REVISTA VETERINARUL STIINTA SI PRACTICA NR 34 SUMAR

știință și practică

nr. 34 * anul VII * 2017

Special Animale de companie

Succesul... cu Dr. George Popa

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

N Noua generaţie i d de antim imicr i obiene bi Tratamentu ul pneumoniei: o singură doză este suficientă pentru combaterea multi-rezisttentei Pasteurella a

Distribuit de:

Producător:

Deavet S.R.L. Str. Mirăslău nr. 32 · Brașov · Român nia Telef e on: +40 268 419612 · E-mail: offic o e@deavet.ro

Spania www.syva.es

UN ML PRODUS CONŢINE: Marbofloxaccină 100 mg/ ml. SPECII ŢINTĂ: Bovine și suine. PO OSOLOGIE: Bovine: Infecţii respiratorii: Doza recomanda o tă este de 8 mg/kg greutate corporală (2 m ml/25 kg GC) într-o administrare unică, pe cale intramusculară. Dacă volumul de administrat este mai mare de e 20 ml, doza trebuie divizată între două sau mai mult m e locuri de injectare. În cazul infecţiilor respiratorii determinate de Mycoplasma bovis, doza recomandată e este de 2 mg/kg greutate corporală (1 ml/50 kg GC),, într-o singură administrare zilnică, pe parcursul a 3 sau 5 zile consecutive, pe cale intramusculară sau subcutanată. Prima administrare poate fi pe cale intravenoaasă. Mamită acută: Doza recomandată este de 2 mg/kg greutate corporală (1 ml/50 kg GC) într-o singură administrare zilnică, pe cale subcutanată sau u intramusculară, pe parcursul a 3 zile consecutive. Prima adm ministrare poate fi pe cale intravenoasă. Zona recomanda o tă pentru administrare este gâtul. Suine: Doza recomandată este de 2 mg/kg greutate corporală (1 ml/50 kg GC) într-o singură administrare zilnică, pe caale intramusculară, pe parcursul a 3 zile consecutive. Zona recomandată pentru administrare este gâtu ul. TIMP DE AȘTEPTARE: Bovine: Intramusculară (8 mg/kg doză unică): Carne și organe: 3 zile. Lapte: 72 ore. Intr t amusculară sau subcutanată (2 mg/kg injectie un nică zilnică, timp de 3 zile): Carne și organe: 6 zile. Lapte: 36 ore. Suine (scroafe): Intramusculară: Carrne și organe: 4 zile.

Cuprins

Veterinar de SUCCES Succesul: ..să îți mulțumească oamenii

special animale animaledecompanie exotice

42

top utile

DIAGNOSTICUL ANEMIEI la animalele de companie

06

Îngrijirea post-operatorie pentru animalele exotice

28

FLUIDOTERAPIE Recomandări pentru câini şi pisici

10

Retenția pielii năpârlite

34

Imagistica pancreasului la pisici

22

Antibioticele în columbofilie

35

Depresia la studenți

34

„O revistă indepententă, non-profit, liberi să informăm și să inovăm fără compromisuri.

Pasiunea noastră: medicii veterinari români și minunata lor profesie.“

Veterinarul

EDITORIAL

Adresă corespondență: OP 8 CP 1733 Iași Office: 0733 969 091 Fax: 0332 819 688 Email: office@veterinarul.ro

animalele exotice și medicii veterinari

Web: www.veterinarul.ro www.plus.veterinarul.ro

Dr. IulIan vIeru

Director Executiv: Iulia Crețu DTP: Bogdan Gavril Distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu Ana Maria Crețu

Editorii Veterinarul: Dr. Monica Niță Dr. Ștefan Alexandru Editorii contributori: Dr. Constantinescu HERMAN Dr. Ciprian RADU Dr. Stefan BOGDAN

Fondator: Dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian

În urmă cu ceva ani animalele exotice erau o raritate prin cabinetele veterinare. Era ciudat să apară un client în cabinet cu un șarpe boa. Chiar și cu o nevăstuică era o raritate.

Acum, un coleg, care are un cabinet în apropierea unui oraș mare dar el este practic concesionar, a avut o surpriză. Într-o amiază a apărut un client cu un șarpe. Cam mare, cam gros. Colegul învățat cu contenția vacii, a calului se uita așa de sus la șarpe și mai mai să o rupă la fugă.

Mai ales că avea și „o atracție” specială pentru șerpi. Dar clientul e client. Și inspirat fiind a realizat o anamneză destul de interesantă, „după ureche, ce-i drept” (așa cum singur a spus) dar eficace. Cu puțin farmec și ceva inspirație l-a programat pe client a doua zi de dimineață.

După ce l-a văzut pe client plecat a închis tot și s-a închis și pe el în fața calculatorului.

Toată seara și toată noaptea a studiat tot ce a găsit. A doua zi îl aștepta pe client pregătit până în dinți. Acesta a văzut că „domnul doctor e cam chior de somn” dar a acceptat explicatia precum că „un caz exepțional în plină noapte…” Dar finalul a fost fericit. Medicul inspirat, pacientul rezistent și clientul generos.

Cred că sunteți de acord că, de ceva timp, clienții exotici apar din ce în ce mai frecvent în cabinetele medicale veterinare. Internetul și posibilitățile de comunicare și cumpărare au făcut ca unii oameni să înceapă să își descopere pasiuni nebănuite. Una dintre acestea este și pasiunea pentru animale exotice.

Dezvoltarea acestor zone însă este greoaie.

Lipsa unor informații exacte, lipsa unor crescători locali sau chiar costurile ridicate fac ca acești crescători speciali să nu fie în număr așa de mare, dar nu este de neglijat. Ar fi poate interesant dacă

4 Veterinarul Știință și Practică l nr. 33 l www.veterinarul.ro

medicii veterinari ar găsi în această situație o oportunitate de dezvoltare și extindere a afacerii.

Până la urmă de ce nu?

Un terariu organizat în cabinet cu unul sau mai multe animale exotice este un punct de atracție dar și de marketing. Pasionații de animale de companie de obicei sunt deschiși și povestesc intens între ei ce mai este nou sau ce au mai văzut.

Poate așa apar discuțiile despre „ai văzut ce ciudățenie are medicul veteinar în cabinet…?”.

Este un principiu de marketing care este extrem de folosit acum în anumite restaurante și anume mirosul. Știați că mirosul de pâine coaptă în cuptor declanșează senzația de foame și pofta de a mânca chiar dacă te-ai ridicat de la masă? Încercați ca după ce mâncați să puneți pe masă o pâine proapătă aburindă.

Cu siguranță veți gusta din ea. Așa și cu stimularea pasiunii potențialilor clienți cu animale exotice expuse în cabinet.

Clienții nu trebuie să le mănânce dar să fie uimiți …. și aceasta să se asocieze cu o prezentare plăcută, cu descrierea avantajelor, cu posibilitatea de a „pune mâna” etc. Mai ales la copii. Așa arătați pe lângă pasiune pentru natură, pentru informații, deschidere către nou dar, este posibil, să vă diversificați clientela. Poate merită să vă gândiți!

relații publice & comunicare

Ce spun în filmele proprii pe Facebook IulIa Crețu

Felicitări! Ai o pagină de Facebook pe care adaugi constant noutăți și ții legătura cu fanii și clienții tăi prin postările legate de noutățile din cabinet și articolele legate de sănătatea animalelor de companie.

Următorul pas este să fii constant cu postările!

Ar trebui publicate video-urile pe Youtube sau pe Facebook, ne-au întrebat mai mulți medici veterinari care au urmat cursul de promovare pe Facebook a cabinetelor veterinare. Răspunsul nostru nu e simplu pentru practicienii care aleg să gestioneze singuri prezența online: și pe o platformă și pe cealaltă, și, desigur și pe pagina web a cabinetului. Iată câteva sugestii despre ce ar trebui publicat pentru ca prezența ta să fie eficientă și să nu o consideri pierdere de vreme.

Primul pas în realizarea unui video este să alegi un subiect. Pentru că toate subiectele legate de sănătatea animalelor ți se par ție de interes, iată câteva cu care poți începe, ca apoi să adaugi altele pe măsură ce întrebi ce anume îi interesează pe proprietarii de animale de companie la vizita în cabinet.

1. De câte ori ar trebui să îmi hrănesc pisica care stă doar în casă. Ți se va părea hilar că până și proprietarii de pisici cu vechime nu vor ști exact să îți răspundă la acesastă întrebare și cel mai probabil își hrănesc felina după cum au programul de lucru, dimineața și seara. Puțini iubitori de pisici știu că felinele trebuie să mănânce de mai multe ori pe zi și că de fiecare dată trebuie să li se dea câte puțin.

2. Care sunt alimentele periculoase pentru câini sau pisici? Mulți oferă ciocolată câinilor pr principiul „puțină ciocolată nu are ce să strice”. Mulți stăpâni de câini oferă oase de pui sau prăjituri pline de zahăr câinilor, suspunându-i pe aceștia unor riscuri grave de sănătate.

3. Care este vârsta reală a pisicii mele?

Odată cu adoptarea pisicilor ca animale de companie de interior, durata de viață a acestora a crescut. Există acum pisici care trăiesc bine mersi la 22 sau 23 de ani, dacă le-au fost asigurate condițiile propice de bunăstare.

4. Când trebuie să programez o vizită la medicul veterinar? Mulți proaspăt proprietari de câini nu știu că ar trebui să facă o vizită anuală sau semestrială la cabinetul veterinar pentru un control de rutină, deparazitare, consult general de a stării de sănătate și de multe ori se trezesc prea târziu să aducă cățelul sau pisica la veterinar.

5. Pisicile se îmbolnăvesc? Cum îmi dau seama că e bolnavă pisica mea? este o întrebare pe care o primim adesea de la iubitorii de pisici. Și acest lucru se datorează faptului că pisicile ascund extrem de bine semnele durerii.

6. Cum sănătatea orală afectează în-

treaga stare de sănătate a câinelui sau a pisicii. Iubitorii de câini neglijează sănătatea dinților imaginându-și cumva că animalele lor sunt scutite de afecțiuni stomatologice. Cât de des ar trebui periați dinții câinilor, ce produse trebuie să folosească pentru sănătatea orală a acestora sunt subiecte de interes care ar trebui abordate.

7. Fiind parte importantă a comunității, orice medic veterinar ar trebui să abordeze subiecte precum castrarea/ sterilizarea câinilor, microciparea obligatorie și vaccinarea câinilor și pisicilor.

Mulți stăpâni de câini nu știu că există prevederi legale în acest sens și educarea clienților va aduce beneficii semnificative în viața animalului de companie.

8. Ce boli se pot transmite de la animal la om. Un subiect extrem de interesant pentru iubitorii de animale de companie care ne întreabă pe pagina de Facebook despre zoonoze frecvent.

Mai multe sugestii vom oferi în articolele viitoare.

Mult succes!

