Curierul Adventist Aprilie 2025

APRILIE 2025: REZULTATELE CELOR ŞASE ADUNĂRI ELECTIVE + „VOI AȚI FOST CHEMAȚI LA LIBERTATE” + CREDINCIOS ÎN LIBERTATE + FUNDAMENTUL LIBERTĂȚII + PORTRET DE LIDER CREDINCIOS + LIBERTATEA RELIGIOASĂ, O VALOARE BIBLICĂ – PROVOCĂRI ACTUALE + DILEMELE CON Ş TIINȚEI ISUS HRISTOS,

REVISTĂ LUNARĂ DE INFORMAȚII ŞI INSPIRAȚIE PENTRU AŞTEPTĂTORII REVENIRII DOMNULUI HRISTOS

„Iată, Eu vin curând...”

Misiunea noastră este să-L înălţăm pe Domnul Isus Hristos prin prezentarea de experienţe ale dragostei Lui nemărginite, de ar ticole și știri, ajutându-l astfel pe cititor să-L cunoască mai bine pe Mântuitorul și să aibă o speranţă vie în apropiata Lui revenire.

„Darul statorniciei, pe care îl aveau pionierii adventişti, înseamnă ca adventiştii de astăzi să aştepte cu aceeaşi nerăbdare a doua venire a lui Hristos. Înseamnă să interpretăm speranţa noastră prin bucuria şi prin promisiunea unui Sabat păzit în ziua a şaptea, aşa cum a fost la început. De asemenea, înseamnă să vedem lumea şi felul în care noi trăim în mijlocul ei printr-o metaforă care Îl pune pe Isus – credinţa Sa, lucrarea Sa – în inima experienţei creştine. Toate acestea îi aşază pe adventişti în afara sincronizării cu mersul lumii. Toate acestea accentuează sentimentul că Dumnezeu ne-a chemat să adoptăm un mod de viaţă diferit – ne-a chemat să fim avangarda unei noi omeniri, un popor care, prin înălţarea lui Hristos înaintea tuturor, păstrează vie speranţa şi aruncă o lumină pe calea păcii.” – Charles Scriven

Anul CXI, APRILIE 2025. Publicaţia oficială a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România. Apare lunar, sub coordonarea Comitetului Uniunii.

Director Balla Lorand; Coordonator ediție limba maghiară Ernest Szász; Consultanţi: Aurel Neațu, Georgel Pîrlitu, Ioan Feier, Claudiu Gâșman, Tiberiu Nica, Robert Mandache, George Sbîrnea, Ștefan Tomoiagă, Vlad Bogdan; Colaboratori speciali: Valentin Filimon, Dragoș Mușat, Gelu Poenariu, Daniel Brînzan, Marius Andrei; Redactor web Andreea Roman; Lectura manuscrisului Adrian Neagu; Redactor-corector Livia Mihai; Tehnoredactor Irina Toncu; Adresa de corespondenţă: Curierul Adventist, str. Erou Iancu Nicolae nr. 38-38A, Voluntari, jud. Ilfov, cod 077190; E-mail curierul@adventist.ro; Website www.curieruladventist.ro; Imprimare Editura Viață și Sănătate, Şos. Cernica nr. 101, Pantelimon, jud. Ilfov, Tel. 021/323 00 20; Fax 021/323 00 40

1220-6725

REZULTATELE CELOR ŞASE ADUNĂRI ELECTIVE DIN 2025

„Pacea să fie cu voi cu toți care sunteți în Hristos Isus!” (1 Petru 5:14). Vă prezint un raport informativ despre desfășurarea alegerilor în administrația Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, de la nivelul regional. Ca rezultate generale, în țară, puțin peste jumătate din componența comitetelor bisericești regionale s-a schimbat: 54% din organigramă a fost modificată, unele nume din grila de conducere fiind realese pentru aceeași responsabilitate sau pentru alte slujbe în comitetul local al conferințelor. În cele șase adunări elective, au fost înlocuiți doi președinți, patru secretari executivi, cinci trezorieri și opt directori. Îi voi prezenta în special pe cei nou-aleși în pozițiile de autoritate și reprezentare publică.

Muntenia

În comitetul restrâns al Bisericii Adventiste din regiunea Muntenia, doar trei din cele șapte persoane vor continua să lucreze în aceleași slujbe: președintele reales, pastorul Robert Mandache, directorul de la Comunicare și Libertate Religioasă, pastorul Mădălin Avrămescu, și directorul de la departamentele Școala de Sabat și Lucrare Personală și Publicații, pastorul Bogdan Plătică. Ceilalți doi administratori au fost înlocuiți după cum urmează: slujba de trezorier a preluat-o fostul secretar, pastorul Gabriel Ișvan, iar pe cea de secretar a ocupat-o fostul director de Tineret, pastorul Felix Mușat.

Noul secretar al Conferinței Muntenia, pastorul Felix Mușat a lucrat nouă ani în două districte din județele Ialomița și Constanța, apoi două mandate ca director de Tineret, perioadă în care a coordonat și Centrul de Tineret Respiro. Realizează emisiuni de familie la Speranța TV și Radio Vocea Speranței, este licențiat în teologie și psihologie și are studii postuniversitare în consilierea familiei.

Noul director al departamentelor Educație și Viața de Familie în Muntenia este Sergiu Teofil Brașov. Absolvent de liceu adventist, a lucrat ca pastor în comunități din județele Galați, Neamț și Prahova. De doi ani este profesor, capelan la cel mai mare liceu adventist din țară și pastor al unei biserici de adolescenți și tineri de peste 500 de membri în registru. Timp de 10 ani a fost pastor pentru tineri în județul Prahova și a acumulat experiență timp de șapte ani ca manager și capelan la Școala Gimnazială Excelsis, din Ploiești.

Director al departamentelor Tineret și Slujirea Copiilor în Muntenia este Gheorghe (Bobi) Ciocârlan, care a slujit 17 ani ca pastor în comunități adventiste din județele Ialomița și Constanța și opt ani ca președinte al Școlii Gimnaziale „Wilhelm Moldovan” din orașul Constanța. Bobi Ciocârlan este profesor de religie și are studii de specializare în consiliere.

Pastorul Robert Mandache, reales ca președinte pentru al doilea mandat, a fost apreciat pentru determinare, lucrul în echipă, viziunea holistică și curajul de a se implica în proiecte mari, solicitante din punct de vedere al resurselor umane și financiare.

Nordul Transilvaniei

În Transilvania de Nord, voința adunării elective a fost în favoarea unui aparat administrativ stabil, care a trecut proba timpului. Au fost realeși președintele, pastorul Ștefan Tomoiagă, și secretarul, pastorul Szász Károly Zsolt. Pastorul Ștefan Tomoiagă, mandatat pentru a doua oară ca președinte în conferință, a fost apreciat pentru experiența admi-

CUPRINS

3 Editorial

Aurel Neațu

Rezultatele celor şase adunări elective din 2025

7 Actualitate

Viorel Dima

Tot pământul se uită cu mirare

Libertate religioasă

9 Dragoș Mușat

11

„Voi ați fost chemați la libertate”

Dănuț Obăgeanu

Credincios în libertate

14 Mugurel Asaftei

Fundamentul libertății

16 Mădălin Avrămescu

Portret de lider credincios

18 Petre-Daniel Niță

Libertatea religioasă, o valoare biblică – provocări actuale

21 Beniamin Anca Dilemele conștiinței

22 Mihai Miron

Lucrarea Duhului Sfânt

24 Ganoune Dior

Isus Hristos, libertatea lui Dumnezeu: Domnul și Mântuitorul care vine

28

Din viața bisericii din România

La odihnă

Gheorghe Burlacu

Maria Delea

29 Spiritual

Daniel Nițulescu

Flori de crini, curmali şi rodii

31 Pagina copiilor

Alina Chirileanu

Așadar, o conștiință liberă ar trebui să ne responsabilizeze, adăugând un filtru și mai fin deciziilor și acțiunilor noastre. „

Ca biserică, luptăm pentru libertatea de conștiință. Dar este conștiința fiecăruia infailibilă sau este doar un reper care trebuie validat de Biblie și de călăuzirea pe care Dumnezeu o oferă întregului corp al credincioșilor? În ce condiții poate face cineva alegeri dictate doar de conștiință? Fără aceste clarificări, conștiința liberă poate deveni repede un pretext pentru alegeri nepotrivite în lumina Sfintelor Scripturi. „Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai Lui Dumnezeu” (1 Petru 2:16).

nistrativă, perseverență, viziunea misionară, preocuparea pentru copii și tineri și susținerea constantă a proiectelor de educație și sănătate.

Realeși pentru un nou mandat au fost și directorul de la Școala de Sabat, Lucrare Personală și Publicații, pastorul Pálffi Miklós, precum și directorul de la Tineret și Slujirea copiilor, pastorul Adrian Dorgo.

Noul trezorier în Biserica Adventistă din Transilvania de Nord este pastorul Iosif Pașca. A lucrat ca pastor în județele Bistrița-Năsăud și Alba timp de 15 ani, după care a fost un an trezorier, apoi președinte timp de șapte ani. Din 2021 a păstorit Biserica „Speranța” din Cluj-Napoca. Are trei fii, dintre care unul e pastor debutant.

Sudul Transilvaniei

O dorință puternică de întinerire a echipei de conducere s-a simțit în sudul Transilvaniei. Cele șase poziții din comitetul local au fost ocupate de slujbași noi, trei români și trei maghiari.

Noul președinte este pastorul Vlad Bogdan Cristian, în vârstă de 45 de ani. A fost pastor în districtele Reghin I, Luduș II și Grebenișu de Câmpie, în județul Mureș. A fost apreciat pentru modul în care a înțeles relațiile etnice și spirituale din comunitățile adventiste. Fratele Vlad Bogdan Cristian a fost trezorier al conferinței timp de șapte ani, din 2013 până în 2020. Are studii postuniversitare în istoria mondială, este căsătorit cu Semida Fabiola și au trei copii: doi băieți și o fiică.

Secretar executiv este pastorul Nicu Dorel Mărie. A copilărit în Biertan, județul Sibiu, a absolvit liceul adventist din Cluj-Napoca, facultatea de teologie și facultatea de litere și un program masteral. A slujit în districtele Bran, Reghin I și Nazna.

Trezorier este pastorul Ferencz-Zorgel József-Attila, în vârstă de 52 de ani. A început lucrarea pastorală în Odorheiu Secuiesc din Harghita și a continuat în Sfântu Gheorghe și Târgu Mureș. Între anii 2013 și 2017 a fost directorul Departamentului Școala de Sabat. Până ieri a slujit în districtul Câmpenița, din Mureș. Are patru copii, primul băiat fiind pastor asistent, iar al treilea fiind student la teologie la Cernica.

La Școala de Sabat și Publicații a fost votat pastorul Lucaciu Edmond. El a păstorit în județele Harghita, Brașov, Mureș și în perioada 2019–2025 a fost director asociat la departamentul de Tineret. Are deprinderi în lucrarea media și a fost în evanghelizare în misiunea externă, în Africa, India și Filipine.

La departamentul de Tineret și copii va sluji Irinel Ganea, absolvent de științe economice și teologie, cu un master în teologie și altul în educație. A fost pastor într-un singur district, la Sebeș, județul Brașov, timp de aproape șapte ani. Soția este medic dentist și au trei copii de 14, 9 și 3 ani.

Pastorul Barabás Zsolt Adorján a fost ales director al departamentului Educație în Transilvania de Sud, ca membru în comitetul conferinței. S-a născut în 1984, are trei copii și a slujit până de curând în districtul Sovata, județul Mureș.

Moldova

În Moldova, au fost schimbări mai puține, dar în pozițiile esențiale, de secretar, trezorier și coordonator al Asociației Pastorale, în timp ce pastorului Tiberiu Nica i-a fost încredințat un nou mandat ca președinte. Manda-

Conferința Transilvania de Nord

Conferința Transilvania de Sud

Conferința Muntenia

tul președintelui Tiberiu Nica a fost apreciat pentru verticalitate și dezvoltarea instituțională pe linie de educație și misiune, precum și pentru gestionarea situațiilor dificile, inclusiv a derapajelor doctrinare.

Pastorul Bogdan Felia este noul secretar al Conferinței Moldova, o structură regională de conducere în care conduce și Departamentul Libertate Religioasă. Originar din Galați și în vârstă de 43 de ani, el a fost anterior, din anul 2006, pastor în 17 comunități din județele Iași și Galați. În ultima perioadă a slujit consecutiv în comunitățile

Maranatha și Betania, din municipiul Iași. Din 2022 a fost și capelan al tinerilor adventiști din Asociația Continuum. Soția lui este cadru medical și împreună au un copil, elev la liceu.

Pastorul Daniel Andrei din Spătărești, Suceava, a fost ales trezorier în Moldova. Înainte de a fi pastor, a lucrat opt ani în Spania, în telecomunicații. Studiile la nivel liceal, universitar și postuniversitar le-a absolvit în sistemul adventist. Ca pastor, a activat în districtele Dorohoi, Galați, Fălticeni și Suceava. Are 44 de ani și doi copii, iar soția lucrează ca educatoare.

Pastorul Daniel Chirileanu a fost votat director al Asociației Pastorale Adventiste din nord-estul țării (o entitate cu 69 de pastori angajați) și la departamentul Spiritul Profetic. Născut sucevean, a lucrat pentru Moldova și, ulterior, pentru România ca lider în departamentul de Tineret, în total 18 ani. E în vârstă de 60 de ani acum și a publicat 12 volume de poezii, meditații și training. În ultimii trei ani a fost capelan la Centrul Adventist de Tineret din Coșna și director asistent pentru Companioni.

Adunarea electivă de la Bacău, aflată la a XX-a sesiune, a reînvestit următorii pastori: Dorin Cristea să conducă în continuare departamentul de Tineret; Ovidiu Burlacu, de asemenea, să ducă mai departe coordonarea celor două departamente, Școala de Sabat și Publicații, iar Cristian Trenchea, la conducerea departamentului Educație și Slujirea Familiei.

Banat

În fruntea Banatului, din cele cinci slujbe în comitetul regional, continuă slujirea doar liderul departamentului de Tineret, pastorul Narcis Ardelean. Toți ceilalți slujbași au fost înlocuiți, după cum urmează: fostul secretar, pastorul Claudiu Gâșman, a preluat funcția de președinte, directorul departamentului Școala de Sabat a ocupat poziția de secretar executiv, iar fostul președinte, pastorul Mihai Maur, va sluji în departamentul primordial al Bisericii, la Școala de Sabat și Lucrare Personală, după 20 de ani în serviciu ca președinte. La trezorerie, în locul pastorului Abel Iștoc, a venit pastorul Demeter Dezső-Robert. Pastorul Claudiu Gâșman este liderul Bisericii Adventiste din Banat. Claudiu Gâșman este prahovean la origine, din localitatea Izvoarele, și are 40 de ani. A fost apreciat pentru spirit practic, determinare și misiune aplicată în educație. Primul district pastoral a fost în Buzău, la Movila Banului, timp de trei ani, perioadă în care a fost și pastor de tineret, după care a lucrat patru ani în Măderat, județul Arad, și ulterior în orașul Arad timp de nouă ani. Aici a păstorit comunitatea Salem, cea mai mare biserică din zonă. În activitatea pastorală de 16 ani, a fost și director asistent pentru companioni la nivel regional. În ultimii șase ani a lucrat în administrație, mai întâi ca trezorier, între 2019 și 2021, și ulterior ca secretar executiv și la conducerea Asociației Pastorale, din 2021 și până săptămâna aceasta. Are două fiice, iar soția este profesor în învățământul primar la o școală adventistă din Arad.

Conferința Banat

Conferința Oltenia

Conferința Moldova

Pastorul Teofil Brînzan este noul secretar al Bisericii Adventiste din Banat, votat de asemenea și director al Asociației Pastorale. În vârstă de 56 de ani, a slujit până acum în 22 de comunități și grupe din județele Arad și Timiș. Vreme de 16 ani consecutivi a fost director al departamentului Viața de Familie. A fost, de asemenea, profesor de religie la o școală generală, redactor la Radio Vocea Speranței Timișoara și, în ultimii patru ani, director al departamentelor Școala de Sabat și Lucrare Personală și Publicații. Ca formare, are pregătire în psihoterapie și două masterate: unul în istoria și civilizația ebraică și celălalt în relațiile de familie. Soția promovează stilul de viață sănătos și împreună au două fiice.

