7
VASLUI 1960 -1989 PREZENȚA TRECUTULUI NICOLAE MUNTEANU Fără indoială, cel mai important contributor la imaginea şi identitatea urbană a Vasluiului e arhitectul NICOLAE (NIC) MUNTEANU. Născut în 1941 la Braşov, arhitectul şi profesorul universitar Nicolae Munteanu e autorul multor lucrări de anvergură. Sistematizări şi amsambluri de clădiri în Iaşi, Buzău, dar şi în multe alte oraşe din Romœnia, însă probabil cea mai spectaculoasă (şi printre cele mai reuşite lucrări din portofoliul său) este sistematizarea Centrului Civic al Vasluiului, împreună cu o mare parte a clădirilor care îl compun. Întreaga reţea urbană a centrului oraşului, Piaţa Civică, Piaţa Independenţei, Muzeul Judeţean, Hotelul Racova, Sedul P.T.T.R., precum şi multe dintre ansamblurile de locuinţe din zona centrala a Vasluiului, împreună cu fœntœnile arteziene şi toate elementele de mobilier urban - sunt proiectele sale.
Prima variantă propusă pentru noul Centru Civic al Vasluiului (1968 -1969) Soluţia presupunea realizarea unui ansamblu urban mai complex decœt cel care s-a realizat în final, gœndit pentru un procent de creştere demografică ridicat. De aceea, în varianta de faţă erau propuse trei pieţe civice (Piaţa Hotelului, Piaţa Primăriei şi Piaţa Casei de Cultură), precum şi un imobil de birouri de P+15 nivele, alături de mai multe blocuri-turn de 10 nivele. Imaginea face parte din expoziţia retrospectivă „MUNTEANU 70” realizată de arhitectul Nicolae Munteanu, cu participarea fotografului Ioan Clopoţel.
Macheta zonei centrale a Vasluiului - varianta finală (1970) Din punct de vedere compoziţional, această variantă de sistematizare a Centrului Civic e mai bună ca prima. Inspirată din amenajările urbane ale pieţelor medievala italieneşti (Piazza San Marco din Veneţia, Piazza della Signoria din Florenţa sau Piazza del Campo din Siena), Piaţa Civică din Vaslui e bordată de clădiri importante pentru comunitate, are proporţii bune, şi - ca dominantă verticală - există şi aici turnul cu ceas al Palatului Administrativ, echivalentul turnurilor din pieţele civice italieneşti (campanille).
În machetă apar în prim-plan trei clădiri emblematice ale oraşului: Hotelul Racova - proiectat de NICOLAE MUNTEANU, Palatul Administrativ (probabil cea mai celebră clădire a oraşului) proiectat de NICOLAE VERICEANU şi Casa de Cultură a Sindicatelor - un reuşit exemplu de socialist-modernism - proiectată de EMILIA POPESCU. Alături de colectivul de arhitecţi a fost implicat şi sculptorul ieşean IFTIMIE BÂRLEANU - creatorul statuii lui Ştefan cel Mare şi al ansamburilor sculpturale de la baza Palatului Administrativ. Imaginea face parte din expoziţia retrospectivă „MUNTEANU 70” realizată de arhitectul Nicolae Munteanu, cu participarea fotografului Ioan Clopoţel.
Macheta zonei centrale a Vasluiului - varianta finală (1970) Reducœnd amploarea spaţiilor din prima variantă, a rezultat a doua variantă, cu doar două pieţe (Piaţa Civică şi Piaţa Independenţei - cele din prezent), mult mai bine proporţionate cu dimensiunea şi nevoile oraşului. Clădirile care „patronau” cele trei pieţe din varianta anterioară (Hotelul, Primăria şi Casa de Cultură) au fost comasate în jurul unei singure pieţe - cea din prezent - rezultœnd un spaţiu animat - prin diversitatea funcţiunilor - pe toată durata cursului diurn.
Planul şi elevaţia primei propuneri pentru zona estică a Bulevardului Ştefan cel Mare (1972) E de remarcat simţul foarte bun al arhitectului Nicolae Munteanu de a nu închide pespectiva din Centru Civic către dealurile din estul oraşului. Blocurile de locuinţe P+10 cu volume lamelare sunt dispuse în aceasta propunere perpendicular pe Bulevardul Ştefan cel Mare pentru a lăsa liberă vederea catre dealul „Gura Bustei“, iar complexele culturale şi comerciale din dreptul Pieţei Civice de pe partea estică a bulevardului - sunt de mică înălţime.
Imaginea face parte din expoziţia retrospectivă „MUNTEANU 70” realizată de arhitectul Nicolae Munteanu, cu participarea fotografului Ioan Clopoţel.
Iată o schiţă a uneia dintre primele propuneri pentru zona estică, în care clădirile existente deja sunt marcate cu roşu, iar cele propuse - cu negru, sau doar conturate. Totodată se poate observa planul de lotizare al terenului pentru locuinţe individuale în lunca Vasluieţului pœnă la albia sa, asemănător cartierelor rezidenţiale occidentale. Şi nu în ultmul rœnd, se poate remarca şi complexul de recreere din partea „de jos” a oraşului, compus din strand (adulţi și copii), bufet şi terenuri de sport. Imaginea face parte din expoziţia retrospectivă “MUNTEANU 70” realizată de arhitectul Nicolae Munteanu, cu participarea fotografului Ioan Clopoţel.
Planul zonei centrale - varianta finală (1972) În acest plan se pot recunoaşte majoritatea clădirilor din zona centrală a Vasluiului în varianta actuală. Totuşi, partea „de jos“ a orasului nu s-a mai realizat în varianta propusă. Teatrul de vară s-a construit însă după un alt proiect al arhitectului vasluian Aurel Bogdan, mult mai tœrziu, în 1989. Soluţia dată de Nicolae Munteanu pentru întreaga zonă centrală a Vasluiului a fost considerată un exemplu în urbanismul romœnesc din acea perioadă şi a fost prezentată şi în „Istoria arhitecturii în Romœnia” de Gheorghe Curinschi Vorona - aparută în 1981. (foto dreapta)
© 'Vasluiul Comunist' (facebook.com/vaslui607080), Muzeul Judeţean Vaslui. Reproducerea fără permisiune este interzisă.