5

special

animale de companie

DIAGNOSTICUL ANEMIEI la animalele de companie

Cuvinte cheie Anemia reprezintă cea mai frecventă afecțiune a seriei eritrocitare (a celulelor roșii din sânge / RBC) Anemia poate cauza diverse simptome (ex.: slăbiciune generală, letargie, intoleranță la efort, murmur cardiac, hemoglobinurie, pica, șoc, moarte) sau poate evolua subclinic, fiind depistată doar în urma unui set general de analize în scop de diagnostic. Cauzele anemiei sunt redate în Caseta 1. O metodă de abordare a anemiei este evidențiată în Caseta 2.

anemie, serie eritrocitară, hematocrit(HT), concentrația în hemoglobină (HGB), numărul de celule roșii (RBC), hemoleucograma (HLG), concentrația hemoglobinei eritrocitare medii (CHEM), volum eritrocitar mediu (VEM)

6 Veterinarul Știință și Practică l nr. 33 l www.veterinarul.ro

OBSERVAȚIE: AnEmIA EStE fOARtE fREcVEntă șI pOAtE fI dEpIStAtă lA 10-30% dIntRE pAcIEnȚII fElInI șI cAnInI.

C

lasificarea anemiei ia în calcul producția bazală de eritrocite de la nivelul măduvei osoase în raport cu rata de distrugere a acestora (hemoliza) sau cu pierderea lor prin hemoragii. Producția de eritrocite poate fi scăzută, normală sau crescută, iar rata de producție a acestora la nivelul măduvei osoase poate fi „eficientă” sau „ineficientă”.

Caseta 1

TIPURI FRECVENTE DE ANEMIE Anemie regenerativă Anemie datorată pierderii de sânge l Hemoragii externe l Hemoragii interne Anemie hemolitică l Anemie imun-mediată l Boala aglutininelor la rece l Hemoparaziți • Mycoplasma haemofelis • Mycoplasma haemocanis • Babesia canis • Cytauxzoon felis l Anemie cu corpusculi Heinz și methemoglobinemia l Toxicitate provocată de zinc sau cupru l Hipofosfatemie l Anemie hemolitică ereditară • Deficiență a enzimei piruvat-kinază (PK) • Deficiență a enzimei fosfo-fructokinază Anemie neregenerativă Anemie secundară l Anemie secundară bolilor inflamatorii l Anemie secundară bolii renale cronice l Anemie secundară bolii hepatice cronice l Hipotiroidism și hiperadrenocorticism Anemie feriprivă Afecțiuni ale măduvei hematogene l Anemie hemolitică imun-mediată neregenerativă l Aplazie eritroidă pură l Sindroame mielodisplazice l Diseritropoieză congenitală l Anemie aplastică l Necroză/inflamație a măduvei hematogene l Mielofibroză l Leucemie l Tulburări proliferative ale celulelor sistemului macrofagocitar Discrazie sanguină indusă de medicamente l Toxicitate dată de estrogen l Toxicitate dată de sulfadiazină l Toxicitate dată de fenilbutazonă Infecții l Erlichioză l Infecția cu virusul leucemiei feline (FeLV) l Infecția cu virusul imunodeficienței feline (FIV) l Infecție cu virusul panleucopeniei feline l Infecție cu parvovirus canin și felin

Înlăturarea celulelor roșii sanguine de către sistemul macrofagocitar poate avea o rată normală sau accelerată în anemii. Tratamentul anemiei țintește adesea reducerea ratei de fagocitare a celulelor roșii. Cele trei cauze principale ale anemiei sunt (1) scăderea producției eficiente a hematiilor de către măduva hematogenă, (2) pierderi ale hematiilor suferite de organism (ex.: hemoragii externe) și (3) rată mare de distrugere a hematiilor în interiorul organismului (ex.: hemoliză).

Anemia fiziologică poate apărea, de exemplu, în cazul methemoglobinemiei, caz în care cantitatea totală a hemoglobinei din corp este normală, dar capacitatea acesteia de a transporta oxigenul este redusă. Anemia este adesea rezultatul unor efecte combinate, precum producția scăzută de hematii, scurtarea duratei de viață a acestor celule și hemoragiile.

OBSERVAȚIE Hematocritul (Ht), concentrația în hemoglobină (Hgb) și numărul de celule roșii reprezintă de obicei indicatori echivalenți ai severității anemiei.Ht este recomandat pentru interpretarea anemiei.

Prezența și severitatea anemiei se apreciază de obicei prin determinarea hematocritului. Concentrația de hemoglobină (Hgb) și numărul de hematii (RBC) reprezintă indicatori echivalenți ai prezenței și severității anemiei, însă pentru simplificarea interpretării, numai Ht se va folosi ulterior în discuție. Excepțiile de la regula care implică scăderea concomitentă a Ht, Hgb și RBC în anemie apar în situațiile în care în sânge există numeroase hematii de dimensiuni foarte mici (microcitare și hipocrome) sau foarte mari (macrocitare hipocrome). Starea de hidratare și volumul sanguin afectează modul de evaluare a severității anemiei. Deshidratarea clinică (ex.: hemoconcentrație) reduce volumul plasmatic, care cauzează o creștere relativă a Ht (policitemie relativă).

Gradul de deshidratare poate masca o potențială anemie ușoară sau moderată, cel mai adesea la începutul instalării acesteia.

Starea de hidratare a unui animal trebuie normalizată înainte ca Ht să reflecte cu exactitate gradul anemiei. După hemoragii, de exemplu, până la normalizarea volemiei pot trece 1 - 2 zile, în funcție de aportul de apă și de alte fluide, iar severitatea anemiei poate fi apoi reflectată de valoarea Ht. Starea de hidratare este de obicei apreciată luând în considerare concentrația plasmatică a proteinelor (PP) raportată la valoarea Ht. Modificările induse de boală în ceea ce privește PP sau Ht (ex.: anemie sau hipoproteinemie) interferează cu utilizarea acestor

parametri pentru aprecierea stării de hidratare. Hipoproteinemia severă poate fi datorată pierderii de proteine prin hemoragii, boli intestinale, boli glomerulare sau a altor afecțiuni de acest tip.

PP nu reprezintă un parametru sensibil pentru determinarea gradului de deshidratare dar se calculează cu ușurință și se află la îndemână. În plus, splina poate afecta Ht (dar și Hgb și RBC) deoarece aceasta cuprinde 20-30 % din masa totală a hematiilor, iar contracțiile splenice cauzează modificări rapide în distribuția hematiilor prin eliberarea unei cantități concentrate de hematii înmagazinate la acest nivel, mai mult la câine decât la pisică. Efectul splenic este imediat și observat în general la animalele sănătoase. Într-o mai mică măsură, splina se poate relaxa și înmagazina hematii, eliminându-le din circulație (ex.: sub anestezie).

Severitatea anemiei trebuie luată în considerare în timpul interpretării unei hemoleucograme (HLG) complete. Anemia ușoară este adesea secundară unor alte afecțiuni (ex.: anemia cauzată de boli inflamatorii, neoplasme și tulburări renale, hepatice, nutriționale sau endocrine), iar aceste tipuri de anemie se rezolvă de obicei de la sine după corectarea afecțiunii primare.

Variațiile în ceea ce privește rasa și vârsta, precum și cele statistice, trebuie luate, de asemenea, în considerare atunci când se observă variații aflate ușor în afara limitelor normale ale parametrilor măsurați. Ogarii, de exemplu, prezintă în mod normal un Ht mai mare (între 45% și 65%) decât majoritatea raselor de câini, deci un ogar anemic poate avea un Ht aflat în limitele normale de referință pentru un câine adult obișnuit.

Puii de câine cu vârste între 2 și 8 săptămâni pot avea în mod normal o valoare medie a Ht de aproximativ 28%, putând părea anemic în raport cu limitele normale de referință pentru un câine adult.

Anemia moderată sau severă necesită o strategie mai activă și mai țintită de diagnostic și tratament.

Următoarele intervale ale Ht clasifică în mod arbitrar severitatea anemiei la câini: ușoară (30-37%), moderată (20-29%), severă (13-19%) și foarte severă (mai mic de 13%).

La pisici, clasificarea arbitrară a anemiei este următoarea: ușoară (20-26%), moderată (14-19%), severă (10-13%) și foarte severă (mai mic de 10%). Agravarea severă și rapidă a anemiei trebuie să declanşeze o intervenție rapidă. Animalele cu anemie cronică, severă, dar stabilă (ex.: Ht de 5-8%) pot supraviețui timp de mai multe săptămâni sau luni, manifestând simptome foarte ușoare datorită mecanismelor fiziologice de adaptare la hipoxie.

7

special

animale de companie

FLUIDOTERAPIE

Recomandări pentru câini şi pisici Acest articol prezintă recomandări practice pentru alegerea fluidelor perfuzabile, rata şi calea lor de administrare.

Acestea sunt grupate în funcţie de consideraţiile generale şi sunt însoţite de indicaţii specifice pentru fluidoterapia pre-anestezică sau pentru tratamentul pacienţilor ce prezintă tulburări ale volumului total sau ale conţinutului de fluide corporale, precum şi o distribuţie anormală a acestor fluide în interiorul corpului. Ţineţi cont de faptul că aceste îndrumări nu reprezintă standarde de îngrijire a pacienţilor şi nici standarde aprobate de CMVRo deci nu trebuie respectate ca protocoale obligatorii pentru rehidratare. În schimb, aceste sfaturi orientative reprezintă recomandări ale experţilor din cadrul AAHA/AAFP (American Association of Feline Practitioners).

Cuvinte cheie fluidoterapie, anestezie generală,preanestezie, post-anestezie, volum total, deshidratare, hipovolemie, hipervolemie

T

ratamentul trebuie individualizat şi adaptat la fiecare animal în parte, re-evaluat şi reformulat în funcţie de modificările statutului clinic al animalului. Alegerea lichidelor perfuzabile este dictată de nevoile pacientului, inclusiv de volumul, ritmul de administrare şi compoziţia necesară, precum şi de compartimentul vizat pentru administrarea fluidelor (interstiţial sau intravascular).

Trebuie luaţi în calcul următorii factori: l afecţiuni acute sau cronice; l tabloul patologic al pacientului (ex.: echilibru acido-bazic, presiune oncotică, tulburări electrolitice); l boli suprapuse.

10 Veterinarul Știință și Practică l nr. 33 l www.veterinarul.ro

O varietate de boli pot fi gestionate eficient cu ajutorul a trei tipuri de fluide: o soluţie electrolitică izotonă echilibrată (ex.: o soluţie cristaloidă precum Ringerul Lactat); o soluţie hipotonă (ex.: o soluţie cristaloidă precum soluţia apoasă de dextroză 5%/D5W); o soluţie coloidală sintetică (ex.: un hidroxietilamidon, precum hetastarch sau tetrastarch).

principii generale şi evaluarea pacienTului Evaluarea istoricului pacientului și a simptomelor principale, precum şi rezultatele examinării clinice vor determina necesitatea testelor suplimentare şi a fluidoterapiei. Evaluaţi animalul pentru prezenţa următoarelor trei tipuri de tulburări hidrice: 1. Modificări ale volumului (ex.: deshidratare, pierderi de sânge); 2. Modificări ale conţinutului hidric (ex.: hiperpotasiemie); 3. Modificări ale distribuţiei fluidelor corporale (ex.: efuziuni pleurale).

