECIZII BENEFICII PENTRU ANGAJAȚI începe după pagina 48

TOTUL SE TRANSFORMĂ ÎN BANI ATUNCI CÂND AFACERILE SCHIMBĂ DIRECȚIA

Septembrie 2007


SUMAR

ROMÂNIA Septembrie 2007

ANALIZĂ

9 ROMÂNIA, RAIUL MANAGERILOR VEST-EUROPENI Salariile din România sunt mai mari, pentru manageri. 10 DEPRECIEREA ȘI-A PIERDUT SUFLUL Până la sfârșitul anului leul ar putea să se miște intr-un interval îngust de variație. 12 DECALAJE REGIONALE MAI MICI ÎN 2010 Până în anul 2010 nu se întrevăd modificări structurale semnificative pentru decalajele dintre regiuni. OPINII

COVER STORY

22

TOTUL SE TRANSFORMĂ ÎN BANI Uneori un singur cuvânt în definirea unui proces poate salva sute de mii sau chiar milioane de dolari. Schimbarea acelui cuvânt înseamnă de fapt remodelarea afacerii sau a unora din procesele importante care o compun. Redefinirea afacerii poate fi însă dificilă.. Sunt însă managerii, fie ei români sau străini pregătiţi pentru schimbare?

28

SĂ-ȚI DOREȘTI MEREU LOCUL 1

După 3 ani petrecuţi la T-Mobile, Karsten Wildberger a decis să accepte o nouă provocare, acceptând poziţia de director financiar al Vodafone România. Compania se află în prima linie a pieţei autohtone de telefonie mobilă. Performanţele financiare pe care Vodafone România le-au raportat în cei 10 ani de existenţă a companiei sunt foarte bune, acest lucru însemnând şi aşteptări ridicate din partea companiei mamă. Având la dispoziţie noi servicii şi proceduri financiare de cel mai înalt nivel, prin alinierea la standardele Vodafone, subsidiara de la Bucureşti a operatorului britanic are ca obiectiv tot locul 1, pe segmentul de telecomunicaţii.

15 ARMELE FINANCIARE DE DISTRUGERE ÎN MASĂ Criza imobiliară din SUA oferă o interesantă privire asupra felului în care funcţionează pieţele de capital 17 CAPCANELE DIN ȚĂRILE EMERGENTE Multe companii optează pentru extinderea în alte ţări, fără însă a face mai întâi o analiză de oportunitate. 46 NOUA REALITATE FISCALĂ DUPĂ ADERARE RUBRICI PERMANENTE

2 EDITORIAL Schimbând direcția 6 ACTUAL Ultimele evenimente notabile

MAI SIMPLU DECÂT PÂNÂ ACUM BENEFICII PENTRU ANGAJAȚI suplimentul începe după pagina 48

32 ANALIZA PERFORMANȚEI Cum stau cu sănătatea companiile românești

Simplificarea şi conciziunea rapoartelor financiare este din ce în ce mai necesară. Aceste caracteristici pot chiar constitui un avantaj pentru firmă în atragerea investitorilor. 18

72 TREND Decalaje salariale regionale

78

78 SPECIAL Piaţa europeană de fotbal produce 12,6 miliarde euro

2007 SEPTEMBRIE

1


EDITORIAL

SCHIMBÂND DIRECŢIA

GABRIEL NIȚULESCU XXXXXXXXXXXXXXXX

Pentru a supravieţui, companiile trebuie să se schimbe. Discutând cu unul din cei doi proprietari ai unei companii româneşti ce a reuşit performanţa de a ajunge în patru ani de la o investiţie de 20.000 de euro la o cifră de afaceri de 6 milioane de euro, dublându-şi an de an volumul vânzărilor, acesta îmi mărturisea că trebuie să-şi reinventeze afacerea la fiecare şase luni. În zilele noastre, putem spune că rămâne o constantă doar prezenţa continuă a schimbării. Companiile au nevoie să se alinieze la noile tendinţe şi tehnologii şi uneori chiar să se redefinească în totalitate. Schimbarea de direcţie implică însă ca tot timpul compania să „meargă înainte” (Keep walking” ar spune reprezentantul unei cunoscute companii scoţiene). Poate părea un paradox, dar acest „înainte” nu este altceva decât sincronizarea direcţiei în care merge piaţa cu direcția în care merge compania. Cum totul într-o companie se transformă la un moment dat în bani, rezultă că directorul financiar are un rol central în realizarea schimbării de direcţie. El este acela ce poate da semnalul schimbării şi este cel care calculează şi spune cât de repede trebuie mers „înainte”, în funcţie de capacitatea proprie a companiei şi de resursele pe care aceasta le poate atrage. Şi cum atunci când mergem pe o şosea, schimbarea direcţiei drumului spre stânga sau spre dreapta ne este semnalată din timp de indicatoare sau de copilotul din dreapta, şi noi, echipa Financial Director România, vom încerca să fim alături de dumneavoastră pentru a vă ajuta să anticipaţi fiecare schimbare de direcţie a drumului. Financial Director România va încerca la fiecare apariţie a sa să vă furnizeze acele „financial directions” caracteristice pieţei româneşti şi internaţionale. Anticipând, privind spre viitor, aşa cum fiecare director financiar o face, sau ar trebui să o facă dacă nu este mult prea ocupat cu „stingerea incendiilor” (rezolvarea unor probleme stringente, care în mod normal ar trebui să fie delegate sau de care ar trebui să se ocupe altcineva), el va putea fi pregătit pentru momentul când schimbarea de direcţie se impune. Un director financiar va trebui să privească şi înapoi la rezultatele firmei, dar asta numai pentru a putea să stabilească direcţia spre înainte. Echipa Financial Director România

În acest număr Ce scenariu ar putea să urmeze evoluţia leu-euro pînă la sfârşitul anului? În paginile 10-11 veţi putea găsi un răspuns.

2

SEPTEMBRIE 2007

Firmele mari mizează pe revoluţia Web 2.0.. Cine îmbrăţişează cu entuziasm acest nou val în IT şi cine nu veţi afla citind articolul din pagina 20.

Vreţi să aflaţi câteva modalităţi de a obţine dobânzi mari pe perioade mici de timp? În paginile 40-41 veţi descoperi cum puteţi să puneţi banii la treabă mai eficient.


ROMÂNIA Publisher Cristian Iosif Redactor-şef Gabriel Niţulescu gabriel.nitulescu@bpgroup.ro

Redactor-şef adjunct Bogdan Bârligea

Primire călduroasă a numărului 0

bogdan.barligea@bpgroup.ro

Colaboratori Roxana Arghiroiu, Mihai Mătieş

DTP Corectură Secretar general de redacţie Desene Coperta Advertising group director Advertising sales manager Marketing Director

Assistant Marketing Abonamente

Alexandra Crăciun, Elvis Popovici Diana Maria Nestor, Doru Iordache Oana Tittel Laura Mancaş Bogdan Dumitrescu Guliver / Getty Images Iuliana Zamfirescu iuliana.zamfirescu@bpgroup.ro Diana Zlatianu diana.zlatianu@bpgroup.ro Andreea Ranja andreea.ranja@bpgroup.ro marketing@bpgroup.ro Nicu Berbecel nicu.berbecel@bpgroup.ro abonamente@bpgroup.ro

SUMAR

ROMÂNIA

Iulie 2007

Iulie 2007

În interior DECIZII

ALE COMPANIILOR 10 MAI ACTIVI PE PIAāA DE începe dupþ pagina 48 FUZIUNI ÿI ACHIZIāII Antreprenorii români Āi-au schimbat stilul de a face afaceri dupþ aderarea la UE 12 FUZIUNEA HVB-BANCA āIRIAC Costurile integrþrii a douþ bþnci într-o singurþ entitate 14 SUNT DIRECTORII FINANCIARI RESPONSABILI? ImplicaĂiile juridice ale acestei funcĂii

Tipărit la

30

COVER STORY

26

DIRECTORII FINANCIARI ÿI „STINGEREA INCENDIILOR”

Majoritatea directorilor mnanciari sunt mult prea ocupaĆi cu problemele cotidiene ale mrmei pentru a se mai gândi la obiectivele pe termen lung. Este necesar însþ sþ me stabilit un mecanism, care sþ le permitþ directorilor mnanciari sþ se concentreze asupra mþsurilor pe care trebuie sþ le ia pentru a ajuta cu adevþrat compania.

VREMURI INTERESANTE

Sþ lucrezi la Microsoft România este astþzi o mare Ąansþ. Sþ mi directorul mnanciar al unei companii care încheie anul mscal cu o creĄtere a vânzþrilor de peste 50% este o reuĄitþ. Directorul mnanciar al companiei, Bogdan Bulacu, le bifeazþ pe amândouþ. Anul 2007 este unul de referinĆþ pentru compania din România. În februarie, fondatorul Microsoft, miliardarul Bill Gates, a venit la BucureĄti pentru a deschide Centrul Global de Suport Tehnic, care va ajuta clienĆii din aceastþ regiune a Europei sþ-Ąi rezolve problemele importante. Noul centru înseamnþ Ąi o creĄtere substanĆialþ a activitþĆii pentru Microsoft România.

OPINII

18 SERVICII EXCELENTE - DE CÂND? Rolul RU în oferirea unor produse Āi servicii de calitate 40 AMORTIZAREA FISCALý A MIJLOACELOR FIXE Ce primeazþ? Codul Fiscal sau normele de aplicare ale unei legi? 43 CÂāI BANI FACE O MARCý? uns Se poate gþsi un rþspuns ebare? simplu la aceastþ întrebare? 46 CUM SE EVITý DUBLA IMPUNERE

RUBRICI PERMANENTE RMANENTE

ASIGURý-āI CONTINUITATEA ACTIVELE IMOBILIARE ALE COMPANIILOR suplimentul începe dupþ pagina 48

Pre-press Rompit

ROMÂNIA ANALIZý

8 EXISTý RESURSE PENTRU PLATA DATORIILOR Companiile româneĀti au acum sumciente resurse mnaciare ACTIVELE IMOBILIARE

2 EDITORIAL ITORIAL A se lþsa la îndemâna directorilor mnanciari

DeĄi multe firme sunt convinse cþ au investit în sisteme rezistente, de fapt cele mai multe nu au planuri potrivite pentru a se proteja de dezastre naturale sau erori umane. 45

6 ACTUAL Ultimele evenimente notabile 72 TREND În cþutarea promtului

78

78 SPECIAL InvestiĂii în „mamele“ marilor companii

2007 IULIE

1

„Revista conţine cam toate domeniile la care m-am gândit aşa că sper să ne fie de un real folos. Aş puncta în viitor mai multe aspecte legate de fiscalitate care este un domeniu foarte sensibil, în continuă schimbare şi cu un impact mare asupra activităţii unei companii.” Marilena Ceauşelu, Finance Manager - Egnatia Bank

ISSN 1843-4819

Publicaţie lunară editată de:

Business Publishing Group SRL Str. Constantin Noica nr. 136A, etaj 1, sector 6, Bucureşti Tel. : 021. 311.94.26; 031.228.10.46/47/48/49 Fax: 021.311.94.27 Este interzisă reproducerea oricărui material scris sau a oricărei ilustraţii din

„A fost o surpriză placută pentru mine să primesc o revistă în limba română, ancorată în realităţile societăţii româneşti, dedicată profesiei de „Director Financiar”. Această poziţie foarte importantă într-o companie merită o astfel de publicaţie.” Ciprian Ladunca Chief Financial Officer - AIG Life Asigurări România SA

această publicaţie fără acordul prealabil scris al Business Publishing Group. Financial Director este tipărită în 12.000 de exemplare.

EDITOR DEPUTY EDITOR PRODUCTION EDITOR ART EDITOR CONTRIBUTING EDITORS

PUBLISHING DIRECTOR POSTAL ADDRESS

Andrew Sawers David Rae Salvatore Spagnuolo Chris Gardner Robert Bruce, Dennis Turner, Peter Williams, Sarah Perrin, David Kern Kumaran Ramanathan Incisive Media 32-34 Broadwick Street London W1A 2HG Switchboard: (020) 7316 9000

Winner: Periodical Publishers Association Business Magazines Writer of the Year 2002 and 2005 Winner: Periodical Publishers Association Business & Professional Monthly Magazine of the Year 2004 Winner: Institute of Internal Auditors Writer of the Year 2002 and 2004 Winner: Work Foundation Magazine Journalist Award 2002 Winner: Magazine Design Awards Business to Business Front Cover of the Year 2002 Winner: Institute of Financial Accountants Business to Business Front Cover of the Year 2006 FINANCIAL DIRECTOR is published by Incisive Media © 2007 Incisive Media All rights reserved. Published from FINANCIAL DIRECTOR with the permission of Incisive Media Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written permission from Incisive Media is prohibited.

4

SEPTEMBRIE 2007

„Sugestia mea ar fi aceea de a stabili interviuri cu avocați pe teme practice, din domeniul legislației fiscale din România, legi care sunt în perpetuă mișcare și care nu fac decât să ajute la colectarea de amenzi pentru bugetul statului.” Mihaela Cocoş, Director Executiv - Euroest Invest Srl

„Secţiunile revistei sunt bune. Calitatea articolelor poate fi îmbunătăţită în sensul lungimii acestora. Fiind o revistă profesională, timpul este preţios, deci ai nevoie de timp scurt cu asimilare cât mai mare de informaţii.” Ligia Dăianu, Director Economic - Artex SCM

„Am fost plăcut surprinsă să primesc prima revistă destinată directorilor financiari. Mi se pare o idee foarte bună apariţia pe piaţa românească a revistei.” Mirela Barbu, Financial Director - International Leasing


ȘTIRI

Foto: PHOTOLAND / MASTERFILE

MAMUT ENERGETIC

Ministerul Economiei şi Finanţelor are în vedere crearea unei noi companii în domeniul energiei electrice, care ar putea să regrupeze componentele de producţie şi de distribuţie rămase încă neprivatizate. Aceasta ar trebui să devină un actor puternic în plan intern şi în plan regional. „Noi astăzi, de exemplu, nu avem o entitate suficient de puternică care să promoveze decisiv un proiect major energetic, cum ar fi conducta de petrol Constanţa - Trieste sau conducta Nabucco. Aceste proiecte nu mai sunt realizate de Guverne, sunt realizate de entităţi din domeniu, declara pe 5 septembrie 2007 premierul Călin Popescu Tăriceanu. În prima etapă, compania va fi deţinută majoritar de stat, urmând ca în trei-patru ani de la înfiinţare să devină majoritar privată, apoi să fie listată la Bursă. După aceea, statul îşi va păstra însă între 25% şi 40% din acţiuni.

ESTIMĂRI PIB BCE anticipează o creştere economică în zona euro de 2,22,8% în acest an, cu o valoare mediană de 2,5%. Pentru 2008, estimările variază între 1,8-2,8%, iar valoarea de mijloc este 2,3%. Banca anticipa, în iunie, un interval de creştere economică 2,3-2,9% pentru 2007, cu o valoare mediană de 2,6%, şi de 1,8-2,8% în 2008, cu o valoare medie 2,3%. Estimarea Comisiei Europene pentru 2007 este o creştere economică de 2,6%, care urmează a fi însă revizuită. Cele mai recente previziuni emise de BCE includ pentru prima oară şi datele referitoare la Cipru şi 6

4.000% Rata inflației în Zimbabwe estimată de FMI Sursa: The Economist

998 mld Numărul gigabiților de date ce vor fi generați până în 2010 Sursa: EMC

SEPTEMBRIE 2007

Malta, care vor adopta euro la 1 ianuarie 2008. Sursa: MEDIAFAX

SECETA MODIFICĂ PROGNOZELE România ar putea înregistra anul acesta o creştere economică de peste 6%, în pofida dificultăţilor provocate de secetă, a declarat, pe 9 septembrie, ministrul economiei şi finanţelor Varujan Vosganian. „Ne-am propus pentru acest an o creştere economică de 6,5%, dar seceta a dat peste cap aceste prognoze. Producţia agricolă este la 92%, raportată la cea de anul trecut. În schimb, alţi indicatori sunt mai optimişti: investiţiile au crescut cu 18%, iar produc-

tivitatea muncii a crescut cu 12%. Trendul rămîne favorabil. Acum înregistrăm o creştere economică de 5,8% şi sperăm ca, până la sfârşitul anului, să depăşească 6%”, a declarat ministrul economiei. Potrivit acestuia, în România nivelul investiţiilor străine a ajuns anul acesta între 6-7 miliarde de euro. Sursa: MEDIAFAX

PRESIUNI Guvernul român s-ar putea confrunta cu presiuni legate de majorarea cotei unice de 16% sau a taxei pe valoarea adaugată (TVA), se arată într-un raport al Economist Intelligence Unit (EIU) și Columbia Program of International Investment. „Autoritățile au


ȘTIRI

rezistat până acum, însă o creștere importantă a impozitelor ar putea deveni inevitabilă”, se menționează în raportul celor două instituții internaționale. Sursa: România Liberă, www.contabil.ro

PROFITURI BANCARE Regiunea Europei Centrale şi de Est va continua să înregistreze rezultate bune în privinţa profitabilităţii băncilor, pe fondul perspectivelor macroeconomice pozitive şi a unei creşteri susţinute în volume. Doar în 2006, profiturile brute în ţările ECE-9 (Bulgaria, Ungaria, Croaţia, Ungaria, Polonia, România, Slovacia, Turcia și Rusia) au crescut anual cu 33% atingând 27,5 miliarde euro, marcând o accelerare semnificativă comparativ cu anul anterior (2005: +27%). Experţii UniCredit Group anticipează faptul că profitul din regiune va creşte cu 15,3% în perioada 2007-2009, toate ţările arătând rate de creştere apropiate sau de peste 10% pe an (excepţii: Republica Cehă cu 6% şi Ungaria cu 7%). Cea mai bună evoluţie este previzionată în Rusia, cu o creştere medie de 19,7% în privinţa profiturilor brute, în perioada 2007-2009. Sursa: UniCredit Group

INVESTIGAȚIE Comisia americană pentru Valori Mobiliare şi Bursă intenţionează să investigheze modul în care sunt plătite marile agenţii internaţionale de rating şi independenţa lor faţă de companiile de pe Wall Street, în contextul crizei de pe piaţa ipotecară, potrivit Wall Street Journal, citat de Reuters. Oficialii au început să analizeze modul în care firmele de rating au evaluat titlurile garantate prin credite ipotecare riscante, a căror piaţă a avansat la 1.000 de miliarde de dolari. Comisia pentru Valori Mobiliare şi Bursă din SUA va evalua dacă firmele care încheie mai multe tranzacţii şi, deci, aduc mai multe venituri agenţiilor de rating tind să fie evaluate mai bine din punct de

„Ceea ce se petrece de şapte săptămâni în piaţă este identic în multe privinţe cu ceea ce am văzut în 1998 şi cu ceea ce s-a petrecut în cursul crahului bursier din 1987.” ALAN GREENSPAN, ÎN PREZENT CONSULTANT, ŞI FOST PREŞEDINTE AL FEDERAL RESERVE (FED) ÎNTRE 1987 ŞI 2005 Sursa: Wall Street Journal

„Impactul economic al privatizării Daewoo Automobile România va fi mult mai mare decât cel al privatizării BCR, pentru că va stimula industria de componente auto şi va contribui la crearea de locuri de muncă suplimentare. Dacă reuşim această privatizare, România devine principala ţară cu industrie automobilistică din ECE.” Prim-ministrul României, Călin Popescu-Tăriceanu

vedere financiar, se arată în articol. Andrew Cuomo, procurorul general al statului New York, a cerut documente ale Standard&Poor’s şi Fitch, o divizie a companiei franceze Fimalac, ca parte a unei anchete mai ample privind piaţa creditelor ipotecare. Marc Dann, procurorul general al statului Ohio, cercetează felul în care firmele de rating interacţionează cu emitenţii de pe Wall Street. Sursa: MEDIAFAX

AUR SCUMP Preţul aurului a atins în prima săptămână a lunii septembrie cea mai mare valoare din ultimele 16 luni depăşind pragul de 700 dolari/uncie, pe fondul scăderii monedei americane la minimul ultimilor 15 ani în raport cu alte valute de pe piaţa internaţională. Evoluţia nefavorabilă a dolarului este legată de reducerea ofertelor de angajare în agricultură pentru prima dată în ultimii patru ani, fapt care indică o mărire a presiunii asupra Federal Reserve (Banca Centrală a SUA) pentru reducerea dobânzii de referinţă. Scăderea ratei dobânzii ar putea provoca o nouă slăbire a dolarului, determinând investitorii să se orienteze spre active ce oferă randamente mai bune. „Oamenii cred că ar putea fi o opţiune realistă pentru obţinerea unor randamente mai mari, atunci când dolarul va începe să piardă teren”, declara Peter Hillyard, şeful departamentul de tranzacţii cu metale la ANZ Investment Bank. „Piaţa este în expansiune. În următoarele luni sau chiar săptămâni, am putea asista la o creştere a cotaţiilor pentru aur la nivelul de 730-740 USD per uncie,” adăuga Peter Hillyard. Cotaţia spot a aurului a atins nivelul maxim de 707,10 USD pentru o uncie, înainte să coboare la 701,70/702,20 USD per uncie. Preţul unciei de aur este cu 10% mai ridicat comparativ cu minimul înregistrat în cele şapte săptămâni cât au trecut de la declaşarea crizei imobiliare în SUA.

TEHNIC VORBIND PLATA DIVIDENDELOR Codul fiscal se va modifica din nou de la 1 ianuarie 2008. O primă modificare amintită de ministrul Varujan Vosganian se referă la introducerea posibilităţii ca acţionarii companiilor să ridice dividende încă din timpul anului. Concret, în urma unei decizii a Adunării Generale a Acţionarilor, se pot distribui dividende aferente primului trimestru sau primului semestru din anul respectiv, de pildă. După încheierea situaţiilor financiare, sumele plătite în contul dividendelor ar urma să fie regularizate cu rezultatele din raportările contabile.

CONTURI UNICE De la 1 septembrie firmele care au un comportament fiscal corect pot să-şi achite obligaţiile către bugetul statului într-un cont unic, iar pe cele către bugetele sociale în alt cont. Procedura va fi extinsă de la 1 ianuarie pentru toate companiile. „Numărul ordinelor de plată, care acum variază între cinci şi 50, se va reduce la două”, a punctat Daniel Chiţoiu, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).

PUNERE SUB SECHESTRU Modalitatea de punere sub sechestru a bunurilor aparţinând firmelor cu datorii se va schimba. Valoarea acestor bunuri a fost plafonată la maximum 150% din totalul creanţelor care trebuie recuperate. De asemenea, s-a stabilit şi o listă de priorităţi a activelor ce pot fi puse sub sechestru. Pe primul loc se află bunurile care nu au legătură cu obiectul de activitate al companiei respective, apoi cele date cu chirie, arendă sau concesionate. Abia în ultimă instanţă pot fi sechestrate activele care contribuie direct la obiectul de activitate al firmei debitoare. Daniel Chiţoiu, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a mai anunţat că vor fi scoase de sub incidenţa secretului fiscal rezultatele controalelor cu ocazia cărora au fost depistate acte de evaziune şi fraudă fiscală. În acest fel, controalele cu pricina vor putea fi popularizate, prevenindu-se reeditarea unor asemenea cazuri. Sursa: România Liberă, www.contabil.ro

2007 SEPTEMBRIE

7


ȘTIRI

TEHNIC VORBIND TVA ŞI LIPSURILE DIN GESTIUNE Cu toate măsurile de securitate întreprinse, marfa din întreprinderea dumneavoastră a fost furată? Nu se poate imputa pierderea nimănui, gestionarul îndeplinindu-şi corect îndatoririle... iar pierderea revenind, în fapt, întreprinderii... Ce veţi face însă cu TVA-ul aferent lipsurilor din gestiune? Vă veţi mări pierderea cu încă 19%, considerând lipsa din gestiune drept operaţiune asimilată livrărilor de bunuri efectuate cu plată, conform art. 128 alin. (4) Cod Fiscal? Răspunsul este nu, pentru că furtul bunurilor nu poate fi asimilat unei livrări de bunuri efectuate cu plată în sensul art. 2 din Directiva a 6-a (ale cărui prevederi se regăsesc în art. 2, din noua directivă europeană privind TVA, Directiva Consiliului european nr. 2006/112/CE). Că lucrurile stau astfel o dovedeşte şi decizia Curţii Europene de Justiţie în cazul British American Tobacco International Ltd şi Newman Shipping & Agency Company NV vs Statul belgian C – 435/03. Codul Fiscal românesc în materie de TVA este însă inspirat din legislaţia belgiană, preluând, din elan, şi această prevedere pe care Curtea europeană a considerat-o ca fiind contrară prevederilor Directivei a 6-a. Diana-Maria Nestor

MODIFICĂRI Ministerul Economiei şi Finanţelor pregăteşte modificări ale Codului Fiscal, dorind să elimine măsura simplificată de taxare inversă la TVA pentru lucrările de construcţii-montaj, măsură a cărei punere în practică s-a dovedit dificilă pentru majoritatea companiilor. Taxarea inversă se mai aplică în cazul deşeurilor, materialului lemnos şi bunurilor şi serviciilor prestate de firme aflate în faliment. În cazul taxării inverse, furnizorul nu scrie pe factură valoarea TVA, ci face menţiunea „taxare inversă”, iar beneficiarul trece valoarea pe care o evidenţiază ca taxă colectată şi deductibilă. Tot la capitolul TVA, vor fi înăsprite unele prevederi referitoare la administrarea taxei în scopul combaterii evaziunii fiscale. Aplicarea unei cote reduse de TVA la alimente nu se face mai devreme de 2010. Sursa: The Money Channel, Ministerul Finanţelor Publice

8

SEPTEMBRIE 2007

AMENZI Inspectorii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) au aplicat amenzi şi sancţiuni contravenţionale în valoare de aproximativ 780.000 euro (2.500.000 lei ) în urma controalelor la firmele care au desfăşurat operaţiuni intracomunitare în acest an. Acţiunea s-a desfăşurat în luna august şi a vizat un număr de 1.992 de firme, urmărind identificarea diferenţelor semificative dintre datele din declaraţiile recapitulative depuse şi informaţiile primite de la celelalte state membre, dar şi identificarea fraudelor apărute în urma eludării legislaţiei TVA referitoare la operaţiunile intracomunitare. Principalele probleme descoperite în urma controlului au fost: nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declaraţiilor recapitulative trimestriale; nedeclararea unor operaţiuni în decontul de TVA şi în declaraţiile recapitulative trimestriale; declararea eronată a unor operaţiuni (de exemplu, prestări de servicii, operaţiuni de import, operaţiuni realizate în cursul anului 2006); declararea de achiziţii intracomunitare de la contribuabili din alte state membre care nu au declarat, la rândul lor, efectuarea de livrări intracomunitare scutite către respectivii contribuabili români; nerecunoaşterea de către

contribuabilii români a operaţiunilor intracomunitare declarate de contribuabili din alte state membre care fiind realizate cu respectivii contribuabili români; declararea de livrări/ achiziţii către/de la parteneri cu coduri de înregistrare în scopuri de TVA invalide. În 71 de cazuri, pentru tranzacţii cumulate de 59.780.000 euro (197.284.206 lei), considerate operaţiuni suspecte ce pot genera fraudă fiscală, s-a luat măsura solicitării de informaţii suplimentare şi de verificări la partenerii comerciali din celelalte state membre. Pentru un număr de 10 contribuabili a fost declanşată procedura de declarare ca inactivi, tranzacţiile în care au fost implicaţi aceştia fiind în cuantum de 4.071.467 lei, iar în două cazuri au fost sesizate organele de cercetare penală, pentru contribuabili implicaţi în tranzacţii în valoare de 994.489 lei. În prezent, ANAF are în desfăşurare un număr de 920 verificări a operaţiunilor intracomunitare, acţiuni desfăşurate atât în scopul îndrumării contribuabililor şi a eliminării erorilor neintenţionate de declarare, cât şi în vederea prevenirii şi combaterii fenomenului de fraudă şi evaziune fiscală pe teritoriul ţării şi în spaţiul comunitar. ■ Mediafax

57 DE MILIOANE DE EURO PENTRU AUTOMOBILE CRAIOVA Compania Ford a oferit 57 de milioane de euro pentru preluarea unui pachet de acţiuni reprezentând 72,4% din capitalul Automobile Craiova, sumă inclusă în oferta financiară îmbunătăţită, în condiţiile în care oferta iniţială era de 55 de milioane de euro. Capitalul scos la vânzare, de 72,4%, reprezintă 13.716 milioane de acţiuni. Ford va achita banii pentru pachetul de 72,4% din capitalul societăţii după îndeplinirea clauzelor finale, dintre care cele mai importante sunt aprobarea de către Parlament a legii privind privatizarea companiei şi avizul Comisiei Europene privind legalitatea ajutoarelor de stat acordate producătorului de autoturisme din Craiova. Producătorul american se angajează la investiţii directe de 675 milioane de euro pentru modernizarea şi retehnologizarea fabricii şi la creşterea numărului de angajaţi de la 3.900 la 7.000, posibil la 9.000 de persoane. Acţionarul majoritar al Automobile Craiova este statul, prin AVAS, care controlează un pachet de acţiuni de 72,4% din capital. SIF Oltenia deţine 22,06% din acţiuni, restul titlurilor de 5,5% fiind în posesia mai multor persoane fizice şi juridice. Automobile Craiova controlează 49% din fabrica Daewoo Craio-

va, restul titlurilor fiind deţinute chiar de către uzină. “Nu preţul plătit de Ford pentru uzina de la Craiova este prioritar, ci volumul investiţiilor viitoare, durata pe care vor fi derulate şi, în mod deosebit, reorganizarea procesului de fabricaţie. Uzina produce în prezent la 20% din capacitate şi, dacă avem în vedere pierderile mari care rezultă din această situaţie, vedem că nu preţul este important, ci profitabilitatea uzinei, care se va reflecta în dezvoltarea industriei orizontale în aproape toate judeţele ţării”, apreciază preşedintele Asociaţiei Constructorilor de Automobile din România (ACAROM), Constantin Stroe. El a adăugat că la uzina din Craiova gradul de integrare este de 30%, restul componentelor fiind realizate de alte firme româneşti, a căror dezvoltare va avea efecte benefice asupra bugetelor locale şi a industriei de suv bansamble. „România poate avea 650.000 de autovehicule fabricate în 2010, dacă se clarifică situaţia de la Automobile Craiova. Uzina poate produce 300.000 de autovehicule pe an, în maximum 18 luni, dacă se doreşte acest lucru”, a spus Stroe. Capacitatea de producţie a uzinei de la Craiova este, în prezent, de 150.000 de autovehicule. ■ Mediafax


ÎN MIȘCARE

BUNEA TRECE LA ING ASIGURĂRI DE VIAŢĂ NUME

Emilia Bunea

POZIȚIA ANTERIOARĂ

NOUA POZIȚIE

NOTE

Director financiar la Interamerican România

Director financiar la ING Asigurări de Viaţă

Emilia Bunea renunţă din această lună la toate funcţiile deţinute în cadrul companiilor controlate de grupul olandez Eureko.

Director financiar la MJ Maillis România

Director financiar al grupului Flamingo International

Noul CEO al retailerului de produse IT şi electrocasnice are o experienţă de 15 ani în domeniul financiar, din care ultimii şapte pe poziţia de director financiar la producătorului de ambalaje MJ Maillis.

Controlling & Planning Manager la MOL România

Director financiar la MOL România

Bianca Bobuţanu lucrează din noiembrie 2006 în cadrul MOL România, fiind promovată CFO la jumătatea lunii mai a acestui an. Din 2006 este membru al Association of Chartered Certified Accountant (ACCA).

Director financiar la Microsoft România

Finance Manager la Pipelife România

După 4 ani petrecuţi la Microsoft România, Bogdan Bulacu alege să schimbe domeniul, coordonand din iulie activităţile financiare ale unei companii care produce sisteme integrate de conducte şi elemente de îmbinare pentru transportul şi protecţia fluidelor, a energiei şi a informaţiei.

Specialist în audit la Ernst & Young

Director financiar la HBO România

După o experienţă de 6 ani în audit la companiile Ernst & Young şi Arthur Andersen, Mădălina Popescu avansează în poziţia de director financiar al primului canal pay-TV din România, care face parte din reţeaua HBO Europa Centrală, deţinută de Time Warner.

Oana Leahu

Bianca Bobuţanu

Bogdan Bulacu

Mădălina Popescu

După 7 ani petrecuţi în cadrul companiei Interamerican, Emilia Bunea (foto) deţinea şi poziţia de vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie al Interamerican România. Era, de asemenea, administrator al companiei Medisystem Hospital, proprietarul spitalului privat Euroclinic şi al reţelei de clinici Medisystem. Emilia Bunea este, de asemenea, chartered financial analyst (CFA) şi preşedinte al Asociaţiei CFA România.

Bogdan Bârligea Anunţurile pentru această rubrică pot fi trimise pe adresa bogdan.barligea@bpgroup.ro

România, raiul managerilor vest-europeni Veniți în România din Europa de Vest sau din SUA, directorii unor companii multinaționale pot obține venituri mai mari decât în țările de origine TEXT GABRIEL NIȚULESCU Puterea de cumpărare a managerilor români este mai mare decât a celor americani, francezi sau italieni, primii ocupând locul 22 într-un top realizat după acest criteriu de compania de consultanţă managerială Hay Group, cu un venit anual (calculat la paritatea puterii de cumpărare) de 115.280 dolari. Managerii americani s-au clasat cu două poziţii mai jos decât cei români, ocupând doar locul 24, cu o putere de cumpărare de 104.905 dolari pe an, în vreme ce managerii francezi se situează abia pe locul 31, cu o valoare a salariului real anual de doar 98.117 dolari.

115.280 USD este salariul mediu anual al unui manager de top din România

Italia s-a clasat pe poziţia 28, cu venituri pentru poziţiile de top management echivalente cu 101.487 dolari. În Europa, doar elveţienii, germanii şi irlandezii obţin salarii peste cele ale managerilor români. De fapt, în ţările în curs de dezvoltare precum Rusia, Turcia sau Mexic, salariile celor care se află în fruntea companiilor sunt mai mari decât ale omologilor lor din statele dezvoltate (SUA şi Europa de Vest) valoarea acestora fiind de 157.348 dolari, respectiv 154.762 dolari şi 152.283 dolari pe an. Ucraina ocupă locul şapte, cu venituri anuale pentru manageri de 149.118 dolari, Polonia

În Europa, doar elveţienii, germanii şi irlandezii obţin salarii peste cele ale managerilor români.

locul 11, cu aproximativ 128.537 dolari, iar Lituania locul 18 cu venituri anuale de 122.941 dolari. Managerii chinezi au o medie salarială de 126. 281 dolari fapt care îi plasează pe locul 14 la nivel mondial, în vreme ce managerii indieni ocupă doar poziţia 36 cu o putere de cumpărare de doar 92.750 dolari pe an. Cei mai bogaţi conducători de companii se află în ţările exportatoare de petrol din Orientul Mijlociu – Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite – ţări care nu percep nici taxe pe venit. Venitul managerilor din aceste state depăşeşte în medie 220.000 dolari anual. Sursa: Hay Group

220.000 USD câștigă un manager de top din Arabia Saudită sau EAU. 2007 SEPTEMBRIE

9


ANALIZĂ

DEPRECIEREA ŞI-A PIERDUT SUFLUL În următoarele luni vom asista la o stabilizare a mondei noastre naţionale în jurul intervalului de 3,25-3,35 lei pentru un euro TEXT GABRIEL NIȚULESCU La sfârşitul anului 2006, majoritatea analiştilor economici prognozau pentru sfârşitul anului 2007 o rată de schimb de 3,35-3,4 lei pentru un euro. După trecerea a nouă luni din primul an al integrării României în UE, prognozele analiştilor nu s-au modificat substanţial. Astfel, pentru sfârşitul acestui an, economistul-şef al Raiffeisen Bank, Ionuţ Dumitru, anticipează un nivel de 3,3 lei pentru un euro. “Aprecierea de la începutul anului a fost exagerată, pentru că nu s-a schimbat nimic fundamental în bine în ceea ce priveşte evoluţia unor indicatori macroeconomici importanţi: deficitul de cont curent a crescut, productivitatea a crescut, dar cu un ritm mai scăzut decît cel înregistrat de mărirea salariilor “, declara economistul-şef al Raiffeisen Bank. Aceeaşi părere este exprimată şi de Florian Libocor, analistul-şef al BRD, care vede pentru sfârşitul acestui an un raport leu-euro de 3,3.lei pentru un euro. Există însă şi voci în piaţă care văd un leu mai puţin puternic la sfârşitul anului. Analiştii Danske Bank prognozau o valoare de 3,5 lei pentru un euro pentru ultimele zile alui 2007, în vreme

evoluţia leului raportat la euro, din 2005. Dacă în 2004 şi 2006 am avut o apreciere mai mult sau mai puţin constantă a monedei naţionale, în 2007, la fel ca în 2005 am asistat la o apreciere a leului până spre ultima parte a celui de-al treilea trimestru. În 2005 aprecierea leului a fost urmată de o depreciere în raport cu euro şi dolarul în lunile care au rămas până la sfârşitul anului, fapt care pare să aibă loc şi în aceste ultime patru luni din 2007. Dacă în 2005, deprecierea leului din ultimele luni ale anului putea fi pusă în seama pe seama unor determinanţi majori precum puternica accelerare a adâncirii deficitului balanţei comerciale şi producerea de schimbări în volumul şi structura intrărilor nete de capital provocată, pe de-o parte, de măsurile de politică monetară şi prudenţiale ale BNR şi, pe de altă parte, de relativa modificare a condiţiilor pieţelor financiare externe dar şi a sentimentului investitorilor financiari vis-à-vis de pieţele ţărilor Europei Centrale şi de Est şi în 2007, aceeaşi factori par să revină: adâncirea deficitului de cont curent (a cărei acoperire de către investiţiile străine este acum de circa 40%, faţă de 90% anul trecut) şi modificarea sentimentului investitorilor străini faţă de pieţele emergente, odată cu declanşarea crizei imobiliarelor din SUA. „Producerea unei accelerări a deprecierii leului în luna octombrie (2,4 la sută), după o perioadă relativ îndelungată de întărire a monedei naţionale, are ca explicaţie amplitudinea fără precedent a deteriorării suferite de soldul balanţei comerciale (deficitul acestuia s-a majorat cu 62,3 la sută faţă de luna anterioară) şi gradul insuficient de acoperire a excedentului de importuri prin investiţii directe şi prin împrumuturi financiare şi comerciale ale sectorului nebancar. Impactul acestor evoluţii asupra pieţei valutare şi, implicit, asupra cursului de schimb a fost amplificat de reducerea consistentă a intrărilor de capital pe termen scurt, datorată scăderii randamentelor pieţei monetare interne, dar şi deplasării temporare a interesului investitorilor dinspre Europa Centrală şi de Est către alte pieţe financiare,” ne lămureşte asupra celor întâmplate atunci Raportul anual al BNR pentru anul 2005.