Trezorierul Banatului este pastorul Demeter DezsőRobert, care vine din Timișoara, în vârstă de 41 ani, cu 12 ani de experiență pastorală în districtele Petroșani, Macea și Timișoara. Pastorul Demeter este absolvent al Facultății de Teologie, dar și al Facultății de Muzică, de asemenea licențiat în drept și master în religie. A lucrat ca notar stagiar și, în Biserica Adventistă, ca director asistent la Companioni, capelan al grădiniței și școlii adventiste din Macea, capelan AMiCUS în Arad și Timișoara și director al departamentului de Muzică. Soția lucrează într-o companie multinațională și au doi copii.

Oltenia

Și rezultatele de la Oltenia au arătat o preferință puternică pentru aceiași slujbași: fostul președinte, pastorul George Sbîrnea ocupă aceeași poziție, la fel pastorii Petre Niță și Florin Răduț, în calitate de secretar, respectiv trezorier. Președintele George Sbîrnea a fost apreciat pentru perseverență, principialitate și integritate, relaționare și lucru în echipă. La Tineret va lucra în continuare pastorul Beniamin Sisu, iar la Asociația Pastorală și Familie, pastorul Valentin Petreacă. Noul venit în echipă este pastorul Lucian Răcilă, care a luat în primire departamentele Școala de Sabat și Lucrare Personală și Publicații. În Oltenia, la departamentul ce reunește principalele direcții de misiune a venit pastorul Lucian Răcilă, originar din Filiași, Dolj, în vârstă de 50 de ani. În perioade diferite a fost, pe rând, director Sola Scriptura, colaborator la Institutul Social Oltenia al Universității din Craiova, capelan și profesor la Liceul Teologic Adventist din Craiova, director la departamentul de Educație și director asociat la departamentul de Tineret. Are un doctorat la Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, are un masterat la Facultatea de Drept și Științe Administrative din Craiova, unde este și membru în Cercul Științific Studențesc de Științe Administrative. A servit în Dolj și Olt, ca pastor în districtele Balș, Caracal, Leamna și Băilești. Soția e profesoară de matematică și are o fiică medic.

Ce urmează?

Încheierea adunărilor elective reașază organizația noastră pe făgașul ei și ne responsabilizează pentru misiunea creștină. Este momentul „să vedem fericirea aleșilor Domnului, să ne bucurăm de bucuria poporului Său și să ne lăudăm cu moștenirea Lui” (adaptare după Psalmii 106:5). Vă invit ca, împreună, să îi încredințăm în mâna Domnului, cu rugăciune și post, după modelul primilor creștini (vezi Faptele apostolilor 14:23).

Ca unul care am participat în comitetele de numiri, pot să confirm că „Dumnezeu îi ia pe oameni așa cum sunt, cu trăsături omenești în caracterul lor, și îi pregătește […]. Ei nu sunt aleși pentru că sunt desăvârșiți, ci în ciuda nedesăvârșirilor […]” (Ellen White, Hristos, Lumina lumii, p. 294.4, ediția electronică).

Pentru cei care au fost eliberați de poverile administrative și de conducere, vă rog pe toți să-I cerem Domnului să își aducă aminte de ei „spre bine” și să nu uite „faptele [lor] evlavioase făcute pentru Casa Dumnezeului [nostru] și pentru lucrurile care trebuie păzite în ea” (adaptare după Neemia 13:31,14).

Tuturor ne este de folos să observăm că „darurile de conducere” sunt penultimele daruri ale Duhului Sfânt în lista apostolului Pavel din 1 Corinteni 12 (vezi versetul 28, NTR) și că toți trebuie să râvnim după „darurile cele mai mari”, cum ar fi apostolatul, adică evanghelizarea, și dragostea, sau calea „nespus mai bună”, „dincolo de orice comparație” (1 Corinteni 12:31, EDC100, NTR).

„Maestrul cheamă lucrători pentru Evanghelie. Cine va răspunde? Nu toți care intră în armată vor fi generali, căpitani, sergenți, nici măcar caporali. Nu toți vor avea răspunderea de comandanți. Există și altfel de treburi grele. Este nevoie ca unii să sape tranșee și să ridice fortificații, alții să stea santinele, iar alții să poarte mesaje. Ofițerii sunt puțini, în vreme ce este nevoie de mulți soldați care să formeze grosul armatei. Iar succesul armatei depinde de fidelitatea fiecărui soldat. Lașitatea sau trădarea unui singur om poate aduce dezastrul întregii armate” (Ellen White, Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, ed. 1997, p. 422).

„Binecuvântat să fie Domnul […] din veșnicie în veșnicie!

Și tot poporul să zică: «Amin!»

Lăudați-L pe Domnul!” (Psalmii 106:48) n

Aurel Neaţu, președinte, Uniunea de Conferințe

Text adaptat după mesajele video publicate pe blogul presedinte.adventist.ro, precum și pe rețele de socializare oficiale ale Bisericii Adventiste în zilele de 28 februarie și 7 martie 2025.

TOT PĂMÂNTUL SE UITĂ CU MIRARE

Aparent trăiam o perioadă de pace și liniște, când toate evoluțiile erau previzibile. Statele se îndreptau spre atingerea celor 17 obiective ale Agendei 2030 și vedeam cum parcă toți locuitorii pământului, îmbătați de vinul progresismului, se îndreptau agale spre desăvârșirea globalizării. Părea că, după câțiva ani, ar mai fi lipsit doar un guvern mondial care să aibă „stăpânire peste orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam”.

Tulburarea apelor sau vremea schimbării

Trăim o perioadă de tulburare a apelor la nivel global, când stabilitatea mondială pare că se zguduie din temelii și oamenii sunt pe punctul de a-și „da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ”, văzând că „puterile cerurilor” sunt clătinate (Luca 21:26).

Într-adevăr, lumea se schimbă sub ochii noștri. În primul rând, era evident că planeta se îndrepta spre un globalism unipolar, în care SUA se detașa ca lider, iar Rusia și China, pentru că nu au fost dispuse să accepte o astfel de situație, au început să militeze pentru un globalism multipolar. Tensiunile au ajuns la punctul critic și această stare nu mai poate continua. În al doilea rând, în ultimii ani, în Europa au apărut partidele suveraniste, care au crescut foarte mult, ca reacție la cedarea parțială a suveranității statelor membre către Uniune și la atacurile violente susținute de către progresiști față de valorile tradiționale. Creșterea tensiunii dintre globalism și suveranism prevestește evoluții neașteptate. În al treilea rând, tulburarea apelor la nivel global este amplificată prin inițiativele administrației Trump, care dă impresia că duce Statele Unite, o țară cu vocație globală, pe calea suveranismului, sau izolaționismului. Mulți sunt speriați la gândul că retragerea Americii din afacerile mondiale ar produce un haos ale cărui consecințe sunt imposibil de evaluat.

Vedem astfel că, cel puțin în Europa și SUA, coexistă două lumi, a globaliștilor și a suveraniștilor. Aceste lumi nu se pot asocia, așa „cum fierul nu se poate uni cu lutul” (Daniel 2:43). Pe de o parte, toate aceste evoluții ar putea vesti „strâmtorare

printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor” (Luca 21:25). Pe de altă parte, când veți vedea aceste lucruri, luați seama că ori de câte ori se tulbură apele, se întâmplă minuni.

Globalismul şi progresismul, sub semnul întrebării

Atacul împotriva progresismului. La fiecare eveniment public la care a participat în prima săptămână a noului mandat, președintele Trump și-a afirmat împotrivirea față de progresism. A făcut-o în discursul de inaugurare, apoi în discursul către participanții de la Davos și în California.

FIȚI TREJI ŞI VEGHEAȚI VIOREL DIMA

ESTE BINE SĂ FIM PRUDENȚI ÎN INTERPRETARE ȘI SĂ AȘTEPTĂM CU INTERES ȘI RĂBDARE ÎMPLINIREA PREZICERILOR BIBLICE. CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, SĂ VEGHEM, SĂ FIM GATA ȘI SĂ DĂM UN SUNET DE TRÂMBIȚĂ CORECT, CLAR ȘI PUTERNIC.

Totodată, a abrogat mai multe ordine executive emise de președintele Biden privitoare la drepturile persoanelor care aparțin comunității LGBTQ+ în școli, armată, penitenciare, și a dispus recunoașterea a numai două genuri, feminin și masculin, în legislație, în actele de identitate, a dispus concedierea imediată a persoanelor transgender din armată, stoparea ideologiei de gen și a cerut să nu se mai arboreze steagul LGBTQ la ambasadele și clădirile publice americane din străinătate. El a proclamat politica pro-viață interzicând contribuțiile financiare pentru organizațiile proavort, solicitând cetățenilor țării să nu își mai avorteze copiii, iar familiile americane să stimu-

leze natalitatea. A grațiat 23 de activiști pro-viață deținuți în închisorile federale pentru proteste făcute în fața clinicilor care practicau avortul. El a răspuns astfel așteptărilor susținătorilor săi evanghelici și a încercat să aducă normalitatea în țară.

Administrația Trump înțelege că familia și valorile sunt indispensabile bunăstării societății. Creștini fiind, apreciem această înțelegere. Din punct de vedere biblic, LGBT-ul este inacceptabil. Deși suntem în favoarea nediscriminării și a libertății de alegere, trebuie să recunoaștem că ideologia de gen și drepturile LGBTQ+ au depășit orice limită și au devenit politică de stat prioritară în Occident, motiv pentru care se impunea o intervenție de stopare sau cel puțin de temperare. Totuși, Biserica nu trebuie să se bazeze pe intervenția autorității civile în ceea ce privește protejarea societății de ideologia de gen. Soluția lui Dumnezeu este convingerea și convertirea, iar Biserica Adventistă, în calitate de „lumină a lumii” și „sare a pământului”, trebuie să se implice în acest sens.

Atacul împotriva globalismului. Mulți poate credeau că mielul cu două coarne răcnește ca un balaur de multă vreme, însă acum începem să înțelegem cum răcnește cu adevărat.

Aparent, noua administrație Trump a început să se opună globalismului prin reafirmarea suveranității naționale și retragerea din organismele globale. Astfel, președintele Trump a emis ordine executive pentru retragerea SUA din Organizația Mondială a Sănătății, din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și din Acordurile privind clima, iar marile firme financiare americane au anunțat că vor renunța să mai finanțeze proiectele privind clima.

Retragerea din organismele globale, impunerea de taxe vamale pe importurile din China, Mexic, Canada și Europa și atragerea de investiții străine cu scopul de a spori calitatea vieții în țara sa pare să plaseze administrația Trump în curentul suveranist, izolaționist. O astfel de concluzie reiese și din pozițiile luate de diferiți oficiali americani pentru susținerea orientărilor suveraniste din Europa. Această abordare dă motive de îngrijorare, pentru că multe țări ar putea rămâne neajutorate în fața amenințărilor Rusiei, Chinei și terorismului.

Un alt model de globalism. Una dintre marile promisiuni ale noii administrații de la Washington este că va aduce pacea în lume și că va opri războiul din Orientul Mijlociu și din Ucraina. E greu de imaginat că ar putea să reușească dacă luăm în considerare impactul războiului comercial pe care tocmai l-a declanșat și pretențiile teritoriale cu privire la Groenlanda, Canada, Canalul Panama.

Pare că mielul cu două coarne începe să vorbească precum un balaur, iar modul în care vorbește și acționează dă fiori întregii planete. Deja a reușit să capteze atenția tuturor locuitorilor pământului, „mici și mari, bogați și

săraci, slobozi și robi”. Consider că SUA nu se va retrage din politica globală, dar este gata să introducă un nou model de globalism. Nu este clar cum va arăta acesta, însă se întrevăd câteva din trăsăturile lui. Noul globalism va permite Statelor Unite mai multă libertate de implicare în rezolvarea problemelor globale fără să mai depindă de instituțiile internaționale, va fi bazat mai mult pe negocierea condițiilor decât pe Dreptul Internațional, iar negocierea se va face direct cu marii actori internaționali (statele care contează, marile capitaluri și religia).

Cu toate acestea, este important să manifestăm prudență în interpretarea profetică a evenimentelor prezente deoarece:

• Schimbările care au loc în aceste zile în lume ar putea să conducă fie la o încetinire a proceselor de globalizare și o înfrânare a progresismului și, implicit, o amânare a crizei finale din motive știute de Dumnezeu, fie, dimpotrivă, la o grăbire a evenimentelor finale pentru că Dumnezeu „va împlini pe deplin și repede pe pământ Cuvântul Lui” (Romani 9:28).

• SUA poate împărți autoritatea globală cu Rusia și, eventual, cu China sau poate spera că, scoțându-l din nou în lume pe Putin, reducând unele sancțiuni și făcându-i unele favoruri, cum ar fi redesenarea hărții lumii într-o înțelegere de tip Yalta, va reuși să-l domine și să aibă rolul de lider mondial necontestat.

Să veghem, dar să fim prudenți

Noi, adventiștii, suntem foarte sensibili la evenimentele care ar putea însemna o împlinire profetică. În plus, există printre noi extremiști care livrează mesaje alarmiste și mulți ne grăbim să le transmitem mai departe.

Să ne amintim că Domnul nostru ne-a „spus aceste lucruri înainte ca să se întâmple”, nu atât pentru ca noi să știm cu precizie ce, când și cum se va întâmpla, ci „pentru ca atunci când se vor întâmpla, să credeți” (Ioan 14:29).

Este bine să fim prudenți în interpretare și să așteptăm cu interes și răbdare împlinirea prezicerilor biblice.

Așadar, chiar dacă unele acțiuni și fenomene care se întâmplă la nivel global sunt bine înțelese, să nu uităm că:

• pot apărea situații și evenimente care să schimbe direcția politicii naționale și globale.

• unele decizii ale administrației pot să nu fie aprobate de legislativ sau pot fi contestate în justiție și anulate.

• schimbarea unor realități sau rezultatele unor negocieri pot conduce la renunțarea la decizii și schimbări de direcție ce păreau definitive.

De aceea, cu ajutorul lui Dumnezeu, să veghem, să fim gata și să dăm un sunet de trâmbiță corect, clar și puternic. Și să nu uităm: cu cât se tulbură mai mult apele, cu atât mai mari sunt lucrurile care urmează. Și noi așteptăm lucruri mari! n

Viorel Dima, pastor pensionar

„VOI AȚI FOST CHEMAȚI LA LIBERTATE”

Valoarea libertății

De ce avem nevoie de libertate? Dacă oamenii nu pot gândi liber, atunci ei nu pot să acționeze sau să vorbească liber. Libertatea de gândire, de conștiință și de religie este obligatorie pentru protejarea împotriva tiraniei. Numai cu această libertate putem acționa într-un mod cu adevărat informat, moral și etic.

A vorbi și a face sunt acțiuni prin care ne exprimăm la nivel exterior, dar gândirea este un act profund intern. Gândirea este influențată de personalitatea noastră, de individualitatea noastră distinctă, precum și de ceea ce simțim despre noi înșine ca ființe morale și politice. Modul în care gândim, adică ceea ce credem și ceea ce simțim că este corect sau greșit, nu ar trebui să fie supus controlului extern al statului, nici controlului instituțiilor religioase, nici controlului angajatorilor din companiile de producție sau al profesorilor din sistemul educațional.

Creatorul nu ne controlează gândirea, ci ne acordă libertate maximă, pe care noi trebuie să o folosim cu responsabilitate: „Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5).

Îngrădirea libertății religioase

Convingerile religioase sunt influențate de mulți factori, inclusiv de propria experiență de viață, modelată prin ceea ce am învățat în instituțiile de învățământ și în afara lor, prin percepțiile cu privire la ce e corect sau greșit, prin credințele proprii într-o divinitate, prin valorile fondate într-un sistem etic etc. La urma urmei, fără capacitatea de a gândi independent, de a crede și de a ne închina liber, respectând simultan și credința altora, ne este imposibil să construim o societate dreaptă și prosperă. Respectul reciproc ne împiedică să apelăm la brațul politic al statului pentru a monitoriza chestiunile de credință personală.