Evaluarea iniţială include aprecierea stării de hidratare, a perfuziei tisulare şi a pierderilor de lichide în raport cu volumul total. Parametrii ce prezintă o importanţă deosebită pentru evaluarea necesarului de fluide sunt descrişi în Tabelul 1. Mai departe, elaboraţi un plan de tratament prin determinarea iniţială a căii de administrare potrivite. Indicaţiile pentru diversele căi de administrare sunt descrise în Tabelul 2.

Luaţi în calcul şi temperatura lichidelor perfuzabile. Fluidele aflate la temperatura corporală (încălzite) sunt utile pentru fluidoterapia de resuscitare în volum mare, însă prezintă utilitate redusă la un ritm de administrare scăzut.

Prin rehidratare intravenoasă lentă nu este posibilă acoperirea necesarului de căldură corporală şi nici acoperirea pierderilor suplimentare ale acesteia.

FluidoTerapia de înTreţinere şi de înlocuire Atunci când se administrează unui pacient bolnav sau aflat sub anestezie generală, fluidoterapia se face la un ritm de întreţinere care reprezintă cantitatea de lichid estimată pentru menţinerea unui echilibru hidric normal al pacientului (Tabelul 3). Producţia de urină constituie principala cale de eliminare a fluidelor la un pacient sănătos.

Fluidoterapia de întreţinere este indicată pentru pacienţii care nu se alimentează sau nu se hidratează, dar care nu prezintă depleţie de volum sanguin, hipotensiune sau alte pierderi suplimentare continue.

Fluidele de înlocuire (ex.: RL) sunt destinate înlocuirii fluidelor şi a electroliţilor pierduți de organism. Soluţiile cristaloide poli-ionice izotone, precum Ringer-ul Lactat, pot fi folosite ca fluide de înlocuire sau de întreţinere. Utilizarea soluţiilor de înlocuire pentru fluidoterapia de întreţinere pe termen scurt nu provoacă de regulă tulburări ale echilibrului electrolitic; totuşi, dezechilibrele electrolitice pot apărea la pacienţii cu afecţiuni renale sau la aceia care beneficiază de administrare pe termen mai lung a soluţiilor de înlocuire în scop de întreţinere.

Administrarea în scop de întreținere a soluţiilor de înlocuire, precum Ringerul Lactat, predispune pacientul la hiponatriemie şi hipopotasiemie, deoarece

Frecvenţa şi caliTaTea pulsului

Hematocritul

Timpul de reumplere capilară

Proteinele totale

Culoarea mucoaselor

Lactatul seric

Frecvenţa şi eForTul respiraTor

Greutatea specifică a urinei

Sunetele pulmonare

Azotul ureic din sânge

Turgiditatea pielii

Creatinina

Greutatea corporală

Electroliţii

Producţia de urină

Tensiunea arterială (T.A)

Statusul mental

Gazele arteriale sau venoase

TemperaTura exTremiTăţilor Saturaţia în oxigen a sângelui Tabelul 1. Parametrii de evaluare şi monitorizare ce pot fi folosiţi pentru pacienţii ce beneficiază de fluidoterapie.

aceste soluţii conţin mai mult sodiu (Na) şi mai puţin potasiu (K) decât pierde în mod normal organismul animal. Pacienţii bine hidrataţi, cu funcţie renală normală, sunt capabili să excrete sodiul în exces, nedezvoltând astfel hipernatriemie. Hiperpotasiemia poate apărea la pacienţii cărora li se administrează soluţii de înlocuire în scop de fluidoterapie de întreţinere, dacă aceştia sunt anorexici sau prezintă vomă sau diaree, deoarece rinichii nu conservă potasiul în mod eficient.

Dacă utilizaţi o soluţie cristaloidă de înlocuire în scop de fluidoterapie de întreţinere, monitorizaţi periodic nivelul electroliţilor serici (ex.: la fiecare 24 ore).

Soluţiile cristaloide pentru întreţinere sunt disponibile în comerţ. În plus, fluidele alcătuite dintr-un amestec egal volumetric de soluţie de înlocuire şi D5W suplimentată cu potasiu (ex.: clorură de potasiu, 13-20 mmol/L, echivalent cu 13-20 mEq/L) sunt ideale pentru înlocuirea pierderilor normale de fluide, datorită unei concentraţii mai mici de sodiu şi mai mari de potasiu. O altă opţiune pentru o soluţie perfuzabilă de întreţinere o reprezintă soluţia de clorură de sodiu 0,45% cu adaos de potasiu, 13-20 mmol/L.

FluidoTerapia în Timpul anesTeziei generale Una dintre cele mai frecvente utilizări ale fluidoterapiei o reprezintă susţinerea pacienţilor aflaţi sub anestezie generală. Deciziile legate de necesitatea asigurării fluidoterapiei în timpul anesteziei şi de tipul şi volumul fluidelor utilizate în acest sens depind de mulţi factori, inclusiv de semnalmentele pacientului, de condiţia fizică a acestuia, precum şi de durata şi tipul intervenţiei.

Avantajele administrării fluidoterapiei în timpul anesteziei animalelor sănătoase includ următoarele: l Corectarea pierderilor continue fiziologice, susţinerea funcţiilor cardiovasculare şi menţinerea volumului total de fluide corporale în timpul perioadelor prelungite de anestezie. l Contrabalansarea efectelor fiziologice potenţial negative asociate cu agenţii anestezici (ex.: hipotensiune, vasodilataţie). l Administrarea continuă a fluidelor printr-un cateter venos previne formarea coagulilor la nivelul cateterului şi permite echipei de medici să identifice rapid problemele apărute la acest nivel înainte de a fi nevoie să folosească cateterul pentru intervenţii urgente.

11

l Asiguraţi ritmul de întreţinere, alături de orice volum de înlocuire, la un ritm de administrare de 10 mL/kg/hr l Ajustaţi volumul şi tipul de fluide perfuzabile pe baza evaluării şi monitorizării pacientului l Ritmul de administrare este mai lent la pisici decât la câini, şi mai lent la pacienţii cu boli cardiovasculare şi renale, în comparaţie cu cei sănătoşi l Reduceţi ritmul de perfuzie dacă anestezia durează mai mult de o oră l Un protocol tipic ar fi acela de a reduce ritmul de perfuzie în timpul anesteziei cu 25 % în fiecare oră, până când se atinge rata de întreţinere optimă, cu condiţia ca starea pacientului să rămână stabilă l Ritmul iniţial standard, în cazul pisicilor: 3 mL/kg/hr l Ritmul iniţial standard, în cazul câinilor: 5 mL/kg/hr

Tabelul 4. Recomandări în privinţa ritmului de administrare a fluidelor perfuzabile în timpul anesteziei. trând doza până la efect, pentru a minimaliza riscul de supraîncărcare vasculară (măsuraţi tensinea arterială după fiecare 3-5 minute). Soluţiile coloidale prezintă un risc mai mare decât cele cristaloide de a creşte tensiunea arterială. l Dacă răspunsul la administrarea de soluţii coloidale sau cristaloide nu este adecvat, iar pacientul nu este hipovolemic, pot fi necesare şi alte măsuri de intervenţie, în afară de fluidoterapie (ex.: vasopresoare sau tehnici compensatoare de anestezie). l Atenţie: nu folosiţi soluţii perfuzabile izotone sau sub formă de bolus pentru corectarea hipovolemiei, deoarece acestea pot duce la apariţia hiponatriemiei şi a intoxicaţiei hidrice.

Fluidoterapia post-anestezică Administrarea perfuzabilelor după trecerea efectului anesteziei variază în funcţie de complicaţiile survenite în timpul anesteziei şi de bolile pre-existente.

Pacienţii care pot beneficia de pe urma fluidoterapiei de după anestezie includ animalele geriatrice şi pe cele cu afecţiuni renale sau cu pierderi continue de fluide datorită tulburărilor gastrointestinale.

Fluidoterapia la pacienţii bolnavi Înainte de toate, determinaţi rata iniţială şi volumul de perfuzie în funcţie de necesarul de rehidratare al întregului corp sau de cel al reumplerii spaţiului vascular. Mai departe, determinaţi tipul de fluid pe baza necesarului de înlocuire şi de întreţinere, după cum va fi descris mai jos. Fluidoterapia pentru animalele bolnave se încadrează într-una din cele

trei situaţii: corectarea deficitului volumetric, a deficitului de conţinut şi/sau a distribuţiei fluidelor în corp. În mod obişnuit, obiectivul este acela de a restabili echilibrul hidric şi electrolitic cât mai rapid posibil (în primele 24 ore), luând în considerare limitările afecţiunilor pre-existente. Imediat după ce aceste dezechilibre sunt corectate, ritmul de administrare, compoziţia şi volumul lichidelor perfuzabile poate fi concentrată pe compensarea pierderilor continue şi pe necesarul de întreţinere.

Compensaţi deficitul, precum şi pierderile anormale continue ce se manifestă simultan (ex.: vomă/diaree incoercibilă, după cum este descris în continuare, „Modificări ale volumului total de fluide corporale”). Este esenţială dozarea adecvată, în special în cazul pacienţilor de mici dimensiuni, pentru a preveni supraîncărcarea patului vascular.

Monitorizarea răspunsului la Fluidoterapie Tratamentul perfuzabil al fiecărui pacient în parte trebuie adesea modificat.

Verificaţi remedierea simptomelor ce indicau necesitatea fluidoterapiei (Tabelul 1).

Depistaţi eventuala administrare insuficientă (ex.: tahicardie persistentă, puls slab, hipotensiune, producţie de urină) sau supra-administrare a fluidelor (ex.: efort şi frecvenţă respiratorie crescută, edem periferic şi/sau pulmonar, câştig în greutate, raluri pulmonare ulterioare), conform Tabelului 1. Pacienţii ce prezintă un risc ridicat de supraîncărcare vasculară îi includ pe aceia cu afecţiuni cardiace sau renale şi pe aceia care sunt supuşi la perfuzie intravenoasă în ritm gravitaţional.

14 Veterinarul Știință și Practică l nr. 34 l www.veterinarul.ro

Pisicile necesită o monitorizare foarte atentă. Volumul lor vascular mai mic, rata metabolică mai mică şi incidenţa mai mare a bolilor cardiace oculte sunt factori care le fac mai vulnerabile la un ritm rapid de perfuzare.

ModiFicări ale voluMului total de Fluide corporale Examenul clinic complet va ajuta la depistarea pierderilor din volumul total de fluide corporale (ex.: deshidratarea pacienţilor cu insuficienţă renală) şi ale celor din spaţiul vascular (ex.: hipovolemia secundară hemoragiilor), precum şi a hipervolemiei (ex.: afecţiuni cardiace, supraîncărcare hidrică iatrogenă). Pacienţii cu insuficienţă renală acută pot manifesta hipervolemie dacă sunt oligurici/anurici, iar dacă pacientul este poliuric, acesta poate deveni hipovolemic.