Aprecierea de la începutul anului a fost exagerată, pentru că nu s-a schimbat nimic fundamental în bine în ceea ce priveşte evoluţia unor indicatori macroeconomici importanţi: deficitul de cont curent a crescut, productivitatea a crescut, dar cu un ritm mai scăzut decît cel înregistrat de mărirea salariilor ce analistul economic Liviu Voinea, director al Grupului de Economie Aplicată (GEA), consideră că este posibil ca moneda naţională să termine anul 2007 la un curs euro/leu de 3,4 lei în condiţiile în care în următoarele luni vom asista la o stabilizare a mondei noastre naţionale în jurul intervalului de 3,3-3,4 lei pentru un euro, urmată de o continuare a deprecierii în primele luni din 2008. Ţinând cont de aceste păreri am îndrăzni să vă reţinem atenţia cu câteva consideraţii legate de evoluţia leului. Astfel, întorcându-ne în timp şi analizând modelele anuale de evoluţie ale leului în perioada 2004-2006, putem vedea că ceea ce se întâmplă în acest an repetă în mare parte 10

SEPTEMBRIE 2007

Acoperire mai mică prin investiții O paralelă între evoluţia leului din ultimele luni ale lui 2005 şi ultimele luni ale lui 2007 nu ar trebui în aceste condiţii să mai mire pe nimeni. În 2005, an în care inflaţia a fost de 8,6% (măsurată prin IPC, decembrie la decembrie) leul a început anul la un nivel de 39.310 ROL/EUR pentru a ajunge la un minim de 34.022 ROL/EUR la 20 august 2005 şi a urca din nou la 36.771 ROL/EUR la 31 decembrie 2005. Procentual, în 2005 am asistat la o apreciere nominală a monedei naţionale faţă de euro de 15,5% pentru a se deprecia cu 8% în ultimele cinci luni ale anului respectiv.


ANALIZĂ

2007 SEAMĂNĂ CU 2005 EVOLUȚIA ROL/EUR ÎN ANUL 2005

EVOLUȚIA RON/EUR ÎN ANUL 2007 (PERIOADA IAN.-SEPT)

39.000

3,45

38.000

3,35

37.000

3,30

36.000

3,25

35.000

3,10 ian

mar

mai

iul

sept

nov

dec

42.000

3,7

41.000

3,65

39.000

3,6

37.000

3,5

ian

mar

mai

iul

feb

mar

mai

iul

sept

EVOLUȚIA RON/EUR ÎN ANUL 2006

EVOLUȚIA ROL/EUR ÎN ANUL 2004

35.000

ian

sept

nov

dec

3,45

ian

mar

mai

iul

sept

nov

dec

Sursa: BNR

În 2007, leul a început anul la 3,356 RON/EUR şi după ce în data de 10 ianuarie a ajuns la un maxim de 3,4103 a atins un minim pe 2 iulie la 3,1112 RON/EUR. Procentual aprecierea euro a fost de 7,8% dacă luăm în considerare valoarea din prima zi lucrătoare a anului sau de 9,5% dacă luăm în considerare maximul înregistrat la 10 ianuarie. Practic şi în 2005 şi în 2007 aprecierea leului în raport cu inflaţia a respectat un raport de circa 2:1 (inflaţia prognozată pentru 2007 este de 4%, iar pentru 2005 prognoza era de 7,5%). Considerând că faţă de minimul atins la 2 iulie leul ar putea să se deprecieze comparativ cu euro cu 4-5%, atunci la sfârşitul lui 2007 valoarea monedei noastre naţionale

faţă de euro va fi de 3,24-3,27 RON/EUR. Cum datele fundamentale arată o situaţie mai alarmantă în 2007, comparativ cu 2005 (deficit mai mare de cont curent şi acoperire mai mică prin invesatiţii străine) leul ar putea tinde către valoarea superioară obţinută de noi şi anume 3,27 RON/EUR, existând şi posibilitatea depăşirii acestei valori – cum de altfel se întâmplă la acest moment. Economistul-şef al Raiffeisen Bank prognozează pentru 2007 un deficit de cont curent de circa 14% din PIB, şi o acoperire a acestuia prin investiţii străine directe în proporţie de doar 50%. Oricum o apreciere prea abruptă a leului nu va fi tolerată de BNR care ar putea să-şi vadă ameninţată în acest fel ţinta de inflaţie. ■ 2007 SEPTEMBRIE

11


ANALIZĂ

DECALAJE REGIONALE MAI MICI ÎN 2010 Până în anul 2010 nu se întrevăd modificări structurale semnificative pentru decalajele dintre regiuni. Pentru perioada următoare la nivel de regiune, estimările privind evoluţia produsului intern brut indică evoluţii superioare mediei naţionale în regiunile cu un nivel mai scăzut de dezvoltare (Nord – Est, Sud, etc.) şi ritmuri egale sau sub nivelul naţional în regiunile cu un grad de dezvoltare mai ridicat. Evoluţiile anuale ale produsului intern brut regional sunt susţinute de creşterea volumului de activitate în toate domeniile. Sunt totuşi de remarcat evoluţiile din construcţii, cu un ritm mediu anual de peste 10% în toate regiunile. De asemenea, sectorul serviciilor va susţine creşterea economică a fiecărei regiuni, ritmul mediu annual în perioada 2007 – 2010 depăşind 6%, dar dat fiind capacităţile existente industria rămâne sectorul care prin rit-

depăşind, la orizontul anului 2010, pragul de 40% din PIB în toate regiunile, ajungând chiar la aproximativ jumătate din PIB în regiunea Nord – Est (49%) şi Nord – Vest (49,5%). În regiunea Bucureşti Ilfov nivelul sectorului terţiar în PIB va depăşi 65% în 2010. Indicele de disparitate a produsului intern brut pe locuitor faţă de total ţară, la orizontul anului 2010, va arăta că ierarhia actuală se va păstra. Regiunea Bucureşti va devansa, de peste 2 ori nivelul PIB- ului pe total economie. Totuşi, în cazul unor regiuni se constată o uşoară îmbunătăţire a indicelui (regiunea Nord – Est de la 0,678 în 2006 la 0,685% în 2010). Îmbunătăţirea discrepanţei faţă de nivelul naţional se regăseşte şi în ceea ce priveşte indicele de disparitate interregional al produsului intern brut pe locuitor dintre regiuni şi regiunea cu valoare minimă – regiunea Nord – Est. Se constată o uşoară reducere a decalajului, aceasta ca urmare a unei creşterii economice regionale superioare în regiunile mai puţin dezvoltate. După cum se poate observa, în anul 2006 indicele de disparitate (regiuni/regiune nivel minim) s-a înrăutăţit în comparaţie cu toate regiunile, dar la orizontul anului 2010 comparativ cu anul 2006 aceste decalaje vor înregistra reduceri uşoare. Estimările privind forţa de muncă la nivel regional, la orizontul anului 2010, au avut în vedere disparităţile încă existente, dar cu un trend descendent, datorate dezvoltării economice diferenţiate din interiorul regiunilor. Pentru populaţia ocupată civilă la sfârşitul anului decalajele regionale au fost în uşoară scădere, de la 1,6 în

Indicele de disparitate a produsului intern brut pe locuitor faţă de total ţară, la orizontul anului 2010, va arăta că ierarhia actuală se va păstra.Regiunea Bucureşti va devansa, de peste 2 ori nivelul PIB- ului pe total economie. muri diferite de creştere contribuie la tendinţa de apropiere. Această evoluţie a creşterii economice la nivel de regiune nu conduce la modificări semnificative a ponderii regiunilor în produsul intern brut naţional pe termen mediu, diferenţele fiind 0,1-0,2 puncte procentuale, unele regiuni menţinânduşi ponderea actuală (Sud, Sud – Vest Oltenia, Nord – Vest). La orizontul anului 2010, Bucureştiul rămâne, în continuare, cu contribuţia cea mai importantă (21%), regiunile Sud, Nord - Vest şi Centru cu ponderi cuprinse între 12 şi 12,5%, iar regiunile Nord - Est şi Sud – Est vor furniza 11,9%, respectiv 11,4% din PIB-ul pe ansamblul economiei. Deşi până în anul 2010 nu se întrevăd modificări structurale semnificative, totuşi două tendinţe sunt de subliniat. Prima ca urmare a ritmurilor susţinute de creştere a valorii adăugate brute din construcţii, ponderea acestora în produsul intern brut regional se situează pe un trend ascendent, în anul 2010 având valori cuprinse între 7,8% în regiunea Sud şi 10,7% în regiunea Sud – Vest. Cea de-a doua tendinţă constă în faptul că serviciile îşi vor spori şi ele ponderea în produsul intern brut al fiecărei regiuni, 12

SEPTEMBRIE 2007

anul 2003 la 1,5 în 2006 valorile maxime înregistrându-se în regiunea Nord – Est (care deţine circa 15% din totalul ocupării) iar valorile minime de către regiunea Vest (cu circa 10% din totalul ocupării la nivel naţional). Reducerea decalajelor s-a datorat şi faptului că în anul 2005 gradul de

INDICE DE DISPARITATE INTERREGIONAL AL PIB/LOCUITOR: REGIUNEA/NIVEL MINIM (NORD – EST) = 100 REGIUNE

2000

2006

2006-2000

2010

2010-2006

Sud-Est

1,271

1,290

0,019

1,268

-0,021

Sud Muntenia

1,165

1,206

0,041

1,197

-0,009

Sud - Vest Oltenia

1,197

1,222

0,025

1,211

-0,011

Vest

1,467

1,723

0,256

1,674

-0,049

Nord - Vest

1,329

1,403

0,074

1,383

-0,020

Centru

1,531

1,548

0,017

1,526

-0,023


ANALIZĂ

Indicii de disparitate ai ocupării populației faţă de media naţională s-au redus în intervalul 2000 – 2006, în majoritatea regiunilor (cu excepţia regiunilor Nord - Vest şi Bucureşti care devansează nivelul naţional de 0,5 respectiv de 3,1 ori) şi se prevede o tendinţă de stabilitate sau uşoară reducere a acestora. ocupare a înregistrat creşteri în toate regiunile ţării. Avându-se în vedere dezvoltarea viitoare a regiunilor, prin proiectele ce vor fi promovate pe plan local în zonele defavorizate sau mai slab dezvoltate, la nivel regional, pentru perioada următoare se estimează creşteri ale populaţiei ocupate pentru toate regiunile ţarii. Au fost prognozate creşteri peste media naţională (1,5%) pentru regiunile Nord – Est (1,9%) şi Bucureşti (6,5%) şi sub medie pentru celelalte regiuni. În ceea ce priveşte indicii de disparitate faţă de media naţională, se remarcă faptul că în intervalul 2000 – 2006 aceştia s-au redus în majoritatea regiunilor (cu excepţia regiunilor Nord - Vest şi Bucureşti care devansează nivelul naţional de 0,5 respectiv de 3,1 ori) şi se prevede o tendinţă de stabilitate sau uşoară reducere a acestora. În perioada 2003 - 2005 numărul mediu de salariaţi a înregistrat creşteri în majoritatea regiunilor. Exceptând regiunea Bucureşti unde creşterile numărului de salariaţi sunt mult peste media naţională, se constată că decalajele dintre celelalte regiuni se menţin constante, raportul dintre regiunile cu cel mai mare număr de salariaţi (Centru şi Nord – Vest) şi regiunea cu valori minime (Sud – Vest) fiind de 1,5 pentru întreaga perioada analizată. Numărul mediu de salariaţi va creşte în perioada 2006 – 2010 în toate cele opt regiuni, având în vedere pe de o parte, creşterea economică prognozată, iar pe de altă parte măsurile active de creştere a numărului locurilor de muncă. Creşteri peste media naţională (7,8%) s-au estimat pentru regiunile Nord – Vest (7,6%), Vest (13,3%) şi Bucureşti (19,8%). Disparităţile teritoriale sunt completate de menţinerea discrepanţelor din punct de vedere al şomajului, chiar dacă acest fenomen a cunoscut în ultimii ani o reducere importantă, de la 6,2 puncte procentuale în anul 2003 la 4,6 puncte procentuale în 2006. Regiunile cu cea mai ridicată rata a şomajului au fost Nord – Est (în anul 2004) şi Sud – Vest (în 2003, 2005 şi 2006), cea mai scăzută rată înregistrânduse în regiunea Bucureşti pentru întreaga perioada 2003 - 2006. Pentru toate cele 8 regiuni, pentru perioada 2007 – 2010, au fost prevăzute scăderi atât ale numărului de şomeri cât şi a ratei şomajului. Din punct de vedere al disparităţilor interregionale indicii prezintă reduceri importante atât pentru intervalul 2000 – 2006 cât şi la orizontul anului 2010 (regiunea cu nivel minim fiind regiunea Nord - Vest). ■ Sursa: Comisia Naţională de Prognoză, Institutul Naţional de Statistică

INDICE DE DISPARITATE INTERREGIONAL AL OCUPĂRII REGIUNEA/NIVEL MINIM (NORD – VEST) =1 REGIUNEA

2000

2006

2006-2000

2010

2010-2006

Nord - Est

1,731

1,514

-0,234

1,502

-0,012

Sud - Est

1,333

1,243

-0,106

1,241

-0,002

Sud Muntenia

1,583

1,430

-0,148

1,423

-0,008

Sud - Vest Oltenia

1,172

1,027

-0,148

1,020

-0,007

Vest

1,437

1,363

-0,103

1,363

0,000

Centru

1,290

1,203

-0,079

1,197

-0,006

Bucureşti

1,020

1,297

0,263

1,373

0,076

INDICELE DE DISPARITATE AL PIB/LOCUITOR FAŢĂ DE MEDIA NAŢIONALĂ (=100) REGIUNEA

2000

2006

2006-2000

2010

2010-2006

Nord - Est

0,700

0,678

-0,022

0,685

0,007

Sud - Est

0,889

0,874

-0,015

0,869

-0,005

Sud Muntenia

0,815

0,818

0,003

0,820

0,003

Sud - Vest Oltenia

0,838

0,829

0,009

-0,830

0,001

Vest

1,026

1,168

0,142

1,147

-0,021

Nord - Vest

0,930

0,951

0,021

0,947

-0,004

Centru

1,071

1,050

-0,021

1,045

-0,004

Bucureşti - Ilfov

2,068

2,008

0,060

-2,012

0,003

INDICE DE DISPARITATE A OCUPĂRII FAŢĂ DE MEDIA NAŢIONALĂ MEDIA NAȚIONALĂ = 1 REGIUNEA

2000

2006

2006-2000

2010

2010-2006

Nord - Est

0,164

0,150

-0,014

0,148

-0,002

Sud - Est

0,126

0,123

-0,004

0,123

-0,001

Sud Muntenia

0,150

0,142

-0,007

0,141

-0,001

Sud - Vest Oltenia

0,111

0,102

-0,009

0,101

-0,001

Vest

0,095

0,099

0,005

0,099

0,0

Nord - Vest

0,136

0,135

-0,003

0,135

-0,001

Centru

0,122

0,119

-0,001

0,118

-0,001

Bucureşti - Ilfov

0,097

0,129

0,031

0,136

0,007

2007 SEPTEMBRIE

13


ANALIZĂ

IMPORTANŢA FACTORILOR INTERNI

Evoluţia investiţiilor greenfield (noi) este determinată în principal de factori interni ai economiei „ţintă”. Sustenabilitatea deficitului de cont curent este corelată puternic cu sentimentele pieţei externe privind acest aspect. Această problemă este cu atât mai importantă cu cât finanţarea deficitului prin investiţii străine directe este mai redusă. În plus, semnalul care generează retragerile sau stoparea intrărilor de capital nu trebuie să fie neapărat de natură internă economiei afectate. Ca atare, fenomenului de contagiune îi revine un rol extrem de important, evoluţii înregistrate în alte economii putând genera retrageri de capital din economii care împărtăşesc mai mult sau mai puţin o serie de caracteristici cu cele care generează începutul retragerilor. Ţările din Centrul şi Sud-Estul Europei au în comun existenţa unui deficit de cont curent. În plus, o serie de alte fenomene, precum expansiunea pronunţată a creditului neguvernamental, o creştere rapidă şi ridicată a preţurilor activelor nefinanciare sau existenţa şi a unui deficit fiscal însoţesc deficitele de cont curent pentru diverse subgrupuri de ţări din zona menţionată. Totodată, evoluţiile înregistrate la nivel global (variaţiile şi creşterile preţului petrolului, reacţiile BCE şi FED la presiunile sau anticipaţiile inflaţioniste mai ridicate) au generat o creştere a gradului de aversiune la risc a investitorilor, manifestată prin o serie de repoziţionări ale acestora pe alte pieţe, cu o intensitate crescută la sfârşitul lunii iunie 2006. Pe baza analizelor efectuate pe un grup de 14 ţări din Centrul şi Sud-Estul Europei (inclusiv România), Men-

egatti şi Roubini (în Roubini, 2006) consideră că ţările cu cel mai ridicat grad de vulnerabilitate la momentul actual sunt: Turcia, Ungaria, Serbia şi Bosnia-Herţegovina, în timp ce Estonia, Letonia, Lituania, Croaţia şi Bulgaria prezintă şi ele un grad ridicat de vulnerabilitate. Referinduse la evenimentele de la sfârşitul lunii iunie 2006, Roubini sugerează că comportamentul investitorilor pe pieţele din regiunea menţionată anterior a fost unul care a ţinut cont de gradul de vulnerabilitate a economiilor şi nu a fost unul complet „iraţional”. Astfel, ţara cea mai afectată a fost Turcia, care înregistra unul dintre cele mai ridicate deficite de cont curent dintre ţările din zonă. Totuşi, Ungaria, care din punct de vedere al autorilor are un grad mai ridicat de vulnerabilitate decât Turcia, a fost mai puţin afectată decât aceasta din urmă. Potrivit lui Roubini, trei sunt argumentele pentru explicarea acestui impact mai redus asupra Ungariei respectiv: (i) apartenenţa Ungariei la Uniunea Europeană; (ii) încrederea în reformele propuse (şi adoptate până la urmă de guvernul ungar) privind reducerea deficitului fiscal; (iii) o parte din investitori nu au ajuns la momentul în care să-şi reevalueze poziţiile pe piaţa ungară, retragerile de capital fiind efectuate doar de agenţii cu un grad ridicat de aversiune la risc. Rolul investiţiilor străine directe în finanţarea deficitului de cont curent a fost relativ ridicat în ţările din Centrul şi Estul Europei, induse fiind şi de procesul de privatizare pe care unităţile economice din respectivele economii l-au parcurs după înlăturarea regimurilor totalitare. Oricum, după cum se poate observa şi din graficele alăturate, în cazul Poloniei, Ungariei şi Cehiei, investiţiile străine directe care au rezultat din privatizarea unităţilor economice importante din economie, deşi corelate cu nivelul total, reprezintă doar o parte din totalul investiţiilor străine atrase. Astfel, un rol important revine şi aşa-numitelor investiţii greenfield (noi), a căror evoluţie este determinată în principal de factori interni ai economiei „ţintă”. În concluzie, o diminuare a veniturilor din privatizare, inerentă la un moment dat, poate fi compensată printr-o creştere a investiţiilor de tip greenfield în măsura în care factorii interni din economie încurajează acest tip de intrări de cap capital. ■ Sursa: BNR – Studiul “ECHILIBRUL EXTERN AL ROMÂNIEI – ABORDĂRI CALITATIVE ŞI CANTITATIVE”, autori: Mihai Copaciu, Irina Răcaru

DEFICITUL DE CONT CURENT, VENITURILE DIN PRIVATIZARE ȘI INVESTIȚIILE DIRECTE Ungaria

Cehia

15%

10%

5%

0%

-5%

-10%

-15%

14

1993

1996

SEPTEMBRIE 2007

1999

2002

2005

2008

Polonia


MACROECONOMIE

Evenimentele care s-au produs în urmă cu două luni au dezvăluit o interesantă şi fascinantă faţetă a modului în care, pe piaţa financiară internaţională lucrurile pot lua o turnură nefavorabilă, mai ales că modul complex în care o astfel de entitate funcţionează nu poate fi înţeles pe de-antregul de către oricine. Între timp, băncile au devenit mult mai reticente în a acorda credite, fondurile de investiţii aproape că şi-au îngheţat operaţiunile, iar investitorii s-au retras în „cochiliile” lor păstrându-şi banii lichizi. Acum, după ce toate aceste evenimente s-au declanşat ni se pare de neînţeles cum s-au putut produce toate acestea. Nu trebuie să fi un geniu pentru a-ţi da seama de faptul că împrumutând cu sute de mii de dolari oameni care nu au o istorie prea lungă în ceea ce priveşte relaţia cu banca şi uneori nici măcar o adresă permanentă sau dovezi îndestulătoare cu privire la veniturile realizate, este în cel mai bun caz, o mare, foarte mare greşeală. Din păcate însă nu s-a găsit nici un înţelept care să atragă atenţia asupra faptului că se va ajunge la o situaţie de criză. Pentru creditorii americani faptul că instituţiile finaciare împart această datorie imensă în porţii mici, pe care mai apoi le vând întregii lumi şi Europei în particular este un lucru perfect normal. Ca urmare, unii s-au plâns chiar că americanii atunci când au contractat împrumuturi într-un mod atât de riscant nu au fost chiar bine intenţionaţi. Cei care gândesc astfel nu sunt însă pregătiţi pentru a face faţă pe o piaţă financiară internaţională extrem de competitivă.

ARMELE FINANCIARE DE DISTRUGERE ÎN MASĂ Criza imobiliară din SUA oferă o interesantă privire asupra felului în care funcţionează pieţele de capital. ment derivativ numit atât de ridicol CDO pătrat (CDO squared). În 2003, Warren Buffett a descris instrumentele derivative cu atît de celebrele cuvinte: “arme financiare de distrugere în masă”, după ce parcurgând o serie de note de subsol legate de activitate unor bănci în acest domeniu nu a reuşit să găsească nicăieri date despre gradul de risc pe care băncile respective şi-l asumau în astfel de tranzacţii. Iar această lipsă

IAR ACEASTĂ LIPSĂ A ÎNŢELEGERII MECANISMELOR DE FUNCŢIONARE ALE UNOR INSTRUMENTE FINANCIARE DIN PARTEA INVESTITORILOR AMENINŢĂ SĂ DESTABILIZEZE ACUM PIEŢELE FINANCIARE INTERNAŢIONALE Traderii de instrumente derivative ştiau însă foarte bine ce se întâmpla. Ei ştiau cu siguranţă ce riscuri implică aceste investiţii, care bineînţeles că promit şi randamente înalte, pe măsura respectivelor riscuri. Din păcate însă, înţelegerea acestor aspecte pare a se fi oprit aici, fără a se mai calcula implicaţiile. Unii dintre investitorii care au căzut victimă crizei imobiliare din SUA au ajuns în această situaţie deoarece au cumpărat instrumente derivative numite datorii obligatare consolidate (consolidated debt obligations în engl. ori CDO). Practic, ei au pariat pe faptul că o serie de credite cu un grad mare de risc nu vor ajunge în situaţia de a nu fi onorate (şi au pierdut n.r.). Astfel o lume care la prima vedere pare a fi extrem de transparentă şi-a arătat părţile sale întunecate. Şi pentru a arăta că această lume poate deveni din ce în ce mai de neînţeles menţionăm că aceste CDO pot fi la rândul lor “împachetate” (are loc o reîmpărţire a riscului prin crearea unui nou portofoliu format din active diferite faţă de cel care corespunde CDO iniţial) pentru a crea un alt instru-

DAVID RAE

a înţelegerii mecanismelor de funcţionare ale unor instrumente financiare din partea investitorilor ameninţă să destabilizeze acum pieţele financiare internaţionale. Încrederea investitorilor s-a prăbuşit iremediabil şi este foarte greu de spus cine anume este expus unui risc sau cărui risc O recâştigare a încrederii investitorilor în pieţele financiare va veni, dar nimeni nu poate spune la acest moment, când anume. Companiile probabil că pe termen scurt nu se vor îngrijora prea tare. În schimb, câţiva investitori vor avea de câştigat de pe urma acestor turbulenţe. Acestea sunt însă regulile care funcţionează pe această piaţă. Pe termen lung impactul se va face simţit asupra pieţei însăşi. În ceea ce priveşte instrumentele derivative care în prezent pun în mişcare întreaga piaţă financiară mondială ele vor deveni din ce în ce mai complexe şi dificil de înţeles de către publicul larg. ■ David Eae este redactor-șef adjunct la Financial Director Marea Britanie

2007 SEPTEMBRIE

15


MANAGEMENT

MAI MULTE EXPLICAŢII ÎN RAPOARTELE COMPANIILOR Rapoartele ce conţin mai multe explicaţii pot umple golul dintre precizia datelor financiare interne şi ariditatea celor făcute publice, mult mai greu de înţeles. TEXT ROBERT BRUCE, Financial Director Marea Britanie

ROBERT BRUCE

Una din cheile guvernării corporatiste de succes este aceea că totul trebuie să aibă coerenţă în cadrul întregului. Informaţia poate produce efecte la nivelul unei corporaţii. Totul trebuie să fie în linie cu standardelele firmei. Dar acest lucru e din ce în ce mai greu de realizat. Raportările făcute de corporaţii au intrat într-o perioadă haotică fără precedent. Pentru un observator întâmplător nu există nici un motiv care să explice această situaţie. Dar cei care au urmărit schimbările produse în ultimele luni ştiu exact ce anume se întâmplă. Directorii financiari se vor gândi, în fond, la anii din urmă, în care obiectivul era doar acela de a avea câteva

să conţină mai multe explicaţii. Astfel, funcţia financiară devine o altă cale de a explica ce anume pune în mişcare compania şi o menţine în top într-un sector extrem de competitiv. În aprilie, PricewaterhouseCoopers a realizat un studiu printre companiile prezente în clasamentul Fortune Global 500 cu privire la cele mai bune practici de scriere a rapoartelor care să prezinte informaţii relevante pentru acţionari, investitori şi analişti. Ei au găsit spre exemplu că la scrierea unui raport informaţiile calitative şi cantitative îşi împart în mod egal spaţiul tipografic. Majoritatea companiilor fac referire la ceea ce se va întâmpla în viitor, dar numai 10% dintre firme oferă cifre pentru ceea ce vor face în viitor şi doar 15% dintre companii prezintă indicatori specifici de performanţă. Cu siguranţă însă, că în anii care vor veni numărul de companii ce vor furniza în rapoarte astfel de informaţii va creşte. Unul din elementele pe care studiul PricewaterhouseCoopers l-a evidenţiat este lipsa abilităţii unor firme de a include în rapoarte informaţii care să îi determine pe investitori să vadă în respectiva companie o oportunitate investiţională pe termen lung şi nu doar un plasament pe termen scurt. „Este interesant de speculat cât anume din capitalul plasat pe termen scurt este investit astfel ca urmare a actualului model de raportare şi a lipsei informaţiilor pe termen lung despre emitenţi, lipsă ce transpare din informaţiile culese,” se arăta în studiu. „Aşa cum stau lucrurile,” arată studiul, „o parte din principalele componente ale venitului, ale profitului operaţional şi ale surselor care asigură creşterea companiei sunt invizibile pentru investitori. Cât anume reprezintă creştere organică şi cât anume reprezintă plusul realizat în urma unor achiziţii? Creşterea organică se datorează unei măriri a preţurilor produselor vândute de companie sau unei modificări a volumului de produse comercializate? Furnizându-li-se astfel de informaţii, investitorii vor putea înţelege mai bine şi inter-

Majoritatea companiilor fac referire la ceea ce se va întâmpla în viitor, dar numai 10% dintre firme oferă cifre pentru ceea ce vor face în viitor şi doar 15% dintre companii prezintă indicatori specifici de performanţă. informaţii pentru exterior care să fie aproximativ la fel cu cele obţinute pentru uzul intern. Datele ce puteau fi comunicate în afara companiei erau obţinute din cele pe care managementul acesteia le folosea pentru uz intern, în vederea conducerii şi a elaborării strategiei firmei. Această situaţie nu a durat însă mult. Părerea generală, ce câştigă din ce în ce mai mult teren, este aceea că datele pentru uz intern şi cele comunicate în exterior sunt foarte diferite. Unii dintre directorii financiari vor recunoaşte chiar că cele două tipuri de informaţie nu au aproape nicio legătură unul cu altul. Ei ştiu, de asemenea, şi ceva despre cum se poate face acest lucru. Dar dacă le ceri să îţi explice, îţi vor ţine o prelegere despre cît de complexă este lumea şi că există o singură cale ce poate fi urmată: rapoarte care 16

SEPTEMBRIE 2007

preta performanţele economice ale companiei.” Un astfel de raport financiar incomplet poate crea şi multă confuzie. „Chiar şi cei mai pricepuţi investitori găsesc că este dificil de descifrat cât de performantă este o companie, citind doar raportul financiar al acesteia,” se arată în studiu. „Mai mult, se întâmplă ca informaţiile complexe cerute de raportarea către exterior să nu concorde cu datele interne utilizate în gestionarea afacerii. Utilizatorii sofisticaţi ai actualului model de raportare acordă atenţie doar acelei informaţii oferite de compania în cauză, neglijând alte surse.” Câştigătoare în această stare generalizată de confuzie vor fi companiile care vor reuşi să scape de tirania cifrelor şi să pună într-o formă prietenoasă ceea ce doresc să facă în viitor. ■


INVESTIȚII

Ca urmare a unei pierderi de 16 milioane de lire, producătorul britanic de încuietori, Infast, a decis în 2004 să se extindă într-un stat cu costuri de producţie mai scăzute, precum China sau India, ale căror produse îi făceau deja o concurenţă puternică. Compania de consultanţă Rossmore Group a fost desemnată a se ocupa de închiderea celor două fabrici ale firmei, din Yorkshire şi relocarea lor în altă ţară. Rezultatul analizei firmei de consultanţă a fost unul surprinzător. Aceasta recomanda menţinerea fabricilor în Yorkshire. Transportul din Orientul Îndepărtat al produselor ar fi durat între 12 şi 14 săptămâni, compania ar fi avut nevoie de mai multe resurse financiare şi ar fi pierdut din flexibilitatea şi promptitudinea cerute de clienţi. Infast trebuia să răspundă globalizării cu altă armă decât cea a relocării.

CAPCANELE DIN ŢĂRILE EMERGENTE

Costuri ascunse Una din cele mai des întâlnite greşeli ale unei firme ce se extinde în altă țară este neluarea în calcul a tuturor costurilor. Spre exemplu, factorii care pot influenţa costurile de transport sunt cheltuielile de stocare şi tarifele şi taxele vamale şi portuare. După ce analizăm şi aceste aspecte am putea ajunge la concluzia că avantajul forţei de muncă ieftine (cum ar fi în cazul Chinei) nu mai este îndeajuns pentru a ne asigura profitabilitatea afacerii în noile condiţii, iar o locaţie mult mai apropiată ar fi mult mai de dorit.

Dar nici toate costurile pe care l-am putea afla dintr-o primă documentare ar putea să nu fie explicite pe cât ar trebui ele să fie. Spre exemplu, multe companii scapă din vedere faptul că transportul produselor către un port sau altul poate să implice costuri diferite. Hong Kong şi Shanghai sunt mult mai scumpe faţă de Tianjin. Sistemul IT ar putea fi şi el cauza unor probleme. În China spre exemplu, el ar trebui să suporte setul de caractere tip Unicode. Una peste alta, în statele care au costuri mici, necazurile nu se ţin neapărat deoparte de cei neavizaţi,

Multe companii optează pentru extinderea în alte ţări, fără însă a face mai întâi o analiză de oportunitate.

TEXT MALCOLM WHEATLEY


INVESTIȚII

declara Adrian Griffiths, director de dezvoltare a afacerii la Vendigital. Foarte multe companii nu fac nici un fel de cercetare a pieţei înainte de a pătrunde pe o piaţă străină. China spre exemplu, este o locaţie excelentă, dar contează şi dacă este potrivită pentru bunul pe care dorim să îl fabricăm.” Griffiths atenţionează de asemenea companiile care vor să investească în alte ţări că ar trebui să aibă în vizor două aspecte. Primul este legat de natura costurilor care vor fi reduse prin relocarea companiei într-o altă ţară. Spre exemplu, dacă cineva doreşte să intre pe piaţa chineză pentru a produce bunuri ce necesită mari consumuri energetice probabil că va eşua în dezvoltarea unei astfel de activităţi. „Avantajul Chinei constă în forţa de muncă ieftină. Ca urmare, doar companiile care v or fabrica bunuri ce înglobează într-o foarte mare măsură muncă manuală vor avea de câştigat. Pentru produse mari consumatoare de electricitate ar trebui avută în vedere Brazilia, unde o importantă pondere în producerea de energie o au hidrocentralele.” Cel de-al doilea aspect este mult mai subtil şi este legat de extinderea acelui tip de afacere care are succes în condiţiile oferite de ţara respectivă.

Aproape de casă Griffiths recomandă companiilor să compare costul transportului pentru bunurile produse în India sau China cu cheltuielile ocazionate de transportul unor bunuri dintr-o locaţie mai apropiată şi să vadă dacă economiile realizate sunt mai mari decât cele rezultate în urma fabricării acelor produse în China. „Am văzut companii care puneau în balanţă costurile existente în Europa de Vest, cu cele din China, care erau cu 40% mai mici. Pe reprezentanţii acestor companii îi sfătuiam să nu se grăbească în luarea unei decizii de relocare, iar apoi îi întrebam cum li se pare în Portugalia din punctul de vedere al costurilor. De obicei nu ştiau ce să-mi răspundă.” Relocarea într-o ţară în curs de dezvoltare dă naştere şi altor probleme ce-şi aşteaptă răspunsul. Spre exemplu transferul de tehnologie sau protecţia împotriva furtului de proprietate intelectuală sunt alte două mari probleme. China nu protejează proprietatea intelectuală aşa cum ar dori-o investitori. În schimb în Hong Kong (în prezent parte a Chinei) o astfel de problemă nu există, proprietatea intelectuală fiind la fel de bine protejată ca în orice stat occidental. Nu este uşor, dar pentru o companie care vrea să intre în era globalizării fără să dea greş aceste sfaturi ar trebui să devină norme obligatorii. ■

{tii cåt de sus vrei s\ ajungi. Pentru tine [i echipa ta. Cunoa[terea ^nseamn\ putere. Puterea de a vedea mai departe, de a avea o viziune de ansamblu [i de a lua decizii mai bune. Decizii care, ^n final, fac diferen]a. F\ primul pas [i ^nscrie-te pån\ pe 23 septembrie 2007 la cursurile din cadrul Programului Certificat Profesional ^n Management, program de excelen]\ managerial\ al The Open University Business School oferit ^n Romånia de CODECS: ● Management Performant ● Management Financiar Bucure[ti 021 252 51 82/3/4 Bra[ov 0368 412 169 Constan]a 0241 545 121 Ia[i 0232 215 637 Ploie[ti 0244 545 980 Tårgu Mure[ 0265 261 100

www.codecs.ro

Bac\u 0234 571 096 Cluj Napoca 0864 418 271 Gala]i 0236 327 075 Pite[ti 0248 217 027 Sibiu 0269 213 626 Timi[oara 0256 295 355


CONTABILITATE

Rapoartele financiare primare au nevoie de modificări. Presiunile pentru revizuirea lor, ce vin din partea principalilor utilizatori ai acestor instrumente, sunt din ce în ce mai mari, în condiţiile în care analiştii certifică şi ei că trebuie operate modificări. Actuala formă de prezentare nu are consistenţă, investitorii fiind forţaţi să facă eforturi majore pentru a avea informaţii fundamentale, precum recuperarea, capitalului investit iniţial. Comisia pentru elaborarea standardelor internaţionale de contabilitate (International Accounting Standards Board) împreună cu organizaţia omoloagă din SUA (US Financial Accounting Standards Board) au decis să poarte, în ultimul trimestru al acestui an, o serie de discuţii cu privire la modul de prezentare al situaţiilor financiare. Cele două instituţii au făcut deja progrese în stabilirea unei agende de discuţii, unele dintre subiecte ajungând şi la urechile publicului larg. Unul din punctele puse în discuţie este reorganizarea prezentării situaţilor financiare astfel încât acestea să aibă o mai mare coerenţă. Acest fapt înseamnă o mai bună clasificare a unor date primare, cum ar fi veniturile operaţionale, fluxurile de venituri şi cheltuieli operaţionale sau activele operaţionale, astfel încât utilizatorii conturilor să poată face mult mai uşor corelaţii între respectivele elemente. O măsură propusă de IASB/FASB este renunţarea la indicatorii ce măsoară profitul, utilizaţi în prezent în rapoartele financiare. O parte dintre temerile celor care elaborează standardele de contabilitate se leagă de faptul că în multe cazuri concentrarea prea mare a rapoartelor financiare asupra unor indicatori precum profitul pe acţiune nu ar fi lucrul cel mai indicat, deoarece unii analişti tind să

MAI SIMPLU DECÂT PÂNĂ ACUM Simplificarea şi concizia rapoartelor financiare este din ce în ce mai necesară. TEXT PETER WILLIAMS Pentru investitori, principalul câştig al acestui set de iniţiative va fi revizuirea modului de prezentare al rapoartelor financiare primare, astfel încât diferitele tipuri de situaţii financiare să aibă o mult mai mare legătură între ele şi mult mai multă consistenţă. Un argument oferit de Stephen Cooper este acela că „venitul net este un indicator destul de greu de interpretat în contextul amalgamului de profituri şi pierderi cu caracteristici diferite şi care concură la realizarea acestuia; şi în plus nu există prea multă logică în spatele clasificărilor şi metodelor de prezentare utilizate în prezent.” Complexitatea acestui proiect rezidă în faptul că problema prezentării rapoartelor financiare are implicaţii şi într-un alt domeniu aflat pe masa de lucru a IASB/FASB, domeniu ce include măsurarea activelor şi pasivelor, contabilitatea legată de pensii şi cotabilitatea hârtiilor de valoare (obligaţiuni, acţiuni). Întrebarea în cazul acestora este cum pot fi prezentate câştigurile şi pierderile. La baza problemelor de prezentare stau spinoasele probleme de evaluare a activelor. În cadrul proiectului de cadru con-

Principalul câştig va fi revizuirea modului de prezentare al rapoartelor financiare primare, astfel încât diferitele tipuri de situaţii financiare să aibă o mult mai mare legătură între ele şi mult mai multă consistenţă. analizeze în special astfel de indicatori şi pierd din vedere alte aspecte şi rezultate financiare importante. Această atitudine a celor care elaborează standardele contabile a fost determinată de semnalul de alarmă tras de comunitatea analiştilor economici şi în special de cunoscutul analist economic al băncii UBS, Stephen Cooper. Ca urmare, IASB/FASB discută în prezent posibilitatea înlocuirii indicatorilor ce măsoară profitul/venitul net, folosiţi la ora actuală în raportările financiare, cu indicatori ce pot măsura succint venitul operaţional sau pe cel total şi care ar putea evidenţia modificările valorii reale, precum şi alte tipuri de venituri. Investitorii sunt mai degrabă interesaţi de profit şi de evoluţia cash-flow-ului, dar şi de abilitatea „executivilor” de a menţine sau creşte aceşti indicatori şi mult mai puţin de valoarea anumitor active ale companiei. Pentru ei, obiectivele IASB/FASB de modificare a prezentării situaţiilor financiare se concentrează pe îmbunătăţirea înţelegerii stării trecute şi prezente a companiei din punct de vedere financiar, operaţional şi al finanţării activităţii, precum şi a elementelor care produc modificări ale situaţiilor financiare.

ceptual al IASB/FASB, oficialii acestor organizaţii se gândesc să utilizeze cel puţin şase baze de evaluare – incluzând aici preţul istoric brut de intrare (past gross entry price), preţul istoric de intrare acumulat (accumulated past entry price), preţul istoric (brut) de intrare alocat (allocated past (gross) entry price), preţul istoric compus (combine price) şi valoarea de utilizare (value in use). Astfel, standardele actuale nu pot deveni acel one-stop-shop pe care îl roresc utilizatorii în privinţa prezentării situaţiilor financiare. Elementul final al problemelor legate de revizuirea modului de prezentare a situaţiilor financiare primare este o chestiune de detaliu. IASB ar dori implementarea unor principii de bază pentru standarde; standardele contabile legate de prezentarea situaţiilor financiare reprezintă un test asupra felului în care poate fi rezolvată definirea unor principii. În concluzie, standardul contabil nu va putea oferi recomandări detaliate cu privire la indicatorii şi structura unei raportări financiare, ţinând cont că variabilitatea companiilor implică flexibilitate în abor-darea acestei probleme. Totuşi, câteva repere ar putea să constituie un standard în acest sens. ■ 2007 SEPTEMBRIE

19


STRATEGIE IT

FIRMELE MARI MIZEAZĂ PE REVOLUŢIA WEB 2.0 Pe lângă împărtăşirea cunoştinţelor, comunităţile online ajută companiile și la creşterea veniturilor. TEXT ROBERT JAQUES Cele mai mari companii din lume devin rapid conştiente de potenţialul de a genera venit al serviciilor prin internet Web 2.0, care promovează colaborarea online şi împărtăşirea de informaţii. În majoritatea cazurilor, corporatiştii îşi concentrează eforturile de dezvoltare a serviciilor Web 2.0 asupra creării unor comunităţi online, menite să sprijine marketingul sau dezvoltarea produselor proprii. Aceste investiţii sunt amplificate simţitor de crearea blogurilor (prescurtare de la web logs, adică „jurnale online”) şi wikiurilor (publicaţii colective online), cu scopul de a iniţia conversaţii şi de a împărtăşi cunoştinţe între angajaţii companiei şi mediul extern. Însă corporatiştii nu sar în vagonul Web 2.0 fiindcă sunt interesaţi de tehnologia de ultimă oră, ci mai degrabă fiindcă ei cred că interacţiunea şi colaborarea mai strânsă cu clienţii vor accelera creşterea şi rentabilitatea. Conform unui nou studiu întocmit de prestigiosul grup de analiză britanic Economist Intelligence Unit (EIU), aproape 80% dintre firmele mari sunt de părere că tehnologiile Web 2.0 le pot ameliora veniturile şi marjele de profit. Acest raport EIU, sponsorizat de Federaţia de Luptă împotriva Furtului Electronic (FAST) din Marea Britanie, are la bază un sondaj la care au răspuns 406 persoane deţinând funcţii de Senior Executives în cadrul unor companii cu o valoare a vânzărilor medie de 2,5 miliarde de dolari. Studiul relevă faptul că marile companii percep tot mai mult tehnologiile Web 2.0 ca pe nişte adaosuri obligatori pentru a da amploare canalelor de comunicare deja existente. „Web 2.0 nu mai reprezintă doar o tehnologie de ultimă oră”, a declarat Harvey Koeppel, Chief Information Officer şi Senior Vice President al Global Consumer Group (New York), din cadrul Citigroup. „Acum Web 2.0 este tehnologia-lider”. „Am fost plăcut surprinşi de interesul crescut al firmelor mari în privinţa oportunităţilor comerciale prezentate de Web 2.0”, a adăugat Dan Armstrong, editor al raportului EIU, sugestiv intitulat „Afaceri serioase: Web 2.0 devine corporatist”. „Respondenţii şi intervievaţii sondajului nostru văd în Web 2.0 o oportunitate, nu o ameninţare, şi s-au dovedit extrem de creativi în aplicarea ideii de reţea colaborativă la propriile produse şi metode de lucru”. 20

SEPTEMBRIE 2007

Voci disidente Totuşi, Armstrong recunoaşte că există şi câteva voci disidente în mijlocul acestui cor al fanilor Web 2.0. În comparaţie cu Chief Executive Officers (CEO) şi restul directorilor executivi din vârful ierarhiei corporatiste, Chief Financial Officers (CFO) nu sunt la fel de entuziaşti în susţinerea iniţiativelor Web 2.0. Conform cercetării menţionate, CFO sunt mai puţin înclinaţi să vadă în Web 2.0 o tehnologie radical inovatoare, să considere că această tehnologie va afecta toate aspectele afacerii şi să afirme că ea va schimba modelul de afaceri al companiei. Însă este evident faptul că acest scepticism nu stăvileşte larga adoptare corporatistă a tehnologiei Web 2.0. Aproape opt din zece companii chestionate de EIU văd în aspectul colaborativ al Web 2.0 o modalitate de a creşte veniturile corporatiste şi/sau marjele de profit. În ceea ce priveşte reducerea costurilor, 30% dintre companii se aşteaptă ca instrumentele Web 2.0 să înlesnească serviciile pentru clienţi şi să aducă economii.