Întrucât libertatea de a gândi și de a crede are o natură internă, fiind deci mai greu de controlat, statul autoritarist a folosit o multitudine de metode pentru a influența gândirea oamenilor: atât prin propagandă, cât și prin legi date cu scopul de a suprima disidențele sau de a modela valorile societale. Încercările de a influența gândirea individuală iau în general forma a două abordări împletite, dar care se și suprapun:

LIBERTATEA DARUL DIVIN DRAGOŞ MUŞAT

MESAJUL UNIVERSAL AL LUI

DUMNEZEU REZUMAT ÎN CELE ZECE PORUNCI ARE LA BAZĂ LIBERTATEA. ÎNCĂ DE LA ÎNCEPUT, CEL CARE

ROSTEȘTE PORUNCILE SE PREZINTĂ

PE SINE CA FIIND ELIBERATORUL DIN „CASA ROBIEI”. ELIBERAREA

ESTE DORINȚA LUI

DUMNEZEU PENTRU TOȚI OAMENII, IAR LIBERTATEA

ESTE UN DAR DIVIN FUNDAMENTAL.

LIBERTATEA

AUTENTICĂ ESTE FUNDAMENTATĂ

PE IUBIRE ȘI RESPONSABI-

LITATE, NU PE

EGOISM SAU

ABUZ. LIBERTATEA SPIRITUALĂ

ȘI MORALĂ OFE-

RITĂ DE DUM-

NEZEU TREBUIE

SĂ FIE FOLOSITĂ

PENTRU BINELE COMUN

ȘI PENTRU CONSOLIDAREA

UNEI SOCIETĂȚI

BAZATE PE DRA-

GOSTE, RESPECT RECIPROC

ȘI ACCEPTARE, ORIENTATĂ

SPRE VALORILE BIBLIEI.

alterarea realității trăite de oameni și remodelarea normelor și așteptărilor.

Instrumentele folosite pentru propagandă includ controlul mass-media, cenzura și monitorizarea secretă. Propaganda formează opinia publică. Mass-media controlată de stat poate difuza informații părtinitoare pentru demonizarea oponenților și promovarea unor narațiuni ideologice specifice. Rețelele sociale pot deveni armate de boți malefici.

Modificarea normelor și așteptărilor se realizează prin legi și reglementări, precum și prin controale asupra formelor de identitate culturală, ideologii și practici economice. Sistemul educațional este frecvent abuzat în acest scop. Controlând ceea ce învață copiii în școli, statul poate modela convingerile normative, identitatea națională și valorile generațiilor viitoare.

Deoarece convingerile religioase stau la baza concepției despre lume și viață, statul autoritarist exercită presiune – cum s-a întâmplat în anii dictaturii comuniste – asupra instituțiilor religioase pentru a restrânge libertatea de gândire și pentru a restructura morala și etica unei comunității religioase, conform politicii ideologice.

Soluții

În promovarea libertății religioase este necesar ca statul să acorde atenție nevoilor resimțite de religiile minoritare. Excluderea din drepturi a aparținătorilor diferitelor religii și discrimina-

rea lor conduce la înstrăinarea lor socială, ceea ce afectează coeziunea națiunii, dar și limitează comunicarea statului cu respectivele comunități religioase.

Toleranța membrilor diferitelor religii este doar primul pas către exercitarea libertății religioase. Pasul al doilea, esențial, stă în a trece dincolo de simpla toleranță, către o adevărată acceptare a convingerilor altora, evitând capcana dominației credinței majoritare asupra confesiunilor minoritare.

Până la urmă, ceea ce susține democrația și echitatea este gândirea morală. Ea nu poate fi controlată din exterior, ci doar din interior. Doar o democrație autentică, protectivă față de libertatea religioasă, va facilita maturizarea deplină a conștiinței, singura cale care zidește o națiune.

„Voi ați fost chemați la libertate.”

„[…] unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia” (2 Corinteni 3:17). Noi toți am fost chemați la libertate și la slujire din dragoste (Galateni 5:13). Libertatea autentică este fundamentată pe iubire și responsabilitate, nu pe egoism sau abuz. Libertatea spirituală și morală oferită de Dumnezeu trebuie să fie folosită pentru binele comun și pentru consolidarea unei societăți bazate pe dragoste, respect reciproc și acceptare, orientată spre valorile Bibliei. n

Dragoș Mușat, directorul Departamentului de Relații Publice și Libertate Religioasă, Uniunea de Conferințe

CREDINCIOS ÎN LIBERTATE

Putem fi credincioși în condiții de libertate religioasă și putem fi credincioși în absența acestei libertăți sau în situații de libertate limitată. Putem alege și să nu fim credincioși. Ceea ce face diferența este modul de a duce lupta credinței. Dorința de a fi mântuiți o avem cu toții. Dar este foarte la îndemână să ne lăsăm prinși de iluzia că mântuirea ar fi ușor de obținut. În firea noastră pământească ne dorim o asemenea mântuire. Și existența libertății religioase poate contribui la iluzia posibilității de a fi mântuit în felul acesta. Nu mai trebuie duse o serie de lupte pe care le poartă cei ce trăiesc în zonele unde libertatea religioasă nu există și nici nu se întrevede o astfel de posibilitate. Însă este o capcană. Mântuirea nu poate fi obținută ușor nici în condiții de absență a libertății religioase și nici în situația existenței acestei libertăți. Pentru că mântuirea nu depinde de libertatea religioasă, ci de eliberarea de sub controlul păcatului. Iar păcatul este prezent și în teritoriile unde libertatea religioasă este deplină. Doar anumite forme de manifestare sunt diferite. Vă propun în acest articol să parcurgem câteva dintre ispitele cu care se confruntă credinciosul din lumea liberă și apoi fiecare să se cerceteze pe sine în lumina acestora.

Relaxarea spirituală

Existența libertății aduce cu sine posibilitatea de a avea acces permanent și deplin la Scripturi, de a participa fără nicio piedică la închinarea publică sau de a desfășura oricând activități cu caracter misionar. Aceste oportunități, în cadrul de normalitate, pot duce ușor la o relaxare spirituală a credinciosului. Se poate instala simțământul că lupta se dă în alte locuri, acolo unde libertatea este restricționată sau anulată. Nu mai suntem permanent în stare de alertă. Învățăturile biblice care indică importanța de a veghea tot timpul nu par a fi aplicabile contextului libertății. Astfel că ne relaxăm. Tot mai mult. Și relaxarea spirituală atrage după sine o serie de alte disfuncții religioase.

Neglijarea sau chiar lepădarea crucii

Isus a fost onest cu cei care veneau la El. Nu le-a făcut promisiuni fără acoperire. I-a avertizat

de dificultățile cu care urmau să se întâlnească pe drumul mântuirii. De prețul care trebuia plătit. De renunțările care vor face parte din viața lor, de nedreptatea care trebuia acceptată, de obrazul care trebuia întors, de ascultarea mai presus chiar de nedreptele legi ale lumii. Și toate acestea le-a înglobat într-un singur cuvânt – crucea. Nu este posibilă umblarea cu Isus pe calea credinței mântuitoare fără a purta crucea. Însă libertatea religioasă și drepturile care o însoțesc ne induc impresia că putem fi credincioși fără a purta și crucea anunțată de Isus. Credincioși fără jertfe. Fără preț. Și par să funcționeze lucrurile în felul acesta. Nu ne dăm seama că absența libertății are crucea ei și libertatea are crucea ei. Credem că doar în lumea fără libertate există și cruce, și jertfe, și sacrificii, și preț de plătit. Și ne rugăm pentru credincioșii din lumea aceea. Nu ne dăm seama că și în lumea liberă există crucea. Mai subtilă, mai dificil de identificat, mai puțin propovăduită, dar la fel de grea. Riscul credinciosului care beneficiază de libertate religioasă este să nu mai identifice și să nu mai ducă zilnic crucea cerută de Isus.

Vorbirea neatentă

RISCURILE

LIBERTATEA RELIGIOASĂ ARE AVANTAJELE ȘI

RISCURILE EI. SUNT

ISPITE SPECIFICE

LIBERTĂȚII RELIGIOASE PE CARE

TREBUIE SĂ LE

IDENTIFICĂM, SĂ LE ȚINEM MEREU SUB OBSERVAȚIE ȘI SĂ LE BIRUIM.

Libertatea religioasă implică existența libertății de exprimare. O exprimare publică. Și contextul tehnologic actual face posibilă exprimarea aceasta la alte cote decât în trecut. Dacă în perioada de început a istoriei noastre denominaționale cei care vorbeau în numele bisericii erau puțini și făceau lucrul acesta fie în cadrul predicilor rostite la programele de închinare, fie în cadrul evanghelizărilor, astăzi situația este complet diferită. Un număr tot mai mare de adventiști se exprimă public, în mediul online, fără să fie atenți la conținutul mesajului și la modul de exprimare. Sunt atitudini manifestate în numele bisericii sau al celor care se consideră a fi credincioșii bisericii, atitudini prin care, de multe ori, sunt condamnate persoane din poziții de conducere politică sau civilă, instituții sau alte biserici. Și prea puțin se gândesc cei ce se exprimă în numele bisericii sau dinspre biserică la faptul că exprimarea liberă

trebuie să fie atent formulată, în așa fel încât să nu fie declarați vinovați la judecata divină. Adevărul trebuie rostit, dar nu în orice fel și nu în orice loc. Și nu oricine este acreditat să fie purtător de cuvânt al lui Dumnezeu sau al bisericii. Desigur, cu cât persoana care se exprimă are o poziție de mai mare răspundere în biserică, cu atât mai mare va fi și efectul vorbirii acesteia. Și nu doar cel ce vorbește neatent va trebui să suporte consecințele vinovăției lui, ci întreaga biserică va suporta consecințe. Iată ce scria Ellen White în vremuri când nu se putea bănui măcar la ce cote va ajunge astăzi posibilitatea exprimării publice în lumea liberă:

„Nu e lucrarea noastră aceea de a ataca persoane sau instituții. Trebuie să manifestăm multă grijă, ca nu cumva să fim înțeleși ca așezându-ne în opoziție cu autoritățile civile. (...)

Va veni timpul când expresii neatente, cu caracter învinuitor, care au fost rostite sau scrise cu nebăgare de seamă de frații noștri, vor fi folosite de vrăjmașii noștri spre a ne osândi. Acestea vor fi folosite nu doar pentru a-i condamna pe aceia care au rostit astfel de cuvinte, ci vor fi puse în seama întregii organizații a adventiștilor. Acuzatorii noștri vor spune că, în ziua cutare, unul dintre bărbații noștri cu răspundere a spus așa și așa împotriva legilor acestei cârmuiri. Mulți vor fi uimiți să vadă cât de multe lucruri au fost cultivate și ținute minte și care vor da tărie argumentelor vrăjmașilor noștri. Mulți vor fi surprinși să audă propriile lor cuvinte sucite ca să li se dea un sens pe care ei nu au avut intenția ca ele să-l aibă. De aceea, lucrătorii noștri să fie atenți spre a vorbi totdeauna și în toate împrejurările cu băgare de seamă. Toți să se păzească ca nu cumva prin expresii pripite să aducă un timp de necaz înainte de criza cea mare care trebuie să pună la încercare sufletele oamenilor.” (Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pp. 394–395) Și, pe lângă astfel de avertizări în privința vorbirilor care aduc atingere autorităților civile, Ellen White are o serie de declarații prin care ne atrage atenția și la modul și conținutul vorbirii noastre despre credincioșii altor biserici. Așadar, putem înțelege destul de ușor că vorbirea în libertate este un factor cu potențial de păcătuire foarte mare. În zonele unde biserica este supravegheată și restricționată, unde orice cuvânt aduce consecințe imediat, adventiștii știu să aibă o vorbire atent controlată. În aceste locuri, ispita poate fi să nu vorbești când ar trebui să spui ceva. Însă în lumea liberă, din care încă facem parte, păcatul vorbirii neatente este o realitate ale cărei consecințe încă nu le bănuim.

Confortul, comoditatea şi

mofturile

A fi credincios în libertate implică o doză destul de mare de confort. Îți sunt permise multe și poți să ceri multe. Astfel că se poate foarte ușor dezvolta o religiozita-

te cu accente puse pe comoditate și confort. O închinare orientată spre ceea ce ne place. Și nici nu ne dăm seama cum ajungem să alunecăm către un fel de egocentrism religios. Construim tot ce ține de religie în așa fel încât să ne fie la îndemână, convenabil și facil. Din momentul acesta se trece repede la apariția mofturilor. Desigur, nu le definim așa. Găsim întotdeauna eufemisme prin care să camuflăm cuvântul care ne poate demasca starea de păcat.

Ce efecte produce intrarea în zona confortului, a comodității și a mofturilor? Mai întâi ne slăbește spiritual. Ca și în lumea fizică, unde cel ferit de orice vitregie va fi tot mai plăpând, tot așa este și în lumea spirituală. Pe zi ce trece, confortul adus de libertatea religioasă ne face tot mai slabi. Ne vom da seama doar în încercări cât de slabi suntem, dacă vom înțelege că ceea ce se întâmplă este o încercare... În al doilea rând, dar nu în ultimul rând, confortul și dorința de a rămâne în această stare ne erodează misiunea. Misiunea la care Dumnezeu ne-a chemat implică efort și sacrificii. Mereu și mereu. Și, pe măsură ce ne apropiem de final, lucrarea ne va cere mai mult efort și mai multe sacrificii. Da, și păcatul acesta, păcat generat de condițiile libertății religioase, este deosebit de puternic. Fără îndoială, vor fi biruitori. Dar și pierderi. Depinde de cât de serios ne preocupă mântuirea și cât de atent ne analizăm trăirea religioasă în condițiile de acum.

Nemulțumirea şi cârtirile

O ispită născută din păcatul confortului, comodității și mofturilor este să avem foarte ușor sentimente de nemulțumire. Și nemulțumirile ne determină să cârtim. De fiecare dată când ceva nu se potrivește cu așteptările sau pretențiile noastre, devenim nemulțumiți și vociferăm. Nu este ceva specific acestui veac. Este în firea omului. Cele mai multe nemulțumiri și cârtiri ale iudeilor au fost după eliberarea din robia Egiptului.

Asemenea atitudini și manifestări erodează legătura cu Dumnezeu și sfințenia caracterului. În fond, orice nemulțumire și orice cârtire se îndreaptă spre Dumnezeu. Nemulțumirea și cârtirea sunt incompatibile cu roada Duhului. Lucrul aceasta ar trebui să ne determine să evaluăm mai atent ce se întâmplă cu noi când constatăm că suntem foarte ușor înclinați spre nemulțumire și cârtiri.

Ațipirea spirituală

Să călătorești cu o mașină silențioasă, pe un drum drept și lin, poate foarte ușor să te ducă spre ațipire. Dacă ești pasager, pierzi doar ocazia de a vedea peisajul, dar dacă ești la volan, ațipirea poate fi fatală. Libertatea religioasă este drumul drept și lin, iar predicile care nu mai demască păcatele din biserică reprezintă mașina silențioasă. Adică exact acel cadru propice ațipirii. Și noi

suntem cu toții la volan. Nu există pasageri pe drumul credinței. Acum, pentru că numai Dumnezeu știe care este cu adevărat starea noastră spirituală, nu ne putem pronunța dacă suntem sau nu în pericol să ațipim. Sau, și mai grav, dacă am ațipit deja. Însă pericolul ațipirii spirituale este o realitate de care este bine să ținem cont.

Materialismul şi izolarea socială

Libertatea religioasă îi permite și celui credincios să se dezvolte material. Nu ești împiedicat pe criterii religioase să prosperi, să dezvolți afaceri, să ai proprietăți și alte aspecte din domeniul acesta. Astfel că suntem ispitiți să obținem și să păstrăm bunuri materiale mai mult decât avem nevoie. Desigur, ne reconfigurăm mereu limitele a ceea ce considerăm că avem nevoie. Încercăm să rămânem credincioși, uitând parcă ceea ce ne atenționa Isus, că nu putem sluji la doi stăpâni. Materialismul este un virus periculos. Și nu trebuie să credem că doar cei bogați ar fi în pericol. Orice persoană poate fi contaminată. Dorința de a poseda mai mult și tot mai mult o poate avea și cel mai sărac. Nu a avut culoarul necesar sau nu a știut cum să valorifice situațiile avute. Sau poate este prea comod. Dar și comoditatea este o formă de materialism.