Re-evaluarea răspunsului la fluidoterapie va ajuta la stabilirea cărui compartiment de fluide corporale să ne adresăm (intravascular sau extravascular).

deshidratarea Aprecierea procentului de deshidratare oferă clinicianului o primă evaluare a volumului de rehidratare necesar; totuşi, acesta reprezintă doar o estimare, putând fi complet inadecvat datorită afecţiunilor pre-existente legate de vârsta înaintată sau de starea de întreţinere (Tabelul 5).

Calcularea deficitului hidric Greutate corporală (kg) x % deshidratare = volumul necesar pentru rehidratare (L).

Principiile generale pentru corectarea

deshidRataRe

Rezultatele examinăRii fizice

Hidratat

Hidratare în parametri normali

Ușoară (aprox. 5%)

Pierderea minimă a turgorului cutanat, mucoase semiuscate, ochi normali

Moderată ( aprox. 8%)

Pierderea moderată a turgorului cutanat, mucoase uscate, ochi înfundați, puls rapid slab

Severă (aprox. 10%)

Pierderea considerabilă a turgorului cutanat, mucoase extrem de uscate, ochi înfundați, tahicardie, ochi extrem de înfundați, puls slab, hipotensiune, modificarea percepției senzoriale

Tabelul 5 Evaluarea deshidratării -Notă: Nu toate animalele vor prezenta toate semnele

deshidratării prin fluidoterapie includ: l Adăugaţi deficitul de lichide şi pierderile la volumul de întreţinere. Înlocuiţi pierderile în primele 2-3 ore de la producerea acestora, însă înlocuiţi deficitul de volum pe o perioadă mai lungă de timp. Obiectivul principal este acela de a restabili starea normală de rehidratare în primele 24 ore (în funcţie de limitările unor potenţiale probleme de sănătate suprapuse, precum insuficienţa renală. l Frecvenţa monitorizării depinde de ritmul în care este administrat fluidul de resuscitare (de obicei la fiecare 1560 minute). Urmăriţi instalarea stării normale de hidratare şi evitaţi supraîncărcarea hidrică în timp ce monitorizaţi recuperarea animalului. l Soluţiile de întreţinere cu conţinut scăzut de sodiu nu trebuie folosite pentru înlocuirea deficitului extracelular (pentru corectarea deshidratării) deoarece acest lucru poate duce la instalarea hiponatriemiei şi a hiperpotasiemiei, atuni când aceste soluţii sunt administrate într-un volum mare.

poate coexista separat sau alături de hipovolemie şi de starea de deshidratare (Figura 1).

Cauzele frecvente ale hipovolemiei includ deshidratarea severă, pierderile rapide de fluide corporale (pe cale gastrointestinală, prin hemoragii sau prin poliurie) şi vasodilataţia. Pacienţii hipovolemici prezintă simptome de perfuzie tisulară diminuată, precum modificări ale statutului cognitiv, ale culorii mucoaselor, ale timpului de reumplere capilară, ale calităţii pulsului şi/sau temperatură scăzută a extremităţilor.

Hipovolemia datorată scăderii presiunii oncotice se suspectează în cazul pacienţilor ce prezintă un nivel al proteinelor totale serice mai mic de 35 g/L (3,5 g/dl) sau al albuminei serice mai mic de 15 g/L (1,5 g/dL).

Pacienţii aflaţi în stare de şoc pot manifesta hipovolemie, tensiune arterială scăzută şi un nivel seric crescut de radical lactat (peste 2 mmol/L). Luaţi în considerare faptul că pisicile aflate în şoc hipovolemic pot să nu fie tahicardice.

Tratamentul hipovolemiei Exemple de afecţiuni frecvente ce cauzează modificări ale volumului total de fluide corporale: Deshidratare de orice natură Afecţiuni cardiace Pierderi de sânge

hiPOVOlemia Hipovolemia se referă la scăderea volumului de fluide din patul vascular, cu sau fără depleţia fluidelor corporale totale. Deshidratarea reprezintă depleţia fluidelor corporale totale. Hipovolemia şi deshidratarea nu se exclud reciproc şi nici nu se suprapun mereu. Hipotensiunea

Atunci când este necesară expansiunea volumului intravascular fără sânge integral, folosiți soluții cristaloide, coloidale sau pe ambele. Fluidele cristaloide izotone reprezintă prima opțiune. Dacă este necesară adhiPOtensiV ministrarea urgentă a unor electroliți precum potasiul, administrați-i printr-un cateter intravenos secundar.

16 Veterinarul Știință și Practică l nr. 34 l www.veterinarul.ro

Un ritm accelerat de infuzie a potasiului pe cale intravenoasă poate duce la stop cardiac; de aceea, nu depășiți doza de 0,5 mmol/kg/oră.

Cum să administrați soluțiile cristaloide l Dozele standard pentru tratamentul șocului reprezintă un volum sanguin complet. l Ritmul de administrare a perfuzabilelor în șoc este de 80-90 mL/kg i.v. la câini și de 50-55 mL/kg i.v la pisici. l Începeți să administrați rapid 25% din volumul dozei calculate în caz de șoc. Re-evaluați pacientul pentru stabilirea continuității ritmului de perfuzare după fiecare 25% din volumul total de administrat. l Monitorizați simptomele pacientului.

Figura 1. Pacienții pot fi hipovolemici, deshidratați, hipotensivi sau pot manifesta toate cele trei simptome simultan

hiPOVOlemic

deshidRatat

$ Q J RPentru U D W X F H DProPrietarii V F Í _ 6 K L K 7] Xde _ 3 D S D J D OLL și /Rmedicii U L _ $J D P D FX EDU EÍ animale veterinari

Vete Ve terinar te naru n arul P Pet ANUL II NR. 3

05-694(β00 ,?7,9;, 7,5;9< (504(3<3 ;̻< +, *647(50,

S h i h T ZU un cățel blând și afectuos )6(3( =0,940369 *(9+0(*0 3( *Ë050 ǹ0 70:0*0

=YLTLH JHSK̼ pentru câini

T OBB BY cele mai noi și cele mai bune informații Pentru cei mai buni Prieteni ai noștri

nume de cod: VED E ETĂ

$&5(',7$7 $7i CMVRO 2015

$62&,$¯,$ (8529( 7(5,1$5,$1

9,=0:;Ǒ +05 *63,*Ǽ0( =,;,905(9<3

www.pet.ve eterinarul.ro

special

animale de companie

Imagistica pancreasului la pisici

Pancreasul este o glandă cu o funcționare duală, care se află în partea anterioară a abdomenului, chiar sub stomac, lângă partea superioară a intestinului subțire. Acesta îndeplinește două funcții importante: l endocrina - funcția hormonală este funcția principală a pancreasului fiind responsabilă de reglarea zaharului din sânge prin producerea unor hormoni importanti, unul dintre acestea fiind insulina. l enzimatică - funcție ce implică producția de substanțe chimice speciale sau enzime, care sunt esențiale pentru digestia alimentelor. Aceste enzime sunt în mod normal inactive în pancreas și devin active în timpul mesei.

Cuvinte cheie pancreas, insulină, hormoni pancreatici, enzime pancreatice, pancreatită, pancreatoliza, mase pancreatice, ecografie.

PANCREASUL NORMAL LA FELINE

L

obul drept și „corpul” pancreasului normal la feline se află în mezoduoden. Lobul stâng este localizat în epiploonul mare de-a lungul marii curburi a stomacului.

Pancreasul normal la feline nu este vizibil radiologic

22 Veterinarul Știință și Practică l nr. 33 l www.veterinarul.ro

Figura 1 În această ecografie a unei pisici normale, pancreasul poate fi observat profund față de duoden. Sonda ecografică a fost plasată pe abdomen, ventral. Vena pancreaticoduodenală (PV) este ventrală ductului pancreatic (PD).

ECOGRAFIA PANCREASULUI NORMAL LA FELINE Lobul drept subțire este localizat dorsomedial duodenului descendent, în mezoduoden. Vârful distal al extremității drepte are o curbură cranială. Extremitatea stângă este mai scurtă, mai groasă și este localizată între stomac și colonul transvers. Corpul este găsit în unghiul format de stomac și duodenul descendent.

Ductul pancreatic trece central prin pancreas, având o imagine ecografică a unui vas anecogen cu pereți subțiri hiperecogeni. Examinarea Doppler poate fi utilă pentru diferențierea ductului de ramurile vasculare.

Limita superioară pentru mărimea ductului pancreatic este de aproximativ 0.13 cm (în medie 0.8 cm), dar ductul ar putea fi mai mare la pisicile vârstnice.

Ductul intră în duoden, la aproximativ 3 cm distal de pilor, la pipila duodenală mare, cu ductul biliar major. La aproximativ 20% din pisici, un duct pancreatic accesoriu ar putea intra în duoden mai distal la papila duodenală mică.

Vena pancreaticoduodenală formează un model vascular normal dar nu este observat la toate pisicile. Este localizată ventral de ductul pancreatic și are o structură mult mai dezvoltată.

Pancreasul este dificil de vizualizat imagistic datorită mărimii sale, proximității de gaze și ecogenității similare cu mezenterul. În plus, pancreasul este izoecogen sau doar ușor hiperecogen comparativ cu ficatul adiacent. Este hipoecogen comparativ cu splina. Identificarea pancreasului normal ar putea să nu fie posibilă dar este mult mai realizabilă cu o sondă de rezoluție mare. Zona pancreasului ar trebui investigată.

PANCREATITA Pancreatita acută necrozantă și cronică nesupurativă nu poate fi diferențiată pe baza testelor ecografice, radiologice, pe baza istoricului și a testelor sangvine existente în prezent sau pe baza descoperirilor la examinare.

Semnele radiologice Efuziunea pleurală este vizibilă la radiografii la aproximativ 20% din pisicile cu pancreatită acută necrozantă și 35% din pisicile cu pancreatită cronică nesupurativă.

Modelul seros scăzut este prezent la radiografia abdominală la aproximativ 50% din pisicile cu orice formă de boală.

Bolile concuerente ale altor organe sunt comune la ambele forme de boală pancreatică dar ar putea fi mai frecvente în cazul pancreatitei cronice nesupurative

decât în cazul pancreatitei acute necrozante.

Alte schimbări radiografice includ intestinele care conțin gaze și hepatomegalia. Un efect de masă ar putea fi prezent în unele cazuri.

Multe pisici cu pancreatită au radiografii abdominale normale.

Semne ecografice Ecografia poate fi normală la aproximativ 50% din animalele cu pancreatită acută sau cronică.

Schimbările ecografice includ pancreas hipoecogen, mezenterul hiperecogen, efuziunea abdominală și ecogenitatea hepatică crescută.

Vezi figura 2 A. Intestinele adiacente ar putea avea un aspect ondulat sau spastic, ar putea fi îngroșate, sau ar putea avea o ecogenitate alterată datorită inflamației locale. Ductul biliar extrahepatic a fost raportat la cel puțin două pisici cu pancreatită cronică.

