Volumul I Singurătatea tatălui
Ce violet era floarea din vis... ce violet… Ce violet era floarea din vis.... Floarea din vis...ce violet...
Prolog Se zice cã sfinţi nu şi-au terminat activiatea. Odatã cu trecerea lor în împãrãţia cerurilor, pe sfinţi i-a pus Dumnezeu sã aibã în continuare grijã de umanitate şi de fiecare om în parte, tot la fel de mult cum au fãcut-o şi în timpul vieţii.
Capitolul 1 Grãdina Copou o avea în faţa ei . Cât de încântat rămâne cel care se plimbă prin ea. Câte dezamăgiri sau câte fericiri nu s-au trăit de-a lungul timpului în acea gradină, dar câte lacrimi nu au curs pe străzile ei şi câţi nu au visat la teiul lui Eminescu care acum este susţinut în nişte bare din fier ca să nu cadă, să nu se risipească şi lumea să nu mai aibă ce vedea. Grădina este superbă şi nu mai găseşti aşa ceva nicăieri în lume. După grădina Copou cu parcul ei de sute de ani parcă îngropat într-o veşnicie ce o purtăm în noi înşine, urmează Grădina Botanică care este unică în România, nici în Bucureşti nu găseşti aşa ceva. Şi şoseua este largă cu tramvaiele care nu sunt aşa de multe ca în alte locuri. Iaşul cu această grădină este un oraş liniştit iar cum mergi spre Copou parcă totul este ridicat la o nouă înălţime. În această plimbare peisajul este purificat de universitatea care te umple de o spiritualitate de care nu vrei să scapi, să o uiţi aşa de repede. Totuşi, în Iaşi e locul unde parcă nu se întâmplă nimic