Comunitatea online Pentru a reuși să obțină aceste importante beneficii, majoritatea companiilor se concentrează asupra creării unei comunităţi online. 71% au răspuns în sondajul EIU că utilizează deja sau intenţionează să utilizeze comunităţile online, de exemplu, pentru marketing şi pentru dezvoltarea liniei de produse, în următorii doi ani. Aproape 60% dintre firmele mari îşi invită acum clienţii să contribuie cu conţinut care să explice, să sprijină, să promovează sau să îmbunătățească produsele lor, ori intenţionează să facă acest lucru în următorii doi ani. Aproximativ jumătate dintre companii declară că îşi tratează clienţii – sau au de gând să-i trateze – drept parteneri la dezvoltarea produselor aflate într-un proces de îmbunătăţire permanentă. În special bloggingul este promovat asiduu ca un instrument ieftin şi foarte eficient de marketing şi de construcţie a unei mărci. De exemplu, în 2006, cel mai mare producător de maşini la nivel mondial, General Motors, după lansarea unui blog numit FastLane în anul precedent, a recidivat cu blog-ul intitulat FYI. Bill Betts, manager al serviciilor web la GM în Detroit, a afirmat că gigantul producţiei de maşini a dorit „să schimbe percepţia conform căreia GM este o corporaţie uriaşă şi impersonală”. Aşa că, pe lângă directorii executivi care contribuie la blogul FastLane, GM şi-a pus angajaţii din fabrici şi birouri în linia întâi la FYI. „Blogul a umanizat corporaţia”, a afirmat Betts. Când vine vorba de creşterea profiturilor şi a vânzărilor, cele mai multe companii se aşteaptă să-şi recupereze în cea mai mare parte investiţiile în Web 2.0 prin intermediul sectorului new business. Viitorul adoptării Web 2.0 de către corporaţii pare luminos: cei mai mulţi directori executivi se aşteaptă ca metodele de lucru şi instrumentele Web 2.0 să devină factor un foarte important care să modifice felul în care companiile interacţionează cu clienţii lor; cel puţin asta susţin 68% dintre respondenţii la sondajul EIU. ■


SECURITATE IT

Pirateria software se manifestă la nivel mondial, provocând pierderi greu de trecut cu vederea. La nivelul anului trecut, din totalul softului instalat pe computerele din toată lumea, doar 65% a fost achiziţionat legal, potrivit Studiului global privind pirateria software, realizat de Business Software Alliance (BSA) şi IDC. O rată a pirateriei software de 35% înseamnă pierderi de aproximativ 40 de miliarde de dolari la nivel global. În România, rata pirateriei software a fost în 2006 de 69%, în scădere cu 3 procente faţă de nivelul înregistrat cu un an înainte. Chiar dacă trendul este descendent, nivelul pierderilor provocate de acest fenomen este în creştere, din cauza ritmului ridicat de dezvoltare a pieţei. Studiul BSA arată că anul trecut pierderile provocate prin achiziţionarea de soft ilegal au fost de 114 milioane de dolari, cu 3 milioane mai mult decât în 2005.

Softul specializat e şi mai afectat de piraterie Toate aceste cifre se referă în principal la pierderile provocate de softul nespecializat, folosit atât acasă, cât şi la birou. În România pirateria software la nivelul programelor specializate, utilizate de diverse companii, este chiar mai mare. Potrivit datelor A&C International, distribuitor autorizat pentru România al produselor Autodesk, în domeniul proiectării asistate, folosite pentru infrastructură, construcţii, utilităţi sau proiectare mecanică, ponderea softului folosit fără licenţă este cu 15% mai mare decât în cazul programelor nespecializate. „Dacă aderarea la UE şi regulile comune nu vor convinge utilizatorii de software pentru proiectare de necesitatea respectării drepturilor de autor, riscăm ca rata totală a pirateriei software din România să fie influenţată negativ de pirateria de software Autodesk”, spune Cristian Dumitrescu, preşedintele A&C International. Aproximativ 7.000 de companii utilizează software Autodesk în România, cu sau fără licenţă, iar numărul acestora creşte rapid, cererea pentru soft necesar proiectării asistate fiind foarte mare. În această lună Autodesk lansează a doua campanie antipiraterie. Acţiunea îi vizează pe managerii firmelor cu activitate de proiectare, pe proiectanţii din domeniul proiectării mecanice, pe arhitecţi, pe cadastrişti sau cartografi.

Legi mai dure Riscurile la care se expun companiile care instalează soft fără licenţă sunt destul de mari. Eforturile BSA de a implica mai mult autorităţile publice în diminuarea pirateriei software au început să se vadă. Din iunie 2006 funcţionează Grupul de lucru în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală, coordonat de Parchetul General. Reprezentanţii BSA cooperează cu autoritatile pentru soluţionarea cazurilor de piraterie software, dar derulează şi campanii de informare în rândul utilizatorilor de programe pentru calculator, pentru a reduce numărul cazurilor de încălcare a drepturilor de autor. Anul trecut au avut loc mai mult de 600 de controale în cazuri de

PIRATERIA IT AMENINȚĂ COMPANIILE Instalarea ilegală pe un calculator a unui soft, într-o companie cu sute de angajaţi, poate produce multe efecte negative. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA utilizare şi distribuire neautorizată de software, aproape de două ori mai multe decât în 2005. Observăm o îmbunătăţire a condiţiilor din piaţa românească, în special la nivelul companiilor şi al instituţiilor guvernamentale, care folosesc într-un procent mai mare software cu licenţă, însă pierderile rămân deosebit de mari. Legislaţia a suferit modificări, fiind adaptată la cea a Uniunii Europene. Potrivit acesteia, utilizarea de programe de calculator fără licenţă se pedepseşte cu amendă penală sau cu închisoare de la 1 la 4 ani, iar comercializarea neautorizată de programe piratate poate fi sancţionată cu până la 12 ani de închisoare şi poate duce și la închiderea firmelor care comercializează software ilegal. Toate aceste prevederi legale ar trebui să-l facă pe un director financiar al unei companii să se gândească serios înainte de a decide ce fel de software va achiziţiona şi din ce surse. Sancţiunile legale, combinate cu pierderile provocate de proasta funcţionare a unor programe fără licenţă, pot constitui o notă de plată destul de piperată pentru companie. ■

RATA PIRATERIEI SOFTWARE ÎN LUME, ÎN 2006 Țara

Rata pirateriei (%)

Pierderi (USD)

2006

2005

2006

2005

Japonia

25

28

1,78 miliarde

Armenia

95

95

8 milioane

7 milioane

Bulgaria

69

71

50 milioane

41 milioane

Cehia

39

40

147 milioane

121 milioane

Ungaria

42

42

111 milioane

106 milioane

România

69

72

114 milioane

111 milioane

Rusia

80

83

2,19 miliarde

1,62 miliarde

SUA

21

21

7,28 miliarde

6,89 miliarde

Marea Britanie

27

27

1,67 miliarde

1,80 miliarde

Italia

51

53

1,4 miliarde

1,56 miliarde

1,62 milarde

Sursa: Studiul Business Software Alliance

2007 SEPTEMBRIE

21


COVER STORY

TOTUL SE TRANSFORMĂ.

ÎN BANI…

Creşterea competiţiei şi avansul tehnologic obligă companiile să se schimbe pentru a supravieţui TEXT ALEX BLYTH, Financial Director Marea Britanie, GABRIEL NIŢULESCU, redactor-şef, Financial Director România

Uneori un singur cuvânt în definirea unui proces poate salva sute de mii sau chiar milioane de dolari. Schimbarea acelui cuvânt înseamnă de fapt remodelarea afacerii sau a unora din procesele importante care o compun. Este ceea ce au făcut cei de la Ford la începutul anilor ’90, când şi-au propus reducerea cheltuielilor cu facturile, în condiţiile în care departamentul care se ocupa cu acestea număra 500 de oameni. Iniţial şi-au propus o reducere a numărului de funcţionari din respectivul departament cu 20%. Asta până când au achiziţionat 25% din acţiunile firmei Mazda, o companie japoneză mai mică, unde au putut constata că un număr de doar cinci funcţionari erau alocaţi pentru respectiva activitate. În aceste condiţii, managerii de la Ford şi-au dat seama că trebuie să regândească întregul proces de facturare. Dacă până atunci regula era „Plătim facturile când le primim.”, după regândirea procesului regula a devenit „Plătim facturile când primim mărfurile” sau chiar „Plătim facturile când utilizăm mărfurile” (mai exact când montăm 22

SEPTEMBRIE 2007

piesele). Pornind de aici, în locul celor 500 de oameni care, de multe ori pierdeau timpul verificând dacă marfa primită corespundea cu ceea dorită şi cu ceea ce era trecut în factură, urmând ca apoi să-şi dea acordul pentru efectuarea plăţii, în respectivul departament acum mai lucrează 125 de oameni, ceea ce reprezintă o reducere de 75%, adică de peste 3,75 ori faţă de planul iniţial. În plus, stocurile au scăzut simţitor şi odată cu acestea a avut loc şi o îmbunătăţire semnificativă a fluxului de numerar, ceea ce a generat noi economii pentru companie. Un alt exemplu tipic este colaborarea dintre Wal-Mart şi P&G. Pentru lanţul de magazine, gestionarea stocurilor de „pampers” reprezenta o mare problemă. Pentru a îmbunătăţi această activitate ei au apelat la furnizorul lor P&G, presupunând că acesta are o mai mare experienţă în domeniu. Mai întâi au convenit ca Wal-Mart să comunice P&G ce vânzări aveau, iar P&G să facă recomandări cu privire la cantităţile necesare reîmprospătării stocurilor, urmând ca ulterior cei de la Wal-Mart, pe baza recomandărilor, să comande. Practic, cei de la Wal-Mart au transferat gestionarea stocurilor acestor produse voluminoase şi nu foarte scumpe către furnizor, eliminând practic costurile legate de managementul stocurilor la aceste bunuri. Pentru că lucrurile au mers foarte bine, Wal-Mart a eliminat faza recomandării, lăsându-i pe cei de la P&G să hotărască ce cantităţi trebuie livrate către locaţiile sale, pe

baza datelor pe care lanţul de magazine le transmitea zilnic cu privire la vânzări. Simplificarea procesului a mai adus un avantaj financiar: clientul achita marfa înainte ca Wal-Mart să facă plata către P&G, ceea ce a îmbunătăţit considerabil fluxurile de capital. Iar exemplele pot continua. Sunt însă managerii, fie ei români sau străini pregătiţi pentru schimbare? Schimbarea – o constantă În zilele noastre doar prezenţa continuă a schimbării putem spune că rămâne o constantă. Conform unui studiu recent al Capgemini Consulting, fiecare afacere vest-europeană a iniţiat în medie şapte proiecte majore de remodelare a afacerii în ultimii trei ani. În acelaşi timp, 86% din managerii europeni de top cred că schimbarea face parte integrantă din managementul unei afaceri. Kevin McGuirk, director de operaţiuni la EA Consulting Group, aprecia că: „Odată cu globalizarea, folosirea internetului, creşterea economică a Indiei şi a Chinei sunt tot atâtea schimbări ce obligă firmele să se transforme pentru a rezista în piaţă.” Dar în ciuda numărului mare de astfel de


COVER STORY

Remodelare „locală” În România, ţară ce a parcurs un proces de remodelare a economiei sale, problema restructurării afacerii s-a pus şi se pune şi mai

acut, mai ales în ceea ce priveşte companiile de stat. Exemplele în acest sens sunt nenumărate. Dacă până la preluarea sa de către Mittal Steel, Sidexul era „o mare gaură neagră” (deşi profitabil pe hârtie, nu putea să-şi recupereze banii pe produsele „vândute” de mulţimea de firme „căpuşă”), în prezent combinatul a devenit o afacere profitabilă şi în realitate, producătoare a unui cash-flow sănătos pentru actualul său deţinător. La fel s-au întâmplat lucrurile şi în cazul Băncii Agricole (cumpărată de Raiffeisen Zentral Bank), al fabricilor de zahăr (cumpărate de Agrana), al Petromidia (intrată în portofoliul Rompetrol, sau mai nou, în cel al KazMunaiGas) etc. Iar dacă am ajuns la capitolul petrol, nu putem să nu menţionăm cazul Petrom, care, imediat după preluarea sa de către OMV (în 2004), a trecut de la pierderi de 143 milioane EUR la un profit de 329 milioane EUR (în 2005), OMV fiind o companie cu o cifră de patru ori mai mare decât Petrom, în condiţiile în care numărul de angajaţi al firmei austriece era de aproape opt ori mai mic decât cel al companiei româneşti. Remodelarea afacerii este însă un concept aplicat şi de companiile private româneşti. Fuziunea dintre Flanco şi Flamingo a necesitat regândirea afacerii, mai ales în ceea ce priveşte reţeaua de magazine şi oferta de produse. Operatorul de telefonie mobilă Zapp, folosindu-se de internet, şi-a diminuat costurile prin transmiterea facturilor online şi a crescut satisfacţia clienţilor, punându-le acestora la dispoziţie posibilitatea de a-şi administra contul de client. Astfel, aceştia au acces direct de pe telefonul mobil sau de la un laptop/PC conectat la internet în portalul ZappMobile, de unde au posibilitatea să-şi administreze numerele de telefon din flota proprie (de exemplu verificarea minutelor atribuite şi consumate), să cumpere cu punctele câştigate prin programul de loialitate diverse produse şi servicii (de exemplu minute de convorbire naţionale, accesorii sau telefoane) sau să (dez)activeze diverse servicii (de exemplu restricţionare apeluri, redirecţionare apeluri, alerte SMS pentru email, factură electronică desfăşurată în format Excel). Utilizarea internetului a schimbat afacerea şi în cazul Altex. Încă de la lansarea sa în 2002, www.altex.ro a utilizat reţeaua de magazine pentru a putea asigura un timp de livrare cât

TERMENUL DE «TRANSFORMARE A AFACERII» ÎN ADEVĂRATUL SĂU SENS, ATUNCI ACEST PROCES IMPLICĂ O REMODELARE COMPLETĂ A ESENŢEI ACELEI AFACERI

mai scurt pentru comenzile online; aşa cum era şi normal această nouă componetă de business a crescut într-o anume măsură presiunea asupra modului de operare a altor servicii, precum transportul gratuit sau gestiunea stocurilor; în plus, a determinat creşterea nivelului de integrare şi aliniere dintre sistemele informatice existente: ERP, platforma de e-commmerce, CRM şi Content Management. „Viziunea pe termen lung şi integrarea sistemelor informatice au făcut ca Altex.ro şi MediaGalaxy.ro să devină canale de vânzare adiţionale, platforme de servicii cu valoare adăugată, care deservesc deopotrivă utilizatorii externi (clienţii), dar şi pe cei interni (angajaţii). Poate suna surprinzător pentru unii dintre dumneavoastră, dar un site nu se reduce la faţa publică, accesibilă a utilizatorilor externi care cumpără; de cele mai multe ori, faţa nevăzută are o şi mai mare greutate deoarece oferă instrumente care eficientizează modul de lucru intern şi care reduc costurile anumitor procese. Internetul asigură un mediu de lucru unde instrumentele specifice lui pot ajuta o companie să câştige o poziţionare distinctă, să dezvolte servicii cu valoare adăugată, să optimizeze şi să reducă anumite costuri şi să contribuie substanţial la creşterea calităţii serviciilor oferite clienţilor. Sunt încă multe companii care nu înţeleg că aplicații web-based pot deveni un instrument extraordinar de remodelarea a proceselor de business interne; pentru ele nu este încă evident faptul că internetul poate fi un canal profitabil de vânzare şi promovare,” declara Ana Maria Bogdan, e-Business Consultant independent. Fuziunea dintre HVB Bank, Banca Ţiriac şi UniCredit Romania a necesitat de asemenea regândirea afacerii (s-a pornit de la o bancă orientată pe partea de corporate şi s-a ajuns la una în care şi pe retail se pune un accent destul de însemnat; de altfel unul din ultimele comunicate de presă al UniCredit Ţiriac Bank anunţă faptul că începând cu data de 1 august 2007, banca are un nou model de organizare a reţelei de sucursale care implică alocarea de unităţi dedicate clienţilor persoane fizice şi, separat, clienţilor companii, în București şi în alte oraşe-cheie cu puternic potenţial economic. „Noul nostru model de sucursale are la bază faptul că există diferenţe semnificative între persoane fizice şi companii în privinţa nevoilor şi solicitărilor financiare”, a explicat Antoaneta Curteanu, Director Corporate la UniCredit Ţiriac Bank. Existenţa unor sucursale foarte apropiate una de alta ca locaţie, ca urmare a unificării reţelelor uşurează, mult punerea în aplicare a unei astfel de abordări a pieţei.

proiecte şi a importanţei acestora, doar 30% dintre manageri cred că excelează în procesele de redefinire a afacerii. Mark Thompson, lector universitar în sisteme informaţionale la Judge Business School, University of Cambridge, declara: „Remodelarea afacerii rămâne o problemă prost înţeleasă şi adesea rău manageriată. Interesant este şi faptul că doar câteva dintre şcolile de afaceri, de top oferă cursuri care să trateze provocările majore pe care le incumbă transformarea unei afaceri.” Acest lucru este cu adevărat îngrijorător, deoarece remodelarea este vitală în aproape orice afacere. Iar tendinţa este ca acest aspect să devină din ce în ce mai important în condiţiile în care schimbările de natură internă sau externă, la care o companie trebuie să facă faţă, sunt în creştere. În concluzie, niciun director executiv, din orice organizaţie ar face parte, nu-şi poate permite să ignore procesele pe care transformarea unei afaceri le implică.

2007 SEPTEMBRIE

23


COVER STORY

Ce înseamnă „transformarea afacerii” Este deja bine cunoscut ce înseamn�� remodelarea unei afaceri. Sean Connolly, director la firma de consultanţă Egremont Group, arăta că: „Dacă iei în considerare termenul de transformare a afacerii în adevăratul său sens, atunci acest proces implică o remodelare completă a

esenţei acelei afaceri. Aceste tipuri de proiecte au devenit extrem de populare în anii ’90, când companii precum BT, Reckitt & Colman, British Steel şi Zeneca au purces la schimbări majore în ceea ce priveşte strategia companiei, structura, sistemul de lucru, procesele şi oamenii, schimbări care s-au derulat pe parcursul a doi-trei ani.” E clar că nu este un lucru fezabil

ŞAPTE PAŞI PENTRU O REMODELARE DE SUCCES A AFACERII Brendan Cahill, CEO la firma de consultanţă Trinity Horne, declara: „A conduce un proces de remodelare a unei afaceri nu este o procedură ce poate fi găsită întrun manual. El implică oameni şi de aceea este foarte complex. Un model structurat şi riguros de management al schimbării pentru angajaţi este o cerinţă critică pentru succes.” Brendan Cahill împreună cu colegul său Ian Brumwell au dezvoltat un model în şapte paşi pentru remodelarea cu succes a afacerii. Aceşti şapte paşi sunt: ■ Stabilirea cadrului şi a momentului implementării schimbărilor, precum şi evidenţierea motivelor ce fac necesară schimbarea. ■ Identificarea echipei de conducere. Implicarea principalilor acţionari. ■ Creionarea viziunii şi stabilirea ţintelor, metodelor şi a unui parcurs

24

SEPTEMBRIE 2007

pentru implementarea schimbării. Crearea unui tablou despre viitor şi a unui plan cu privire la cum acesta poate deveni realitate. Împărţirea sarcinilor, stabilirea programului de remodelare a afacerii şi reliefarea beneficiilor. ■ Comunicarea obiectivelor, a modalităţii de realizare a acestora şi a planului de implementare a schimbărilor. Demonstrarea faptului că schimbarea este necesară. ■ Punerea în aplicare a programului de remodelare a afacerii. Monitorizarea şi evaluarea parcursului. ■ Sprijinirea schimbării. Standardizarea modificărilor şi transformarea lor în ceva uzual. ■ Standarizarea modelului îmbunătăţit. Reînceperea procesului. Stabilirea noilor obiective. Crearea unei culturi care să promoveze o continuă îmbunătăţire şi remodelare a respectivei afaceri.

Schimbarea imaginii Consultantul în probleme de dezvoltare, David Pardey, de la Institute of Leadership & Management, declara: „Companiile au nevoie să se alinieze la noile tendinţe şi tehnologii şi uneori chiar să se redefinească în totalitate. Marks & Spencer este un bun exemplu, transformându-se dintr-un comerciant de haine cu o abordare tradiţională a pieţei într-un adevărat fenomen pentru piaţa produselor de lux şi într-un deschizător de drumuri în comerţul alimentar şi în industria modei pe segmentul respectivelor produse. Pentru a ajunge la un astfel de rezultat, Marks&Spencer şi-a schimbat modalităţile de prezentare şi achiziţionare a produselor vândute, astfel încât să fie în linie cu ultimele trenduri de pe pieţele în dezvoltare.” Obiective clare Redefinirea afacerii poate fi însă dificilă. JeanFrançois Lendais, vicepreşedinte al diviziei de consultanţă în remodelarea afacerilor la Capgemini Consulting, declara: „Proiectele de remodelare sunt acum mult mai complexe, implicând totodată şi mai multe riscuri. Directorul unei companii care iniţiază o astfel de procedură este responsabil de întregul impact pe care transformările îl vor produce asupra unui mare număr de oameni de pe Glob – de la clienţi, acţionari şi furnizori, la propriii salariaţi.” Unele companii fac ca dificultatea unui proiect să crească şi mai mult ca urmarea implementării şi proiectării greşite a procesului de transformare. Prima greşeală este acee de a face schimbări de dragul schimbării ori de

PRIMA GREŞEALĂ ESTE DE A FACE SCHIMBĂRI DE DRAGUL SCHIMBĂRII ORI DE PLECA LA TREABĂ FĂRĂ A AVEA DEFINITE FOARTE CLAR OBIECTIVELE

să încerci implementarea pe parcursul a trei ani a şapte astfel de programe. Trebuie discutat în primul rând despre schimbările semnificative ce trebuie realizate în modul de derulare a afacerii. Aici includem opţiuni precum fuziunea sau achiziţiile, alinierea sistemului IT la noile cerinţe ale afacerii, managementul lanţului de distribuţie, dezvoltarea afacerii prin diversificare etc. În ciuda faptului că astfel de proiecte nu sunt lucruri noi pentru companii, ele au devenit în ultimii ani mult mai importante pentru succesul afacerii. Există două motive: primul, globalizarea a condus la creşterea competiţiei şi la creşterea presiunii în special pe noile pieţe, afacerile de succes sprijinindu-se pe reducerea costurilor şi pe folosirea avantajelor competitive; al doilea, ritmul schimbărilor tehnologice şi de la nivelul societăţii îndeamnă oamenii să caute noi produse mai performante, ceea ce înseamnă că afacerile sunt în continuă schimbare.


COVER STORY XXXXXXX

pleca la treabă fără a avea definite foarte clar obiectivele. Ludovic Relandeau, director pentru Marea Britanie al companiei de consultanţă MEGA International, declara: „Există o nevoie reală de tehnici standard, metode şi expertiză specifice. Cheia unei astfel de abordări este însă aceea de a nu fi preocupat de modificarea proceselor sau a unor activităţi, ci de scopul şi rezultatele acelor activităţi. Cunosc un un exemplu când consultanţii au elaborat un proiect în care coexistau peste 1.000 de activităţi, dar în care nu au reuşit să arate care vor fi rezultatele. „Marea provocare pentru o organizaţie este aceea de a articula într-un mod consistent, concret şi clar un set de obiective importante şi de rezultate, astfel încât acestea să poată fi transpuse pentru fiecare element din cadrul organizaţiei, începând de la vârf şi până la ultimul executant. Este nevoie ca managementul să vadă „tabloul” în mare, stabilindu-şi propriile responsibilităţi şi obiective şi felul în care acestea au legătură cu ceilalţi membri ai organizaţiei. Acest grad de vizibilitate, coerenţă, comunicare şi control va permite sincronizarea tuturor pentru a lucra ca o adevărată echipă,” arăta Relandeau. Grant Crow, director pentru Marea Britanie al firmei de recrutare StepStone ExecuTrack, crede că adesea este dificil să-i convingi pe managerii de nivel mediu de oportunitatea implementării unui proiect de redefinire a afacerii. „După părerea mea, managementul de nivel mediu este principalul obstacol în calea schimbării. Ei sunt, în general, orientaţi mai ales spre diminuarea efectelor schimbării şi plini de observaţii cinice cu privire la remodelarea afacerii,” declara Grant Crow. Nici nu este de mirare. „Fiind confruntaţi cu implementarea a şapte programe de regândire a afacerii în ultimii trei ani (în medie) ei tind spre o cât mai mică implicare, gândindu-se că lucrurile vor reveni în curând la starea iniţială, după ce ceea ce ei consideră a fi o „modă a lunii” va trece (adică programul ce implementa acele schimbări) iar, managerii de top se vor concentra pe rezolvarea altor probleme.” Problema reală nu este însă managementul de nivel mediu, ci imposibilitatea de a vedea schimbările care trebuie într-adevăr implementate, astfel încât programele de transformare în exces să fie eliminate. Pentru cinism, remediul este acţiunea pe termen lung. „Lord Browne de la la BP era, şi Terry Leahy de la Tesco încă este, amândoi admirabili deoarece ştiau exact unde trebuie să ajungă. Pentru a implementa cu succes schimbările este necesară o implicare permanentă, precum şi capacitatea de a merge până la capăt,” observa David Pardey. 26

SEPTEMBRIE 2007

DOAR CINEVA CARE LUCREAZĂ ÎN CADRUL COMPANIEI RESPECTIVE POATE DEŢINE TOATE INFORMAŢIILE NECESARE REDEFINIRII AFACERII Oamenii, nu tehnologia Prea adesea, organizaţiile gândesc schimbarea ca fiind legată de retehnologizarea întreprinderii şi doar atât, când, de fapt, cel mai important lucru într-un astfel de proces sunt oamenii. Este adevărat că sunt poate necesare investiţiile în tehnologii noi pentru a utiliza capitalul uman din organizaţie la advărata sa valoare, dar cu siguranţă că organizaţia respectivă va trebui să-şi dezvolte modelul de funcţionare în aşa fel încât potenţialul său uman să concure cât mai bine la atingerea obiectivelor stabilite. Chiar şi acele organizaţii care realizează acest lucru şi care apoi încearcă să obţină acordul angajaţilor pot să dea greş. Peter Hawkins, director la Bath Consultancy Group, spunea: „Studiile pe care le-am realizat arată că un factor major pentru ca un astfel de proiect să nu reuşească este inabilitatea managerului de a implica personalul în remodelarea afacerii şi de a determina schimbările culturale la nivelul organizaţiei. Multe din seminariile la care participă directorii financiari sau alte persoane cu funcţii executive se concentrează pe dezvoltarea abilităţilor acestora în domeniul managementului de proiect şi al aspectele tehnice legate de remodelarea unei afaceri. Aspectele legate de rezolvarea problemelor în funcţionarea echipei, generate de schimbare, sunt total neglijate. Nici chiar seminariile care se ocupă de aceste aspecte nu pot oferi modalitatea prin care cultura organizaţională se poate schimba. Iar aceste aspecte sunt fundamentale pentru succesul proiectului de remodelare,” declară Hawkins.

Sprijin din afară Multe companii au recurs la consultanţi pentru a implementa proiecte de remodelare a afacerilor. Dar dacă într-adevăr aceştia sunt extrem de preţioşi atunci când este vorba de proiectarea şi executarea unui proces de redefinire a afacerii, trebuie avute în vedere şi două din punctele slabe ale acestei soluţii. Primul este acela că mulţi consultanţi sunt legaţi (financiar de cele mai multe ori) de o anumită tehnologie. Al doilea este legat de faptul că un consultant sau o echipă de consultanţi nu pot lua asupra lor implementarea integrală a schimbărilor dorite. Alastair Clifford-Jones, director general la firma de consultaţă Leadent, arată că „Un consultant poate pune la dispoziţia organizaţiei care îl solicită metodele legate de proiectarea şi implementarea unui proces de redefinire a afacerii, arătând ce trebuie făcut pentru remo-delarea proceselor, dar nu poate face remo-delarea procesului în locul personalului acelei organizaţii. Doar cineva care lucrează în cadrul companiei respective poate deţine toate informaţiile necesare executării unei acţiuni de o asemenea importanţă.” Deci, aşa cum demonstra şi studiul realizat de Capgemini, remodelarea afacerii este parte integrantă a procesului de management. În secolul 21, aceasta va constitui piesa de primă importanţă pentru succesul unei afaceri. Dar doar în cazul în care remodelarea afacerii este corect implementată şi proiectată are întradevăr succes. Partea bună a lucrurilor este însă aceea că acele afaceri ce se supun unui astfel de proces, bine implementat vor supravieţui şi prospera. ■


INTERVIU

COMPANIA DIN ROMÂNIA ARE ACUM ACCES LA PROCEDURI FINANCIARE DE CEL MAI ÎNALT NIVEL, PRIN ALINIEREA LA STANDARDELE VODAFONE 28

SEPTEMBRIE 2007


INTERVIU

AFACERILE CRESC SUB UMBRELA VODAFONE Să fii directorul financiar al Vodafone România înseamnă să-ţi doreşti mereu locul 1. Într-o piaţă cu concurenţi puternici, Karsten Wildberger trebuie să apese tastele potrivite pentru a menţine compania foarte aproape de pole-position. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

torul financiar al subsidiarei româneşti a operatorului britanic Vodafone. De la fereastra biroului său priveşte în fiecare zi Piaţa Charles de Gaulle. Este şi acesta un efect al globalizării. Karsten Wildberger este de un an directorul financiar al Vodafone România. A venit la Bucureşti după 3 ani petrecuţi la subsidiarele T-Mobile din Germania şi Marea Britanie. Trecerea de la o piaţă a telecomunicaţiilor matură, ca cea din Germania, la una în plină dezvoltare, ca cea de aici, nu i-a pus mari probleme de adaptare. „Îmi plac provocările, aşa că nu a fost o problemă să lucrez într-o piaţă emergentă ca cea de aici”, spune Wildberger. Din multe puncte de vedere piaţa telecomunicaţiilor din România este un deschizător de drumuri pentru celelalte sectoare. În special în ceea ce priveşte implementarea celor mai noi tehnologii. Asta şi pentru că românii par să fi făcut o adevărată pasiune pentru telefonul mobil şi pentru noile facilităţi de comunicare pe care le oferă acesta.

CURRICULUMVITAE Nume

Karsten Wildberger

Vârsta

38

Pregătire profesională

Absolvent al cursurilor de MBA de la INSEAD, cu specializarea în Finanţe Corporative şi Contabilitate Director Financiar Vodafone România

Experiență 2006 - prezent

Vicepreşedinte Executiv Channel Management în cadrul T-Mobile Germania;

2003-2006

Director de vânzări Channel Finance pentru T-Mobile Marea Britanie

1998-2003

Coordonator de proiect în cadrul Boston Consulting Group din SUA

România, parte a comunităţii Vodafone Cumpărarea de către Grupul Vodafone a pachetului majoritar de acţiuni al operatorului român de telefonie Mobifon, în martie 2005, a însemnat un mare pas înainte pentru piaţa locală de telecomunicaţii. Vodafone, împreună cu Orange, au dus noţiunea de comunicare la un nivel superior, competiţia dintre cei doi mari operatori având efecte pozitive şi asupra celorlalţi actori ai pieţei. Pentru clienţii şi angajaţii Connex, momentul 2005 a adus multe schimbări. „Cu Vodafone, compania are acum acces la produsele globale, la inovaţii, beneficiază de brandul global. Sunt multe de învăţat de la subsidiarele Vodafone din celelalte ţări (ca de exemplu Spania și Italia), prin transferul de cunoştinţe”, e de părere Wildberger. Şi din punct de vedere financiar lucrurile stau altfel. „Compania din România are acum acces la proceduri financiare de cel mai înalt nivel, prin alinierea la standardele Vodafone”, spune directorul financiar al operatorului de telefonie mobilă. Cu un management nou şi beneficiind de sprijinul unui brand puternic, compania din România trebuie să răspundă şi unor aşteptări din ce în ce mai mari. O spune clar Karsten Wildberger: „Putem spune că Vodafone are aceleaşi aşteptări de la noi ca de la oricare din celelalte divizii”. Acest lucru e în mare măsură justificat având în vedere istoria succeselor înregistrate până acum de brandul Connex, şi, mai apoi, de Vodafone. Din aprilie 1997 până acum compania a reprezentat una dintre cele mai importante şi mai inovatoare branduri din România, reuşind să aibă în fiecare an creşteri importante ale afacerii.

După mai bine de doi ani de funcţionare sub noul brand, Vodafone România, încadrată în zona EMAPA (ţările din Europa de Est, Orientul Mijlociu, Asia Pacific şi Africa), este un reper important pentru corporaţia britanică. Asta datorită ritmului de creştere, al contribuţiei la veniturile generale ale grupului, al performanţelor. „Suntem remarcaţi pentru o reţea foarte modernă și o eficienţă ridicată, pentru inovaţii de top și servicii excelente pentru clienţi. Nu trebuiesc uitate excelentele performanţe financiare de până acum ale companiei”, ţine să sublinieze Wildberger. La sfârşitul anului fiscal 2006-2007, încheiat la 31 martie 2007, veniturile din servicii ale Vodafone România au crescut cu 29,3% în ultimul an, ajungând la un total de 1,012 miliarde de euro, în timp ce veniturile totale au atins 1,062 miliarde de euro, reprezentând o creștere de 28% față de anul financiar 2005-2006.