Materialismul produce izolare socială. Cei bogați sunt singuri. Stau pe lângă ei doar cei plătiți să stea. Și izolarea aceasta are două direcții. Ne izolăm între noi, în biserică. Când mergem la biserică, părem mulți, părem un grup, o echipă... Însă fiecare este singur de cele mai multe ori. Ne salutăm. Vorbim puțin unii cu alții. Superficial. Apoi, fiecare se întoarce în izolarea lui. A fa-

miliei lui. Cea de-a doua direcție a izolării sociale este în lucrarea misionară. Isus a stat între oameni, a vorbit cu ei, a mâncat cu ei, în casele lor, la mesele lor, le asculta păsurile și le vindeca rănile. Apoi le vorbea despre mântuirea lor. Nu există altă cale misionară. Și izolarea noastră socială face misionarismul ineficient, chiar inexistent. Acțiunile scurte și sporadice, cu interacțiuni sociale superficiale și cu distanță emoțională evidentă, nu sunt acțiuni misionare. Și o cauză a acestei absențe a lucrării este materialismul nostru.

Așadar, ca o scurtă concluzie, libertatea religioasă are și avantajele, și riscurile ei. Sunt ispite specifice libertății religioase pe care trebuie să le identificăm, să le ținem mereu sub observație și să le biruim. Toate ispitele menționate aici, chiar dacă nu a fost oferită o lămurire explicită în dreptul fiecăreia, aduc atingere atât caracterului celui credincios, deteriorându-l, cât și lucrării misionare. Și atât dezvoltarea unui caracter sfânt, cât și lucrarea misionară sunt motivul pentru care există biserica. Dacă nu atingem aceste obiective, atunci libertatea religioasă nu ne-a fost de niciun folos.

Totuși, în ciuda puterii pe care aceste ispite o au asupra naturii umane, Dumnezeu a prevăzut calea pentru ca noi să le putem rezista. Dar nu este o cale ușoară. Însă cu siguranță merită. Chiar dacă recompensa va fi la final de tot. Și vor fi credincioși care vor birui. Nu știm câți, dar știm că fiecare are acces liber la biruință. Și aceasta este cea mai mare libertate. Singura libertate. n

Dănuţ Obăgeanu, directorul Departamentului de Relații Publice și Libertate Religioasă, Conferința Banat (2021–2025)

FUNDAMENTUL LIBERTĂȚII

Libertatea este un drept fundamental al omului oferit prin creație. Tocmai acest dar pare că a prilejuit apariția suferinței și morții în lume, așa cum apare în Geneza 3. Sistemele totalitare din istorie oferă o lecție specială despre valoarea libertății. Cu cât condamnăm mai mult un sistem totalitar anume, cu atât suntem mai tentați să-l copiem și chiar să-l perfecționăm. Multe sisteme totalitare s-au născut ca o reacție la un anume sistem opresiv pe care au dorit să-l combată, sfârșind prin a deveni mai acerbe și mai îngrozitoare. De ce nu reușim să păstrăm acest dar atât de important? O explicație vine din declarația Domnului care prezintă adevărul ca bază a libertății. Fără adevăr nu există libertate. Cine a fost vreodată păcălit sau înșelat percepe mai exact suferința

provocată de minciună. Istoria lumii oferă o imagine clară asupra faptului că primul lucru pe care îl face un sistem tiranic este să înfrângă adevărul. Informațiile trebuie cenzurate, ca apoi să fie oferite doar cele care convin politicii oficiale. Libertatea de exprimare a crescut exponențial odată cu internetul. Dacă radioul și televiziunea au însemnat un salt epocal în privința posibilității de comunicare și a distribuirii de informații pentru un public tot mai mare, internetul a făcut să explodeze cantitatea lor. Dar acest salt a venit și cu riscul de a primi informații eronate. Nivelul de fraudare în mediul online este înspăimântător. De la furtul de date personale, date bancare și provocări care pun viața în pericol, gama e tot mai largă. Cu toate acestea, și adevărul are vizibilita-

te și poate fi accesat. Programele bisericii pot fi transmise public și stocate pentru a fi vizionate oricând, explicații biblice, comentarii și reportaje despre viața și misiunea bisericii pot fi accesate de oriunde.

Luther al României

Parte din activitățile departamentului Libertate religioasă au fost realizate ca răspuns la solicitări din partea unor biserici sau instituții de a participa la anumite evenimente.

La împlinirea unui secol de la traducerea Bibliei de către preotul Dumitru Cornilescu, pe 13 august 2021, am avut bucuria de a participa la un eveniment organizat de Primăria și de Centrul Cultural Dumbrăveni, județul Suceava. Participarea a fost una interconfesională. Faptul că bisericile creștine din România au beneficiat de o traducere a Bibliei într-un limbaj actualizat a fost o reală binecuvântare, contribuind la convertirea multor oameni. Cu acest prilej am putut să aflăm sau să evocăm momente importante din lupta dusă pentru traducere, atât cele personale ale distinsului slujitor al Domnului, cât și piedicile pe care acesta le-a întâmpinat în realizarea proiectului. Ceea ce deranja sistemul bisericesc românesc era faptul că oamenii simpli aveau acces la un mesaj clar și mai simplu de interpretat, reducând dependența de cler specializat pentru înțelegerea mesajului. Patriarhul Miron Cristea a încercat să ajute la aplanarea conflictului apărut în sânul bisericii și i-a sugerat traducătorului să părăsească țara pentru o vreme măcar, întrucât criticii lui îl vedeau ca fiind „dracul cel mare”. Biserica Ortodoxă era pe punctul de a-l declara eretic, dar în Occident era văzut ca un Luther al secolului XX. O dovadă în plus că adevărul este întâmpinat cu opoziție de multe ori sau chiar respins.

Mania persecuției

Pe unii, libertatea îi încurcă și simt nevoia să stârnească necazuri înainte de vreme.

Cum altfel se poate explica difuzarea de știri false privind „decretul duminical”? Un punct special ca importanță pentru biserica noastră, impunerea unui sabat fals este privită cu interes maxim. La începutul acestui an a început să circule din nou o știre care anunța că Papa Francisc i-a solicitat președintelui american Donald Trump să dea decretul cu pricina. De fapt, astfel de știri nu sunt deloc noi. Faptul că un decret stă ascuns prin sertarele Vaticanului și așteaptă doar să fie prezentat public are deja o istorie. În climatul po-

litic global actual, cu schimbări șocante pe scena politică, astfel de știri vin să trezească nevoia de a ne afirma credința specifică pentru acest segment istoric și escatologic pe care-l trăim. Doar că știrea era falsă. Iar minciuna nu eliberează, nici nu zidește în vreun fel caracterul cuiva. Pe lângă cunoașterea Scripturii, este necesară și verificarea mesajelor din mediul în care trăim. Orice semnal fals nu face decât să descurajeze și să amplifice nivelul de necredință, care este o caracteristică a timpurilor noastre.

Adevărul în acțiune

În ultimii ani s-au desfășurat multe evenimente care au avut scop misionar în diverse domenii: medical, educațional sau social. Cele mai multe dintre ele au fost bine primite de cei care au beneficiat de ele. Dar au fost și situații în care ni s-a arătat că libertatea de credință este un dar destul de fragil care poate fi pierdut oricând.

Un exemplu în acest sens este acțiunea unui grup de tineri din Spania, care au petrecut o săptămână în luna februarie a anului curent, în Conferința Moldova, oferind ajutor material pentru persoanele nevoiașe, au susținut școli biblice cu copiii și chiar evanghelizări în două localități din jurul municipiului Iași. Acest eveniment a stârnit mânia reprezentanților puterilor politice și religioase deopotrivă, care ne-au poruncit efectiv să părăsim zona. Fapt și mai interesant este că primarul comunei a colaborat cu pastorul din zonă în proiecte similare și în anii trecuți. Însă, când localitatea a fost răscolită de echipe care au atras oameni doritori să participe la prezentări biblice, atitudinea s-a schimbat radical. Deși proiectul a fost dus la final cu bine, putem spune că aceasta se datorează doar harului și protecției Domnului.

Tinerii participanți mi-au spus că pe unde desfășoară astfel de activități apar deseori atitudini și acțiuni ostile, uneori cu amenințări directe. Asta ne arată că între garanția oferită de factorii politici și realitatea din teren poate fi o prăpastie. Aceste situații ne amintesc de încercările și jertfele pe care creștinii sinceri și implicați în transmiterea mesajului le-au avut de-a lungul timpului și ne arată că vremurile noastre pot fi la fel de periculoase chiar dacă într-o formă mai subtilă. n

Mugurel Asaftei, directorul directorul Departamentului de Relații Publice și Libertate Religioasă, Conferința Moldova (2021–2025)

ÎNANCORAȚI

CUVÂNT MUGUREL ASAFTEI

„VEȚI CUNOAȘTE ADEVĂRUL, ȘI ADEVĂRUL VĂ VA FACE SLOBOZI.” (IOAN 8:32)

PORTRET DE LIDER CREDINCIOS

Unul dintre personajele biblice care m-au fascinat în contextul aspectelor care țin de libertatea religioasă este Mardoheu. Știați că numele său apare de 50 de ori în cartea Estera? Spre deosebire de acesta, numele Esterei apare de 35 de ori în cartea care îi poartă numele. Însă Mardoheu este cel mai dinamic personaj din întreaga relatare biblică, deși lucrul acesta ne-ar putea lua prin surprindere. Vă invit să descoperim împreună cum este și cum acționează Mardoheu, personaj structurat ca tip al adevăratului lider, adică Domnul Hristos. Vom face aceasta evidențiind trei aspecte din viața lui Mardoheu.

1. Un lider are „suflet”.

Din Estera 2:7 aflăm că Mardoheu o luase pe Estera „de suflet”. Aceasta este caracteristica unui om care are, mai întâi de toate, suflet. Am fost realmente impresionat de mai multe aspecte din viața și activitatea lui Mustafa Kemal Atatürk, primul președinte al Republicii Turce. Printre altele, acesta a înfiat nouă copii. În 1934 a introdus Legea numelui de familie, dându-i uneia dintre fiicele sale, luată „de suflet”, numele de familie Gökçen, însemnând „care aparține cerului, sau referitor la cer”. Credem sau nu, Sabiha Gökçen a fost prima femeie care a devenit pilot de luptă, la numai 23 de ani. Să reținem că pasiunea ei pentru aviație a survenit la jumătate de an după ce a primit respectivul nume. Prin înfiere, Sabihei i-au fost deschise orizonturi de împlinire la propriu și la figurat. Când luăm pe cineva „de suflet”, spiritual vorbind, ne putem face împreună planuri pentru cer.

Noi înșine suntem destinați pentru cer, prin înfierea primită de la Tatăl nostru, după cum aflăm din Efeseni 1:5:

„Ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale.”

2. Un lider caută binele poporului său.

Asumarea identității a fost esențială și nenegociabilă pentru Mardoheu. S-ar fi putut dezice? Probabil că mulți o făceau în condiții de purificare etnică și religioasă. În condiții mult mai prielnice, rămâne de tristă amintire lepădarea lui Petru.

Dimpotrivă, Mardoheu nu se rușinează, nu se consideră inferior, ci pune accentul pe construirea comunității din exil. El edifică o stare de spirit și menține identitatea de grup. Aceasta este sarcina oricărui lider creștin, fie el ministru, pastor, prezbiter sau lider de tineret. Până la urmă, datoria aceasta le revine tuturor, lideri sau nu, dar cu atât mai mult conducătorilor.

Ceea ce îl legitimează și îi oferă forță

morală intrinsecă unui lider este „căutarea binelui poporului său”.

Este suficient doar să ne aruncăm puțin privirea la năzuința Domnului Isus Hristos, care „a căutat binele poporului său” de fiecare dată, iar prin înfiere, cei care doresc devin fiii și fiicele Sale, așadar popor al Său.

Un singur exemplu din viața Mântuitorului ne va fi de ajuns să înțelegem cum a anticipat Mardoheu activitatea mijlocitoare a Domnului Isus Hristos: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi, și n-ați vrut!” (Matei 23:37).

3. Un lider vorbeşte pentru fericirea întregului său neam.

Mardoheu a acționat persuasiv și eficient, dar fără mult zgomot, deși influența lui a fost una în creștere. Să lucrezi pentru Dumnezeu când nu se face uz de Numele Său și când evlavia nu este ostentativ arborată (deoarece în cartea Estera nu apare Numele lui Dumnezeu, după cum bine știm) este un lucru extraordinar. Mardoheu își desfășoară activitatea în vremuri extrem de dificile, totuși acționează plin de curaj și își permite luxul

de a vorbi cu folos, devenind instrumentul folosit de Dumnezeu pentru salvarea poporului evreu.

Este dificil să ne imaginăm că un lider autentic, dedicat cauzei extinderii Împărăției lui Dumnezeu, ar alege să tacă. Ceea ce este și mai interesant la Mardoheu este echilibrul dintre tăceri neînțelese – perioade caracterizate de acțiuni discrete, dar consistente – și „vorbiri” remarcabile. Mai mult, uneori, când tace, îi spune Esterei că este momentul ca ea să vorbească.

Un lider creștin nu va acționa în primul rând pentru binele său, ci pentru binele comun, devenind o voce: în rugăciune și în societate.

Va vorbi și va tăcea pentru a ști ce să vorbească, iar dacă nu va putea vorbi el însuși, va delega. Acesta este modul de a acționa al Mântuitorului nostru: Îi vorbește Tatălui Lui și Tatălui nostru despre noi, având în inimă dorința ardentă a feri-

cirii noastre eterne. Rugăciunea de Mare-Preot a Domnului Isus Hristos sintetizează ceea ce, la o scară mult mai mică, practica și Mardoheu: „Mă rog ca toți să fie una […]” (Ioan 17:21 p.p.).

Vrei să fii ca Mardoheu?

Când vremurile sunt intense și complicate, este nevoie de bărbați și de femei care, asemenea lui Mardoheu, să apere libertatea de conștiință, de exprimare și de închinare, cu post și rugăciune, dar și cu acțiuni consistente, energice sau discrete, după caz. Dorim ca Dumnezeu, în spiritul Domnului Hristos, să ridice acei lideri credincioși care să apere, să coaguleze și să conducă spiritual poporul lui Dumnezeu. n

Mădălin Avrămescu, directorul Departamentului de Relații Publice și Libertate Religioasă, Conferința Muntenia

ÎN SPIRITUL LUI HRISTOS MĂDĂLIN AVRĂMESCU

„CĂCI IUDEUL MARDOHEU ERA CEL DINTÂI DUPĂ ÎMPĂRATUL AHAȘVEROȘ. EL ERA CU VAZĂ ÎNTRE IUDEI ȘI IUBIT DE MULȚIMEA FRAȚILOR SĂI, CĂCI A CĂUTAT BINELE POPORULUI SĂU

ȘI A VORBIT PENTRU FERICIREA ÎNTREGULUI SĂU NEAM” (ESTERA 10:3).

LIBERTATEA RELIGIOASĂ, O VALOARE BIBLICĂ – PROVOCĂRI ACTUALE

Valoarea libertății de conștiință este un dar divin, deseori neapreciat. Pentru a înțelege mai bine suprema valoare a acestui dar, am putea să ne comparăm cu cele aproximativ patru miliarde de oameni (51,6% din populația lumii) care trăiesc în 28 de țări din fereastra 10/40, din nordul Africii până în estul Asiei, care sunt discriminați sau persecutați. Sunt studii de referință care arată faptul că în anul 2023, spre exemplu, au fost cele mai multe persecuții și discriminări comparativ cu ultimii ani. Conform unui raport publicat de organizația Open Doors, doi creștini din cinci sunt discriminați sau persecutați în Asia, iar raportul este de un creștin din cinci, persecutat sau discriminat în Africa. Pentru a înțelege și aprecia valoarea libertății de conștiință, putem face un exercițiu de introspecție, întrebându-ne cum este, dacă se poate, să fii creștin în Yemen, Coreea de Nord sau Iran. Să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru contextul în care ne exprimăm valorile religioase, dar, în același timp, trebuie să fim responsabili și veghetori în situația unor posibile derapaje ce pot apărea.

