CSI a avut drept scop major asigurarea unei stabilităţi politice a noilor state independente printr-o cât mai bună funcţionalitate a organizaţiei. Acest lucru este menţionat în Acordul de la Minsk şi Protocolul de la Alma-Ata. Statutul CSI a încercat să imprime CSI noi aspecte şi conţinuturi prin iniţierea unor procese integraţioniste, ale căror finalitate ar fi fost coagularea într-o organizaţie internaţională capabilă să rezolve multe probleme apărute la noile state independente în procesul de edificare a statalităţii lor. Complexitatea şi contradicţiile formării CSI s-au manifestat de la bun început. Cu toate că structura organizaţională a CSI este dezvoltată, existând foarte multe organe interstatale, marea majoritate a documentelor nu sunt implementate. În toate documentele adoptate, chiar începând cu anul 1992, se simte o duplicitate a lor. Deşi actele semnate în cadrul CSI declară tendinţe integraţioniste, în acţiunile sale, statele se conduc reieşind din interesele naţionale. Practica anilor trecuţi ne demonstrează clar că declaraţiile adoptate nu s-au bazat pe intenţiile reale şi pe adevăratele posibilităţi ale statelor CSI. O mare parte din punctele enunţate aşa şi au rămas pe hârtie. Pe unele probleme, poziţiile statelor Comunităţii, nu numai că nu s-au armonizat, ci dimpotrivă, au cunoscut o acutizare a divergenţelor. Unele state văd în noua organizaţie un model similar Comunităţii Europene, altele consideră că CSI poate funcţiona eficient numai datorită existenţei unui centru puternic şi a unei puteri centralizate, hotărârile căruia sunt obligatorii pentru toate statele membre. A treia categorie de state reduc CSI la parafarea „procesului de divorţ” a URSS, care nu este altceva decât o organizaţie temporară.6 Instituţionalizarea lentă şi slabă a spaţiului postsovietic sub forma CSI se explică anume prin acest fapt. Republicile fostei URSS au fost puse în faţa dilemei: fie de a forma o nouă regiune politico-internaţională, fie de a se integra într-o structură internaţională deja existentă. Statele baltice, din start, au decis să meargă pe cel de-al doilea scenariu şi, drept Озоди Д. СНГ: дезинтеграция неизбежна. / http://www.prognosis.ru/news/asng/2006/10/12/strany_ sng_ postsovetskoe _prostranstvo.html
6
10
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA APL ÎN REPUBLICA MOLDOVA: STRUCTURA, COMPETENŢE ŞI RESURSE
urmare, în 2004 au intrat în Uniunea Europeană. Pentru alte state, în special cele central-asiatice, în viitorul apropiat această perspectivă este puţin probabilă. Totodată, este adevărat că, la acest moment, nu există un alt spaţiu politico-internaţional, în afară de Uniunea Europeană, care ar fi capabil, din cauze obiective, să absoarbă unele state apărute după disoluţia Uniunii Sovietice. CSI aşa şi nu a devenit un mecanism de integrare a fostelor republici sovietice într-o formă coagulată (de genul Uniunii Europene). Aspectele decizionale ale CSI au caracter pur formal. CSI a devenit o componentă a sistemului politic euroasiatic, o realitate care există indiferent de tot subiectivismul ei. CSI asigură organizarea instituţională, şi într-o anumită măsură normativ-juridică, a majorităţii statelor spaţiului postsovietic. CSI este o organizaţia „tutelară” de structurare a teritoriului fostei Uniuni Sovietice şi de elaborare a „regulilor jocului” pentru noile state independente. Însă, totodată, ca organizaţie este puţin funcţională şi slab eficientă. Analiza problemei eficienţei structurilor CSI trebuie făcută din momentul constituirii Comunităţii şi pe parcursul evoluţiei ei. În acest sens, putem enumera câteva etape convenţionale:7 1) 1991-1993 – republicile unionale devin independente. Se desfăşoară procesul de constituire a instituţiilor statale proprii. Din punct de vedere economic, ele continuă să facă parte dintr-un spaţiu comun, cu o valută unică. Dar, în acelaşi timp, tendinţele centrifuge se amplifică. Cu toate că în cadrul CSI sunt adoptate foarte multe decizii, cu scopul de a păstra piaţa unică şi legăturile economice, statele comunităţii preferă să-şi formeze sisteme economice proprii. 2) 1993-1996 – noile state independente şiau consolidat suveranitatea politică şi şi-au extins prezenţa în comunitatea internaţională. Are loc schimbarea caracterului deciziilor interstatale în cadrul CSI. Atitudinea faţă de ele începe să devină una tot mai dură şi critică. Poziţiile statelor în diferite probleme, în Косов Ю., Торопыгин А. Содружество Независимых Государств: Институты, интеграционные процессы, конфликты. Учеб. пособие для студентов вузов, Москва, 2009, с.37-38. 7