Schimbare de priorităţi Până acum nu foarte mult timp, principalul criteriu de stabilire a ierarhiilor operatorilor de telefonie mobilă din România era numărul de clienţi. Din acest motiv şi strategia de vânzări a operatorilor era axată pe atragerea cât mai multor utilizatori. Acest criteriu are o anumită relevanţă, desigur, dar nu e acelaşi lucru să compari clienţii care au abonamente cu cei care au cartele prepay atunci cand analizezi profitabilitatea per utilizator. Odată cu maturizarea şi aşezarea pieţei locale de telefonie s-au nuanţat şi criteriile de evaluare a performanţelor marilor operatori. Vodafone este în continuare interesată să atragă noi clienţi, dar mizează pe cei „cu valoare adăugată”. „Suntem interesaţi să

Un german de 38 de ani este direc-

SUNTEM INTERESAȚI SĂ AVEM CLIENȚI BUNI, MULȚUMIȚI ȘI CARE FOLOSESC CU ADEVĂRAT SERVICIILE NOASTRE 2007 SEPTEMBRIE

29


INTERVIU

CA DIRECTOR FINANCIAR ÎN ACEST DOMENIU, TREBUIE SĂ TE CONCENTREZI PE TOATE ASPECTELE AFACERII

avem clienţi buni, mulțumiți şi care folosesc cu adevărat serviciile noastre. Din acest punct de vedere, veniturile din servicii sunt mai relevante, mai ales pentru că Vodafone nu este doar un operator de telefonie mobilă, este o companie cu servicii integrate de comunicaţii”, spune directorul financiar al companiei. Începând cu lansarea tehnologiei 3G şi ajungând până la recenta lansare a servi-ciilor de telefonie fixă, atât pentru clienţii individuali, cât şi pentru cei corporate, Vodafone a introdus pe piaţă noi produse care completează serviciul clasic de telefonie, care răspund nevoilor diversificate de comunicare (internet mobil, transfer de date de mare viteză). Implementarea celor mai noi tehnologii pentru consumatorii români a fost facilitată de infrastructura bună existentă. „Venind în România am fost 30

SEPTEMBRIE 2007

surprins să constat calitatea reţelei Vodafone de aici. Avem cele mai moderne tehnologii”, spune Wildberger. „Vodafone România a fost prima companie care a lansat serviciile 3G și tehnologia 3G broadband HSDPA, avem cea mai extinsă acoperire 3G broadband, avem o viteză de transfer al datelor mai mare şi mai stabilă decât în Germania. Dacă vorbim de sistemul de facturi, operaţiile cu clienţi sau alte componente ale afacerii noastre, veţi găsi la Vodafone cele mai noi tehnologii, foarte stabile, eficiente şi sigure. Trebuie să spun că nu am găsit această calitate în pieţe mai mature decât cea românească”, recunoaşte directorul financiar al operatorului de telefonie.

Servicii pentru toţi clienţii Segmentul clienţilor corporate este, ca în multe afaceri, cel care aduce cele mai mari

venituri. Chiar dacă aceştia beneficiază de tarifele cele mai bune, au o rată de utilizare a serviciilor foarte ridicată. Aceştia nu utilizează doar un singur produs sau serviciu Vodafone, ci mai multe pachete integrate de servicii. „Este vorba de o combinaţie de servicii de voce, date şi alte servicii cu valoare adăugată: internet mobil, GPS, telefonie fixă etc.”, explică Wildberger. Pentru acest segment de clienţi, pachetul de servicii este în continuă schimbare, încercând sa răspundem nevoilor lor. „Ne considerăm lideri în inovaţie: vom încerca să avem mereu cele mai noi produse, cele mai inovative, iar acest proces nu se va termina niciodată”, afirmă directorul financiar al companiei. Cu toate acestea, Wildberger precizează că Vodafone se concentrează pe toate segmentele de clienţi, acordând aceeaşi


INTERVIU

explică Wildberger. Trecerea de la tarifele în dolari la cele exprimate în euro e considerată firească de către CFO-ul Vodafone, având în vedere că România este acum parte a Uniunii Europene. „Nu mă aştept ca rezultatele companiei să fie influenţate de această schimbare. Noile tarife sunt la fel de avantajoase. În unele cazuri, cum e cel al serviciului de mesaje SMS, clienţii vor putea să trimită acum mai multe mesaje plătind aceeaşi sumă”, spune el. Privind înspre viitorul pieţei telecomunicaţiilor directorul financiar al Vodafone România are o opinie realistă şi clară: „Ritmul de creştere al pieţei în perioada următoare va fi, natural şi matematic, mai scăzut, dar vrem să rămânem lideri de piaţă în România pe segmentul de telecomunicaţii.”

DATE STATISTICE Vodafone Group Plc. 50

40

30

20

10

0 sept 06 oct 06 nov 06 dec 06 ian 07 feb 07 mar 07 apr 07 mai 07 iun 07 iul 07 aug 07 sursa: www.vodafone.com

8,3 miliarde USD

30 iunie 2007

Abilităţi de CFO

atenţie şi celor individuali. „Se întâmplă, spune el, ca uneori un produs lansat întâi pentru clienţii corporate să fie apoi disponibil şi pentru clienţii persoane fizice. Alteori e invers, aşa cum s-a întâmplat în cazul serviciului de telefonie fixă Vodafone Acasă. Inovaţia este accesibilă tuturor în România.” Ca orice director financiar, Karsten Wildberger e foarte precaut atunci când vorbeşte de veniturile companiei. Pentru moment nu vede niciun factor care să afecteze rezultatele din acest an. Nici decizia Parlamantului European din vară de aliniere a tarifelor de roaming, nici recenta trecere la tarifele exprimate în euro. „Chiar dacă am aplicat o scădere a tarifelor aplicate la serviciile de roaming, am contrabalansat această măsură încurajând clienţii să folosească mai mult acest serviciu, prin Vodafone Passport”,

Faptul că Vodafone are în Orange un competitor redutabil pentru poziţia de lider al pieţei nu este de natură să pună presiune pe Karsten Wildberger. E o nouă provocare. „Ca CFO ştiu că trebuie să sprijin afacerea pentru a câştiga această competiţie şi cred că, până acum, suntem pe drumul cel bun. Dar nu văd asta ca o presiune, ci ca o competiţie sănătoasă, benefică pentru toată lumea”, spune el. Îi place să lucreze în domeniul „tel-co”. „Frumuseţea şi provocarea unui director financiar din domeniul telecomunicaţiilor este că vezi întotdeauna întregul lanţ de valori al companiei. Avem o reţea, avem internet, avem facturi, vânzări, distribuţie, marketing, finanţe, avem totul local, în ţară”, spune Wildberger. Crede că în alte domenii directorii financiari se concentrează mai mult pe distribuţie sau vânzări şi nu pe dezvoltare, deci vizualizează doar o parte a lanţului de valori. O companie din telecomunicaţii are totul local şi o complexitate diferită în ceea ce trebuie gestionat ca afacere. „Ca director financiar în acest domeniu, trebuie să te concentrezi pe toate aspectele afacerii. Ai toate tipurile de afacere într-o singură companie”, mai crede directorul financiar al Vodafone România. Experienţa de până acum i-a arătat şi care ar trebui să fie câteva din calităţile absolut necesare unui bun director financiar. „Prima este să ai o pregătire financiară şi de controlling solidă. Trebuie să lucrezi foarte bine cu cifrele, adică să reuşeşti să vezi dincolo de ele şi să înţelegi ce înseamnă ele pentru afacere”, spune Wildberger. ■

Cifra de afaceri la

11,9 miliarde GPB

Profitul operaţional înainte de taxe la sfârşitul anului fiscal 2006-2007

88 miliarde GBP

Capitalizarea bursieră (3 iulie)

232 milioane

Clienţii Vodafone Group Plc. în întreaga lume, la 30 iunie 2007

VODAFONE 10 ANI DE SERVICII GSM ÎN ROMÂNIA Pe 15 aprilie 1997, românii au beneficiat pentru prima dată de servicii de comunicații mobile digitale, prin brandul Connex. Primii 10 ani de servicii GSM au fost însă aniversaţi de mult mai cunoscutul Vodafone. „Ne bucurăm să aniversăm astăzi un deceniu de când telefonia mobilă GSM a devenit parte din viaţa românilor. În urmă cu 10 ani, oamenii erau entuziasmaţi că pot să comunice printrun telefon fără fir, oriunde şi oricând. De atunci, telefonia mobilă a evoluat spectaculos, ne-a îmbunătăţit modul în care lucrăm şi interacţionăm, oferindu-ne adevărata libertate de comunicare. Astăzi, dezvoltarea fără precedent a tehnologiei, în special a celei 3G şi HSDPA, a permis apariţia unor servicii de neimaginat înainte, precum apelul video, televiziunea mobilă, internetul mobil de mare viteză. Dincolo de tehnologie, Connex - astăzi Vodafone - a reprezentat unul dintre cele mai importante şi mai inovatoare branduri din România, susţinător al valorilor româneşti şi al comunităţii”, spunea atunci Liliana Solomon, Preşedinte şi Chief Executive Officer al Vodafone România.

2007 SEPTEMBRIE

31


ANALIZA PERFORMANȚEI

CUM STAU CU SĂNĂTATEA COMPANIILE ROMÂNEŞTI Riscul de credit indus în sectorul bancar de către companii se păstrează moderat, după cum ne-o arată ultimul raport asupra stabilității financiare (2007) publicat de Banca Națională a României. Un şoc pe rata dobânzii (interne sau externe) poate afecta companiile româneşti, dar moderat. Şocul pe cursul de schimb poate avea implicaţii negative mai mari pentru că valoarea expunerilor acoperite natural la un asemenea risc este mică. Pe partea costurilor, şocurile cu cheltuielile pentru salarii sau utilităţi pot deveni importante doar în cazul unor sectoare ale economiei, care de regulă nu induc riscuri sistemice. Şoc pe rata dobânzii Companiile au revenit în 2006 la o poziţie de debitor net în sistem (3 miliarde RON), dar există importante diferenţe în structură. Sectorial, firmele din energie, transport, comunicaţii şi depozitare au rămas creditor net. Majoritatea companiilor din economie nu are credite bancare şi deţine lichidităţi bancare importante (10 la sută din total bilanţ), fiind astfel creditor net. Creşterea ratei dobânzii nu afectează aceste companii, dar din perspectiva stabilităţii financiare

STRUCTURA ACTIVELOR COMPANIILOR FINACIARE (%)

EFICIENȚA ACTIVITĂȚII DE EXPLOATARE (CHELTUIELI/CIFRA DE AFACERI) 1,10

iunie 2006

66,4

Active corporale

55,4

61,0

55,6

60,9

Imobilizări corporale

42,1

48,3

42,1

47,2

Stocuri

13,3

12,7

13,6

13,7

Imobilizări necorporale

3,5

6,1

3,3

5,5

Active financiare, din care

41,0

32,9

41,0

33,6

casa și conturi la bănci

10,0

5,1

10,0

4,9

Imobilizări financiare

4,1

5,9

3,9

5,5

Creanțe

51,1

20,2

25,3

21,5

a) companii fără credite interne b) companii cu credite bancare interne Sursa: BNR, MFP

1,02

0,98

Fără credite

1,04 3 4

0,96

2 5 0,94

0,90 1 Agricultură 2 Industrie prelucrătoare 3 Energie Sursa: BNR, MFP

0,88 6 4 Construcții 5 Comerț și servicii 6 Transport, depozitare și comunicații

0,80

cț ii C se om rv er ic ț T ii și de ran co po sp m zit ort un ar , ica e ș ții i

325,3

59,0

ie

188,6

67,1

tru

305,9

59,0

ns

181,4

Active nefinanciare

Cu credite

1,12

er g

Total activ (mld. RON)

1,06

Co

b)

En

a)

ric ul tu In ră pr du elu st r i cr e ăt oa re

b

SEPTEMBRIE 2007

1,20 1

a)

32

riilor pe termen scurt sunt mai mari, cu atât un şoc pe rata dobânzii afectează mai amplu şi mai rapid debitorii. În România, ambii indicatori s-au modificat în această direcţie în 2006. La nivel agregat, efectul de levier a urcat de la 1,67 (2005) la 1,71 (2006), datoriile pe termen scurt reprezentând peste 66% din totalul datoriilor. Companiile cu credite înregistrează o îndatorare mai redusă comparativ cu restul economiei, dar în creştere (1,44 la iunie 2006). Structural, 35% din creditele bancare acordate sectorului real sunt concentrate în companii cu datorii de 4 ori mai mari decât capitalizarea, iar aproape 50% din credite sunt canalizate către companii cu capitaluri proprii mai mici decât datoriile bancare. Impactul asupra stabilităţii financiare prin canalul direct în cazul unor şocuri pe rata dobânzii este relativ scăzut, întrucât majoritatea creditelor acordate acestor companii prezintă garanţii corespunzătoare (43% ipoteci imobiliare, 29% alte garanţii, 13% gajuri fără deposedare. Doar 4% sunt credite fără garanţii.).

Ag

2005

rămâne întrebarea despre eficienţa deţinerii unei proporţii atât de mari de lichidităţi nefolosite. Lipsa proiectelor viabile sau managementul mai puţin eficient ar putea fi unele explicaţii. Expunerea companiilor cu credite la riscul de rată a dobânzii a crescut, rămânând însă la un nivel moderat. Poziţia lor de debitor net s-a accentuat (de la 5,3 la 6,7 % din total bilanţ, decembrie 2005-iunie 2006). IMM-urile sunt cele mai expuse, cu poziţie debitoare de peste 15% (faţă de IMM-urile din zona euro care au poziţie debitoare de 2-3%). Pe de altă parte, ponderea costurilor cu dobânzile în rezultatul activităţii de exploatare este în scădere (ajungând la 21,5%, respectiv 1,27% din totalul cheltuielilor de exploatare, iunie 2006), ceea ce atenuează din impactul unui eventual şoc. Cheltuielile cu dobânzile au crescut semnificativ ca urmare a efectului de volum. Efectul de preţ a acţionat în sensul reducerii acestor cheltuieli (în special la RON). Cu cât gradul de îndatorare şi ponderea dato-


ANALIZA PERFORMANȚEI

Efectul ar putea să fie însă mai amplu (aceste companii au 13% din totalul salariaţilor din economie şi produc 11% din VAB.) prin canalul indirect. Riscul de credit indus în sectorul bancar de către companii se păstrează moderat. Pe de o parte, capacitatea de onorare a serviciului datoriei s-a diminuat, iar gradul de concentrare a creditelor a crescut. Pe de altă parte, probabilitatea de nerambursare este în scădere şi percepţia creditorilor cu privire la riscul de credit s-a îmbunătăţit. Capacitatea de onorare a serviciului datoriei interne s-a diminuat uşor în 2006, datorită

SERVICIUL DATORIEI LUNARE (SCALĂ STÂNGA) ȘI ACOPERIREA ÎN EBIT (SCALĂ DREAPTA) %

mld. RON

8

28

6

26

4

24

creşterii mai lente a profitabilităţii (EBIT) comparativ cu serviciul datoriei. Totuşi, există suficiente resurse pentru plata datoriilor. Pe lângă importantele resurse băneşti, companiile au acces la linii de credit neutilizate de 7,5 miliarde RON, reprezentând 35 la sută din totalul disponibilităţilor la vedere ale acestora (decembrie 2006). Şoc pe cursul de schimb Expunerea companiilor la riscul valutar este ridicată, dar în scădere. Dinamica sumelor utilizate indică o majorare a creditării în RON cu 61 la sută faţă de 22% în EUR şi reducerea cu 9% în

CONCENTRAREA CREDITELOR BANCARE ACORDATE COMPANIILOR, INDICELE HERFINDAHL 1900

1700

1 1500

2

1300

2

3

22 1100

0

2004 RON USD

Sursa: BNR, MFP

2005 EUR EBIT/Serv. dat

2006

20 900 2002

1

2003

2004

2 Corporații Total * date aferente lunii octombrie Sursa: BNR

2005

3 IMM

2006*

USD. Dinamica serviciului datoriei pe monede urmează un tipar asemănător. Chiar dacă cele mai multe companii se acoperă natural la riscul valutar, valoarea acoperită este redusă. Ponderea companiilor cu credite în valută care obţin încasări din exporturi superioare serviciului datoriei în valută aferent creditelor interne şi externe este de 75%. Totuşi, valoarea astfel acoperită a reprezentat doar 22% în 2006. Dacă analizăm câte companii ar fi putut săşi acopere din fluxul net de încasări (exporturiimporturi) cheltuielile cu dobânda în valută (pentru credite interne şi externe), obţinem aceeaşi pondere, dar valoarea acoperită scade la aproape 10%. Corporaţiile deţin aproape 60% din suma neacoperită şi teoretic pot identifica mai facil soluţii financiare de acoperire a riscului valutar decât IMM-urile (utilizarea derivativelor, suportul pe relaţia mamă-fiică etc.). Distribuţia sectorială a datoriei private externe indică o concentrare pe sectorul energetic (17,2%), imobiliar (15%) şi telecomunicaţii (10,8%). Aceste sectoare au încasări care sunt semnificativ legate de evoluţia cursului de schimb. În cazul unui şoc pe curs care să creeze probleme propriilor lor debitori în a-şi onora angajamentele, doar sectorul energetic este poziţionat mai bine (producând bunuri tranzacţionabile). Creditul intern în valută este concentrat în sectoarele producătoare de bunuri necomercializabile (din care sectorul imobiliar deţine 8,1%), iar companiile din industrie deţin 41% din îndatorarea internă în valută (decembrie 2006). 2007 SEPTEMBRIE

33


ANALIZA PERFORMANȚEI

ÎNDATORAREA COMPANIILOR CU CREDITE BANCARE

DINAMICA SERVICIULUI DATORIEI ȘI A CREDITELOR INTERNE 2006/2005

procent din credite bancare 40

60

miliarde RON

4 2

3

SERVICIUL DATORIEI LUNAR (SCALĂ STÂNGA) ȘI ACOPERIREA ÎN EBIT (SCALĂ DREAPTA) 8

28

6

26

4

24

2

22

30

30 1

15 34

20 1

10

0

1

1 2 4 3

<0

1 2

3

234

1

2 34

0

2

-15

RON

-30

12 3 4

USD

4

(0;0,5) (0,5;1) (1,5;1) (1,5;2) (2;4)

<4

1 - 2003; 2 - 2004; 3 - 2005; 4 - 2006 Sursa: BNR, MFP

Şoc pe costurile de exploatare Procesul de integrare pune presiune asupra costurilor firmelor, în special cu salariile şi utilităţile. Aceste evoluţii nu au ridicat de regulă probleme sistemice datorită ponderii relativ reduse în totalul costurilor de exploatare. Peste 60% din valoarea adăugată din economie este realizată de companii cu o pondere a cheltuielilor salariale în total costuri de exploatare mai mică de 10%. Companiile care înregistrează cheltuieli cu utilităţile sub 3% din costurile de exploatare generează aproximativ 70% din valoarea adăugată. Cele mai vulnerabile companii în faţa unor presiuni salariale sunt în sectorul extractiv, textil şi procesare a apei. Importanţa sistemică a acestor companii (prin prisma valorii adăugate create şi a resurselor bancare utilizate) este relativ mare (generează 5,6% din total valoare adăugată şi deţin 3,3% din total credite. Companiile din industria textilă care au activitate de comerţ exterior (în special lohn) contabilizează 20% din exporturi, 11% din importuri şi generează un surplus comercial de 2 miliarde RON (iunie 2006). Costurile lor cu salariale au avut un ritm mediu de creştere anual (măsurat în euro) de 22% (intervalul 2004-2006).). Companiile din industria de tratare şi distribuţie a apei au ponderi semnificative ale cheltuielilor cu utilităţile în total cheltuieli de exploatare (22%, iunie 2006). Datorită naturii activităţii lor, aceste companii au capacitate de a transfera în preţul final eventualele majorări ale costurilor, astfel că riscul sistemic se păstrează redus. Alocarea resurselor bancare către companii s-a îmbunătăţit, dar disciplina în plăţi a avut evoluţii mixte: arieratele s-au redus, însă incidentele de 34

EUR

SEPTEMBRIE 2007

0

-60 Dinamica serviciului datoriei Dinamica sumelor utilizate

RON USD

Sursa: BNR, MFP

plată au crescut uşor. Creditele de la băncile autohtone deţineau 11,6% în bilanţul companiilor (aproape 20% în cazul IMM), comparativ cu 10,4% în decembrie 2005. Cu toate acestea, majoritatea companiilor nu deţine nici un credit, iar în ceea ce priveşte IMM, 86% nu se finanţează din surse bancare. Există surse de finanțare din exterior Diferenţele cele mai mari faţă de nivelurile de finanţare bancară a companiilor din zona euro se înregistrează în servicii, transport, depozitare, comunicaţii şi construcţii. Decalajul este recuperat de companiile autohtone printr-un ritm de creştere superior (Creditele către companiile nefinanciare au crescut în anul 2006 cu 32% în termeni reali, faţă de zona euro unde creşterea a fost de 10%) al creditului bancar intern. Companiile care nu se finanţează din sectorul bancar autohton pentru că obţin resurse din exterior (credite financiare sau credite mamă-fiică) sunt excepţii. Companiile care se împrumută pe plan intern concentrează 57% din datoria privată externă pe termen mediu şi lung şi aproximativ 70% din creditele bancare externe. Profilul companiilor care se îndatorează la extern este unul mai puţin riscant din punct de vedere al structurii bilanţiere: efect de levier sub medie (1,28) şi o lichiditate superioară şi în creştere (1,18). Mai multă disciplină în plăţi Arieratele companiilor cu credite bancare au atins un minim de 6,3% din bilanţ, în timp ce companiile fără datorii bancare sunt mai puţin disciplinate (arieratele reprezintă 14,6% din bilanţ, dar în scădere). Disciplina în rambursarea datoriilor bancare este mai bună decât în cazul

2004

2005

2006

EUR EBIT/Serv. dat

20

Sursa: BNR, MFP

PRINCIPALELE SURSE DE FINANȚARE ALE COMPANIILOR (%) 2005

iunie 2006

a)

b

a)

b)

Capiataluri

30,8

41,4

29,6

40.3

Datorii

66,4

54,5

67,1

55.7

Datorii pe termen lung (> 1 an)

16,4

18,8

18,6

18,9

Datorii pe termen scurt (< 1 an)

50

35,7

48,5

36,8

5,9

6,3

6,9

5,2

1,3

4,5

2,6

3,4

Clasificare în funcție de scadența datoriilor

Clasificare în funcție de tipul datoriilor Datorie privată externă pe termen mediu și lung din care credite bancare externe Credite interne

-

10,4

-

11,6

Arierate

16,6

6,5

14,6

6,3

din care arierate comerciale

7,3

3,8

6,8

3,7

Alte datorii 44 31,4 a) companii fără credite bancare interne b) companii cu credite bancare interne

45,5

32,5

Sursa: BNR, MFP

relaţiilor comerciale, astfel încât finanţarea prin arierate se realizează preponderent prin restanţe comerciale. Suma incidentelor de plată majore generate de companii a crescut de la 0,27 la 0,29% din PIB în 2006 faţă de 2005. Contribuţia majoră o deţine sectorul comerţului cu 44% din totalul incidentelor de plată. Dintre aceste companii, doar una este corporaţie, restul incidentelor fiind generate de IMM-uri. Companiile care generează incidente de plată au de regulă


ANALIZA PERFORMANȚEI

CONCENTRAREA CREDITELOR BANCARE ACORDATE COMPANIILOR, INDICELE HERFINDAHL

EFICIENȚA ACTIVITĂȚII DE EXPLOATARE (CHELTUIELI/CIFRA DE AFACERI) 1,20

1,10

1900

Cu Fără credite credite

1 1,10

1,05

5

1,00

1700

1

1500

1,00

4 2 3

1300

0,95

2

0,90

3 1100

6

COMPANIILE CARE SE ÎMPRUMUTĂ PE PLAN INTERN CONCENTREAZĂ 57% DIN DATORIA PRIVATĂ EXTERNĂ PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG ŞI APROXIMATIV 70% DIN CREDITELE BANCARE EXTERNE.

tru ns

Co

En

er

gi e

0,80

2006

cț ii Co se m r v er ic ț Tr ii și de an co po sp m zit ort un ar , ica e ș ții i

Sursa: BNR, MFP

2005

4 Construcții 5 Comerț și servicii 6 Transport, depozitare și comunicații

ric ul tu In ră pr du elu st r cr ie ăt oa re

2004

Ag

2003

1 Agricultură 2 Industrie prelucrătoare 3 Energie

900 2002

1

2003

2004

2005

2006*

2 Corporații 3 IMM * date aferente lunii octombrie Sursa: BNR Total

CHELTUIELI CU UTILITĂȚILE

CREDITE ÎN TOTAL BILANȚ LA NIVEL SECTORIAL (%)

procent în valoare adăugată

România

Franța

Spania

Italia

Austria

Germania

Agricultură

8,4

20,4

23

23

15,5

-

Industrie

7,9

6,6

10,8

18,2

10,9

10,1

Energie

0,9

1,4

9,6

14

1,5

-

Construcții

6,3

6

8,7

20,6

13,3

5,5

Comerț și servicii

9,3

15,8

21,3

16,5

9,1

17,5

Transport, depozitare și comunicații

3,2

18

18,7

17,5

2,5

17,4

Sursa: BNR, MFP, European Comittee of Central Balance Sheet Data Offices (ECCBSDO)

80

1

60

2

3

4

40

20 1234

SITUAȚIA FINANCIARĂ A COMPANIILOR CARE GENEREAZĂ INCIDENTE DE PLATĂ ROE (%)

Costuri /CA(%)

Datorii/ capitaluri (%)

Lichiditate

Termenul de încasare a creanțelor (zile)

Agricultură

-2,8

1,35

1,7

0,92

99

Industrie

-18

1,16

4,4

0,72

110

Energie

-79

1,13

7,2

0,85

220

Construcții

-35,7

1,19

10,3

0,73

167

Comerț și servicii

-3,1

1,03

9

0,94

116

Transport, depozitare și comunicații

-,58

1,02

8,4

0,77

106

Sursa: BNR, MFP, European Comittee of Central Balance Sheet Data Offices (ECCBSDO)

1 23 4 1

1

o situaţie financiară precară (selecţie adversă): înregistrează costuri de funcţionare mai mari decât vânzările, se îndatorează excesiv comparativ cu gradul de capitalizare, au o lichiditate subunitară şi un termen de încasare al creanţelor care generează probleme de lichiditate. De

aceea, o mai bună transparenţă şi diseminare a situaţiilor financiare ar putea diminua asemenea incidente. ■

2

4 34 123

0 (1,5;3)

<1,5

(3;5)

(5;7,5) (7,5;10)

<10

Intervale de cheltuieli cu utilitățile

Sursa: BNR, MFP

1 - 2003; 2 - 2004; 3 - 2005; 4 - 2006

CHELTUIELI CU SALARIILE procent în valoare adăugată 2

40

3 4

1

30

2 1

CELE MAI VULNERABILE COMPANII ÎN FAŢA UNOR PRESIUNI SALARIALE SUNT ÎN SECTORUL EXTRACTIV, TEXTIL ŞI FURNIZARE A APEI

234

4 3

20

1 3

4

12

10

34 2

1

2

4 3

1 0

<5

(5;10)

(10;5)

(15;25) (25;50)

23

4

<50

Intervale de cheltuieli cu salariile 1 - 2003; 2 - 2004; 3 - 2005; 4 - 2006

BNR – Studiu asupra stabilitatii financiare 2007

Sursa: BNR, MFP

2007 SEPTEMBRIE

35


HEAD HUNTING

LA „VÂNĂTOARE” DE DIRECTORI FINANCIARI Cea mai eficientă modalitate de recrutare este prin „executive search” TEXT ELVIS POPOVICI, (Acount Manager, Profesional)

Atunci când o companie are deschisă o poziţie de director financiar, cea mai eficientă modalitate de recrutare este prin „executive search” (căutarea directă derulată prin agenţii de resurse umane specializate). Dacă se apelează la o agenţie, costurile se pot situa între 20 și 35% din salariul brut anual al unui director financiar. Raportat la mărimea şi la profilul activităţii da şi la specificul organizaţional al companiei, fişa postului pentru un director financiar poate diferi în gradul de complexitate şi expunere profesională. În unele companii această poziţie este asimilată cu postul de director economic, de asemenea, se întâlnesc cazuri în care contabilul-şef are atribuţii corespunzătoare unui director financiar acestea fiind pre36

SEPTEMBRIE 2007

ponderente în rândul companiilor mai mici ca mărime şi un număr mai redus de angajați. În termeni generali, cerinţele includ între 3-5 ani experienţă pe poziţii similare. Dacă o companie este de origine străină, cunoaşterea limbii engleza şi a sistemelor financiar-contabile şi de raportare (RAS, US GAAP, IFRS) este esenţiale. De asemenea, obţinerea certificatului ACCA, absolvirea unui MBA/EMBA sau cunoaşterea limbii din ţara de unde provine compania angajatoare pot fi un plus, în cazul companiilor de origine germană sau franceză. Acreditările din partea corpurilor profesionale interne sau internaţionale se regăsesc printre cerinţe. Pe lângă cunoştinţele necesare, expunerea profesională anterioară, în termeni de experienţă acumulată este un criteriu

foarte important. În cazul unei astfel de poziţii este puţin probabil să se valorizeze cu preponderenţă potenţialul. Referitor la experienţă şi raportat la domeniul companiei, sunt cazuri în care este valorizată experienţa acumulată în aceeaşi industrie sau în industrii conexe. Pe lângă activităţile de coordonare şi supervizare a departamentului financiar contabil o componentă de importanţă majoră este planificarea şi prognozarea evoluţiei financiare a companiei şi elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli. De asemenea, se valorizează implicarea în echipa de negociatori privind diferite proiecte de achiziţii. Directorul financiar are un cuvânt important de spus în privinţa elaborării planului de investiţii anual şi urmăreşte efectuarea aces-


HEAD HUNTING

tor investiţii. În plus ia parte activ la elaborarea strategiei financiare şi de afaceri. Asigurarea respectării legislaţiei financiare şi fiscale este o atribuţie esenţială, fapt care presupune o foarte bună cunoaştere a acesteia şi abilităţi de relaţionare cu organele de control, în vederea reprezentării firmei în faţa acestora. În afara competenţelor legate strict de exercitarea profesiei, pentru un astfel de post sunt absolut necesare abilităţi de conducere şi coordonare; acestea cresc în importanţă pe măsură ce departamentele financiar-contabile sunt mai mari şi mai complexe. Există cazuri în care, pe lângă atribuţiile specifice coordonării şi conducerii departamentului financiar, se mai includ atribuţii legate de coordonarea departamentului administrativ şi de management al proprietăţilor sau de coordonare a departamentului IT. Aşa după cum subliniam mai sus, sub aspectul pregătirii teoretice este ideal ca persoana care ocupă această poziţie să fie absolventă a facultăţii de finanţecontabilitate, dar desigur şi alte specializări, cum ar fi finanţe-bănci, cibernetică economică, dublate de experienţă relevantă şi de absolvirea unor cursuri de pregătire specifice pot conferi candidatului valoare pe piaţa de profil. Uneori, în funcţie de complexitatea expunerii profesionale, a poziţiei, pot concura cu succes persoane care au experienţă relevantă de coordonare în domeniile audit financiarcontabil sau controlling. Multe companii prezente în România, mai ales cele multinaţionale, au adoptat sisteme de organizare care sunt identice sau se apropie foarte mult cu cele din vestul Europei sau din SUA. Astfel, poziţia de director financiar şi-a găsit rolul său firesc şi importanţa majoră în cadrul unei companii, fiind una dintre poziţiile-cheie de analiză, decizie şi control a companiei. Raportându-ne la această idee, multe persoane care ocupă poziţia în acest tip de companii sunt implicate atât sub aspect decizional, cât şi profesional, pe aceleaşi coordonate ca şi colegii lor din vestul Europei. Diferenţele pot apărea uneori sub aspectul mărimii și complexităţii sistemului ce trebuie coordonat. De asemenea, în ţările din vestul Europei este pus un accent mai mare pe cunoaşterea sistemelor de raportare. În acest sens, există acreditări în sistemele de raportare pe nivele de competenţe. Salariile nete pentru o astfel de poziţie se situează între 2.000 și 5.000 euro/lună, depinzând de mărimea companiei şi de com-

DIRECTOR FINANCIAR – CERINŢELE POSTULUI În general cerinţele pentru poziţia de director financiar includ următoarele seturi de abilităţi şi competenţe: ■ absolvent al unei universităţi economice - de preferat în domeniul financiar- contabil; ■ experienţă şi expunere profesională în domeniul financiar- contabil; ■ experienţă pe posturi similare de 3-5 ani; ■ experienţă în planificare şi prognoză, controlul costurilor, elaborare bugete; ■ cunoaşterea şi utilizarea diferitelor sisteme finaciar - contabile şi de raportare precum

IFRS, RAS, US GAAP – în funcţie de ţara de provenienţă a companiei în care îşi desfăşoară activitatea; ■ experienţă în implementarea şi utilizarea unui sistem ERP; ■ experienţă în cooordonarea şi conducerea unui departament; ■ absolvirea unor cursuri specifice domeniului precum ACCA sau deţinerea unui MBA/EMBA pot fi un plus; ■ buna cunoaştere a cel puţin a unei limbi străine.

plexitatea postului. Acest interval reprezintă o medie, salariul pentru o asemenea poziţie variind în funcţie de politica salarială a fiecărei companii, de structura exactă a poziţiei în cadrul organizaţiei, precum şi de contextul economic al momentului angajării. Uneori dificultăţile apărute în recrutarea unui director financiar sunt legate de unele aspecte specifice criteriilor de selecţie cum ar fi: experienţa anterioară în aceeaşi industrie din care face parte viitoarea companie angajatoare sau cunoaşterea obligatorie a unei a doua limbi străine pe lângă engleză, de obicei germană sau franceză. Desigur, și alte dificultăţi specifice unui proces de selecţie pot apărea şi în cazul poziţiilor de director financiar, cum ar fi cele legate de aspiraţiile salariale uneori prea ridicate ale candidaţilor, unele aspecte privind

experienţa anterioară sau măcar deţinerea teoretică de cunoştinţe de nişă profesională, aspectele de personalitate ale viitorului angajat raportate la echipa din care va face parte. Dezvoltarea economică a României din ultimii ani, precum şi necesitatea alinierii la mediul economic comunitar, a dus atât la creşterea operaţiunilor companiilor, cât şi la apariţia unui fenomen de reorganizare pe alte coordonate a departamentelor financiarcontabile. Această reorganizare a vizat atât aspectul cantitativ, prin angajarea de noi persoane cât şi calitativ subliniat prin apariţia de posturi noi absolut necesare cum este şi cel de director financiar. Se poate observa astfel în ultima perioadă o creştere a pieţei poziţiilor din domeniul financiar-contabil, la toate nivelurile. ■ 2007 SEPTEMBRIE

37


Foto: Photoland /Corbis

OUTSOURCING

GESTIONAREA EFICIENTĂ A RISCURILOR Au companiile nevoie de un broker de asigurări?

Gestionarea riscurilor într-o firmă implică de multe ori apelarea la asigurări (în special de bunuri sau de răspundere civilă). De obicei, relaţia constantă cu o companie de asigurări poate ajuta la scăderea costurilor ce trebuie realizate pentru achiziţionarea de produse specifice, aceasta putând oferi o serie de „premii de fidelitate” care se concretizează de obicei sub forma unor reduceri. Mult mai eficientă din punctul de vedere al raportului riscuri asigurate/costuri este însă apelarea la un broker de asigurări, care în niciun caz nu trebuie confundat cu un agent de asigurări. În plus, optând pentru o astfel de alternativă o companie poate beneficia de o serie de alte servicii suplimentare ce ţin de consilierea şi evaluarea riscurilor specifice respectivei firme. 38

SEPTEMBRIE 2007

Atunci când ai nevoie de un serviciu sau de un bun specific despre care nu ai foarte multe cunoştinţe, evident că apelezi la un specialist. Când te doare ceva mergi la un medic generalist care te va îndrepta către un medic specialist. La fel se petrec lucrurile şi în cazul unui broker de asigurări. „Atunci când ai nevoie de un serviciu sau de un bun specific despre care nu ai foarte multe cunoştinţe, evident că apelezi la un specialist care să te consilieze. La fel ar trebui să se întâmple şi în cazul asigurărilor”, declara Dan Constantinescu, director executiv al HVB-Insurance Broker.

Poliţa potrivită Cel mai greu lucru în acest caz nu este cumpărarea unei poliţe de asigurare în

sine, ci faptul de a înţelege care produs se potriveşte cel mai bine nevoilor proprii, atât din punct de vedere financiar, cât şi al riscului acoperit. În general, în cazul companiilor, asigurările implică o serie de costuri destul de importante pentru instituţia respectivă, costuri care nu se regăsesc apoi în mod direct şi în creşterile producţiei. Dacă aceste costuri sunt însă gestionate profesionist, ele se pot reduce în mod considerabil, fără a consuma resurse suplimentare financiare, de timp şi de personal. Ca profesionişti în domeniu, brokerii de asigurări pot negocia, în general, mult mai bine cu companiile de asigurări, astfel încât acoperirea unei game cât mai largi de riscuri să se poată realiza la costuri cât mai mici pentru compania care a apelat


OUTSOURCING

deosebire de avocaţi, însă, unde trebuie să scoatem din buzunar sume importante de bani pentru a le plăti serviciile, în multe din cazuri, brokerul de asigurări lucrează pentru client fără nici un cost suplimentar din partea acestuia, asiguratorul fiind cel care îi achită brokerului de asigurări un comision în funcţie de asigurările vândute. După cum menţionam şi mai sus, un broker de asigurări nu trebuie sub nici o formă confundat cu agentul de asigurări, acesta din urmă fiind de fapt un angajat al firmei de asigurări, care este plătit la comision, și care apără doar interesele companiei pe care o reprezintă.

Servicii adăugate În plus, dacă agentul unei companii de asigurări trebuie să cunoască foarte bine doar produsele companiei la care lucrează, reprezentantul unei societăţi de brokeraj trebuie să cunoască produsele de asigurări de la toate companiile de profil existente la momentul respectiv, pentru a-i putea oferi clientului său cea mai bună soluţie atât din punct de vedere financiar, cât şi în privinţa riscurilor acoperite. Pe lângă toate acestea, brokerul de asigurări deţine şi un rol informativ, prin funcţia sa principală de consultant în asigurări, care-l diferenţiază clar de un simplu agent de asigurări. El poate contribui la obţinerea unor preţuri cât mai bune pentru client şi la recuperarea cât mai rapidă a daunelor. De asemenea, brokerul explică în detaliu condiţiile de asigurare, care uneori ajung să se întindă pe 30-40 de pagini şi pe care de cele mai multe ori clientul nu are răbdarea necesară să le parcurgă. El atenţionează asupra riscurilor care sunt sau nu acoperite de asigurare şi recomandă cea mai potrivită

riscurile deja luate în considerare (incluse în poliţă) sau pe cele care abia au apărut. Un broker de asigurări menţine permanent legătura cu clientul său prin întâlniri periodice, aflând astfel dacă s-a produs vreo modificare în ceea ce priveşte condiţiile de risc, iar în cazul în care un astfel de eveniment a avut loc, el îi oferă clientului său o soluţie la noile condiţii. În caz de daună, brokerul oferă consultanţă clientului său astfel încât societatea de asigurare să ofere o cât mai corectă despăgubire. El intevine prin pregătirea anumitor documente necesare pentru obţinerea contravalorii daunei (în majoritatea contractelor de asigurare nu e prevăzută o listă exhaustivă a documentelor necesare în caz de daună), îl sfătuieşte pe client asupra paşilor ce trebuie făcuţi pentru obţinerea contravalorii daunei (spre exemplu asupra termenelor în care poate fi obţinută dauna) mergând, până la angajarea de experţi specializaţi pentru evaluarea cât mai corectă a daunei. O serie de companii de brokeraj în asigurări oferă clientului posibilitatea întocmirii unui bilanţ al activităţii de asigurări desfăşurate, al programului de asigurări derulat, al necesităţilor viitoare şi al măsurilor de risk management ce trebuie implementate, firma care apelează la astfel de sevicii putând să aibă o privire de ansamblu mult mai clară. De multe ori brokerii de asigurări oferă clienţilor lor informaţii şi consultanţă asupra modificărilor cadrului legislativ din domeniu, asupra condiţiilor noi de piaţă, precum şi asupra evoluţiei produselor de asigurări. O companie ar trebui să aibă un om sau chiar un departament specializat pentru acoperirea tuturor acestor nevoi, fapt care

Apelând la un broker de asigurări, clientul va accesa produse de asigurare mai bune calitativ, croite pe nevoile sale şi un cost corect, comparativ cu situaţia când ar alege să apeleze direct la o firmă de asigurări şi să îşi gestioneze prin forţe proprii riscurile asigurate. la serviciile respectivului broker. În plus, responsabilitatea gestionării riscurilor asigurate ale companiei cade în sarcina unei firmei specializate în asigurări, brokerul de asigurare, şi nu asupra unui angajat din compania clientului. „Putem afirma că brokerul de asigurări este ca un avocat al clientului, apărând interesele acestuia”, explică Dan Constantinescu. Spre

poliţă pentru nevoile clientului etc.