Iată de ce libertatea religioasă este extrem de importantă deoarece ne vizează și ne afectează direct. A perora despre libertatea religioasă fără a face nimic în această privință este un act riscant și păgubitor. Libertatea religioasă nu mă afectează doar ca individ, ci ne afectează ca grup. Libertatea este un dar divin, fundamentat pe dragoste, iar apanajul dragostei este libertatea. De aici construim realitatea libertății de religie. Atunci când apreciezi, când iubești pe cineva, îi respecți alegerea.

1. Libertatea înainte de creațiune

Înainte de căderea în păcat, Dumnezeul Creator a oferit ființelor create libertatea de alegere și închinare. Dovadă în acest sens este capacitatea îngerilor de a alege între bine și rău, între adevăr și minciună. Faptul că Lucifer a putut alege ce valori să urmeze confirmă faptul că Dumnezeu, atunci când creează, înnobilează creatura cu darul libertății de alegere. Printr-o alegere greșită a

fost schimbată realitatea din Univers prin prisma apariției păcatului.

2. Libertatea după

creațiune

Apariția lui Adam și a Evei au confirmat dorința lui Dumnezeu de a crea și de a oferi darul vieții oamenilor. Faptul că Dumnezeu a creat realități multiple (stele, pomi, păsări, doi oameni etc.) arată că Dumnezeu a creat din dragoste, iar dragostea, pentru a fi trăită, experimentată, trebuie să fie apreciată și împărtășită de cel puțin două persoane, în contextul despre care vorbim – Adam și Eva, primii oameni. Cei doi au trăit începutul relației lor fiind plini de lumina ce-i înconjura ca o garanție a dependenței lor de Creator și a bucuriei unei relații frumoase cu Acesta.

3. Libertatea după căderea în păcat

Dragostea era fundalul pe care prima familie își trăia începutul și aceasta s-a manifestat prin exprimarea libertății de alegere. În acest context, în tabloul fericit și plin de senin al primei familii este un moment de răscruce – manifestarea unei alegeri care, din nefericire, a fost greșită și care, în mod dramatic, a schimonosit fața acestui pământ. Eva a ales să se despartă pentru ceva timp de soțul ei, apoi a urmat păcatul, după care Adam a avut libertatea de a alege, în cunoștință de cauză, ce direcție să urmeze. Și, din acel moment, omenirea a alunecat spre tenebre, consecințe care se văd și astăzi.

4. Libertatea ca o garanție

Ar fi fost altfel dacă Dumnezeu ar fi creat oameni programați, niște miniroboți care acționează la impulsuri electrice și mai puțin sub comanda dragostei manifestată prin libertatea de alegere. Cât de diferit ar fi putut arăta această realitate! Dar pentru că Dumnezeu este dragoste, a împărtășit acest dar și cu ființele create, oferindule posibilitatea de a iubi și de a alege. Libertatea și dragostea sunt unite într-o realitate indestructibilă, garantată de Însuși Dumnezeu.

5. Libertatea în cadrul istoriei mântuirii

Iată-ne la acest moment asaltați de probleme și de răni provocate de păcat și moarte. Lucrurile sunt pe acest făgaș, iar noi, ca oameni, suntem pe un drum cu sens unic. Când disperarea i-a cuprins pe Adam și pe Eva după căderea în păcat, Dumnezeu a avut soluția dragostei, calea prin care omul are speranța eliberării din blestemul morții. Și ce a urmat putem descoperi din Sfintele Scripturi, acolo unde ne sunt revelate aspecte și fațete ale luptei dintre bine și rău. Descoperim oameni ai lui Dumnezeu care, în ciuda unor poveri și lupte personale, au ales să fie exponenți ai adevărului și ai luminii, promovând mesajul salvării prin semeni. Aceasta deoarece, un om iubit și transformat iubește și respectă aducând la rândul lui binele și vindecarea acolo unde se află.

6. Libertatea ca responsabilitate

Marea luptă dintre bine și rău este scena multor eroi care L-au iubit pe Dumnezeu și care au apărat valorile moral-spirituale care sunt garanția stabilității universale. Aceștia au luat apărarea adevărului în epoci de minciună, atunci când asaltul luciferic era asiduu. Au fost oameni care au rămas de partea lui Dumnezeu, înfruntând probleme și ura mulțimilor. Din Vechiul Testament putem enumera aici pe Noe, Avraam sau Moise. Timp de 120 de ani, Noe a proclamat un sfârșit al lucrurilor, dar nu a forțat pe nimeni să intre în corabie, deoarece dragostea se îmbină cu acceptarea libertății celuilalt. Avraam a ales să plece din țara tatălui său deoarece Îl iubea pe Dumnezeu. În același timp, atunci când Lot, nepotul său, a ales să se despartă de el, Avraam i-a respectat decizia, deoarece dragostea respectă și promovează tot ce este curat și frumos. Iar atunci când a fost pe Muntele Moria cu propriul său fiu, Avraam a ales, din dragoste, să asculte de Dumnezeu și mai puțin de sentimentele proprii. De ce? Pentru că dragostea conduce la libertate, iar libertatea conduce la asumare și responsabilitate. Nu în ultimul rând, Moise, propovăduitorul speranței și libertății pentru evreii din Egipt, deși era un lider remarcabil, nu a constrâns pe nimeni cu scopul de a obține acceptarea cuiva sau ascultarea de Dumnezeu din partea poporului. Moise s-a rugat, a suferit pentru poporul care deseori era răzvrătit și a respectat deciziile neinspirate luate de Maria sau Aaron, chiar dacă acestea au avut consecințe dramatice. În Noul Testament identificăm aceeași emulație spirituală a oamenilor lui Dumnezeu care, animați de Duhul Sfânt, au ajuns în locuri

tenebroase, au propovăduit speranța și au încercat să-i salveze pe mulți din imperiul blestemului. Toți aceștia au lucrat cu dragoste pentru semeni, au salvat pe mulți și au respectat valorile celor de lângă ei, chiar dacă au fost greșite. Acești apostoli ai neprihănirii nu au pactizat cu Satana, nu au acceptat păcatul, ci au vorbit despre dragostea lui Dumnezeu, care mântuiește respectând libertatea de religie a oamenilor, chiar și atunci când aceștia plecau din rândurile primilor creștini.

7. Libertatea şi Domnul Hristos

APANAJUL DRAGOSTEI

De departe, Cel care a cucerit lumea cu dragoste, propovăduind salvarea, a fost și este Domnul Isus Hristos. Amintesc doar un episod punctual în care sunt îmbinate magistral iubirea și libertatea. Isus întâlnește un tânăr bogat, cu valențe spirituale, căutător al unor experiențe autentice și spirituale profunde. În contextul episodului prezentat de Marcu, în capitolul 10, citim că Isus l-a iubit pe acel tânăr bogat care nu era dispus să renunțe la valorile lui materiale pentru a-i ajuta pe alții. În același timp, Isus a respectat alegerea acelui tânăr care a plecat de la El. Aceasta deoarece dragostea care promovează libertatea suferă, dar nu constrânge, lăcrimează, dar nu asaltează conștiința cuiva prin persuasiune.

8. Libertatea în timpul din urmă

PETRE-DANIEL

A PERORA DESPRE LIBERTATEA RELIGIOASĂ FĂRĂ A FACE NIMIC ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ ESTE UN ACT RISCANT ȘI PĂGUBITOR.

Păcatul a semănat panică și a condus lumea spre dezordine. În perspectivă, așa cum descoperim în Sfânta Scriptură, asaltul răului va fi mai mare pentru că i se apropie ultimul ceas. În consecință, putem anticipa imixtiuni și interese meschine ale unor grupuri sau sisteme politice și religioase care își vor propune să renunțe la respectarea libertății de conștiință și de religie și, prin mijloace coercitive, să determine schimbarea de paradigme și perspective religioase, astfel încât oamenii să fie forțați să aleagă un anumit fel de închinare propus. Dacă acum acest lucru pare imposibil, într-un context de crize, pe plan social, politic, natural, acest lucru poate să se schimbe într-un ritm rapid. Ori, în pregătirea pentru acest viitor, de pe acum trebuie să conștientizăm provocările ce pot fi și să ne propunem întâmpinarea lor printr-o abordare activă. Aceasta poate însemna semnalarea unor derapaje atunci când libertatea

de conștiință și religie este în pericol și implicarea în căutarea unor soluții. Mai poate însemna diseminarea unor valori curate în societate și stabilirea unor conexiuni cu decidenții politici care, influențați de Dumnezeu, pot preveni derapajele legislative și problemele grave ce pot apărea. Este contextul să ne amintim de mesajul transmis de Ellen White, care afirma faptul că Dumnezeu are oameni pe care îi influențează în diverse medii și care fac o lucrare ce este parte din planul Său, chiar dacă acești oameni nu sunt cei mai religioși, așa cum înțelegem noi acest concept. Așa cum prezenta și apostolul Pavel, datoria noastră este să ne rugăm pentru cei care ne conduc, fiind amabili și respectuoși cu acești decidenți. Cât de actual și profund este mesajul lui Pavel din Romani capitolul 12 cu versetul 17, ultima parte: „Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor!”

9. Libertatea şi eu

Dragostea și libertatea de conștiință și religie fixează ramele tabloului pe care sunt pictate ulte-

rior momentele vieții noastre. Să ne bucurăm că, prin actul creației, Dumnezeu ne-a făcut liberi. În același timp, să conștientizăm că libertatea de conștiință și religie este un dar ce trebuie apărat și susținut prin implicare personală. Dumnezeu ne respectă alegerile, iar noi suntem invitați să facem același lucru. Dumnezeu promovează binele fără coerciție, face să răsară lumina soarelui și peste buni, și peste răi. Aceasta este și datoria noastră, aceea de a fi lumină atunci când întunericul este aproape material și de a transmite speranță peste inimi deznădăjduite. De a ridica glasul atunci când sunt probleme în spectrul libertății de conștiință și religie și de a vorbi și promova dragostea lui Dumnezeu într-o manieră sensibilă, fără persuasiune și mijloace manipulatorii. Lumea poate fi un loc mai bun dacă noi înșine vom fi mai buni, apărând valorile spirituale ale lui Dumnezeu, respectându-ne și iubindu-ne semenii! n

Niţă Petre Daniel, directorul Departamentului de Relații Publice și Libertate Religioasă, Conferința Oltenia

DILEMELE CONŞTIINȚEI

Poporul lui Dumnezeu a avut întotdeauna șansa de a fi cu un pas înaintea timpului. Nu pentru că suntem mai rapizi, ci pentru că am primit de sus ochi profetici. În timp ce există dezbateri intense cu privire la viitorul omenirii, noi vedem deja tendințele. Înțelegem finalitatea. Ceea ce înseamnă că putem fi deja acolo, anticipând și pregătindu-ne pentru ce va veni.

„Autoritățile vor face legi pentru a restrânge libertatea religioasă. Ele își vor însuși un drept pe care îl are numai Dumnezeu. Vor crede că pot constrânge conștiința pe care numai Dumnezeu o poate stăpâni” (E. G. White, DCN 82). Această perspectivă ne determină să fim vigilenți și să ne pregătim de pe acum. Vom urmări în continuare câteva din provocările prezente.

Clarificarea opțiunilor morale în contexte profesionale diferite

La nivel doctrinar ne-am asumat ca popor respectarea Celor Zece Porunci. Porunca a patra ne așază de multe ori în fața unor alegeri la locul de muncă și ne provoacă să răspundem personal și ca biserică la anumite întrebări. Există profesii unde a depune activitate profesională plătită în sabat este moral? Care este granița dintre urgență, binefacere și activitate lucrativă în diferite contexte profesionale sau sociale? Ce soluții pot fi găsite în aceste situații fără a ne compromite credința și conștiința? Ce putem face mai mult pentru a armoniza răspunsurile la aceste întrebări? Acestea nu sunt doar dezbateri teoretice. Sunt frământări practice, determinate de provocarea de a păstra un loc de muncă împreună cu o conștiință curată.

Determinarea limitelor conştiinței

Ca biserică, luptăm pentru libertatea de conștiință. Dar este conștiința fiecăruia infailibilă sau este doar un reper care trebuie validat de Biblie și de călăuzirea pe care Dumnezeu o oferă întregului corp al credincioșilor? În ce condiții poate face cineva alegeri dictate doar de conștiință? Fără aceste clarificări, conștiința liberă poate deveni repede un pretext pentru alegeri nepotrivite în lumina Sfintelor Scripturi. „Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății, ci ca niște robi ai Lui Dumnezeu” (1 Petru 2:16). Așadar, o conștiință liberă ar trebui să ne responsabilizeze, adăugând un filtru și mai fin deciziilor și acțiunilor noastre.

Creşterea influenței curentelor religioase conservatoare

LUMINĂ ÎN ÎNTUNERIC BENIAMIN ANCA

„SFINȚIȚI ÎN INIMILE VOASTRE PE HRISTOS CA DOMN. FIȚI TOTDEAUNA GATA SĂ

RĂSPUNDEȚI ORICUI VĂ CERE SOCOTEALĂ DE NĂDEJDEA CARE ESTE ÎN VOI.”

Ne-am obișnuit pe parcursul multor ani cu dominația discursurilor globaliste, care au izolat religia ca pe un fenomen social irelevant. Dar vremurile se schimbă. Anumite teme, izvorâte dintr-o cultură ce părea că apune, au devenit importante pe plan politic și social. A fi religios, a face publice convingerile religioase proprii, e o tendință populară. Aceasta este, evident, și o reacție la discreditarea nemeritată a unor valori autentice, izvorâte din moștenirea iudeo-creștină. Se pot întâmpla în acest context și lucruri bune. De exemplu, pot apărea multe ocazii în care interesul pentru anumite teme va deschide calea pentru prezentarea mesajului biblic. Dar lucrurile pot să și degenereze. Din dorința de a aduce mai multă ordine în societate, se poate ajunge la anumite măsuri restrictive. Până unde poate interveni Cezarul și unde are doar Dumnezeu dreptul să intervină? Libertatea de conștiință este granița, dar poate fi aceasta sacrificată în anumite situații?

Consolidarea unei culturi a libertății religioase şi de conştiință Înțelegând aceste provocări, putem răspunde promovând în continuare valorile acestor libertăți. Ele trebuie promovate atât printre credincioși, pentru a fi bine înțelese, dar și la nivelul autorităților, pentru a fi respectate. Bineînțeles, mai întâi ar trebui să știm noi ce credem și pentru ce luptăm. Nu doar la nivel doctrinar sau teoretic, ci și aplicat la nivel practic, în diferite contexte. Apoi ar trebui să dovedim deschidere investind în relații cu persoanele ale căror decizii modelează cursul societății. Lumina strălucește în întuneric, chiar dacă pare mică. „Ci sfințiți în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândețe și teamă, având un cuget curat [...]” (1 Petru 3:15,16 p.p.). n

Beniamin Anca, directorul Departamentului de Relații Publice și Libertate Religioasă, Conferința Transilvania de Nord

LUCRAREA DUHULUI SFÂNT

Duhul Sfânt în viața Domnului Isus Hristos

În contextul descrierii planului de mântuire în

Biblie, unul dintre cele mai importante și semnificative subiecte este cel legat de persoana și lucrarea Duhului Sfânt. Pământul a fost în atenția Duhului lui Dumnezeu la momentul modelării creației (Geneza 1:2), Isus Hristos s-a născut din fecioara Maria prin acțiunea Duhului Sfânt (Matei 1:20-21), iar Biserica s-a născut la Cincizecime prin revărsarea Duhului Sfânt (Fapte 2:1-4).

Lucrarea și acțiunea Duhului Sfânt este prezentă în momentele-cheie ale lucrării Domnului Isus Hristos. Încă de la începutul activității publice vedem cum, la botezul Domnului Isus, prezența Duhului Sfânt Se manifestă în chip de porumbel (Matei 3:16-17). Ulterior, Mântuitorul este condus de Duhul Sfânt în pustie (Matei 4:1) pentru un timp de consacrare, unde a fost ispitit de Diavol. În luarea de cuvânt în sinagoga din Nazaret, Isus a citit din Isaia 61:1 pasajul în care declară că profeția aceasta s-a împlinit și Duhul Sfânt este peste el pentru a îndeplini misiunea Sa pe pământ (Luca 4:18-19).