Dilatarea ductului pancratic poate indica prezența pancreatitei, dar poate fi observată de asemenea și la animalele fără pancreatită clinică. Într-un studiu realizat de către medici veterinari din SUA nu s-a găsit o corelație statistică între mărimea ductului și prezența pancreatitei clinice.

Ecografia doppler poate fi utilizată pentru a diferenția un duct pancreatic mărit de o venă pancreaticoduodenală normală.

23

ATI

Îngrijirea post-operatorie pentru animalele exotice

Monitorizați cu atenție funcția respiratorie, deoarece pot apărea cu ușurință obstrucții respiratorii, înainte ca pacientul să își recapete cunoștința. În cazul păsărilor și reptilelor, o importanță deosebită o are minimalizarea hipotensiunii ortostatice prin menținerea pacientului într-o poziție corporală cât mai naturală, raportată la planul orizontal (orizontală și sternală în cazul reptilelor și mamiferelor, orizontală și laterală în cazul păsărilor) și prin schimbarea foarte lentă a acestor poziții.

A

sigurați recuperarea pacienților într-un mediu cald (un incubator este ideal). Uscați zonele ude de pe corp pentru a reduce pierderile prin conducție termică.

Mențineți funcțiile cardiovasculară și pulmonară și supravegheați temperatura corporală, până la recuperarea completă a pacientului. Ca și în cazul câinilor și pisicilor, acest lucru presupune susținere hidrică și termică suplimentară, până când pacientul își recapătă reflexul de deglutiție, stă singur în poziție sternală și are o temperatură corporală normală.

Mamiferele (cu excepția șinșilelor și a unor iepuri) și păsările pot fi ținute întrun ambient cald sau cuști cu temperatură internă de 20°C-25°C, în primele 24 ore post-anestezie. Mențineți șinșilele la o temperatură mai mică de 24°C (ideal, între 20°C și 22°C), deoarece se supraîncălzesc rapid. Supravegheați cu atenție iepurii și șinșilele atunci când le asigurați căldură suplimentară; ambele specii sunt predispuse la șoc termic. Reptilele trebuie să beneficieze de un ambient cu temperatură ceva mai ridicată (între 25°C și

30°C pentru reptilele acvatice și cele din zone temperate, și de 30°C pentru cele din zone tropicale). Aveți grijă să evitați hipertermia, la toate speciile!

Mențineți perfuzia, deoarece animalele vor bea mai puțină apă în această perioadă. Continuați administrarea de analgezice post-operator. Monitorizați și înregistrați funcțiile vitale în registrele medicale, ca și în cazul câinilor și pisicilor.

ANALGEZIA POST-OPERATORIE Speciile exotice vor beneficia de analgezie în aceeași măsură ca și câinii și pisicile.

Letargia, anorexia și auto-mutilarea pot apărea în cazul în care nu există un control al durerii. Micile mamifere, în special iepurii, sunt foarte reactivi la durere; în acest caz, analgezia este recomandată cu tărie. Majoritatea anesteziștilor recomandă analgezia preventivă, inclusiv blocaj troncular, acolo unde acest lucru este posibil. Analgezia efectuată înaintea apariției durerii sau înaintea recuperării din anestezie, este considerată a fi cea mai eficientă. Recuperarea este grăbită în cazul în care se asigură atât analgezie preventivă, cât și analgezie post-chirurgicală.

Durata analgeziei date de opioide

28 Veterinarul Știință și Practică l nr. 33 l www.veterinarul.ro

poate să varieze mult în funcție de specie și de individ. De exemplu, unii pacienți pot necesita de doze repetitive de butorfanol, chiar o dată la o oră sau două, în timp ce alții, la fiecare 12-24 ore. Supravegheați frecvent toți pacienții aflați în perioada de recuperare, pentru existența durerii sau a sedării excesive. Analgezia multimodală (de ex., un opioid combinat cu un antiinflamator nesteroidian) oferă, în general, o analgezie mai eficientă decât fiecare medicament în parte, individual. Totuși, antiinflamatoarele nesteroidiene pot să nu constituie alegerea optimă pentru toti indivizii; folosiți-le în mod adecvat, în funcție de cerințele fiecărui pacient.

DOZELE DE ANALGEZICE PENTRU ANIMALELE EXOTICE Controlul durerii l Butorfanol l Buprenorfină l Meloxicam l Carprofen

Dihori

l Butorfanol: 0,1-0,5 mg/kg

i.m, s.c, la fiecare 2-4 h l Buprenorfină: 0,01-0,03 mg/kg i.m,

s.c, la fiecare 8-12 h

l Meloxicam - Carprofen: 1 mg/kg

p.o, la fiecare 12-24 h

Iepuri

l Butorfanol: 0,1-1 mg/kg

i.m, s.c, la fiecare 2-4 h l Buprenorfină: 0,01-0,05 mg/kg i.m, s.c, la fiecare 6-12 h l Meloxicam: 0,1-0,2 mg/kg p.o, la fiecare 24 h l Carprofen: 1-2,2 mg/kg p.o, s.c, la fiecare 12 h

Șoareci, Gerbili, Hamsteri s.c, la fiecare 24h l Buprenorfină: 0,05-0,1 mg/kg s.c, la fiecare 6-12 h l Butorfanol: 2 mg/kg

Porcușori de Guineea, Șinșile s.c, la fiecare 4h l Buprenorfină: 0,05 mg/kg s.c, la fiecare 8-12 h l Carprofen: 1-2 mg/kg p.o, la fiecare 12-24 h l Butorfanol: 1-2 mg/kg

Șobolani

l Butorfanol: 2 mg/kg

s.c, la fiecare 24h l Buprenorfină: 0,05-0,1 mg/kg s.c, la fiecare 6-12 h l Meloxicam: 0,2 mg/kg p.o, s.c, la fiecare 24 h

Arici l Butorfanol: 0,2 mg/kg s.c, la fiecare 6-8 h l Buprenorfină: 0,01-0,05 mg/kg i.m, s.c, la fiecare 6-12 h Reptile

l Butorfanol: 1 mg/kg

i.m, la fiecare 12-24 h l Buprenorfină: 0,01 mg/kg i.m (de preferat), s.c, la fiecare 24 h l Meloxicam: 0,1 mg/kg i.m (de preferat), s.c, la fiecare 24 h l Carprofen: 1-4 mg/kg p.o, s.c, i.m, i.v, la fiecare 24 h; o singură administrare, urmată de doze înjumătățite la interval de 24-72 h, în funcție de necesitate

Păsări l Butorfanol: 1 mg/kg i.m, la fiecare 24 h l Buprenorfină: 0,01-0,05 mg/kg i.m, la fiecare 8-12 h l Meloxicam: 0,1-0,2 mg/kg i.m, p.o, la fiecare 24 h l Carprofen: 1-2 mg/kg p.o, s.c, i.m, i.v, la fiecare 12-24 h

Nu uitați de protocoalele individuale: fiecare pacient trebuie tratat în mod unic, ținând cont de diferențele date de specie, rasă, familie și individ. Factorii individuali influențează alegerea anestezicelor și alegerea între mască de inducție, sondă traheală sau anestezie injectabilă.

Anestezia inhalatorie prin intremediul unei sonde endotraheale reprezintă prima opțiune, dacă aceasta este rezonabilă. În cazul unor specii, intubația traheală este dificilă (porcușori de Guineea, iepuri) sau nu este practică (pacienții foarte mici). Tentativele multiple de intubare ar trebui evitate, deoarece pot induce edem laringian sau obstrucție respiratorie secundară. Iepurii sunt predispuși în mod special la edem sau spasm laringian secundar intubației repetate.

Menținerea anesteziei inhalatorii prin mască se recomandă atunci când tubul endotraheal (sau tubul intranazal în cazul iepurilor) se deplasează, însă trebuie să aveți grijă să reduceți riscul de obstrucție respiratorie sau aspirare în

plămâni a conținutului gastro-intestinal.

Capul și gâtul pacientului pot fi ușor înălțate față de planul orizontal, pentru a se reduce riscul de aspirare la speciile susceptibile. Poziționarea reptilelor și a mamiferelor mici cu capul și gâtul extinse înainte, cu limba scoasă în afară și în decubit sternal, va reduce riscul de obstrucție respiratorie. Păsările ar trebui poziționate în decubit lateral, ca și primă opțiune, pentru a preveni inhibarea mișcărilor respiratorii de către greutatea corpului. Decubitul dorsal prelungit și, într-o măsură mai mare, decubitul ventral, pot reduce potențialul de ventilare a păsărilor. Porcușorii de Guineea și iepurii sunt avantajați de poziționarea părții anterioare a corpului mai sus față de planul orizontal, pentru a favoriza reducerea presiunii exercitate de către organele interne asupra mușchiului diafragmă.

Reptilele pot fi destul de rezistente la anestezia prin mască de inducție, unele specii fiind aproape imposibil de anesteziat folosind această unică tehnică (în special țestoasele și speciile acvatice).

TERAPIA DE URGENȚĂ SCURTĂ SCHEMĂ PENTRU ANIMALELE EXOTICE Alegerea efectivă a medicamentelor potrivite în timpul unei urgențe, poate face diferența dintre viață și moarte.

Schema a fost concepută să adune informații din întreaga literatură și să furnizeze dozele corecte pentru medicamentele de urgență în cazul speciilor exotice întâlnite în practica curentă.

Schema combină două tipuri de format: 1) doze specifice pe care medicul veterinar trebuie să le calculeze cu exactitate; 2) volume pre-calculate de medicamente (doza maximă recomandată), pentru animalele a căror greutate crește progresiv de la specie la specie; acest format permite personalului medical să calculeze mai ușor dozele necesare în timpul anesteziei și ușurează sarcina medicilor în cazul apariției unei urgențe.

Deoarece dozele pre-calculate ale medicamentelor au fost stabilite pentru valorile maxime recomandate, precauția este necesară. În cazul administrărilor repetate ale unor anumite medicamente, dozele acestora ar trebui calculate cu acuratețe, pentru a evita o eventuală supradozare, ce poate fi fatală.

EvaluarEa clinică

l Istoric medical l Temperament l Examen fizic l Colectarea și evaluarea datelor de la-

borator l Determinarea stării de sănătate: sănătos sau compromis? l Determinarea necesității unui cateter i.v sau i.o l Determinarea necesității de intubare a pacientului (intubația este recomandată) l Repausul alimentar sau hidric l Informarea clientului și comunicarea prognosticului

PrEgătirEa PaciEntului/susținErE hidrică

l Montați un cateter i.v sau i.o, dacă acest lucru este posibil (de preferat i.v) l Pacient cu branulă: începeți hidratarea cu ser fiziologic călduț la o rată de 5-10 ml/kg/h i.v, i.o, menținută până la recuperarea pacientului l Pacient fără branulă: • începeți hidratarea cu ser fiziologic călduț la o rată de 5-10 ml/kg/h i.v, i.o, menținută până

29

dermatologie

Retenția pielii năpârlite la reptile

Prezența unei năpârliri dificile sau „dysecdysis” este observată des la șerpii și șopârlele debilitate. Dysecdysis nu este în sine o problemă primară, ci mai degrabă un semn al unei probleme de bază (Figura 1) (de la Navarre 2006) - Problemele legate de năpârlire sunt comune la șerpii și la unele reptile ținute în captivitate.