Gestiunea contractului Avantajele rezultate ca urmare a apelării la un broker de asigurări nu se opresc doar la faza de achiziţionare a poliţei. Odată încheiat contractul de asigurare, se intră în faza de gestiune a acestuia, în sensul că fiecare client este ajutat să identifice şi să monitorizeze

poate duce la costuri suplimentare. Pe de altă parte, lipsa unor astfel de informaţii poate conduce la o gestionare defectuoasă a riscurilor, fapt ce ar putea genera prejudicii financiare majore pentru o companie. ■

Gabriel Nițulescu este redactor-șef la Financial Director România

2007 SEPTEMBRIE

39


BĂNCI

DOBÂNZI MARI PE PERIOADE MICI Chiar şi pentru plasamente pe una-două săptămâni se pot obţine dobânzi la fel de mari ca cele ale unui depozit la termen Cu dobânzi cuprinse între 0% şi 0,75%, păstrarea banilor în contul curent nu este o opţiune de dorit pentru o companie. Cum de multe ori însă, în contul unei firme o mare parte a banilor proprii nu poposesc prea mult este destul de greu de constituit un depozit la termen care să aducă o dobândă mai avantajoasă. În practică, dacă ne uităm la contul unei companii vom vedea în general o evoluţie “în dinţi de fierăstrău” a valorii sumei disponibile în acel cont. Există însă o parte din sumă căreia îi putem spune “stabilă”, deoarece ea „poposeşte” mai mult în repectivul cont bancar, parte care ar putea aduce un randament mult mai bun titularului de cont. Care sunt atunci opţiunile legate de obţinerea unor randamente mai bune pentru banii care intră şi pleacă în perioade ce se întind pe mai puţin de o lună? Avem alternativă la dobânzile mici (sau nule) oferite la disponibilităţile existente într-un cont curent? Putem renunţa la un “management pasiv” al disponibilităţilor noastre din cont în favoarea unei atitudini active care să ne ofere un rezultat cât mai bun al utilizării banilor. Cu siguranţă da. Opțiune: piața monetară Răspunsul legat de localizarea „ţintelor” spre care ne dirijăm banii, trebuie căutat însă tot printre produsele oferite de instituţiile bancare. „Dacă vorbim de termene de până la 3-6 luni, care în domeniul investiţiilor sunt considerate ca fiind foarte scurte nu ar trebui să mergem pe instrumente ce ar putea avea un randament negativ. Opţiunea noastră ar trebui să se îndrepte spre instrumente care au cel puţin principalul (suma de bani depusă iniţial, n.r.) garantat. În nici un caz nu ar trebui să plasăm aceşti bani pe bursă, deoarece se poate întâmpla ca la momentul în care dorim să vindem acţiunile şi să folosim banii pentru nevoile companiei să prindem un moment nefavorbil al pieţei, preţul respectivelor acţiuni putând fi chiar sub cel cu care le-am achiziţionat,“ explică Răzvan Szilaghyi, Director de Trezorerie la Raiffeisen Bank România. 40

SEPTEMBRIE 2007

MAI MULTE DEPOZITE ÎN LOC DE UNUL Dacă nu avem la dispoziţie un cont curent remunerat cu o dobândă avantajoasă (banca al cărei client suntem nu ne oferă un astfel de produs) şi nu anticipăm efectuarea unor cheltuieli în următoarea perioadă de timp putem opta pentru un depozit la termen. Apariţia unor cheltuieli neprevăzute (clienţii întârzie o serie de plăţi pe care contam, făcându-ne să ne gândim la utilizarea banilor pe care i-am pus deoparte), cheltuieli ce trebuie neapărat achitate, ar putea să ne facă să pierdem însă întreaga dobândă pe care am fi încasat-o la scadenţă. O astfel de situaţie ar fi cu atât mai puţin de dorit, cu cât raportul între valoarea depozitului şi suma de plată este mai mare (practic pentru achitarea unei sume mici va trebui să pierdem un beneficiu important). Pentru a ne asigura că nu se va întâmpla un astfel de lucru putem recurge la strategia de divizare a depozitului. Spre exemplu, dacă dorim să depunem 10.000 de RON, într-un depozit la termen pe un anume interval de timp putem alege să constituim nu unul, ci patru depozite la termen de 2.500 RON. Dacă nici o cheltuială neprevăzută nu a apărut până la scadenţă ne vom putea încasa dobânda aferentă celor 10.000 de RON depuşi. Dacă însă între timp a apărut o cheltuială neprevăzută de 2.000 RON vom desfinţa doar unul din depozite, pe celelate trei putând încasa dobânda oferită la termen pentru suma de 7.500 RON. Bineînţeles împărţirea sumei de care dispunem şi alegerea perioadei pe care se va întinde depozitul poate varia în funcţie de bugetul de venituri şi cheltuieli al fiecărei companii. În acest mod ne asigurăm şi o oarecare lichiditate şi obţinem şi un randament mai bun pentru disponibilităţile companiei.

În aceste condiţii, avem practic patru opţiuni de investire: depozitele bancare clasice/certificatele de depozit, depozitele bancare structurate, titlurile de stat şi obligaţiunile (municipale

sau corporatiste). În cazul depozitelor bancare clasice ceea ce putem alege în primul rând este perioada de timp pe care vrem să constituim respectivele depozite. Dacă din calculele noastre reiese că putem imobiliza banii pe perioade mai mari de o lună, nu vom avea nici un fel de problemă în a ne plasa banii acolo unde oferta bancară este cea mai avantajoasă. Dacă însă timpul în care putem păstra banii în cont este mai scurt de o lună, atunci va trebui să ne interesăm ce bănci ne oferă depozite la o săptămână sau la două săptămâni. Dacă suma noastră nu este foarte mare şansele


Foto: Photoland Masterfile

BĂNCI

78% Rata medie a dobânzii, în perioada pentru care există date detaliate (mai 2003-decembrie 2006), oferită la plasamentele noi, la vedere ale companiilor a fost apropiată de cea bonificată pentru depozitele la termen ale acestora (nivelul mediu al celei dintâi reprezentând mai mult de 78 la sută din nivelul mediu al celei de a doua). Sursa: BNR

de a beneficia de o dobândă diferită de cea pe care băncile o bonifică la vedere sunt destul de mici (excepţie fac ProCredit Bank şi ING care pun la dispoziţia clienţilor lor personae juridice, în anumite condiţii, conturi curente remunerate cu dobânzi apropiate de cele oferite la depozitele la termen). La sume de peste 100.000 de euro plasarea banilor pe termene scurte şi foarte scurte, cu dobânzi avantajoase nu mai este o problemă, băncile negociind cu clientul rata oferită. Tot pe termene scurte (cel mult o lună) putem achiziţiona şi certificate de depozit cu dis-

count de la BCR, care pot fi tranzacţionate la orice moment, obţinând totodată şi o dobândă avantajoasă. O altă variantă de plasare a banilor pe termen scurt este constituită de depozitele structurate, cu principal garantat şi randament variabil). O astfel de soluţie ne este oferită de către Raiffeisen Bank. Practic, randamentul variază în funcţie de cursul de schimb sau de un indice. O evoluţie bună a pieţei ne poate oferi randamente mai mari decât cele la depozitele bancare, pe când una slabă ne oferă o dobândă echivalentă sau un pic mai mare comparativ cu cea a unui cont curent (principalul este garantat).

Celelalte variante de investire pe termene scurte şi foarte scurte – titlurile de stat şi obligaţiunile municipale – sunt soluţii ceva mai riscante, care oferă însă randamente superioare depozitelor bancare, în condiţii favorabile de piaţă. În cazul titlurilor o creştere a dobânzilor va conduce la o scădere a valorii titlului, putând exista situaţia de a primi mai puţini bani pe el, la vânzarea sa, decât am dat în momentul în care l-am achiziţionat (pînă la sfârşitul anului, analiştii nu se aşteaptă la o mişcare în sus a ratelor e dobândă). În ceea ce priveşte obligaţiunile municipale sau corporatiste situaţia este asemănătoare. ■ 2007 SEPTEMBRIE

41


FISCALITATE

„LA BRUT” SAU „LA NET”? Un principiu de drept, general aplicabil, stabileşte că, prin contract, părţile nu pot deroga de la obligaţiile impuse prin lege, o astfel de clauză fiind nulă de drept. Şi totuşi... Există o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din România, şi anume Decizia ÎCCJ, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 4111 din 22 noiembrie 2006, prin care o instanţă de judecată din România interpretează clauzele unui contract comercial prin prisma unei derogări prin contract de la obligaţiile stabilite prin lege, recunoscând validitatea unei astfel de derogări şi stabilind consecinţe juridice, altele decât nulitatea, ale unei asemenea derogări. Probabil că o asemenea ciudăţenie interpretativă nu ne-ar atrage atenţia dacă nu ar „confirma” o interpretare similară a autorităţilor fiscale române, cu consecinţe practice şi, posibil, financiare pentru orice întreprindere din România care încheie contracte de prestări de servicii, de asistenţă tehnică, de comision, de licenţă, contracte de împrumut sau de leasing cu partenerifurnizori străini. Este vorba despre (in)aplicabilitatea prevederilor convenţiilor de evitare a dublei impuneri (CEDI) în cazurile în care contractul dintre părţi conţine aşa-numita clauză a „preţului liber (sau net) de orice impozite şi taxe”.

Ce zice instanţa de judecată în cazul Banca Comercială „Ion Ţiriac” versus MFP-ANAF? În cauza supusă judecăţii, în contractele de licenţă software şi servicii încheiate de reclamantă cu societatea prestatoare rezidentă în Malta s-a prevăzut în mod expres că sumele datorate ca preţ al serviciilor prestate sunt libere de orice impozite şi taxe, stabilindu-se astfel o sumă netă de plată, orice asemenea impozit căzând în sarcina plătitorului de venit, deci a băncii româneşti beneficiar al serviciilor. La determinarea impozitului prin reţinere la sursă, banca reclamantă a aplicat metoda sutei mărite şi cota de impozit prevăzută în CEDI dintre România şi Malta, pe baza certificatului de rezidenţă fiscală al prestatorului. Inspectorii fiscali au contestat aplicabilitatea în speţă a prevederilor CEDI dintre România şi Malta şi au impus calcularea impozitului pe venitul obţinut din România de nerezidenţi prin metoda sutei mărite, dar cu aplicarea cotei de impozit de 15% prevăzută de legea fiscală românească în vigoare la data plăţii veniturilor în cauză. Trecând peste susţinerile părţilor şi ajungând la soluţia 42

SEPTEMBRIE 2007

instanţei de recurs (a cărei motivare o puteţi citi în caseta de la finalul textului), oricât de stranie ar putea să ni se pară, aceasta a fost favorabilă autorităţilor fiscale, pe baza argumentului că, prin contract, părţile ar fi convenit ca impozitul pe venituri să nu mai fie datorat de către beneficiarul de venit, aşa cum prevede legea, ci de plătitorul acestora, cu consecinţa inaplicabilităţii CEDI care ar fi fost aplicabilă dacă impozitul ar fi fost datorat de către un rezident al celuilalt stat semnatar. Este evident faptul că prin convenirea preţului în funcţie de o sumă fixă de transferat de la beneficiar la prestator, părţile nicidecum nu convin că impozitul pe venit nu mai este datorat de către cel obligat conform legii, ci doar că acest preţ va include toate aceste impozite şi taxe de


care preţul net este liber, dar este întristător să remarcam o soluţie judecătorescă ce admite posibilitea derogării prin contract de la obligaţiile stabilite prin lege.

Ce putem spune autorităţilor fiscale de control într-o situaţie similară? Prevederile CEDI se aplică în acelaşi fel indiferent de modul în care s-a negociat preţul serviciilor, redevenţele sau dobânzile, după caz. Impozitul prin reţinere la sursă se datorează de către nerezidenţii care realizează venituri impozabile din România (art. 113 Cod Fiscal) ca subiecţi ai impunerii, plata acestui impozit fiind o obligaţie legală a acestora, de la care nu se poate deroga prin convenţii/contracte

bilaterale încheiate între părţi. Baza de aplicare a cotelor de impozit prin reţinere la sursă o reprezintă „veniturile impozabile obţinute din România” (art. 115 Cod Fiscal). Prin urmare, modul de negociere a preţului nu are nici o relevanţă, venitul fiind acela care face obiectul impozitării, indiferent de modul de stabilire al acestuia (i.e. dacă preţul negociat este „brut” sau „net” sau mai include şi alte contraprestaţii). Conform regulilor contabile, venitul obţinut din prestarea serviciilor, respectiv venitul din redevenţe sau din dobânzi, trebuie înregistrat în contabilitate conform prevederilor contractuale, iar dacă preţul este negociat „net de orice impozite şi taxe care ar fi datorate în România”, venitul înregistrat nu este egal cu preţul net menţionat ca atare în contract, ci au o valoare mai mare obţinută prin însumarea preţului net cu toate impozitele şi taxele care se datorează de către prestator şi cu alte contraprestaţii obţinute de la beneficiar în legătură cu serviciul prestat, recunoscând şi cheltuieli cu impozitele prin reţinere la sursă în România (principiile de recunoaştere în contabilitate menţionate sunt cele aplicabile şi în România, ca urmare a armonizării legislaţiei contabile româneşti cu standardele internaţionale şi cu directivele europene în domeniu). În cazul invers, în care prestatorul ar fi un contribuabil român care negociază un preţ net de orice impozite şi taxe, nerecunoaşterea venitului în întregime, incluzând şi valoarea impozitului reţinut la sursă de către beneficiar, este definită ca evaziune fiscală şi atrage consecinţele prevăzute de lege. Convenţiile pentru evitarea dublei impuneri la care România este parte aparţin dreptului intern şi sunt obligatorii. Potrivit art. 11 (1) din Constituţia României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede: „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Prevederile CEDI, la care România este parte, sunt aplicabile în toate cazurile în care rezidenţa beneficiarului de venit este probată prin certificatul de rezidenţă fiscală, indiferent dacă acestuia i s-a plătit suma prevăzută în contract netă de taxe. Potrivit art. 118 Cod Fiscal, prevederile convenţiilor de evitare a dublei impuneri la care România este parte se vor aplica cu singura condiţie, impusă la alineatul (2) al aceluiaşi articol, și anume aceea ca beneficiarul venitului să prezinte organelor fiscale din România certificatul de rezidenţă fiscală, eliberat de organul fiscal din ţara de rezidenţă, prin care să ateste că este rezident al statului respectiv şi că îi sunt aplicabile prevederile convenţiei de evitare a dublei impuneri. Beneficiarul venitului obţinut din România are dreptul să solicite aplicarea CEDI încheiată de România cu statul său de rezidenţă, chiar dacă o face prin intermediul contractării „la net” şi, prin urmare, prin intermediul partenerului său comercial, plătitorul de venit. Organele fiscale au obligaţia să aplice prevederile acestei convenţii pe baza certificatului de rezidenţă valabil furnizat de beneficiarul venitului. Pentru aplicarea prevederilor CEDI singurele cerinţe impuse de lege sunt:

FISCALITATE

2007 SEPTEMBRIE

43


FISCALITATE

existenţa unei CEDI încheiată de România cu statul de rezidenţă al beneficiarului venitului; prezentarea de către beneficiarul venitului a unui certificat de rezidenţă valabil (cu îndeplinirea cerinţelor legale existente în acest sens). Refuzul aplicării CEDI la care România este parte atunci când cele două condiţii menţionate sunt îndeplinite încalcă prevederile legii supreme în stat, respectiv ale art.11 din Constituţia României, precum şi pe cele ale Codului Fiscal. În concluzie, legislaţia românească nu permite transferul obligaţiei de plată a impozitul prin reţinere la sursă în sarcina plătitorului de venituri persoană fizică/juridică din România din sarcina beneficiarului acestui venit. Părţile implicate în aceste tranzacţii externe îşi stabilesc în mod liber preţurile/tarifele ce urmează a fi aplicate pe durata contractului şi precum şi modalitatea de plată a acestora, iar plata unor impozite de către o parte în numele celeilate nu reprezintă decât o modalitate de plată a preţului şi nicidecum derogarea de la obligaţiile de plată a unui impozit. Sper că argumentele de mai sus vor conduce la aplicarea unitară şi corectă a legislaţiei fiscale, atât de către contribuabili, cât şi de către autorităţile fiscale, aşa cum o cere în mod expres art. 5 din Codul de Procedură Fiscală, precum şi de instanţele de judecată. Cât ne costă negocierea la net faţă de brut în cazul acceptării soluţiei judecătoreşti în discuţie? Dacă am negocia o redevenţă de 100 unităţi monetare, din care ar trebui să reţinem la sursă 10% impozit pe venitul obţinut din România de nerezidenţi, conform CEDI dintre România şi Marea Britanie, de exemplu, costul dreptului de autor respectiv ar fi de 100 u.m. Dacă însă am negocia un preţ de 90 u.m. pentru acelaşi drept de autor, net de impozitul prin reţinere la sursă datorat în România, costul nu va fi 100 u.m. cum ne-am aştepta ca urmare a adăugării impozitului prin reţinere la sursă de plătit pe venitul brut (art. 114 Cod Fiscal) conform CEDI de 90 * 11,11% = 10 u.m., ci de 109,88 u.m., determinat după cum urmează: Impozit prin reţinere la sursă de plătit pe venitul brut (art. 114 Cod Fiscal) calculat cu cota de 16% prevăzută de art. 116 Cod Fiscal: 90 * 19,05% = 17,14. Impozit pe profit ca urmare a nededucerii cheltuielilor cu impozitele cu reţinere la sursă plătite în numele persoanelor nerezidente pentru veniturile realizate din România (art. 21 alin. (4) lit. a) Cod Fiscal): 17,14 * 16% = 2,74 u.m.

Ce putem face? Putem negocia preţul „la brut”, pentru că adesea convingi mai uşor un partener comercial să accepte o schimbare în propria procedură de negociere decât să convingi inspectorul fiscal român să aplice legea în mod corect, mai ales când opinia MEF este confirmată de o instanță de judecată cum este cea discutată mai sus. Şi nu e nevoie sa cereţi opinia profesională a inspectorului fiscal care efectuează inspecţia fiscală la societatea dumneavoastră pentru că, cel mai probabil răspunsul lui va fi: „Aceasta este opinia MEF” şi nu veţi mai obţine un alt argument pentru neaplicarea CEDI. ■ 44

SEPTEMBRIE 2007

DECIZIA ÎCCJ, SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, NR. 4111 DIN 22 NOIEMBRIE 2006 Astfel, Curtea reține că instanța de fond a constat în mod justificat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Acordului pentru evitarea dublei impuneri, încheiat între România și Malta și ratificat prin Legea nr. 61/1996, ci dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate în România de persoane fizice și juridice nerezidente. În contractele de licență software și servicii încheieate de reclamantă cu Societatea O.W. Systems Ltd. s-a prevăzut în mod expres că sumele datorate ca preț al serviciilor prestate sunt libere de orice impozite și taxe, stabilindu-se astfel o sumă netă de plată, orice asemenea impozit căzând în sarcina plătitorului de venit, deci a băncii românești care este beneficiarul serviciilor. Instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile art. 1, 4 și 13 din acordul încheiat între cele două țări, stabilindu-se că dispozițiile acestuia sun aplicabile în situația în care beneficiarul efectiv al redevențelor este persoana nerezidentă, care poate suporta și impozitul pe venit stabilit în celalalt stat contractant, în procent de maximum 5% din suma brută a redevențelor. Aceste texte se referă deci la impozitele și taxele cu reținere la sursă din sumele brute convenite cu persoanele nerezidente, neputându-se extinde aplicarea lor și în situația de față, când beneficiarul serviciilor, rezident român, este cel care a calculat și virat la bugetul statului impozitul de 5% prin suportarea acestuia pe cheltuieli proprii. În acest mod, reclamanta a folosit o metodă proprie de calcul al impozitului pe venit, alta decât cea prevăzută atât în acordul încheiat între cele două state, cât și în legislația românească, în sensul că nu a reținut la sursă din suma de plată brută impozitul datorat de persoana nerezidentă, acesta, în procent de 5%, fiind calculat și virat peste valoarea facturii externe după metode „gros-up“. În aceste împrejurări, reclamanta, care este rezident român și a achitat sumele datorate firmei malteze pentru serviciile prestate, nu poate pretinde să-i fie aplicat acordul pentru evitarea dublei impuneri ratificat prin Legea nr. 61/1996. Curtea nu poate admite susținerea reclamantei, în sensul că nici dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 83/1998 nu ar fi aplicabile, întrucât sistemul de reglementare a impunerii ar fi identic, respectiv calculul cotei de 15% tot asupra veniturilor brute plătite persoanei nerezidente. Astfel, în condițiile în care reclamanta și-a asumat obligația de a plăti impozitele pe redevențele acordate nerezidentului, ea avea obligația de a respecta prevederile articolului 2, aliniat 1, litera e, din Ordonanța Guvernului nr. 83/1998, potrivit cărora impozitul datorat de nerezidenți pentru veniturile realizate în România se calculează, se reține și se varsă de către plătitorii de venit prin aplicarea cotei de 15% pentru veniturile din redevențele plătite nerezidenților. Întrucât reclamanta, ca plătitor de venit, a achitat doar impozitul redus de 5% și nu cel de 15% stabilit de ordonanță, datorează diferența stabilită suplimentar de organele de control, actul normativ fiind aplicabil chiar și în situația de față, când redevențele au fost stabilite și achitate în sume nete, banca nerespectând dispozițiile articolului 2, aliniatul 2, potrivit cărora impozitul se calculează prin aplicarea cotei menționate asupra veniturilor brute plătite nerezidenților.


COMPANII

Un număr de 32 de companii româneşti sunt prezente în topul celor mai mari 500 de companii din Europa Centrală şi de Est, realizat de compania Deloitte Central Europe, cu sprijinul Deloitte România. Topul este dominat de companiile din domeniul energiei şi resurselor. Primul loc este ocupat de societatea poloneză PKN Orlen, iar dintre firmele româneşti cel mai sus în top se află Petrom S.A., pe locul 12. Alte 6 nume româneşti, se află în primele 100 de companii central şi est-europene: Mittal Steel Galaţi (63), Electrica (67), Dacia (69), Metro România (72), Rompetrol Rafinare (73), Petrotel Lukoil (100). Ultimii trei ani au însemnat pentru România începutul creşterii economice. Numărul investitorilor străini atraşi de piaţa românească în curs de dezvoltare este în continuă creştere, iar mediul de afaceri devine din ce în ce mai atractiv. „După aderarea la Uniunea Europeană, investitorii au început să aleagă România pentru a-şi dezvolta afacerile pentru că piaţa din România are un potenţial şi o rată de absorbţie ridicate şi este în curs de maturizare. Această creştere economică trebuie susţinută în perioada următoare prin investiţii în creşterea productivităţii angajaţilor şi în refacerea vechilor linii de producţie. De asemenea, sunt necesare asigurarea unui cadru legal stabil, atragerea unor noi fonduri de investiţii şi a unor branduri internaţionale care să intre pe piaţa românească şi să minimizeze deficitul comercial extern”, a declarat George Toma Mucibabici, preşedintele Deloitte România. Pe lângă topul celor 500 de companii realizat pe baza unor criterii cum ar fi cifra de afaceri pe ultimii trei ani, numărul de angajaţi, profitul, etc; Deloitte Central Europe în cola-borare cu Deloitte România au realizat şi clasamente pe industrii. Sectorul bancar În sectorul bancar regăsim 3 bănci româneşti între primele 50 europene, dintre care BCR pe locul 10, BRD pe locul 18 şi Raiffeisen Bank România pe locul 43. Sectorul bancar din România a înregistrat o creştere

32 DE COMPANII ROMÂNEŞTI ÎN TOP Dintre firmele româneşti cel mai sus în top se află Petrom S.A., pe locul 12. TEXT GABRIEL NIȚULESCU

cele trei bănci româneşti să avanseze în Top 50”, a declarat George Toma Mucibabici, preşedintele Deloitte România. Sectorul de producţie În sectorul de producţie, topul este dominat de industria auto. Foarte aproape de top 10 companii europene din acest sector s-au clasat Mittal Steel Galaţi şi Dacia Group. „Există mai multe aspecte care au o influenţă pozitivă asupra industriei prelucrătoare în România şi este doar o chestiune de timp până vom avea aceste două companii româneşti în topul celor mai bune 10 din Europa din sectorul de producţie. Printre aceşti factori se numără conformitatea cu standardele ISO pentru furnizori şi constructori de maşini, tendinţa de fabricare a componentelor pe plan local şi de a elimina costurile ridicate şi tendinţa Renault de a aborda nu numai piaţa locală, ci şi pieţele vecine”, a declarat Guy Verduystert, director al Diviziei de Consultanţă Financiară a Deloitte România.

DUPĂ ADERAREA LA UNIUNEA EUROPEANĂ, INVESTITORII AU ÎNCEPUT SĂ ALEAGĂ ROMÂNIA PENTRU A-ŞI DEZVOLTA AFACERILE PENTRU CĂ PIAŢA DIN ROMÂNIA ARE UN POTENŢIAL ŞI O RATĂ DE ABSORBŢIE RIDICATE ŞI ESTE ÎN CURS DE MATURIZARE importantă în ultimii ani, datorită privatizării majorităţii băncilor. Astfel, Erste a preluat BCR, BRD a devenit Société Générale, iar Raiffeisen Bank a achiziţionat Banca Agricolă când aceasta se afla în pragul falimentului. La ora actuală, aceste trei bănci, aflate în top 50 Europa Centrală şi de Est deţin împreună peste jumătate din piaţa bancară. „În următoarea perioadă se aşteaptă o evoluţie pozitivă a pieţei bancare româneşti, cu intrarea unor noi jucători şi cu extinderea reţelelor companiilor deja existente. Ţinând cont de potenţialul de dezvoltare al pieţei româneşti în zona Europei Centrale şi de Est, este foarte posibil ca

Sectorul telecomunicaţiilor În sectorul telecomunicaţiilor, primele locuri sunt ocupate de companii din Polonia, Ungaria şi Cehia. Orange România şi Vodafone România se situează pe locurile 9 şi 10 în acest top, fiind astfel domeniul cu cea mai bună reprezentare românească. Având cifre de afaceri de peste 1 miliard de euro la sfârşitul lui 2006, Orange şi Vodafone devin candidaţi importanţi pentru la locuri din topul companiilor de telecomunicaţii din Europa Centrală şi de Est. În această regiune, Orange se situează pe locul 3 în funcţie de venitul net. ■ 2007 SEPTEMBRIE

45


LEGISLAȚIE

NOUA REALITATE FISCALĂ DUPĂ ADERAREA LA UE Aderarea României la UE a adus şi o serie de modificări la nivel fiscal. Intrarea în spaţiul fiscal al Uniunii aduce implicaţii importante la nivelul companiilor autohtone.

DRAGOS DOROȘ

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, sunt multe schimbări importante care au intervenit în sistemul fiscal, schimbări care influenţează în mod esenţial desfăşurarea vieţii economice autohtone. Înainte de data aderării, existau două tabere în ceea ce priveşte ritmul transformărilor. Pe de-o parte, cei care aşteptau ca începând cu 1 ianuarie 2007 să se trezească într-o „altă ţară”, o membră UE - nu-i aşa - aceştia fiind „visătorii-alarmişti”, care garantau o aliniere instantanee la costurile occidentale (explozia preţurilor la bunuri de consum, energie, imobiliare, etc.) şi deteriorarea drastică a nivelului de trai şi aşa scăzut al populaţiei. Pe de altă parte ceilalţi, „scepticii-aşezaţi”, care susţineau că nimic spectaculos nu se va întâmpla, că viaţa va merge înainte ca şi până acum, iar schimbările legislative impuse de aderare vor fi adoptate încet de un parlament preocupat de cu totul alte mize şi implementate în viaţa de zi cu zi şi mai încet, de o societate care poartă încă pregnant povara mentalităţilor şi administraţiei de dinainte de 1990. Vă amintiţi desigur cât lobby s-a făcut momentului aderării de către cei cu interese în piaţa imobiliară şi cum toată lumea făcea referire la preţurile din ţări ca Germania sau Franţa, dând ca sigură alinierea tranzacţiilor autohtone la acele niveluri. Schimbări la nivelul legislaţiei fiscale Acum suntem la mai bine de nouă luni după aderare şi ne putem uita în urmă să vedem cine a avut dreptate. Deşi perioada trecută este destul de scurtă pentru bilanţuri, ca mai totdeauna în viaţă, putem spune că ambele tabere au avut partea lor de adevăr. Având în vedere că societatea, în ansamblu, nu pare prea schimbată, că din punct de vedere social sunt aceleaşi probleme, că din punct de vedere politic sunt aceleaşi mize şi aceleaşi lupte, am putea spune că suntem într-o situaţie destul de asemănătoare cu cea anterioară aderării. Cu toate acestea, sunt domenii în care schimbările sunt radicale şi foarte importante, schimbări care au început să-şi facă efectul încă de la 1 ianuarie 2007. Acestea sunt domeniile care au impact direct asupra „funcţionării” României într-un cadru mărit şi reglementat, aşa cum este cel al UE. Iar dintre toate schimbările, cele cu impacul cel mai semnifi-

46

SEPTEMBRIE 2007

cativ, poate au fost modificările legislaţiei fiscale. Strategia de integrare fiscală a României în ansamblul european a început din 2003, prin elaborarea celor două coduri: Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscală, amândouă de inspiraţie europeană, elaborate după modele fixate de UE. Neavând anterior o legislaţie închegată şi coerentă, României nu i-a fost greu să adopte cele două coduri, fiind astfel, în mod paradoxal, înaintea unor ţări europene în ceea ce priveşte implementarea legislaţiei fiscale. La momentul aderării însă, fiscalitatea a fost unul din cele mai afectate domenii. Codul Vamal, singurul cod pe care legislativul reuşise să-l pună cap la cap în domeniul fiscal, a trebuit să fie cu totul abandonat, de la 1 ianuarie 2007 România fiind parte a Uniunii vamale europene şi adoptând astfel Codul Vamal european. Din acest an, România este parte a unui sistem vamal mult mai vast, cu reguli comune care trebuiesc coroborate şi aplicate strict, raportându-se şi fiind sub directa îndrumare a organismelor de reglementare vamală cu sediul la Bruxelles. Practic, nu mai există noţiunea de import şi export raportată la graniţele României acest concept fiind extins la graniţele UE, iar ceea ce se tranzacţioneză în interiorul acestor graniţe, se consideră achiziţie/livrare intracomunitară. La nivel teoretic pagubele nu au fost prea mari, legislaţia vamală europeană având deja „rodajul” făcut. Problemele au apărut - cum altfel - la aplicarea acestei noi legislaţii. Nu este o surpriză să aflăm că autorităţile vamale din România au fost nepregătite la data aderării. Acesta este un fapt ştiut dinainte. Chiar implementarea legislaţiei naţionale era de mute ori făcută fără să se aibă în vedere toate aspectele practice. Se ştiu numeroase exemple în care modificări legislative se loveau de rutina funcţionarilor vamali sau de sistemul informatic neactualizat etc. Surpriza a fost să aflăm că primele contacte cu autorităţile europene din domeniu s-au lovit de aceeaşi lipsă de „pregătire” a asimilării României în sistemul european. Am asistat cu interes, în cadrul unor discuţii cu funcţionari vamali, la dialoguri ale acestora cu omologi de la Bruxelles, care le dădeau răspunsuri generale şi fără aplicabilitate. Este un fapt ştiut acela că la începutul anului au fost intervale de săptămâni şi luni de aşteptare a unor instrucţiuni şi precizări de la Bruxelles. Aceste lucruri sunt neplăcute, dar şi fireşti. O mărturisire a unui oficial dintr-una din ţările grupului celor 10 care au aderat la UE în 2004 a fost că doar după aproximativ doi ani se poate spune că mediul economic, aparatul funcţionăresc şi populaţia în ansamblu, au început să înţeleagă şi să aplice coerent şi lucrativ regulile specifice aderării. Astfel, printre altele, intrând în familia europeană, suntem nevoiţi să aplicăm reguli specifice numai membrilor uniunii, cum este, de exemplu, tratamentul preferenţial la perceperea impozitului pe dividende reţinut companiilor din spaţiul comunitar care deţin participaţii la companii româneşti. Dacă participaţia este mai mare de 15% (iar începând cu 2009, de 10%), atunci impozitul reţinut este zero. Pentru companiile care nu sunt membre UE, se aplică fie procentele prevăzute în convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate cu statele respective, fie legislaţia internă, care prevede taxarea cu 16%.


LEGISLAȚIE

TVA după modelul Uniunii O altă taxă importantă, care a suferit schimbări încă din prima zi a aderării, a fost taxa pe valoarea adaugată, căreia a trebuit să i se aplice mecanismul european în locul celui naţional. În fapt, acţionează acelaşi principiu ca şi la taxele vamale: România nu mai este o entitate solitară în aplicarea acestei taxe, ci este membră a unei uniuni cu sistem armonizat. Cu toate acestea, TVA rămâne o taxă naţională în interiorul uniunii, fiind colectată la nivelul fiecărei ţări, şi nu centralizat. Din acest motiv, a fost necesară schimbarea unor fundamente şi principii în aplicarea legislaţiei interne specifice. Din perspectiva Codului Fiscal, deşi vorbeam mai sus de armonizare încă de la începutul anului 2004, doar de la începutul acestui an se aplică directiva a VII-a europeană cu privire la TVA, tranzacţile între membrii UE nemaifiind considerate externe, ca până în 2006, ci ca achiziţii/livrări intracomunitare. Astfel, nu se percepe TVA la tranzacţiile între plătitorii înregistraţi în state membre diferite, ci doar la tranzacţiile interne ale statelor membre. De exemplu, un plătitor de

TVA din România, care realizează o achiziţie comunitară cumpărând bunuri/servicii de la un plătitor de TVA înregistrat în alt stat memebru, nu va plăti taxa către acesta, regula fiind aceea de a se certifica doar valabilitatea înregistrării de plătitor de TVA în statul membru respectiv. În momentul emiterii facturii, se prezintă emitentului certificatul de plătitor de TVA, factura fiind întocmită fără a se percepe taxa pe valoarea adăugată. În situaţia în care entitatea care achiziţionează bunuri/servicii nu este înregistrată ca plătitor de TVA, atunci factura emisă va conține TVA, acea livrare/prestare fiind asimilată cu o vânzare către un utilizator final. O altă implicaţie imediată, de ordin practic, cu impact benefic asupra activităţii companiilor româneşti, este şi faptul că nu a mai fost prevazută plata TVA la organele vamale, în situaţia importului de bunuri. Acest lucru a creat o importantă resursă de numerar la dispoziția companiilor româneşti. Dublată de aprecierea constantă a monedei naţionale, acesta a fost un element de creştere a producţiei şi a diminuării costurilor de finanţare. Este bine cunoscută perplexitatea investitorilor străini, cărora le venea greu să înţeleagă de ce trebuie să plătească TVA la importul de bunuri, TVA care era solicitat la rambursare în decontul aceleiaşi luni. După cum vă amintiţi, şi importul de servicii a avut acelaşi tratament până în martie 2003, când s-a aplicat aproximativ aceeaşi procedură. „Revoluţia” facturilor fiscale Un alt „beneficiu” al aderării României la UE din perspectivă fiscală, este acela al eliminarii unui anumit tip de birocraţie greoaie, inutilă şi ineficientă, care era cultivată de autorităţile fiscale locale. Mă refer în mod direct la întregul pachet de măsuri şi acte normative cu privire la facturile fiscale şi modalităţile de lucru cu aceste documente.

Prezenţa tot mai multor companii din spaţiul european în România şi a celor autohtone peste graniţă, duce la o atenţie tot mai mare asupra preţurilor de transfer şi a condiţiilor de desfăşurare a tranzacţiilor intragrup. Până în acest moment, autorităţile fiscale au arătat puţină aplecare către acest subiect, din cauza scurtei perioade de dezvoltare a economiei libere şi a sistemului fiscal în România. Acum însă, odată cu intensificarea prezenţelor străine în economia românească şi a prezenţelor româneşti în alte sisteme ecomomice, acest aspect devine important şi va fi tratat ca atare. Codul de Procedură Fiscală prevede deja deţinerea de studii, rapoarte şi evidenţe specifice tranzacţiilor intergrup.

2007 SEPTEMBRIE

47


LEGISLAȚIE

De asemenea, tranzacţiile intracomunitare între plătitorii de TVA sunt urmărite prin control încrucişat la nivelul UE. Este instituită astfel o procedură mai firească şi, după cum spune practica europeană, mai eficientă. În perspectivă imediată, se aşteaptă însă o nouă schimbare majoră a legislaţiei privind TVA-ul, schimbare izvorâtă din însăşi modificarea radicală a directivei a VII-a europene. În principal, modificarea aşteptată se va referi la răsturnarea principiilor de taxare a serviciilor. Ceea ce până acum era regula de bază: „locul prestării serviciilor este considerat a fi locul unde prestatorul este stabilit sau are un sediu fix de la care serviciile sunt efectuate”, va trece la excepţii, iar regula de bază va deveni cea în care locul prestării va fi considerat. Această modificare va implica o enumerare mult mai consistentă la secţtiunea de excepţii. Ca un „punct marcat” de autorităţi în privinţa prevederilor menite să clarifice procedura fiscală în materie de control fiscal, menţionez că a fost publicat modelul raportului de inspecţie fiscală. Deşi acest document nu este spre uzul companiilor şi nici nu are o importanţă majoră în şirul de documente ce alcătuiesc corespondenţa oficială (acte administrativ-fiscale) dintre autorităţile fiscale şi companii (raportul de inspecţie fiind doar anexă la decizia de impunere), publicarea formei standard a acestuia a venit dintr-o nevoie de uniformizare, care nu face decât să uşureze atât munca inspectorilor fiscali, cât şi a responsabililor pe probleme de fiscalitate din companii.