Aflându-se printre ucenici înainte de moartea prin crucificare, îi asigură pe aceștia că nu vor rămâne orfani, ci le va trimite un alt Mângâietor, Duhul Adevărului (Ioan 14:16-17), care avea să continue lucrarea Lui în lume. El îi îndeamnă pe ucenici să meargă în Ierusalim și să aștepte să primească o putere de Sus prin Duhul Sfânt (Luca 24:48-49).

Duhul Sfânt în viața bisericii

Profeția lui Isus cu privire la revărsarea Duhului Sfânt peste ucenici avea să se împlinească cu exactitate în Ziua Cincizecimii (Faptele 2:1-4) când erau adunați numeroși pelerini la Ierusalim. Ucenicii aveau să interpreteze acest eveniment ca un adevărat botez cu Duhul Sfânt (Faptele 11:15-18). Din momentul declanșării Cincizecimii, ucenicii care erau o comunitate în Ierusalim au devenit neînfricați în misiunea vestirii Evangheliei. Prezența și influența Duhului Sfânt făcea ca mesajul să se răspândească cu repeziciune. Se declanșase un proces irezistibil al transmiterii mesajului despre Isus Hristos cel Înviat printre oameni din toate categoriile sociale în cetatea

Ierusalimului și în afara ei. Predicarea lui Ștefan era plină de curaj și de o elocvență indiscutabilă, iar înainte de momentul fatal al masacrării lui, textul ne spune: „Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Faptele 7:55-56).

Această lucrare a ajuns la un apogeu în Ierusalim atunci când, datorită conducerii Duhului Sfânt, convertirile au început chiar și în rândurile preoților (Faptele 6:7). Cartea Faptele apostolilor oferă o mărturie a faptului că biserica apostolică din secolul I era sub călăuzirea directă a Duhului Sfânt. De fapt, se confirmă că, așa cum Domnul Isus era călăuzit de Duhul Sfânt, după același model ucenicii, în frunte cu Petru, ajung la concluzia că mesajul trebuie dus la neamuri (Faptele 10:19-20), iar Duhul Sfânt, spre uimirea celor tăiați împrejur, s-a revărsat și peste neamuri (Faptele 10:44-48). Astfel s-a deschis un nou orizont al misiunii, dar, odată cu acesta, concepția despre Dumnezeu și caracterul Său avea să cunoască perspective și înțelegeri nemaicunoscute și neexplorate până atunci. Universalitatea lucrării lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt avea să schimbe concepția și înțelegerea lor despre natura și caracterul lui Dumnezeu.

Convertirea lui Saul din Tars avea să fie un nou moment crucial pentru biserica lui Hristos și misiunea printre neamuri. Fiind botezat, avea să fie umplut de Duhul Sfânt conform spuselor lui Anania, care a fost chemat personal de Dumnezeu (Faptele 9:17-18). Apostolul Pavel avea să fie călăuzit în numeroase ocazii în cele trei călătorii misionare și avea să devină apostolul neamurilor. Un lucru este cert, și anume că oamenii erau conduși și călăuziți direct de Duhul lui Dumnezeu (Faptele 20:22-23). Atunci când a avut loc prima adunarea a bisericii la Ierusalim și când s-a luat în dezbatere problema tăierii împrejur și păzirea legii lui Moise de către neamuri, în urma discuțiilor și mărturiilor depuse de Barnaba și Pavel, Iacov a luat cuvântul și a adăugat că neamurile nu trebuie supuse acestor legi, iar ulterior ni se spune că „s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi altă greutate decât ceea ce trebuie” (Faptele 15:28-29).

În cartea Apocalipsa ni se comunică faptul că Ioan, în ziua Domnului, era în duhul (Apocalipsa 1:10), iar Duhul comunică bisericilor diferite mesaje (Apocalipsa 2:7,29). Aproape toate evenimentele sunt prezentate prin participarea directă, nemijlocită a Duhului Sfânt. Iar în finalul cărții ni se spune că „Duhul și Mireasa zic: Vino!” (Apocalipsa 22:17), invocând profeția care face referire la promisiunea revenirii Domnului Isus Hristos.

Duhul Sfânt în viața omului

Apostolul Pavel afirmă că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt (1 Corinteni 3:16). În contextul unor concepții grecești cum că materia este rea și spiritul este bun, că trupul este o închisoare pentru sufletul care trebuie eliberat de acolo, afirmația din Epistola lui Pavel către corinteni arată că lumea materială are valoare din perspectiva lui Dumnezeu, iar trupul uman, chiar dacă este afectat de păcat, rămâne valoros în ochii lui Dumnezeu. Această identificare a trupului uman cu Templul Duhului Sfânt este o reafirmare și o reabilitare a demnității umane și din punct de vedere fizic (1 Corinteni 6:19-20).

Viața spirituală a unei persoane este posibilă prin cunoașterea personală a lui Dumnezeu, care se descoperă pe Sine prin Cuvântul Său inspirat, care a fost scris de oameni la îndemnul Duhului Sfânt (1 Petru 1:19-20). Călăuzirea oferită de Duhul lui Dumnezeu formează o identitate mai întâi de toate: „Căci toți cei călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:14).

Ființele umane au privilegiul de a fi înzestrate cu daruri spirituale pe care le găsim descrise ca fiind daruri ale Duhului Sfânt. În 1 Corinteni 12:4-11 găsim o explicație elaborată a ceea ce înseamnă diversitatea darurilor și scopul pentru care au fost date. Orice om care vine la Dumnezeu primește din partea lui Dumnezeu un dar spiritual în vederea slujirii semenilor.

O altă lucrare deosebită a Duhului Sfânt este generarea de roade bogate ca urmare a modelării caracterului omului. În Galateni 5:22-23: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor.”

CĂLĂUZIREA

DUHULUI MIHAI MIRON

CĂLĂUZIREA OFERITĂ DE DUHUL LUI DUMNEZEU FORMEAZĂ O IDENTITATE MAI ÎNTÂI DE TOATE: „CĂCI TOȚI CEI CĂLĂUZIȚI DE DUHUL LUI DUMNEZEU SUNT FII AI LUI DUMNEZEU.”

Acestea ni se prezintă în contrast cu faptele firii pământești prezentate în Galateni 5:19-21. Așa cum Domnul Hristos îi avertiza pe cei din audiența Sa cu privire la pericolul profeților mincinoși – „după roadele lor îi veți cunoaște” (Matei 7:20) –, apostolul Pavel ne conștientizează că „cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică” (Galateni 6:8). n

Mihai Miron, directorul Departamentului de Relații Publice și Libertate Religioasă, Transilvania de Sud (2021–2025)

ISUS HRISTOS, LIBERTATEA LUI DUMNEZEU: DOMNUL ŞI MÂNTUITORUL CARE VINE

Predică pentru Sabatul Libertății Religioase – 19 aprilie 2025

În Scripturile iudeo-creștine, apostolul Iacov a specificat că „orice dar bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare și nici umbră de mutare” (Iacov 1:17). Această afirmație este relevantă atunci când vine vorba despre darul libertății. Ea rezonează cu afirmația celebră a lui Isus despre libertatea pe care o oferă: „Dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi” (Ioan 8:36). Adevărata libertate este legată de Isus Hristos, Mântuitorul.

În evanghelii se relatează că nimeni nu a vorbit vreodată ca Isus. Învățăturile Lui erau unice. Era armonie între cuvintele Sale și persoana Sa. În El, nu exista discrepanță între ideal și realitate. Esența slujirii lui Isus este lucrarea de eliberare. O demonstrează discursul Său din sinagoga din Nazaret, de la începutul misiunii Sale.

Vestea bună a creștinismului este inseparabil legată de libertate. Acest lucru este evident și în numele „Isus”, care înseamnă „Yahweh mântuiește”. Isus este Domn și Mântuitor. Numai un Domn poate fi un Mântuitor. Domnul spațiului, timpului și vieții este singurul calificat să fie un Mântuitor. Doar Cel care este complet liber poate fi, în cele din urmă, un eliberator.

Conținutul mesajului creștin este, în esență, proclamarea persoanei lui Isus, care este întruchiparea revelației de Sine a lui Dumnezeu și a libertății pe care El o oferă. Dumnezeul libertății este hotărât să elibereze ființele umane, astfel încât legământul propus de El să fie posibil. Dragostea nu poate fi forțată. Din acest motiv, printre altele, Dumnezeu a creat libertatea.

De ce să ne concentrăm asupra lui Isus Hristos?

Unul dintre fondatorii mișcării adventiste a afirmat următoarele: „Dintre toți creștinii care se declară urmași ai lui Hristos, adventiștii de ziua a șaptea ar trebui să fie în frunte în ceea ce privește înălțarea lui Hristos înaintea lumii. Proclamarea mesajului celui de-al treilea înger necesită prezentarea adevărului despre sabat. Acest adevăr, împreună cu altele incluse în acest mesaj, trebuie să fie proclamat; dar marele punct central al atracției, Isus Hristos, nu trebuie lăsat deoparte.” (Ellen G. White, Gospel Workers, Washington, D.C.: Review and Herald 1915, p. 156)

Mesajul pe care creștinii sunt chemați să-l împărtășească lumii este o persoană: Isus Hristos – modelul perfect a ceea ce înseamnă să fii om și, în același timp, revelația supremă a lui Dumnezeu, descoperind caracterul, voința și scopurile lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl a declarat: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:17). Isus este Fiul veșnic al lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat, Calea, Adevărul și Viața, după cum spune Evanghelia lui Ioan.

Înălțarea lui Hristos înaintea lumii

Isus, Noul Adam

Isus, Al Doilea Adam (1 Corinteni 15:20-27,44-50), a reușit acolo unde Adam și Eva au eșuat. A venit să creeze o nouă umanitate, restaurând chipul autentic al lui Dumnezeu în ființele umane și dându-le un nou început. De aceea, prin botez murim față de vechea noastră ființă și renaștem în Hristos, primind o nouă identitate.

Isus, Noul Moise

Paralele semnificative:

1. Moise era pe punctul de a fi ucis, iar Egiptul l-a adăpostit. La fel s-a întâmplat și cu Isus.

2. La Cuvântul lui Dumnezeu, Moise a transformat apa în sânge, iar Isus a transformat apa în vin.

3. Moise și israeliții au trecut prin Marea Roșie despărțită. Isus a mers pe apă.

4. Moise a spus: „Așa vorbește Domnul.” Isus a spus: „Adevărat vă spun Eu...”

5. În Exodul 24:8, Moise a stropit poporul cu sânge și a spus: „Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.” În Matei 26:28, Isus a spus: „Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou.”

6. Moise a urcat pe munte (Exodul 19:1-23:33). Isus a urcat și el pe munte. (Matei 5:1).

7. Moise a primit Legea pe munte. Isus a explicat sensul Legii în Predica de pe Muntele Măslinilor (Matei 5-7).

8. Moise a coborât de pe munte cu fața strălucind de slava lui Dumnezeu (Exodul 34:29-35). Isus a urcat pe Muntele Schimbării la Față, iar „fața Lui a strălucit ca soarele” (Matei 17:2).

9. Moise și profeții au făcut minuni. Isus a făcut mai mult decât toți la un loc. Pe unde a trecut El, plânsul și durerea au încetat. Pe unde a trecut El, întunericul a dispărut și orbii au putut vedea, pentru că El este Lumina lumii. Pe unde a trecut El, moartea a fost înlăturată, iar morții au înviat, pentru că Isus este Viața.

10. Isus este Noul Legământ. „Făgăduințele lui Dumnezeu, […] toate în El sunt «da»” (2 Corinteni 1:20).

11. Isus este templul cel nou, mai mare decât Templul (Matei 12:6). Asta era ceva absolut scandalos. Templul nu era doar centrul lumii iudaice, dar al întregii lumi. Nu e de mirare că acuzația adusă lui Isus pentru a-L ucide a fost aceea că El a spus că va distruge templul.

Oriunde și oricând S-a întâlnit Isus cu oamenii, aceștia au înțeles cu claritate voința, caracterul și inima lui Dumnezeu, fiindcă Isus este fața vizibilă a lui Dumnezeu, calea către El și întruparea scopurilor lui Dumnezeu. Evangheliile sunt autobiografii ale lui Dumnezeu prin Isus, care este imaginea Tatălui.

Isus, noua lege de la Dumnezeu: amănunte din Evanghelia după Matei

Evanghelia după Matei pune un accent deosebit pe cuvintele lui Isus, fiind considerată un manual de ucenicie, având în vedere structura acestei cărți.

Evanghelia după Matei conține cinci mari predici, sau discursuri, rostite de Isus. După fiecare dintre acestea, urmează o secțiune narativă care ilustrează învățăturile transmise. Această structură combină cuvintele și faptele lui Isus pentru a întări mesajul transmis. Fiecare discurs se încheie cu o expresie de tipul: „Când Isus a terminat de spus aceste lucruri”, marcând finalul unei secțiuni.

Structura generală:

Matei alternează între cinci discursuri și părți narative:

1. Predica de pe Munte (Matei 5–7)

Minuni și fapte ale lui Isus (Matei 8–9), inclusiv învieri, vindecări și calmarea furtunii pe mare.

2. Discursul misionar – trimiterea celor doisprezece apostoli (Matei 10)

Evenimente din viața lui Isus (Matei 11–12), inclusiv reacții la predica Sa și conflictul cu fariseii.

3. Parabolele (Matei 13)

Minuni și evenimente semnificative (Matei 14–17) –înmulțirea pâinilor și umblarea pe apă.

4. Discursul despre Împărăția cerurilor (Matei 18)

Înfruntări cu liderii religioși și învățături despre ucenicie (Matei 19–23), inclusiv intrarea triumfală în Ierusalim.

5. Predica de pe Muntele Măslinilor (Matei 24–25)

Pătimirea, moartea și învierea lui Isus (Matei 26–28).

În Evanghelia după Matei, „împlinirea” este un fir roșu care leagă întreaga carte. Ultimele cuvinte ale lui Isus din Matei 28:18-20 (Marea Trimitere) arată că îm-

plinirea planului lui Dumnezeu nu se oprește la Israel, ci se extinde la toate națiunile: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile...” Astfel, împlinirea promisă în Vechiul Testament este dusă la apogeu prin Isus, iar mesajul mântuirii este extins către întreaga lume.

Isus, Noul Israel

Paralele semnificative:

1. Israel a mers în Egipt. Isus a mers în Egipt.

2. Dumnezeu l-a chemat pe Israel afară din Egipt. Dumnezeu L-a chemat pe Fiul Său, Isus, afară din Egipt.

3. Israel avea douăsprezece triburi. Isus a ales doisprezece ucenici.

4. Moise a fost însoțit de 70 de bătrâni. Isus a trimis 70 de oameni să predice și să vindece.

5. Israel a petrecut 40 de ani în pustie, iar Isus, 40 de zile în deșert.

6. Israel a fost ispitit. Isus a fost ispitit.

7. Isus a biruit acolo unde Israel a cedat ispitelor.

8. Moise și israeliții au mers printr-o mare despărțită. Isus a umblat pe apă. Botezul lui Isus are, de asemenea, o legătură cu trecerea Israelului prin Marea Roșie (1 Corinteni 10:1).

9. Isus este împlinirea instituțiilor Israelului.

10. Isus este Legea în persoană. El este Cuvântul lui Dumnezeu în persoană.

11. Isus este, de asemenea, Templul lui Dumnezeu în persoană, manifestarea lui Dumnezeu, Emanuel.

12. El este împlinirea sărbătorilor Israelului. El este Paștele nostru.

În contextul Evangheliei după Matei, merită menționată o altă paralelă:

13. El este mângâierea lui Israel. El este Cel care poate opri plânsul Rahelei. El aduce speranță.

„Rama a fost o scenă de durere națională când prizonierii din Iuda și Ierusalim au fost puși în lanțuri pentru a fi trimiși în exil în Babilon (Ieremia 40:1). Israel s-a întors din exil, dar opresiunea dușmanului a continuat. Prin urmare, Matei, la fel ca Ieremia, o aude pe Rahela plângând în continuare pentru pierderea copiilor ei: prin măcelul pruncilor de către Irod, opresiunea și distrugerea Israelului a continuat. Speranța promisă Rahelei nu fusese încă pe deplin realizată.