Înțelegerea năpârlirii sau a eCdysis-ului Solzii

T

oate reptilele sunt acoperite cu solzi care le protejează de leziuni și deshidratare. Derivați din epiderm, solzii constau în principal în keratină și sunt atașați unul de altul printr-o piele fină (figura 2).

Există două tipuri de solzi de bază. Solzii relativ mici se suprapun asemănător țiglelor unui acoperiș, pe suprafețele dorsale și laterale ale șerpilor și a majorității reptilelor (Figura 3).

Solzii relativi scurți, lați numiți „plăci”, aranjați precum treptele unei scări, sunt găsiți pe partea ventrală (Figura 4) (Cooper 2006, Mader an n/a). .

eCdysis Noii solzi cresc sub cei vechi, sub cei mai superficiali. La șerpi și la unele reptile gecko, năpârlirea, formarea crustei sau ecdysis-ul este un proces activ, complex care apare pe parcursul vieții animalului (Caseta 1 - Fazele ciclului de năpârlire la șarpe (Cooper 2006)

Figura 1 Problemele legate de năpârlire sunt comune la șerpii și la unele reptile ținute în captivitate Pe parcursul primelor 5-7 zile ale fazei de reînnoire, lichidul limfatic se colectează între pielea veche și cea nouă.

Acest lucru cauzează aspectul mat al pielii, semnele devin mai puțin distincte, iar ochii devin opaci sau de culoare albastru-lăptos. Aceste modificări încep să apară și pe suprafața ventrală a cozii și se extind cranial (Fitzgerald 2006, Mader n/a). Vederea este dramatic afectată pe parcursul acestei perioade, punând reptilele sub riscul leziunilor datorate mușcăturilor de pradă. Șerpii din acest stadiu par de asemenea să fie mai sensibili la atingere, devenind iritabili și mai predispuși la mușcat. La sfârșitul fazei de reînnoire, ochii sunt clari și pielea apare lucioasă. Năpârlirea începe în special la 3-4 zile după ce pielea se curăță (Fitzgerald 2006). Pe parcursul năpârlirii, pielea este în special susceptibilă la traumatisme, infecții și expunere toxică (Cooper 2006).

Durata și frecvența ciclului de năpârlire sunt afectate de un număr de factori care includ vârsta și starea nutrițională (Navarre 2006). Reptilele tinere, cu creștere activă năpârlesc mai frecvent decât adulții maturi.

Năpârlirile complete apar periodic la șerpi și la unele șopârle. Pielea este năpârlită normal într-o singură bucată, întoarsă asemeni unei șosete trase de sus în jos (Figura 5). Năpârlirile sunt parțiale la majoritatea șopârlelor și a crocodilienilor, iar pielea este eliminată în petice (Figura 6). Când un șarpe năpârlește parțial, acest lucru semnifică prezența unei probleme de bază. Șopârlele Gecko deseori ingerează bucățile de piele năpârlită, deci acestea nu sunt observate în mediu.

Chelonieinii năpârlesc de asemenea, pe pielea de pe gât, membre și coadă, iar țestoasele acvatice năpârlesc solzii de pe

Caseta 1. Fazele CiClului de năpârlire la șarpe (Cooper 2006)

Faza

Timpul mediu

Repaus

Nedefinit

Reînnoire

Aproximativ 10-14 zile

34 Veterinarul Știință și Practică l nr. 33 l www.veterinarul.ro

carapace și plastron.

Punctele cheie ale îngrijirii de urgență Dysecdysis nu este o problemă de urgență, dar totuși când este observată o năpârlire dificilă, problema ar trebui gestionată corespunzător. (de la Navarre 2006).

GESTIONAREA CAZULUI Semne În principal o boală a reptilelor captive, dysecdysis este sporadic observată la reptilele libere. Printre reptilele captive, năpârlirile dificile sunt cel mai des observate la cele cu un ciclu complet de năpârlire: șerpii și unele reptile gecko precum Leopardul Gecko (Eublepharis macularius) și Africanul Gecko cu coadă groasă (Hemitheconyx caudicinctus) (Stahl 2013). Unele șopârle (Tiliqua spp.) cu degete relativ mici, sunt predispuse la retenția pielii năpârlite pe degete (Fig.7).

Figura 2 Solzii sunt atașați unul de celaltă printr-o piele fină (albul din pielea năpârlită, ilustrată aici).

Istoric l obținerea informațiilor detaliate despre istoricul medical al pacientului precum și informațiile legate de creștere, inclusiv temperatura din cușcă și umiditatea relativă. l când a apărut ultima năpârlire? l există un istoric al formării de cicatrici, arsuri termice sau incizii chirurgicale? Prezența leziunilor pielii crește riscul pentru dysecdysis dramatic.

Figura 3. Solzii relativi mici, care se suprapun asemeni țiglelor de pe casă, acoperă suprafețele dorsale și cele laterale ale șerpilor și a majorității șopârlelor.

Examinarea vizuală Amânați examinarea fizică dacă reptila pare să fie la mijlocul ciclului de năpârlire. Manipularea reptilelor, în special a șerpilor și a unor reptile Gecko, pe parcursul năpârlirii, poate cauza leziuni ale pielii și dysecdysis ulterior (de la Navarre 2006).

Examinarea fizică Realizați un examen fizic complet.

Retenția pielii năpârlite este cel mai des observată pe coadă, cap și ochi. Năpârlirea neuniformă poate fi găsită de asemenea pe anexele ornamentale, precum creasta de la șopârle precum iguanele, dar și pe degete. Retenția pielii năpârlite pe extremitățile distale poate servi ca și

Figura 4 Ilustrat aici, sunt plăcile sau solzii abdominali din pielea năpârlită. Imagine realizată de Grongar.

35

studii

Antibioticele în columbofilie studiu.

DR.CONSTANTINESCUHERMAN medic primar veterinar, MS, PhD Editor contributor

Despre antibiotice s-a discutat foarte mult. La facultăţile de Medicină Veterinară aproape jumătate din materia de la disciplina de Farmacologie este alcătuită din capitolul „Antibiotice”.

D

upă cum ştim antibioticele pot avea efecte bacteriostatice şi bactericide. Această categorie de medicamente sunt folosite de circa 80-90 de ani, dar bacteriile există practic de la începutul vieţii de pe Terra.

Nici măcar catastrofele naturale, impactul cu meteoriţi, era glacială, etc. nu au distrus bacteriile, cum să distrugem noi cu antibioticele?! Răspunsul firesc ar fi: bine, bine, dar antibioticele au scopul de a distruge bacteriile patogene. Întradevăr, dar care poate fi considerat patogen şi care nu? Ştim că există bacterii epifite, care într-un moment de dezechilibru al organismului se transformă în bacterii patogene; sau o cură cu majoritatea antibioticelor distruge atât microflora benefică cât şi cea patogenă.

Să nu uităm un lucru: nu am reuşit să eradicăm nici o boală infecţioasă (bacterioză), la nivel mondial întotdeauna există câte un focar (TBC, Bruceloză, etc). Ba, mai mult apar noi boli infecţioase (nu neapărat bacterioze) atât la animale (ESB, scrapie, mixomatoza) cât şi la om (SIDA, Hepatita C). În cazul porumbeilor bolile infecţioase relativ nou apărute sunt adeno-

viroza şi circoviroza. Să nu mai vorbim de faptul că bacteriile mutante (super)rezistente la un antibiotic sau la o grupă de antibiotice constituie o problemă medicală din ce în ce mai mare.

După ce un antibiotic apare pe piaţă, în scurt timp (aprox.1 an) deja se semnalează fenomenul de antibiorezistenţă.

Chiar dacă pare incredibil, dar în ultima vreme nu a apărut un antibiotic nou pe piaţă, nu mă refer la denumiri comerciale ci la substanţe active.

Aşadar teoretic există mai multe microorganisme care sunt rezistente faţă de toate antibioticele cunoscute. Antibioticele considerate până nu demult „miraculoase” în columbofilie şi nu numai, au în prezent efect mediocru sau slab. În ciuda celor prezentate avem nu numai contraargumente, dar şi argumente solide pentru folosirea antibioticelor. Atât în medicina veterinară cât şi în cea umană au fost şi se obţin rezultate incontestabile.

Referitor la titlul articolului vreau să vă spun că folosirea empirică, nefondată a antibioticelor în columbofilie este inutilă. Porumbelul este poate cea mai rezis-

38 Veterinarul Știință și Practică l nr. 33 l www.veterinarul.ro

tentă specie pe care a domesticit-o omul şi totuşi constat că aproape fiecare crescător tratează porumbeii pe cont propriu. În primul rând, reuşita unui tratament este diagnosticul etiologic precis şi efectuarea antibiogramei.

Ce înţeleg prin folosirea iraţională a antibioticelor în columbiofilie? Iată câteva exemple, fără ca enumerarea să fie exhaustivă: 1. Columbofilii tratează şi previn bolile fără să ceară părerea medicului veterinar!

2. În cazul în care apare o boală infecţioasă, sporadică, puţin contagioasă crescătorii recurg imediat la folosirea celui mai puternic antibiotic.

3. Dacă apare un produs nou cred că este un fel de substanţă miraculoasă, mai bună decât toate la un loc.

4. Nu dau o doză corespunzătoare, pe termen indicat, adică nu respectă cu „sfinţenie” prospectul. Nu trebuie uitat faptul că o cură cu antibiotice trebuie să dureze cel puţin 3 zile, în general 5 zile, dar există şi cazuri particulare: 8-10 zile în salmoneloze sau 3-4 săptămâni în ornitoză (columbozoonoză majoră).

5. Administrează antibiotice inclusiv în infecţii endogene, cauzate de bacterii epifite, ori aceste infecţii apar tocmai datorită statusului imun slab şi ar fi o idee mult mai bună întărirea imunităţii.

Multe antibiotice au efecte negative tocmai asupra tabloului sanguin incluzând aici şi elementele albe atât de esenţiale în imunitatea celulară şi umorală.

Antibioterapia poate avea efecte negative asupra întregului metabolism şi influenţează în mod negativ performanţele porumbeilor voiajori şi de zbor (rotitori, jucători).

6. De multe ori nu ameliorează condiţiile de zooigienă.

7. Administrează antibiotice şi în caz de viroze sau micoze chiar dacă nu este prezentă o suprainfecţie bacteriană. Antibioticele favorizează apariţia micozelor cum ar fi aspergiloza sau candidoza porumbeilor şi nu au efect asupra virusurilor, excepţie constituind variola, când tetraciclinele pot avea un oarecare efect virulicid.

8. Administrează antibiotice şi în caz de boli renale, hepatice şi dismicrobism sever, deşi în general chimioterapicele exercită efecte negative tocmai asupra ficatului, organelor hematopoetice, asupra proceselor de digestie și absorbţie la nivel enteral. De exemplu în caz de paratifoză

dacă administrăm un antibiotic la „alegere” care nu are efect asupra salmonelelor riscăm să distrugem exclusiv flora benefică rămasă şi astfel moartea va surveni mai repede. Din aceste considerente administrarea probioticelor devine esenţială după o cură cu antibiotice.