La finele lui 2006, se ajunsese la un „manual” impresionant în ceea ce priveşte emiterea, transportul, evidenţa şi contabilizarea acestor documente, cu scopul controlului strict al TVA-ului. După cum bine ne amintim, o factură fiscală trebuia să conţină un număr important de elemente de identificare ale ei înseşi, precum şi ale tuturor celor care se intersectau cu parcursul acestui document. Factura conţinea: serie, număr, date de identificare ale furnizorului, ale beneficiarului, ale persoanei care întocmea factura, ale persoanei căreia îi era înmânată factura etc. În opinia multora, efectul acestor măsuri nu a fost decât înflorirea unui comerţ oficial legat de producerea acestor documente, precum şi a unui comerţ neoficial, de „producere” a documentelor fiscale prin companii fantomă sau prin companii complet inactive, cu livrare la orice colț de stradă. Rezultatul în materie de control? Minim sau chiar inexistent. Astfel, prin aplicarea directivei europene s-au împuşcat însă doi iepuri deodată. În primul rând s-a renunţat la birocraţia specifică documentelor fiscale, prin renunţarea la acest tip de documente, iar, în al doilea rând, s-a transferat responsabilitatea declarării tranzacţiilor cu TVA către companii, ANAF punând la dispoziţia companiilor, pe site-ul său, lista contribuabililor inactivi. Autoritatea fiscală scuteşte astfel resurse de control imobilizate în urmărirea documentelor fiscale, iar companiile sunt direct interesate în declararea exactă a tranzacţiilor cu TVA. 48

SEPTEMBRIE 2007

Alte schimbări la orizont Ca strategie pe termen mediu şi lung, autorităţile din România au în vedere să mărească atractivitatea mediului economic prin pachete de măsuri care includ şi componente de reglementări fiscale. Sunt cunoscute subiecte deja vehiculate atât în presă, dar şi în forurile legislative, cu referire la modificări ale Codului Fiscal. Se insistă pe modificarea TVA-ului la medicamente şi alimente de bază. Adversarii acestei propuneri susţin însă că o scădere a cotei de TVA nu se va reflecta obligatoriu şi în preţul medicamentelor, ci se va transforma în profit pentru furnizori şi intermediari. O altă propunere vizează scăderea la 7% a procentului de dobândă deductibilă la împrumuturile în valută între companii. Nu în ultimul rând, se doreşte, ba chiar s-au făcut paşi concreţi în privinţa scutirii la plată a impozitul pe profitul reinvestit, scutire ce ar fi menită să impulsioneze investiţiile în mijloace de producţie şi dotări, în special la nivelul IMM-urilor. Toate aceste modificări de natură fiscală trebuie să se conformeze directivelor europene în domeniu, care fixează reguli şi standarde ce trebuiesc aplicate la nivelul tuturor ţărilor membre. La latitudinea guvernelor ţărilor membre rămâne, în principal, stabilirea cotelor taxelor percepute, în funcţie de echilibrul bugetar şi de obiectivele fiecărui stat. ■

Dragoș Doroș este Finance and Tax Manager la Boștină&Asociații


Septembrie 2007

DECIZII EFECTUL REFORMEI PENSIILOR EVOLUȚIA TICHETELOR DE MASĂ NOI FORME DE MOTIVARE

Foto: Photoland / Corbis

BENEFICII PENTRU ANGAJAȚI


OPȚIUNI SALARIALE

Din ce în ce mai des subiectul legat de beneficiile pentru angajaţi ajunge pe buzele angajatorilor. Îngrijoraţi de criza personalului calificat din tot mai multe sectoare ale economiei, angajatorii caută soluţii măcar pentru păstrarea salariaţilor existenţi. Apariţia unor pachete consistente de beneficii ar putea să atragă noi angajaţi şi să-i fidelizeze pe cei existenţi. Costurile unei asemenea operaţiuni sunt ridicate, iar directorul financiar este unul dintre cei care trebuie să decidă dacă riscurile pot sau nu să fie asumate. Lansarea în acest an a planurilor de pensii private are efecte şi asupra beneficiilor (pag. 53), oferind angajaţilor o soluţie mai interesantă decât binecunoscutele tichete de masă. Ajuns deja la al X-lea an pe piaţa românească, tichetul se redescoperă în alte variante, mai sofisticate (pag. 60). Şi dacă cineva doreşte instrumente motivaţionale uşor exotice, găseşte câteva exemple, care privesc fie produsele aflate pe piaţa internă (pag 68), fie unele cunoscute mai bine în alte părţi ale lumii (pag. 65). Oferta este atât de bogată încât îi poate motiva chiar şi pe directorii financiari să aprobe o mărire de salariu. Bogdan Bârligea

SUMAR 50

PENSII

52

TICHETE

60

REPERE EXTERNE

65

ALTERNATIVE

68

PUBLISHER Cristian Iosif REDACTOR-ŞEF, DECIZII Bogdan Bârligea REDACTOR-ŞEF, FINANCIAL DIRECTOR Gabriel Niţulescu DTP Doru Iordache SECRETAR GENERAL DE REDACŢIE Laura Mancaş ADVERTISING GROUP DIRECTOR Iuliana Zamfirescu ADVERTISING SALES MANAGER Diana Zlatianu MARKETING DIRECTOR Andreea Ranja ASSISTANT MARKETING Nicu Berbecel © 2007 Incisive Media. All rights reserved. Reproduction in any manner in any language in whole or in part without prior written

50 DECIZII - SEPTEMBRIE 2007

Oamenii nu mai muncesc astăzi doar pentru un salariu decent. Vor beneficii suplimentare, motivante, care să le arate cât de importanţi sunt pentru companie şi să le asigure gradul de confort necesar. Dacă acum câţiva ani un telefon de

OPȚIUNI SALARIALE

permission from Incisive Media is prohibited.

MOTIVAREA ANGAJAŢILOR SE FACE CU BENEFICII GRASE serviciu, al 13-lea salariu şi 22 de bonuri de masă constituiau un pachet de beneficii apreciat şi dorit de mulţi, astăzi gusturile sunt mai sofisticate. Tonul beneficiilor extra-salariale l-au dat multinaţionalele venite în România. Obişnuiesc să ceară mult de la un angajat, dar îi şi rasplătesc eforturile, chiar dacă nu reuşesc să facă asta 100%. Companiile cu management autohton au crezut multă vreme că un salariu puţin peste medie va cumpăra şi loialitatea angajaţilor. Confruntaţi cu migrări importante de personal, s-au uitat în jur şi au descoperit beneficiile pentru angajaţi. Unii le-au adoptat, alţii le privesc şi acum cu neîncredere. Experţii în resurse umane susţin că două sunt lucrurile esenţiale pentru orice plan de

beneficii: asigurarea medicală şi planul de pensii. Percepţia românilor nu e similară, pentru că, până în acest an, nu am avut pensii private. Tocmai de aceea, rolul asigurărilor medicale sau al celor de viaţă este atât de important. Mulţi ani aceste instrumente au trebuit să suplinească lipsa planurilor de pensii private. Într-un studiu realizat de PriceWaterhouseCoopers (PWC), România este ţara din Europa Centrală şi de Est în care beneficiile medicale sunt cel mai des întâlnite, 65% dintre companiile chestionate oferind ca avantaje salariaţilor servicii medicale private. În Cehia doar 47% dintre angajaţi primesc acest sprijin, în Bulgaria 35%, iar în Slovacia doar 18%. Serviciile medicale de tip „Premium“ au fost oferite în România tuturor celor din manageFINANCIAL DIRECTOR


configurează pachetele de beneficii este să aleagă combinaţia cea mai apropiată de nevoile angajaţilor. Cei care caută beneficiul perfect sunt derutaţi de părerile emise de-a lungul timpului de specialişti în motivare. Pe de-o parte Jack Welch susţine hotărât că banii sunt singura formă de motivare pentru angajaţi, iar, pe de altă parte, Abraham Maslow şi Frederick Hertzberg susţin că banii nu sunt neapărat un factor de motivare, ci mai degraba unul de igienă sau care duce la susţinerea unor factori cu adevărat motivanţi. Este foarte important ca angajatorul să discute cu angajaţii pentru a afla ce anume îşi doresc aceştia, este foarte important ca salariaţii să fie informaţi de companie în legătură cu programele de beneficii, chiar dacă nu sunt pe placul lor. Angajaţii vor să-şi configureze singuri pachetul de beneficii, alegând din mai multe variante propuse de companie. ment, la 80% din personalul superior şi 70% dintre muncitori, mai arată studiul PWC. Până în acest an, bonurile de masă şi telefoanele mobile erau principalele beneficii oferite de angajatori. Succesul bonurilor de masă va continua, având în vedere că segmentul celor care nu au alte variante de a-şi majora veniturile e încă important. Potenţialul cel mai ridicat de dezvoltare pe acest segment de beneficii îl au tichetele de cadou, tichetele de creşă şi cele sociale, lansate în completarea bonurilor de masă. Toate aceste variante de vouchere se vor regăsi mereu în pachetele de beneficii, fiind avantajoase şi pentru angajat şi pentru angajator. O dată cu intrarea în UE, piaţa românească va adopta şi alte tipuri de tichete valorice, ce vor putea fi folosite în scopuri şi locaţii mai diverse decât în acest moment. Telefonul mobil îşi pierde calităţile de beneficiu, fiind asimilat, alături de laptop sau maşina de serviciu, în categoria simplelor accesorii, indispensabile în activităţile de zi cu zi.

Nevoi tot mai complexe Lucruri, care ieri păreau beneficii deosebite, nu mai satisfac astăzi aşteptările angajaţilor. Aceştia devin tot mai rafinaţi şi cer tot mai mult în schimbul loialităţii faţă de compania pentru care lucrează. Nevoi precum confortul psihic, flexibilitatea programului de lucru, cursuri de dans îşi caută tot mai des soluţiile în pachetele de beneficii propuse de companii. Cea mai mare provocare pentru cei care FINANCIAL DIRECTOR

are de management, pachete de beneficii ce permit cumpărarea de acţiuni la preţuri promoţionale sau o cotă parte din profit. Concretizarea acestor beneficii se face doar dacă persoana reuşeşte să atingă anumite obiective. Pentru ceilalţi angajaţi din diverse companii, care au diverse obiective de atins, beneficiile se traduc în vacanţe în destinaţii locale sau internaţionale, croaziere sau bonusuri substanţiale.

Cu ochii pe nivelul de motivare Indiferent de tipul de beneficiu pe care o companie sau alta îl promovează, important este ca angajaţii să fie suficient de motivaţi pentru a lucra eficient, pentru a fi loiali firmei, simţind că eforturile lui sunt apreciate aşa cum trebuie în companie. Motivarea inteligentă a angajaţilor poate influenţa pozitiv rezultatele financiare,

„Dacă poţi face un angajat fericit oferindu-i un scaun confortabil de 800 de dolari, ce mai conteaza 800 de dolari!?” Beneficii din pensiile private Pensiile facultative sunt printre cele mai recente produse motivaţionale lansate pe piaţa autohtonă. De anul viitor pot deveni cele mai solicitate beneficii de către angajaţii care doresc să aibă o pensie suplimentară decentă. Angajatorii vor avea interesul să contribuie la fondurile de pensii facultative, pentru că așa îşi pot fideliza salariaţii pe termen lung, fără costuri prea ridicate. O singură persoană poate beneficia de două sau chiar mai multe pensii facultative, contribuind personal şi primind şi de la angajator un beneficiu de acest tip. În cazul pensiilor obligatorii administrate privat, o companie nu poate contribui pentru proprii angajaţi, pentru că legea nu permite această implicare. Companiile nu vor să rişte şi se vor limita doar la informarea mai eficientă a propriilor angajaţi asupra fiecăruia dintre fondurile active de pe piaţă. Cu aceste noi instrumente de motivare pe piaţă, structura pachetelor de beneficii oferite de companiile româneşti se apropie de cea din SUA sau din Europa de Vest. În companiile multinaţionale din România sunt disponibile, pentru nivelurile superio-

randamentul sau imaginea unei companii. În firmele mari, directorul financiar are un cuvânt greu de spus în alegerea pachetului de beneficii pentru angajaţi, alături de directorul de Resurse Umane. O alegere nefericită poate costa compania sute de mii de euro sau chiar milioane, fără ca rezultatele să se vadă. Asta se întâmplă în special în cazul beneficiilor care nu răspund deloc nevoilor şi aşteptărilor salariaţilor. Un beneficiu evaluat corect poate costa angajatorul destul de puţin, efectele fiind satisfăcătoare atât din punctul de vedere al motivării salariaţilor, cât şi al rezultatelor de ordin financiar din perioada următoare. Costul nu este, în aceste situaţii, singurul reper de care trebuie să se ţină cont. James R. Uffelman, un om de afaceri american spunea: „Dacă poţi face un angajat fericit oferindu-i un scaun confortabil de 800 de dolari, ce mai conteaza 800 de dolari!?”. Companiile din România, în special cele cu acţionariat autohton, nu acordă, încă, atenţia necesară beneficiilor pentru angajaţi. Companiile din ţările occidentale studiază mult mai serios, prin departamentele de Resurse Umane, nivelul de motivare al salariaţilor şi schimbările care apar la nivelul aşteptărilor acestora. ■ 2007 SEPTEMBRIE - DECIZII 51


52 DECIZII - SEPTEMBRIE 2007

FINANCIAL DIRECTOR


PENSII

PENSIILE PRIVATE RIDICĂ MIZA BENEFICIILOR Apariţia pensiilor private este aşteptată de mai bine de 10 ani în România. Procesul de îmbătrânire împinge sistemul clasic de pensii, redistributiv, finanţat prin contribuţiile persoanelor active în sistemul “pay as you go”, spre colaps. Numărul din ce în ce mai mic de contribuabili, contrabalansat de ponderea tot

mai mare a pensionarilor, presează tot mai mult bugetul asigurărilor sociale. Nivelul pensiilor este mic şi ritmul de majorare a punctului de pensie nemulţumeşte pe toată lumea. Chiar dacă nu se gândeasc foarte mult la asta, mulţi tineri angajaţi sunt conştienţi că nu vor avea o bătrâneţe uşoară dacă nu se schimbă nimic în sistemul de

Lansarea din acest an a pensiilor private va schimba într-o mare măsură şi pachetele de beneficii pentru angajaţi FINANCIAL DIRECTOR

pensii. Anul 2007 a însemnat startul reformei sistemului. Din luna mai angajaţii au putut să contribuie la un fond de pensii facultative, iar din septembrie intră pe piaţă şi fondurile de pensii private obligatorii. Provocarea este mare, atât pentru stat, cât şi pentru contribuabilii la sistem. Reforma trebuie să reuşească, nefiind prevăzută o altă variantă de rezervă. Statul va ceda o parte din banii colectaţi, încredinţând firmelor private care administrează fonduri de pensii o sumă importantă, care trebuie investită cu grijă pentru a aduce beneficii cât mai mari. Succesul acestor investiţii poate asigura, peste 20 de ani, primele pensii decente ale contribuabililor de acum.

2007 a marcat începutul celei mai importante reforme a sistemului de pensii. Lansarea pensiilor private facultative şi apoi a celor obligatorii înseamnă şi reformarea sistemului de beneficii pentru angajaţi. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA

2007 SEPTEMBRIE - DECIZII 53


PENSII

Una dintre temerile cel mai des întâlnite în rândul angajaţilor, fie că e vorba de pensiile obligatorii, fie de cele facultative, e legată de falimentul fondurilor care le vor administra banii. Experienţele trecute numite SAFI, FNI, Caritas etc. încă persistă în memoria colectivă a celor care sunt astăzi ţinta companiilor care administrează fonduri de pensii. Din acest motiv gradul de neîncredere in sistemul de pensii private este destul de ridicat. Angajaţii, în special cei în vârstă, se tem şi că, după ce vor contribui câţiva ani, nu vor primi nimic când vor fi la pensie. Cei care au studiat legislaţia ce reglementează pensiile obligatorii şi cele facultative dau asigurări că fondurile de pensii nu pot intra în faliment. Mai mult, legea instituie garanţii în ceea ce priveşte plata drepturilor de pensii în favoarea participanţilor sau a beneficiarilor acestora. Comisia de Supraveghere a

Sistemului de Pensii Private (CSSPP) supraveghează foarte atent performanţele fiecărui fond şi poate retrage licenţa administratorilor care pun în pericol siguranţa plasamentelor. Dacă, după toate măsurile luate, administratorul fondului se află în imposibilitate de asigurare a plăţii drepturilor cuvenite, atunci plăţile se vor face din Fondul de garantare, constituit la nivel naţional, printr-o lege specială. În oricare dintre situaţii contribuabilii vor primi plata, fie de la fondul de pensii, fie de la Fondul de garantare. În cazul falimentului unei companii care administrează un fond de pensii, legea prevede că participanţii au la dispoziţie 90 de zile în care pot alege un alt fond la care să fie tranferat contul personal de pensie. După expirarea acestei perioade CSSPP va alege automat un alt fond pentru cei care nu şi-au transferat contul.

Reprezentanţii Guvernului au anticipat că 2007 nu va fi unul spectaculos pentru pensiile facultative ▼

Într-un domeniu care nu poate oferi încă o gamă foarte variată şi motivantă de beneficii, pensiile private, în special cele facultative, pot fi un instrument eficient şi accesibil de motivare a angajaţilor. Dacă în ţările vestice planurile de pensii intră obligatoriu în pachetele de beneficii, în România acest instrument se află abia la început, fiind nevoit să lupte cu tichetele de masă în topul preferinţelor angajaţilor români. Aşteptările acestora sunt destul de mari, în legătură de acest tip de beneficiu. Un studiu realizat de Synergize Consulting arată că pensia privată este unul dintre cele mai atractive beneficii non-financiare asigurate de angajator, 33% din respondenţi plasând-o în preferinţe imediat după asigurările medicale şi înaintea laptopului sau a tichetelor de masă.

Pensiile facultative – importante şi pentru angajat, şi pentru angajator 54 DECIZII - SEPTEMBRIE 2007

Foto: Photoland / Corbis

PERICOLUL FALIMENTULUI CREŞTE NEÎNCREDEREA ÎN PENSIILE PRIVATE

Apărute deja de câteva luni pe piaţă, planurile de pensii private facultative sunt acea componentă a sistemului de pensii care permite angajaţilor să contribuie lunar pentru una sau mai multe pensii suplimentare, care să le completeze veniturile după pensionare. La acest tip de pensie pot contribui toţi cei care obţin venituri, fie din salarii, fie din activităţi independente, inclusiv persoanele peste 45 de ani care nu pot participa la planurile de pensii obligatorii. Limita lunară a contribuţiei este de cel mult 15% din veniturile brute realizate. Condiţia minimă pentru obţinerea unei pensii facultative este contabilizarea a 90 de contribuţii lunare, care nu trebuie neapărat să fie consecutive, pentru ca după momentul pensionării să poată fi încasată o anumită sumă de bani. Legea permite ca atât angajatul, cât şi angajatorul să poată contribui la o astfel de pensie facultativă. Contribuțiile sunt deductibile fis-

cal în limita a 200 de euro pe an, atât pentru angajat, cât şi pentru angajator, urmând ca suma dedusă să crească în anii următori. Momentul ales pentru lansarea pensiilor facultative nu a avantajat dezvoltarea iniţială a acestui tip de beneficiu. Angajaţii nu au reuşit să se informeze suficient despre planurile de pensii facultative. Mulţi, neavând cunoştinţe suficiente pentru a înţelege acest nou sistem de pensii, au aşteptat ori ca angajatorii să îi informeze, ori ca o campanie de promovare a acestor produse să fie lansată de administratorii de fonduri. Interesul tuturor s-a mutat însă asupra lansării pensiilor private obligatorii, având în vedere şi miza financiară mult mai mare. Administratorii de fonduri de pensii şi-au concentrat eforturile pentru obţinerea autorizaţiilor necesare administrării de pensii private obligatorii. Forţa de vânzări a fost şi ea concentrată pe momentul 17 septembrie, FINANCIAL DIRECTOR


PENSII XXXXXXX

TINERII SE DOCUMENTEAZĂ MAI BINE ÎN LEGĂTURĂ CU PENSIILE PRIVATE

trecând deocamdată în plan secund orice acţiune legată de pensiile facultative. Nici interesul angajatorilor pentru Pilonul III nu a fost prea mare, companiile susţinând că nu aveau pregătite bugete ca să poată oferi aceste produse în pachetul de beneficii salariale pentru angajati. Administratorii de fonduri de pensii facultative speră că începutul anului viitor va însemna un start mai bun pentru aceste produse. Atunci angajatorii interesaţi vor avea în buget sume pentru a oferi pensii facultative unor angajați. În plus, campania de pentru Pilonul II va fi finalizată pe 17 ianuarie, iar brokerii de pensii vor avea timp destul să îşi autorizeze forţa de vânzări pentru a intermedia aceste produse. Reprezentanţii Guvernului au anticipat că 2007 nu va fi unul spectaculos pentru pensiile facultative. La începutul acestui an, estimările Comisiei de Supraveghere a Pensiilor Private arătau că nu vor fi mai mult de FINANCIAL DIRECTOR

200.000 de angajaţi care vor adera la acest pilon, chiar dacă numărul potenţial de contributori este de 3,5 milioane. Contribuţiile estimate pentru primul an de funcţionare al pensiilor facultative nu depăşesc 50 de milioane de euro. Din cele 16 fonduri de pensii facultative așteptate că vor fi pe piaţă până la sfârşitul acestui an, au fost autorizate opt. Allianz-Ţiriac Pensii Private, compania care administrează două fonduri de pensii facultative, are până acum cei mai mulţi contributori, peste 4.700. Pe locul al doilea în preferinţele angajaţilor se află fondul ING Clasic, la care au aderat peste 1.800 de contributori. Chiar dacă o vor face de anul viitor, marile companii se pregătesc să extindă pachetele de beneficii acordate angajaţilor cu contribuţii la pensiile facultative. Implicarea angajatorului în acordarea acestui tip de

pozitivă, cele mai importante avantaje identificate de aceştia incluzând controlul asupra banilor, veniturile suplimentare mai ridicate decât cele oferite de pensiile de stat, posibilitatea de a lăsa pensia urmaşilor în caz de deces, siguranţa şi confortul la vârsta pensionării. “Pentru cei cu vârste cuprinse între 25 şi 35 de ani, faptul că ar putea primi o sumă mai mare ca pensie comparativ cu valoarea mai mică a contribuţiei reprezintă de asemenea un factor motivaţional”, se mai arată în comunicat. Răspunsurile au scos în evidenţă faptul că tinerii de 18-35 de ani se concentrează pe aspectele raţionale, cum ar fi profitul, costurile, dobânda şi caută informaţii legate şi de flexibilitatea ofertei. În schimb, persoanele peste 35 de ani, pentru care pensiile private sunt opţionale, sunt mult mai atente la detalii şi au întrebări punctuale, concrete, legate în primul rând de securitatea banilor. Studiul arată că cei mai mulţi dintre respondenţi sunt în prezent în faza de aşteptare, dar există deschidere către informare, initiaţiva de comunicare fiind aşteptată în primul rând de la companiile autorizate. Potrivit studiului, cele mai frecvente întrebări ale celor chestionaţi sunt: “Cât de sigur este fondul de pensii în care investesc?”, “Câţi bani voi primi la pensie?”, “Ce se întâmplă în cazul în care sufăr un accident, îmi pierd slujba, îmi pierd viaţa, mă mut în străinătate etc?”, “Care sunt costurile şi comisioanele?” şi “Ce diferenţiează companiile de profil de pe piaţă?”

beneficiu îi aduce mai multe avantaje. Pe de-o parte, asigurarea unor pensii facultative angajaţilor, în limita celor 200 de euro deductibili, presupune costuri mai mici decât în cazul majorării salariilor cu aceeaşi valoare. Pe de altă parte, o astfel de iniţiativă l-ar ajuta să-şi fidelizeze personalul. Multe companii au ales să se implice, nu neapărat pentru a oferi angajaţilor pensii facultative, ci fie numai pentru a-i informa despre ofertele de pe piaţă şi a-i ajuta să aleagă în cunoştinţă de cauză cele mai potrivite planuri de pensii. Chiar dacă interesul principal pentru pensiile facultative este al angajatului, o implicare a companiei ar conta foarte mult, având în vedere că nu toţi salariaţii au suficientă putere financiară pentru a-şi permite acest produs. Schema pensiilor facultative, estimată de reprezentanţii Guvernului, are la bază o perioadă minimă de economisire de 20 de ani. Calculele indică faptul că, după acest

Angajaţii până în 24 de ani sunt cei mai informaţi în legătură cu sistemul de pensii private, în timp ce persoanele de 25-35 de ani sunt cele care sprijină cel mai mult reforma în acest domeniu, potrivit unui studiu realizat de GfK România la cererea ING Fond de Pensii. “Chiar dacă respondenţii cu vârsta cuprinsă între 25 şi 35 de ani au o imagine destul de completă despre sistemul pensiilor private, nu pentru toţi mecanismul de funcţionare este suficient de clar. Există de asemenea o confuzie cu privire la vârsta până la care aderarea la un fond de pensii private este obligatorie, precum şi la procentul care se reţine din actuala contribuţie pentru pensia de stat”, spun reprezentanţii ING Fond de Pensii. Analiza a scos în evidenţă că persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 şi 35 de ani înţeleg cel mai bine şi sunt de acord cu motivele pentru care se adoptă sistemul pensiilor private, şi anume disproporţia tot mai mare dintre numărul pensionarilor şi cel al contribuabililor, ceea ce creează o povară mare pentru bugetul de stat. Concluziile studiului arată că tendinţa segmentului de vârstă de 35-45 de ani este de a aborda şi mai atent subiectul în comparaţie cu persoanele mai tinere şi de a cere cât mai multe informaţii. “Nevoia de siguranţă este, aşadar, prioritară pentru această categorie, cu atât mai mult cu cât nivelul de informare este relativ scăzut”, se spune în analiză. Potrivit studiului, atitudinea generală a repondenţilor faţă de pensiile private este

2007 SEPTEMBRIE - DECIZII 55


PENSII

Probleme de soft Lansarea pensiilor private facultative înaintea celor obligatorii are şi o parte bună. Verifică sistemul şi semnalează problemele existente, înainte de intrarea pe piaţă a pensiilor obligatorii administrate privat. La sfârşitul lunii mai, când au început să fie colectate primele contribuţii la planurile de pensii facultative au apărut semnale că unii angajatori, din instituţiile bugetare, nu pot efectua plata către fondul de pensii. Angajatorii reclamau lipsa unui modul specializat în aplicaţia soft pentru evidenţierea sumei şi plata contribuţiei. În lipsa unui soft specializat, instituţiile nu puteau ţine evidenţa contribuţiei unui salariat către un fond de pensii facultative şi, implicit, plata sumei respective. Până la rezolvarea acestor probleme tehnice, angajaţii nu au cum să adere la un fond de pensii, indiferent că e facultativ sau obligatoriu. Rezolvarea acestor situaţii va înlesni o mai bună funcţionare a sistemului în cazul pensiilor din Pilonul II, evitându-se întârzierile şi sincopele în colectarea şi distribuirea contribuţiilor.

Pensiile obligatorii sunt atracţia toamnei Miza întregii reforme a sistemului de pensii este Pilonul II. Cu amânările şi ezitările de rigoare, pensiile obligatorii administrate privat au fost lansate pe 17 septembrie. Incitaţi de miza financiară de ordinul sutelor de milioane de euro, actorii acestei pieţe s-au pregătit intens pentru acest moment, dorind să aibă un start cât mai bun. Doar pentru primul an funcţionare a pensiilor obligatorii se estimează contribuţii de 150170 de milioane de euro. Campania de aderare la fondurile de pensii private obligatorii durează patru luni. Până pe 17 ianuarie 2008, angajaţii sub 35 de ani vor fi obligaţi să adere la un fond de pensii obligatorii administrate privat. Opţional, şi cei între 36 şi 45 de ani pot adera la unul dintre aceste fonduri. 56 DECIZII - SEPTEMBRIE 2007

Foto: Photoland / Photononstop

interval pensia facultativă va avea un nivel lunar de 150 de euro. Dacă la asta se adaugă şi 80 de euro, proveniţi din contribuţia la Pilonul II, plus încă 80 de euro din Pilonul I, pensia la finalul perioadei de economisire ar trebui să fie de minimum 310 euro pe lună. Această sumă rezultă în urma unei contribuţii lunare de 20 de euro la Pilonul III. S-a luat în calcul un nivel al randamentului anual al fondurilor de pensii facultative de doar 3%, în condiţiile în care, în UE, nivelul randamentelor este dublu.

AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE FONDURILOR DE PENSII PRIVATE AVANTAJELE pe care pensiile private le pot aduce: ■ reprezintă un mijloc sigur de a obţine un venit suplimentar ■ Valoarea pensiei private este mai mare decât pensia oferită acum de stat ■ Suma de bani colectată poate fi moştenită de urmaşi ■ Sistemul permite mutarea de la un fond la altul DEZAVANTAJELE ce pot apărea la pensiile private: ■ Alte tipuri de investiţii oferă randamente mai bune decât cele promise de administratorii fondurilor de pensii private ■ Fondul de pensii private ar putea da faliment ■ Inflaţia este încă prea mare şi ar putea eroda, în timp, randamentul fondului ■ Nu există garanţia că angajaţii vor primi pensia din sistemul privat după pensionare ■ Pensia care poate fi obţinută în sistem privat este prea mică în raport cu nivelul contribuţiilor

Persoanele care trebuie să adere la un fond şi nu o fac în termen de 6 luni, vor fi repartizate aleatoriu la un fond de pensii de către casa judeţeană de pensii. Potrivit datelor statistice, numărul angajaţilor cu vârsta de până în 35 de ani se ridică la circa 2,5 milioane. La această cifră se adaugă alţi circa 1,5 milioane de salariaţi cu vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani. La Pilonul II pot adera toţi angajații care au un contract de munca legal şi care plătesc cei 9,5% din venit pentru asigurările sociale. Pot să se înscrie şi alte categorii de persoane: şomerii, femeile aflate în concediu postnatal, asociaţii unici, asociaţii, comanditari sau acţionari, persoanele autorizate să desfăşoare activităţi independente, persoanele angajate în instituţii internaţionale dacă nu sunt asiguraţii acestora, administratorii sau managerii care au încheiat un contract de administrare sau de management, membrii asociaţiilor familiale şi alte persoane care realizeaza venituri din activităţi profesionale. Primele contribuţii pentru pensiile private vor fi colectate în primul trimestru al anului FINANCIAL DIRECTOR


PENSII

INSTRUMENTE DE INVESTIŢII PENTRU FONDURILE DE PENSII Pentru a menţine un grad de siguranţă cât mai ridicat pentru fondurile de pensii, normele legislative precizează expres care sunt instrumentele financiare în care administratorul unui fond poate investi, precum şi ponderea maximă pe care o poate avea fiecare dintre categoriile de instrumente alese. Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) poate modifica, temporar, procentul maxim al activelor, care pot fi investite în categoriile de active permise. Investiţiile fondului de pensii sunt efectuate în conformitate cu reglementările Băncii Naţionale a României privind operaţiunile valutare.

Criterii de selecţie Alegerea celui mai profitabil fond de pensii private este dificilă în lipsa unor informaţii obligatorii care să-i ajute pe cei interesaţi să facă unele comparaţii între diferitele fonduri sau între administratorii de fonduri. Normele legislative care reglementează Pilonul II şi Pilonul III interzic orice fel de prognoze din partea companiilor care administrează fonduri de pensii. În aceste condiţii, nu se poate alege cel mai profitabil fond, ci cel mai FINANCIAL DIRECTOR

Tot legea prevede că administratorul unui fond de pensii private are obligaţia să investească activele în mod prudenţial, potrivit următoarelor reguli: - investirea în interesul participanţilor şi al beneficiarilor - investirea într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea şi profitabilitatea lor - investirea să se facă preponderent în instrumente tranzacţionate pe o piaţă reglementată - investiţiile în instrumente care nu sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată nu trebuie să depăşească nivelele prudenţiale - investiţiile în instrumente financiare derivate sunt permise doar în măsura în care contribuie la scăderea riscurilor investiţiei sau facilitează gestionarea eficientă a portofoliului - activele se diversifică în mod corespunzător, pentru a se evita dependenţa excesivă de un anumit activ, emitent sau grup de societăţi comerciale şi concentrări de riscuri pe ansamblul activelor.

Nu se poate alege cel mai profitabil fond, ci cel mai credibil şi cel mai transparent administrator de fonduri. credibil şi cel mai transparent administrator de fonduri. Rentabilitatea nu poate fi un criteriu de selecţie, pentru că abia peste 3 ani, CSSPP va face o evaluare a tuturor companiilor active pe piaţa pensiilor rea-

lizând o statistică oficială. Lipsa informaţiilor sau accesul dificil la acestea e una din marile piedici în calea celor care doresc să adere la un fond de pensii. Slab informaţi şi cu venituri mici, mulţi angajaţi aşteaptă

2008. În primul an de activitate, din contribuţia totală de 9,5%, un procent de 2% va fi redirecţionat şi administrat de fondurile de pensii obligatorii. Ponderea de 2% va creşte cu câte 0,5% anual, până la atingerea valorii de 6% aplicate venitului lunar brut, într-un interval de 8 ani. Angajatul nu poate să adere decât la un singur fond de pensii obligatorii, pe care îl poate schimba dacă nu este mulţumit de randamentele obţinute. Spre deosebire de Pilonul III, nici administratorii de fonduri de pensii obligatorii nu pot gestiona mai mult de un singur fond de acest tip.

- Titluri de stat emise de Ministerul Finanţelor Publice din România, de state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând spaţiului economic european, în procent de până la 70% din valoarea totală a activelor fondului. - Valori mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate din România, statele membre ale Uniunii Europene sau aparţinând spaţiului economic european, în procent de până la 50% din valoarea totală a activelor fondului de pensii. - Obligaţiuni şi alte valori mobiliare emise de către autorităţile administraţiei publice locale din România sau din statele membre ale Uniunii Europene, ori aparţinând spaţiului economic european, în procent de până la 30% din valoarea totală a activelor unui fond. - Instrumente ale pieţei monetare, inclusiv conturi şi depozite în lei la o bancă, persoană juridică română, sau la o sucursală a unei instituţii de credit străine autorizată să funcţioneze pe teritoriul României şi care nu se află în procedură de supraveghere specială, ori administrare specială sau a cărei autorizaţie nu este retrasă, fără a depăşi un procent de 20% din valoarea totală a activelor unui fond de pensii. - Titluri de stat şi alte valori mobiliare, emise de state terţe, în procent de până la 15% din

valoarea totală a activelor fondului de pensii. - Obligaţiuni şi alte valori mobiliare, tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate, emise de către autorităţile administraţiei publice locale din state terţe, în procent de până la 10% din valoarea totală a activelor fondului de pensii. - Obligaţiuni şi alte valori mobiliare ale orga-nismelor străine neguvernamentale, dacă aceste instrumente sunt cotate la burse de valori autorizate şi daca îndeplinesc cerinţele de rating, în procent de până la 5% din valoarea totală a activelor fondului de pensii. - Titluri de participare, emise de organisme de plasament colectiv, în valori mobiliare din România sau din alte ţări, în procent de până la 5% din valoarea totală a activelor fondului de pensii. - Alte forme de investiţii stabilite prin norme speciale de către CSSPP.

2007 IULIE - DECIZII 57


PENSII

ÎN 2050, APROAPE 50% DINTRE ROMÂNI VOR AVEA PESTE 65 DE ANI România resimte de câţiva ani fenomenul de îmbătrânire a populaţiei care a afectat întâi SUA şi Europa Occidentală. Prognoza demografică pe termen lung pentru populaţia României este pesimistă. Dacă în 2005, aproximativ 18% din totalul populaţiei avea peste 65 de ani, studiile recente relevă că, în 2020, procentul va creşte la 30%, iar în 2050, jumătate din populaţie o să aibă peste 65 de ani. Acest lucru va accentua dezechilibrul dintre numărul de contribuabili la bugetul de asigurări sociale şi pensionari. Dacă în 1990 erau peste 8,5 milioane de contribuabili la sistemul de pensii şi 2,5 milioane de pensionari, în prezent mai sunt doar puţin peste 4 milioane de contribuabili şi cam tot atâţia pensionari. Lucrurile se agravează şi ca urmare a plecării multor români în străinătate pentru a-şi găsi locuri de muncă mai bine plătite. Acest decalaj solicită la maxim sistemul clasic de pensii, motiv pentru care România a ajuns să aibă una din cele mai mari contribuţii sociale din Europa.

Miza întregii reforme din acest an a sistemului de pensii o reprezintă pensiile obligatorii administrate în regim privat (Pilonul II). ▼

totul de la angajator: informaţii, alegerea fondului de pensii obligatorii sau facultative incluse în pachetul de beneficii. Angajatorii au o participare restricţionată în procesul de alegere a fondului de pensii obligatorii de către angajaţi. Legal, pot să ofere propriilor salariaţi doar informaţii mai consistente şi mai clare despre toate fondurile existente pe piaţă, fără a face sugestii, clasamente sau liste scurte.

Armate de agenţi, gata de acţiune Cei aproximativ 4 milioane de angajaţi eligibili pentru pensiile obligatorii administrate privat vor fi asaltaţi timp de patru luni de câteva sute de mii de agenţi de marketing, care vor face prezentări ale produselor şi vor încheia convenţiile de adeziune. Numărul agenţilor de marketing avizaţi de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private pentru Pilonul II se apropia de 100.000 înainte de startul campaniei de aderare. Potrivit 58 DECIZII - IULIE 2007

unor estimări, fondurile de pensii mizează pe o forţă de vânzări formată din 250.000 de agenţi, care vor fi remuneraţi cu un comision de circa 30 de euro pentru fiecare adeziune. Cu o săptămână înainte de lansarea campaniei, Comisia avizase 13 administratori, gata să se vor înscrie în cursa pentru Pilonul II. Numărul mare de companii care s-au înscris să obţină dreptul de a administra fonduri de pensii obligatorii nu trebuie să sperie pe nimeni. Nu toţi vor rezista pe piaţă. Polonia este un bun exemplu.La un număr de 12,5 milioane de potenţiali contributori au existat 18 societăţi autorizate, din care au mai rămas 10 care gestionează fonduri. Ţinând cont de numărul contributorilor români, e de aşteptat ca doar 4-5 administratori să-şi împartă piaţa peste câţiva ani, restul nereuşind să atingă numărul minim necesar de contributori. ■ FINANCIAL DIRECTOR


PENSII

FINANCIAL DIRECTOR

2007 SEPTEMBRIE 2007 IULIE - DECIZII 59


TICHETELE - UN BENEFICIU FOARTE POPULAR Unul dintre cele mai întâlnite beneficii ale angajaţilor români sunt tichetele de masă. Au deja o istorie de 10 ani pe această piaţă şi continuă să se dezvolte în noi variante.

60 DECIZII - SEPTEMBRIE 2007

FINANCIAL DIRECTOR


TICHETE

apariţia tichetelor de masă ca soluţie pentru asigurarea unei alocaţii individuale de hrană pentru angajaţi. După 1990, tot mai multe întreprinderi au fost nevoite să închidă cantinele-restaurant unde angajaţii puteau beneficia de o masă caldă în timpul programului de lucru. Noile companii private nu şi-au permis să aloce o parte din puţinele resurse pentru a crea astfel de facilităţi pentru angajaţi. În aceste condiţii, tichetele de masă au apărut ca cea mai la îndemână soluţie la acea vreme pentru îmbunătăţirea condiţiilor de lucru ale angajaţilor. Legea a fost făcută astfel încât toată lumea să aibă de câştigat. Salariaţii cu contract individual de muncă din cadrul societăţilor comerciale, al regiilor autonome, instituţiilor din sectorul bugetar, companiilor naţionale sau ai unităţilor cooperatiste pot primi lunar cel mult un tichet de masă pentru fiecare zi lucrătoare. Angajatorii care doresc să acorde bonuri de masă pot deduce aceste cheltuieli. Ei pot astfel să mărească veniturile angajaţilor fără a plăti contribuţii suplimentare la buget. Companiile care se ocupă cu emiterea acestor tichete au reuşit, cu investiţii nu foarte mari, să aibă an de an profituri foarte bune. Comercianţii beneficiază şi ei de intrarea tichetelor pe piaţă, înregistrând vânzări mai mari pe segmentul produselor alimentare. Astăzi, mai mult de jumătate din cei aproximativ 4 milioane de angajaţi beneficiază de aceste tichete de masă, proporţia urmând să crească prin introducerea altor categorii de salariaţi în rândul celor care pot să primească asemenea beneficii. Urmând exemplul altor ţări, companiile care emit tichete de masă au lansat produse conexe bonurilor de masă, cu un grad de utilizare mai restrâns sau legate de anumite perioade ale anului.