Matei citează Ieremia 31:15 nu doar pentru a sublinia continuitatea durerii Israelului, dar și pentru a semnala împlinirea speranței lui Israel conținută în acest context. Isus scapă de măcel și, astfel, în El se află împlinirea speranței lui Israel. Deoarece Isus este acum Israel, adevărata sămânță a lui Avraam și adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, promisiunea lui Dumnezeu făcută Rahelei cu privire la o familie restaurată este acum pe cale să se împlinească” (D. E. Holwerda, „Jesus & Israel: One

FIUL VĂ FACE LIBERI GANOUNE DIOP

Covenant or Two?” – Grand Rapids: Eerdmans Publishing Company, 1995 – 41-42).

14. Recunoașterea lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu rezonează cu cântarea robului din Isaia 42:1; 44:1 și 52:13. În acest context, Isaia 49:5 arată clar slujitorul ca fiind o figură individuală: „Și, acum, Domnul vorbește, El, care M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov și pe Israel, care este încă împrăștiat; căci Eu sunt prețuit înaintea Domnului, și Dumnezeul Meu este tăria Mea.”

15. Cele 40 de zile și 40 de nopți petrecute în pustie (Matei 4:2) reflectă povestea ispitirii lui Israel relatată în cartea Deuteronomul.

16. Isus este Noul Moise (cu referire la Lege, pe munte).

17. El a ales în mod deliberat doisprezece apostoli, amintind de cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

18. Predica de pe Munte (Matei 5:1) reflectă darea Legii de către Moise pe Muntele Sinai.

MÂNTUIREA ESTE

ELIBERARE DE ORI-

CE RĂU. ESTE, ÎN

CELE DIN URMĂ, UN

EXOD DIN MOARTE

ȘI DIN TOATE SIMPTOMELE ACESTEIA.

19. Isus este Noua Autoritate de la Dumnezeu, care poate declara: „Căci adevărat vă spun...” (Matei 5:18) sau: „Ați auzit că s-a zis [...] dar Eu vă spun [...]” (Matei 5:21-22).

20. Faptele semnificative ale lui Isus în timpul Cinei de Taină, când face referire la sângele legământului (Matei 26:27-28), reconstituie ceea ce a făcut Moise cu copiii lui Israel la Sinai (Exodul 24:8). Totuși, există ceva mai mult, căci Isus este legământul. Trecem de la „sângele legământului” (Exodul 24:8) la „sângele Meu, sângele legământului celui nou” (Matei 26:28).

21. Limbajul ispășirii aplicat lui Isus (Romani 3:25; 1 Ioan 2:2; 1 Ioan 4:10 și, de asemenea, Evrei 2:17).

22. Isus este desemnat în mod repetat ca Marele-Preot (Evrei 2:17; 3:1; 4:14-15; 5:5, 10; 6:20; 7:26; 8:1; 9:11).

23. Hristos este Cel care oferă odihnă poporului lui Dumnezeu, spre deosebire de Iosua (Evrei 4:8).

24. Isus este desemnat drept Pâinea vieții, spre deosebire de mana care nu garanta viața veșnică (Ioan 6:31-35).

25. Isus este Sanctuarul lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor (Ioan 1:14).

26. Isus este Restauratorul destinului lumii. El este Răscumpărătorul (Apocalipsa 5).

Ceea ce a mers rău cu Israel ca popor este îndreptat prin viața lui Mesia. Ceea ce a mers rău cu lumea este reparat de Isus. El este Slujitorul Drept care împlinește Legea. Isus împlinește speranța lui Israel, deși El transcende așteptările locale sau naționale. În loc să fie doar Mântuitorul Israelului, El este Mântuitorul lumii. În loc să fie doar preotul care binecuvântează Israelul, El este Cel care binecuvântează toate națiunile lumii, conform evangheliei pe care Dumnezeu a predicat-o lui Avraam.

„Isus este împlinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu, El este «da»-ul absolut al filantropiei divine și al planului de mântuire al lui Dumnezeu pentru întreaga lume.” El a răscumpărat pentru Dumnezeu oameni din toate semințiile, națiunile, limbile și popoarele.

El este Cel care smulge universul din disperare. El oprește plânsul. El ne redă uimirea. El aduce o sărbătoare veșnică, cântări de recunoștință și bucurie. Întreaga creație, atât cea creată, cât și cea răscumpărată, poate în sfârșit să se închine într-un singur glas” (Yves Congar, Jesus Christ: notre médiateur, notre Seigneur (Paris: Le Cerf, 1995), 105-106).

„Ceea ce avea să vină odată cu Isus depășește cu mult așteptările. Hristos este revelat prin profețiile și relatările din Vechiul Testament, dar portretul Său nu este doar suma diferitelor profeții. Revelația Sa depășește ceea ce putea fi dedus din diversele profeții sau tipologii ale Vechiului Testament. Așa cum Dumnezeu nu poate fi limitat la definiții, nici Isus nu poate fi restrâns nici măcar la profeții. Speranța și destinul lui Israel converg în El, dar ceea ce găsim în El este mai bun, „mai presus”, pentru a folosi o terminologie din Epistola către evrei.

„Isus depășește limitele cunoașterii lui Dumnezeu din Vechiul Testament... Biserica primară L-a proclamat pe Isus ca Mesia, fiind pe deplin conștientă că nicio figură asemănătoare Lui nu poate fi găsită în Vechiul Testament. El este Mesia și este recunoscut, ca atare nu pentru că poate fi identificat cu o anumită profeție sau cu mai multe profeții luate împreună, pentru că El unifică în propria persoană toate ideile mesianice. Această unificare transformă profund unele dintre aceste idei” (The New Jerome Biblical Commentary, eds. Raymond E. Brown, Joseph A. Fitzmyer, and Rolland E. Murphy, 1315).

„Vestea bună este chiar mai bună decât ceea ce era așteptat. Mai mult, odată cu Isus Hristos, promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut patriarhilor sunt reluate și extinse către toți beneficiarii vizați, adică toate familiile pământului. Folosirea numelor patriarhilor este, întradevăr, un indiciu care indică împlinirea, înțeleasă și ca scop final, apogeu sau climax” (Michel Quesnel, Jésus Christ selon saint Matthieu: Synthèse théologique (Paris: Desclée, 1998), 127).

Viața şi învățăturile lui Isus

Viața și învățăturile lui Isus sunt despre dreptatea pe care El a predicat-o, despre Împărăția pe care a vestit-o și despre dragostea pe care a împărtășit-o.

În loc să restaureze împărăția lui Israel, așa cum ucenicii încă așteptau în mod legitim după învierea lui Hristos, Isus Își propune să restaureze și să extindă Împărăția lui Dumnezeu peste întreaga lume. Cu toate acestea, natura acestei împărății poate fi înțeleasă corect în lumina contextului Vechiului Testament.

Isus: Noul Legământ – Libertatea de la Dumnezeu

Noul Legământ este un legământ al libertății.

• Libertatea de a avea acces la Dumnezeu. Nu mai este nevoie de medierea locurilor sfinte, a obiectelor sfinte sau a personalului sfânt.

• Libertatea de a avea un acces direct la Dumnezeu este motivul pentru care ucenicii lui Isus Hristos sunt asociați cu funcțiile pe care Isus Și le-a asumat. Toți sunt încorporați ca preoți și temple ale lui Dumnezeu.

Aceasta ne deosebește ca adventiști de ziua a șaptea. Isus Hristos ne este singurul Conducător, singurul Mijlocitor, singurul Mântuitor, singurul Domn. Aceasta este fundația teologiei noastre, construită pe revelația lui Dumnezeu, revelația Sa de Sine în Hristos Isus. Dumnezeu ni Se descoperă ca Tată, Fiu și Duh Sfânt. În Isus, toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da”. „În adevăr, făgăduințele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt «Da»; de aceea și «Amin» pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu. Și Cel ce ne întărește împreună cu voi, în Hristos, și care ne-a uns este Dumnezeu. El ne-a și pecetluit și ne-a pus în inimă arvuna Duhului” (2 Corinteni 1:20-22).

Archegos-ul Suprem, Conducătorul unui Nou Exod

Subtil, predicarea lui Isus despre Împărăția lui Dumnezeu presupune sfârșitul exilului. Prin urmare, este o interpretare a istoriei lui Israel. În această perspectivă, lucrarea lui Ioan Botezătorul, precursorul lui Isus, indică apropierea sfârșitului exilului și zorii unui nou exod.

„În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeei. El zicea: «Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.» Ioan este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: «Iată glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările!»” (Matei 3:1-3). Contextul original al acestui citat din Isaia 40:1-5 avea scopul de a aduce mângâiere poporului lui Dumnezeu, de a anunța sfârșitul exilului.

Faima: Isus deține toată autoritatea (Matei 28:18)

Isus are toată autoritatea: (a) în învățătura Sa; (b) peste lumea naturală; (c) peste tărâmul supranatural; (d) peste domeniul bolilor; (e) peste moarte, ultimul dușman; (f) de a ierta; (g) de a oferi viață veșnică

Darul suficient al lui Dumnezeu

Isus este Darul suprem al lui Dumnezeu. În El sunt întruchipate toate binecuvântările (2 Corinteni 1:20). El este Cel trimis să ne binecuvânteze (Faptele apostolilor 3:24). În El, toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da” (2 Corinteni 1:20). El este înțelepciune, dreptate, sfințire și răscumpărare (1 Corinteni 1:30). În El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și cunoștinței (Coloseni 2:3).

Mântuitorul

O temă majoră care conturează scopul actual al lui Dumnezeu este „mântuirea”. Datorită importanței sale, merită să fie detaliată puțin.

1. Mântuirea este eliberare de orice rău. Este un exod din moarte și din toate simptomele acesteia.

2. Este darul unei surprize incredibile –aceea de a fi condus cu har de Dumnezeu spre descoperirea Lui.

3. Este un răspuns la invitația generoasă și ospitalitatea lui Dumnezeu, chemând fiecare persoană să își alinieze întreaga viață la revelația caracterului, suveranității, domniei și conducerii Sale.

4. Este restaurarea unei relații cu Dumnezeul cel viu.

5. Este o invitație la o părtășie veșnică.

Mântuirea este eliberare de orice înstrăinare, pentru a fi una cu Dumnezeu

ISUS ESTE CEL CARE SMULGE UNIVERSUL DIN DISPERARE. EL OPREȘTE PLÂNSUL. EL ADUCE O SĂRBĂTOARE VEȘNICĂ, CÂNTĂRI DE RECUNOȘTINȚĂ ȘI BUCURIE.

De la separare la părtășie cu Dumnezeu. De la denaturarea imaginii lui Dumnezeu la apărarea și reabilitarea Numelui Său. De la lipsa de sens la o viață condusă de un scop. De la moarte la viață veșnică. De la pedeapsa păcatului la o viață de recunoștință pentru răscumpărare. De la puterea păcatului la o viață de sfințenie. De la umblarea după firea pământească la umblarea după Duhul. De la Satana la domnia lui Hristos. De la egoism la slujire. De la autosuficiență la suficiența în Hristos. De la haos la Împărăția lui Dumnezeu și ordinea divină. De la dependență la libertate. De la vinovăție la acceptarea iertării. De la exil la întoarcerea acasă. De la prezența răului la un mediu curățit de orice rău. De la o inimă tulburată la pace. De la frică la încredere. De la disperare la speranță. De la excludere la includere. De la îndoială la credință. De la defecte de caracter la roada Duhului. De la necurăție la sfințire. De la ură la dragoste. De la divizare la reconciliere. De la o lume fragmentată la unitate sub domnia și conducerea lui Hristos.

Recapitulare: Titlurile şi revendicările lui Isus Hristos

(1) Numele mai presus de orice nume (Yahweh mântuiește, Profetul suprem, Preotul suprem, Regele suprem). (2) Cuvântul (Cel care aduce libertate, bucurie și pace) –El restabilește comunicarea cu Dumnezeu. (3) Calea, Adevărul și Viața. (4) Răscumpărătorul (Goel). (5) Împăcarea adusă de Dumnezeu. (6) Noul Adam. (7) Noul Moise. (8) Fiul lui David. (9) Fiul lui Avraam. (10) Fiul lui Dumnezeu. (11) Regele regilor și Domnul domnilor. (12) Cel Preaiubit. n

Ganoune Diop, directorul Departamentului de Relații Publice și Libertate Religioasă, Conferința Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea

GHEORGHE BURLACU (1929–2025)

Iubitul nostru tată, bunic și străbunic Gheorghe Burlacu a adormit în Domnul, sfârșind călătoria pe acest pământ în data de 18 februarie 2025. De astăzi înainte vom fi lipsiți de prezența lui binevoitoare, optimistă și presărată cu un umor sănătos. Ne va fi dor de sfatul lui bun și încurajator, bazat pe lunga lui experiență în relația cu Dumnezeu.

La moartea tatălui nostru ne încearcă sentimente contradictorii. Pe de o parte experimentăm durerea tăioasă a despărțirii, iar pe de alta, ne copleșesc amintirile frumoase, cu sentimente de recunoștință față de Bunul Dumnezeu. A fost un har divin să fim împreună cu el, în condiții de integritate fizică, spirituală și mintală, până la peste 95 de ani.

Tata s-a născut în Darabani, jud. Botoșani, pe 6 august 1929, în casa Anicăi și a lui Toader Burlacu, o familie cu opt copii. Avea doi ani când părinții, în urma studierii Bibliei, s-au alăturat celor câțiva pionieri ai Bisericii Adventiste, din nordestul României. La 18 ani și el s-a alăturat prin botez întregii familii, în Biserica Adventistă. După o lungă și frumoasă prietenie, s-a căsătorit cu Dina Bejenaru, colega sa de clasă și buna noastră mamă și bunică. Împreună peste 70 de ani, au avut un cămin marcat de armonie și ospitalitate. Noi, copiii, am avut în părinții noștri nu doar suportul real de formare pe calea credinței și al vieții, dar și cei mai buni prieteni. Aveau timp să vorbească cu noi oricând, orice, fără teama de interpretări.

Tata a slujit activ și roditor în Casa Domnului, ca prezbiter peste 35 de ani, apoi până la sfârșit în departamentul misionar. Este remarcabilă pasiunea lui iubitoare de predicare a Evangheliei în zonele din împrejurimi, ca evanghelist laic. Împreună cu pastorii și alți membri a contribuit la înființarea și susținerea a cinci noi biserici, plus grupe, în zonele albe.

MARIA DELEA (1927–2024)

În familia Popa Constantin și Maria, din Bacău, venea pe lume, în data de 23 octombrie 1927, primul rod al dragostei lor, Maria. Îi urmează alte șase fete și doi băieți.

Copilăria Mariei, cu ghidușiile ei, învinge cenușiul cotidian, dându-i o orientare pentru viață. Urmează cursurile Școlii Normale de Învățători, actualul Liceu Pedagogic, pe care îl absolvă în 1947.

Înclinațiile spirituale o îndrumă spre o ramură a Bisericii Ortodoxe, și anume „Oastea Domnului”.

În 1947, pastorul Alexandru Delea, angajat al Conferinței Moldova, începe o serie de prelegeri în Biserica Oastea Domnului. Maria, pătrunsă de adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, primește botezul în Biserica Adventistă din Bacău.

În cadrul bisericii, activează ca instructor la Școala de Sabat, secțiunea copii. Se împrietenește cu pastorul Alexandru Delea, cu care se căsătorește în 12 ianuarie 1948. Nu a fost angajată ca învățătoare deoarece era căsătorită cu un pastor adventist.

Veștile misionare l-au înviorat precum cea mai plăcută muzică, până la finalul vieții.