Când este indiCată antibioterapia? Într-o

singură propoziţie răspunsul ar fi: Când mediCul veterinar pe baza unui examen CliniC şi paraCliniC serios (inClusiv antibiogramă) preCizează diagnostiCul, alege antibiotiCul Cel mai efiCient şi administrează terapia de susţinere pentru a ContraCara efeCtele negative ale mediCamentelor (antibiotiCelor).

naturale, dar vă spun cu siguranţă, dacă o plantă medicinală este culeasă într-un moment optim, este uscată şi păstrată corespunzător, este pregătită cum trebuie (infuzie, extract) şi se dă pentru o boală indicată, aceste remedii pot fi foarte utile. În practica columbofilă propolisul, usturoiul şi plantele medicinale s-au dovedit a fi mult mai eficace decât o antibioterapie greşit condusă. e întălnesc rezultate pozitive în multe crescătorii care respectă administrarea produselor naturale cum ar fi oţetul de mere, propolisul, usturoiul, ceaiurile de mentă, urzică, iaurtul (probiotic) în caz de infecţii bacteriene, nu numai în scop profilactic cât şi curativ.

Menţionez că nu sunt un fitoterapeut fanatic şi nici adeptul teoriilor de conspiraţie conform cărora antibioticele ar avea numai efecte malefice şi adverse!!

Substanţele protectoare în timpul şi după antibioterapie sunt: probioticele, hapatoprotectoare, vitaminele (există numeroase astfel de produse în comerţ).

Putem alege tot pe baza antibiogramei antibiotice care să distrugă flora patogenă, dar să păstreze pe cea benefică.

Mulţi contestă eficacitatea produselor

39

studii

Depresia la studenți Studiile arată că studenţii la medicină veterinară manifestă un grad mai mare de depresie faţă de colegii lor de la medicină umană

S

tudenţii de la medicină veterinară sunt mai susceptibili la depresie decât colegii lor de la medicină umană, elevii de liceu şi populaţia generală, conform unor studii colaborative recente realizate de cercetătorii de la Universitatea de Stat din Kansas Mac Hafen, medic şi şef de lucrări la Facultatea de Medicină din Cadrul Universităţii de Stat din Kansas, precum şi cercetători de la Universitatea de Stat din Kansas, de la Universitatea din Nebraska şi de la Universitatea din Carolina de Est, au decis să analizeze mai atent depresia şi anxietatea din rândul studenţilor la medicină veterinară. Deşi sănătatea mintală a studenţilor la medicină umană a fost studiată pe larg, acelaşi tip de studii nu a fost întreprins şi pe studenţii de la medicină veterinară. În plus, majoritatea cercetărilor veterinare legate de depresie implică proprietarii de animale, nu şi medicii sau studenţii veterinari. „Sperăm să putem anticipa factorii care contribuie la accentuarea depresiei, astfel încât să putem interveni şi îmbunătăţi însăși viaţa studenţilor”, susţine Hafen, care a petrecut cinci ani cercetând bunăstarea şi sănătatea mentală a studenţilor la medicină veterinară.

O dată pe semestru, cercetătorii au făcut un sondaj anonim printre studenţii veterinari aflaţi în etape diferite ale studiului academic. Sondajul a facilitat descoperirea incidenţei depresiei şi înţelegerea conexiunii dintre aceasta şi volumul de stres la care sunt supuşi studenţii veterinari în timpul ciclului de studiu de patru ani. În timpul primului an de studiu, 32% dintre studenţii veterinari monitorizaţi au manifestat semne ale depresiei, comparativ cu 23% dintre studenţii la medicină umană, care au manifestat simptome evidente, evidenţiate de alte studii.Cercetătorii au mai descoperit şi faptul că studenţii veterinari experimentează o incidenţă mai mare a depresiei încă din primul semestru al primului an de studiu. Incidenţa depresiei lor pare să crească şi mai mult pe parcursul anilor doi şi trei de studiu. În timpul anului patru, incidenţa depresiei scade până la nivelul celei din primul an de studiu.

Hafen susţine că mai mulţi factori pot contribui la incidenţa mare a depresiei la studenţii veterinari. Medicii veterinari sunt supuşi unor factori de stres care nu îi afectează şi pe medicii umani, precum discutarea frecventă despre eutanasie cu clienţii. Deşi ambele programe de studiu sunt intense, veterinarii trebuie să studieze mai multe specii animale în loc să se concentreze doar pe corpul uman. Lupta pentru a echilibra serviciul cu studiul şi cu viaţa personală duce, de asemenea, la o incidenţă mai mare a depresiei.

Hafen susţine că diferenţele între sexe pot juca, de asemenea, un rol în acest fenomen, deşi astfel de afirmaţii nu au fost concludente până acum. În timp ce în facultăţile umane cele două sexe par să aibă repartizare uniformă, aproximativ 75% dintre studenţii la medicină veterinară sunt de sex feminin.

Studiile naţionale indică faptul că femeile sunt de două, până la trei ori mai susceptibile decât bărbaţii la tulburări de dispoziţie.

Studiile echipei de cercetare au descoperit şi alţi factori legaţi de incidenţa mare a depresiei, inclusiv: dorul de casa părintească, lipsa siguranţei legate de aşteptările profesionale, senzaţia de inadaptare şi sănătatea fizică. Cercetătorii au rugat studenţii să îşi evalueze propria stare de sănătate pentru a determina percepţia lor despre propria sănătate generală. Studenţii care erau mai mulţumiţi de propria lor sănătate prezentau un grad mai mic de depresie. Însă studiile nu au relevat doar aspecte negative; acestea au oferit intervenţii şi mijloace prin care facultăţile veterinare şi personalul acestora să poată ajuta studenţii care se luptă cu depresia şi anxietatea. O parte dintre aceste mijloace includ: l Oferirea de aşteptări mai realiste studenţilor veterinari, în special celor aflaţi în primul an de studiu. l Sponsorizarea evenimentelor şi organizaţiilor care pot ajuta la îmbunătăţirea stării de spirit. l Empatizarea cu studenţii şi cu temerile lor legate de studiu.

Cercetătorii sunt optimişti prin faptul că ajutând studenţii veterinari să aibă grijă de sănătatea lor mentală, aceştia devin mai pregătiţi pentru a-şi ajuta mai târziu clienţii. „Sperăm să putem identifica câteva căi prin care am putea ajuta la ameliorarea depresiei şi simptomelor acesteia, precum şi a anxietăţii care poate apărea”, susţine Hafen.

Cercetătorii au publicat deja două articole în Jurnalul de Educaţie Medicală Veterinară, legate de munca lor, pregătinduse în prezent să publice încă o lucrare ştiinţifică. Hafen mai lucrează în prezent la alte proiecte ştiinţifice care studiază fenomenul pierderii animalelor de companie. Acesta, împreună cu cercetători de la Universitatea din Nebraska, a intervievat proprietari de animale care au experimentat pierderea unui animal, pentru a înţelege mai bine acest tip de depresie. Aceştia continuă să colecteze informaţii empirice pentru acest studiu şi să analizeze descoperirile. „Mi-am făcut o idee despre procesul de deplângere din propria mea activitate clinică”, susţine Hafen. „Însă dorim să privim aceste informaţii şi din alte puncte de vedere decât cel empiric”.

Alţi cercetători de la Universitatea de Stat din Kansas implicaţi în acest proiect sunt: Bonnie Rush, profesor şi şef de lucrări la disciplina de Știinţe Clinice, şi Susan Nelson, profesor asociat de Știinţe Clinice.

40 Veterinarul Știință și Practică l nr. 34 l www.veterinarul.ro

DIRECTORUL VETERINAR PROMOVEAZ!-TE ÎN DIRECTORUL VETER RINAR SAU C!UT! UN CABINET VETERINAR ÎN ORA"UL T!U

! ! ! ! ! ! !

N

u rata ocazia de a te promova prin intermediul Directorului Veterinar. Fie c! este vorba de o canis!, felis! sau cabinet veterinarr, Directorul Veterinar ofer! o valoare ridicat! pentru banii dvoastr!. Pentru a face lucrurile simple, am creat un pachet de promovare care acoper! toate nevoile dvoastr!, fie c! sunte"i cresc!tor de animale de companie sau medic veterinar. # Revista V Veterinarul eterinarul Pet este singura revist! dedicat! proprietarilor de animale de companie, scris! de medici veterinari români. # Echipa Revistei Veterinarul, re"ea din care face parte integrant! $i Directorul Veterinarul a acumulat de-a lungul anilor tehnologia $i cuno$tin"ele necesare pentru a da sens promov!rii serviciilor cab binetelor veterinare, precum $i pentru a distribui mesajul ace estora c!tre poten"ialii clien"i.

Director web w Galerie im magini C!utare dup d ! ora" Link c!tre pagina web Prezentarre video Localizare GPS Promovarre afacere pe pagina de e Facebook a Revistei Veterinarul Veterinarul

de ce s# te înscrii în directorul veterinar

1

% % % % % % %

2 % % % %

Pentru c! estii con$tient P i c! afacer f ea ta are nevoie i permanent anent! de d o promovare inteligent!, f!cut! o de o mân! de profesionii$ti, dar care s! nu te coste o avere.# Pentru c! po"i s! îî""i descrii pe larg cabinetul, s! i"i dai to oate datele de contact, programul de lucru, ai galerie foto $i video# Pentru c! ai localizare pe harta interactiv! $i Google Street e View, clien"ii pot ob"ine indica"ii despre cum s! ajung! la cabinet, direct de d pe pagina ta de prezentare a directorului# Pentru c! website-ul are o variant! adaptat! pentru mobil, bil, $i vei fi g!sit u$or, de c!tre clien"ii care te caut! de pe telefon# Pentru c! vei fi promovat pe pagina de Facebook a Revistei istei V Veterinarul eterinarul c!tre ceii aproape 30.000 30 000 de fani o dat d t! pe s!ptt!mân â !# Pentru c! vei putea beneficia de un articol pe website-ull veterinarul.ro, în care s! îî""i descrii pe larg cabinetul, s! prezin"i echipa sa au orice altceva dore$ti s! expui despre afacerea ta# Pentru c! po"i schimba prezentarea regulat, po"i ad!uga a ofertele speciale pe care le ai la cabinet sau la shopul online iar noi vom anun n"a promo"ia pe Facebook# Pentru c! vom realiza, o dat! pe an, împreun! cu tine un n newsletter pe care îl vom trimite proprietarilor de animale înscri$i în baza no oastr! de date din zona în care îî""i desf!$ori activitatea.