Beneficii la mare preţ În România tichetele de masă sunt, alături de telefonul mobil, cele mai dorite şi mai des întâlnite beneficii pentru angajaţi. Asta şi pentru că sunt printre primele tipuri de beneficii extrasalariale apărute pe piaţa autohtonă. Tichetele de masă sunt menite să asigure un minim de confort angajaţilor. Valoarea unui bon de masă reprezintă aproximativ 10% din nivelul salariului mediu pe economie şi este motivantă ca beneficiu doar pentru cei cu venituri mici şi medii. La nivele superioare de salarizare e necesar un beneficiu FINANCIAL DIRECTOR

mai substanţial pentru o motivare adecvată. În 1998 însă, aceste tichete au fost pentru mulţi angajatori, în special pentru cei din sectorul de stat, singura soluţie de motivare suplimentară a angajaţilor, cu un efort financiar suportabil pentru companie. Având cadrul legislativ necesar, primele firme care au început să emită tichete de masă pe piaţa autohtonă au fost Accor Services şi Sodexho Pass, reprezentante ale unor branduri multinaţionale cu vastă experienţă în domeniul voucherelor, la nivel mondial. În anii care au urmat au apărut alte şapte companii specializate în emiterea de tichete de masă. Orice firmă care se încadrează în profilul stabilit de lege pate comanda bonuri de masă pentru angajaţi la unul dintre emitenţi. Numărul acestora se stabileşte individual, pentru fiecare angajat, în funcţie de zilele lucrate într-o lună. Legea impune angajatorului să achite unităţii emitente, în avans, atât contravaloarea tichetelor de masă, cât şi costul imprimării acestora, adică aproximativ 10% din valoarea bonurilor. Prevederea afectează companiile cu mulţi angajaţi, care nu dispun de lichidităţi suficiente pentru achitarea avansului. Confruntate adesea cu blocaje financiare, astfel de companii ezită să acorde tichete de masă angajaţilor. În sectorul bugetar există încă anumite categorii de salariaţi (profesori, medici) care nu au dreptul la bonuri de masă. Din acest an, medicii rezidenţi din anii I şi II beneficiază de tichete, ceea ce înseamnă o creştere a veniturilor de circa 60%. Bonuri de masă a primit din acest an şi personalul contractual din unităţile şi subunităţile sanitare care se finanţează de la bugetul de stat, precum și medicii, farmaciştii şi medicii dentişti pe perioada anilor I-VII de rezidenţiat. Până în 2005, Ministerul Finanţelor avea un control mai strict asupra pieţei tichetelor de masă, stabilind periodic atât numărul de beneficiari, cât şi cotele unităţilor emitente, adică numărul maxim de angajaţi cărora un emitent putea să le furnizeze tichete de masă. În prezent, ministerul nu mai stabilește decât valoarea bonurilor, în funcţie de evoluţia salariului mediu pe economie. Recent, valoarea unui tichet a crescut la 7,56 lei. Asta înseamnă că, pentru 22 de zile lucrate într-o lună, un angajat poate primi bonuri în valoare de 166 de lei.

Industria dezvoltată de emitenţi Emitenţii de tichete de masă sunt, paradoxal, cei mai avantajaţi de apariţia acestor beneficii, pe piaţă, şi nu angajaţii, aşa cum

s-ar crede. Pe o piaţă a tichetelor estimată la peste 800 de milioane de euro anual, cei 9 emitenţi, deveniţi între timp mai puţini în urma unor fuziuni, îşi împart profituri de aproximativ 100 de milioane de euro. Profitul emitenţilor de tichete vine atât din comisioanele plătite de angajatori, cât şi din comisioanele plătite de comercianţi. Aceştia achită lunar o sumă de bani proporţională cu numărul de clienţi care plătesc cu bonuri de masă în magazin. Investiţiile necesare pentru ca o companie să devină emitent de tichete nu sunt foarte mari, resursele fiind alocate în principal pentru asigurarea echipamentelor de producţie, stocare, distribuire şi urmărire a traseului acestor tichete. Fiind hârtii de valoare, ele trebuie să îndeplinească anumite standarde de securitate, cu particularităţi distincte, care să nu permită falsificarea acestora. Pentru a putea primi autorizaţia de emitere, compania nu trebuie să înregistreze plăţi restante la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale sau faţă de bugetele locale. După aproape 9 ani, piaţa tichetelor de masă începe să se consolideze. Ritmul de creştere este tot mai mic, fiind legat în mare măsură de introducerea unor noi categorii de angajaţi (în special din sectorul bugetar) care ar putea să beneficieze de bonuri de masă. Urmând tendinţele la nivel mondial, emitenţii din România încep să fuzioneze. Liderul domeniului, Accor Services, şi-a consolidat poziţia fuzionând prin absorbţie cu Hungastro, în prima jumătate a acestui an. Alt jucător local important, Cheque Dejeuner, a cumpărat emitentul International Financial Services (IFS). Există deja şi alte tratative de fuziune între ceilalţi jucători.

Tichete cu utilizare extinsă Legea precizează clar care sunt produsele care pot fi cumpărate cu tichete de masă. Pentru a-şi justifica scopul, acestea trebuie folosite doar pentru cumpărarea produselor alimentare sau pentru plata la restaurant. În multe cazuri însă, în urma unui acord tacit între cumpărători şi comercianţi, bonurile de masă pot fi folosite şi pentru cumpărarea de ţigări, băuturi alcoolice, produse cosmetice, produse de îmbrăcăminte sau detergenţi. În cel mai bun caz, comerciantul solicită ca plata să se facă atât cu bonuri, cât şi cu cash. Tot legea spune că este interzis atât cumpărătorilor, cât şi comercianţilor să utilizeze/să primească mai mult de două tichete de masă zilnic. Cum valoarea a două bonuri nu permite cumpărarea a prea multe

În 1998, la presiunea marilor centrale sindicale, autorităţile au legiferat

2007 SEPTEMBRIE - DECIZII 61


TICHETE

O dovadă că bonurile de masă au început să fie asimilate banilor este faptul că unele bănci iau în considerare aceste beneficii la calcularea bonităţii unui client. Astfel, tichetele pot ajuta un solicitant să obţină un credit de nevoi personale mai consistent. Uneori chiar cu 10% mai consistent! Ajunsă aproape la maturitate, piaţa tichetelor de masă se va dezvolta în principal prin

PATRONII AU VRUT CARDURI ÎN LOC DE TICHETE Acum doi ani, Uniunea Naţională a Patronatului Român (UNPR) a propus Guvernului eliminarea tichetelor de masă şi înlocuirea acestui sistem cu unul de plată prin intermediul cardurilor. Motivaţia a fost că noul sistem ar asigura o transparenţă mai mare a fondurilor şi o economie de peste 70 de milioane de euro, prin dispariţia comisioanelor plătite de angajatori. Reprezentanţii UNPR erau deranjaţi de profiturile foarte mari pe care firmele emitente le înregistrau. „Credem că Guvernul nu ar trebui să fie părtaş la o încercare de acumulare a unor 62 DECIZII - SEPTEMBRIE 2007

averi fabuloase în defavoarea agenţilor economici din România, care sunt nevoiţi să facă cheltuieli inutile prin plata comisioanelor de răscumpărare a tichetelor de masă”, se spunea într-un document al UNPR. Proiectul nu s-a bucurat de sprijin politic, fiind abandonat. Reprezentanţii firmelor emitente susţin că sistemul de bonuri funcţionează în această formă peste tot in lume, sistemul bazat pe carduri nefiind agreat încă nici în Europa Occidentală.

crearea unor produse noi, care să ajute, pe de-o parte, statul în efortul de accelerare a dezvoltării economiei şi, pe de altă parte, să ajute companiile care vor să-şi diversifice programele de beneficii extrasalariale. Pe măsură ce legislaţia a permis acest lucru, marile companii emitente de tichete au lansat şi pe piaţa autohtonă noi tipuri de tichete, care să completeze oferta de beneficii oferite angajaţilor. Au apărut astfel tichetele de cadouri şi tichetele sociale, care există în mai multe forme. Se vorbeşte deja de câţiva ani despre lansarea tichetelor de vacanţă, iar lucrurile nu par să se oprească aici.

Cadouri de hârtie Cu o valoare şi cu o arie de utilizare mai mare decât bonurile de masă, tichetele de cadouri au apărut pe piaţă acum patru ani, ca o posibilă soluţie la eterna întrebare a companiilor: „Ce cadouri cumpărăm în acest an pentru angajaţi şi pentru clienţi?” Ca şi în cazul bonurilor de masă, aceste

produse, mulţi preferă să folosească toate bonurile o singură dată, cumpărând produse pentru toată luna. Iarăşi e vorba de o întelegere tacită cu comercianţii, care au găsit şi soluţia de înregistrare a acestor bonuri în contabilitate pentru a respecta prevederile legii. Deşi autorităţile cunosc aceste aspecte, legislaţia nu a fost modificată.

FINANCIAL DIRECTOR


TICHETE

tichete sunt deductibile fiscal. Pentru salariați, acestea sunt neimpozabile, cu condiţia să le fie acordate angajaţilor cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, Paşte, 8 martie sau 1 iunie. Valoarea unui tichet de cadouri nu mai este reglementată de Ministerul Finanţelor, fiind stabilită fie de emitent, fie de angajator, în funcţie de ocazie. În prezent valoarea unui astfel de tichet este de aproximativ 150 de lei. Tichetele de cadouri achiziţionate de o campanie şi oferite apoi angajaţilor sau partenerilor de afaceri se pot utiliza pentru a achiziţiona o gamă largă de produse, de la îmbrăcăminte, la bijuterii, produse cosmetice, telefoane mobile şi alte produse electronice şi electrocasnice, din magazinele afiliate emitentului tichetelor. Legea specială care reglementează acest tip de beneficiu permite ca tichetele de cadouri să fie acordate şi în afara perioadelor de deductibilitate. Tot mai multe companii le utilizează pentru campanii de marketing, studii de piaţă, promovarea pe pieţe existente sau noi, pentru protocol, pentru cheltuielile de reclamă şi publicitate, precum şi pentru cheltuieli sociale. Ţinând cont de aria mult mai largă de utilizare a acestui tip de tichet, comparativ

64 DECIZII - SEPTEMBRIE 2007

cu bonurile de masă, potenţialul de creştere pe acest segment este foarte mare. Produsul devine interesant şi pentru angajaţii cu venituri mai mari. Chiar dacă nu va deveni la fel de popular ca bonul de masă, tichetul de cadou va fi un beneficiu tot mai cerut, atat de angajaţi, cât şi de angajatori. Piața tichetelor de cadou reprezintă acum doar circa 10% din cea a tichetelor de masă.

Tichete pentru părinți Pentru a-i încuraja pe angajații cu copii mici să revină cât mai repede la serviciu, companiile pot să le ofere un beneficiu suplimentar, sub forma tichetelor de creșă. Potrivit legislației speciale care reglementează regimul de acordare și emitere a tichetelor de creșă, aceste beneficii se acordă, la cerere, unuia dintre părinți sau, opțional, celui căruia i s-au incredințat copiii spre creștere și educare ori în plasament familial, pe baza livretului de familie. Tichetele se acorda angajaților care nu beneficiază de concediul și de indemnizația acordate pentru creșterea copilor în vârstă de până la 2 ani, respectiv de până la 3 ani, în cazul copiilor cu handicap.

Valoarea unui astfel de tichet este în prezent de 320 de lei, fiind modificată periodic de Ministerul Finanțelor. Ea se cumulează cu alocația de stat pentru copii și cu stimulentul care se acordă părinților la reluarea activității. Potențialul de diversificare a ofertei pentru aces tip de beneficii este practic nelimitat, fiecare companie având în viitor posibilitatea de a include în oferta sa produse specifice unor anumite categorii de angajați sau clienți sau unui anumit domeniu. E de ajuns o privire pe alte piețe din Occident pentru a vedea ce altfel de produse s-au dezvoltat și există pe piață de mulți ani. În aceste țări, în afară de bonurile de masă sau tichetele de cadou, există tichete pentru vacanțe, tichete de medicină, pentru transport sau pentru uniforme. Beneficiile de acest tip sunt accesibile și altor categorii, în afară de salariați, așa cum este cazul șomerilor, studenților sau pensionarilor. Diversificarea ofertei ar transforma tichetul într-un beneficiu mai complex, care ar răspunde nu numai nevoilor de bază ale angajaților, ci s-ar ridica și la nivelul de așteptare al celor care doresc beneficii mai sofisticate din partea angajatorului. ■

FINANCIAL DIRECTOR


UN CONCEPT BENEFIC LA NIVEL GLOBAL şi în Europa occidentală. Echivalentul românesc al conceptului e încă în fază incipientă.

FINANCIAL DIRECTOR

▼ ▼

Conceptul de “employee benefits” are o lungă istorie în spate, mare parte scrisă în SUA

2007 SEPTEMBRIE - DECIZII 65


REPERE EXTERNE

Lupta pentru angajaţi profesionişti se dă în toată lumea. Crizele apar şi se sting cu rapiditate în diverse zone de pe glob, mobilizând grupuri mari de oameni. Relocarea nu mai sperie pe nimeni. Pentru unii face parte din fişa postului. Oamenii cu o pregătire profesională remarcabilă îşi permit de multe ori luxul de a alege viitorul loc de muncă pe baza unor criterii din ce în ce mai esclusiviste. Vor abonament la teren de golf, preferă vacanţele în Bali, vor pachete de acţiuni etc. În multe industrii lipsa personalului îi determină pe angajatori să devină generoşi şi să lanseze pachete de beneficii foarte diversificate. Sisteme ca cel din SUA sau Marea Britanie pun la dispoziţia angajatorilor extrem de multe variante de constituire a pachetelor de beneficii, astfel încât fiecare dintre pachete să corespundă aşteptărilor angajaţilor. Companiile multinaţionale sunt cele care au introdus conceptul de „employee benefits” în ţările în care şi-au deschis reprezentanţe. Treptat standardele de confort, de motivare şi profesionale au fost preluate şi de companii locale, care au înţeles că există o strânsă legătură între gradul de motivare al angajaţilor şi productivitatea firmei. Posibilitatea cumpărării de acţiuni la preţuri preferenţiale, procente din profit, prime şi bonusuri de vechime sau de loialitate, sunt, de regulă, cele mai utilizate beneficii pe termen lung în străinătate şi care sunt importate şi la noi. Acestea vin să completeze cele mai răspândite instrumente motivaţionale la nivelul companiilor autohtone: abonamente la clinici de sănătate, concedii plătite de firmă, condiţii preferenţiale pentru obţinerea de credite sau cumpărarea de maşini.

Avantaje vs costuri În perioada următoare este foarte posibil ca angajaţii să caute beneficiile flexibile. Acestea există deja în ţările occidentale, unde s-a observat că răspund foarte bine nevoilor salariaţilor. Având deja la îndemână un portofoliu destul de vast de instrumente motivaţionale, fiecare angajat român va beneficia de un „cost total” în care va trebui să se încadreze. Ştiind acest cost, angajatul va putea să îşi aleagă beneficiul sau beneficiile care i se potrivesc cel mai bine, fie că este vorba de o asigurare medicală, fie de un curs de dans modern, fie de o vacanţă la munte. Pe lângă beneficiile cu adresabilitate generală, vor apărea şi beneficii care se adresează doar unei anumite categorii

66 DECIZII - SEPTEMBRIE 2007

BENEFICII NEOBIŞNUITE Listele de beneficii pentru angajaţi cuprind în anumite ţări instrumente motivaţionale puţin neobişnuite. O parte dintre ele au intrat, odată cu multinaţionalele, şi în România, fiind incluse în anumite pachete extra-salariale. ■ „Sabbatical Year” sau „Sabbatical Leave” este o perioadă de un an de zile, pe parcursul căreia, un angajat, care a avut rezultate foarte bune, întrerupe activitatea şi pleacă într-un concediu prelungit, pe banii companiei. În vacanţa de un an, angajatul studiază, călătoreşte, decoperă locuri noi, într-un fel de călătorie iniţiatică. „Sabbatical Year” este foarte cunoscută în SUA şi Marea Britanie, dar este practicată şi la noi de câteva companii multinaţionale. ■ „Ziua inversă” presupune o schimbare de roluri între top manageri, middle manageri şi cei de la nivelele de execuţie. Pe parcursul acelei zile cei care iau de obicei decizii lucrează la nivelele de execuţie şi relaţie directă cu clienţii, în timp ce executanţii iau decizii la nivelele superioare. Aceste decizii nu se aplică pe loc, fiind judecate a doua zi de echipa managerială. Genul acesta de exerciţiu motivaţional e întâlnit tot în SUA. Americanii iau foarte în serios sectorul beneficiilor pentru angajaţi, lucru dovedit şi de numeroasele site-uri dedicate tipurilor de beneficii. La Washington există chiar Institutul de Cercetare pentru Beneficiile Angajaţilor. Şi britanicii oferă pe site-urile dedicate conceptului toate informaţiile necesare despre particularităţile şi componentele sistemului din Anglia.

de angajaţi, pentru a răspunde unor nevoi specifice. Pachetul de beneficii poate ajunge până la 100% din valoarea salariului, acest lucru fiind accesibil companiilor cu puţini angajaţi. Pe măsură ce numărul lor creşte, se reduce ponderea beneficiilor, care nu mai pot fi gestionate şi nici nu mai pot fi susţinute corespunzător. Sunt companii care nu-şi pot permite încă să reducă nivelul beneficiilor oferite, pentru că trebuie să-şi aducă noi angajaţi. În funcţie de nivelul şi specificitatea postului ce trebuie ocupat, procesul de recrutare poate dura chiar şi luni bune. Majorarea pachetului de beneficii extra-salariale este o metodă eficientă de reducere a perioadei de recrutare, chiar dacă este şi foarte costisitoare.

Costul mediu al recrutării unui nou angajat se situează în jurul valorii de 600 de euro în Europa Centrală şi de Est şi de peste 2.000 de euro în Europa Occidentală, potrivit datelor Saratoga Institute. De asemenea, valoarea indicelui pentru angajarea personalului din management este de aproximativ 2.300 de euro în Europa de Est şi de 11.000 de euro în Europa de Vest. Costul se stabileşte în functie de şase elemente componente: costul pentru publicitatea necesară recrutării, tarifele practicate de agenţiile de recrutare, bonusurile de recrutare acordate angajaţilor (bonusuri pentru recomandarea unei persoane, care ulterior este angajată de companie), costurile de deplasare a recrutorilor şi a candidaţilor, cu relocarea şi cu angajatul care face recrutarea. Ţinând cont de aceste preţuri, companiile trebuie să aibă grijă să nu piardă noi angajaţi, costurile de acoperire a acestei plecări fiind foarte mari, mai ales dacă angajatorul a investit în cursuri de instruire.

Programul motivaţional al Erste Bank adus în România În 2002 Erste Bank a lansat programul “Creating Value”, prin care 5% din capitalul băncii austriece putea fi deţinut de angajaţii săi. Programul are două componente – ESOP şi MSOP, care din acest an sunt disponibile şi angajaţilor BCR. Prin ESOP, oricare dintre angajaţii BCR poate cumpăra acţiuni Erste Bank cu un discount de 20% faţă de preţul mediu al acţiunilor băncii pe bursa din Viena. Acţiunile dobândite prin ESOP sunt subiectul unei perioade de blocaj de un an. În cazul în care sunt tranzacţionate în acest interval, discountul iniţial trebuie returnat. MSOP se adresează personalului cu funcţii de conducere din cadrul BCR, dar şi acelor angajaţi nominalizaţi pentru performanţe excepţionale. Acţiunile dobândite în urma exercitării opţiunilor sunt şi ele subiect al unei perioade de blocaj de un an. ESOP şi MSOP sunt percepute ca programe de motivare a angajaţilor. Prin cumpărarea de acţiuni la preţ redus aceştia au în viitor posibilitatea unor câştiguri ulterioare şi dreptul la dividende. Asta îi motivează în plus, Erste fiind, într-o mică măsură, şi compania lor. Angajatorul câştigă şi el la capitolul imagine, însă ce e mai important, îşi fidelizează salariaţii. FINANCIAL DIRECTOR


Foto: Photoland / Masterfile

REPERE EXTERNE

În multe industrii lipsa personalului îi determină pe angajatori să devină generoşi şi să lanseze pachete de beneficii foarte diversificate Cele două programele există în toate ţările în care Erste Bank este prezentă. Anul trecut 5.360 de persoane au cumpărat acţiuni prin ESOP şi MSOP.

Sisteme în oglindă Salariile de bază sunt mai mici cu 20% în SUA decât media celor din Europa, dar beneficiile pe termen lung sunt mai mari în SUA decât în Europa. Asta reiese din studiul „Top Executive Compensation“, realizat anul trecut de firma de consultanţă Hay Group. O altă diferenţă importantă între practicile salariale folosite în SUA şi Europa este numărul instrumentelor de motivare folosite de companii. Doar 17% din companiile europene au mai mult de un tip de plan pentru cei din top management, comparativ cu procentul de 66% din companiile americane. FINANCIAL DIRECTOR

În SUA, oferirea de pachete de opţiuni continuă să fie cel mai folosit beneficiu pe termen lung, urmat de portofoliul de acţiuni cu restricţii, care sunt grevate de amânarea dreptului de exercitare o anumită perioadă de timp. Circa 63% din companiile americane intervievate oferă angajaţilor eligibili planuri de compensaţii pe baza de pachete de acţiuni cu restricţii. Mai puţin de 5% din companiile europene oferă însă acţiuni cu restricţii ca parte a planurilor de motivare. Explicaţia ţine de faptul că pachetele de opţiuni (opţiunile de achiziţie de acţiuni) sunt construite diferit: În timp ce în SUA acestea se acordă în general fără condiţionări, în multe ţări din Europa dreptul de a le utiliza este condiţionat de îndeplinirea unor obiective de performanţă. „Mulţi directori executivi

din SUA consideră că pachetele de opţiuni în sine sunt o măsură a performanţei, pentru că dacă firma nu are performanţe, preţul acţiunilor nu creşte, iar recompensa nu valorează nimic. În Europa, aceste pachete sunt concepute să recompenseze managerii pentru creşterea preţului acţiunilor doar dacă anumiţi indicatori de performanţă financiară sau operaţională sunt îndepliniţi“, a explicat Irv Becker, unul din autorii cercetării. Studiul realizat de Hay Group a inclus peste 12.000 de directori din peste 200 de organizaţii din SUA şi Canada, fiecare cu cifre de afaceri de peste un miliard de dolari, respectiv peste 1.300 de directori din peste 200 de companii din 16 ţări europene, fiecare cu cifre de afaceri de peste un miliard de euro. ■ 2007 SEPTEMBRIE - DECIZII 67


ALTERNATIVE

FINANCIAL DIRECTOR


ALTERNATIVE

DIVERSITATEA SCHIMBĂ PACHETELE SALARIALE Experienţa marilor companii arată că fiecare angajat răspunde diferit la primirea unui anumit beneficiu. Important este ca angajatorul să descopere care este cel mai potrivit beneficiu pentru fiecare salariat, nu să încerce să-l stimuleze cu cele mai populare beneficii de pe piaţă. O astfel de reţetă nu este întotdeauna şi de succes. Pe piaţa românească au apărut numeroase stimulente extra-salariale pentru salariaţi. Toate există şi la nivel mondial, fiecare ţară utilizându-le diferit. Pachetele de asigurări de viaţă sau medicale sunt mai des întâlnite în pachetele de beneficii din România decât în cele din celelalte ţări din zonă. O explicaţie este faptul că întârzierea intrării pe piaţă a pensiilor private a determinat diversificarea produselor de asigurare, care să compenseze lipsa unui plan de pensii din pachetele de beneficii. La nivelul fiecărei companii, structura pachetelor de beneficii este decisă subiectiv. Mulţi angajatori structurează aceste pachete în funcţie de resursele proprii, de trendurile din piaţă, de diverse conjuncturi, etc. Puţini sunt cei care aplică o metodă ştiinţifică în găsirea celor mai potrivite beneficii pentru proprii salariaţi. În acest fel, resurse importante se pierd pe pachete de beneficii de care angajaţii nu au nevoie sau nu îi motivează îndeajuns. Într-un oraş mereu aglomerat precum Bucureşti, de exemplu, un angajat ar putea să-şi dorească mai mult un loc de parcare asigurat în faţa clădirii unde lucrează, decât un abonament la o sala de fitness. Pachetele de beneficii se remodelează Aderarea României la UE a adus multe schimbări la nivelul beneficiilor, în urma adoptării legislaţiei comunitare. În ţările care au aderat la UE acum trei ani s-a observat destul de repede diversificarea beneficiilor acordate de angajatori. Era de aşteptat ca şi în România să apară cât mai curând beneficii noi. Pensiile facultative sunt deja un mare pas înainte.

Mai multe tipuri de beneficii pe piaţă pot determina o prezenţă sporită a acestora în structura pachetelor salariale. Un studiu prezentat de PriceWaterhouseCoopers arată că, în România, ponderea beneficiilor în structura pachetului salarial este de 8-9%, în timp ce în Ungaria, Cehia sau Slovacia aceasta ajunge la 15%. Tichetele de masă, telefoanele mobile, asigurările private de sănătate, asigurările de viaţă, bonusurile sau cadourile legate de ocazii speciale, teambuilding-urile, concursurile sportive, posibilitatea de a cumpăra produsele companiei la preţuri preferenţiale au fost până de curând cele mai frecvente beneficii acordate salariaţilor români. Apar însă pe piaţă produse tot mai sofisticate. „Exit package”-ul este un tip de asigurare care îi garantează angajatului că, atunci când va pleca din firmă sau dacă aceasta se va desfinţa, va primi o sumă de bani, direct proporţională cu timpul petrecut de acesta în companie. Este o metodă de fidelizare a salariaţilor, care ştiu că fiecare an petrecut în plus în acea companie le va asigura un „exit package” mai substanţial. Pentru că sunt oameni care ar prefera să aibă un program de lucru flexibil, diverse companii au decis să le ofere această posibilitate. Concedii mai lungi, posibilitatea de a lucra de acasă în anumite zile sunt motive suficiente pentru anumiţi salariaţi de a fi mai motivaţi şi mai eficienţi. Facilitatea de a participa la diverse conferinţe, cursuri, congrese sau simpozione, în România sau în alte ţări, este atât un beneficiu pentru angajaţi, care au şansa de a învăţa lucruri noi, dar şi pentru angajator, care beneficiază de instruirea suplimentară a salariaţilor. Un beneficiu încă destul de rar oferit de companiile din România angajaţilor săi este „asistenţa în dezvoltarea personală”. Stresul provocat de problemele de la serviciu, termenele tot mai presante impuse de şefi, lucrul în condiţii dificile pot fi motive serioase pentru ca firma să

MULŢI ANGAJATORI SE CONFRUNTĂ CU O LIPSĂ ACUTĂ DE PERSONAL CALIFICAT, IAR POTENŢIALII CANDIDAŢI ÎNCEARCĂ SĂ PROFITE DE ACEST LUCRU FINANCIAL DIRECTOR

2007 SEPTEMBRIE - DECIZII 69

Privind dincolo de cele mai populare şi dorite beneficii pentru angajaţi, se observă o mulţime de alte forme de stimulente, fiecare potrivit unei anumite categorii de salariaţi, fiecare oferind un alt grad de satisfacţie. TEXT BOGDAN BÂRLIGEA


ALTERNATIVE

SALARIILE AU CRESCUT Companiile din România au avut anul trecut costuri cu forţa de muncă mai mari cu 25%, reiese dintr-un studiu al companiei Mercer HR. Alte ţări din regiune au consemnat creşteri mai mici:

ESTE DEFICITUL DE MUNCITORI ÎN SECTORUL CONSTRUCȚIILOR

Bulgaria - 15,9%, Ungaria - 9%, Cehia - 8,4%, potrivit Eurostat. Creşterea din România a depăşit estimările anterioare cu aproximativ 10%, determinând firmele să cheltuie mai mulţi bani decât anticipau. Şi pentru acest an, estimările studiului salarial realizat de Mercer HR anticipează creşteri salariale de

12% - 14%. ▼

pună la dispoziţia angajaţilor un psiholog care să îi ajute să depăşească momentele dificile. Cei care nu au astfel de probleme şi nici nu apelează des la concediile medicale pot primi o serie de stimulente, în special bonusuri la salariu, angajatorul fiind mulţumit că angajaţii nu lipsesc de la serviciu.

Efectele migraţiei forţei de muncă Intrarea în UE a dat posibilitatea multor tineri să-şi găsească mai uşor slujbe în alte ţări membre. Migraţia forţei de muncă va duce la o majorare şi o regândire a pachetelor salariale oferite de companiile multinaţionale, care în acest fel vor incerca să-şi păstreze personalul. În acest moment, în mai multe domenii, se înregistrează un deficit de personal. Este vorba, în principal, de sectorul IT, sectorul auto, sănătate, farmacii, asigurări, vânzări cu amănuntul sau domeniul financiar. Nici firmele de construcţii nu stau mai bine, trebuind să acopere un deficit de peste 150.000 de muncitori. Fără un pachet de beneficii atractiv, această criză de personal nu va fi rezolvată prea curând. Românii nu migrează doar în alte ţări, ci, mai nou, şi între diverse locaţii din interiorul graniţelor. Dinamica economiei îi determină pe unii români să-şi schimbe serviciul şi să plece în alt oraş. Pentru a determina o persoană să plece din oraşul natal într-o altă locaţie, companiile vin cu o ofertă tentantă. Pachetul, numit şi „pachet de relocare”, cuprinde, pe lângă un salariu mai bun, alte be-neficii tentante. Creşterea salarială este cea mai importantă componentă a pachetului de relocare. Pentru distanţe scurte, firmele nu oferă creşteri salariale importante. Dacă însă persoana trebuie să se mute în celălalt capăt al ţării, salariul oferit este mai mare cu 70 DECIZII - SEPTEMBRIE 2007

30-80%, fiind însoţit de o listă de beneficii, care include o locuinţă, maşină de serviciu, asigurare de viaţă, laptop sau telefon mobil. Pentru posturile de top management, angajatorul adaugă şi o primă de relocare de câteva mii de euro. Relocarea angajaţilor în zone deficitare din punct de vedere al resurselor umane este pentru multe companii o necesitate. Românii nu au însă cultura americanilor sau a anglo-saxonilor, care privesc mutarea dintr-un oraş în altul ca fiind ceva firesc. Din acest motiv, acceptă mai greu să se mute. Un pachet de relocare substanţial şi perspectiva unei experienţe de viaţă interesante pot să-i schimbe însă decizia.

Top managementul primeşte acţiuni Pachetele de beneficii cresc o dată cu avansarea pe scară ierarhică. Top managementul şi, uneori, middle managementul din companiile mari au posibilitatea cumpărării de acţiuni la preţuri preferenţiale, cotă-parte din profit, bonusuri în funcţie de rezultatele financiare înregistrate etc. Aceste beneficii substanţiale sunt însă condiţionate de atingerea unor obiective de performanţă. “Managementul prin obiective” se poate aplica atât celor din posturile cheie ale companiei, cât şi celor din nivelele inferioare. Obiectivele se stabilesc de comun acord cu angajatul, pe o anumită perioadă de timp. Activitatea angajatului este monitorizată pe tot parcursul peri-oadei respective, iar, la sfârşit, se face o analiză care arată cât s-a realizat şi cât valorează acest procent. Genul acesta de beneficii condiţionate, viitoare, nu par să fie de încredere în opinia unor angajaţi care preferă stimulentele imediate şi mai facil de obţinut, chiar dacă valoarea lor nu mai este aşa de ridicată. Bonusurile fixe

În ciuda acestor ritmuri de creştere, nivelul salariilor din România este încă sub cel al majorităţii ţărilor vecine. Excepţie face Bulgaria, cu un nivel mai scăzut al salariilor. Nivelul salariilor a crescut constant în ultimii doi-trei ani. Creşterile cele mai mari au loc în zona domeniilor in care există un deficit mare de personal pe piaţă. Pentru tot mai multe poziţii de conducere, companiile sunt nevoite să negocieze în permanenţă pachetul salarial acordat. Tendinţa este de creştere a ponderii părţii variabile, dependente de atingerea obiectivelor, în defavoarea părţii fixe.

FINANCIAL DIRECTOR


ALTERNATIVE

PESTE AŞTEPTĂRI Din cauza cererii foarte mari şi urgente de profesionişti, a apărut fenomenul exagerării preţentiilor salariale. Daca unii profesionişti cu abilitati solide au fost curtati şi au primit oferte tentante de la mai mulţi angajatori, acest lucru a devenit dezirabil şi pentru restul persoanelor de acelasi profil din piaţă. Studiul mai relevă că, în România, zona salarială este nestructurată. Diferenţele de remunerare pentru aceeaşi poziţie sunt foarte mari, iar schimbările se petrec foarte rapid. Investitorii străini care îşi fac planuri pentru România au mai întotdeauna surpriza de a găsi aici o altă realitate decat aceea pe care o preconizau cand şi-au stabilit bugetele pentru salarii.

În economiile mature, salariile nu variază foarte mult pentru aceeaşi poziţie sau pentru acelasi nivel de experienţă. Companiile îşi pot stabili din timp bugetul de salarii, iar, dacă o nouă firmă intră pe o anumită piaţă, ştie exact care sunt costurile pe care le va avea în următorul an cu resursele umane.

ESTE PROCENTUL DE CREȘTERE A SALARIULUI ÎN URMA RELOCĂRII reprezintă de obicei echivalentul a 1-2 salarii, în timp ce bonusul de performanţă, acordat pentru atingerea obiectivelor, poate ajunge la 20-30% din valoarea venitului anual al angajatului.

Credite cu dobânzi preferenţiale Băncile, societăţile de asigurări, cele de servicii medicale şi cele de pensii private au în oferta lor multe oferte de pachete de beneficii, „croite” special pentru salariaţi. Băncile promovează produse precum creditele cu dobândă preferenţială. Acestea se negociază între bancă şi angajator şi sunt adresate în special companiilor mari, cu peste 500 de angajaţi şi care au venituri ridicate. Oferta bancară este elaborată în urma efectuarii unei analize care ia în considerare numărul de angajaţi pe specializări, salariul mediu lunar pentru fiecare nivel analizat şi, nu în ultimul rând, importanţa anumitor angajaţi pentru companie. Principalele produse negociate de companiile româneşti sunt credite pentru nevoi personale, credite auto, credite pentru cumpărarea/construirea de locuinţe şi terenuri, carduri de credit, precum şi depozite sau instrumente de economisire. Anumite bănci au creat chiar agenţii dedicate special angajaţilor care beneficiază de aceste produse. Angajaţii care părăsesc compania pierd acest beneficiu, urmând să treacă la condiţiile standard de creditare, acordate clienţilor obişnuiţi ai băncii.

