SelfHelp 1-104 pcc
26
5/22/12
9:50 AM
Page 26
EDWARD DOCX
n°ar fi fost ea însæøi implicatæ) de capacitatea maicæ°sii de a declanøa în ea un simfl al… cum sæ°i spunæ? Ruøine? Vinovæflie? Loialitate? Îndatorare? Complicitate? Sentiment filial? Ca øi cum propriile ei gene erau astfel codificate încât sæ recunoascæ øi sæ ræspundæ automat la chemarea ei pærinteascæ, în ciuda voinflei sale de om de 32 de ani. Chiar øi aøa… Chiar øi aøa, poate cæ de data asta era ceva grav. Øi dat fiind faptul cæ nu°i ræspunsese la ultimele douæ scrisori, era musai sæ o sune astæzi. De îndatæ ce ajungea la birou. Îøi umflæ obrajii, særi din nou jos din pat, traversæ camera øi încuie scrisoarea în sertarul ei personal, alæturi de celelalte. Apoi, færæ sæ ridice storurile, deøi era conøtientæ cæ lumina creøtea dincolo de linia orizontului, îøi trase pe ea pantalonii de trening øi un tricou vechi øi°øi puse adidaøii. Era uimitor cæ pæsærile din New York încæ îøi mai bæteau capul cu un cor de dimineaflæ. Acum misiunea era sæ iasæ din casæ færæ sæ°l trezeascæ pe Sasha. Deschise micul dulap încastrat — prea îngust ca sæ pofli agæfla ceva în el — øi îøi luæ costumul antracit de lucru. Se simflea uøuratæ cæ începea o nouæ zi. Putea fi sinceræ øi în privinfla motivelor ei. Pleca færæ sæ°l trezeascæ nu pentru cæ s°ar fi temut de o nouæ ceartæ, nici de o împæcare, nici de o remizæ tæcutæ. Era o chestiune mai puflin personalæ. Pleca hofleøte pentru cæ nu voia sæ trebuiascæ sæ comunice cu o altæ conøtiinflæ. Nu. Ceea ce voia — mai mult decât orice altceva — era sæ înceapæ ziua de astæzi færæ ca el sæ°i deturneze psihicul øi s°o facæ sæ se enerveze, sæ îi paræ ræu, sæ°i poarte picæ, s°o facæ sentimentalæ sau iertætoare sau sæ°i inducæ orice altæ reacflie pe care nu voia s°o experimenteze. Pentru moment nu voia decât sæ fie singuræ în mintea ei — un lucru rezonabil pe care sæ øi°l doreascæ o femeie din când în când. Øi apoi, când mintea i se va fi limpezit, când se va fi adunat, atunci avea sæ vorbeascæ cu Sasha. Era, oricum, o prostie. Se apropie de uøa de la dormitor øi o cræpæ puflin. Capul lui (la capætul canapelei) era, øtia, exact în partea cealaltæ. Se opri cu o secundæ înainte de momentul în care øtia cæ urma sæ înceapæ scârflâitul. Øi atunci se strecuræ înæuntru. Dar pe tot parcursul drumului lung øi îngust pe lângæ canapea — având grijæ sæ nu calce pe farfurie sau pe pahar sau sæ dærâme sticla de Armagnac pe care se apucase sæ°l bea cu atâta afectare — øtia cæ era treaz øi cæ se prefæcea cæ doarme. Øi, dupæ patru ani petrecufli împreunæ, el øtia cæ ea øtie. Øi ea øtia cæ el øtia