În plu us, te promovezi gratuit în Revista Veterinarul Veterinarul ul Pet: Recllam! pe o pagin! A4# Cup pon reducere pentru poten"ialii clien"i# Prezzentarea cabinetului preferen"ial în lista de cabinete din jude e"ul t!u# Po"i publica articole dedicate proprietarilor de animale#

Cel mai mic pre$/an an 100 lei/

sun# la 0740.763.716 sau scrie-ne pe office@veterinarul.ro www.veterinarul.ro

Succes... ...să îți mulțumească oamenii pentru ceea ce faci Spune că cea mai importantă trăsătură de caracter pe care trebuie să o aibă un medic veterinar este dragostea față de animale. Medicul veterinar George Popa definește succesul ca măsură a mulțumirii aduse de oameni, atunci când reușești să le faci sănătoase animalele și se consideră binecuvântat de Dumnezeu că poate să facă acest lucru

Când ați început carierele de medici veterinari și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic?

Cariera de „medic veterinar” a început cu ani buni înainte de a avea o diplomă, încă de pe băncile studenției când făceam multă practică atât în mediul universitar cât și în cel privat. Îmi aduc aminte cu plăcere că mergeam la cabinetele veterinare pentru practică, imediat după ce se terminau cursurile de la facultate, și făceam acest lucru aproape în fiecare zi. Nu era o obligativitate, ci dragostea pentru animale și meserie mă determina să fac asta. Primele cazuri însă, pe care le-am avut ca și medic veterinar au fost câinii prietenilor mei, …tuns, deparazitat și tratamente minore. Așa am început. Acasă mi-am golit dulapul de haine și l-am burdușit cu seringi, flacoane de medicamente și alte lucruri asemenea. Nu existau atunci cabinete veterinare în Alba Iulia, asta se întâmpla prin 2001-2002. Nu aveam mașină, însă aveam bicicletă, o geantă de umăr plină ochi cu „de toate” și nu îmi permiteam să țin cont de ploaie, zăpadă și arșița de afară. Nu făceam ifose dacă eram chemat la tratarea porcilor, găinilor sau oricărui animal.

Când ați deschis propriul cabinet veterinar și cum ați perceput intrarea în zona de antreprenor? Cum era piața serviciilor veterinare din Alba Iulia când ați deschis cabinetul? Cum este acum aceasta?

Am deschis cabinetul în plină criză în 2008, în momentul când m-am întors din Austria unde am locuit și profesat o perioadă. Atunci erau doar câteva cabinete deschise în zonă, și fiecare făcea ce făceau și ceilalți colegi, seringăreli și operații de rutină, nimic special . Acum piața este într-o continuă schimbare iar diferența între cabinete este din ce în ce mai mare. Dotarea cabinetului, lista serviciilor sunt factori importanți, alături de seriozitatea personalului.

Care a fost primul echipament în care ați investit și cum ați reușit să integrați noul serviciu între serviciile oferite deja proprietarilor de animale de companie din Alba Iulia?

Primul „echipament” în care am investit a fost să demonstrez și să îi arăt proprietarului că îmi pasă de animalul lui, de aici pleacă totul. După cum spuneam, investiția în aparatură și dotare face și va face din ce în ce mai mult diferența, și asta nu doar în Alba Iulia, ci peste tot. Primul echipament pe care l-am avut a fost un ecograf primit ca donație, avea în jur de 85 kg, era caraghios dar știu că m-a ajutat enorm la vremea res-

pectivă și sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru aceasta.

Ce a însemnat pregătirea profesională în această zonă - dacă a fost ecograf dacă ați participat sau nu la cursuri oferite de cei de la care ați achiziționat echipamentul sau ați preferat să mergeți pe cont propriu la cursuri oferite de asociații de medici veterinari active în România?

Am mers pe cont propriu în 95% din cazuri, și asta m-a ambiționat și obligat să fiu consecvent în a lua taxă de consultație și să stabilesc tarife care m-au ferit de zona „prostituției veterinare” atât de întâlnită in zilele prezentului

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră?

33-35 de ore pe săptămână, momentan am 2 cabinete veterinare, unul în Alba Iulia și celălalt în Aiud la care fac naveta. Încerc să lucrez pe bază de programări, ca să îmi fac viața mai ușoară și să evit haosul

Aveți un soft de evidență a clienților?

Evidența clienților se face atât pe computer, într-un format electronic, cât și pe registrele scrisei

44 Veterinarul Știință și Practică l nr. 34 l www.veterinarul.ro

Vă considerați medici veterinari de succes?

Cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue?

Cu părere de rău, mult prea puțin față de cât aș avea nevoie și mi-aș dori.

Mă consider binecuvântat de Dumnezeu în fiecare zi iar asta îmi asigură succes pe orice plan din viața mea.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba?

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

Nu aș schimba nimic..

O formă de succes este atunci când te sună oamenii peste ani de zile, să îți mulțumească pentru că i-ai ajutat când aveau nevoie. Să te oprească pe stradă să facă acest lucru, să te lase memoria să nu îți mai aduci aminte pe câți i-ai ajutat. Astea sunt forme și aspecte de succes

IulIa Crețu Director Revista Veterinarul

45

Talon de Abonare Suntem o organizație independentă, non-profit și liberi să inovăm fără compromisuri

Acumulează 60 puncte în Sistemul Național de Educație Continuă astfel: + 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul Știință și Practică + 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul Business + 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul Pet + 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul Fermă.

AVANTAJE MAXIME 1. 4 numere de revistă, la abonamentul pe un an pentru Revista Veterinarul Știință și Practică tipărită.

2. 4 reviste interactive, la abonamentul pe un an pentru Revista Veterinarul Business.

3. 4 reviste interactive, la abonamentul pe un an pentru Revista Veterinarul PET 4. 4 reviste interactive, la abonamentul pe un an pentru Revista Veterinarul Fermă.

5. Unicul Catalog INDEX VETERINAR în format CD 6. Accesul GRATUIT pentru abonați la unele CURSURI organizate online pe veterinarul.ro. sau participarea la cursuri cu prețuri speciale pentru abonați.

7. Accesul la peste 6000 de articole indexate și catalogate pe spe-

cii, specializări și cuvinte cheie publicate pe www.veterinarul.ro.

8. Posibilitatea de a-ți prezenta afacerea veterinară în Directorul Veterinar cu informații complete, imagini, text și film, alături de peste 3200 de cabinete medicale veterinare.

9. Realizare website profesional, cărți de vizită sau materiale promoționale, suportând doar costurile de hosting sau de tipărire.

10. Primești 10 puncte SNEC la fiecare articol publicat pe www.veterinarul.ro și 20 puncte la fiecare articol publicat in REVISTA ediția tipărită.

11. Vei fi conectat permanent la informația veterinară de ultimă oră primind prin serviciul de Newsletter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie informații proaspete iar prin serviciul de Vet Alert vei primi prin SMS cele mai fierbinți informații necesare în practică.

Colecția Veterinarul 2017: nr. 32 * anul VII * 2017

Veterinarul Vet u

nr. 30-31 * anul VII * 2017

știință și practică

știință și practică

știință și practică

nr. 33 * anul VII * 2017

știință și practică

nr. 34 * anul VII * 2017

BUSINESS Pentru

Afaceri

Veterinare

de

Succes

Anul II Nr. 4 O MAI 2017

BLOg business Vânat sau vânător Tip & TricK marketingul ClienTilor

InDrD t.eIfteme rviu cu Constantin antin

de manageement 7 Principii pentru o nouă afacere

Special

Special

Animale de companie

Animale de fermă

Succesul...

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

cu Dr. George Popa

Revistă din colecți ț a Veterinarul

Veterinarul Vet u

Special Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

cu Dr. Rodica Țugui și Dr. Alin Moscu

Vet e erinarul u

Afaceri

Veterinare

de

Succes

Anul IV Nr. 5

Anul II Nr. 3 O APRILIE 2017

20 8 201

afaceri sau fraiereală

nterviu cu Dr. Viorel Andro onie

cu Dr. Willi Glaser

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

REVISTĂ ACREDITATĂ DE COLEGIUL MEDICILOR VETERINARI RI DIN ROMÂNIA

Vete Ve t rinar te naru n ul P Pet ANUL II NR. 3

05-694(β00 ,?7,9;, 7,5;9< (504(3<3 ;̻< +, *647(50,

9HWHULQDUXO )(50ė

Shih-TZU

un cățel blând și afectuos

N NUTRIȚIA IA

=YLTLH JHSK̼ pentru câini

de 100 IDEImarketing

:[\KP\S! :HUJζP\UPSL HU\S\P δP impactull lor

Succesul...

)6(3( =0,940369 *(9+0(*0 3( *Ë050 ǹ0 70:0*0

BLOg business

InDrte. rTime viu cen u Andreii

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

cu Dr. Raluca Zvorășteanu

$ Q J R U D W X F H DV F Í _ 6 K L K 7] X _ 3D S D J D OLL /R U L _ $J D P D F X E D U E Í

O

CE ESTE :,9=0*0<3 *30,5ε0 &

Studiul: Cum m aleg JSPLUζPP JHIPUL[\S veterinar? ve eterinar?

Animale exotice

Succesul...

Succesul...

BUSINESS BUSINESS Pentru

Special

Animale de companie

$)(&7($=ė )/25$ ,17(67,1$/ė Ŝ, &8568/ $)(&Ş,81,/25 (17(5,&(

T OBB BY

STUDII de Management g 2SRUWXQLWŅWL ANALIZE de Management Relatii Publice & Facebook

nume de cod: VED E ETĂ

$&5(',7$7 $7i CMVRO 2015

REVISTĂ ACREDITATĂ DE COLEGIUL MEDICILOR VETERINARRI DIN ROMÂNIA

Ŝ, 78%(5&8/2=$

(5$',&$5($ 6553

Managementul de Persoonal & resurse umane

REVISTĂ ACREDITATĂ DE COLEGIUL MEDICILOR VETERINARI DIN RROMÂNIA

CREȘTEREA EREA INTEN NSIVĂ Ă uine SINDR ROMULUI REPRODUC O TIV ȘI Porrumbei RESPIR IRATOR BIOSECURIT OSECURIT ITA ATEA T

$62&,$¯,$ (8529( 7(5,1$5,$1

9,=0:;Ǒ +05 *63,*Ǽ0( =,;,905(9<3

www.pet.veterinarul.r eterinarul.ro

5(9,67ė $&5(',7$7 $7ė '( &2/(*,8/ 0(',&,/25 9(7(5,1$5, ',1 520¶1,$

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTE ?

0733.96.90.91 Sună sau trimite SMS la

între orele 09:00 - 17:00 și primești asistență telefonică gratuită de la personal specializat în relații publice pentru a alege cel mai bun plan de abonare și pentru a beneficia de toate avantajele abonării

Te-ai săturat de căutat medicamente, echipamente, consumabile? ÎN MEDICINAVETERINARĂ

TOTUL

INDEXUL VETERINAR

versiunea 2.1

tot ce este necesar pentru un cabinet veterinar într-un catalog interactiv cu peste 5.000 de pagini/8.000 produse

DIN SEPTEMBRIE 2018

Disponibil pe CD versiunea 2.1 GRATUIT la reabonare sau prin comandă contra cost la telefon 0733.96.90.91