Sunt beneficiile pentru angajaţi supraevaluate? Există specialişti în recrutare care avertizează că depăşirea unor limite ale bunului simț în privinţa beneficiilor extrasalariale poate duce aceste produse în derizoriu. Apariţia FINANCIAL DIRECTOR

a tot mai multe tipuri de beneficii şi tot mai desele crize de personal în multe domenii, pot duce la situaţii ciudate, în care valoarea pachetului extra-salarial e disproporţionat de mare, punând în umbră salariul. Dacă majoritatea angajatorilor lansează pachete de beneficii pe care chiar le consideră benefice pentru salariaţi, există şi angajatori care văd în pachetele de beneficii doar o altă modalitate de a plăti mai puţine impozite către stat. Promovarea excesivă a acestor beneficii le poate transforma în chestiuni atât de banale încât nimeni nu le va mai aprecia la adevărata lor valoare şi semnificaţie. Angajaţii le pot trece cu vederea la sfârşit de lună la fel de uşor cum le-au fost acordate, rămânând să se compare cu ceilalţi privind exclusiv fluturaşul de salariu şi nu pachetul de beneficii în totalitate. Piaţa forţei de muncă din România este în acest moment dezechilibrată. Mulţi angajatori se confruntă cu o lipsă acută de personal calificat, iar potenţialii candidaţi încearcă să profite de acest lucru. „Războiul” dintre cerere şi ofertă duce la dezechilibre pe piaţă. Oameni fără experienţă relevantă vin la interviuri şi solicită, de pe o poziţie de forţă, un pachet salarial mult peste nivelul competenţelor pe care le au. Sunt destule cazuri în care cererea lor este acceptată, iar acest lucru creează noi presiuni în piaţă. Criza de personal e departe de a se apropia de sfârşit, fiind destule voci care văd o redresare abia peste 10 ani. Există totuşi şi o parte bună a acestei situaţii. Companiile pun la cale strategii prin care să păstreze personalul cu experienţă şi să-l fidelizeze şi mai mult. În acelaşi timp, procesul de recrutare va fi mai selectiv, încă din primele etape, pentru a nu risipi timp şi bani fără rezultate concludente. ■ 2007 SEPTEMBRIE - DECIZII 71


TREND ROMÂNIA

Masa monetară devenind mai pronunţat în anul 2006. Din perspectiva componentelor M2, principala contribuţie la evoluţia ascendentă a masei monetare a aparţinut masei monetare în sens restrâns (M1); ponderea acesteia în M2 s-a amplificat treptat, ajungând în ultima parte a anului 2006 să o devanseze – în premieră pentru ultimii opt ani şi jumătate – pe cea a depozitelor în valută (31,7 la sută faţă de 27,9 la sută, în luna decembrie 2006). Pe lângă intensificarea activităţii economice (majorarea cererii de bani pentru tranzacţii) şi, respectiv, relativa reducere a costului de oportunitate al deţinerii de bani sub formă de numerar sau depozite la vedere în lei, la sporirea M1 a mai contribuit, cu precădere în ultimii doi ani, şi diversificarea ofertei de produse bancare. Astfel, unele instituţii de credit au oferit clienţilor posibilitatea de a efectua plasamente la vedere, purtătoare ale unor

VITEZA DE ROTAȚIE A BANILOR 1996-2006 (II)

6

6

5

5

4

4

Sursa: BNR, INS

2006

2005

M1 medie M1 sfârșit de perioadă

2004

1

2003

2

2002

2004

2003

2002

2001

2000

1999

1

3

2006

2

2005

M2 medie M2T medie M2 sfârșit de perioadă M2T sfârșit de perioadă

1999

3

Sursa: BNR, INS

La reducerea mai pregnantă a vitezei de rotaţie calculată pentru M1 comparativ cu cea aferentă M2 a mai contribuit decisiv practica remunerării avantajoase a plasamentelor la vedere ale companiilor, dar şi a depozitelor persoanelor fizice, mai ales în ultimii doi ani. De altfel, în perioada pentru care există date detaliate (mai 2003-decembrie 2006), rata medie a dobânzii oferită pentru plasamentele noi la vedere ale companiilor a fost apropiată de cea bonificată pentru depozitele la termen ale acestora (nivelul mediu al celei dintâi reprezentând mai mult de 78 la sută din nivelul mediu al celei de a doua). În schimb, în cazul depozitelor persoanelor fizice, diferenţa dintre cele două categorii de randamente a fost mult mai mare (raportul fiind de 37 la sută). ■

2001

VITEZA DE ROTAȚIE A BANILOR 1996-2006 (I)

tiva scădere a cererii de numerar a fost în principal rezultanta: (i) refacerii treptate a încrederii populaţiei în sistemul bancar; (ii) implementării sistemului electronic de plăţi (2005); (iii) derulării în contextul denominării monedei naţionale a procesului de retragere din circulaţie a bancnotelor şi monedelor din vechea emisiune (mai accelerat din trimestrul IV 2006) şi (iv) intensificării folosirii cardurilor. ■

Depozite mai bine remunerate

2000

În perioada 2000-2006, economia românească a cunoscut un proces de remonetizare deosebit de dinamic, viteza medie de creştere anuală a masei monetare (M2) depăşind de aproape trei ori ritmul mediu al creşterii PIB (15,8 la sută faţă de 5,5 la sută). Traiectoria dinamicii anuale a celui mai cuprinzător agregat monetar nu a fost însă uniformă în cadrul intervalului. Astfel, după ce a înregistrat valori negative în anul 2000, rata de creştere anuală a masei monetare s-a majorat treptat, atingând consecvent în 2005 (cu excepţia lunii decembrie) niveluri record; în aceste condiţii, la finele anului 2006, soldul M2, exprimat în termeni reali, îl devansa de peste două ori şi jumătate pe cel din luna decembrie 1999. În acelaşi timp, viteza de creştere a masei monetare în sens restrâns (M1) s-a menţinut, de regulă, superioară celei a M2, ecartul dintre cele două ritmuri

randamente relativ similare celor oferite de depozitele la termen. În aceste condiţii, conturile curente ale populaţiei au reprezentat cel mai dinamic element structural al M1. Ca urmare, pe parcursul perioadei analizate s-a produs şi o modificare de structură a M1, concretizată în diminuarea sistematică a ponderii numerarului în circulaţie (de la 58,6 la sută în decembrie 1999 la 42,8 la sută în decembrie 2006). Rela-

Sursa: BNR, INS

Viteza de rotaţie a banilor De-a lungul perioadei 2000-2006, viteza de rotaţie a banilor s-a înscris în general pe un trend descendent – reflecţie a creşterii cererii de monedă –, valoarea atinsă de aceasta la finele perioadei reprezentând doar trei pătrimi din cea consemnată în anul 1999. Evoluţia acestui indicator nu a fost însă uniformă pe parcursul intervalului analizat; astfel, traiectoria valorilor anuale ale vitezei

M2, respectiv ale pseudoagregatului monetar M2T (include masa monetară în sens larg M2 şi titlurile de stat deţinute de sectorul nebancar) indică o relativă îmbunătăţire a cererii de bani în 2002, urmată de o deteriorare temporară a acesteia în 2003; ulterior, cererea de bani s-a revigorat sensibil, în special în 2005, viteza de rotaţie a banilor scăzând în 2006 până la cele mai mici valori

înregistrate până în prezent, indiferent de agregatul monetar luat în considerare. Cererea de bani pentru tranzacţii curente, reflectată de viteza de rotaţie a banilor calculată pe baza masei monetare în sens restrâns (M1), a consemnat o îmbunătăţire evidenţiată mai pregnant în ultimii doi ani, acest indicator reducându-se în 2006 la aproape jumătate din valoarea anului 1999. ■

Sursa: Banca Naţională a României, Caiete de studii, iulie 2007 (Autori: Dr. Dorina Antohi, Tatiana Stere, Ioana Udrea, Gabriel Bistriceanu, Andreea Botezatu)

72

SEPTEMBRIE 2007


Decalaje salariale regionale la orizontul anului 2010 Din punct de vedere al câştigului salarial mediu net, discrepanţele dintre regiunile de dezvoltare (exceptând regiunea Bucureşti unde salariile sunt mult peste media naţională) au început să se reducă de la 1,17 decalajul câştigului salarial mediu net din regiunea cea mai dezvoltată (regiunea Sud-Vest) peste cel din regiunea cu nivelul minim (regiunea Nord-Est) în anul 2003, la 1,10 în anul 2006, acestea continuând să se menţină şi la nivelul anului 2010. În privinţa regiunii Sud - Vest, se remarcă faptul că judeţul Gorj ridică nivelul salariului peste medie şi aceasta datorită zonei miniere de pe teritoriul acestuia. Pentru intervalul 2007 – 2010 au fost estimate creşteri ale câştigului salarial mediu net în toate cele 8 regiuni, cu ritmuri cuprinse între 10,5% şi 13,2%.

Indicii de disparitate ai câştigului salarial mediu net s-au redus în majoritatea regiunilor cu excepţia regiunilor Nord – Est, Vest, Nord

– Vest şi Bucureşti în intervalul 2000 – 2006 şi se prevede o îmbunătăţire a acestora până în anul 2010. ■

CÂŞTIGUL SALARIAL MEDIU NET (LEI) - PROGNOZE 2007-2010 2005

2006

2007

2008

2009

2010

TOTAL ROMÂNIA

746

855

1019

1147

1267

1370

NORD-EST

663

755

889

1010

1129

1228

SUD-EST

702

793

938

1043

1155

1246

SUD

716

817

978

1092

1207

1296

SUD-VEST

734

824

964

1089

1199

1293

VEST

718

831

982

1099

1210

1295

NORD-VEST

679

780

929

1032

1144

1234

CENTRU

661

758

885

1003

1121

1210

BUCUREȘTI

977

1131

1345

1525

1692

1839

Sursa: Comisia Națională de Statistică, Consiliul Național de Prognoză

CÂŞTIGUL SALARIAL MEDIU NET %

CÂȘTIGUL SALARIAL REAL %

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2005

2006

2007

2008

2009

2010

TOTAL ROMÂNIA

24,6

14,6

19,2

12,6

10,5

8,1

TOTAL ROMÂNIA

114,3

107,6

114,6

108,2

106,8

104,7

NORD-EST

22,3

13,9

17,7

13,5

1,91

8,7

NORD-EST

112,2

106,9

113,2

109,2

108,2

105,3

SUD-EST

20,5

12,9

18,3

11,2

10,8

7,9

SUD-EST

110,6

105,9

113,8

106,9

107,2

104,4

SUD

23,7

14,0

19,7

11,7

10,5

7,4

SUD

113,5

107,0

115,1

107,4

106,9

104,0

SUD-VEST

21,2

12,3

16,9

13

10,1

7,9

SUD-VEST

111,2

105,4

112,4

108,6

106,5

104,4

VEST

20,7

15,8

18,2

11,9

10,1

7

VEST

110,7

108,6

113,6

107,6

106,5

103,6

NORD-VEST

22,3

14,8

19,1

11

10,9

7,9

NORD-VEST

112,2

107,8

114,6

106,8

107,3

104,4

CENTRU

20,5

14,6

16,8

13,3

11,8

8

CENTRU

110,6

107,6

112,3

108,9

108,1

104,5

BUCUREȘTI

32,7

15,8

18,9

13,4

11

8,7

BUCUREȘTI

121,7

108,6

114,3

109

107,3

105,2

Sursa: Comisia Națională de Statistică, Consiliul Național de Prognoză

Sursa: Comisia Națională de Statistică, Consiliul Național de Prognoză

Prognoze guvernamentale Propunerile de buget pentru anul 2008 şi estimările pentru anii 2009-2011 se vor baza pe următoarea evoluţie a principalelor agregate macroeconomice 2007

2008

2009

2010

2011

Creştere economică (%)

+6,5

+6,3

+5,9

+5,8

+5,8

Indicele preţurilor de consum (decembrie an curent faţă de decembrie an anterior) -%

104,2

103,5

103,0

102,8

102,6

Indicele preţurilor de consum (medie an curent faţă de medie an anterior) -%

104,0

104,0

103,4

103,3

103

Rata şomajului (%)

5,2

5,1

5,0

4,9

4,8

Cursul de schimb - lei/EURO

3,37

3,28

3,25

3,20

3,15

Sursa: Ministerul Economiei și Finanțelor

2007 SEPTEMBRIE

73


TREND EUROPA CENTRALĂ ȘI DE EST

Europa Centrală şi de Est câştigă teren în În ultimul deceniu, statele din Europa Centrală şi de Est au înregistrat cele mai bune performanţe în activitatea de comerţ internaţional. SECTOARELE CELE MAI PERFORMANTE ȘI CELE MAI PUȚIN PERFORMANTE DIN ECE Performante

Mediu performante

Slab performante

Agricultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit

-

PL, CZ, SK, HR, BG, RM, TK

HU

Industria extractivă

-

HR, BG, TK

PL, CZ, SK, HU, RM

Industria prelucrătoare

-

PL, CZ, SK, HR, BG, RM, TK

HU

Industria alimentară, a băuturilor şi tutunului

-

PL, CZ, SK, HR, BG, RM, TK

HU

Industria textilă

-

SK,

BG PL, CZ, HU, HR, RM, TK

Industria pielăriei

-

CZ, BG

PL, SK, HU, HR, RM, TK

Industria lemnului şi a prelucrării lemnului

RM, TK

PL, CZ, SK, HR, BG

HU

Industria celulozei şi hârtiei, edituri şi poligrafie

PL, HR

CZ, SK, HU, BG, RM, TK

-

Industria petrolieră şi de producere a combustibililor nucleari

-

PL, CZ, SK, HU, HR, BG, RM, TK

-

Industria chimică

-

PL, CZ, SK, HU, HR, BG, RM, TK

-

Industria cauciucului şi maselor plastice

PL, CZ, SK, HU

HR, BG, RM, TK

-

Alte produse minerale nemetalice

PL, HR, BG, RM, TK

CZ, SK, HU

-

Industria metalurgică

SK, BG

PL, CZ, HU, HR, RM, TK

-

Industria de maşini şi echipamente

PL, CZ, SK, HU, TK

HR, BG, RM

-

Industria de echipamente optice, electronice şi electrotehnice

PL, CZ, SK, HU, HR, BG, RM, TK

-

-

Industria echipamentelor de transport

PL, CZ, SK, HU, BG, RM, TK

HR

-

Alte activităţi neclasificate ale industriei prelucrătoare

SK, HR, BG, RM, TK

PL, CZ, HU

-

Industria energiei electrice, a gazului şi a apei

-

PL, CZ, SK, HU, HR, BG, RM, TK

-

Construcţii

PL, SK, HR, BG, RM, TK

CZ, HU

-

Comerţ en-gros şi en-detail

BG, RM

PL, CZ, SK, HU, HR, TK

-

Hoteluri şi restaurante

HR

PL, SK, HU, BG, RM, TK

CZ

CZ, TK

-

Comerţ, hoteluri şi restaurante

Transport şi telecomunicaţii Transport şi depozitare

-

PL, SK, HU, BG, RM

-

Telecomunicaţii

BG, RM

PL, SK, HU

-

Finanţe, asigurări, tranzacţii imobiliare şi servicii pentru companii

BG

-

-

Finanţe şi asigurări

PL, HU, HR, RM

CZ, SK, TK

-

Tranzacţii imobiliare şi servicii pentru companii

PL, SK, HU, TK

CZ, HR, RM

-

Sevicii comunitare şi de asistenţă socială

-

PL, SK, HU, HR, RM, TK

CZ, BG

NOTĂ: BG = Bulgaria, CZ = Cehia, HR = Croaţia, HU = Ungaria, PL = Polonia, RM = România, SK = Slovacia, TK = Turcia SURSA: UniCredit Group New Europe Research Network

74

SEPTEMBRIE 2007

În ultimii 10 ani, ţările din Europa Centrală şi de Est au reuşit să-şi dubleze cota de piaţă, ajungând să deţină 4% din totalul exporturilor la nivel global. În ultimii ani, ţările din ECE au trecut prin transformări în ceea ce priveşte structura specializărilor şi a producţiei internaţionale, pornind de la sectoare tradiţionale către domenii înalt şi mediu tehnologizate. Între 1995-2005, ţările din ECE au câştigat avantaje comparative noi în sectoarele de producţie care presupun expertiză tehnologică precum echipamentele de transport (ex. piese de schimb, nave, locomotive), dar şi echipament electric şi optic (motoare electrice, echipament radio/TV, instrumente medicale şi optice, calculatoare etc). Aceste sectoare au crescut, de asemenea, la nivel intern, aportul lor în totalul producţiei sporind de la 13% in 1995 la 23% în 2005. Astfel de ritmuri de creştere au fost înregistrate mai ales în Europa Centrală. Pe de altă parte, domenii tradiţionale, precum cel alimentar, de textile şi pielărie pierd teren ca urmare a competiţiei sporite dinspre pieţele în dezvoltare, unde nivelul preţurilor de producţie este mai scăzut. Investiţiile străine au jucat un rol important în definirea acestor schimbări structurale, sporind avantajele competitive ale ECE. „Sectoarele cu cele mai puternice investiţii străine directe sunt totodată cele care au cele mai importante cote de piaţă la nivel global. Pe măsură ce regiunea ECE continuă să atragă un nivel ridicat de investiţii străine directe, a crescut şi gradul de inovaţie în domeniile producătoare respective”, a declarat Johann Strobl, Chief Financial Officer al Bank Austria Creditanstalt şi al CEE Division în cadrul UniCredit Group.


sectoarele înalt şi mediu tehnologizate Ţările din ECE - ramură producătoare importantă a vechii Uniuni Europene Ţările din ECE au o poziţie competitiva bună prin locaţiile de producţie, ceea ce se poate observa şi din prezenţa lor din ce în ce mai puternică în comerţul internaţional şi prin fluxurile puternice de investiţii străine directe. Recent, chiar şi rezultatele impresionante ale producătorilor chinezi, care au reuşit să îşi îmbunătăţească cu mai mult de trei ori poziţia în cadrul comerţului internaţional într-un interval de timp relativ scurt, nu pun în pericol oportunităţile viitoare de creştere în ECE. Competiţia dintre China şi ţările ECE pe pieţele europene relevă o serie de diferenţe clare: în timp ce China îşi concentrează activităţile de export asupra sectoarelor de textile şi pielărie şi şi-a dezvoltat o poziţie competitivă puternică în câteva zone care necesită investiţii mari de capital precum cel al industriei electronice (în mod special, în producerea componentelor de calculatoare). Exporturile ţărilor ECE acoperă o cu totul altă gamă, şi anume domeniile înalt şi mediu teh-

nologizate reprezentând partea majoritară. Din anul 2000, ţările din ECE au înregistrat creşteri semnificative în cadrul comerţului internaţional în sectoare precum cel al producţiei de maşini, fabrici şi echipament (4%), cauciuc şi materiale sintetice (5,4%), alte produse minerale non-metalice (3,2%), echipament de transport (2,7%), echipament electric (3,5%), dar şi în cel al fabricării de cherestea şi al produselor din lemn (4,4%). „Aceste rezultate arată faptul că ţările din Europa Centrală şi de Est câştigă teren datorită flexibilităţii şi know-how-ului pe care îl deţin. Aceste state au pus accentul în mod tradiţional pe educarea şi pe calitatea mediului în care operează. Din aceste motive, continuă să atragă companii care necesită investiţii de capital importante pentru producerea bunurilor, mai degrabă decât companii interesate de cele mai mici costuri de producţie – care pot fi găsite în Orientul Îndepărtat. Acest fapt schimbă tiparele de producţie din ţările Europei Centrale şi de Est“, a declarat Debora Revoltella, Economist Şef UniCredit Group

pentru Europa Centrală şi de Est. ECE nu este o regiune omogenă. În Republica Cehă şi în Slovacia avantajul este dat de însuşi mediul de afaceri. În Turcia şi în Polonia investitorii apreciază piaţa internă extinsă, în vreme ce în Bulgaria şi în România costul mâinii de lucru este încă mic, întrun mediu dinamic cu o tradiţie industrială puternică şi forţă de lucru bine pregătită. „Dimensiunea pieţei locale, proximitatea faţă de UE, oportunitatea de a construi centre de producţie pan-europene, forţa de lucru educată şi dinamică şi mediul de afaceri deschis vor contribui la creşterea viitoare a pieţei ECE.”, a spus Strobl.

Analiză sectorială „În anii care urmează ne aşteptăm să vedem creşteri peste medie în industriile care necesită investiţii mari de capital, caracterizate de o contribuţie mai semnificativă din partea sectoarelor tehnologice cum sunt cele producătoare de echipament electric, optic şi de transport“, a mai adăugat Debora Revoltella. Industria de construcţii se bucură de o situaţie favorabilă,

prin prisma faptului că vor apărea un număr mare de proiecte de infrastructură: economişii UniCredit Group din ECE previzionează că în regiune va exista o creştere a industriei de construcţii de 9% în întreaga regiune. Performanţa bună a sectoarelor menţionate va avea o influenţă pozitivă şi asupra altor sectoare adiacente, cum ar fi cel al cauciucului şi materialelor de sinteză şi a produselor minerale nemetalice (industria cimentului, a sticlei, a ceramicii, producătoare de cărămizi şi ţigle). În privinţa metalelor de bază şi a produselor din metal, evoluţia va rămâne stabilă datorită necesităţii de modernizare şi restructurare şi a dependenţei puternice de preţul metalelor. Perspectivele pentru utilaje şi echipamente sunt promiţătoare, având în vedere cererea mare din regiune. În agricultură, industria alimentară şi a tutunului tendinţa actuală este de aşteptat să rămână stabilă. Sectoarele industriei textile şi de pielărie, pe de altă parte, este posibil să aibă o evoluţie mai puţin favorabilă. ■

Slovacia este pe primul loc în cursa pentru adoptarea euro Statul central-european cu capitala la Bratislava ar putea fi următoarea ţară după Slovenia, care va trece la euro (în 2009). Bulgaria şi Ţările Baltice l-ar putea urma în 2010 respectiv 2011 Între statele din Europa Centrală şi de Est (ECE), Slovacia se află în frunte, în cursa pentru adoptarea euro, după ce Slovenia a trecut la moneda europeană la începutul lui 2007. Momentul convergenţei pentru Slovacia ar putea fi anul 2009. În acest moment Slovacia are 70% şanse de a realiza criteriile cerute de Tratatul de la Maastricht în 2008, crede Revoltella, Economist-Şef pentru Europa Centrală şi de Est al UniCredit Group ceea ce ar permite adoptarea euro de către statul central-european începând cu 1 ianuarie 2009.

Următorii candidaţi pentru adoptarea euro sunt Bulgaria şi cele trei state baltice: Estonia, Lituania şi Letonia. Bulgaria, noul stat membru al UE are în plan realizarea trecerii la euro până în 2010. Aceasta va adopta probabil mecanismul de curs de schimb ERM II (antecamera trecerii la euro) în prima jumătate a lui 2007. Cu perspective încurajatoare în ceea ce priveşte domeniul fiscal, cu un curs de schimb stabil, bazat pe consiliul monetar şi cu un nivel scăzut al ratelor dobânzii, principala provocare pentru Bulgaria, din punctul

de vedere al criteriilor de la Maastricht va fi ţinerea în frâu a ratei inflaţiei. Tot problema inflaţiei a condus la amânarea adoptării euro şi în cazul statelor baltice, trecerea la moneda unică fiind planificată iniţial pentru 2007 în cazul Estoniei şi Lituaniei şi pentru 2008 în cazul Letoniei. În condiţiile în care presiunile inflaţioniste se menţin la un nivel ridicat, însoţind creşterea economică accelerată a « tigrilor » baltici, aceştia ar putea adopta euro abia în 2010 sau 2011. ■ SURSA: UniCredit Group New Europe Research Network

2007 SEPTEMBRIE

75


TREND

Deficitul de cont curent al SUA şi derularea afacerilor Consecinţele pe care deficitul de cont curent ar putea să le aibă asupra mediului de afaceri ar putea fi surprinzătoare. Deficitul de cont curent al SUA, de 857 miliarde USD în prezent, care creşte în continuare, absoarbe o mare parte din fluxurile internaţionale de capital, datoria externă a Americii fiind şi ea în creştere. Mulţi economişti cred că acest deficit nu este sustenabil şi că o depreciere majoră a dolarului este aşteptată în curând. Un studiu realizat de Diana Farrell, director la McKinsey Global Institute (MGI) şi Susan Lund, consultant în cadrul aceleiaşi instituţii arată, însă că, pentru următorii cinci ani o slăbire a monedei americane nu este deloc un fapt inevitabil, aşa cum îl arată mulţi analişti economici. De fapt, deficitul de cont curent ar putea să crească în continuare fără nici un fel de probleme, atâta vreme cât restul lumii va dispune de suficient capital pentru a-l finanţa. Oricum, dacă o astfel de depreciere a dolarului va apărea, ea se va produce gradual, pe parcursul mai multor ani, afirmă oficialii MGI. În plus, această depreciere va face ca bunurile şi serviciile oferite de SUA să fie mult mai competitive pe piaţa internaţională, companiile străine putând fi mult mai interesate să investească în noi facilităţi de producţie şi cercetare pe teritoriul SUA. Cererea venită din zona europeană pentru o serie de servicii financiare sau a altor servicii destinate compani-

Fluxurile de capital din țările cu surplusuri de cont curent de peste 1 mld $, cu SUA mld. $ 1400 1260 1120 980 840 700 560 420 280 140 0 Restul lumii

Asia de Est

Europa de Vest Petrodolarii Sursa: McKinsey Global Institute

76

SEPTEMBRIE 2007

ilor va creşte în cazul unui dolar mai slab. Deficitele comerciale ale SUA cu unele state asiatice (cum ar fi Japonia, Taiwan, Coreea de Sud) se vor transforma în surplusuri ca şi cu unele ţări cum ar fi Canada şi Mexic. În contrast, China îşi va păstra avantajul competitiv legat de preţuri, precum şi surplusul comercial în relaţia cu America. MGI a ajuns la aceste concluzii analizând două scenarii diferite care urmăresc evoluţia deficitului de cont curent pe o perioadă de cinci ani. Unul dintre ele porneşte de la premiza că deficitul de cont curent al SUA va creşte în continuare, rata de schimb din prezent rămâne nemodificată, iar restul lumii are capacitatea de a finanţa respectivul deficit. Al doilea scenariu porneşte de la premiza că dolarul se va deprecia astfel încât întregul deficit comercial al SUA va fi eliminat – pentru aceasta dolarul ar trebui să scadă cu circa 30% faţă de nivelul acestuia de la începutul anului 2007 - iar modelele comerciale se modifică în urma acestui eveniment. Pentru a analiza efectele unei astfel de deprecieri cei de la MGI au analizat impactul asupra a 30 de categorii de produse în relaţiile comerciale cu 100 de ţări, precum şi efectul asupra activelor şi pasivelor deţinute de alte ţări în SUA. Cele două scenarii diferă semnificativ în privinţa rezultatelor în ceea ce priveşte balanţa comercială şi veniturile nete din străinătate.

Creşterea în continuare a deficitului Dacă ritmul actual al deficitului de cont curent se va menţine până în 2012, acesta va ajunge la 1.600 miliarde USD, echivalând cu 9% din PIB. În acelaşi timp, fluxurile de capital către SUA vor ajunge la 2.100 miliarde USD în 2012 (faţă de 1.800 miliarde USD în 2006). Ca urmare, nu vom avea decât aceeaşi situaţie din prezent la o scară un pic mai mare. Nota de plată se va vedea însă în soldul datoriei externe, care ar ajunge de la 2.700 miliarde USD la sfârşitul lui 2006 la 8.100 USD în 2012, echivalând cu 46% din PIB, cotă avută în prezent de ţări precum Australia, Irlanda sau Mexic. În plus, SUA, beneficiază de avantajul că datoria externă e denominată în moneda naţională, ceea ce înseamnă că nu va avea de plătit mai mult în cazul unor evenimente de pe piaţa valutară internaţională. Un alt avantaj al SUA este acela că, de-a lungul timpului, activele pe care le deţin în străinătate au produs randa-

mente mai mari decât cele obţinute de investitorii străini în SUA. Dacă acest model se va perpetua şi în următorii cinci ani, dobânda plătită pentru datoria externă netă va fi mică, echivalând cu mai puţin de 1% din PIB. În sfârşit, investitorii străini continuă să fie interesaţi de deţinerea unor active americane, finanţând prin achiziţiile lor deficitul SUA. În 2006, investiţiile străine în SUA au atins nivelul record de 1.800 miliarde USD. Dacă nimic nu se va schimba în atitudinea acestora, SUA îşi va putea finanţa fără probleme deficitul de cont curent. De ani de zile însă, investitorii au arătat un apetit în creştere pentru activele denominate în dolari. SUA a oferit, de altfel, cele mai bune randamente pentru activele financiare şi investiţiile în afaceri, comparativ cu alte economii dezvoltate cum sunt Europa şi Japonia. Iar faţă de economiile în dezvoltare, SUA a avut şi are încă avantajul unei volatilităţi mult mai scăzute şi a unei mai bune protecţii instituţionale.

Eliminarea deficitului Se poate întâmpla ca o serie de evenimente care au loc pe piaţa internaţională să ducă la eliminarea deficitului de cont curent al SUA până în 2012: consumatorii americani sunt nevoiţi să economisească mai mult, iar consumul din statele Asiei va cunoaşte un boom ce va conduce la diminuarea sumelor disponibile pentru achiziţionarea de active americane. Pentru a elimina în totalitate deficitul de cont curent al SUA până în 2012, ar fi nevoie de o scădere cu 30% a dolarului raportat la celelalte valute, faţă de începutul anului 2007 (o depreciere mai puţin drastică a monedei americane ar duce deficitul de cont curent la 2-3% din PIB). O scădere cu 30 de procente a unei valute importante în raport cu celelalte este un lucru rar în istorie. Din 2003, dolarul american s-a depreciat în termeni nominali cu 19% faţă de euro, cu 22% faţă de lira sterlină, cu 6% faţă de yuan şi s-a apreciat cu 5% faţă de yen.

Pregătite pentru oricare din scenarii Indiferent însă de cursul evenimentelor, o companie ar trebui să facă faţă oricăruia dintre aceste scenarii, pregătindu-şi din timp strategii de reacţie pentru orice eventualitate. În raport cu Europa, Statele Unite înregistrează surplus în domeniul multor servicii oferite companiilor (contabilitate, IT,


consultanţă, servicii financiare), în educaţie, telecomunicaţii şi transport. O depreciere a dolarului ar face aceste servicii mai ieftine pentru europeni, ceea ce ar conduce la o triplare a valorii acestui excedent. În cazul balanţei comerciale, deficitul, chiar dacă nu va dispărea în totalitate, se va micşora considerabil, creşterea exporturilor SUA către Europa contabilizând două treimi din respectiva evoluţie pozitivă. Pe de altă parte creştere euro va face mai puţin atractive importurile din Europa, care vor înregistra un declin. Companiile europene ar putea reacţiona la noile condiţii printr-o mai mare

Conturi în oglindă (contul curent și contul de capital în SUA în 2006 mld. USD 1.000 900 800 700 600

Balanța comercială a SUA în 2006 (mld. USD) 1.000 900

805

800

Cont de capital

700

500 400

diversificare a ofertei sau prin reducerea costurilor, inclusiv prin construirea unor capacităţi de producţie şi cercetare în SUA. Pe relaţia Asia, deficitul comercial dintre SUA şi China va persista. Chiar şi o depreciere masivă a dolarului nu va putea şterge soldul negativ al balanţei comerciale dintre cele două state, în condiţiile în care la acest moment, exporturile chinezeşti în SUA sunt de peste cinci ori mai mari decât exporturile SUA în China. Mai mult, diferenţa de costuri între bunurile chinezeşti şi cele americane este mult prea mare pentru a fi ştearsă de o depreciere a

740 datorii

500 Servicii: 120 Bunuri alimentare: 6 400 300

200 100

200 100

0 -100

-84 transferuri

145 împrumuturi

-80 acțiuni și ISD

0 -200

-300

-300

-400

-500

-600

-600

-700

-700 Cont curent

Sursa: McKinsey Global Institute

Creştere temperată

combustibili -280

produse manufacturate

-122

auto

-400

-500

-800 -900 -1.000

126

-890 -299

Sursa: The Mckinsey Quarterly Balanța comercială -764

-100

-200 -836 bunuri

}

600

300 72 servicii

Surplusul comercial

-93 -96 altele

utilaje

Cea mai mare parte a analiştilor consideră că banca va menţine neschimbată dobânda de referinţă la şedinţa de politică monetară din octombrie, dar opiniile sunt divergente în privinţa şanselor unei creşteri de 0,25 puncte procentuale, la 4,25%, până la sfârşitul anului. Anterior crizei de pe pieţele financiare, analiştii anticipau că dobânda de referinţă va ajunge la 4,5% până la sfârşitul anului. Alţi reprezentanţi ai BCE au avertizat şi ei asupra pericolului reprezentat de inflaţie, dar au spus că banca aşteaptă noi informaţii înainte de a lua o decizie referitoare la politica monetară. ■

Directorul Fondului Monetar Internaţional (FMI), Rodrigo Rato, se aşteaptă la o revizuire în scădere a estimărilor pentru creşterea economică mondială în 2007 şi 2008, ca urmare a crizei din sectorul creditelor ipotecare. „Ne aşteptăm la o revizuire în scădere a proiecţiilor noastre de bază, mai ales în 2008. Cele mai mari revizuiri în scădere vor fi probabil făcute pentru Statele Unite ale Americii, dar se poate să asistăm şi la un anumit impact asupra zonei euro şi a Japoniei”, a spus Rato, cu ocazia unei conferinţe economice. Rato a mai adăugat că impactul va depinde de durata turbulenţelor de pe pieţele internaţionale. Băncile care au o importanţă sistemică ar putea avea dificultăţi în extinderea creditării, a explicat directorul FMI. Perspectivele de creştere ale ţărilor emergente rămân însă bune, deşi criza de pe pieţele internaţionale ar putea avea un anumit impact şi asupra acestora, a mai estimat şeful FMI. „Cel mai important factor care ar contribui la calmarea turbulenţelor de pe pieţele internaţionale este ca jucătorii să îşi recâştige încrederea”, a mai spus Rato. ■

Sursa: MEDIAFAX

Sursa: NewsIn

-800 -900 -1.000

auto Deficitul comercial

Sursa: McKinsey Global Institute

Dobândă nemodificată Banca Centrală Europeană (BCE) nu a exclus posibilitatea de a efectua noi majorări ale dobânzii de referinţă, a declarat, la începutul lunii septembrie, Axel Weber, membru în conducerea instituţiei financiare, după ce alţi reprezentanţi ai BCE au spus că o astfel de măsură nu este iminentă, transmite Reuters. Comentariile lui Weber dovedesc că BCE va continua politica de creştere a dobânzilor după calmarea pieţelor financiare, consideră analiştii.BCE a decis, pe 6 septembrie, să menţină dobânda de referinţă la nivelul de 4%, ca urmare a deficitului de lichidităţi din sistemul financiar, determinat de criza pieţelor de credite ipotecare riscante.

dolarului, fie ea şi de 30%. În plus, China importă o mulţime de componente din SUA, iar o scădere a dolarului va face aceste produse mai ieftine pentru piaţa chineză. Ca urmare, dorinţa cercurilor politice şi de afaceri americane pentru forţarea aprecierii yuanului nu oferă o soluţie viabilă a micşorării semnificative a deficitului balanţei comerciale dintre cele două ţări. În schimb, în cazul Japoniei, Coreei de Sud şi Taiwanului, soldul negativ al balanţei comerciale se va transforma în excedent. Aceste state vor beneficia însă de costuri mai scăzute pentru construirea unor noi capacităţi de producţie pe teritoriul SUA, care să deservească piaţa americană. Mexicul şi Canada nu vor mai putea folosi în aceeaşi măsură avantajul mâinii de lucru ieftine în cazul lor putând să apară un dublu şoc: o scădere a exporturilor lor către SUA şi o creştere a importurilor. Pentru a contrabalansa aceste evoluţii celor două state ar putea să îşi intensifice relaţiile cu America Latină şi cu alte părţi ale lumii. ■

2007 SEPTEMBRIE

77


SPECIAL Studiile Cea mai mare amendă din istoria pieţei lor ne de capital din România arată că ... ÎNTREPRINZĂTORI

Foto: Photoland / Corbis

Ponderea românilor din mediul urban care obţin venituri din propriile afaceri este de

11%

Daedalus Consulting

Piaţa europeană de fotbal produce 12,6 miliarde euro Conform celui mai recent studiu Deloitte (iniţiat cu 15 ani în urmă şi realizat an de an) cu privire la veniturile obţinute în Europa, în ultimul sezon fotbalistic încheiat (2005/2006), valoarea acestora a crescut cu 9% ajungând la un nivel de 12,6 miliarde euro. Cluburile din Prima Ligă Engleză generează cele mai însemnate venituri (2,0 miliarde EUR) şi cel mai mare profit (200 milioane EUR). Urmează apoi cele din Italia Serie A (venituri totale de 1,4 miliarde EUR), Germania (1,2 miliarde EUR), Spania (1,2 miliarde EUR) şi Franţa 0,9 miliarde EUR). Pe locul şase în această ierarhie este campionatul olandez - Dutch Eredivisie - cu venituri de 355 milioane EUR (cu 100 EUR mai puţin decât veniturile generate de Liga a II-a engleză). Cluburile din French Ligue 1 au realizat cea mai dinamică evoluţie a veniturilor (+31%, respectiv 200 milioane EUR) în special ca urmare a noilor înţelegeri încheiate cu posturile de TV. Pentru 2007, veniturile Primei Ligi Engleze ar putea urca la peste 2,5 miliarde EUR. În acelaşi timp, Il Calcio, ar putea să obţină venituri mai mici în sezonul 2006/2007, comparativ cu 2005/2006 (1,2 mld. EUR faţă de 1,4 mld EUR) ca urmare a scandalurilor care au afectat în ultima vreme fotbalul italian. „Controlul costurilor este cheia pentru o afacere de succes în domeniu. Principalul indicator este în acest caz raportul dintre salarii şi cifra de afaceri a clubului, care în cazul celor din primele divizii fotbalistice din Anglia, Franţa, Italia şi Spania, se situează la un nivel confortabil de 60-65% şi de 50% pentru Germania,” crede Paul Rawnsley, Director al Sports Business Group. ■ 78

SEPTEMBRIE 2007

CONEXIUNI La finalul lui 2006 existau 1,27 miliarde de abonaţi ai serviciilor de telefonie fixă, cărora li se adaugă conexiuni mobile în număr de

2,68 mld. International

Telecommunications Union

COMUNITATE Numărul utilizatorilor de internet era la sfârşitul lui 2006 de peste

1 mld. International

Telecommunications Union

FĂRĂ ACOPERIRE Acoperirea prin investiţii străine directe a deficitului de cont curent a fost de 90,8% pentru întregul an 2006 şi în perioada ian.-iun. 2007 de doar

22%

CNVM l-a amendat, la mijlocul săptămânii trecute, pe Adrian Andrici, investitor persoană fizică, cu suma de 887.788,6 lei (268.000 de euro), considerând că modul în care acesta a realizat tranzacţii cu acţiunile Petrom şi Rompetrol în data de 31 martie 2006 a avut ca efect fixarea preţului la un nivel artificial la momentul închiderii pieţei. Practic, amenda reprezintă jumătate din valoarea tranzacţiilor efectuate de Andrici în acea zi cu acţiuni Petrom şi Rompetrol Rafinare. La închiderea sesiunii de tranzacţionare din 31.03.2006 şi anume în ultimele 4 secunde ale ultimului minut, preţul acţiunilor SNP a înregistrat o scădere bruscă de la 0,5800 lei la 0,5650 lei, preţ la care s-a închis şedinţa de tranzacţionare. Tranzacţiile care au dus la scăderea preţului acţiunilor SNP au fost intermediate de S.S.I.F. Swiss Capital S.A. în numele clientului Andrici Adrian. Andrici a fost membru în Consiliul de Administraţie al SIF Muntenia, iar în toamna anului 2005 a devenit acţionar majoritar al producătorului de bere Haber Haţeg. ■ Sursa: www.wall-street.ro

Investiții tari Daca ai fi cumpărat în urma cu cinci ani acţiuni Nortel în valoare de 1.000.000 de dolari, după un an de deţinere a lor acestea ar fi valorat 49.000 $. Cu Enron, dacă ai fi procedat la fel, ai mai fi avut 16.500 $, iar cu Worldcom ai fi fost în posesia a doar 5.000 $. Dacă însă ai fi cumpărat de aceeaşi sumă (1.000.000 $), bere Budweiser (la cutie), ai fi băut toată berea şi apoi ai fi vândut cutiile goale la un pret de 10 cenţi per cutie (preţul actual din SUA al unui ambalaj reciclat), atunci ai avea 214.000 $. Având în vedere cele de mai sus, sfatul nostru este să bem sănătoşi şi apoi “recycle”. ■


NUMAI PRIN COMPLETAREA ACESTUI TALON PUTEȚI BENEFICIA DE

ABONAMENT PE ANUL 2007 LA REVISTA

TALON ABONAMENT GRATUIT FINANCIAL DIRECTOR Nume companie: ..................................................................................................................................... Adresă companie: .................................................................................................................................... Județ: .................................... Localitate: ................................................................................................. Nume: ............................... Prenume: ..................................................Funcție: ....................................... Telefon: ........................................... Fax: ........................................ Mobil: ............................................. E-mail/web: ..............................................................................................................................................

Domeniul de activitate: ‰ Industrie

‰ Construcții

‰ Comerț

‰ Servicii

‰ Alt domeniu .........................

Vă rugăm să trimiteți acest talon completat pe adresa redacției, fax sau e-mail. București, 060056, Str. Constantin Noica nr. 136 A Sector 6 abonamente@bpgroup.ro Tel: 021 311.94.26; 031 228.10.46-48 Fax: 021 311.94.27



Business Publishing Group se obligă să păstreze confidențialitatea datelor personale ale abonaților. Toate datele înscrise în taloanele de abonament vor deveni proprietatea Business Publishing Group, cu toate drepturile care decurg de aici. Abonații sunt de acord ca datele personale să fie utilizate de către editură pentru acțiuni promoționale viitoare, fără alte obligații sau plăți. Abonații au dreptul de a solicita, printr-o cerere scrisă adresată editurii, ștergerea sau actualizarea datelor, în conformitate cu prevederile legii 677/2001.


Foarte utile

Utile

Puțin utile

Deloc utile

Foarte bună

Secțiunile revistei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Actual Analiză Contabilitate Management Strategie IT Macroeconomie Cover story Piețe în mișcare Supliment „Decizii“ Raport financiar Trend

Foarte bună

Bună

Nu prea bună

Deloc bună

1 Calitatea informației 2 Lungimea articolelor 3 Sursele de informare utilizate 4 Maniera de redactare a articolelor 5 Raportul dintre ilustrații și text 6 Titlurile

Bună

Nu prea bună

Deloc bună


www.financialdirector.ro

ROMÂNIA

Septembrie 2007

ROMÂNIA

În interior DECIZII BENEFICII PENTRU ANGAJAȚI începe după pagina 48

TOTUL SE TRANSFORMĂ ÎN BANI ATUNCI CÂND AFACERILE SCHIMBĂ DIRECȚIA

Septembrie 2007


FD_1