Atât în timpul stagiului militar, cât și după aceea, din partea securității comuniste a avut parte de persecuții pentru credință și sabat. Dar aceste vicisitudini l-au legat mai strâns de Mântuitorul, conform experiențelor uimitoare pe care ni le povestea. În tinerețe, având o constituție mai plăpândă, a adoptat stilul de viață adventist, cu o hrană simplă, fără carne și multe vegetale. Nu gusta nimic între mese, plus că din când în când ținea câte un post negru de câte 1-7 zile. Asta l-a făcut să aibă până la sfârșit o viață activă, fără medicamente, spitale și o acuitate mintală de excepție.

A lucrat tâmplărie, apoi a fost meseriaș policalificat de întreținere la Spitalul Darabani până la pensionare. Era pasionat de studiu zilnic, păstorit, apicultură, pomicultură, muzică și gătit. Mai puțini știu că a scris și poezie. Selectez aici trei strofe din poezia „Vreau să fiu cu Tine”, publicată în Curierul Adventist nr. 10, din 1949: Fiind cuprins de osteneală/ Pe al vieții drum spinos,/ Am venit la Tine, Doamne,/ Lângă crucea lui Hristos./ Nu vreau să trăiesc de-acuma/ După pământeasca-mi fire,/ Ci doresc, o, Doamne Sfinte,/ Să trăiesc viața-n sfințire./ Azi, încrezător în Tine,/ Smerit Te rog, o, scump Isus,/ Ca să-mi pregătești și mie/ Un locaș în ceruri sus!

Pentru el se potrivesc cuvintele neprihănitului Iov: „Îți vei vedea sămânța crescându-ți și odraslele înmulțindu-se ca iarba de pe câmp. Vei intra în mormânt la bătrânețe, ca snopul strâns la vremea lui” (Iov 5:26).

La fel ca tata, și noi credem că Mântuitorul, în dragostea Lui de oameni, manifestată pregnant la Golgota, va transforma curând vremelnicia noastră într-o ediție reînnoită a celei mai grozave și veșnice străluciri! Amin! Vino, Doamne Isuse!

Consemnează copiii: Steluţa, Laurenţiu și Pavel

În 11 octombrie 1948, vine pe lume primul lor copil, Dorina, iar în 12 august 1952, Carmen-Pușa. Pe parcursul anilor, familia se lărgește cu trei nepoți și patru strănepoți.

În 1954, pastorul Alexandru Delea este mutat în Conferința Transilvania și, în 1956, este urmat de întreaga familie.

A iubit mult biserica și a slujit mulți ani cu multă dăruire, mai ales în departamentele diaconie și muzical. Și în viața de familie a făcut totul cu dragoste, crescându-și fetele cu exigență, dar făcându-și timp și pentru pasiunile sale: florile, pictura, poezia.

Anul 2005 a fost un an plin de încercări: în ianuarie, moare soțul Dorinei, fiica cea mare, iar în 14 decembrie, moare soțul Mariei, pastorul Alexandru Delea.

În august 2016, Maria Delea cade din neatenție și își fracturează bazinul. În următorii ani, starea ei de sănătate se deteriorează și este îngrijită de Simona Orban.

În octombrie 2023, este internată la Casa Teodora din Cluj-Napoca. În 16 octombrie 2024 este internată în spital cu diagnosticul de tromboză aortică. Două zile mai târziu, în 18 septembrie 2024, Maria își încheie viața pe acest pământ, o viață plină de dragoste și dăruire.

Consemnează Robert Ciuhat

FLORI DE CRINI, CURMALI ŞI RODII

La mulți ani veșnici tuturor mamelor din Israel. Evreii își urează un alt fel de „La mulți ani!”: „Să trăiești 120 de ani și la 120 ca la 20!” Se spune că în spatele fiecărui bărbat de succes stă o femeie. Sfânta Scriptură evocă un episod din timpul judecătorilor, când bărbații erau fără putere și inițiativă. Practic, Israel era descoperit și fără leadership. Dumnezeu a ridicat o femeie puternică, o mamă în Israel, pentru a-l conduce în acele vremuri tulburi: „Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere,/ Până când m-am sculat eu, Debora.../ Până când m-am ridicat eu ca o mamă în Israel” (Judecătorii 5:7). Dragi surori, fiți ca o Debora care face din bărbatul ei o căpetenie în Israel. „Femeia te ridică, femeia te coboară” – spune refrenul unei melodii populare.

Invit doamnele și domnii într-o scurtă incursiune în sanctuarologie. Sanctuarul este o pedagogie prețioasă a mântuirii. Toate detaliile conțin învățături valoroase.

Solomon și-a asumat construirea templului, făurind una dintre perlele arhitecturale ale lumii antice.

„La intrarea Locului Preasfânt a făcut două uși din lemn de măslin sălbatic. Cele două uși erau făcute din lemn de măslin sălbatic. A pus să sape pe ele chipuri de heruvimi, de finici și de flori deschise și le-a acoperit cu aur, a întins aurul și peste heruvimi, și peste finici.” (1 Împărați 6:31-32,35). Zugrăvirea heruvimilor alături de arbori și flori ne reamintește de Grădina Edenului și de triumful final în paradisul lui Dumnezeu.

Dragi surori, florile-simbol de astăzi vă aduc aminte că Domnul v-a pregătit o casă în împărăția Lui. Noul Eden este cea mai frumoasă grădină, împodobită cu toate florile din lume. Finicul, sau curmalul, este verde tot timpul anului și rodul lui este atât de dulce. Așa vă doresc să fiți. Dragi bărbați, acceptați-vă „jumătățile” așa cum sunt și lăsați ca harul lui Dumnezeu, viața și timpul să vă desăvârșească iubirea unul pentru celălalt după voia Lui. Oferiți-vă unul altuia cât mai multe zile în care să nu-i reproșați nimic partenerului, chiar dacă puteți să o faceți din noianul de argumente. Pe cele două uși de măslin care despărțeau Sfânta de Sfânta Sfintelor au sculptat chipuri de heruvimi, de finici și de flori deschise. Florile

de care sufletul dvs. are cea mai mare nevoie, le primiți astăzi din partea lui Dumnezeu: floarea empatiei, floarea rugăciunii pentru copii, floarea sacrificiului, floarea comunicării, floarea providenței, floarea dulce de curmal, florile credinței etc.

1 Împărați 7 continuă descrierea lucrărilor de la Templul lui Solomon. Cei doi stâlpi ai pridvorului templului au fost botezați: Iachin și Boaz. În Vechiul Testament, Boaz este personajul care, prin excelență, are drept de răscumpărare asupra lui Naomi și a lui Rut. Posibil ca acest stâlp să fi fost intenționat numit așa pentru a ne aminti de Boaz și de adevăratul Răscumpărător –Domnul Isus Hristos.

„În vârful stâlpilor era o lucrătură în chip de crini” (1 Împărați 7:19,22) De două ori apare cuvântul „crin” în capitolul 7. Înseamnă că este o floare importantă pentru lucrările de la Templu. În acest context, crinul este asezonat cu fructul unui copac foarte prețios în Orient – rodiul.

PENTRU DOAMNE

DANIEL

NIȚULESCU

DRAGI SURORI, SUNTEȚI FIICE DE ÎMPĂRAT – FLORI DE CRIN PĂSTRATE ÎN TOATĂ CURĂȚIA SUFLETEASCĂ PENTRU A ÎMPODOBI STÂLPII SANCTUARULUI CERESC. FIE CA NUMELE VOASTRE, ALE SOȚILOR ȘI ALE COPIILOR VOȘTRI SĂ FIE SCRISE PE PORȚILE NOULUI TEMPLU ȘI ÎN CĂRȚILE DIN CERURI.

În istorie, crinul este floarea regalității. Pe blazonul casei regale franceze, începând cu secolul al XII-lea, apare crinul. Împărații francezi țineau în mână o floare de crin. Domnul Isus era zugrăvit în Evul Mediu stând pe un tron în timp ce un crin îi ieșea dintr-o parte a capului și o sabie din cealaltă parte. Crinul este, prin excelență, nu doar un simbol al regalității, ci și al feminității, purității și inocenței. Florile de crin sunt cel mai adesea regăsite în buchetul miresei, buchetul de crini fiind cel mai potrivit cadou pentru a felicita un cuplu în ziua nunții lor sau absolvenții. Dragi surori, sunteți fiice de împărat – flori de crin păstrate în toată curăția sufletească pentru a împodobi stâlpii sanctuarului ceresc. Fie ca numele voastre, ale soților și ale copiilor voștri să fie scrise pe porțile noului templu și în cărțile din ceruri, de unde să nu mai fie șterse vreodată. O femeie integră (întreagă) din toate punctele de vedere este slava bărbatului ei. O femeie neînțeleaptă este recomandarea nefericită a soțului ei. „Cine poate găsi o femeie cinstită? Este mai de preț de-

CULTURA POSTMODERNĂ, WOKE SAU

CANCEL CULTURE

ÎNCEARCĂ DIN

RĂSPUTERI ANIHILAREA DEOSEBIRII

DE GEN DINTRE

O FEMEIE ȘI UN BĂRBAT. FEMEIA

SĂ DEVINĂ BĂRBAT

ȘI, DACĂ SE POATE, ȘI INVERS. BIBLIA

ESTE ÎMPOTRIVA

ACESTOR TENDINȚE RADICALE CA

RĂSPUNS LA ALTE

EXTREME, CUM AR

FI SUBJUGAREA FEMEII.

cât mărgăritarele. Inima bărbatului ei se încrede în ea… Ea îi face bine, și nu rău, în toate zilele vieții sale… Bărbatul ei este văzut bine la porți, când șade cu bătrânii țării. Ea deschide gura cu înțelepciune și învățături plăcute îi sunt pe limbă. Fiii ei se scoală și o numesc fericită; bărbatul ei se scoală și-i aduce laude zicând: Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate” (Proverbele 31:10,12,23,28,29).

„Coperișurile de pe cei doi stâlpi erau înconjurate de două sute de rodii sus, de asemenea erau două sute de rodii înșirate în jurul celui de al doilea coperiș” (1 Împărați 7:20).

În lucrările de artă de la templu apar 200 de rodii care împodobesc fiecare dintre cei doi stâlpi. Nu o rodie, nu două, ci 200. Nu era suficientă una? De ce n-o fi ales Domnul, prin Solomon, un alt simbol iconic, ci a ales rodia? Bărbații sunt mai din topor, însă femeile au ceva special în comportamentul lor, fără de care nu ar mai fi femei. Ce anume? Frumusețea? Frumusețea fără înțelecpiune este deșartă. Dar nu despre ea este vorba. Au ceva fără de care… Unui bărbat căruia îi lipsește această jumătate de… nu-i în regulă, dar poți să admiți, însă, că o femeie fără această jumătate de… nu este femeie. Aceasta este

cea mai frumoasă floare pe care le-o puteți oferi soților și fraților astăzi, cel mai dulce fruct cu care îi puteți servi.

„Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub mahrama ta” (Cântarea cântărilor 4:3; 6:7). De două ori apare această comparație a obrazului fetei de domn, sau Sulamitei, cu o jumătate de rodie. Cum este rodia? Cum înroșește obrazul unei femei/surori? Repede și se face roz-roșu. Bunulsimț la o femeie este capital. Cultura postmodernă, woke sau cancel culture încearcă din răsputeri anihilarea deosebirii de gen dintre o femeie și un bărbat. Femeia să devină bărbat și, dacă se poate, și invers. Biblia este împotriva acestor tendințe radicale ca răspuns la alte extreme, cum ar fi subjugarea femeii. Când zici „femeie”, te gândești la feminitate – obraz de rodie, când zici „bărbat”, te gândești la bărbăție, putere și un sfert de obraz de rodie, poate și mai puțin.

Dacă stâlpul Boaz a fost decorat cu flori de crin, curmali, rodii și îngeri, în jurul Mântuitorului stăteau Mariile. Numele „Maria” înseamnă „femeie preaiubită”. Mama Domnului Isus să vă fie o pildă de urmat: „Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut mare har, binecuvântată ești între femei” (Luca 1:28). Maria Magdalena și-a demonstrat iubirea față de iertarea acordată de Domnul cumpărând un vas de alabastru cu un mir de nard curat, foarte scump, care valora cât salariul pe un an. Celelalte Marii gravitau în jurul Domnului. Acolo este și locul dumneavoastră.

Regina Maria a fost intitulată „Mama răniților” și „Regina soldat”, care împărțea flori și vorbe de încurajare soldaților răniți în spitalele improvizate în spatele liniilor frontului din Moldova. George Coșbuc o numea „al doilea soare” pentru România. Marele Război – Primul Război Mondial – o transformă în erou național. Participă activ pe front, încurajează răniţii și soldaţii din cele mai fierbinţi puncte de luptă, nu se teme de gloanţe, nici de epidemii, de tifosul exantematic sau de gripa spaniolă, de răni sau de sărăcie. În 1938, cu puțin timp înainte de moarte, ea scrie un testament prețios României, din care amintesc o parte puțin mai tristă: „A venit mai târziu o vreme când m-aţi negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta și v-am iubit mai departe.”

Dacă ați fost negate și invalidate, nu vă temeți. Domnul Isus are flori pentru toate situațiile cu care vă confruntați. n

Daniel Niţulescu, doctor în istorie, pastor în Conferința Muntenia

REBUS BIBLIC: IOSUA

Introducere

În această activitate interactivă, copiii vor descoperi informații despre Iosua, un personaj important din Biblie, printr-un joc de rebus. Este o modalitate distractivă de a învăța despre faptele sale și despre istoria poporului Israel.

Descrierea jocului

Rebusul constă în zece indicii legate de viața și acțiunile lui Iosua, care îl vor ajuta pe jucător să descopere termenii-cheie. Jucătorii pot lucra individual sau în echipe pentru a găsi răspunsurile corecte.

Chirileanu, director asistent în cadrul Departamentului Copii, Uniunea de Conferințe

Indicii

1. Numele său înseamnă „Dumnezeu este mântuirea”.

2. Poporul lui Iosua a trecut prin acest râu pentru a ajunge în Țara promisă.

3. Cetatea care a fost distrusă prin strigăte și sunetul trâmbițelor.

4. Iosua a fost conducătorul poporului Israel după Moise și a avut un rol important în primirea Legii.

5. Numele celor douăsprezece grupuri în care a fost împărțită Țara promisă.

6. Orașul în care Iosua a adunat triburile Israelului pentru a le reaminti poruncile lui Dumnezeu.

7. Obiectul prin care Iosua a condus poporul în luptă și a obținut victorii de-a lungul călătoriei lor.

8. Numărul zilelor în care au înconjurat Ierihonul înainte ca zidurile să se prăbușească.

9. Iosua a trimis doi spioni să cerceteze acest oraș, unde au fost ascunși de o femeie numită Rahav.

10. Un semn dat lui Iosua după ce poporul a trecut Iordanul, reprezentând puterea lui Dumnezeu.

Concluzie

Acest rebus îi ajută pe copii nu doar să învețe despre Iosua, ci și să se distreze împreună. Este important să cultivăm cunoștințele biblice prin metode interactive.

(Numeri 13:16); 2. IORDAN (Iosua 3:15-17); 3. IERIHON (Iosua 6:20); 4. MOISE euteronom(D 31:7-8; Iosua 1:1-2); 5. TRIBURI (Iosua 13:1-7); 6. SIHEM (Iosua 24:1); 7. SABIE (Iosua 8:18); 8. ȘAPTE (Iosua 6:4); 9. AHAVR (Iosua 2:1); 10. SECAT (Iosua 4:22-24).

Alina

„Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi…”

(Galateni 5:1, NTR)

„…unde este Duhul Domnului, acolo este libertate."

(2 Corinteni 3:17, NTR)

Jurnalul Libertății de Conștiință apare anual și cuprinde studii în domeniul drepturilor omului, filozofiei, teologiei, istoriei, sociologiei, economiei, științelor politice, literaturii sau artelor. Jurnalul publică, de regulă, lucrările științifice prezentate la Conferințele Științifice Internaționale pe tema drepturilor omului, libertății de conștiință și religie, desfășurate la Parlamentul României, conferințe organizate de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din România și Asociația Conștiință și Libertate, în parteneriat cu Departamentul pentru Libertate Religioasă al EUD (Elveția), Parlamentul României și Guvernul României.

Jurnalul libertății religioase poate fi consultat la adresa https://jurnal.constiintasilibertate.ro/index.php/freedom.